Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

interviu

Virgil Nemoianu

Arhiva:AcademicianEUGEN PORA

Poezii de RARES MOLDOVAN

MIHAI GOÞIU

Ilustraþia numãrului: PHILIPPE FAVIER (Franþa)

2 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

La Cluj-Napoca s-a desfãºurat, în perioada9-11 mai a.c., cea de-a patra ediþie aFestivalului culturii ºi tradiþiilor populare

„Serbãrile Transilvane“, cea mai amplã mani-festare folcloricã din Transilvania. Organizatoriiactualei ediþii au fost: Ministerul Cutlurii ºiCultelor, Prefectura judeþului Cluj, ConsiliulJudeþean Cluj, Consiliul Local al MunicipiuluiCluj-Napoca, Direcþia pentru Culturã, Culte ºiPatrimoniu Cultural Naþional Cluj, CentrulJudeþean de Conservare ºi Valorificare aTradiþiilor ºi Creaþiei Populare Cluj, MuzeulEtnografic al Transilvaniei ºi Fundaþia Culturalã„Etnostar“.

Festivalul a luat fiinþã la iniþiativa directoruluiansamblului folcloric „Dor Transilvan“ din Cluj-Napoca, domnul Tiberiu Groza, în anul 2000, laprima ediþie participând ansamblurile clujene„Dor Transilvan“, „Mãrþiºorul“, „Românaºul“,„Mugurelul“, „Someºul-Napoca“, „Transilvania -16 februarie“, „Doina“, „Nunta Zamfirei“ ºi for-maþiile „Semnal M“ ºi „Cargo“. Cea de a douaediþie (2001) s-a bucurat de participarea a 13ansambluri folclorice din judeþele Cluj, Mureº ºiSãlaj ºi, pentru prima datã, de prezenþa ansam-blurilor minoritãþilor maghiarã, germanã ºiþigãneascã reprezentate de ansamblurle„Zurboló“, „Szarkaláb“, „Bogáncs“ din Cluj,„Inimi deschise“ din Târgu Mureº ºi „Rom P-oDrom“ din Almaºu, judeþul Sãlaj. Fiecare searãde festival a fost încheiatã de concertele unormari soliºti de muzicã popularã: Fraþii Petreuº,Gheorghe Zamfir, Cornel Borza. Tot în cadrulacestei ediþii a avut loc lansarea cãrþii autobio-grafice a naistului Gheorghe Zamfir,„Binecuvântare sau blestem“. La cea de a treiaediþie, din 2002, participarea s-a lãrgit la peste 25de ansambluri folclorice de copii, studenþi, adulþiºi ansambluri sãteºti. Pentru prima datã au parti-cipat formaþii ale comunitãþilor armeneºti ºievreieºti din Ardeal. Un moment pitoresc l-areprezentat concertul susþinut de fanfara dinChietriº, judeþul Iaºi, fanfarã condusã de fraþiiConstantin ºi Gheorghe Luncan. De asemenea,pentru prima datã, în cadrul Festivalului a avutloc Târgul meºterilor populari, organizat deMuzeul Etnografic al Transilvaniei. Ca urmare aamplorii ºi complexitãþii manifestãrii, Televi-ziunea Românã a preluat spectacolul de galã alansamblurilor ºi formaþiilor participantedesfãºurat în cea de a treia zi a Festivalului.Datoritã sprijinului acordat de Prefectura Cluj ºide Consiliul Judeþean Cluj, au fost acordate pre-mii ºi diplome de participare celor mai valoroºimeºteri populari ºi celor mai bune ansamblurifolclorice. Cel mai important trofeu, ca semn depreþuire pentru întreaga activitate artisticã, a fostacordat maestrului Dumitru Fãrcaº.

La actuala ediþie au participat peste 100 demeºteri populari din judeþele Cluj, Argeº,Bistriþa-Nãsãud, Dolj, Sãlaj, Harghita, Vâlcea,Hunedoara, Maramureº, Suceava, Gorj, Braºov,Bihor, Mureº ºi din Bucureºti, care au expusicoane pe sticlã ºi lemn, instrumente muzicaletradiþionale, obiecte de uz casnic ºi decorative dinlemn ºi ceramicã, ouã încondeiate, textile,podoabe ºi împletituri. De asemenea, au partici-

pat aproape 30 de ansambluri ºi formaþii fol-clorice româneºti ºi ale minoritãþilor: „DoinaAiudului“ (jud. Alba), „Cununa de pe Someº“(Bistriþa), „Românaºul“ (Cluj-Napoca),„Someºul-Napoca“ (Cluj-Napoca), „Mãrþiºorul“(Cluj-Napoca), „Dor Transilvan“ (Cluj-Napoca),„Zurboló“ (Cluj-Napoca), „Szarkaláb“ (Cluj-Napoca), „Potaisa“ (Turda, jud. Cluj), Formaþiade dansuri tradiþionale din Urca (jud. Cluj),Formaþia de dansuri tradiþionale din Tritenii deJos (jud. Cluj), Ansamblul „Izvoraºul“ alCercului Militar Cluj, „Nunta Zamfirei“ (Cluj-Napoca), „Doina“ (Cluj-Napoca), „Mugurelul“(Câmpia Turzii, jud. Cluj), „Rom P-o Drom“(Almaºu, jud. Sãlaj), „Bogáncs“ (Cluj-Napoca),Fanfara din Chietriº (jud. Iaºi), „Cingãrica“(Cluj-Napoca), Fanfara „Mazel Dove“ dinClejmer (jud. Cluj), „Doina Clujului“ (Cluj-Napoca), Formaþia de dansuri tradiþionale „Fiiisatului“ din comuna Mihai Viteazul (jud. Cluj),Formaþia de dansuri tradiþionale din Mociu (jud.Cluj), Ansamblul „Meseºul“ (Zalãu, jud. Sãlaj).De asemenea, au susþinut recitaluri soliºtii demuzicã popularã Maria Lobonþ, Marius CiprianPop ºi Achim Nica. Trofeul ediþiei a patra aFestivalului „Serbãrile Transilvane“ a revenitAnsamblului folcloric de copii ºi tineret „Doina“al Palatului Copiilor din Cluj-Napoca, ansamblucondus de Camelia ºi Ion Motoc. Cel de al doileatrofeu al Festivalului, „Drãgan Muntean“, iniþiatde Inspectoratul de Poliþie Cluj, a fost acordatinterpretului Achim Nica. Premiile „Târguluimeºterilor populari“ au revenit urmãtorilor:Sevasta Dumitrescu (Izvoarele, jud. Prahova) -textile, Ion Arsene ºi Constantin Mihaiu(Câmpulung Muscel, jud. Argeº) - instrumentemuzicale, Cristian Micu (Cluj-Napoca) - icoanepe sticlã, Dãnilã Zoltani (Sighiºoara, jud. Mureº)- împletituri, Petre Nedea (Obârºa, jud.Hunedoara) - ceramicã, Lucia Todoran (Salva,jud. Bistriþa-Nãsãud) - podoabe, Iordan Lepãdatu(Bãbeni, jud. Vâlcea) - lemn ºi Valeria Fercal(Paltinu, jud. Suceava) - ouã încondeiate.

Prin numãrul mare al participanþilor, prin ca-litatea ofertei meºterilor populari ºi a prestaþieiansamblurilor ºi formaþiilor folclorice, se poatespune cã Festivalul „Serbãrile Transilvane“ ºi-adepãºit statutul de festival regional, afirmându-seca una dintre cele mai importante manifestãri degen din þarã.

n

n Ioan-Pavel Azap

consemnãriTRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCUION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUSCASIOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: cst@easynet.ro

ISSN 1223-8546

bour

Festivalul „Serbãrile Transilvane”- ediþia a IV-a, 9-11 mai 2003 -

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 3

editorial

Î n februarie 1903, acum un secol, în timpce se afla la Berlin unde audia cursuri defilosofie, Octavian Goga are un schimb

de rãvaºe cu sora sa Victoria (15 septembrie1883-3 martie 1904), din care se desprinde ostare depresivã datoratã greutãþilor materialedar ºi stãrii precare a sãnãtãþii surorii sale. Separe cã aceastã atmosferã depresivã stã la bazapoeziei De-o sã mor, publicatã la 15 februarie1903 în revista “Luceafãrul”:

De-oi muri la primãvarã,Sã mã plângeþi tu ºi mama;Amândouã sã mã plângeþiªi sã vã cerniþi nãframa.Destinul a vrut altfel: la numai 21 de ani,

în primãvara timpurie a anului urmãtor, la 3martie 1904, sora Victoria pãrãsea aceastãlume. Zdrobit de durere, Octavian Goga îºiva nemuri sora în poezia Dãscãliþa .

Eu plâng atunci, cãci tu-mi rãsai în zare,a vremii noastre dreaptã muceniþã,Copil blajin, cuminte prea devreme,Sfielnicã, bãlaie dãscãliþã.Soarta loveºte din nou: la 24 decembrie

1905, moare pãrintele Iosif Goga, tatãl poe-tului. Înainte cu câteva sãptãmâni, înoctombrie 1905, la Budapesta, îi apare luiOctavian Goga volumul de debut Poezii, celcare va primi în 1906 premiul “Nãsturel-Herescu” al Academiei Române, raportorfiind Titu Maiorescu. Din acest momentcariera literarã a lui Octavian Goga erapecetluitã.

Viaþa ºi activitatea literarã a lui OctavianGoga au constituit subiectul a numeroasearticole, studii, volume, memorii, toate con-tribuind la dezvelirea din penumbre a unorfaþete necunoscute ale personalitãþii poetului“pãtimirii noastre”.

Eforturile cercetãtorului avizat vor duce,sperãm, la desluºirea ºi a destinului precurso-rului ºi preajertfelnicului Tribun al lupteipentru unitatea naþionalã a românilor de pre-tutindeni, omul politic robit o întreagã viaþã decrezul princeps: mitul naþional , idee sacrã cãreia is-a dedicat pânã la identificare într-o trepi-dantã ºi rãscolitoare viaþã, nu lipsitã de unelecontradicþii, avataruri ºi regretabile erori,inerente în anumite împrejurãri istorice.

În ultima lui poezie-testament, Cântãmoartea, scrisã la Ciucea, la 1 mai 1938, cudoar câteva zile înainte de trecerea sa în nefi-inþã, ascunde un mesaj pentru viitorime,cuvinte îmbãlsãmate cu misterul ce-ºi aºteap-tã dezlegarea:

Îmi cântã moarte la fereastrãCa o vecernie-n surdinã, Îmi cântã-ncet povestea noastrã:Un joc de umbrã ºi luminã.

Eu o ascult în noaptea mutã,Din adâncimi îmi creºte mare;Întreaga viaþã petrecutãLa cãpãtâiul meu rãsare.

ªi acum, sub tâmpla mea fierbinte,O lume veche-mi reînvie,Nu câte-au fost îmi sunt în minte,Ci câte-ar fi putut sã fie. (s.n.)La puþinã vreme dupã moartea lui

Octavian Goga, la 7 mai 1938, GeorgeCãlinescu scria: “Ideea mea este cã centrulliteraturii noastre este Ardealul”. Scriitoriitransilvãneni prin care George Cãlinescuilustreazã vigoarea creatoare a Transilvanieisunt în ordine: Ion Budai Deleanu, IoanSlavici, George Coºbuc, ªt. O. Iosif,Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, LiviuRebreanu, Aron Cotruº, Lucian Blaga, PavelDan, la care îi adaugã, în compendiu, pe IonCodru Drãguºanu ºi Mihai Beniuc.

La o sãptãmânã de la trecerea în nefiinþã a lui Octavian Goga, intuind mãreþia perso-nalitãþii complexe a poetului, publicistului,dramaturgului, traducãtorului, Tribunuluinaþional ºi omului politic, în revistabucureºteanã Decalog, Laurenþiu Fulga nota:“Desigur, mai devreme sau mai târziu, cinevava încerca sã desprindã din trecut, dinhrisoave ºi din mãrturii verbale viaþa chinuitãa celui ce-a fost Octavian Goga. [...]

Cãci Octavian Goga a lãsat în urmãamintirea celui mai torturat, a celui mai clo-cotitor ºi pãtimaº ardelean [...]

Octavian Goga este exponentul fruntaº alacestui ciudat amestec de voinþe, credinþe ºiînfrângeri. Câþi Ioni, câþi Horia ºi câþi Moþinu se oglindesc în figura-i luminoasã devizionar? Ardealul, sub toate aspectele, s-aîncolãcit în existenþa poetului de la Rãºinari.

De aceea, istoricul literar sau romancierulcare va încerca sã-l integreze în atmosferaevenimentelor petrecute sã-l pãstreze integruºi plin de misiunea lui transilvãneanã va tre-bui sã conceapã Ardealul ca pe unicul mira-col românesc, iar în Octavian Goga sãdezvãluie omul unei generaþii de extaznaþional”.

La 65 de ani de la trecerea în nefiinþã a luiOctavian Goga, încã se lasã aºteptatã omonografie completã, care nu se va puteascrie pânã când nu se va aduna ºi publica,într-o ediþie criticã, tot ce a scris ºi tot ce avorbit poetul ºi omul politic. O astfel delucrare ar fi cel mai frumos ºi mai lãudabilmonument care ar eterniza memoria luiOctavian Goga.

n

Î n toamna anului trecut, aflaþi la Rãºinari, laCasa Goga, pentru a ne întâlni cu DoamnaIleana (Pica) Cristoreanu

(n. 1912), fiica Claudiei Bucºan [n. Goga(1886-1961), sora Poetului], am fost primiþi cumultã ospitalitate de cãtre actriþa IlincaTomoroveanu (fiica doamnei Ileana Cristoreanu) ºisoþul acesteia, actorul Traian Stãnescu, cei care, demulþi ani, îngrijesc cu devoþiune casa de baºtinã afamiliei Goga.

Printre documentele, fotografiile, tablourileinedite ce ne-au fost prezentate, atenþia mi-a fostatrasã de un portret fotografic reprezentându-l peOctavian Goga, elev, la vârsta de 15-16 ani.Aceastã imagine nu a fost încã publicatã.

Doamna Ileana Cristoreanu ne-a explicat cãaceasta reprezintã o copie mãritã de pe un tablou degrup al elevilor de la Liceul unguresc din Sibiu, pecare Octavian Goga l-a frecventat între anii 1895-1896. Cel care arealizat aceastã copie fotograficã a fost ConstantinBucºan [Pilu (1913-1977)], fratele doamneiIleana ºi fiul Claudiei, deci nepotul lui OctavianGoga.

Originalul fotografiei de grup, dupã care s-afãcut aceastã copie, a dispãrut odatã cu întreagalocuinþã ºi bunurile familiei Constantin (Pilu)Bucºan din Bucureºti în tragicul cutremur din1977. Acestui cataclism i-au cãzut victimã ºiConstantin (Pilu) Bucºan ºi soþia sa Gabriela.

A rãmas aceastã imagine ineditã a lui OctavianGoga, elev, pe care o publicãm acum, la comemo-rarea a 65 de ani de la moartea sa.

n

La 65 de ani de la moartealui Octavian Gogan Gheorghe I. Bodea

Octavian Goga – elev la Sibiu (fotografie ineditã)

4 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

cartea

DIANA ADAMEKTransilvania ºi verile cu polen. Clujul literar în anii ’90

Editura Paralela 45, 2002

Ultimele douã apariþii editoriale purtândsemnãtura doamnei Diana Adamek – Cas-telul lui Don Quijote (Cluj-Napoca, Ed. Li-

mes, 2002) ºi Transilvania ºi verile cu polen. Clujul lite-rar în anii ’90 (Editura Paralela 45, 2002) – consem-neazã ºi, totodatã, celebreazã aproape douã deceniide cronicã literarã. De activitate profesionistã, ri-guroasã, legatã în special de numele ºi de paginileunei reviste: Tribuna. Pentru cã, ani la rând,autoarea a publicat cronici, recenzii ºi eseuri aici .

Altminteri, despre Clujul literar în anii ’90 estevorba în volumul de publicisticã intitulat, printr-ometaforã extraordinarã, Transilvania ºi verile cu polen.Sunt grupate aici, în funcþie de criteriul operaþionalgeneraþionist, 44 de articole care, dincolo de Preci-zãrile pline de modestie ale d-nei Adamek, alcãtu-iesc fiºele sau laboratorul unui veritabil dicþionar li-terar: “nu mi-am propus portrete de autor cu dez-voltãri largi ºi tratãri exhaustive, ci semnalãri aleprezenþei lor pe scena literarã, cu inspectãri aleunui singur sau cel mult douã volume.”(p.7) Socie-tatea scriitorilor frecventatã însã în cele 44 de micistudii este una aleasã, recoltând, într-adevãr, “pole-nul” dulce-amar al Clujului: fie ºi numai o simplãparcurgere a cuprinsului ne va revela bogãþia studii-lor critice, cãrþilor de poezie ºi prozã, semnate deconfreria oraºului universitar sau boem, lucid ºisavant ori fantast ºi dezordonat. Dincolo de ieremi-adele caracteristice, nu de-acum, pentru discursulunei anumite specii (sau varietãþi) a scriitorului clu-

jean, anii ’90 oferã cititorului – criticului, celuiinteresat de viaþa literarã a urbei – o impresionantã,eclecticã bibliotecã. M-aº teme, de aceea, pentrusoarta (literarã, desigur, a) celor omiºi.

Spuneam, la început, cã e vizibilã, înTransilvania ºi verile cu polen, structurarea întreguluiîn funcþie de criteriul generaþionist: aceasta nuþine, aici, de o anume modã literarã, ci de obser-vaþia justã a valorii (constanþei valorice) a celortrei “vârste” literare postbelice, distincte încronologie, contemporane totuºi pe planul ideii,al operei. ªi ar fi: întemeietorii entuziaºti (MirceaZaciu, Adrian Marino, Ion Negoiþescu, VictorFelea, Ion Vlad, Vasile Fanache, Aurel Rãu), con-tinuatorii constructori (Marian Papahagi, Ioana Em.Petrescu, Liviu Petrescu, Mircea Muthu) ºi –dacã jocul mi-e permis pânã la capãt – hedoniºtiitextului (Dan Damaschin, Marta Petreu, IonMureºan, Alexandru Vlad, Ruxandra Cesereanu,Mihai Dragolea ºi încã alþii…)

În mod simbolic, primul ciclu al cãrþii se des-chide cu prezentarea volumului 6 al Biografiei ideiide literaturã, lucrarea capitalã semnatã de d-l AdrianMarino. Acesteia i se observã o indubitabilã “amprentã clasicã”, legatã, fireºte, de tonul sobru,lucid, rece, contaminat totuºi, uneori, de “accentepatetice ºi tragice”(p.12). Teoreticianul clujean de-monteazã “iluzia” conform cãreia, în secolul 20,literatura ar fi “contaminatã ºi condamnatã la oadevãratã voluptate ºi furie a autodistrugerii defini-tive”(p.12). Dacã la nivelul acesta aflãm patetismulmarinist, încrederea revigorantã în jocul grav, eru-dit, complex ºi stenic al literaturii, tot aici identifi-cãm ºi o mare calitate a volumului Dianei Ada-mek: articolele “imaginatului” dicþionar sunt vii,plãcute lecturii, ceremonioase, dar nu preþioase sau

encomiastice. Despre o încredere neliniºtitã în desti-nul literaturii mãrturiseºte scrisul autoarei. Cartease deschide, deloc întâmplãtor, cu un gând împlinit(“a fi ardelean înseamnã a duce un gând pânã lacapãt” – citatul din Blaga e aºezat în incipitul tex-tului dedicat lui Mircea Zaciu) ºi se încheie cu opromisiune, mai mult decât atât, cu analiza unuidebut spectaculos, emblematic, dublu premiat: else numeºte Optzecismul ºi promisiunile postmod-ernismului fiind semnat de Mihaela Ursa, criticcunoscut în special pentru textele acide din revis-tele Vatra ºi Steaua.

Nu pot sfârºi prezentarea Transilvaniei ºi a ver-ilor sale cu polen, fãrã a menþiona studiile de marefineþe, combinând rigoarea ºi metoda cu o sensi-bilitate specialã, eseurile (douã) despre poezia luiDan Damaschin, un creator inconfortabil, cãcifãrã generaþie, ºi care are realmente nevoie decomentatori (de ce nu, de admiratori). Cu fiecarenou studiu aplicat poeziei sale de o senzualitatelivrescã, sperãm cã istoria literarã va consemna, însfârºit, o datã cu autoarea, “una dintre orele abso-lut de excepþie ale liricii contemporane româ-neºti.”(p.132) Dar comentarii admirative ºi perti-nente vom întâlni ºi la volumele altor “clujeni”,precum Ion Mureºan (Poemul care nu poate fiînþeles), Mircea Petean (Cartea de la Jucu Nobil) ºiRuxandra Cesereanu (Zona vie).

Mã opresc aici, nu fãrã a încerca totuºi sã-milãmuresc o nedumerire: de ce nuanþa aceasta,verdele crud ºi primãvãratic pentru coperta volu-mului?; unde sunt verile cu polen/ nectar/ambrozie? Se va fi gândit editorul la polenul,ascuns sub cetinã, al pãdurilor de conifere? Laaerul rãcoros ºi oxigenat? ªi-atunci, abiadeschizând cartea, întorcând paginile, vom dapeste granulele aurii…

n

n ªtefan Manasia

“Polenul” dulce-amar al Clujului

Porþile de rouãDUMITRU ICHIM

Cerºetorul porþilor de rouãEditura Albatros, 2001

P rin volumul de poezie Cerºetorul porþilor derouã (Editura Albatros, 2001), DumitruIchim se plaseazã pe sine, nostalgic, în faþa

Cuvântului: porþile cele nebiruite ale cetãþiiveºnice. Sufletul sãu, aruncat „în prea departe“,tânjeºte dupã sursa izvoarelor ºi dupã pierdutahieroglifã a regãsirii („a înfloririi dintâi“).

Trãirea creºtinã (admirabilã întâlnire întrepoet ºi preot), e viaþa „pururi în esenþã“ ºi pãºireaîn sinele, „oglindã“ a înstrãinãrii ontologice:(„Niciodatã lângã este / Totdeauna lângã oare“).

Aproape tuturor evenimentelor religioase depeste an le sunt închinate câteva poezii. Poetul îºicolindã þara, îºi colindã cultura, vatra, lacrima,pustiul ºi botezul în credinþã, fiindcã toate facparte din „taina cerului“ ºi sunt zidiri ale sufletu-lui. Botezul ºi sângele sunt în poezia lui Ichimînsemnele de nobleþe ale continuitãþii, perma-nenþei ºi comuniunii. „Mijlocul omului e omul“,spune Dumitru Ichim într-un patetic, dar plin deumilinþã dialog cu nemãrginirea treazã. Porþile lui

de rouã sunt vestigiile cântecului de iubire ºi aleînrãdãcinãrii în gândul transcendenþei ocrotitoare.

Mai presus de toate, Dumitru Ichim este un„fiu rãtãcitor“ ce trãieºte cu sinceritate ideeadepartelui ºi a inimii suferinde. („Nu-þi fie fricãfiul meu(Sunt eu...“).

Cãlãtoria spiritualã a poetului are forma uneiCruci: una orizontalã printre oameni ºi alta verti-calã spre Casa Eternã a Luminii, acolo unde totulse împãrtãºeºte din zbor ºi totul este aripã. A gân-dului ºi a sufletului deopotrivã. la porþile de rouãstã un trup locuind în spirit.

n

Infinitul AlbFLORICA BAÞU

Petala infinitului albEditura Albatros, 2001

„U n poet nu este niciodatã fericit“. NiciFlorica Baþu nu face excepþie de laaceastã afirmaþie. Freamãtul interior a

condus-o cãtre masa de scris, unde a aºezat pehârtie o fãrâmã din sensibilitatea ei sufleteascã.Volumul de poezii Petala infinitului alb (Editura

Albatros, 2001) este structurat în zece pãrþi, în-tr-un fel de decalog liric. Trei sunt simbolurile pecare autoarea le utilizeazã cu predilecþie: copacul,dorul de þarã ºi dragoste. Aceasta este o treimesimbolicã reprezentând „coloana vertebralã“ aliricii sale.

Pentru poeta plecatã din România în 1974(actualmente trãieºte în Canada, împreunã cusoþul, poetul Dumitru Ichim), dorul de þarã ºi defamilia de aici constituie imboldul interior al con-fesiunii. Titlurile multor poezii sunt elocvente înacest sens: Trenul, Scaunul gol dintre noi, Prieteneimele, Întoarcereaetc. Se pare cã exilul este încã unspin ce rãneºte sufletul omului sensibil ca ºi-nvremea lui Ovidiu.

Dar poezia Floricãi Baþu e mult mai profundã,receptivã prin sensibilitate ºi prin utilizarea unorsimboluri din cultura Greciei Antice: lâna de aur,cutia Pandorei etc.

Cealaltã dimensiune esenþialã a liricii sale estedragostea în douã ipostaze: una pentru viaþã ºinaturã, alta pentru transcendent ºi infinit. Estedragostea-punte ce leagã peisajele „înflorite“, cuveºnicele Câmpii Alizee. Un pod spre eternitateal unui suflet fragil, delicat ºi sensibil. Cine îlpoate trece? Doar acel cititor cu sufletul asemãnã-tor cu îngerul, din poezia omonimã.

Central, în poezia Floricãri Baþu este copacul,deopotrivã arbore al înþelepciunii ºi misteriosdrum, pe care lumina cerului „coboarã întrupuri“. Lângã simbolul sacru al unui copac,totul este mai aproape.

n

n Emilian St. Iancu

Spiritualitate ºi sensibilitate

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 5

Odin – Zeul chiorTor Åge BringsværdEksperimental Forlag

Aarhus – Cluj-Napoca 2001Traducere din limba norvegianã: Aurora Kanbar ºi Erling Schøller

Semnalarea traducerii unei excelente lucrãriavând ca subiect mitologia nordicã este, fãrãa exagera, imperativã. Cartea a apãrut la edi-

tura danezo-românã Eksperimental, din Aarhus ºiCluj-Napoca, creaþie a scriitorului român rezi-dent în Danemarca, Nicolae Matei, ºi a soþieisale, Liana Matei. Ignorarea acestei cãrþi ar fi cuatât mai injustã cu cât numãrul unor astfel delucrãri apãrute la noi este mult prea mic, printreacestea meritând a fi menþionate Walhalla ºi Thule(BPT, 1977) sau Mitologia nordicã (Ed. Enciclope-dicã, 1992). Odin – Zeul chior a lui Tor ÅgeBringsværd constituie o apariþie unicã ºi proaspã-tã, sau în cuvintele autorului sãu “o încercare de areda liber ºi independent, dar totuºi fidel, vechilemituri nordice.” În plus, lucrarea este îndrãzneaþãºi inovatoare, cãci scriitorul norvegian îºi rezervãdin start dreptul de “a nu fi de acord, de a urmacãi noi, de a (re)creea o cronologie ºi o ordine.”

Mitologia în general este una dintre rarelemodalitãþi de a intra în contact direct cu primelemanifestãri ale spiritualitãþii umane. Miturile aufost create pentru a îmblânzi supranaturalul, eles-au nãscut din nevoia de a explica unele aspecteneinteligibile ale naturii, ºi ale confruntãriiinegale dintre om ºi stihial. Însã mitologia nu estedeloc simplã ºi coerentã, ea fiind mai degrabã oaglomerare de istorisiri fabuloase din diverseperioade, între care trebuie stabilite clasificãri,localizãri, ierarhizãri ºi afiliaþii. Însuºi autorulcãrþii prezentate aici afirmã cã “Miturile fragmen-tate ne sunt servite talmeº-balmeº, dar în spateleacestei harababuri trebuie sã fi existat odatã oepopee, o lungã povestire. Totul seamãnã cu ooglindã uriaºã care s-a spart, ºi ca într-un joc depuzzle, bucãþile trebuie puse din nou toate la unloc.”

Totuºi, se pot remarca cu destulã uºurinþãnumeroase similitudini între miturile diverselorpopoare, ceea ce nu presupune însã neapãrat exis-tenþa unor contacte ºi interferenþe anterioare.Asemãnarea dintre miturile scandinave ºi celegermanice, spre exemplu, nu este deloc sur-prinzãtoare, bazându-se pe moºtenirea indo-europeanã comunã, pe identitatea credinþelor ºiideilor religioase. Mai mult, Georges Dumézilgãseºte conexiuni aparent imposibile, evidenþiindamploarea ºi regularitatea asemãnãrii dintre binecunoscuta epopee indianã Mahabharata ºi princi-pala sursã a miturilor nordice, Edda Veche. Înlucrarea sa, Les Dieux des Germains, el demon-streazã astfel existenþa unui mit eshatologic,povestind despre eterna luptã a Binelui cu Rãul ºidespre sfârºitul lumii, “constituit încã înainte dedispersiunea popoarelor indo-europene.”

Luând în considerare fragmentele pãstrate,mitologia nordicã este aºadar una dintre cele maicomplexe ºi originale din Europa. Aceasta conti-nuã sã uimeascã prin modul în care a înnoit ºi aîmbogãþit moºtenirea indo-europeanã, asimilândcu o incredibilã lejeritate idei venite din exterior.Dupã cum remarca cu o deosebitã pertinenþã ºiMircea Eliade în a sa Istoria ideilor ºi credinþelor reli-

gioase, la germani, creativitatea religioasã nu a fostparalizatã de convertirea la creºtinism, destul detardivã de altfel (sec. IX - XI). Din contrã, timpde câteva sute de ani, elementele pãgâne coexistãcu cele creºtine, creându-se astfel un melanj unic,extrem de interesant.

În plus, mitologia nordicã ilustreazã perfectcondiþiile geografice ºi climatice la care au fostsupuºi creatorii ei, dar ºi realitatea socio-istoricã.Oamenii nordului, au fost ºi continuã de altfel sãfie confruntaþi mereu cu cvasi-absenþa luminii ºicãldurii solare ºi cu implicita sterilitate a solului.Dat fiind faptul cã existenþa cotidianã constituia ointerminabilã luptã pentru supravieþuire, esteexplicabil accentul pus pe etosul educaþieirãzboinice, pe virtuþile fizice, curaj, dreptate ºimai ales onoare. Pe scurt, în cuvintele lui MirceaEliade, la vechile popoare germane “rãzboiul con-stituie un ritual justificat de o teologie.”

Populând sfera aparent intangibilã a divinului,zeii panteonului nordic pãstreazã totuºinumeroase trãsãturi umane, chiar ºi ierarhiasocialã rãmânând identicã cu aceea a creatorilorlor. Tor Åge Bringsværd prezintã pe larg diferitelegrupuri de zei, descriindu-le extrem de poetic ºiuneori puþin prea criptic peripeþiile. Nu este însãvorba de entitãþi abstracte ºi inaccesibile, ci defiinþe umanizate, adesea limitate, supuse destinu-lui ineluctabil, recurgând la vrãjitoare sauvizionare pentru a afla ce le rezervã viitorul.Laºitatea, adulterul, duplicitatea ºi maliþiozitateagratuitã contamineazã nu numai Olimpul gre-cilor, sau lumea oamenilor, ci ºi Åsgard, cetateazeilor nordici. Mai trebuie de asemenea menþio-nat faptul cã existã de fapt douã tipuri de divini-tãþi, care au fost iniþial antrenate într-un rãzboiteribil: asenii, zei uranieni, ai rãzboiului, ºi vanii,zei htonieni, ai fertilitãþii. Toþi aceºtia sunt acom-paniaþi de o întreagã pleiadã de uriaºi jotuni, rim-tuºi, veteni, troli, pitici alvi, gnomi ºi alte fiinþefantastice mai mult sau mai puþin binevoitoare.

Paradoxal, Odin, zeul suprem, nu este omnis-cient, el aflându-se într-o perpetuã cãutare a ade-vãrului, ºi nici omnipotent, urmând sã fie devoratde un lup uriaº o datã cu sosirea amurguluizeilor, a Ragnarokului. Scriitorul norvegian îiaccentueazã tocmai latura umanizatã, lipsitã destrãlucire divinã, insistând mai ales pe absenþainfailibilitãþii acestei divinitãþi. Ros mereu deîndoieli, îmbãtrânit ºi purtând cu greu blestemulde a vrea sã ºtie ºi sã înþeleagã totul, “Pãrintele-a-toate” îºi sacrificã un ochi pentru a putea bea dinizvorul înþelepciunii. Cel ce a creat împreunã cufraþii sãi Vilje ºi Ve, lumea din trupul uriaºuluiYmer, ºi pe primii oameni din douã trunchiuri decopac, rãtãceºte dezorientat prin lume, punândîntrebãri celor pe care îi întâlneºte. Mai mult, elpetrece nouã zile spânzurat ºi strãpuns cu proprialance, la graniþa dintre viaþã ºi moarte, ºi prinacest crud auto-sacrificiu dobândeºte astfel ºtiinþaocultã -runele magice - ºi darul poeziei.

Alãturi de Odin putem regãsi în paginile cãrþiice îi poartã numele ºi pe fiii sãi Thor - stãpânulfulgerelor, prototipul rãzboinicului, ºi Balder -întruchipând puritatea luminoasã ºi frumuseþeasuperlativã. Mai trebuie menþionaþi ºi Frigg, zeiþaiubirii, a cãsniciei ºi maternitãþii, Njord, zeulmãrilor, soþia lui, Skadi, stãpâna munþilor, fiicalor Freya, zeiþa fertilitãþii, protectoare a vegetaþiei,alãturi de fratele ei Frey. Heimdall, pazniculcetãþii cereºti, este cel care va anunþa suflând încornul sãu ziua bãtãliei finale, Ragnarok. Iar cele

trei norne, echivalentul perfect al Moirelorgreceºti, þes imperturbabile destinul tuturorfiinþelor vii, chiar ºi pe cel al zeilor.

Însã cea mai interesantã divinitate din pan-teonul nordic, dupã Odin bineînþeles, este Loki,tocmai prin duplicitatea sa uimitoare. Însuºi TorÅge Bringsværd îþi dovedeºte interesul specialpentru acest personaj atât de controversat,urmãrindu-i aventurile pe parcursul a mai multecapitole din cartea sa. Pus mereu pe acþiuni per-verse, acest zeu al trãdãrii, ambiguu ºi plin decontradicþii, ameninþã perpetuu lumea cu ruina.Deºi este fiul unei uriaºe jotun, neam care esteadversarul declarat al zeilor aseni ºi al oamenilor,Loki este totuºi acceptat ºi tolerat în cetateacereascã. Cu excepþia unor destul de rare ocazii încare îi ajutã ºi îi sfãtuieºte pe zei, el doar seamãnãdiscordia ºi incitã, declanºând dispute aprinse.Înlãnþuit în cele din urmã de o stâncã, dupã cecauzase moartea frumosului Balder, el va con-duce armata forþelor întunericului în bãtãliafinalã.

Acest univers atât de complex este alcãtuit dinnouã lumi aºezate într-o simetrie perfectã, toatefiind susþinute de imensul frasin Yggdrasil, veri-tabil axis mundi al existenþei ºi gândirii nordice.Cu toate acestea, puternicul copac va cãdea ºi vaarde împreunã cu restul lumii o datã cu sosireaRagnarokului. De fapt, el este de la bun începutameninþat direct de rãul omniprezent. Una dincele trei rãdãcini îi este roasã ºi otrãvitã lent, darsigur, de un ºarpe monstruos, trunchiul sãuîncepe sã putrezeascã, iar frunziºul îi este ºi eldevorat. Se poate remarca astfel o caracteristicãmajorã a mitologiei nordice, ºi anume credinþaprofund fatalistã cã universul este atins de relati-vitate metafizicã. Întreaga creaþie este un accidentcosmic ce duce la prãbuºire, nu la împlinire, iarexistenþa este doar o amânare metafizicã a nean-tului. Mai mult, sfârºitul lumii, anunþat chiar dincosmogonie, ia o amploare absolut terifiantã încapitolul final al cãrþii scriitorului norvegian. Cutoate acestea, pesimismul nordic, deloc gratuit,este potenþat de superbul mit final, povestinddespre lumea nouã ce renaºte miraculos dincenuºa celei vechi.

Mitologia nordicã constituie aºadar “una din-tre cele mai captivante, originale ºi sugestiveîncercãri de a descrie realitatea scandinavã inte-rioarã ºi exterioarã, de a reda viaþa ºi existenþa înimagini poetice”, dupã cum afirmã Tor ÅgeBringsværd. Prin urmare, miturile ºi povestirilenu îºi vor pierde niciodatã actualitatea, ele rãmâno parte esenþialã a moºtenirii noastre culturale ºimeritã sã fie pãstrate vii. Fiecare generaþie trebuieînsã sã le cucereascã din nou, sã le povesteascã iarºi iar, în felul ei, sã le scoatã la luminã în fiecarezi. Iar scriitorul norvegian ºi-a adus o contribuþiemeritorie, dãruindu-ne aceastã carte excelentã, ceimpresioneazã prin nobleþea, claritatea ºi profun-zimea stilului.

n

n Brînduºa Ciugudean

Eterna Walhalla

6 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

P rofesoarã universitarã, specialistã în lite-ratura englezã, titulara cursului deVictorianism. Autoare a unor monografii

foarte folositoare studenþilor clujeni, despreromanul englez. Cam aceste coordonate cred cãar putea fi incluse într-o fiºã de dicþionar a figuriipublice a doamnei Galea. Observaþi cã în moddeliberat am evitat folosirea vreunui verb. Cãciîmi vine atât de greu sã scriu despre doamnaGalea la timpul trecut.

Din decembrie 2002, doamna Galea nu maieste prezenþa atât de vie, prezenþã ce a însemnatmult mai mult decât profesoara, iar mai târziucolega de catedrã, apoi sfãtuitoarea ºi referenta dedoctorat. A însemnat mult mai mult, dar înaspecte ce pot pãrea nerelevante pentru o revistã

de culturã a Clujului. Totuºi înspre anumiteaspecte ale personalitãþii sale mi se îndreaptãmereu gândul, iar dacã am sã mã refer acum laele, îmi gãsesc o justificare în argumentul uma-nist cã aceste ingrediente ale personalitãþii sunt defapt rãspunzãtoare de rodul strãdaniilor noastre întãrâmul umanioarelor.

Doamna Galea, prin dispariþia ei, ne lipseºtede prezenta atât de prietenoasã, de o ironie finã,lipsitã de rãutate, cu care ne privea. Curiozitateaei intelectualã era de fapt o laturã a acestei curio-zitãþi general umane. In acelaºi fel aborda ºifenomenul literar, ce îi era atât de drag, iar trans-ferurile ºi comparaþiile comportamentale dinveacurile trecute în veacul nostru, o fascinau purºi simplu. Mã simþeam foarte bine în prezenþa

dânsei, fãcându-mã pãrtaºã la postura de spectatorveºnic pregãtit de orice surprizã. Curiozitateaaceasta era veºnic însoþitã de un amuzament, de oveselie ce putea uneori sã se întunece uºor, atuncicând cei din jur deveneau jignitori. Cãci discreþiapersonalã o însoþea mereu. Simþeam atunci cã seretrage într-o cochilie a sensibilitãþii rãnite, ºiprefera sã se facã a nu observa mãcar lipsa de ele-ganþã a celor din jurul sãu. Altminteri,deschiderea sa veselã înspre tot ce era omenesc,camaraderia voioasã, deveniserã pentru mai mulþiprieteni niºte calitãþi cu care ne obiºnuiserãmpânã la dependenþã.

Aceeaºi discreþie ne-a þinut departe de pro-blemele ei, preferând, pânã în ultimul moment,sã nu ne permitã accesul înspre urâþenia bolii.

Ne lipseºte ºi ne va lipsi doamna Galea.n

n Liliana Pop

Doamna Galeain memoriam

REMUS VALERIU GIORGIONIMaºina Meloterap: posologie ºi mod de administrare

Timiºoara, Ed. Brumar, 2002.

„ªi au zis slugile lui Saul: «Iatã un duh rãu trimisde Domnul te tulburã.

Sã porunceascã dar domnul nostru slugilor sale caresunt înaintea ta ºi sã caute un om iscusit la cântarea dinharpã, ºi când va veni asupra ta duhul cel rãu trimis dela Dumnezeu, atunci acela, cântând cu mâna sa, te valiniºti».”

(I Regi, 16, 15-16)

La sfârºitul lunii ianuarie a.c., la redacþia Tri-bunei a ajuns o carte elegantã, cu aripile coperþilorcafenii, inscripþionate cu literã aurie ºi desene înnegru, aºa cum îi stã bine unei “maºinãrii” de lux.Maºina Meloterap: posologie ºi mod de administrareeste (de)scrisã de poetul Remus Valeriu Giorgioniºi ilustratã cu “nãscocirile” talentatului graficianDan Ursachi: aþi înþeles acum, volumul în cauzãnu putea apãrea decât în Timiºoara, la EdituraBrumar, specializatã de ani buni în promovareaunor produse în tiraj bibliofil, concepute caobiecte de artã, adevãrate experimente vizuale.Cunosc mai mulþi poeþi care îi datoreazã enormlui Dan Ursachi, manierei sale de a însoþi grafictextul cu desenul, fãrã a fi inventiv în exces, darnici inadecvat printr-o lecturã 100% plasticã atextului poetic dat.

Remus Valeriu Giorgioni creeazã, înMaºina…, o enciclopedie, un inventar cvasicom-plet al uneltelor, trãirilor ºi “mitologiei” poetice,un ghid de uz personal, ce nu poate însã decât sã-l fascineze pe cititorul postmodern care maipãstreazã un dram de ingenuitate. Venit peurmele prozaismului baroc ºi manierist al unorFoarþã, Dimov, Mircea Ivãnescu, poetul nurenunþã definitiv la raþionalismul ºi luciditatea, laaticitatea discursului (filtrate printr-o lecturãatentã ºi – probabil – empaticã a lui NichitaStãnescu).

Volumul are structura unui manual, conþinândseturi de reguli, definiþii ºi aplicaþii. Primele cincicapitole ale cãrþii (Descrierea maºinii Meloterap,Motorul de aur al poeziei , Logogeneza, Hiperboreea ºiReflectoarele gândului) formeazã partea “teoreticã”propriu-zisã, pentru ca a ºasea ºi ultima secvenþã(cea mai amplã), Miss Univers, sã se constituieîntr-o suitã de “balade & fabule inefabule” – ceea ceînseamnã poeme narative, alcãtuite din fragmenteale unui puzzle, dupã tehnica elipsei, a colajuluiori a reportajului. Titlurile ºi subtitlurile sunt eleînsele mici poeme, conþinând calambururi ºi para -doxe, (auto)ironii, dar ºi preþiozitãþi, formulãri(voit) “interesante” ce fac sã tuºeascã “în pantã”…motorul de aur al poeziei . Poemul cel mai frumos,bijuteria volumului, este vindecarea scribului bolnavde acribie , o reþetã delirantã a unei farmacopeimedievale, nicidecum o – conform subtitlului –reþetã nemagistralã: “Adãugãm (în douã pãrþi apã)/esenþã de rodii ºi mandragore laudanum/ ºapte

flori de curmal într-o vazã curatã/ ºi nouã cuAQUA CICORIA Astã// divinã mixturã admi-nistrãm/ (în strictã posologie!) persoanei/ pacien-tului curãþit în apã/ ºi închircit în scriptoriu/ înpoziþia SCRIBERE”.

Iatã douã definiþii senzuale ºi totodatã grave,ludice ºi mistice, din zecile (poem, poesis, poetic,cântec, carte, colofon, editurã etc.) care alcãtuiesc“tratatul”: “Poemul/ e grãuntele de polen scutu-rat/ de pe aripa unui flutur de noapte(…)” ( tarapoemului) sau “POESIS limba vorbitã de-o specierarã de oameni-pãsãri/ (sau oameni-fluturi lepi-doptera angelica varietas/ giganteea…)” (reflectoarelegândului). Ele contureazã, aºadar, o “mitologie”poeticã – având ca personaje pe Asklepios ºiTuthankamon, IAHWE ºi Pelerinul, Macedonskiºi Nichita Stãnescu; o lume atemporalã ºi înseni-natã, construitã pe verticalã, pentru cã “dacã aiurechea interioarã cât de cât exersatã ºi-un simþ/olfactiv dezvoltat (dublat de simþul astral) ai puteasesiza/ respiraþia parfumatã a lui YHWH careumple vãzduhul” (II cartea care vorbeºte).

În fond, pariul pe care, în opinia noastrã,Remus Valeriu Giorgioni l-a câºtigat tocmai aces-ta este: de a re-crea, în clipa angoasatã ºi istericãpe care o trãim, meloterapia, limbajul revelat, sem-nificativ, esenþial. Iar apoi, maºinãria ºi unealta,ne asigurã autorul, “a fost inventatã încã din anti-chitate înainte de berbec catapultã balistã deregele david (1000 î. Chr.) cel care a fost angajatsã-i cânte din harpã guzlã ghitit alãutã sau poatelyrã regelui saul când…” (colofon)

n

n ªtefan Manasia

Meloterapia: de la prolog la colofon

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 7

Prin anii ’80 ai precedentului veac, cîndhotarele þãrii erau greu de trecut, o posibilãcãlãtorie pe atlas o amplificam prin ima-

ginea trãirilor pe care le stîrnea darul de povesti-tor al unui savant biolog de a cãrei prietenie m-am bucurat: academicianul Eugen Pora.

ªi aºa se face cã momentele de „taifas“ ne pur-tau din Buneºti-Bundorf, adicã din Þara Bârsei,unde se minunase pentru prima oarã de mereuschimbãtoarele zodii ale naturii, urcînd cu anii pestrada Pata din Cluj, unde era un grãunte într-opolicromie etno-demograficã ºi o stratigrafiesocialã cãrora le cãuta dreaptã cumpãnã ºiînþelegere, cine altcineva decât învãþãtorul dinzonã, tatãl ilustrului nostru interlocutor.

Din trecutele vremi veneau, ciupite destrunele viorii, amintiri din lumea sunetului pura muzicii de care a rãmas îndrãgostit pînã ºi înanotimpul sintezelor. Spiritul academic din labo-ratoarele Sorbonei s-a imprimat ca stil de viaþã,dar nu a adus cu sine filoxera rutinei ºi a blazãrii,ci, dimpotrivã, a trãit în bunã pace cu spiritul deaventurã, cu odiseica iscodire a meleagurilor exo-tice. Totdeauna impresiile despre monumentelenaturii, istorice ºi de artã au fost receptatedeopotrivã cu habitatul uman, cu obiceiuri,tradiþii, cutume, cu particularitãþi artistice ºi con-fesionale. Biologul intuia cã genofondul specieinoastre este acelaºi, indiferent de rase ºi clivajegeopolitice.

Pereþii apartamentului din blockhausul situatîn centrul municipiului, la intersecþia drumurilordintre amfiteatrele universitare ºi biblioteca cen-tralã, se dilatau prin puterea imaginii pînã la acãpãta proporþii planetare.

... Era o zi de februarie cînd rolurile au fostpentru cîteva ore inversate, iar interogaþiareporterului a fost acceptatã de profesorulobiºnuit sã examineze generaþii ºi generaþii destudenþi. Aºa s-a întrupat o... lecþie a naturii. A fost printre ultimele. În toamna începutului dedeceniu nouã, în octombrie 1981, Profesorul tre-cea Styxul, începînd explorarea misterioaselortãrâmuri ale veºniciei.

Paginile de arhivã vin sã întãreascã amintireaunui senior al Almei Mater Napocensis de carene-am despãrþit în urmã cu douãzeci de ani.

Locul sfinþeºte omul– Stimate domnule academician Eugen Pora,

Domnia voastrã întruchipeazã, într-un fel, interlocu-torul ideal pentru un interviu avînd ca subiect explicitcontribuþia turismului la fundamentarea personalitãþiiomului. Fac aceastã afirmaþie deoarece, lucru destul derar, prin activitatea desfãºuratã mai bine de o jumãtatede veac aþi pledat pentru clãdirea unui turism modern înþara noastrã, iar argumentaþia a fost bazatã pe considera-þii extrase din lumea ºtiinþelor naturii, domeniu vast ºide viitor, în care v-aþi cantonat cercetarea ºtiinþificã, curezultate notabile, apreciate în þarã ºi peste hotare.

Dacã ar fi sã apreciaþi rolul ºi locul pe care îl au„lecþiile naturii“ pentru omul acestui sfîrºit de secol, pecare nu puþini sînt cei care îl aºazã sub zodia tehnicii ºiabstracþiilor ºtiinþei, cum ar suna o astfel de apreciere?

– Ca sã apreciez aceste lecþii ale naturii, trebuiesã pornesc puþin mai indirect ºi de mai departe.

Nu e un lucru nou dacã spun cã oamenii de lamunte ºi cei de pe þãrmurile mãrilor sînt maicuraþi la suflet, mai cinstiþi, mai credincioºi, maibuni decât noi ceilalþi. Aceste trãsãturi generale leputem constata dacã vorbim cu un cioban de lamunte sau cu un pescar de la mare. Îmi amintesccã într-un sat de sub Ceahlãu am poposit într-osearã ca sã ne petrecem noaptea aici; uºile caselornu aveau închizãtoare cu lacãt. De asemenea, amtrãit cîteva luni la Roscoff, pe þãrmul francez alAtlanticului, ºi gazda s-a mirat mult cînd amîntrebat-o dacã nu este cheie la uºa camerei pecare am închiriat-o. „Cheie? La ce bun? Aicinimeni nu intrã dacã locatarul nu este acasã!“

Eu încerc sã explic astfel de trãsãturi specificeprin faptul cã aceºti oameni sînt mai apropiaþi denaturã, de pãdurile ºi piscurile munþilor, de agitaþiaºi liniºtea valurilor. În ambele locuri, numai dacãse ajutã mereu unul pe altul pot sã scape deasprimea iernilor cu zãpezi ºi avalanºe sau de urgiavalurilor care îneacã vasele pescãreºti. De aici sepoate deduce cã natura impune omului anumitecomportamente dupã care i se formeazã personali-tatea ºi caracterul. Nimeni nu se mai îndoieºte deevoluþia lumii vii, de originea omului de azi dinmaimuþele vechi. Între naturã ºi om existã deci orelaþie directã, pe care o putem constata.

Omul de acum 1-2 milioane de ani a trãitcomplet dependent de naturã. Aceasta îi dãdeaadãpost în peºteri, hranã din vînat sau fructe,îmbrãcãminte din piele de animale. uneltele delucru din piatrã, lemn sau case etc. Pe mãsuraevoluþiei lui, din vînãtor, omul a devenit pãstor,avînd grijã specialã pentru turma sa, apoi agricul-tor cu o legãturã strînsã cu pãmîntul cultivat, apoicomerciant ºi fabricant cu un interes deosebitpentru ceea ce vindea. Dar în aceeaºi mãsurã el seschimba, cîºtigînd o tendinþã tot mai accentuatãspre un mediu tot mai artificializat în care îºi adã-postea turma, ograda în care îºi þinea unelteleagricole, case în care îºi fabrica ºi depozita mãr-furile pentru comerþ. Paralel ºi caracterul sãu seschimba, el devenea tot mai individualist, maiegoist, mai legat de proprietatea sa.

În urmãrirea acestei evoluþii ºi raporturileomului cu natura s-au îngustat tot mai mult, înaºa fel cã astãzi, la majoritatea oamenilor care trã-iesc la oraºe, mediul natural a fost aproape com-plet înlocuit cu unul artificial. Sã ne gîndim lablocurile de locuinþe pe care le clãdim. Numai pe ici-colo a mai rãmas cîte un pom, o micãpajiºte, un pãrculeþ sau ghiveci cu flori pe care leducem ca un preþios dar prietenilor care ne invitãla masã.

Am vãzut la un zgîrie-nori, la etajul zece, ogrãdinã fãcutã total din plastic: copaci araucaria,plante ºi iarbã, luminã artificialã, adierea de venti-lator silenþios, mirosuri împrãºtiate de spray-uridiferite ºi chiar pãsãrele în copaci, al cãror cîntecpornea cînd mînuiai un buton electric. Aveamimpresia cã mã gãsesc în naturã. Dar nu m-amsimþit bine. Era ca ºi cînd bradul de iarnã ar fifost din plastic. Lipsea mirosul de cetinã, viaþaacelor de brad, rãºina cu care te murdãreai pemînã. Din punct de vedere tehnic, acea grãdinãde plastic era o realizare remarcabilã. Dar numaiatît! Chiar ºi proprietarii ei spuneau cã abiaaºteaptã sã iasã sîmbãtã la iarbã verde!

Tehnica a ajuns la realizãri deosebite ºi sepoate spune cã epoca actualã este caracterizatã decreaþiile tehnice în toate domeniile de activitate.Numai cã ºi aici trebuie sã avem cîteva rezerve.

Oamenii din þãrile foarte dezvoltate ºi maiales cei de la oraºe se bucurã din plin de realizã-rile tehnicii; în schimb, se lipsesc din ce în ce maimult de prezenþa naturii, pe cînd oamenii dinþãrile înapoiate ºi mai ales cei de la sate trãiescmai aproape de naturã ºi au foarte puþine avantajeale tehnicii. Sã zicem cã jumãtate din omenire segãseºte în oraºe, cu avantajele urbanizãrii, ºijumãtate la sate, cu avantajele acestora. Noi,orãºenii, trãim într-un mediu semiartificializat,sãtenii în unul seminatural. Fiecare mediu îºiimprimã pecetea lui asupra comportamentului ºifirii omului. Deosebim uºor un sãtean de unorãºean (cu toatã tendinþa de urbanizare asatelor). Sãteanul este mai primitor, mai altruist,

mai cinstit numai pentru cã trãieºte mai aproapede naturã. Aceasta îi invadeazã grãdina, dealurilecu pãduri sau cu pajiºti ºi culturi, pe acolo sîntpãsãri ºi insecte ce zboarã, furnici ºi gîndaci ce sestrecoarã printre firele de iarbã, apa ce curge pestebolovani, aerul plin de miresmele florilor, îndepãrtare totul e verde ºi peste toate acesteapluteºte un vînt uºor.

În oraºe culoarea predominantã e griulzidurilor de beton, mirosul de benzinã incompletarsã, graba strãzii pline de maºini ºi pietoni,sunetele claxoanelor sau sirenelor, trotuarul deasfalt etc.

De acestea fuge orãºeanul ºi se îndreaptã sprenaturã, unde gãseºte ceea ce are sãteanul, carevine la oraº pentru cumpãrãturi ºi interese, darnu pentru a cãuta mediul semiartificializat alacestuia.

Din lecþiile naturii învãþãm cum ne putemsimþi bine. De la ele ne înapoiem mai veseli, maiodihniþi, mai buni, mai mulþumiþi de viaþã, denoi înºine. Iar atunci cînd sîntem împiedicaþi sãparticipãm la aceste „lecþii“ ale naturii devenimînchiºi, mai rãi, mai egoiºti, mai obosiþi. O ºtimcu toþii ºi avem explicaþia faptului cã „lecþiile“

arhiva

n Constantin Dumitrescu

Lecþiile naturii

à

8 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

naturii, adicã rãmînerea pentru un anumit timpîn mediul nostru ancestral, în mediul în care ne-am format în cursul filogeniei noastre, ne face sãne simþim mai bine decît în mediul semiartificia-lizat al oraºelor de azi sau în cel ce va fi completartificializat al oraºelor de mîine. De asta ne silimsã facem orice ca sã putem participa cît mai des lalecþiile naturii.

Curiozitatea cunoaºterii– Omul are o potenþialã atracþie pentru cunoaºterea

ºi înþelegerea altor perimetre naturale sau artificiale, e opredispoziþie nativã, s-ar putea spune, dar cert este fap-tul cã aceste potenþialitãþi nu se afirmã decît într-un con-text social, un context larg în care predominanþi sînt fac-torii de educaþie: familie, ºcoalã, organizaþii sociale ºichiar politice.

– Cred cã spiritul de „turist“, adicã de a vedeaºi cunoaºte alte locuri, alþi oameni, alte obiceiurinu l-a caracterizat pe omul primitiv care trãia înnaturã. El se deplasa în aceasta pentru a cãuta ºigãsi cele necesare vieþii lui ºi familiei sau tribuluisãu, nu pentru a vedea frumuseþile ei. Poatenumai în epoca dragostei cei doi tineri îmbrãþiºaþise uitau la frumuseþea unei seri cu lunã, la apusulcolorat al soarelui sau la minunãþia oglinditã înapele unul lac cristalin. Turismul, în sensul de acunoaºte lumea, s-a dezvoltat treptat, pe mãsurãce omul devenea tot mai legat de activitãþile luide proprietar al pãmîntului, al mijloacelor de pro-ducþie ºi al obiectelor produse. Cu cît producþiaacestora era mai bunã, cu atît putea vinde maimult ºi cîºtiga mai bine. Pentru aceasta trebuie sãºtii însã ºi alte lucruri decît cele moºtenite de laînaintaºi. De aici, dorinþa cunoaºterii în domeniulproducþiei se intensificã.

Pe de altã parte, descoperirea noilor surse dematerii prime în regiunile tropicale a adus pepiaþa europeanã noi produse vegetale ºi animale,care au permis apariþia unei clase mai bogate deoameni ºi a unui trai mai bun al acestora. Paralels-au pus ºi probleme ºtiinþifice ºi a apãrut curio-zitatea cunoaºterii, care devenea tot mai puternicãpe mãsurã ce însãºi cunoaºterea era mai largã ºimai profundã. Curiozitatea pentru materii primes-a extins la cea pentru locuri, monumente,oameni ºi astfel cãlãtoriile comerciale au dezvoltatcuriozitatea cunoaºterii lumilor noi. Cei bogaþi auavut posibilitatea cãlãtoriilor ºi din spusele acesto-ra curiozitatea s-a extins tot mai mult, cuprinzîndîn dorinþa de a cunoaºte tot mai mulþi oameni.Azi toatã lumea doreºte sã ºtie cîte ceva despretot. Din familie aflãm despre monumentele arhi-tectonice vechi. ªcoala completeazã aceste cunoº-tinþe prin lecþiile de geografie ºi istorie, prin celede biologie ºi chimie, iar omul vrea tot mai multsã cunoascã toate marile realizãri ale omenirii. In-formaþiile pe care le primeºte omul azi în cel maiscurt timp asupra marilor realizãri ale omenirii, îlfac doritor sã le vadã ºi sã le cunoascã mai în-

deaproape. ªtiinþa aproape l-a eliberat de domi-naþia misticismului ºi omul a devenit Dumnezeuprin descoperirea energiei nucleare, a laserului, amateriilor plastice neexistente în naturã, a zboru-lui pe lunã ºi a fotografierii tuturor planetelor sis-temului solar. Forþa ºtiinþei a rãsãdit în sufletulnostru dorinþa de a ºti despre tot ºi a vedea cîtmai multe, de a face cãlãtorii ºi a vedea monu-mentele creaþiei omeneºti, oraºele, oamenii altorþãri, peisagii excepþionale etc. S-a trezit prinaceasta o miºcare turisticã cum nu a fost nicio-datã. Dorinþa de a vedea realizãrile umane este onecesitate ºi o caracteristicã a omului de azi. Cucît omul e mai cult, cu atît doreºte sã cunoascãmai multe ºi sã vadã personal cît mai mult. Cul-tura începe sã se asimileze în ºcoli, dar se perfec-þioneazã prin turism. Pînã nu vezi monumentelebucovinene, nu poþi înþelege frumuseþea uneipicturi simþite, chiar dacã tema este religioasã.Nu numai întîmplãrile religiei ne atrag în pic-turile de la Voroneþ sau Suceviþa, ci ºi frumuseþeaîmbinãrii culorilor ºi simplitatea povestirii de-semnate a întîmplãrilor. Dar toate acestea le cu-noaºtem numai dupã ce vedem monumentele deartã din nordul Moldovei.

Se ºi constatã azi cã în rîndul tineretului, înspecial, existã o dorinþã vie de a ºti cît mai mult,de a vedea cît mai multe. Aºa se formeazã baza delargã culturã pe care apoi se grefeazã specialitateaºi se poate trece chiar uºor de la o specialitate laalta. Toate aceste nevoi culturale sînt o realitatesocialã ºi politicã, care se cîºtigã nu numai prinºcoalã ºi citit, dar mai ales prin vãzut la faþa locu-lui. Consider deci cã prin turism organizat ºimult lãrgit se poate asigura acea culturã largã caretrebuie sã formeze temelia de existenþã a omului.Turismul trebuie sã facã parte din trãsãturileomului zilelor de azi ºi de mîine. (...)

Poluarea turisticã– Nu puþine sînt semnalele de alarmã trase în lumea

contemporanã pe baza constatãrilor potrivit cãrora actulieºirii în naturã nu satisface pe deplin, ba putem spuneuneori cã are urmãri compromiþãtoare pentru noþiuneade turism modern, în armonie cu regulile elementare deculturã ºi civilizaþie. Judecînd lucid, fãrã exagerare, situ-aþia, cum aratã ea ºi cum s-ar putea eradica factorii caregenereazã aºa-zisa „poluare turisticã“?

– Poluarea turisticã este o componentã apoluãrii generale a mediului nostru de cãtreoamenii „epocii“ poluãrii. Ne supãrã noþiuneacînd se referã la turism, dar nu ne supãrã ºi ni separe normal sã existe o poluare chimicã a aeruluisau a apei. Aceasta cred cã se datoreºte faptului cãpoluarea turisticã o facem noi, pe cînd cea a aeru-lui ºi a apei o fac industriile. Cred cã poluareaturisticã a existat ºi mai demult, cînd oameniibogaþi ieºeau duminicile în naturã ca sã tragã unchef la iarbã verde ºi lãsau aici urmele mîncãruri-lor, bãuturilor, somnului sau ale golirii stomacu-lui. Din pãcate, mai sînt ºi astãzi astfel de oameni,cu aceleaºi urmãri nefaste pentru naturã. Un dis-

tins coleg al meu, profesorul C. Antonescu, a datacestor „turiºti“ un nume demn de atitudinea lor„porcus turisticus“. Am folosit acest epitet suges-tiv în întîlnirile mele cu ºcolarii ºi ºtiu cã ei l-aufolosit ºi îl mai folosesc atunci cînd vorbescdespre distrugerile pe care le fac în naturã uniioameni maturi.

Faptul cã au existat ºi mai existã astfel de„turiºti“ are o cauzã mai adîncã în însãºi pregãti-rea noastrã culturalã. Trebuie sã înþelegem cã fãrãnaturã nu se poate trãi, dar pentru aceasta trebuiesã o cunoaºtem, sã îi ºtim alcãtuirea, fragilitateaasociaþiilor care o compun, echilibrul dintre dife-ritele populaþii de organisme ºi multe altele. Na -tura face parte din viaþa noastrã ºi noi sîntem oparte a ei. Mai trebuie sã înþelegem cã dupã ce aapãrut industrializarea, cu scarificarea unei pãrþi anaturii ºi cu poluarea ce o însoþeºte, omul a dis-trus natura mai mult decît a putut-o face înaproape tot cursul existenþei sale de 1-2 milioanede ani. Iar dacã nu oprim procesul de distrugere anaturii, urmaºii noºtri vor trebui sã trãiascã înmedii din ce în ce mai artificializate. Unii teoreti-cieni susþin cã viaþa omului este posibilã ºi într-un astfel de mediu, ba cã ea va fi mai în siguranþãdecît acum. Dar aceºtia sînt teoreticieni, ingineriºi nu pot înþelege cã omul a existat, existã ºi vaexista numai într-o perfectã armonie cu naturacare l-a produs ºi care îi întreþine viaþa. Acestaeste aspectul legat de prezenþa omului ca individîn naturã. Dar mai este ºi un alt aspect, alprezenþei omului, ca societate, în naturã, caamplasãri de industrii, oraºe, hoteluri, pîrtiisportive, drumuri, adicã sub forma activitãþii eco-nomice.

Pînã acum hotãrîrile asupra amplasãriidiferitelor obiective industriale sau sociale le luauinginerii în anumite consilii de conducere. Urmare a fost amplasarea, de exemplu, a indus-triilor de ciment, de îngrãºãminte chimice etc.care a produs multe distrugeri în natura încon-jurãtoare ºi s-a dovedit nocivã pentru sãnãtateaoamenilor din respectivele norme. Cred cã ar fiabsolut necesar ca în momentele cînd se iau astfelde hotãrîri sã fie prezent ºi un biolog specializat,care sã arate eventualele consecinþe dãunãtoare ale anumitor amplasamente industriale pentrumediu ºi sãnãtatea umanã. Instalaþiile cu telefericdin Carpaþii Meridionali constituie o frumoasãrealizare tehnicã, dar la Vîrful cu Dor ºi peste tot în Bucegi, natura s-a schimbat, au dispãrutpãsãrile ºi multe specii de flori, iar urmele lui

à

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 9

„porcus turisticus“ sînt vizibile la tot pasul pe platourile alpine. Mai existã aerul curat care bateîn sus de pe laturile muntelui, mai existã jnepeniºi stînci, dar la sfîrºit de sãptãmînã zona montanãeste invadatã de vizitatori „motorizaþi“ care fac unchef de pominã toatã noaptea, dimineaþa dormpînã tîrziu ºi apoi se înapoiazã la casele lor, dupãce au „stat o zi în mijlocul naturii“...

Natura o putem salva ºi prin decrete sau apli-carea de pedepse, dar mijlocul cel mai sigur ºipoate singurul este cultura cît mai largã pe caretrebuie sã o aibã toþi cetãþenii þãrii, pentru a li secristaliza convingerea cã bunurile naturii nu sîntproprietatea noastrã, a celor de azi, ci a întregiisuccesiuni de generaþii umane care ne vor urma.

Carte de învãþãturã– Aþi scris nu numai pentru oamenii de ºtiinþã, ci,

ca un adevãrat savant-cetãþean, aþi scris cãrþi minunatedespre lumea naturii, accesibile unui public larg de citi-tori. Care este „secretul“ prizei acestor cãrþi la oameni detoate vîrstele ºi din toate straturile societãþii româneºti?

– Am scris mult, este adevãrat, peste 7.000 depagini tipãrite, cinci cãrþi, peste 450 de comu-nicãri ºtiinþifice. Dar am ºi citit mult, am fãcutnumeroase observaþii pe oriunde am fost, amexperimentat asupra vieþii. Nu se poate scrie, credeu, fãrã sã citeºti ºi fãrã sã observi lumea în caretrãieºti. Numai citind ajungi sã scrii. Cred cãaceasta este una din premisele scrisului. Am fãcutîn viaþã ºi muzicã ºi poate în aceasta sã fie „secre-tul“ meu. Scriu cu suflet ºi pentru oameni. Vreauca ei sã înþeleagã ce scriu ºi pentru aceasta mã fe-resc cît pot de termenii ºtiinþifici ºi tehnici. Credcã totul se poate spune ºi în cuvinte obiºnuite,numai sã ºtii sã le gãseºti. Apoi, întotdeauna evitsã demonstrez un lucru pornind de la coadã. Nu-mi plac „devizele“ ºi „citatele“ de început.Ele pot fi uneori concluzii, dacã ºirul logic alideilor ºi faptelor duce la ele, altfel, e bine sã leeviþi, cãci încurcã pe cititor, care oricum rãmîneun om logic. Cred apoi cã sufletul cititorului (caºi al meu, cînd sînt cititor) cere o anumitã since-ritate în ceea ce citeºte ºi o anumitã simplitate încele spuse. Încerc sã þin seama de aceste cerinþenescrise ºi în plus sã pun, cît mã ajutã mintea, ºislove frumoase în povestirile mele. Nu trebuieuitat nici faptul cã ceea ce scriu se referã la viaþã,la naturã, mai ales la animale ºi cã acest gen de

subiecte îl atrag întotdeauna pe cititor. Precum se ºtie, în lumea animalelor nu existã rãutate,invidie, nedreptate; acolo legea fundamentalã este adaptarea ºi cel mare mãnîncã pe cel mic, cel tare învinge pe cel slab, iar pentru a scãpa decei mari ºi tari trebuie sã gãseºti alte mijloacedecît forþa, trebuie sã fii mai iscusit, sã-þi schimbiculoarea ca sã nu fii vãzut, sã ºtii sã fugi cît mairepede, sã faci pe „mortul“ etc. Aceastã naturã ocunoaºtem din toatã istoria noastrã, de la Homoneanderthalensis pînã la Homo sapiens. Ea îºi arelegile ei, diferite de ale noastre, ºi numai prinaceste legi ale ei a putut sã existe ºi va putea sãrãmînã ºi pe mai departe.

În societatea omeneascã legea adaptãrii are un plus care o face diferitã de cea din naturã.Adaptarea omului trebuie sã se facã numai þinîndcont de demnitatea omeneascã, care nu permiteorice fel de adaptare. Dar acesta este un altsubiect.

Scriu mai ales pentru tineret ºi încerc sã îitransmit cunoºtinþe reale despre naturã ºi despreproblemele ei. Folosesc adesea ideea povestirilor,pentru cã acestea sînt mai atrãgãtoare ºi rãmînmai uºor fixate în mintea tinerilor. Astfel, amscris o anatomie ºi fiziologie a omului pornind dela cãlãtoria unor „omuleþi“ prin interiorul orga-nismului, iar la aceastã scarã cunoaºterea struc-turilor ºi funcþiilor organelor interne sînt maiuºor de înþeles dacã eºti „in medias res“. Sîntsigur cã va fi cititã cu plãcere ºi va aduce multelãmuriri asupra vieþii corpului omenesc, tuturorcelor care o vor citi, indiferent de vîrstã. Am maiscris o povestire despre un fenomen de mutaþiegeneticã care, prin extraordinarul întîmplãrilor, valãsa lãmuriri asupra fenomenului ºi a valorii luipentru evoluþie la toþi cititorii. Am predat dejaspre tipãrire o povestire ecologicã în care perso-najul principal este un omuleþ care pleacã dintr-opoianã de munte ºi ajunge la ºes, întîlnind la scaralui minunata lume mãruntã a insectelor, adicãvorbind în limbajul cifrelor, acele fiinþe carereprezintã peste 80 la sutã din fauna globului ºipe care, în general, le cãlcãm în picioare ºi nu nedãm seama de importanþa lor în circuitul naturii.Scriu o lucrare despre ecologia Mãrii Negre, încare doi tineri, folosind o invenþie proprie,exploreazã faciesurile tipice ale acestor ape,cunoscînd relaþiile ce existã între organismelebiocenozelor ºi mai ales hrana de bazã a tuturormãrilor, planctonul, pe care nu-l vedem. Încercdeci sã ofer cititorului esenþa fenomenelor din

naturã, ca sã le poatã înþelege ºi prin ele sãrespecte natura ºi sã o ocroteascã.

Nu neglijez nici lucrãrile ºtiinþifice pe care lecontinui cu colaboratorii mai vechi ºi buni.Acestea însã constituie domeniul publicaþiilor despecialitate.

Am considerat ºi consider cã nu este permisca omul de ºtiinþã sã rãmînã cantonat numai ladomeniul specialitãþii, ci trebuie sã oferecunoºtinþele acestei specialitãþi într-o formã acce-sibilã ºi maselor mari de oameni, din a cãrormuncã se întrupeazã, la urma urmei, cercetãrilesale ºi mijloacele sale de trai.

Turism ºi imperative economice– Interese economice imediate ecraneazã de multe ori

dezvoltarea armonioasã a turismului – ºi totuºi, înultimii ani, asistãm la o creºtere lentã, dar sigurã, aturismului montan la noi în þarã. Ce perspective îiîntrevedeþi, luînd în considerare atît factorii afectivi, cît ºipe cei ce þin de cercetarea ºtiinþificã a naturii româneºti?

– În primul rînd, cred cã este nevoie ca uniifactori de decizie în problemele economice sãînþeleagã faptul cã turismul poate aduce venitnaþional la fel sau chiar mai mult decît oriceformã de investiþii. Precum se ºtie, existã þãri caretrãiesc în bunã parte pe seama veniturilorobþinute din turism: Spania, Italia, Grecia. Noinu avem aºa de multe monumente istorice ºi deartã ca aceste þãri, dar avem munþi, rîuri, pãduri,deltã etc., cum nu au nici una din þãrile europe-ne. Amenajate aºa cum trebuie, toate acestea nevor proiecta mai cuprinzãtor în circuitul turis-mului internaþional. ªi, bineînþeles, mai avemnevoie de drumuri bune, dotate cu toate indi-caþiile rutiere necesare, hoteluri moderne care sãdispunã de toate instalaþiile funcþionale aferente ºi o gamã variatã de servicii care joacã un rolesenþial în recepþia strãinilor. Ambele acestecondiþii sînt chestiuni de culturã ºi cîºtigareaacesteia merge lent. Personalul care serveºte turis-mul nu are cultura generalã care sã-i permitã sãînþeleagã cã turistul strãin trebuie sã se simtã binela noi, sã rãmînã cît mai mult, sã doreascã sãrevinã cu noi prieteni ºi sã nu aºtepte sã plece cîtmai repede, dupã ce i-am luat tot ce s-a putut.Obiceiurile de bacºiº solicitat, de înºelare, de

à

jecmãnealã ºi nu de puþine ori chiar de furt nucadreazã cu normele unui turism internaþional.Dacã nu reuºim sã impunem normele etice prinintermediul culturii (vom reuºi, dar drumul cul-turii este lung), atunci ar trebui sã aplicãm mijloa-ce coercitive drastice. Un ºef de unitate alimentarãpe litoral se întoarce dupã un sezon turistic cu uncîºtig echivalent cu costul unui autoturism, unospãtar cu cîteva zeci de mii de lei. Toþi aceºti banisînt extorcaþi în mod necinstit din buzunarele viz-itatorilor. Dar sã revin la întrebarea pusã.

Munþii noºtri atrag prin unicitatea peisajelor ºisãlbãticia lor naturalã. Îmi cunosc bine þara ºi ºtiucã turismul montan s-ar putea dezvolta mult, aºacum este de exemplu în Elveþia. Dar trebuie fã-cute multe lucruri în acest sens. Cum sã admiripanorama unicã a munþilor Rodnei, cînd drumu-rile sînt greu accesibile maºinilor ºi nu se gãseºteacolo nici un hotel sau mãcar o cabanã? Cum sãte duci în Retezat, cînd nu existã hoteluri înpartea dinspre nord, unde accesul este mai uºor?

Reguli ºi norme turistice– Rãmînînd ºi cu ultima întrebare a acestui interviu

în perimetrul subiectului abordat, v-am ruga sã punctaþicîteva norme ºi reguli de conduitã ale turismului acestuideceniu.

– Consider cã turismul constituie astãzi o ne-voie intrinsecã a culturii umane. Ca atare, el tre-buie sã stea mereu în atenþia factorilor responsa-bili, sã fie bine organizat, mergînd în sensul satis-facerii nevoilor omeneºti de destindere ºi instrui-re, dar ºi al obþinerii unor venituri pentru þarã. Înacelaºi timp ºi cetãþeanul care practicã o formã deturism are obligaþia sã respecte anumite norme,cãci turismul – ca ºi natura – nu este numai pen-tru noi cei prezenþi, ci sînt ºi trebuie sã aibãaceeaºi cotã valoricã pentru toate generaþiile carevor veni dupã noi. Ca atare, monumentele turis-tice nu trebuie degradate, cum nu trebuie pîngã-ritã ºi distrusã nici natura. Aceasta este prima în-datorire a oricãrui turist. Atunci cînd pleci sã vizi-tezi o þarã, un oraº, un muzeu sau o zonã peisagi-sticã, este necesar sã te documentezi asupra aceeace ai de vãzut, în caz contrar riºti sã treci pe lîngãtot ce meritã sã fie cunoscut ºi nu vezi nimic. Tu -rismul în sens cultural nu înseamnã sã intri într-un oraº ºi sã vinzi lucrurile aduse ca sã cumperialtele. Bineînþeles cã trebuie sã vezi ºi strãzile, vit-rinele, sã intri în unele prãvãlii, dar esenþa rezidãtotuºi în vizitarea monumentelor ºi muzeelor, învizionarea unor spectacole care sã-þi întregeascãorizontul spiritual. Chiar într-un muzeu, esteimportant sã ºtii ce trebuie sã cauþi ºi sã vezi, pen-tru cã în oricare dintre ele numai 20-30% dinexponate au o valoare universalã, restul au valoarenumai pe plan local sau, pur ºi simplu, constituienimicuri capabile sã-i impresioneze pe neºtiutori.Dacã ºtii ce trebuie sã vezi, atunci economiseºtitimp, care în orice formã de turism este preþios,

pentru cã plãcerea este plãtitã cu bani economi-siþi. A încerca sã vezi „totul“ înseamnã a nu vedeanimic, capacitatea de înregistrare a creierului fiindlimitatã de fenomenul de saturaþie ºi de obosealã.

Turismul rãmîne nu numai o sursã principalãa cunoaºterii ºi îmbogãþirii culturii omului, dar ºiun plasament afectiv pentru zilele de mai tîrziu.O spun în deplinã cunoºtinþã de adevãr. Acum, la70 de ani, adesea mã refugiez în amintiri ºi luîndîn mînã ghiduri, prospecte, pliante, hãrþi ºiînsemnãri, mã revãd în atîtea pãrþi ale lumii peunde am avut ocazia sã cãlãtoresc. Cred cã nueste o mulþumire mai mare decît sã închizi ochiiºi sã vezi: Capela Sixtinã, Manuscrisele de laQuarat, cetatea Valetta, Parisul ºi Luvrului,Acropole, casa ºi pînzele lui Rubens de la Anvers,piaþa cavalerilor din Gdansk, monumentele deartã din Moldova, Ohrid ºi Riga, Ermitajul,debarcaderul din Singapore, grãdina zoologicãdin Perth (Australia de Vest), insulele de coralieridin Chagos (Oceanul Indian) ºi atîtea altele.Aceasta este bogãþia omului mai ales la vîrstele

cînd trupul nu mai poate face ceea ce doreºtesufletul. Una mai mare nici cã poate exista.

– Am uitat un lucru: discuþia noastrã se poartã încabinetul dumneavoastrã de lucru, unde am sesizatfoarte multe fiºe ºi un manuscris în pregãtire. Despre ceeste vorba?

– Lucrez acum la o carte cu titlul Întrebãri cu ºifãrã rãspuns, în care încerc sã-mi lãmuresc mie ºisã-i ajut pe prezumtivii cititori sã-ºi lãmureascãunele probleme ce stau sub semnul interogaþiei.De asemenea, redactez o lucrare de tip monogra -fic asupra factorului rhopic pe care l-amdescoperit ºi care joacã un rol esenþial în toatefenomenele de schimb între douã medii lichideseparate de o membranã. Mai sînt ºi altele, darîncã în formã de proiect, aºa cã nu le potdezvãlui. Toate la vremea lor!

Cluj-Napoca, 17 februarie 1981n

10 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

à

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 11

poezian Rareº Moldovanapoxic bluesnu mã puteam uita decît la nasturele imensea rãsuceºte deja un cearºaf între pulpetot ce rãmîne de fãcut e sã privesc nastureleºi sã-i ascult pe biografitîmpla mea stîngã e plinã de biografi toþi seamãnã cuAphex Twintoþi duhnesc a Rexona for men ºi cîntãresc pe rînd înpalmãNasturelecuvîntul preferat al biografilor e “carisma”carisma le iese biografilor pe urechi printre smocuri

cu nasturele în palmã biograful de serviciu din tîmplameaencore“Luptaþi-vã cu focul folosind extinctorul potrivit”

dacã închid un ochivreau sã mã hîrjonesc cu ea pe un pat de styrofoamsã-i scot tricoul pe care scrie:“I’m only wearing black until they invent a darkercolour”sau sã-l las pe ea sã salivez între cutele luisaliva mea sã fie mai întunecatã decît orice culoaremai grea ºi mai caldã decît trupul ei ca un tub de inoxprin care alunecã decoruri mari carbonizate

“neah” îmi ºopteºte, “sã te înveþi mintecum se sare de pe un picior pe altul în starea de graþie”ºi altele altele, despre virtuþi ºi tutun, sã-mi declanºezetusea ºitahicardiacînd voi fi singur în camerã cu spectrul unui nasture-ngît

închid un ochi ºi mã hotãrãscdata viitoare o sã smulg cearºafuldata viitoare o sã-mi fac un plan

pentru cã unele dorinþe sînt monoam fost sã cerun desfundãtor de chiuvete ºi o canã de zahãrcînd viaþa nu mai trece de osiimã vei fi îmbiat destul ºi voi cedacedez: am sã mã las moale pe saltea (nu e, vai, un patde styrofoam)tot timpul mirosul degetelor mele minte despre fiinþe maipurecare nu-mi lasã vînãtãi pe ºolduri ca tineºi nu furã de la muzeul satuluitavanul e acum acoperit de gîngãnii sumarecare fac ce ºtiu aº vrea sã fiu ºi eupoetul nr. 27 ºi sã-i cunosc pe nr. 26 ºi pe nr. 28sã-l înghiontesc fãrã milã pe nr. 26sã-i dau lui Desfundãtorul poate ºi Zahãrulpentru cã eu sînt mai calm chiar ºi cînd mã izbesc demesepentru cã eu mai fotogenic mai sepiadantura mea cafenie însã aproape perfectã fruntea înaltãniciodatã pervers exhibiþionist nelalocumeu (deºi grobiancu mãsurã)beþiv cianotic (deºi tandru care-i probabil acelaºi lucru)mie sweet Mary Jane nu-mi spune mai nimic nu trag înplãmînieu ºi ipohondria mea ne meritãm locultavanul îºi liniºteºte odrasla toxicã (pe tine nu)ca sã pot adormi sigur cã în minee un foºnet mai slab

va încerca sã te convingã cã a vãzutmai multnu mai ajung, e sigur, între atâtea capete hohotitoareîn scenarii minore, între iubiri lâncede, sub scoarþerâncedesã fac poezia cacomparaþia sã mã sustrag din învãlmãºelicu pielea de gãinã de care aº atinge nisip am atinssuma viselor noastre vlad zboarã beatific deasuprafabricii “Joseph” rareº fuge de haite de câiniale cãror muºcãturi nu dorºi iar unysis se fãcea micã ºi zbârcitã într-un ligheanpânã am pierdut-o ºi aia e moarteamoartea-i când de toate lucrurile se lipeºte câte un calipitori nesãtule puzderie deschise între o piele vizibilã ºiuna invizibilãcare n-are pe cine sã doarãdar el va încerca sã te convingã cã a vãzut mai multpã cuvântu meu

n

nMihai Goþiu

Ai mei vor sã mã fac om mareOamenii învaþã sã vorbeascãpentru cã le e fricã.

Oamenii învaþã sã vorbeascãpentru cã de mâini au nevoie sã mãnânce,pentru cã mâinile nu le pot folosidecât sã se iubeascã pe ei înºiºi.Cu mâncare ºi iubire de sinefrica nu le trece,iar oamenilor le e înfiorãtoare fricãde ei înºiºi.

Oamenii învaþã sã scriepentru cã le e fricã.

Oamenii învaþã sã scriepentru a scãpa de copilãrie,pentru cã oamenilor le este interzissã rãmânã copii,pentru cã o îngrozitoare fricã îi cuprindela gândul de a rãmâne copii.

Oamenii învaþã sã vorbeascã ºi sã scriepentru cã le e fricã.

Oamenii învaþã sã vorbeascã ºi sã scriepentru a ºti sã iubeascã,de parcã ar avea nevoie în dragostede cuvinte,dar ei se încãpãþâneazã,se încãpãþâneazã rãu de tot,sã înveþe sã iubeascã.

Când oamenii învaþã toate cuvintele din lumenu le mai e fricã de nimicºi mor…

Anotimpuri“Primãvara în pom se aºeazã puii de frunze”Mihai Zaica, 5 aniOamenii merg la servicipentru cã dacã stau acasã se ceartã:sã se uite la fotbal sau la telenovele?

Când oamenii se ceartãvine toamna,pãsãrile cãlãtoare se supãrãºi pleacã în alte þãri.Când pãsãrile cãlãtoare pleacãîncepe sã ningãºi oamenii se ceartãdin cauza iernii.

Primãvara oamenii aºeazã în pomi puii de frunze,pãsãrilor cãlãtoare le trece supãrareaºi se întorc acasã…

Când o sã fiu mareo sã mã fac pasãre cãlãtoare.

8.01.2003Cluj

Ce sunt îngerii?“Eu sunt mic, tu fã-mã mare,Eu sunt slab, tu fã-mã tare”

Îngerii sunt oameni maricare au rãmas copii.Îngerii au aripipentru cã sunt într-atât de bãtrâniîncât picioarele nu-i mai ajutã la mers.

Mai demult,îngerii trãiau laolaltã cu oamenii mari,toatã ziua se încurcau printre picioarele lorºi se jucau;pe atunci nu aveau aripiºi nu aveau grijã de copii,pentru cã nu ºtiau cã ei nu mai sunt copii.

Odatã, tot atunci, demult,mingea ºutatã de un îngera fãcut þãndãrigeamul unui om mare.Supãrat acesta l-a plesnit pe înger.Când îngerul a început sã plângãomul s-a îngrozit,recunoscându-ºi tatãl.A început sã strigeridicând întreaga stradã în picioare;îngroziþi, la rându-le, de aºa minune,vecinii omului ºi-au pierdut cumpãtulºi au sãrit cu toiegele la îngeri,alungându-i din oraº.

Pentru fiecare loviturã primitãîngerilor le-a rãsãrit câ te un fulg;când îngerii au fost atât de bãtrâniîncât picioarele nu-i mai ajutau la mersfulgii s-au transformat în peneºi îngerii ºi-au luat zborul.

De atunci îngerii nu mai vorbesc cu oamenii mariºi au grijã de copii.Ca sã se rãzbune,îi ajutã sã devinã oameni mari.

13.01.2003Clujn

12 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

Oana Pughineanu: Domnule profesor VirgilNemoianu, recent aþi fost onorat de Universitatea dinCluj cu titlul de Doctor Honoris Causa. Care au fostsentimentele pe care le-aþi încercat cu acest prilej?

Virgil Nemoianu: Pot spune categoric cã amfost bucuros, onorat ºi mândru primind aceastãdistincþie, ºi anume din mai multe motive. Întâide toate pentru cã am considerat cã e o vorba deun gest major la adresa Cercului Literar, înfiinþatîn cadrul Universitãþii Cluj/Sibiu ºi care, dupãcum se ºtie, a jucat de la 1940 un rol atât deînsemnat în istoria culturii române. Consider cãaceastã miºcare (am avut cinstea de a fi asociat cuea) a reprezentat, atât din punct de vedere esteticºi moral, cât ºi politic-ideologic, un momentesenþial în istoria românã a secolului XX, unmotiv de aprobare ºi încredere în istoria culturalãdin aceastã zonã, prin realizãrile sale remarcabile,ca ºi prin orientarea sa pe care am putea sã osocotim metaforic drept o continuare a junimis-mului. Al doilea motiv pentru care m-am bucurata fost pentru cã distincþia deosebitã a înaltuluititlu provenea de la Universitatea din Cluj, o uni-versitate care, cel puþin prin intenþiile sale con-structive, merge pe linia unui multiculturalismcentral-european ºi de fapt pare sã caute odeschidere largã spre orizonturile continentale ºiplanetare.

– Vorbiþi de “multiculturalism”, un termen pe caremulþi îl dezaprobã, fie în forma, fie în conþinutul sãu.Inevitabil ajungem aici la relaþiile româno-maghiare.Aº vrea sã vã întreb dacã Dumneavoastrã, în calitate deintelectual de origine românã care v-aþi stabilit de multedecenii în Vestul îndepãrtat, întreþineþi relaþii bune saucolegiale pe plan profesional sau personal cu intelectualimaghiari?

– Da, într-adevãr am cunoscut sau cunoscdestui intelectuali maghiari. Am întreþinut cuaceºtia cele mai cordiale relaþii profesionale, une-ori chiar personale. Printre aceºtia se numãrã aca-demicienii Mihaly Szegedy-Maszak ºi ChristophNyiri, regretatul Alex. Vajda (pe care îl comparamîn sinea mea totdeauna cu figuri de talia luiTudor Vianu ºi a lui Alexandru Ciorãnescu), peremarcabilul profesor Laszlo Galdi (acum circa40 de ani), pe istoricul Moritz Csaky de la uni-

versitãþile din Graz ºi Viena, pe Andre Reszler dela Universitatea din Geneva, mai cu seamã peadmirabilul politolog Andrew Janos de laUniversitatea California Berkeley, un om de marecaracter, erudiþie ºi înþelepciune. De la toþi aceºtia(ºi alþii încã) am avut totdeauna numai de benefi-ciat ºi de învãþat. Nu-mi amintesc nici un caz deconflict sau de fricþiune “etnicã”. Poate ºi pentrucã mulþi dintre aceºtia se aflau (ca ºi mine) la“depãrtare”, mãruntele dezacorduri de naþionali-tate erau vãzute cu telescopul, nu mai aveau pon-derea de odinioarã, pãleau ºi apãreau drept mes-chine ºi minuscule, nevrednice de atenþie. Amfost o datã asemãnat (spre încântarea mea) cuistoricul cultural ºi gânditorul interbelic BelaZolnai a cãrui operã o stimez, dupã cum stimez ºiromancieri maghiari din perioade mai recente, depildã Banffy ºi Esterhazy.

Poate cã exemplul meu personal nu este tipic.Îmi dau seama foarte bine cã situaþia nu este de-loc paradisiacã. ªtiu bine despre miºcãri naþiona-liste extreme din România, ca ºi din Ungaria. Cuîntârziere mi-a cãzut în mânã un soi de “pole-micã” lansatã de un anume Tamas, care se încad-reazã într-o anume tipologie: el mi s-a pãrut sã fieunul din acei dizidenþi de meserie care se pricepsã beneficieze de câteva acte de opoziþie bine-temperatã din trecut pentru a împuºca apoi oseamã de burse grase ºi posturi convenabile înApus. Omul a scris un articolaº ostil ºi ignorant(n-am vãzut nici o carte a lui, s-ar pãrea cã scrienumai articolaºe în reviste pregãtite tocmai pen-tru acest nivel de ambiguã intelectualitate, slavãDomnului, existã destule!) despre cultura româ-nã, iar rãspunsurile abundente ºi verbioase ale in-telectualilor din România (cu câteva excepþii: Ple-ºu, Ornea ºi alþi doi sau trei) au fost penibil depoliticoase, ca sã nu spunem doldora de inutilegenuflexiuni ºi de semi-doctisme (în volumaºulcitit de mine l-am gãsit pe unul convins cã Fou-cault e mare filozof, pe altul cã Cioran scrie bro-ºuri etc., etc.). Acuma nu are rost de reînviataceastã furtunã într-un pahar cu apã, dat fiind caînsuºi subiectul ei s-a topit ca zãpada la soare.Veleitarul maghiar pretindea cã, nu-i aºa, gândi-torii români din trecut ºi din prezent sunt de vinãde ascensiunea electoralã a lui Vadim Tudor. S-agrãbit un mensual francez (de tristã amintire prinslugãrnicia sa stridentã faþã de ideologia comu-

nistã în anii ‘50 ºi ‘60) sã scoatã la ivealã ca “mareeveniment” aceastã pseudo-discuþie: n-au trecutnici câteva luni ºi ascensiunea dramaticã a lui LePen în Franþa îi reducea la tãcere pe denigratori –le venea mai greu, fireºte, sã-i învinovãþeascã totpe intelectualii români din trecut ºi din prezentde gafele propriului electorat. Nici nu mai vreausã vorbesc de agitaþia “elitelor” intelectuale, medi-atice ºi politice franceze din ultimele luni înfavoarea unui sângeros tiran din lumea a treia,care ne dau o imagine definitivã privind inapti-tudinea educativ-democraticã pe care ºi-o totarogã ele, pe malurile Senei, în chip rizibil, înraport cu Europa de Est ºi în fond cu tot restullumii. Nu prea am soluþii la incidente de acestfel, eu unul tind sã le ignor ºi sã mã consolez cunumãrul mare de oameni de valoare profesionalãºi de bunã-credinþã în comportare pe care îicunosc.

“Un domeniu în care nu s-aufãcut progrese prea mari este cel al restructurãrii canonului literar din secolul XX”

– Cum gãsiþi în vizitele Dumneavoastrã situaþiaculturalã sau intelectualã din România?

– Nu pot sã nu constat cã intelectualitatea dinRomânia a fãcut ºi face paºi mari ºi sãnãtoºiînainte. Aº nota de pildã saltul absolut fantasticfãcut în materie de calculatoare. Sã nu uitãm cã în1989 erau în toatã România poate cel mult unpumn de oameni care se pricepeau cât de cât înacest domeniu, iar acum numãrul lor este consi-derabil, majoritatea sunt foarte tineri ºi de multeori la un nivel ieºit din comun, care le asigurãlesnicios (dacã le cautã) posturi în Apus. Apoinotez o întreagã generaþie (tot tânãrã) de gândi-tori preocupaþi de dimensiunile religioase aleexistenþei: nu pomenesc nume, cãci sunt pur ºisimplu prea mulþi. Aceºtia combinã în modul celmai ingenios ºi mai benefic intelectualul, cultu-ralul ºi religiosul. Ceva mai slãbuþ stau lucrurile

interviu

„Nu pot sã nu constat cã intelectualitatea românãa fãcut paºi mari înainte”

n Virgil Nemoianu

Domnul profesor Virgil Nemoianu este la ora actualãunul dintre cei mai importanþi reprezentanþi ai culturiiromâneºti din diaspora ºi unul din cei mai semnificativiteoreticieni literari occidentali. Cunoscutul critic, istoricliterar ºi comparatist devine în 1979 profesor plin laCatholic University of America, iar din 1993 deþinãtoral catedrei speciale “William I. Byron DistinguishedProfessor of Literature”, în acelaºi an fiind ales ºi mem-bru al Academiei Europene de Arte ºi ªtiinþe. Carierasa a fost încununatã de numeroase premii, printre careamintim: “Harry Levin Prize” al Asociaþiei Americanede Literaturã Comparatã pentru The Taming ofRomanticism, Premiul Academiei Româno-Americane

(1989) pentru O teorie a secundarului, PremiulUniunii Scriitorilor (1994) pentru ArhipelagulSperanþei ºi Premiul Fundaþiei Culturale Române(1977) pentru contribuþia adusã la o mai bunãcunoaºtere a culturii ºi civilizaþiei româneºti peste hotare.De asemenea domnul Virgil Nemoianu este membru alcolectivului de coordonare a renumitei serii History ofWorld Literature in European Languages.De curând Domnia sa a fost invitat la Universitatea“Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca unde i s-a decernattitlul de Doctor Honoris Causa. În urma acestui eveni-ment a acceptat sã acorde un interviu revistei noastre.

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 13

în materie de politologie, unde se îngrãmãdescdiletanþii, cei mai mulþi imitând în chip mecanicdiverse formule efemere care circulã prinOccident. Îi cuprinde apoi disperarea când pururi frãmântatul Occident se îmbracã în altãhainã. În schimb în literaturã lucrurile nu mergprea rãu. Sã mã limitez la critica literarã ºi inte-lectualã. Un Manolescu, un Pleºu, un Grigurcu,un Mihai Zamfir ºi alþii (cândva colegi ai mei) audevenit figuri exemplare, care se apropie desenectute. Din generaþia medie Monica Spiridon,Dan C. Mihãilescu, Daniel Cristea-Enache ºi alþiine apar îndatã ca figuri bine conturate, cuinteligenþã pãtrunzãtoare. ªi în istorie mi se parecã s-a mers înainte serios, mai ales la Iaºi ºi laCluj.

Un domeniu în care nu s-au fãcut progreseprea mari este cel al restructurãrii canonului lite-rar din secolul XX. Mi-a cãzut în mânã recentvolumul unui cãrturar pentru care aveam (ºi amîn continuare) o stimã deosebitã: Eugen Negrici.L-am ºtiut dintotdeauna ca pe un om de curajmoral ºi de curaj profesional. Îmi spuneam cã eprintre cei mai nimeriþi care sã scrie despre litera-tura românã sub comunism. Spre neplãcuta measurprizã am constatat cã în cartea sa dedicatã aces-tui subiect abundã conformismele, cã maculaturavremii nu e despãrþitã destul de net de literaturarealã, cã întâlneºti goluri (absenþe) inadmisibile ºicam prea numeroase, cã autorul nu dovedeºtediscernãmânt energic ºi judecãþi rãspicate – într-un cuvânt ceea ce am rãsfoit (n-am fost în stare sãcitesc opul) pare o repetiþie a valorizãrilor trecu-tului cu prea puþine inovaþii sau revizuiri. Dinpãcate nu e singurul caz de acest fel. Istoria litera-turii române nu va putea progresa dacã semulþumeºte cu paºi atât de mici.

– Dar pe plan politic cum vedeþi lucrurile?

– Politic situaþia din România e curioasã ºiadesea îmi depãºeºte puterile de înþelegere. Pe deo parte nu s-a constituit încã un pluralism auten-tic, precum în multe þãri vecine (Ungaria, Cehia,Polonia etc.). Pe de altã parte orientarea generalãa þãrii (în pofida îndreptãþitelor plângeri ºi con-damnãri ale presei ºi ale publicului) mi se paredestul de sãnãtoasã. Administraþia actualã pare sãînþeleagã cã orizontul în care funcþionãm înaceastã primã jumãtate a secolului XXI rãmâneunul determinat de centrele de iniþiativã aleAmericii ºi cã o aliniere prea rigidã la birocraþiaeuropeanã are ºi dezavantaje, pe lângã unele avan-taje. România este, sã nu uitãm niciodatã, o þarãmulti-contextualã. Ea are un context central-european (la care eu unul þin foarte mult), ea areun context sud-est european, ea face parte dinEuropa de Est (ca ºi Polonia sau Rusia), eaaparþine lumii mediteran-levantine, de la Italia,Spania ºi Portugalia pânã la Turcia, Israel ºi lumeaarabã, ea þine totuºi de Europa în ansamblu, ea seaseamãnã cu þãrile în curs de dezvoltare de petoate continentele ºi se ciocneºte de aceleaºi difi-cultãþi ca ºi oricare dintre ele, dar pânã la urmaRomânia se cuvine sã accepte cã lumea întreagã,pânã una-alta, se vede învãluitã într-un orizontamerican, cã aºa a fost în ultimul secol ºi aºa va fiîncã vreo 50 de ani de acum înainte. Apoi… vomvedea! Nimic nu este etern în lumea noastrã sub-lunarã. (Cel mai bun comentator de politicãinternaþionalã pe care l-am vãzut eu pânã acumpublicând în presa românã este TraianUngureanu, care scrie cu anume regularitate larevista 22; îl recomand cu cãldurã tuturor celordornici de luciditate ºi de inteligenþã înînþelegerea lumii contemporane.)

“Mi-a încãlzit inima sã-i vãd pe englezi cot la cot cu americanii,ca în cele mai bune ºi mai nobilezile ale veacului nostru”

– Vorbiþi de acest orizont american: dar intervenþiaAmericii în diverse colþuri ale lumii nu vã jeneazã? Nuv-a zguduit faptul cã opinia publicã mondialã a con-damnat în marea ei majoritate recentul rãzboi din Irak?

– Uite cum stau lucrurile. Eu sunt cetãþeanamerican, ca atare sunt loial ºi ataºat þãrii mele,deci vorbesc subiectiv. Sigur, nu m-am sfiit sã-miexprim public sau particular dezacordul demo-cratic, atunci când a fost cazul, cu unele mãsuriale diverselor administraþii americane, fie ele peplan intern, fie ele pe plan extern. Ca sã mã limi-tez la cele din urmã, am fost în clarã opoziþie cuintervenþiile americane în Panama, Haiti, Somaliaºi mai cu seamã în Balcani, unde s-au comis ºicontinuã sã se producã nedreptãþi flagranteîmpotriva poporului sârb ºi a conducãtorilor sãi.(De altfel nu vreau sã neg nici faptul cã o bunãparte din nenorocirile abãtute asupra acestei þãriºi asupra acestui popor au fost auto-constituite.)Pe de altã parte am sprijinit cu tot patriotismul ºicu toatã cãldura lupta dreaptã ºi plinã de sacrificiidusã de America în Vietnam, în Afganistan, ºirecent în Irak, pe care le pun pe acelaºi plan cuenormele, decisiv-istoricele acþiuni americanecontra naziºtilor ºi contra comuniºtilor, acþiunicare au reprezentat adevãrate cotituri geoistoriceºi care au dus pânã la urmã ºi la eliberareaRomâniei.

Sã spunem lucrurilor pe nume. Mi-a încãlzitinima sã-i vãd pe englezi cot la cot cu americanii,ca în cele mai bune ºi mai nobile zile ale veaculuinostru. ªi iarãºi sã spunem lucrurilor pe nume.Mi-e greu sã-mi exprim pe deplin tot dispreþulfaþã de trãdarea (da: trãdarea!) acelor europenicare mãrºãluiau pe strãzi urlând: pace, pace! Nu

le-ar fi fost mai uºor, mult mai uºor, americanilorsã iasã în stradã la New York în 1941 ºi sã strige:pace, pace! Chiar nu le-ar fi fost mai uºor? N-aufãcut-o, ºi-au vãrsat în masã sângele pentru ocauzã care nu era în primul rând a lor ºi acestaeste singurul, dar în adevãr singurul, motiv pentrucare azi, în 2003, domnii Jacques Chirac ºi JoshkaFischer când se întâlnesc nu se salutã reciproc cuun entuziast “Heil Hitler!”. Cã altfel am impresiacã n-ar fi ezitat sã o facã. Cât despre culturniciidin România de azi, ce sã mai vorbim? S-augrãbit sã semneze apeluri gãunoase ºi demago-gice contra Serbiei vecine ºi prietene, dar nu preai-am vãzut ridicând glasul contra unui tiran si-nistru, prietenul drag al lui Ceauºescu, dar in-comparabil mai rãu ca acesta: au tãcut mâlc aceºtimari dascãli ai “societãþii civile”!

Mai auzi ºi ideea cã americanii sunt “imperi-aliºti”, cautã petrol, pãmânt sau mai ºtiu eu ce.Le-a rãspuns cu distinsã discreþie secretarul destat Colin Powell: “Imperialism american?Singurul pãmânt pe care l-au cerut vreodatãamericanii de la cineva au fost niºte parcele decimitir în care sã se odihneascã oasele militarilorcãzuþi pentru a-i elibera pe alþii!”. Da, chiar aºa,sã-i salveze de la sclavie pe francezi, pe germani,pe irakieni, pânã la urmã ºi pe ruºi.

Sã nu mai vorbim despre acest subiect, mãdezgustã ºi mã tulburã prea mult. În Irak vãdmulþimi care proclamã cã de Saddam i-a scãpatAllah. I-o fi scãpat, nu zic nu, dar parcã avea ºiAllah acesta nevoie de anume instrumente spre aasigura salvarea cu pricina. Eu consider ingrati-tudinea în rând cu trãdarea ca pãcatul cel mai defrunte, pe urmele lui Dante, în aceastã privinþã.

n

Interviu realizat de OANA PUGHINEANU

14 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

corespondenþã din Viena

Câteva acorduri de ghitarã, apoi un glissan-do ºi o voce caldã, aproape dulceagã um-plu dintr-o datã piaþeta din jurul fântânii

cu parfum de orhidee ºi soare meridional. E obaladã. Îmi sunã ºi acum în urechi melodia tristãplinã de dor: “ J’ai quitté mon pays, j’ai quitté mamaison,...j’ai quitté mon soleil,...Soleil, soleil demon pays perdu, des villes blanches que j’aimés,des filles que j’ai jadis connues...” Copiii ascultãcu gura cãscatã istoria trubadurului. Îi fascineazãdesigur ºi veºmintele lui neobiºnuit de viu colo-rate ºi-apoi acoperãmintul acela ciudat al capului;le aminteºte de cupola bisericii din piaþa mare aoraºului atâta tot cã în vârful cupolei de mãtase depe capul strãinului nu e ºi o cruce. S-au oprit ºicâþiva adulþi sã-l asculte. Printre ei ºi eu; cu copi-lul. Mã þine strâns de mânã. Ne privim din cândîn când comentând din priviri cuvintele baladis-tului. El vine de departe, ne spune. Dintr-o cetatea splendorii cu nenumãrate palate acoperite cuaur ºi nestemate, cu bulevarde pavate cu marmo-rã, cu grãdini suspendate în care cresc palmieri ºicedri, arbori atât de înalþi cã ating stelele; soareleºi luna vin sã se odihneascã în desiºul rãcoros alfrunzelor lor. Bãrbaþii cetãþii sunt rãzboinici ves-tiþi; vitejia lor e ca un leu înaripat. Femeile cetãþiisunt atât de frumoase cã pot lua minþile oricui.De aceea îºi acoperã faþa. În jurul cetãþii se întin-de un vast imperiu, de la capãtul de rãsãrit la celde apus, al lumii. Eroul baladei s-a nãscut chiar înaceastã Cetate a Cetãþilor ºi a primit numeleRAªID. A avut o copilãrie fericitã crescând într-ofamilie cu mulþi copii. Pãrinþii nu erau înstãriþidar nu duceau totuºi lipsã de cele necesare vieþii.Locuiau într-un cartier pe malul stâng al mareluifluviu care traversa cetatea, în Al-Djadida. Familialui fãcea parte din ginta „sublimilor” care purtaucu toþii turbane de culoare... nu mai þin minte ceculoare a spus cã purtau. Primii ºapte ani dinviaþã i-a petrecut într-adevãr acasã. „Cum, ºi nu afost niciodatã la grãdiniþã?” mã întreabã copilul.„Nu , fiindcã erau aºa de mulþi copii acasã, fraþiiºi surorile lui, încât formau o grãdiniþã!” încerceu sã-i explic. „ªi eu vreau mulþi fraþi ºi surori!”Vãzând cã nu mai spun nimic mã trage energic demânecã, semn sã mã aplec pentru a-mi ºopti cevala ureche: „Noi de ce nu avem o grãdiniþã acasã?”„Îþi voi explica altã datã; mai bine ascultã acum cespune nenea!”

Balada lui Raºid continuã cu anii de ºcoalã.Acolo a învãþat o mulþime de lucruri folositoarepentru viaþã: înainte de toate istoria CalifuluiTuturor Califilor, Cel Mai Ilustru Descendent AlCalifului Harun-al-Raºid, apoi cum trebuie sãslujeascã Marelui Calif, sã nu-ºi precupeþeascãnici viaþa pentru apãrarea Lui, cum sã devinã unRãzboinic Devotat Marelui Calif în LuptaÎmpotriva Rãului; cum sã denunþe imediat peoricine care cu gândul, cu vorba, ori cu fapta arîncerca sã prejudicieze Adevãrul Absolut. Învãþã-toarea le vorbea cu lacrimi în ochi despreRãzboiul Sfânt pe care îl purta Califul Dreptãþiiîmpotriva Tutu-L-or ( eroare intenþionatã fãcutãde autor pentru a invoca analogia cu un alt marecalif mult mai familiar cititorul român de vârstãmai maturã ) Bastarzilor de Falsificatori aiAdevãrului. În acest rãzboi au murit ºi câteva

rude apropiate ale lui Raºid. Deºi faptul acestaclãtinã oarecum încrederea unora dintre membrifamiliei în Adevãrul Califului Califilor, nimeninu îndrãznea totuºi sã ridice vocea. Doar se ºop-tea. Uneori lucruri de-a dreptul înfiorãtoare. Celpuþin pentru urechea inocentã a lui Raºid. Nuînþelegea cum poate fi numit „criminal” cinevacare cãlãreºte atât de maiestuos; ºi nu orice cal, ciunul alb; cineva care posedã palate atât de somp-tuoase ºi care când parcurge Marele Bulevard eovaþionat de întreg poporul. ªi lui i-ar fi plãcut sãcãlãreascã un cal alb, sã fie aplaudat cu frenezieoriunde apãrea ºi sã vorbeascã în fiecare searã latelevizor poporului sãu cu atâta înþelepciune. ªiîn sinea lui cea mai profundã era convins cã ºiadulþii nutreau aceleaºi dorinþe ca ºi el. Numai cãpentru ei era deja prea târziu, cãci numai unuiasingur îi fusese prescris de destin sã devinãCaliful Dreptãþii. Cei care îl vorbeau de rãu îlinvidiau, iar ceilalþi se resemnaserã. El însã aveaîncã toate ºansele sã ajungã un Calif al Înþelepciu-nii. De aceea îmbrãca plin de devoþiune uniformade premilitãrie. Obþinuse deja douã trese de aur...

Anii copilãriei deveniserã amintire; la fel ºidorinþa de-a ajunge calif îºi pierdea pe zi ce treceputerea. Alte dorinþe îi luaserã locul. Pasiunea luicea mare era acum dansul. Muzica ºi dansul. Daraceastã pasiune îl aduse în conflict cu AdevãrulAbsolut. Pasiunea aceasta era consideratã strãinãAdevãrului, de unii chiar idolatrie. Propriul sãutatã organizã mai multe acþiuni de nimicire a ido-lilor lipiþi pe pereþi în camera bãieþilor. Simboluriale pierzaniei, purtau toate nume pãgâne: MichaelJackson, Break-dance ºi altele. Fuseserã izgoniþide Apãrãtorii Adevãrului din fiecare local în careîncercaserã sã creeze un loc de întâlnire în care sãdanseze. Dar nu se dãdeau bãtuþi. Între timpRãzboiul Împotriva Falsificatorilor Adevãruluiluase o întorsãturã neaºteptatã: Califul Adevãruluise vãzu nevoit sã recunoascã Adevãrul Falsificato-rilor. Gestul Califului Califilor zdruncinã întemeliile fiinþei lui Raºid Sensul Adevãrului. ªiasta tocmai într-un moment în care trebuia sã seînroleze în Apãrarea Adevãrului. Acum trebuia sãdevinã un luptãtor adevãrat. Dar de ce trebuiau sãmãrºãluiascã pentru asta ore întregi prin deºert înmiezul zilei, nu putea nicicum înþelege. De aceeaîºi elaborã un mic plan de diversiune în faþaordinii militare. Lipsea în mod ordonat atâtea zilecâte erau necesare pentru a le petrece pe celelalteîn carcera plãcut rãcoroasã a regimentului, fãrãexerciþii, fãrã efort, visând la o lume fãrã Mameale Tuturor Bãtãliilor, fãrã rãzboaie împotriva fal-sificatorilor adevãrului care pânã la urmã sã sedovedeascã a fi falºi falsificatori ai adevãrului...Visa la o lume în care Dansul ºi Muzica sãînlocuiascã orice Adevãr.

Dar în timp ce el visa, Califul Califilor semnaordinul de invadare a Q8-ului.

A trebuit sã participe ºi el la invaziune, a tre-buit sã devinã invadator. Acesta a fost MomentulMomentelor pentru el: se hotãrî sã dezerteze!Dar pentru asta trebuia sã fugã ºi din þarã. Vaîncerca la început înspre rãsãrit, la vechii duºmanidin penultimul rãzboi purtat de Califul Minciu-nii. Dar era nesigur în privinþa modului în care l-ar primi, de aceea se hotãrî sã fugã înspre nord.

Era însoþit de alþi patru camarazi. Armele le aveaucu ei. Într-o maºinã militarã. Pe drumul dintreBassora ºi Nassariya nimeresc într-o învãlmãºealãcumplitã. Sute, poate chiar mii de vehicole, ca-mioane, care blindate, tancuri, ale glorioaseiarmate a califului se retrag în dezordine din faþaDuºmanului Duºmanilor: Yankeii. La un mo-ment dat coloana se opreºte. O explozie puternicãîn faþã, destul de departe de ei; apoi o alta în spa-tele lor. Maºina lor e undeva pe la mijlocul coloa-nei. Din cer se aude un vuiet înforãtor. Raºid einspirat: cu alþi doi sare deîndatã din maºinã.Coloana e cuprinsã de flãcãri. La început vorcãuta un ascunziº în stânga coloanei, apoi îndreapta. Se scufundã într-un lac mlãºtinos caremãrgineºte drumul. Câteva pietroaie uriaºe le-aufost salvarea. Se fãcuse între timp întuneric.

„Nu vã pot descrie zgomotul acela produs deexplozii; a durat o veºnicie. Îl aud ºi azi, îl audmereu. Nu-l pot uita. Semãna oarecum cu sune-tul uleiului fierbinte în contact cu apa, amplificatîntr-un difuzor de mãrimea boltei cerului. A fosto noapte...” povestitorul îºi înghite ultimelecuvinte. Dupã câteva clipe de liniºte înmãrmuritãse stârneºte rumoare. Copilul s-a lipit strâns demine ascunzându-ºi faþa. Cineva în dreapta meamã întreabã nedumerit dacã spectacolul s-a sfârºitsau e un truc regizoral de creare a tensiunii dra-matice. Câþiva încep sã mormãie indignaþi cã n-au fost avertizaþi asupra conþinutului, cã aºa ce-va nu e pentru copii. „E o obrãznicie fãrã pere-che” strigã câþiva pãrinþi foarte conºtienþi de rolullor. Un altul îi contrazice: copiilor trebuie sã li seexplice ºi rãzboiul; nu e permis sã le ascundemadevãrul. O voce i se alãturã aprobator ºi-l com-pleteazã foarte creator: rãzboiul e o necesitate! Eimediat huiduit de un grup destul de compactdin cealaltã parte a pieþetei. Oarecum ruºinat, celcare vorbise anterior încearcã sã se explice: „mãrefer la Rãzboiul Curat , la Intervenþia Chirurgicalã, laLovitura Precisã, aºa cum ne este propusã de geni-ile artei moderne a rãzboiului.” ...„Ruºine, ruºine,în rãzboi sunt sfârtecaþi oameni, unii ard de vii ºialþii suferã rãni atât de grave cã rãmân pe totrestul vieþii invalizi. E nimicitã viaþa, viaþã tânãrã,oameni care de fapt au încã toatã viaþa înaintealor. Zamad abia a împlinit 22 de ani iar Taher s-anãscut în 1978”... „Ca ºi bãiatul meu” adaugãîngândurat cel cu „rãzboiul curat”... „Mâine vor fiînmormântaþi aºa cã nu vor mai apuca ELIBE-RAREA promisã de agresori.”

„FUCK THE OIL, zice un altul. Ne-a adusnumai nenorociri. De bogãþie n-am avut nicio-datã parte. Tot ce primim e numai rãzboi, rãzboiºi iar rãzboi. ªi asta numai din cauza petrolului.”

În piaþetã apare un bãiat de vreo 14 ani, rãvãºit,cu hainele pãtate de sânge; plânge, se vaietã, gesti-culeazã dezordonat ameninþând cu pumnul cerulde un albastru de-a dreptul neruºinat, deasupracapetelor înfierbântate. Mulþi îi ies în întâmpinare:„Ai vãzut ceva?”...”Am vãzut lucruri înfiorãtoare,oameni arºi, oameni fãrã mâini, decapitaþi, bucãþide creier amestecat cu noroi... Nu, nu pot descriece-am vãzut”... Apar tot mai mulþi asemenea lui.Urlã furioºi scandând ceva. „Ce spun, ce spun?”...„Spun: inima noastrã, sângele nostru, sufletul nos-tru pentru Saddam.” ...„Sunt nebuni?” ...Deodatãdin cer rãsunã o voce blândã dar totuºi hotãrâtã:„De ce sã-ºi sacrifice vitejii bãrbaþi ai armatei

A o mie ºi doua noaptesau Câþiva yankei la curtea califului Harun-al-Raºid

n Peter Ivan Chelu

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 15

irakiene viaþa lor preþioasã pentru ca Saddam sãtrãiascã. Nu urmaþi ordinele tiranului!” „El este alnostru, el este al nostru” scandeazã grupul pãtatde sânge. „Americanii îl au pe al lor, explicã unuldintre ei, noi nu-l putem sprijini, asta e treaba lor.Aºa cum treaba noastrã e sã hotãrâm cine sã neconducã. Ei spun cã vor sã apere drepturile omu-lui, cã luptã pentru omenire. Aºa se luptã pentruomenire, cã omoarã zeci de oameni?”...”Aºa, aºaspune unul jubilând rãutãcios, ºi cu cât va duramai mult bombardamentul ºi vor fi mai multe vic-time printre civili, cu atât populaþia va fi maihotãrât împotriva asediatorilor ºi-l vor sprijini peCaliful Califilor.” Într-un colþ al pieþei – ciudat,piaþa pare a se fi lãrgit – a fost ridicatã o scenã, pecare acum tocmai urcã un grup de militari în cos-tume pompoase imitând nu chiar foarte fidelmoda din timpul rãzboaielor napoleoniene. Unmareºal care se prezintã a fi ºeful propagandiºtilordin al nu ºtiu câtelea Grup de OperaþiunePsihologicã ne spune cã toate aceste operaþiuniprezentate pânã acum în spectacol sunt parte inte-grantã a strategiei. ªi nicidecum nu trebuie sã nemire, fiindcã deja în antichitate comandanþii deoºti mituiau preoþii augurali pentru a obþine de laei prorociri favorabile planurilor lor belicoase.Astfel soldaþii deveneau mai încrezãtori în forþelelor.” „Rãzboiul e cel mai frumos lucru” cântã uncor compus numai din femei. Defileazã în cadenþãîn jurul pieþei total nepãsãtoare la roºiile ºi ouãlestricate cu care sunt bombardate din tabãra multmai numeroasã a pacifiºtilor. Aproape toate poartãochelari; desigur pentru a putea citi mai uºor tex-tul cântecului. Pare un cor dintr-o bisericã evaghe-licã. Pe scenã – care ºi ea a devenit parcã maicuprinzãtoare – urcã acum primii analiºti. Lucrulacesta se poate ºti dupã plancarda uriaºã pe care ofluturã înaintea lor. E un grup foarte compact, caun cor de teatru antic. Cei cu pãreri foarte indivi-duale vin în faþa grupului ºi-ºi recitã rolul dupãcare înclinându-se scurt pentru aplauze se topesciar în masa corului. Aplauzele pentru unii sunt mai

puternice decât huiduielile ºi viceversa. Primulcare vine în faþã spune foarte rãspicat cã ºiSlobodan Miloºevici a fost bombardat ºi rãsturnatfãrã mandatul consiliului de securitate, ceea ce aziumple inimile de nemãrginitã bucurie, iar faptul cãRusia ºi China nu ºi-au pus antetul e receptatastãzi ca ºi neînsemnatã notã de subsol a istoriei. ªi chiar de marea masã a pacifiºtilor care stigma-tizeazã acum alianþa anglo-americanã... (puternicehuiduieli care pânã la urmã îl determinã pe vor-bitor sã se retragã în cor) În fundal se aud ºi se vãdfocurile de artificii luminând la diferite intervalebolta cerului. Uneori ai putea crede cã sunt bombeadevãrate, dar atmosfera carnavalescã te convingerepede cã nu e totul decât o joacã, un spectacol.Deºi din punct de vedere calendaristic ne aflãm înperioadã de post. E o noapte ciudatã! Acum pãºeºteînsã un altul în faþã: „Nimeni, dar absolut nimeni,nu contestã cã Monstrul de pe Eufrat ... ( câþivacare au depistat eroarea îl împroºcã numaidecâtnumindu-l incult: „de pe Tigru incultule, analfa-betule...”) Vorbitorul e un om foarte politicos, numai conteneºte sã mulþumeascã celor care îl corec-taserã ºi în timp ce repetã la nesfârºit THANKYOU, THANK YOU, le aratã cu mîna dreaptãsemnul victoriei: V. Gãlãgia însã a devenit aºa demare cã nu se mai aude nimic din ce spune. A maiînceput ºi orchestra sã cânte melodia WE SHALLOVERCOME. Toatã piaþa se asociazã orchestrei,pacifiºti ºi belicoºi deopotrivã. Cineva îmi ºopteºtefoarte conspirativ: „Vedeþi, vedeþi, am ºtiut eu cã ºispectacolul acesta a fost înscenat de acoliþii luiSharon. Sunt infiltraþi peste tot... Analiºtii au dis-pãrut. Pe scenã stau acum doi bãrbaþi în faþa unuimicrofon gigantic ºi cel ceva mai tânãr îi spunebãtrânului: „Acum ar trebui de fapt sã spui end zãoscar gãu tu”. Bãtrânul însã refuzã sã-i urmeze sfa-tul. „Nãu, zice el, end zã uinãr iz... Cei doi suntKirk ºi Michael Douglas decernând premiulNobel pentru pace. Sau e celãlalt mare premiu?Nu se mai poate ºti. Pe scenã au reapãrut analiºtii.Acum sunt ceva mai indisciplinaþi ºi vorbesc toþi

deodatã. Cineva de lângã mine încearcã sã-miexplice fenomenul prin tragicul eveniment din 11septembrie 2001. Spune cã aceastã datã în aºamãsurã a schimbat planeta noastrã cã nu se maipoate recunoaºte. „ Osama bin Laden ne-a zdrun-cinat toatã fiinþa, atât inimile cât ºi mintea; Ame-rica acþioneazã ca cineva care e încã sub influenþaºocului suferit.” Pe scenã s-a impus iar ordinea;moderatorul spune foarte ceremonios cã V.S.Naipaul, posesor al premiului Oscar ( sau e celãlaltpremiu?) a afirmat odatã cã impulsul religios esteincapacitatea de a considera omul OM, adicã ofiinþã responsabilã pentru el însuºi ºi care nu stãsub tutela protectoare a unei forþe superioare.

Haosul e considerabil amplificat de zvonurilecare circulã prin piaþã. Cicã Saddam îºi schimbãde mai multe ori pe zi ºederea, ascuns într-omaºinã a salubritãþii amenajatã ca ºi centru decomandã mobilã... „Nu gãseºti cã e oarecum ciu-dat faptul, mã întreabã unul, cã dintre 535 de bãr-baþi ºi femei câþi are congresul american este unulsingur, senatorul Tim Johnson, un democrat dinSouth Dakota, al cãrui fiu, sau fiicã luptã în acestrãzboi.” Pe un ecran imens din fundalul sceneivedem mai mulþi yankei alungând un trib deindieni din rezervaþia lor, fiindcã au atacat NewYork Farm ºi i-au mãcelãrit locuitorii. Printr-untruc ingenios de montaj ajung apoi direct lacurtea califului Harun-al-Raºid, la Bagdad.

ªi împreunã cu ei, bineînþeles ºi eu. În loculportretelor Califului sunt reclame de Coca-Cola.Deºertul a înghiþit totul, aºa cum au fost înghiþiteºi Uruk ºi Ninive ºi Babilonul. Sau am greºit eusecolul? Pe o dunã, la orizont o mogâldeaþã. Cevace se miºcã. „Dar ce caut eu în aceste locuri? Separe cã m-am rãtãcit.” Rãspunsul îl primescaproape simultan cu întrebarea pe care mi-o pun.Fiinþa de la orizont aºezatã în nisip e Copilul.Copilul meu interior. Ne-am pierdut unul de altul.Mã priveºte iscoditor, cu reproº. „Da, ºtiu, e oprostie cã mã ocup cu astfel de lucruri în loc sã-mi vãd de treabã, dar vezi tu, uneori adulþiisunt de o prostie înspãimântãtoare. Hai, dã-mimâna, azi vom picta un peisaj mirandolan ca sãrefacem lumea.”

„Dar unde e cântãreþul-povestitor” mã întrea-bã cu o profundã neliniºte în priviri. „Nu-þi facegriji, a scãpat teafãr din coºmar. Oare ai uitat dejace-a spus? Îi plac muzica ºi dansul. Cu siguranþãîl vom reîntâlni.”

P.S. Artiºtii trebuie sã trãiascã intens, emoþionalviaþa. Experienþa pe care o trãiesc în aceastã primãvarãmi-a adus emoþiile într-o stare de paroxism în care numai gãsesc calea exprimãrii. Când armele vorbescmuzele tac. Cele scrise mai sus propun o imagineemblematicã a acestei stãri. „Balada lui Raºid” mi-a fostinspiratã de istoria ginerelui meu nãscut în 1970 înBagdad. Scãpat cu viaþã de sub „bombele-struguri”(cum le numesc irakienii), va fi arestat de slujitorii luiSaddam. Printr-o minune reuºeºte sã scape dupã treiani, în 1994, din închisoare ºi sã fugã în Turcia deunde mai târziu ajunge ºi la Viena. Iubeºte muzica ºidansul. Cred cã are toate ºansele sã devinã un „calif alînþelepciunii”. Oare mai e nevoie sã spun ce gândeºtedespre actualul rãzboi? Oare mai trebuie sã spun cã sebucurã de toatã empatia de care sunt în stare? Oare seînþelege de ce se zbate între teamã ºi speranþã dorinþamea de a mã putea plimba odatã prin Bagdad de mânãcu Rafael, nepoþelul meu, povestindu-i între timp istoriafrumoasei ªeherezade?

Viena, aprilie 2003n

16 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

De multã vreme discursul filosofic poartãdisputa asupra legitimitãþii reflecþieimetafizice, ai cãrei detractori, mai vechi

sau mai noi, au ajuns chiar la convingerea cãaceastã modalitate de raportare la existenþã numai este de actualitate. Desigur, atitudinea criticãne apare ca o constantã în istoria filosofiei, o isto-rie pe care ne-o putem închipui ca un ºir neîntre-rupt de respingeri ºi depãºiri, care au forþatmereu metafizica sã-ºi reconstruiascã funda-mentele. Critica a condus de fiecare datã la oreafirmare. Semnele de întrebare cu privire lalegitimitatea demersului metafizic constituie oprovocare ºi pentru gândirea filosoficã actualã, oprovocare cãreia îi rãspunde ºi Vasile Frãteanu înpaginile recent publicatei lucrãri: Tratat de metafi-zicã (Editura Dacia, 2002). Ni se dezvãluie aiciperspectiva unei (re)construcþii teoretice, careporneºte de la textele de referinþã ale literaturii despecialitate ºi înainteazã prin interogaþii funda-mentele pentru acest domeniu de manifestare aspiritului uman. Ca fin cunoscãtor al problem-aticii puse în discuþie, autorul dovedeºte încã odatã, dacã mai era nevoie, capacitate de sintezã ºio disponibilitate sporitã pentru reflecþie, ofe-rindu-ne pentru lecturã o carte care datoritã crea-tivitãþii exuberante, grefatã pe interpretãri rigu-roase ºi comentarii docte ale unor idei aparþinândtradiþiei filosofice, depãºeºte profilul studiiloristoriciste sau al incursiunilor eseistice facile,abundente în literatura de profil apãrutã în ulti-mul timp.

Demersul lui Vasile Frãteanu este centrat peºapte teme esenþiale pentru reflecþia filosoficã: Ceeste fiinþa?, Fiinþa ºi devenirea, Fiinþa ºi neantul , Fiinþa,devenirea, gândirea, limbajul, Adevãrul, Binele,Frumosul, Despre Dumnezeu, Cunoaºterea metafizicã,fiecãreia dintre acestea fiindu-i alocat un capitoldistinct. Prioritarã în ordinea tratãrii este aceainterogaþie fundamentalã a gândirii filosofice: Ceeste fiinþa? . Plonjând în istoria acestei gândiri,autorul aduce precizãri conceptuale riguroase ºisistematice, expliciteazã manierele diferite în carefilosofii din trecut s-au raportat la aceastã realitateultimã a lumii într-o permanentã cãutare a prin-cipiului sãu de întemeiere ºi cum i-au surprinsdeterminaþiile esenþiale, pentru a evita dizolvareaconceptului într-o generalitate prea vagã. Aflãm,

astfel, cã în opinia unora acest concept de „fiinþã”trimite la unitatea, ordinea ºi stabilitatea realitãþiiexprimate, constant identice cu ele însele. Darchiar ºi atunci când luãm în discuþie conceptulcel mai general cu putinþã, susþin alþii, nu putemignora anumite configuraþii dinamice ale realului,fãrã a prejudicia comprehensiunea integralitãþiifiinþei. Asupra acestui aspect avertizeazã ºi VasileFrãteanu, pentru care conceptul de „fiinþã” estecorelativ cu cel de „devenire”, cãci prin inter-mediul devenirii fiinþa îºi afirmã ºi actualizeazãmereu elementele configuratoare. Chiar dacãconceptul de „fiinþã” impune generic un sistemde identitãþi, prin amintita corelaþie genereazã unsistem de diferenþe, introduce elementul de dis-tincþie ºi separaþie. Identitãþile ºi diferenþele coex-istã în permanenþã, se întrepãtrund într-o anu-mitã mãsurã, concluzioneazã autorul nostru, ºiatunci identitatea ne apare ca funcþionând, defapt, ca o „identitate-diferenþã”, iar diferenþa ca o„diferenþã-identitate”. Prin urmare, conceptul de„fiinþã”, precizeazã Vasile Frãteanu, poate primiun spor de determinare cu ajutorul conceptuluide „devenire” ºi al altor concepte adiacente aces-tuia: „materie”, „spaþiu”, „timp”. Corelativ con-ceptului de „fiinþã” este ºi cel de „neant”, un con-cept greu de supus determinãrilor, motiv pentrucare el a fost adeseori „proiectat într-un vacuumontologic ºi logic absolut”(p. 169). Reflecþiilemetafizicii creºtine sau cele ale lui Heideggerasupra conceptului de „neant” sunt însã atentsupuse analizei clarificatoare.

În capitolul IV al lucrãrii, autorul extindecorelaþia stabilitã între conceptele de „fiinþã” ºi„devenire”, prin includerea altor douã concepte:„gândirea” ºi „limbajul”, care exprimã, deopotri-vã, „moduri de a fi ºi de a deveni” specific uma-ne. Fireºte, problematica fiinþei este abordatã aiciîn perspectiva umanului, cãci, în principiu, core-laþia fiinþã - devenire – gândire - limbaj numai înacest fel poate fi abordatã. Punctul de vedere dez-voltat, printr-o raportare criticã la o întreagã tra-diþie filosoficã, precum ºi la autori contemporaniconsacraþi, se dovedeºte a fi o depãºire a concep-þiilor care reduc totul la gândire ºi la limbaj(Wittgenstein, Cassirer, Foucault º.a.), dar ºi acelor care stabilesc diferenþe ºi prioritãþi în ordineontologicã (Heraclit, Augustin, Descartes,

Nietzsche, Gadamer º.a.). Teza susþinutã de cãtreautor este urmãtoarea: cele patru concepte suntcorelative ºi trimit, împreunã, la un complex demoduri existenþiale ºi la un sistem dinamic deinterdependenþe. Contrar unor perspectivereducþioniste, Vasile Frãteanu afirmã cã gândireaºi limbajul nu pot fi considerate singurele rea-litãþi, cãci în afara lor existã ºi alte moduri de a fisau de a deveni. Existenþa noastrã nu se reduce laacte de gândire ºi de limbaj; ea presupuneinstincte, pulsiuni, ºi alte moduri proprii de ma-nifestare, care îi conferã plenitudine. Pe de altãparte, lumea este alcãtuitã ºi dintr-o mulþime dealte existenþe, de tip nonreflexiv, ca univers deconfiguraþii ºi relaþii non-ideatice ºi non-lingvis-tice. Despre imposibilitatea reducerii existenþei lagândire ºi la limbaj vorbeºte ºi E. Levinas, darVasile Frãteanu nu recurge la ceea ce se cheamãargumentum ad verecundiam, ci argumenteazã într-omanierã proprie, susþinând ideea cã dincolo degândire ºi limbaj existã ºi alte moduri ale fiinþãrii,se manifestã ºi alte structuri de existenþã, ceposedã determinaþii proprii. Lumea organismelorvii este compusã din indivizi heterogeni, integra-bili în specii ºi genuri, ca forme ordonate de unprincipiu intern. Pentru înþelegerea unei astfel derealitãþi, autorul recurge la datele furnizate decãtre biologia geneticã, care pun în evidenþã exis-tenþa unui mecanism ce dirijeazã planul de orga -nizare funcþionalã a fiecãruia dintre cele treigenuri ale existenþei organice: animale, plante,bacterii. Codul genetic se distribuie la toate celetrei clase de fiinþe vii, se distribuie în totalitateaspeciilor ºi le predeterminã cursul evoluþiei.Transpus în plan ontologic, acest fapt ar conducela concluzia cã fiinþa este o „formã idealã” sau un„arhetip” în raport cu care se structureazã fiindu-rile individuale ale unei specii sau speciile unuigen oarecare. Forma idealã nu este, prin urmare,o fantasmã a minþii noastre; ea reprezintã oschemã abstractã de funcþionare, un tipar genera -tiv la care se raporteazã tot ceea ce aparþine lumiivii. Pentru fiecare specie în parte, forma idealã s-ar impune ca o ca un fel de condiþie transcen-dentalã a tuturor programelor individuale deevoluþie, care scoate la ivealã un set de legi deordine ºi stabilitate. Desigur, argumentele luiVasile Frãteanu pot susþine ideea unificãrii exis-tenþelor particulare sub cupola unui principiu deconfigurare ºi funcþionare, dar dacã abordãmexistenþa în perspectiva a ceea ce Heideggernumea „das Umgreifende”, atunci nu putemignora formele de existenþã anorganicã ºi argu-mentele pe care alte ºtiinþe ni le oferã. Modelele

Metaphysica redivivan I. Albulescu

f ilosofia

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 17

fizice, proprii altor configuraþii ale realului, suntrelevante pentru ordinea universalã, urmãritãîntr-o abordare metafizicã. Imaginea unei lumidivizatã în elemente conceptual distincte, ca ºiconstituenþi ai sãi, impusã de ºtiinþa clasicã, a fostrevizuitã ºui depãºitã. Noua perspectivã propusãchiar de cãtre oamenii de ºtiinþã, cum ar fiD.Bohm (Plenitudinea lumii ºi ordinea ei), esteaceea a plenitudinii (wholeness), considerându-secã în teoria relativitãþii sau în teoria cuanticãideile ce implicã plenitudinea nedivizatã a univer-sului asigurã o modalitate mult mai adecvatã de agândi natura. D. Bohm porneºte de la ideea,comunã deja în fizicã, cum cã un sistem nu poatefi analizat printr-o divizare în pãrþi ale cãror pro-prietãþi sã nu depindã de starea întregului sistem(non-separabilitatea cuanticã). Întregul nu trebuieînþeles ca însumare, ca integrare a unor pãrþi dis-parate, deoarece, ontologic vorbind, el este ante-rior acestora. De fapt, doar plenitudinea esterealã, fragmentarea nefiind altceva decât rezulta-tul modului de gândire analitic, pãtruns de dis-tincþii ºi diferenþe.

Pentru o abordare a fiinþei dincolo de dis-tincþii ºi diferenþe pledeazã ºi Vasile Frãteanu,îndoindu-se de justeþea demersurilor ºi soliditateaargumentelor celor care diminueazã rolul ideilorde fiinþã ºi devenire în cadrul reflecþiei filosoficeºi-l supraevalueazã pe cel al ideilor de gândire ºide limbaj. Aºa cum reiese din paginile lucrãriisale, fiinþa ºi devenirea sunt înþelese ca stãri ºimoduri de a fi în sine ale gândirii ºi limbajului,factori activi de existenþã ce îndeplinesc o anu-mitã funcþie formativã în geneza ºi evoluþia aces-tora. Fiinþa ºi devenirea îºi proiecteazã „principiileautodeterminative” ºi „tiparele autoconstitutive”asupra gândirii ºi limbajului, care, la rândul lor,printr-o intervenþie conjugatã „fasoneazã” fiinþa ºidevenirea lumii. Configurarea gândirii ºi limbaju-lui, adicã formarea universului nostru conceptualºi lingvistic, nu poate fi conceputã în afara influ-enþei modelatoare a lumii exterioare. Fiinþa ºidevenirea îºi pun amprenta asupra modalitãþilorde exprimare ale gândirii ºi limbajului, pe care, dealtfel, le-au fãcut posibile. Acestea de pe urmã seorienteazã, la rândul lor, asupra primelor, pentrua le modela ºi structura din propria lor perspec-tivã subiectivã. Pe de altã parte, gândirea ºi limba-jul sunt distincte, dar coapartenente. Ideea cãgândirea poate exista fãrã limbaj este de nesusþin-ut, precizeazã Vasile Frãteanu, deoarece în minteanoastrã ar exista în permanenþã o „disponibilitatevirtualã” de exprimare lingvisticã, reglementatã

prin legi ale limbajului ºi modalitãþi de interre-laþionare a cuvintelor. Gândirea se proiecteazã înstructura limbajului pentru a determina identi-tatea cu sine a semnificantului termenului ºiidentitatea cu sine a criteriilor de grupare a ter-menilor într-o propoziþie. Putem vorbi, aºadar,doar de o structurã ambivalentã gândire-limbaj,fundamentatã pe principiul identitãþii, cãci, celpuþin în viaþa omului, gândirea ºi limbajul suntcoapartenente ºi cooriginare. Revenind la relaþiadintre cele patru concepte: fiinþa, devenirea,gândirea, limbajul, trebuie menþionat faptul cãacestea, ne spune Vasile Frãteanu, se coîntemeiazãîn jocul interactiv al identitãþilor ºi diferenþelorrelative. Nici unul dintre cele patru concepte nuîºi dezvãluie în întregime bogãþia de determinaþiiºi sfera semnificaþiilor decât dacã îl punem înrelaþie cu celelalte. Aceastã relaþie face posibilãapariþia unui veritabil sistem de identitãþi ºi dife-renþe. Prima formã de identitate este aceea princare relaþia se înfiinþeazã ca relaþie purã, ce nu arenevoie de configurarea vreunui element de dife-renþiere pentru a-ºi asigura existenþa. Nu estevorba însã de o identitate imobilã, în afara mani-festãrilor procesuale, închisã în faþa oricãrei încer-cãri de includere a structurilor de diferenþiere.Devenirea ºi diferenþierea pe care o implicã bene-ficiazã de un însemnat spaþiu de manifestare. Înconsecinþã, concluzia lui Vasile Frãteanu esteurmãtoarea: cei patru termeni sunt cooriginari ºicoapartenenþi, înfiinþându-se numai împreunã, pebaza unor influenþe reciproce, ce le permit sã fieîn acelaºi timp identici ºi diferiþi.

Capitolul V este destinat punerii în discuþie aîncã trei termeni filosofici fundamentali: ade-vãrul, binele ºi frumosul. Deºi în mod obiºnuitsunt consideraþi a fi specifici gnoseologiei, eticii,respectiv esteticii, aceºtia sunt semnificativi ºi înperspectiva unei abordãri metafizice. De ce arintra cei trei termeni în orizontul reflecþieimetafizice? Pentru cã, zicând dupã Platon, cei treitermeni exprimã modalitãþi de dezvãluire afiinþei. De aceea, ei sunt trataþi tot într-o perspec-tivã relaþionalã ºi, evident, printr-o raportare ladomeniul suprasensibilului. Dupã explicitareasensului lor metafizic, autorul trateazã, în capi-tolul VI, un alt concept central al metafizicii, con-ceptul de „Dumnezeu”, care, integrat unui sistemde idei filosofice, poate fi utilizat ca principiuexplicativ. Încã din antichitatea greacã, metafizicaºi-a clãdit edificiul pe temeiul afirmãrii luiDumnezeu ca fiinþã supremã, încercând sã-idefineascã statutul ontologic, demonstrându-i

existenþa, determinându-i natura, atributele ºiposibilitãþile de a interveni în lume. Asupra aces-tui travaliu, atât de mult extins în timp, ne atrageatenþia investigaþia autorului.

În ultimul capitol al lucrãrii, al VII-lea, VasileFrãteanu ia în discuþie un tip distinct de cunoaº-tere, cea metafizicã, mai exact posibilitãþile ºi li-mitele ei. Interogaþia este cu atât mai necesarã cucât într-o lume în care ºtiinþa oferã elementele dereferinþã în planul cunoaºterii, interesele, valorile,preocupãrile metafizice în general sunt tot maimult desconsiderate. Cunoaºterea metafizicã, ceopereazã cu concepte de maximã generalitate, sesitueazã pe un palier pe care cunoaºterea factualã,experimentalã, nu s-ar putea situa. Perspectiveplenitudinii oferitã de cãtre ºtiinþã nu poateînlocui, totuºi, perspectiva metafizicã a unitãþii ºiintegralitãþii existenþei. Problema fiinþei, centralãîn orice discurs metafizic, nu poate fi plasatãadecvat în orizontul investigativ al ºtiinþei pozi-tive. Metafizica nu-ºi propune sã explice fapte,fenomene, procese dintr-un domeniu al realitãþiiprecis delimitat ºi nici sã-ºi testeze enunþurile pecale empiricã. Câmpul de aplicare a exerciþiuluisãu reflexiv nu este un mozaic de fapte particu-lare, ci ansamblul totalizator al existenþei.Preocupatã de problema fiinþei ºi a determinaþi-ilor sale generale ºi abstracte, ea oferã o imagineunitarã ºi de ansamblu asupra întregului exis-tenþial. Asupra specificului acestei cunoaºteri ºiasupra posibilitãþilor sale de semnificare atrageatenþia Vasile Frãteanu.

Angajându-se într-un dialog fructuos cu oîntreagã tradiþie filosoficã, Vasile Frãteanu trateazão problematicã deosebit de complexã dintr-o perspectivã proprie, creativã, ce se contureazã ca oconcepþie articulatã ºi solid argumentatã.Urmãrind firul demersului întreprins am pututsurprinde actul cugetãrii în toatã nuditatea sa.Maniera de abordare nu se înscrie pe coordo-natele vreuneia dintre numeroasele concepþii careau marcat destinul istoric al reflecþiei metafizice,dimpotrivã, se afirmã ca o sintezã integratoare, cese plaseazã sub semnul originalitãþii. Prin con-tribuþia adusã la clarificarea problematicii pusã îndiscuþie, lucrarea lui Vasile Frãteanu îmbogãþeºtecreaþia filosoficã româneascã, dovedind, totodatã,cã gândirea poate rãmâne în continuare fidelãunor prerogative timp îndelungat asumate.

n

(urmare din nr. trecut)

– Existã oare o cenzurã transcendentalã înrealizarea unei structuri a imaginarului din moment ceIndiile lui Columb s-au dovedit a fi, de fapt, Americi,Oikumena lui Macedon – doar o insignifiantã parte aOikumenei reale, Guenon niciodatã nu ºi-a vizitatAggartha, Republica lui Platon nu s-a putut realiza,fiind mult prea idealã pentru acele vremuri, însã nicimai târziu, dupã eºecul filosofului atenian, elanul ascen-sional al tentativelor escapiste, ficþionale în esenþa lor, nus-a soldat cu reuºitã, ci mai degrabã cu închisori ºiruguri, ºi în consecinþã cu hecatombe umane meniteparcã sã asigure reuºita unui ritual, diabolic în morbidi-tatea lui hiperbolizatã, de a impune fericirea (ficþionalã,imaginatã) cu forþa… De ce mai visãm atunci? La cebun acest dar al Divinitãþii? Chiar sã fie adevãrat cãreprezentãm, ca entitãþi conºtiente, doar o secvenþã oni-ricã din visul, tulburat de neliniºti (sau, poate, de struc-turile unui subconºtient freudian), al unei zeitãþi?

– Dacã existã sau nu o cenzurã, transcendentãori imanentã, care împiedicã realizarea fantas-melor? Din nou, nu ºtiu, ºi nici nu îmi îngãdui sãdau acestei întrebãri vreun rãspuns definitiv. Pemodelul aceleiaºi tripartiþii invocate anterior, aºsublinia însã faptul cã ºi ideea de cenzurã a fostconceputã din cel puþin trei perspective comple-mentare. Dintr-o perspectivã metafizicã, doctoriignostici ori Blaga au vorbit de o cenzurã tran-scendentã, care ne împiedicã sã sãrim dincolo delumea noastrã, cãtre Pleroma sau cãtre o divini-tate inaccesibilã. Neoplatonicii ºi creºtinii vor-beau ºi ei de incognoscibilitatea Unului sau a luiDumnezeu, care nu poate fi aprehendat decâteventual pe o cale negativã, apofaticã. Dintr-operspectivã psihologicã, Freud a definit o cenzurãconºtientã, un sistem complex de protecþii princare eul împiedicã dorinþele ºi materialulinconºtient nedorit sã iasã la suprafaþã. În teoriasa, lumea realã e dominatã de un principiu alrealitãþii, în timp ce lumile imaginare se subor-doneazã unui principiu al plãcerii, între cele douãdistanþa fiind aproape insurmontabilã. În sfârºit,dintr-o perspectivã culturalã putem vorbi dinnou, din pãcate, de cenzurã, ca instrument repre-siv pus la punct de un stat, castã conducãtoare,instituþie dominantã, majoritate etnicã, religioasã,profesionalã, sexualã etc., pentru a împiedicaexprimarea unor poziþii ºi puncte de vedereadverse sau divergente. Literatura ºi artele nu auavut decât prea mult de suferit din pricina acestorprohibiþii, de la Indexurile Inchiziþiei la listelenegre ale regimurilor totalitare.

Dar toate acestea sunt cenzuri care presupuno anumitã intenþionalitate, din partea unui cen-zor, fie el metafizic, psihologic sau social. Dacã arfi sã generalizez, aº spune cã adevãrata cenzurã,care însã îºi pierde chiar prin aceastã generalizaresensul, este cea exercitatã de diferenþa de statutdintre real ºi imaginar. Cele douã nu sunt deaceeaºi naturã, nu e nevoie sã mai argumentez.Problema nu este însã lipsa de identitate întrerealitate ºi imaginaþie, ci confuzia lor, lipsa de dis-criminare a celor care nu þin cont de specificulfiecãreia ºi se simt apoi frustaþi cã una nu se com-

portã dupã regulile celeilalte. Invocarea prezenþeiunei cenzuri care împiedicã realizarea visurilorpoate fi expresia frustrãrii cã ai confundat posibi-litãþile visului cu somaþiile realului.

Impresia mea este cã simþul realitãþii ºi imagi-naþia servesc unor scopuri diferite. Fiecarecuprinde o altã gamã a spectrului larg al univer-sului, aºa cum pe scara radiaþiilor vorbim de undeinfraroºii, unde vizibile, unde ultraviolete. Cupercepþia realitãþii explorãm un anumit interval, oanumitã viziune asupra lumii, cu fantasmele re-velãm alte unghiuri ºi noi formaþiuni, invizibilecu organele de simþ. S-ar putea ca lumea sã fie unuriaº palimpsest de existenþe simultane ºi supra-puse, iar noi sã nu fim racordaþi, cel puþin la nivelconºtient, decât la unul din aceste straturi. Atunciviziunile, halucinaþiile, transele, visele, stãrilealterate de conºtiinþã nu ar mai fi simple defecþiu-ni ale aparatului nostru cognitiv, ci instrumente(necoordonate ce e drept, pe care nu ºtim sã leutilizãm) capabile sã analizeze straturi diferite.Mi-ar plãcea sã cred cã imaginarul, bine reglat,ne-ar putea ajuta sã explorãm dimensiuninecunoscute ale universului.

– Atunci când vorbim despre arhetipuri, ca elementefuncþionale ale imaginarului, ne referim, bineînþeles, lamodele sau tipare care stau la începuturile totalitãþii deforme sau lucruri din care este compusã ceea ce conside-rãm a fi lumea în care existãm. Fiinþarea unui arhetip,care este, de fapt, o funcþie, o deducem din repetabilitateaunor trãsãturi, însuºiri sau configuraþii ale obiectelorlumii. Platon le spunea „originale”, subînþelegând, bine-înþeles, prototipuri, sau, altfel spus, Idei, iar activitateade degajare a lor se numea filosofie. Însã ceea ce fãcea, defapt, Socrate, putem numi, fãrã riscul de a greºi, activi-tate de implementare ºi construire a unei lumi ficþionale,imaginare sau, în termeni proprii, ideale. Aþi putea oareaccepta ºi o asemenea lecturã a metodei socratice? Cum„lecturaþi” chiar Dvs. o structurã de arhetip ºi care, înopinia Dvs., sunt metodele, mai mult sau mai puþinconsacrate, de realizare a unei asemenea „lecturi”?

– În termenii distincþiilor pe care le fãceammai înainte, vãd cã te plasezi pe o poziþie metafi-zicã în definirea arhetipurilor. Le înþelegi în sen-sul lui Platon, ca pe niºte Idei transcendente, niº-te tipare dupã care este modelatã lumea noastrã.Eu nu sunt totuºi convins cã aceste constante pecare le observãm în lumea dimprejur provin într-adevãr din realitatea obiectivã; alþi filosofi ºi gân-ditori au agreat, dupã cum ºtim, alte soluþii, dupãcare constantele respective sunt rezultatele activ-itãþii noastre cognitive, provenind din activitateaunor categorii apriorice ale psihicului nostru; saule puteam vedea ca niºte constante, niºte invari-anþi reiteraþi mereu ai culturii umane. Ca sã mãjoc cu un exemplu: ce este diavolul? O fãpturãcare are o realitate obiectivã, cum susþine religia?O personificare a unui complex psihic autonom,a umbrei, cum ar spune psihologia analiticã? Sauun produs cultural, o figurã care revine constantîn credinþele, mitologiile, literaturile ºi arteleumane?

Totuºi aceste dileme nu se ating de esenþaîntrebãrii tale: indiferent unde le plasãm, într-o

realitate metafizicã, într-una fizicã, în psihologicsau în culturã, constantele sau invarianþii ca atareexistã, ele nu pot fi trecute cu vederea, nici încele mai sãlbatice modele cuantice sau fizici alehaosului. ªi atunci problema este, într-adevãr,cum le abordãm, sistemic, ca pe un set dearhetipuri ce trebuie clasificate, sau inductiv, cape niºte arhetipuri ce trebuie descoperite? Punemaccentul pe procesul distingerii invarianþilor, camaieutica socraticã, sau pe structura ºi tipologialor, ca idealismul platonician. În termenii puºi detine, da, Socrate este moaºa care scoate la luminãcopiii cãrora Platon le dã buletin de identitate.

Imaginea aceasta are însã un mare neajunsatunci când arhetipurile moºite nu sunt niºteIdei, niºte produse ale raþiunii ºi ale logosului, ciniºte fantasme, niste formaþiuni ale imaginarului.Fiindcã, de la filosofii greci încoace, modul de”moºire” care s-a impus în cultura europeanã afost unul raþionalist: imaginile, figurile, icoanele(eikon), idolii (eidolon) etc., a cãror naturã esteimaginativã, au fost reduse, rezumate, traduse înnoþiuni, idei, concepte, judecãþi, raþionamente, acãror naturã este intelectivã. Cât de apropriatpoate fi un instrument cognitiv care transformãobiectul investigaþiei în altceva decât este el? Cualte cuvinte, cât de adecvat putem cerceta fantas-mele sau visele printr-un demers care le transfor-mã în idei ºi concepte? Nu riscãm sã le falsificãm,sã le pierdem esenþa ireductibilã, mulþumindu-necu informaþii exterioare, legate de forma lor statisticã? Cu acest risc se confruntã nu doarºtiinþele exacte care se apleacã asupra imaginaru-lui, ci chiar ºi acele discipline care sunt anumedestinate analizei fantasmelor, cum este psihanaliza.

Aceasta este cauza pentru care, încercând sãmã gândesc la posibilitatea de a construi o metodãmai adaptatã analizei imaginarului, m-am între-bat, în câteva texte legate de activitatea Centrului,dacã interpretarea fantasmelor, aºa cum este practi-catã de psihanalizã, nu ar trebui înlocuitã cu oamplificare a fantasmelor. Dacã în loc sã traducemimaginile în idei ºi concepte nu ar trebui sã gãsimo modalitate tot imaginativã de a le obliga sã-ºifacã manifest sensul. Influenþa pe care o exercitãimaginile asupra noastrã nu este doar de naturãintelectivã, ele lucreazã în noi ºi la alte niveluri,mai mult sau mai puþin inconºtiente, fantasmatic,afectiv, mnemotic etc. Existã o formã neortodoxãde psihoterapie care ilustreazã destul de bine ceeace vreau sã spun – aºa numitul EmotionalBody-Process. Spre deosebire de tratamentul psihanali-tic, care îi cere pacientului sã-ºi povesteascã viseleºi reveriile, pe care apoi psihanalistul le inter-preteazã, în tehnica EmotionalBodyProces terapeu-tul îi pretinde pacientului sã-ºi dezvolte reveriile,sã-ºi imagineze (adicã sã punã în imagini) ºi sã-ºipersonifice instanþele psihice. Durerile sau tensi-unile interioare sunt personificate, pacientul esteinvitat sã ºi le închipuie ca pe niºte animale saupersonaje, pe care sã le urmãreascã cum se com-portã, cu care sã dialogheze, sã le întrebe ce voretc. Corpul devine o geografie imaginarã, princare pacientul este îndrumat sã cãlãtoreascã caprin niºte þinuturi, pãduri, grote, case, oraºe etc.

Prin paralelism, mã întreb dacã nu s-ar puteacrea o metodã similarã ºi la nivelul cercetãriiimaginarului cultural, al operelor literare, artisticeetc. Ar fi vorba de o explorare participativã, de

18 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

Sãrbãtori galante ºi ritualurioculte ale imaginarului

n Corin Braga

interviu

ceea ce în antropologia ºi etnografia contempo-ranã se numeºte active research sau recherche-action.Aceasta implicã imersiunea cercetãtorului în uni-versul cercetat, în aºa fel încât sã fie depãºitã faliadintre orizontul mental al cercetãtorului (for-maþia, aºteptãrile, prejudecãþile acestuia) ºi ori-zontul mental al subiecþilor sãi de studiu. Astfelde incongruenþe sunt foarte acute ºi în cercetareaimaginarului, unde cel mai adesea vedem cumuniversul imaginilor ºi al fantasmelor este abor-dat, ºi prin aceasta violat, prin intermediul unorinstrumente cognitive strãine câmpului – ideile ºiconceptele. Or, dupã cum o aratã principiul deincertitudine al lui Heisenberg, orice intruziunecognitivã asupra unui obiect modificã comporta-mentul acestuia. În aceste condiþii, singura posi-bilitate de a evita deturnãrile ºi falsificãrile in-telectualiste ºi raþionaliste ale conþinuturilor ima-ginare este de a practica o metodã participativã,implicând integrarea cercetãtorului în lumeainvestigatã. Pe de altã parte, sunt perfect conºtientde greutãþile, dacã nu de imposibilitatea de apune la punct o astfel de metodã, de a o faceoperativã, în condiþiile în care paradigmacunoaºterii europene contemporane este una detip raþionalist-teoretic.

– Dintre toate arhetipurile, sacralul este una dintreformele cele mai puternice ºi eficiente în durabilitatea ºirezistenþa lui istoricã. I-aº putea spune „supra-arhetip”,din moment ce din acesta emanã o multitudine dearhetipuri legate mai degrabã de atât de puþin cutreie-ratele zone ale trans-conºtientului care sunt domeniileatât de generoase în sens simbolic – oniricul, halucinan-tul, fantasmaticul, psihedelicul, aici putând fi adãugaterevelaþiile mistice, transele ºamanice, vedeniile ºi multealte structuri ale ficþionalului, mergând chiar pânã ºi lapuseurile de „déjà vu”, pe care le mai ºi trãim din cândîn când. Cum vã reprezentaþi o „hartã cognitivã”,bineînþeles ficþionalã, a teritoriului imaginar alocatsacrului, dincolo de înrâurirea, destul de restrictivã ºi ea,a modelului oferit de Rudolf Otto?

– În stabilirea unei ”harþi cognitive” a sacru-lui, aº pleca de la observaþia cã, în cazul realitãþiiobiºnuite, sã-i spunem empirice, gândireacomunã a putut face o separare între ”geografialumii fizice”, care ne apare ca exterioarã ºi pre-existentã nouã, ºi ”harta cognitivã” a reprezentãri-lor noastre asupra acestei lumi fizice. În schimb,în cazul numinosumului, separarea nu pare posi-bilã, fie din cauzã cã prima separaþie este doar oiluzie (o ipostaziere a unei percepþii subiective cao realitate exterioarã), fie din cauzã cã naturanuminosumului, spre deosebire de cea a lumiiempirice, nu permite o asemenea separaþie. Cualte cuvinte, este posibil ca, în cazul sacrului,harta geograficã a numinosumului sã coincidã cuharta lui cognitivã, realitatea lui obiectivã sã sesuprapunã peste percepþia noastrã subiectivã.Aceasta implicã faptul cã, în cazul formelor decunoaºtere a numinosumului nu se mai poate con-strui o reprezentare ”obiectivã”, indiferentã denoi, aºa cum credem cã facem în cazul cunoaº-terii lumii empirice. Ca sã fiu mai simplu: atuncicând ne propunem sã cunoaºtem realitatea încon-jurãtoare, avem impresia cã reprezentãrile noastresunt simple reflectãri, ce trebuie rafinate ºi adec-vate cât mai bine posibil, ale unei realitãþi exteri-oare nouã ºi în fond indiferente la eforturilenoastre cognitive. În schimb, atunci când cunoaº-tem realitatea numinoasã, percepþiile noastre”delirante”, mistice, paranormale, s-ar putea sãexprime chiar esenþa, chiar natura numinosumului.Atunci când trãim un fenomen de déjà-vu, cândsurprindem o fugitivã umbrã cu coada ochiului,

când ni se pare cã o siluetã fantomaticã sau oluminiþã stranie a strãbãtut o camerã demultabandonatã, când un vis ne poartã într-o lumeciudat de veridicã, când o experienþã letalã ne facesã avem senzaþia decorporalizãrii, tendinþa noastrãeste de a redresa aceastã imagine, care ni se pareperturbatã ºi incorectã, pentru a vedea ceea cecredem noi cã este ”adevãrata” ei sursã. Or, toc-mai cã aceste imagini nu trebuie corectate,redresarea perspectivei nu face decât sã distrugãobiectul pe care l-a surprins respectiva percepþie.

Aº compara problemele cunoaºterii numi-nosumului cu urmãtoarea situaþie din viaþa curen-tã: imagineazã-þi cã, brusc, ochii tãi suferã untraumatism. Tot ceea ce pânã atunci þi se pãruse afi o imagine limpede dintr-odatã pare sã fi fostdeformat, sã fi intrat în ceaþã. Reflexul imediateste de a-þi freca ochii, de a face exerciþii dereadaptare a vederii, eventual de a-þi comandaochelari sau alte instrumente de corectare adefecþiunii de viziune. Acelaºi lucru îl facematunci când avem o percepþie para-normalã, careni se pare cã ne tulburã privirea: tindem sã nepunem ochelarii capabili sã readucã percepþiarespectivã la normalitate. Or, s-ar putea ca tocmairespectiva percepþie fluã, aberantã, stranie, sã fieadevãratul aspect al realitãþii paralele a numi-nosumului. Ceea ce psihologia contemporanãnumeºte ”stãri alterate de conºtiinþã” ar putea finu doar simple erori de percepþie ale realitãþiiempirice, ci percepþii adecvate ale unor realitãþiparalele. De aceea cred cã cercetarea imaginaru-lui, a visului, a delirului, a halucinaþiilor, a fantas-melor ar putea reprezenta nu doar o simplãinventariere a unor dereglãri ale cunoaºterii, ciforme de cunoaºtere alternativã, pe care nu ºtimînsã nici sã le utilizãm, dar nici sã le recunoaºtemca atare.

– O a doua structurã funcþionalã, de fapt, polimorfãîn funcþionalitatea ei, a imaginarului este mitul. Mituleste mai întâi de toate un câmp generat exclusiv întruarticularea procedurii ficþionale, un habitat cu multipleposibilitãþi de flexiune imaginativã. Iar de aici decurgerestul componentelor – o tipologie narativã, „arhetipalã”în importanþa ei de strat primar de sedimentare ºi coagu-lare a structurilor conºtiinþei colective, un tip de discursorientat biunivoc ºi înglobând emiþãtorul-receptorul înlimitele unui hiper-ansamblu sincretic (fie cã vorbimdespre aezii greci, scalzii nordici sau „povestaºii” ama-zonieni), el desfãºurându-se ca act care în calitate de ri-tual vizeazã nemijlocit conotaþiile sacralului. Mai mult,dincolo de studiile de comparatisticã, mitul devine unconcept implicit analizei mentalitãþilor colective, a proce-selor de manipulare ºi a unei serii de reprezentãri legatede fenomenul politicului. Care ar fi, de fapt, acea justãfuncþionalitate pe care fenomenul ºi conceptul de „mit” oare în studiul imaginarului, fie cã vorbim despre abor-dãrile de tip structuralist (J. P. Vernant sau F. Buffière),fie despre o sistematicã istoricã a religiilor (M. Eliade),ori despre oricare altã modalitate de a implica mitul înlimitele unui discurs de substanþã epistemologicã?

– Dupã ultimele cercetãri asupra ºamanismu-lui siberian, mitul nu ar fi acea naraþiune primor-dialã, originarã, exploratorie, cum îl vedea Eliadeºi ceilalþi filosofi ºi istorici ai religiilor de la jumã-tatea secolului XX, ci doar un produs derivat,alterat, în bunã mãsurã defuncþionalizat, al nara-þiunilor ºamanice. În ºamanismul preistoric, cel alsocietãþilor de vânãtori ºi pescari, ºamanul intra,cu ajutorul halucinogenelor ºi al altor mijloace dealterare a conºtiinþei (dans, muzicã ritmicã etc.),într-o stare de transã în care, susþine el, cãlãtoreº-te într-o realitate paralelã sau o supra-realitate faþãde cea comunã. Adeseori, pentru aceasta el

pãrãseºte forma umanã ºi intrã în contact cu fiinþenon-umane. Condiþia non-umanã a ºamanului ºirelaþia sa cu entitãþile animaliere, botanice sauanorganice întâlnite, presupun o comunicarenon-verbalã, non-lingvisticã, mai apropiatã desunetele regnurilor non-umane sau, eventual, deceea ce este numit telepatie. Nu discut aici dacãaceste transe sunt experienþe reale de decorpor-alizare sau sunt halucinaþii ale ºamanului. Impor-tant este însã cã, la revenirea în sine, ºamanul tre-buie sã povesteascã celor din asistenþã ceea ce atrãit, ce a descoperit, ce i s-a relevat. El trebuiedeci sã punã în cuvinte, sã povesteascã o expe-rienþã non-verbalã, care se referã la o realitate cenu a fost codificatã în cuvinte acceptate de o în-treagã comunitate, cum se întâmplã pentru reali-tatea empiricã obiºnuitã. Povestirile din ºamanis-mul primitiv erau aºadar naraþiuni informale,depinzând de puterea expresivã, de vocabularul ºide inspiraþia ºamanului respectiv, cam tot aºa cumun membru al tribului, întors de la o vânãtoaresau dintr-o cãlãtorie, ar fi povestit întâmplãrileprin care a trecut.

Lucrurile par sã se fi schimbat o datã cu tre-cerea de la vânãtoare ºi pescuit la o existenþãbazatã pe creºterea animalelor. În noua formã decomunitate, ºamanul îºi pierde rolul deexplorator al lumii spiritelor, în care el cãutasuflete de animale pentru a le oferi vânãtorilortribului, ºi devine un sfãtuitor spiritual al ºefuluimilitar. Funcþia sa se ”oficializeazã” ºi se ”ritual-izeazã”. Chiar dacã el continuã sã viziteze perio -dic lumea spiritelor, pentru a avea revelaþii ºi aface profeþii, oficiul sãu devine ”tradiþionalist”,adicã capãtã menirea de a fixa, conserva ºi reiteravalorile culturale ale tribului. În aceste condiþii, eldevine un învãþãtor nu doar pentru ucenicii laºamanism, ci ºi pentru copiii, adolescenþii ºioamenii obiºnuiþi, povestindu-le, pe lângã expe-rienþele sale de transã realã, ºi cãlãtorii extaticetrecute, ale lui ºi ale marilor ºamani ce l-au prece-dat ºi care au întemeiat tradiþia tribului. Procesulacesta de acumulare a experienþei ºamanice,nevoia de a codifica ºi unifica descrierile lumii dedincolo, de a transmite aceste cunoºtinþe într-unmod coerent la nivel colectiv, au dat naºtere unornaraþiuni la mâna a doua. ªamanii societãþilorpastorale nu mai povestesc, imediat la ieºirea dintransã, cãlãtoria lor extaticã, ci repovestesc, uneorifãrã legãturã cu o experienþã de transã, o cãlãtoriesau mai multe cãlãtorii, ale lor sau ale unor pre-decesori, trãite în momente mai apropiate saumai îndepãrtate în timp. Prin suprapuneri ºi aco-modãri succesive, aceste relatãri sfârºesc treptatprin a degaja un scenariu prototipal al cãlãtorieiºamanice. Pentru a uºura nu doar memorarea lui,ci intrarea în starea de cvasi-transã pe care însãºirepovestirea cãlãtoriei o provoacã, chiar în lipsacãlãtoriei propriu-zise, aceastã povestire capãtãinflexiunile ºi ritmurile stãrii alterate de cunoº-tinþã pe care o relateazã. Iatã cum nevoia de astoca ºi a sistematiza informaþiile asupra lumiisupranaturale, presupuse de practicile sociale alepãstoritului, dã naºtere unei naraþiuni formali-zate, distanþate în timp de experienþa pe care oredã. Se pare cã rãmãºiþele actuale, aculturate, aleacestor naraþiuni ºamanice, sunt aºa-numiteleepopei ale popoarelor siberiene, precum ºi bas-mele fantastice din categoria celor analizate dePropp. Cãlãtoria eroului ºi a feciorului de împãraturmeazã etapele ºi foloseºte decorurile, obiecteleºi personajele cãlãtoriilor ºamanice.

În sfârºit, o a treia etapã în aceastã evoluþie arputea fi legatã de constituirea societãþilor agricoleºi a aglomerãrilor urbane, a civilizaþiilor antice.

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 19

à

20 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

Nu vreau sã fac sociologism simplist, dar se parecã noua formã de viaþã în cetate, cu diviziunilesociale pe care le implicã, cu transformareaºamanului în preot, provoacã ºi metamorfozanaraþiunilor ºamanice în mituri, adicã în povestiricare nu mai povestesc experienþe recente, ciîntâmplãri îndepãrtate, nu ale unor ºamani actu-ali, ci ale unor strãmoºi sau zei întemeietori.Miturile nu ar fi decât reminiscenþa aculturatã ºideformatã a relatãrilor, foarte precise dar completinformale la început, sistematizate ºi liturgizatemai târziu, ale exploratorilor lumii supranaturale– ºamanii. Preoþii, aezii, specialiºtii acestor istoriisacre nu mai transpun, decât în cazuriexcepþionale, experienþe personale de transã, ciapelezeazã la fondul ancestral, pe care îl recom-binã ºi codificã în ceea ce am învãþat sã numimopere narative. Pierderea contactului direct cunuminosumul mãsoarã evoluþia naraþiunilor iniþi-atice dinspre religios spre estetic. De fiecare datãcând arta îºi va propune sã redescopere nucleulsacru pierdut, ea nu va face decât sã exploreze omodalitate sau alta de reconectare la nucleul ira-diant ºi de deschidere a unor ferestre perceptivedirecte spre realitãþile paralele.

– Prin referirile la sacru ºi mit, ca structuri ºi con-cepte fundamentale în studiul imaginarului, dar ºi prinlegãtura pe care acestea le realizeazã cu limbajul,ajungem sã atingem prin semnificaþia „ianusianã” ametaforei ºi zona fenomenului muzical. În cazulmuzicii avem întreaga sumã de elemente care ar definicâmpul activitãþilor muzicale drept o urmãtoare ºi nece-sarã zonã a abordãrilor imaginarului, între mitologic,simbolic ºi ficþionalul propriu-zis. Vã provoc la generareaºi articularea unui discurs auto-implicativ în ceea cepriveºte consistenþa ºi funcþionalitatea câmpului activi-tãþilor muzicale în calitatea lor de câmp sau, maidegrabã, teren al studiului structurilor imaginarului simbolic colectiv.

– Nu am pregãtirea teoreticã pentru a elaboravreo ipotezã asupra imaginarului muzical ºi amodului sãu de funcþionare, de aceea am sãrãspund mai degrabã invitaþiei tale de a da unrãspuns ”auto-implicativ”. Ceea ce mi se pareevident este cã muzica, înainte de a construicomplicate cronotopuri imaginare, lucreazãasupra ritmurilor noastre biologice, asupra eurit-miilor noastre psihice. Mi s-a întâmplat (ºi con-tinuu sã o fac ºi acum) sã ascult muzicã pentru a-mi schimba starea mentalã, pentru a face un shift ,un salt de nivel ºi de dispoziþie interioarã. Tot maimult în ultimii ani mi se întâmplã sã mã pome-nesc blocat în lumea realã, mai exact în ceea cepsihanaliza numeºte principiul realitãþii, ºi sã numai pot evada la fel de liber, de spontan, precumîn adolescenþã, în trãiri halucinatorii, în stãri ciu-date ºi bizare. Oarecum paradoxal, lucrul acestapare a se întâmpla datoritã faptului cã am cãpãtatun autocontrol ºi o putere de concentrare ºi dedi-caþie mai mare decât în trecut. Or, iatã cã aceastãautodisciplinã, care aparent este un câºtig alvârstei mature, care mã face capabil sã pun înpracticã ceea ce îmi dicteazã voinþa, este în acelaºitimp ºi un blestem. Înainte, când nu aveam oputere prea mare de concentrare, dupã un efortintelectual mai lung sau mai scurt, mã pomeneamluat pe sus, aruncat cu forþa într-o stare crepuscu-larã plinã de seve, nutritivã. Acum am senzaþia cãm-aº putea fixa pe termen aproape nelimitat într-o dispoziþie conceptualã, fãrã ca rãbufnirile fan-tasmelor sã mai poatã zdruncina aceastã stare. Iaracest lucru are niºte consecinþe de duratã aproapecatastrofale. Cu cât mã reconectez mai rar ºi mai

puþin la sursele imaginaþiei, cu atât am mai acutsenzaþia cã mã sterilizez, cã mã secãtuiesc fizic, cãsunt drenat de rezervele de energie. Existenþaexclusivã la nivelul raþiunii ºi al realitãþii îmicreeazã un sentiment al temporalitãþii proaste: amsenzaþia cã pãtrund într-un ritm tot mai accelerat,care mã absoarbe fãrã sã mã pot împotrivi, caremã face sã alunec tot mai repede spre destinaþiafinalã care e moartea. Cred cã aceastã impresiefoarte subiectivã de vârtej funest al ritmului inte-rior era numitã de Blaga, dincoace de marile sen-suri alegorice, ”marea trecere”. ªi din acest vortexal degradãrii biologice cãreia nu i te mai poþiopune, al mizeriilor trupului pe care nu le maipoþi controla, ale agitaþiei ºi nervozitãþii tot maiconsumante, nu se poate ieºi decât printr-oschimbare de ritm interior, printr-o reconectarela un dinam al fiinþei ascuns undeva adânc îninconºtient.

Este ca ºi cum am avea (cel puþin) douã feþe,precum luna, una diurnã vizibilã, alta nocturnãascunsã. Pentru a plonja în caverna de cleºtar ca-tifelat negru a psihismului meu nocturn muzicami-a fost întotdeauna un instrument eficace.Muzica îmi deschide canalele obturate aleasocierilor fantasmatice, ale reveriilor ciudate, alecãlãtoriilor prin tãrâmurile anxioase ºi totuºi atâtde vii ºi strãlucitoare ale visului. Prin nu ºtiu cechimie ciudatã, deºi par produsele unei fanteziimai degrabã nevrotice sau nevrozate, pânã ºicoºmarurile sau imaginile neliniºtitoare, ca sã numai vorbesc de cele paradisiace, mi-au dat întot-deauna un sentiment acut de viaþã, de consistenþãinterioarã, de situare în chiar gura izvorului undeþâºnesc împrejurul tãu bulele de lichid revitali-zant care te salveazã din ritmul îndrãcit ºi erodantal blestematei mari treceri.

– Care sunt scenariile înaintãrii cognitive ºi euristiceîn zona arhetipalului, care este, în opinia Dvs., orizon-tul aºteptãrii în domeniul imaginarului?

– Imaginarul nu se confundã cu arhetipalul.Arhetipurile sunt într-adevãr o formã foarte preg-nantã de organizare a materialului imaginar, careau calitatea nu doar de a ne permite aprehendãrirapide, globale, dar ºi de a ne oferi nuclee imagi-nare gata constituite, cãrora ne este relativ simplusã le asociem niºte nume, niºte noþiuni, niºteconcepte. Cu alte cuvinte, arhetipalul, ca mod destructurare a magmei imaginare, vine în întâmpi-narea activitãþii noastre raþionale ºi noþionale.Sau, invers, logosul, discursul prin noþiuni ºi idei,a fost fãcut posibil, a derivat, s-a sublimat graþieacþiunii preformatoare a imaginaþiei arhetipale.Miturile sunt probabil cel mai bun exemplu almodului în care reprezentãrile fantasmatice pri-mitive, genuine (mã gândesc la relatãrile ºama-nice directe ale unor transe trãite pe viu), au fostsistematizate la un prim nivel, al imaginilor, sim-bolurilor ºi figurilor ºi organizate în diverse sce-narii, ierarhii, taxonomii ºi tipologii. Gândireaarhetipalã este un mod de a decupa cognitiv reali-tatea diferit de decupajul conceptual pe care îlface gândirea raþionalã, dar într-o bunã omologiesau corespondenþã biunivocã cu acesta. Foartemultã vreme, chiar ºi astãzi, omenirea a gândit ºicontinuã sã gândeascã prin limbaje imagistice,cum este spre exemplu astrologia, care pune încorespondenþã serii de obiecte ºi fenomene: oserie de planete a fost cuplatã la serii de plante, depietre, de culori, de animale, de temperamente ºicaractere umane, de boli, de organe anatomice(cutãrei planete îi corespunde cutare metal,cutare culoare, cutare caracter). Marea lege asimilitudinii sau corespondenþelor magice stãtea

la baza unui limbaj imaginar care acoperã întreagarealitate ºi creeazã între pãrþile acesteia legãturicauzale ºi explicaþii simpatetice. Desigur, o datãcu ”noua ºtiinþã” cartezianã ºi cu empirismulbaconian, paradigma gândirii imagistice magice afost înlocuitã cu paradigma gândirii noþionaleraþionale. Dar atunci când, în ziua de azi, oameniiîºi fac sã spunem horoscopul, vechiul reflex,vechiul sistem asociativ redevine activ ºi suspendãconexiunile de tip logic cu care ne-a învãþat sãlucrãm pozitivismul ºi scientismul modern.

Postmodernitatea se pare însã cã este, printrealtele, ºi simptomul unei masive decompensãri amaterialului mitic ºi imaginar cenzurat de culturaºtiinþificã modernã. Am argumentat în altã partecã toate formele de religie sincretistã actualã, de laneoºamanism la ºtiinþele New Age, sunt oîntoarcere a refulatului cultural mai mult sau maipuþin arhaic. Or aceastã emergenþã presupunepulverizarea modelelor ºi tiparelor în care omulmodern ºi-a construit identitatea.Deconstructivismul postmodern mi se pare maimult decât un simplu exerciþiu de scepticismludic ºi iresponsabil. El exprimã dorinþa de”spargere a acoperiºului”, desigur nu în sensul încare filosofiile iraþionaliste din prima jumãtate asecolului cereau primatul funcþiilor iraþionale (cuconsecinþele funeste pe care le-au demonstratmisticile politice ºi rãzboaiele mondiale), ci însensul unei nevoi sporite de libertate, de eliberarede modele de gândire osificate ºi cliºeizate. Credcã asistãm la o schimbare profundã de paradigmãculturalã, cã intrãm într-o epocã pe care aº numi-o anarhetipicã, accentul cãzând nu pe ideea deanarhie, ci pe cea de descentrare, de plurifo-calizare. Susþin în altã parte cã atitudinea ºi com-portamentul anarhetipic pot fi diagnosticate atâtla nivelul individului, epoca post-postmodernãpãrând sã anunþe un nou model antropologic,acela al subiectului multiplu, cât ºi la cel al soci-etãþii, globalismul spre care ne îndreptãm nefiindun imperiu monopolar, adicã arhetipal, ci unansamblu pluricentrat, deci anarhetipic. Ca disci-plinã, cercetarea imaginarului nu are nici maimult, dar nici mai puþin, decât a urmãri acestefenomene la toate nivelele lor: psihologic, social,cultural etc.

Cuplatã la anarhetip, în mãsura în care acestapoate constitui ºi o metodã de lucru, hermeneuti-ca imaginaþiei ºi-ar crea un instrument de analizãmai adaptat la dinamica intimã a fantasmelor, înrezonanþã cu natura a-logicã sau inconºtientã aacestora. Dacã ne imaginãm domeniul imagi-narului ca fiind polarizat în douã câmpuri, întredouã moduri de funcþionare, atunci imaginarularhetipal este mai apropiat de logosul raþional, întimp ce imaginarul anarhetipic rãmâne mai pla-centar legat de magma fantasmaticã. Miza uriaºã aunei discipline renovate a imaginaþiei presupuneo descindere în tãrâmul subteran sau selenar alimaginilor cu instrumente cognitive noi, care sãnu mai deformeze ºi sã nu mai falsifice obiectulcercetat, traducând în noþiuni ºi idei un materialcu o naturã non-raþionalã, ci sã-i punã în luminãadevãrata lui naturã, de la care avem încã multelucruri de învãþat.

n

à

Interviu realizat de OLEG GARAZ

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 21

teatru

Douã premiere de facturi foarte diferite aumarcat începutul lunii mai la Teatrul Na-þional din Cluj-Napoca: Slugã la doi stã-

pîni de Goldoni, în regia Monei Chirilã, ºi Train-spotting de Irvine Welsh, în regia lui Sorin Misi-rianþu. Regalul teatral clujean al lunii mai a fostcompletat de alte douã montãri la Teatrul Ma -ghiar, Play de Samuel Beckett, realizat de TompaGábor, ºi Cumnata lui Gargantua , o adaptare a luiSilviu Purcãrete dupã faimosul roman rabelaisian,ºi, de asemenea, de ambiþiosul program repertori-al al Teatrului Imposibil. Asupra acestor din urmãspectacole voi reveni în urmãtorul numãr alTribunei.

În maniera tipicã Monei Chirilã, Slugã la doistãpîni nu este deloc un spectacol “inocent”. Tre-buie remarcat cã, faþã de precedenta montare aregizoarei la Naþionalul clujean, Conu Leonida cuscene din Ubu Rex , în Slugã la doi stãpîni momente-le groteºti lipsesc. Regizoarea a bricolat textul ori-ginal al piesei, din raþiuni de duratã a spectacolu-lui, introducînd însã, pentru potenþarea intrigii,momente de commedia dell’arte. Colajul nu se da-toreazã unui capriciu, aºa cum s-ar putea crede.Se ºtie cã Goldoni a scris piesa special pentru fai-mosul actor Antonio Sacchi, interpret consacratîn epocã al rolului Truffaldino, specific commedieidell’arte. A existat însã ºi un alt mobil al acesteiopþiuni. Spectacolul – în dezvoltarea sa orizontalã– este alcãtuit din gaguri, cu accente parodic-cine-matografice mereu evidente. Astfel, Pantalone,Lombardi ºi fiul acestuia ar fi de fapt niºte ma-fioþi, cu toate ticurile rizibile de rigoare, iarBeatrice (în travesti, sub identitatea fratelui ei) ºiFlorindo întruchipeazã un fel de machos. Singurulpersonaj care-ºi pãstreazã caracteristicile originareeste Truffaldino, servitorul lacom, pivotul întregiidesfãºurãri dramatice. Uºoara rigiditate a persona-jelor – care trebuie sã aibã o alurã ca-ºi-înfricoºã-toare – este “coloratã” de figurile commediei dell’ar-te, acestea pãrînd de fapt un cor antic á rebours, ca-re puncteazã momentele semnificative ale piesei.

Calitãþile spectacolului rezidã în primul rîndîn partiturile actoriceºti, solicitante dar pline de

vigoare. Interacþiunea acestora a fost cel mai ade-sea cu totul fireascã, savuroasã ºi convingãtoare.Ovidiu Criºan este un Truffaldino de drãceascãmobilitate ºi imaginaþie, care încurcã ºi descurcãiþele intrigii, într-un adevãrat slalom al vicleniei.Rolurile mai puþin ofertante ale hangiuluiBrighella, Claricei – fiica lui Pantalone – ºi came-ristei Smeraldina au fost jucate cu pregnanþã deDan Chiorean, Eva Criºan ºi Elena Ivanca. Niºteraisonneuri discreþi, dar insistenþi s-au dovedit a fiactorii commediei dell’arte (Angelica Nicoarã, IrinaWintze, Carmen Culcer, Ruslan Bârlea, CãtãlinCodrescu ºi Cristian Rigman). Mai limitative –paradoxal – mi-au pãrut partiturile lui Pantalone(Anton Tauf), Lombardi (Cornel Rãileanu),Beatrice (Ramona Dumitrean) ºi Florindo (Dra -goº Pop), determinînd uºoare ºarjãri de interpre-tare. Demarajul prea lent, ca ºi ritmul uneori calatal premierei au accentuat aceste discordanþe, pro-babil strict conjuncturale. Ilustraþia muzicalã rea-lizatã de Corina Sîrbu a împlinit excelent seman-tica intrigii dramatice.

Slugã la doi stãpîni – care se joacã în premierãla Naþionalul clujean – poate deveni, cu minimeajustãri, un spectacol de rezistenþã, cu prizã lapublic.

*

De cu totul altã facturã, dupã cum remarcam,este Trainspotting, montat ca spectacol-studio deSorin Misirianþu dupã romanul omonim al luiIrvine Welsh. Scriitorul scoþian – care þine în modabsolut la apartenenþa lui regionalã – a devenitcunoscut în 1993, cînd romanul sãu a obþinut TheBooker Prize, ºi celebru în 1996, dupã ecranizareaîn care au jucat Evan McGregor ºi Johnny LeeMiller.

Într-o traducere foarte liberã, trainspotting arînsemna baleierea foarte rapidã a trenurilor înmers. Sintagmã mai puþin relevantã pentru oame-nii “obiºnuiþi”, semnificativã însã pentru drogo -mani, în imaginaþia cãrora culorile dimprejur ca-pãtã consistenþa acutã a unor spoturi luminoase.

Welsh a scris Trainspotting în cunoºtinþã de cauzã:el a consumat droguri, inclusiv heroinã, a trãit înmediul liminar al suburbiilor metropolitane bri-tanice, a cunoscut, aºadar, din interior, tot acestunivers inaccesibil lumii dinafarã. De aceea, ro-manul sãu are o duritate, o deznãdejde ºi unanume patetism cu totul aparte. Fireºte, mesajuleste unul “angajat”, rezumabil aproape în sloga -nul “Alege viaþa, nu drogurile”. Acest mesaj nuvine însã din condescendenþa îngrijorat-ipocritã asocietãþii, fiind astfel mult mai credibil.

Sorin Misirianþu a folosit pentru spectacolulsãu un scenariu propriu, la care a lucrat vreo doiani. Privat de mijloacele mult mai largi ale ci-nematografiei, dar ºi ameninþat oarecum deemergenþa filmului în conºtiinþa receptorilor, el amizat pe expresivitatea actoriceascã. De aceea,spaþiul scenic are o aparenþã de neutralitate: e unpatrulater alb, care poate întruchipa fie un clubde noapte, fie un gang, fie o camerã asepticã despital. Recuzita se reduce la douã saltele, tot atîteascaune, garouri ºi seringi. Tensiunea explozivã adramei se construieºte din stãrile excesive ale per-sonajelor, din jocul de lumini – mereu luminibrutale, roºu, verde, violet – ºi din muzica deli-rantã, precum hipnotizanþii ochi ai ºarpelui Kaa.Fanteziile toxice ale eroilor sînt proiectate pemonitoare video, spectatorul avînd senzaþia cãpenetreazã creierul acestora.

Cei patru protagoniºti principali ai piesei sîntexponenþii unei/unor generaþii de tranziþie, debu-solaþi, marcaþi de toate transformãrile arbitrare aleadministraþiilor, in-umane prin însãºi natura lor.Ei par sã copieze chiar destinul lui Irvine Welsh.Nu întîmplãtor, cred, unul singur din cei patru vareuºi sã se salveze.

Actorii au jucat cu forþã, reuºind sã surprindãºi sã redea expresiv întreaga tensiune a piesei.Ioan Isaiu, Dan Chiorean, Ruslan Bârlea ºi Car-men Culcer au fost cei patru tineri drogomani.Vasilica Stamatin ºi Virgil Müller – pãrinþii unuiadin tineri. Petre Bãcioiu – blazatul funcþionar dela forþele de muncã, iar Alexandra Georgia Siegela interpretat rolul “ispitei” din clubul de noapte.

Trainspotting este un spectacol aparte înpeisajul teatral clujean, o montare ºocantã, carepoate leza anumite prejudecãþi. Dar e un specta-col indiscutabil de vãzut. ªi de recomandat,fireºte, ºi altora.

n

n Claudiu Groza

“Jucãuºul” Goldoni ºi “convertitul” Irvine Welsh

Ofi, ori n-o fi deontologic? Pentru un das-cãl de jurnalism care predã cursuri de eti-cã mediaticã cu un soi de scepticism (în

care zilnic entuziasmul se luptã cu resemnarea ºiviseazã c-o înfrînge) nu e o întrebare în doi peri.Cel mult una creatoare de insomnii þepoase,fiindcã legitimitatea actelor publicistice nu arevoie sã intre în conflict cu legitimitatea celor aca-demice… E, deci deontologic sã îþi expui publicpunctele de vedere asupra unui proces la care aiparticipat direct, ºi care are ca rezultat o evaluare(oricît de aproximativã), soldatã cu premii? Cesimplu ar fi sã raspunzi: Habar n-am!

Convingerea mea, dupã o sãptãmînã de gîndi-re, este cã da. În fond, un critic de teatru e, mainainte de orice altceva, un spirit critic; care sedisciplineazã profesional într-un fel de “serviciupublic al opiniei”. De ce o muncã la care a parti-cipat, alãturi de alþii, n-ar putea forma, atuncicînd ea a luat sfîrºit, obiectul analizei critice?Fiindcã este el însuºi implicat? De ce n-ar facepublice aceste consideraþii analitice? Fiindcã arafecta produsul, ori imaginea lui? Nu vãd cum.În fond, unica barierã de trecut aici e cea a sin-ceritãþii; cît despre imaginea ea e totdeauna “înmiºcare”… Ca atare, sã vorbim despre GalaUniter, acum, la final. Cînd distanþa poate aveaavantajul de a da volum chestiunii.

Oricît ar fi de iubite, în artã premiile sunt unfel de convenþie a convenþiei. Publicurile le adorãfiindcã ele prilejuiesc un soi de scurtãturã cãtreefortul de a evalua de capul tãu. Oricum nu poþivedea totul; ºi atunci, dacã ai vãzut deja “opera”,judecata ta e una de confirmare. Dacã nu, alergisã vezi ce-au premiat ãia. În plus, festivitãþile depremiere sunt niºte ceremonialuri elegante, cuoameni mai mult sau mai puþin celebri, jucînd cîtmai talentat pot rolurile lor de fiinþe obiºnuite darbine îmbrãcate. Spectacolele de premiere “ne de-mocratizeazã” contactul (altminteri greu de îm-plinit) cu vedetele, ºi ne fac pãrtaºi pentru o clipãla fericirea lor, meritatã sau nu.

Pentru artiºti e mai complicat. În principiu,aceste spectacole sunt pentru unii îndelung visate,confirmãri ale tuturor sacrificiilor (reale sau doarimaginare) pe care le cere gloria. Reprezintã unsoi de metatext al celebritãþii: în þãrile unde se facpariuri în bani nu în lei, producãtorii ºi artiºtiicare au luat un premiu îºi schimbã de a doua zistatutul social ºi financiar; au sãrit la alt etaj albugetului. La noi? Fireºte, din toate astea la noinu rãmîne decît simpla satisfacere a orgoliului cãuite, da, cineva a recunoscut public cã exiºti cu

cinste ºi-ºi faci treaba mai bine decît alþii.Ce sunt juriile, aici? Nu ºtiu, n-am fost în

foarte multe, iar alea în care am fost nu erau reledeloc: probabil c-am avut noroc. Juriile sunt niºteadunãri de oameni, în teatru de obicei foartedeosebiþi unii de alþii, care se strãduie sã þinãpiept propriilor lor emoþii. Fiindcã ºtiu cã sumacelor care vor suferi e mereu infinit mai maredecît energia celor care se vor bucura.

La gala asta, ca la toate galele Uniter, juriilesunt mai multe. Un juriu – cel în care am munciteu – care face selecþia nominalizaþilor pentru pre-miile normale, cele menite sã reflecte viaþa teatra-lã din anul care a trecut. Un al doilea juriu, carealege din trei nominalizãri premiantul, la fiecarecategorie. Altminteri, categorii destul de sãrãcã-cioase: la debut e doar un premiu, indiferent dacãdebutantul a fost actor, regizor, scenograf. Nuexistã decît premii pentru cel mai bun actor, ceamai bunã actriþã, indiferent dacã prestaþia e într-un rol principal sau secundar (conceptul anglo-saxon de supporting nu are în româneºte echiva-lent). Nu e nici o diferenþiere între scenografie(creaþie a decorului) ºi costume: avem un singurpremiu. Nu existã premiu pentru arta de anima-þie, una dintre cele mai extraordinare paliere alecreaþiei teatrale româneºti, de mai bine de o ju-mãtate de secol. Nu existã premii pentru muzicade scenã, nici pentru miºcare-coregrafie, în pofi-da formidabilei deveniri a acestei zone de expre-sie teatralã în ultimele douã decenii.

În plus, senatorii Uniter acordã premiileanuale pentru întreaga activitate. Aici premiile s-au diversificat vãdit în ultimii ani, cuprinzîndtoate absenþele de mai sus ºi ceva pe deasupra(revistã, circ). Ceea ce dezechilibreazã inexplica-bil raporturile dintre premiile omagiale ºi celepentru activitatea curentã. Un alt juriu oferã pre-miul criticii; iar un altul, tradiþional schimbat înfiecare an, acordã premiul Fundaþiei PrincipesaMargareta pentru Cea mai bunã piesã a anului.Cum se vede, Gala e un ceremonial foarte com-plicat, pe ample paliere, care inevitabil vin sã seînghesuie unele într-altele, creînd un soi de pre-siune. Pe care noi, micul juriu de nominalizãri,din pricini pentru care mã simt onorabil vinovatã,am resimþit-o destul de fierbinte în ceafã.

Ce-a ieºit? În mare parte, între proiectul nos-tru iniþial, (acela de a pune în lumina reflec-toarelor o schimbare de generaþie, dar mai alesuna de atitudine), ºi rezultatele finale nu e o maredistanþã. Cu o singurã excepþie, cuiul lui Pepelea.Cum am remarcat ºi în multe pagini scrise dupã

festivalul de astã toamnã, se face auzitã vocea uneinoi direcþii în spectacolul românesc: o direcþiecaracterizatã de o simplificare netã a construcþieiestetice în favoarea unui contact mai puþin secu-rizat cu spectatorul. O direcþie care se reîntoarce,cu experienþa teatralizãrilor asumatã ºi chiardepãºitã, cãtre textul proaspãt de teatru, de aici ºide aiurea. O direcþie care vrea sã îl implice pespectator în propria sa lume: lumea de oameni –cruntã ºi hazlie, sîngeroasã ºi disperantã – a zileide azi. O direcþie obsedatã de nevoia de adescoperi o poieticã teatralã a viului.

Nici nu era prea greu sã semnalezi aceastãmutaþie, cîtã vreme unul dintre cele mai iubitespectacole ale anului care a trecut a fost Sex,Drugs and rock and roll, piesa lui Bogosian tradusã,adaptatã, montatã ºi jucatã de Florin Piersic jr. Înplus, micile companii independente s-ar fi regãsitreprezentate în bãtãlia cu teatrele de repertoriu.“E doar un recital!”, ni s-a replicat. “Cum sãnominalizezi, alãturi de spectacole de asemeneagrandoare, un one man show? Nimeni n-o sã maiînþeleagã nimic… Comunitatea teatralã va fi pro-fund revoltatã!”

Revoltatã de ce? Care e criteriul care sã justi-fice revolta? Faptul cã pe scenã apare doar un sin-gur om? Faptul cã scenografia e formatã dintr-unscaun, o mãsuþã ºi un microfon, iar costumelesunt douã trei cãmãºi? Ce nominalizãm la pre-miu, costurile, amploarea distribuþiei ºi echipei,sau puterea de semnificare a unui spectacol?Rãspunsul meu rãmîne la fel de ferm; dar îmiasum culpa de a nu fi putut þine piept presiunilorproducãtorilor galei.

În rest, cred cã ce era de vãzut s-a vãzut, cutoatã auto-suspiciunea judecãþilor de gust sau adefectelor de informare. Douã tinere regizoare(Teodora Cîmpineanu ºi Ana Mãrgineanu, marelemeu perdant) ºi un foarte bun actor, MariusManole, la debut. Trei actriþe, dintre care douãîncã foarte tinere ºi avînd handicapul teatrelor deprovincie (Ioana Gajdo, care de ani de zile faceminuni la Sf. Gheorghe ºi învingãtoarea ImolaKezdi de la maghiarul clujean, despre care am totscris ºi pe care o puteþi vedea în sumedenie despectacole: dac-ar fi doar sã vorbim despre super-bul Dybbuk, ori de recentul Faust ). Trei actoriîntre care era greu sã alegi, de trei generaþii diferi-te: Marius Bodochi, atîta vreme concitadin cucititorii, acum nominalizat pentru Regele moare dela Theatrum Mundi, Constantin Cojocaru, unactor rarisim într-un moment de graþie (douã…pînã-n trei roluri formidabile la Odeon, ConuLeonida ºi Zoe din Gaiþele, dar ºi Alchimistul aº ziceeu). ªi, fireºte, Florin Piersic jr., aclamat în delirde partea cu adevãrat vie a publicului (plãtitor).

Dragoº Buhagiar, acest cãutãtor al formei capiatrã filozofalã, într-o întrecere strînsã cuAdriana Grand (Regele moare) ºi bulgarul KolioKaramfilov (Othello?!), a învins pentru Alchimistulºi Baal, douã spectacole interesante dar în carescenografia, fãrã sã o fi intenþionat, a fost mai taredecît produsul integrator (la Baal chiar þin mult, eregizat de un Galgoþiu mare poet, care se ia latrîntã cu Brecht ºi pe care echipa îl susþine cuîncrîncenare. Dar Galgoþiu n-are o receptareadecvatã, tot astfel cum Brecht n-are cititori).

Mihai Mãniuþiu (alt premiu care vine la Cluj)nu s-a aºteptat sã învingã la regie: nici nu era însalã. Dar Exact în acelaºi timp e un spectacol deexcepþie ºi mã bucur cã a cîºtigat. Nu e deloc osimplã politeþe faptul cã regizorul, în scrisoareade primire, mulþumeºte întregii echipe (în carerolul lui Cristian Rusu ca scenograf este capital, ºicel al lui Marian Rîlea ca protagonist de ase-

22 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

Gala Uniter ca simptomn Miruna Runcan

pas la pas prin teatru

TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 23

teledependenþa

Lumea n-are timp sã priveascã emisiuni TVsau cel puþin aºa declarã mulþi. Bine fac.Le-aº adresa felicitãrile mele pentru lã-

udabila igienã mintalã dacã în urma “peripateti-celor” mãrturisiri n-ar ieºi la ivealã cã, totuºi, sunt la curent cu divertismentele în vogã, de laBig Brother (aceastã sadicã manipulare mediaticãinspiratã de romanul lui Orwell, de parcãdemocraþia n-ar fi decît un banal comerþ cuoaroarea vulgaritãþii triumfale), la Surprize ºidecãderea Divertis-ului în Divertis Parc, adevãratetorturi de asasinat timpul, de care îþi vine s-o ieila fugã, chiar naufragiat pe o insulã pustie.(Asemenea insule nici nu mai existã!) Dar sã nune plîngem noi românii. Se poate mult mai rãu.Bunãoarã, se poate mult mai rãu la nemþi. Da.Cînd te uiþi pe “sticlã” la amuzamentul cetãþe-nilor actuali ai “þãrii filosofilor, poeþilor ºi muzi-cienilor” îþi vine sã-þi dai foc ori sã arunci pe fe-reastrã cutia cu imagini “clipite”. La capitolul

trivialitate pe secundã-minut, Pro 7 ºi RTL îl batpe Garcea . Acuma, prin acestea nu vreau sã zic cãtoatã Germania se reduce la superkitsch-uldifuzat pe posturile TV, aºa cum nici România nue doar þara surprizelor în lacrimi-lacrimi, poate,însã nu cele de bucurie… În fine, zappînd, tenãpãdeºte convingerea în crescendo elitist cã re-alitatea altora nu e niciodatã ºi a ta. Conceptul derealitate întîmpinã astfel mari dificultãþi paradig-matice (ºi propagandistice!). Un exemplu din cele“benigne” ar fi procesul tinerilor delicvenþi trans-mis în cursul sãptãmînii de RTL din sediulTribunalului asociat acestui post.Comportamentul, limbajul, þinuta personajelorluate în vizor, de regulã aparþinînd pãturii mijlociia societãþii, nasc fiori gen Nacht und Nebel celormai incurabili optimiºti.

La francezi, orele faste pot surveni oricînd,fiindcã francezii au vocaþia misionarismului cul-tural. Nu demult, TV5 a prezentat un lung

reportaj cu ºi despre Edward Said, cãrturarul-mi-litant de origine palestinianã, cetãþean american,profesor de literaturã comparatã la Columbia. El,împreunã cu prietenul sãu, muzicianul de origineevreiascã, Daniel Barenboim, cãlãtoresc în Orien-tul Mijlociu, þin conferinþe, organizeazã recitaluriºi dau interviuri pentru a vindeca - în mãsura po-sibilului - cancerul urii ce devorã populaþia zonei.În fond, pãmîntul este al tuturor, spun ei, iar nuexhibînd diferenþele, “specificul naþional”, sepoate accede la umanitatea proprie sau a celorlalþi.Sunt ei naivi sau intelectuali-eroi lucizi? (Parcãaud spunîndu-se cã eroilor le ºade mai binemorþi…) Aprind o lumînare în butoiul universu-lui meu pentru a cãuta învãþaþii noºtri dispuºi sã“ia concediu” de la fabricarea nemuritoareloropere, punîndu-se în folosul obºtii, dialogînd fãrãprejudecãþi cu semenii lor, prizonieri ai caracatiþeimentalitãþii, pe care mai ºtiutorii o tot acuzã.

n

Edward Said, Daniel Barenboim ºi contemporanii lorn Monica Gheþ

meni). Contracandidaþii lui au fost Victor IoanFrunzã (Regele moare , recompensat cu premiulcriticii) ºi Radu Afrim (un mare perdant, cu unfabulos spectacol dupã Garcia Lorca, Alge; dinpunctul meu de vedere una dintre cele maiconvingãtoare montãri ale stagiunii trecute, dartimpul nu-i pierdut, Afrim mai are multe sur-prize de oferit). Dac-ar fi sã mergem pe orgoliilocale, toþi trei nominalizaþii au sau au avut cevade-a face cu Clujul, iar lor li se adaugã ºiKeresztes Attila, talentat actor ºi regizor la Teatrulmagiar, recompensat pentru Pietre în buzunar deMary Jones cu Premiul Consiliului Britanic.

Cel mai bun spectacol? La capitolul ãsta, înafara calitãþilor regizorale ºi de coerenþã a echipei,ar trebui sã mai intervinã ºi un alt criteriu, cel alaudienþei. Aºa cum stau lucrurile, încã din fazanominalizãrilor, acest criteriu nu e foarte vizibil.În plus, trebuie sã spun cã nu am avut, cred, unan teatral excepþional, ci mai degrabã unul detranziþie. Dupã marele-micul rãzboi, au rãmasnominalizate trei spectacole foarte diferite între

ele, toate pe texte clasice, fiecare profund reinter-pretativ: Regele moare , Flacãrã albã, flacãrã neagrã(Dybbuk) ºi Othello!?. Marele meu perdant este,recunosc, cel al maghiarilor clujeni, pus în scenãde un regizor din Israel, David Zinder, desprecare am mai scris aici (nu pe cît ar fi meritat).Dar nici nu sînt chiar tristã. Fiindcã Othello!?,producþie a locomotivei care e Teatrul RaduStanca din Sibiu, este ceva care se vede rar. Unspectacol de o forþã stihinicã, (de extracþie BobWilson aº zice, sper sã nu amãrãsc pe cineva),care-ºi construieºte semnificaþiile printr-un pro-ces de spãlare a creierului de orice cliºeu. Cu oscenografie impecabilã ºi cu o echipã care are oputere de necrezut: aceea de a nu-ºi trãda prinnici o picãturã de sudoare truda de a împingespre public acest tanc ucrainian care rade coºmardupã coºmar, nãscînd poezie vizualã. Nu ºtiudacã lui Zholdak o sã-i mai iasã aºa ceva, dar aicii-a reuºit de minune.

În fine, marea mea satisfacþie a fost cã juriul aldoilea a avut în faþã, pentru prima datã, obligaþia

de a evalua criticii dupã faptele lor. O sarcinã maigrea pentru ei decît pentru noi (fiindcã juriulfinal nu-i compus doar din critici). Cu blîndãtristeþe constat cã au pierdut colegii MirceaMorariu (volumul de studii Sur l’Effet du Spectacle)ºi Victor Scoradeþ (iniþiatorul ºi coordonatorulneobosit al unui program complex de spectacolelecturã, bazat pe traduceri de ultimã orã din dra -maturgia vesticã: Actul lecturii de la Teatrul Act). Acîºtigat Sebastian Vlad Popa, ultimulsupravieþuitor în naufragiul revistelor dedicateteatrului, pentru atît de originala sa publicaþieOkean. E un semnal cã revistele de teatru ar tre-bui sã reînvie? Mãcar Okeanul dac-ar reuºi sã-ºimenþinã traiectul… Oricum, sunt sincer convinsãcã, dincolo de orice orgolii, criticii – ºi cei nomi-nalizaþi ºi cei doar spectatori – au plecat acasã maidegrabã împãcaþi. Dacã nu, ca ºi toþi ceilalþi, potda vina pe noi.

n

24 TRIBUNA • nr. 18 • 1-15 iunie 2003

consemnãriIoan-Pavel Azap: Festivalul „Serbãrile Transilvane“ • 2

editorial

Gheorghe I. Bodea: La 65 de ani de la moartea luiOctavian Goga • 3

carteaªtefan Manasia: „Polenul“ dulce-amar al Clujului • 4Emilian St. Iancu: Spiritualitate ºi sensibilitate • 4Brînduºa Ciugudean: Eterna Walhalla • 5ªtefan Manasia: Meloterapia: de la prolog la colofon • 6

in memoriam

Liliana Pop: Doamna Galea • 6

arhivaConstantin Dumitrescu: Lecþiile naturii • 7

poeziaRareº Moldovan • 11Mihai Goþiu • 11

interviu

Virgil Nemoianu • 12Corin Braga • 18

corespondenþã din VienaPeter Ivan Chelu: A o mie ºi doua noapte • 14

filosofia

I. Albulescu: Metaphysica rediviva • 16

teatruClaudiu Groza: „Jucãuºul“ Goldoni ºi „convertitul“Irvine Welsh • 21

pas la pas prin teatruMiruna Runcan: Gala Uniter ca simptom • 22

teledependenþaMonica Gheþ: Edward Said, Daniel Barenboim ºicontemporanii lor • 23

arteRadu George Caraveþeanu: Abracadavra • 24

arteSUMAR

Manifestãrile expoziþionale gãzduite despaþiul artistic clujean ºi-au formatbunul obicei de a nu dezamãgi publicul.

În cele mai multe cazuri avem de-a face cuexpoziþii de înaltã þinutã artisticã ºi tocmai acestlucru înalþã mult nivelul de exigenþã alspecialiºtilor ºi al iubitorilor de artã.

În perioada 4-21 aprilie, Centrul CulturalFrancez din Cluj-Napoca, cu sprijinul A.F.A.A.(Asociation Français d`Action Artistique), ne-aoferit prilejul de a lua contact, în sãlile Muzeuluide Artã, cu o expoziþie de gravurã semnatãPhilippe Favier. O prezentare completã a acestuiartist ar cuprinde menþiuni despre un numãrimpresionant de expoziþii personale într-un timprelativ scurt ºi, de asemenea, despre o serie delucrãri monumentale. Motivul care ne îndeamnãsã nu facem aici aceastã prezentare este faptul cãexpoziþia propusã de Philippe Favier de aceastãdatã nu are legãturã cu restul biografiei artistului,fiind un univers sieºi suficient.

Acest univers creaþional este compus dintr-unansamblu de 52 de lucrãri cu o structurã omoge-nã. Ceea ce frapeazã, la primul contact, este di-mensiunea lucrãrilor. Aºezate în contextul actua-lei direcþii artistice, care urmãreþte organizareaunor spaþii cât mai mari, acestea sunt paradoxalde mici, atât de mici încât fronda este evidentã.

Universul propus este acela al miniaturilorpersonalizate, al micilor cãrþi de vizitã care însocietatea contemporanã sunt oglinda a ceea cesuntem fiecare dintre noi, sunt, la modul simbo-lic, niºte mici portrete vãzute prin prisma inter-acþiunii sociale. Ne aflãm în faþa unei reducþiidusã pânã la absurd, pânã la nivelul la care per-soana este înlocuitã de semn. Este evident faptulcã în acest context de corespondenþe nu se poatevorbi numai despre depersonalizare ci ºi desprere-personalizare, despre atribuirea funcþiilor ºivalorilor umane unor simple structuri simbolice.

Cheia descifrãrii acestor structuri simboliceetajate este aºezatã la vedere, în titlul expoziþiei:Abracadavra. Acesta funcþioneazã ca un fel desemnal de alarmã care avertizeazã asupra uneieventuale lecturi superficiale a lucrãrilor, luateseparat, ºi mai ales asupra ansamblului în sine. Serelevã astfel o nouã dimensiune a semnificaþiilorcare de data aceasta trimit în mod direct cãtre ostructurã simbolicã perfect articulatã, aceea agnosticismului, cu cele douã componente alesale, cea semnificantã ºi cea socialã.

Inscripþia Abracadavra , cu multiplele ei va-riante, provine din cuvântul grecesc Abraxas ce setrage la rândul lui din „binecuvântarea” ebraicãHaberachah ºi semnificã divinitatea supremã abasilidienilor, Arhontele ceresc, Creatorul.Trimiterea pe care o face artistul nu este însã unadirectã, ci una analogicã ºi se referã nu numai lasimbolismul asociat magiei, ci mai ales la cerculsocial în care aceste simboluri circulã. Sunt evi-dente similitudinile dintre iniþiaþii gnostici ºi ceiactuali care formeazã tot niºte structuri închise ºicare comunicã într-o formã simbolicã.

Artistul vede deci în aceastã transpunere mis-ticã a propriei personalitãþi într-un simbol pe ocoalã de hârtie o magie contemporanã care per-mite acestor cãrþi de vizitã sã aibã o funcþie pro-prie ºi o viaþã proprie, independentã de cea a per-soanei al cãrei nume îl poartã.

Din punct de vedere al realizãrii practice asensurilor identificate mai sus ne gãsim în faþaunei splendide economii de mijloace, ca ºi despaþiu plastic. Practic fiecare lucrare se prezintãcu douã straturi plastice evidente, ºi anume spaþi-ul de scriere ºi cel supraadãugat care are o calitategraficã diferitã. Pentru primul nivel s-au folositcãrþi de vizitã de tip mai vechi, pentru cã acesteasunt mult mai simple ºi mult mai clare ca ºi con-cepþie deoarece nu conþin decât numele ºi profe-sia, eventual adresa ºi, în mai puþine cazuri,numãrul de telefon. Se pare cã aceste cãrþi de vi-zitã nu sunt niºte imitaþii, ci efectiv piese care aucirculat ºi ºi-au îndeplinit menirea pentru care aufost realizate, deci poartã în sine ºi o experienþãproprie.

Cel de-al doilea nivel, cel suprapus, se dife-renþiazã în mod net de primul, dar nu funcþio-neazã ca o contrapondere a acestuia, ci maidegrabã ca o structurã ideaticã paralelã, analogicã.Fiind de facturã exclusiv simbolicã, acest al doileastrat completeazã din punct de vedere compozi-þional suprafaþa ºi o desãvârºeºte. Din punctul devedere al repertoriului folosit, acesta este în modevident o mixtiune de simboluri gnostice, strictmagice ºi contemporane, fãrã a se putea identificapreponderenþa unuia sau a altuia. Aceastã exem-plarã bogãþie de semnificaþii condensatã pe osuprafaþã aºa de micã necesitã o lecturã analiticã asuprafeþei, nu numai o receptare de ansamblu.Simplul fapt cã aceste imagini sunt atât de miciobligã nu numai la o apropiere intelectualã defacturã cerebralã, ci chiar la o apropiere fizicã,apropiere care face parcã semnificaþia simbolisticãºi mai pregnantã.

Sistemul grafic cu care sunt realizate acesteminuscule imagini-simbol este, aºa cum am maispus, extrem de redus, practic se foloseºte numailinie de o singurã grosime, fãrã pete mari decernealã ºi fãrã nici o altã manierã de îmbogãþire asuprafeþei.

Aceastã austeritate însã pare naturalã în con-text ºi se pliazã perfect peste componenta sim-bolisticã a imaginilor.

Variantele compoziþionale propuse suntdiverse, dar toate au în comun faptul cã pun îndialog cele douã nivele de care am vorbit, cel alscrierii ºi cel al scriiturii, al grafismului pur.Formele care rezultã sunt însã omogene ºi la uncontact fugitiv cu imaginea compoziþiile par per-fect unitare, nesesizându-se elemente supraadãu-gate sau rupturi accidentale în fluiditatea struc-turilor. Prin definiþie aceste cãrþi de vizitã au odesfãºurare spaþialã tipicã scrisului, sunt fãcute sãfie receptate de la stânga la dreapta, pe orizontalã.Acest lucru este determinant în formarea ima-ginilor propuse de artist, dar asta nu înseamnã cãdesfãºurarea liniarã devine axiomaticã.

În contextul manifestãrilor artistice din Cluj-Napoca, aceastã expoziþie reprezintã ºi vareprezenta încã pentru mult timp un punct dereferinþã. Arta contemporanã este obiºnuitã sã fieatacatã ºi este normal sã fie aºa, pentru cã nu sepoate impune nimãnui un punct de vedere, darchiar ºi aceia care nu pot iubi arta lui PhilippeFavier vor uita cu greu aceastã expoziþie.

n

Muzeul de Artã Cluj

Abracadavran Radu George Caraveþeanu

Philippe Favier