Serie nouã martie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã martie 32012 (CXXIX) 36 pagini 9 lei...

Serie nouãmartie 2012

3(CXXIX)

36 pagini9 lei

PremiileUniunii

Compozitorilorsi

Muzicologilordin Româniape anul 2011

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEAAm

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2012

Editorial

Desprecomunicareaprin muzică

Liviu DĂNCEANU

Comunicarea prin muzică este inevitabilă.Această axiomă se validează prin faptul că, pelângă comunicarea deliberată, intenţională (când sedoreşte transmiterea unui mesaj muzical) există şicomunicarea ne consimţită, involuntară (rezultat alfundalului sonor, spontan, mecanic, în care suntemnevoiţi să vieţuim).

Din această perspectivă comunicarea estede două feluri: a) sinergetică (mesajele lansate demuzicieni se sprijină reciproc şi se armonizează cuorizontul de aşteptare al publicului); b) conflictuală(mesajele ce populează eterul sonor contravin prevederilor massei deascultători). Proiectată pe axa sintagmaticului ponderea laturiisinergetice este din ce în ce mai redusă, în vreme ce latura conflictualăse află într-o evidentă emergenţă. S.Toulmin (în Foresight andunderstanding, Harper Torchbooks, New York, 1963) defineştecomunicarea fie ca un schimb de informaţii, fie ca interacţiune, catransfer de gânduri, de atitudini, de sentimente ori de dispoziţii.

Dacă aclimatizăm această definiţie la comunicarea prinmuzică va trebui să efectuăm o ierarhizare absolut necesară aaspectelor desprinse din actul comunicării şi anume: I. Muzica nutransmite informaţii, cât pune în interacţiune emiţătorul cu receptorul.II. Limbajul artei sunetelor livrează şi difuzează în următoarea ordinecantitativă (dar şi calitativă): 1. sentimente; 2. dispoziţii; 3. atitudini; 4.gânduri (emiterea de sentimente fiind covârşitor mai mare decât ceade gânduri).

În The Mathematical Theory of Communication (Urbana,Illinois, 1949) Cl. Shannon şi W.Weaver lansează un model almecanismului comunicaţional alcătuit din şase componente:emiţătorul, transmiţătorul, canalul, zgomotul, receptorul şi destinatarul.Este un model ce se pliază perfect pe specificul comunicării mesajelormuzicale, unde poate fi pusă în evidenţă distincţia dintre emiţător şitransmiţător, respectiv dintre receptor şi destinatar. Astfel, emiţătorulse identifică, cel puţin în muzica savantă, cu compozitorul, cel cecreează mesajul sonor. Transmiţătorul se confundă cu interpretul, celce restituie (după posibilităţi) mesajul elaborat de autor, săvârşind olucrare de transformare a acestui mesaj din sistemul de semne folositde emiţător în cel cerut de canalul de transmisie.

La rândul lui, canalul de transmisie poate avea varii profile: a)văzut (nemediat, nemijlocit); b) prevăzut (mediat) c) întrevăzut(intermediat); d) neprevăzut (întâmplător). Canalul văzut este sinonimcu instanţa de concert în care protagonistul (transmiţătorul, aliasinterpretul) comunică, graţie partiturii, tête à tête, cu receptorul.Canalul prevăzut este reprezentat de dispozitivele electronice şicomputaţionale, care pot ticlui sonorităţi în timp real, transmiţându-leunui public virtual.

Canalul întrevăzut este unul prefabricat, reunind muziciîncapsulate, susceptibile de a fi reproduse mecanic pe benzimagnetice, casete, CD-uri, precum şi pe alte suporturi audio-video. Însfârşit, canalul neprevăzut însumează totalitatea lungimilor de undă pecare muzica se zbate, fără voia noastră, şi fără implicarea unui mesajartistic voluntar, articulat. Zgomotul se explică prin varietatea factorilorce perturbă, deteriorează şi denaturează, intergral sau parţial, mesajulsonor, factori pe care îi putem clasifica în: A) fiziologici (solidari naturiiacustice al canalului de transmisie); B) psihologici (redevabili naturiitemperamentale şi comportamentale a receptorului); C) axiologici(arondaţi gradului de cultură generală şi de specialitate a celui ce

DIN SUMARPremiile UCMR 2011 2Aniversare Cristian Brâncuşi 3“Fantastica” la Atheneul Român 6Ziua culturii naţionale 7Valentin Doni la Atheneu 8-9

Tineri pe scenele Capitalei 10-11

Remembering 2011 12-13

Interviuri 16-17

Punctul pe j... azz 18-19

Filmul muzical 22-23

Magia muzicii 26

Grammy 2012 27Succes global 28-29Festivalul “Remember” 30Femina 32-33

emite, dar şi a celui ce primeştemesajul). În procesul comunicăriiprin muzică canalul (căruia i seasociază, volens nolens,contextul) şi zgomotul introducdiferenţe mai mult sau mai puţinsesizabile între mesajul trimis deemiţător şi cel ajuns la destinatar.Receptorul este cel caremodulează mesajul din sistemulde semne cerut de partitură(canalul de transmisie) în celutilizat de destinatar, ţinând cont,desigur, de tulburările resimţiteprin acţiunea zgomotului. Mairămâne destinatarul, cel căruia ise adresează intenţionatemiţătorul, recte compozitorul.Astăzi, el diferă frecvent dereceptor, acesta din urmă putândfi beneficiarul fără voie almesajului auctorial. În trecut

lucrurile erau mai simple, în sensul că emiţătorulcoincidea cu transmiţătorul (ipostaza compozitorului-interpret), iar receptorul era însăşi destinatarul(ipostaza publicului vizat direct, premeditat). Desprecomunicare se discută tot mai mult, fie în cheieantropologică, sociologică, lingvistică, informaţională,biologică, fie din perspectiva variilor limbaje artistice.În ceea ce priveşte comunicarea prin muzică, dacănu vom lua în considerare întreaga complexitate şieterogenitate a fenomenului riscăm să ratămînţelegerea celor două operaţii esenţiale alefenomenului comunicaţional – codificarea şidecodificarea mesajului – rămânând cantonaţi într-ocolecţie de chei ce încă mult timp de-acum încolo nuvor deschide toate uşile. Doar potrivirea lor ne poatefurniza un şperaclu.

2

Laureaţi


PremiileUniunii

Compozitorilorşi

Muzicologilordin România pe anul 2011

MARELE PREMIU

Remus Georgescu

SECŢIA DE MUZICĂ SIMFONICĂ,OPERĂ ŞI CAMERĂ:

1) PREMIUL PENTRU LUCRĂRISIMFONICEDan Dediu – Hyperkardia III – In memoriamAlfred Schnitke e Edisson Denisov, for chamberorchestra

2) PREMIUL PENTRU LUCRĂRI ELECTRO-ACUSTICEGeorge Balint – Un singur copac şi atâteapăsări, pentru 8 clarinete, recitator şi bandă

3) PREMIUL PENTRU LUCRĂRICAMERALEDoina Rotaru - Centrifuga for ensemble MD7 – for flute, cl in B, bass cl, trombone,percussione, piano, viola and cello

- Vivarta – for string quartet

4) PREMIUL FILIALEI CLUJŞerban Marcu - Orfeuridice - balet

SECŢIA DE MUZICĂ CORALĂ:

5) PREMIUL PENTRU MINIATURĂ CORALĂHans Peter Türk – Das Hertz – motet pentru2 coruri, text religios

6) PREMIUL PENTRU LUCRARE CORALĂAMPLĂAdrian Pop – Vocile nopţii – cor mixt, versuriAlexandru Macedonski şi Alfred de Musset

SUBSECŢIA DIDACTICĂ:7) PREMIUL PENTRU CREAŢIE DIDACTICĂFelicia Donceanu - În căutarea lui Clopoţel,poveste muzicală pentru cei mici

SECŢIA DE MUZICĂ UŞOARĂ:

8) PREMIUL PENTRU MUZICĂ UŞOARĂMarcel Dragomir - Ciao amore, come stai,versuri Eugen Dumitru

(Trofeul Mamaia 2011)

9) PREMIUL PENTRU JAZZMarius Popp - Efigii pe un capac de bere (Inmemoriam I.L.Caragiale )

10) PREMIUL PENTRU MUZICĂINSTRUMENTALĂ

Adrian Enescu - The 4Tune

SECŢIA DE MUZICOLOGIE:

11) PREMIUL PENTRU ISTORIOGRAFIEGrigore Constantinescu - O istorie a muziciiîn paşi de dans

12) PREMIUL PENTRU SISTEMATICĂSebastian Barbu Bucur - MihalacheMoldovlahul, Anastasimatar (vol.II)

13) PREMIUL PENTRU CRITICĂ MUZICALĂAnca Florea

3

Maeştri


Aniversare Cristian Brâncuşi

Doru POPOVICI

Orchestra de Cameră Radio, sub conducereamaestrului Cristian Brâncuşi ne-a oferit un concert minunat,tălmăcind la un înalt nivel artistic, o muzică profundă;majoritatea soliştilor au fost tineri, exponenţi ai „noului val”, artalor întărind sensul cuvintelor, în virtutea căruia, Există o altăRomânie – cea adevărată – care nu este cea prezentată înmulte emisiuni de televiziune – cu tineri mari admiratori aibarurilor şi ai oribilelor discoteci! Adevărata Românie are tinerifoarte valoroşi, afirmaţi în lumea umanisticii precum şi în aceeaa ştiinţelor exacte.

Despre maestrul Cristian Brâncuşi, regretatulcompozitor şi muzicolog, Ştefan Niculescu a consemnaturmătoarele: „Cristian Brâncuşi, deopotrivă compozitor şidirijor, este unul dintre cei mai pregătiţi şi de viitor şefi deorchestră din cea mai tânără generaţie de muzici afirmaţi”.

Merită a fi consemnată şi caracterizarea profesoruluiaustriac, Karl Osterreicher: „Fără îndoială Cristian Brâncuşieste perfect pregătit în toate domeniile muzicale. Se remarcăprin cunoştinţele despre lucrări şi stiluri, are o tehnică dirijoralăfoarte clară şi face o excelentă impresie în faţa orchestrei”.

Cristian Brâncuşi a prezentat, în primă audiţie înBucureşti, Canti profani de Sabin Păutza, cel care a obţinutstrălucitoare succese, în SUA – unde i se editează toată opera!Iată cum mi-a expus compozitorul bănăţean lucrarea sa:„Organizată pe trei secţiuni suita Canti Prophani are la bază unnumăr de colinde din folclorul copiilor, unele extrase din

colecţia de colinde a lui George Breazul. Textele folosite suntoriginale, unele redate din memorie, altele găsite în diferitecolecţii de cântece ale copiilor. Prima parte a suitei foloseşte ocolindă ţigănească, Maico, mai colindova, care se cântă deobicei în prima zi de Anul Nou. Textul cu certe nuanţe satirice,este profan, asemenea cu alte părţi din textul întregii suite.Secţiunea secundă este o melodie veche ce ne aminteşte deun cântec de leagăn al cărui refren – Dalbe flori/ Flori de măreste singurul element care ar putea să ne ducă cu gândul lacolind. Această secţiune lentă aduce un material de contrast,un autentic colind de Paşti – La luncile soarelui – bazat pe unmod pentatonic şi tratat aici în dialog viu între cor şi orchestră.Ultima secţiune este un colind vesel care se cântă în dimineaţaCrăciunului, Dimineaţa, ziua bună tipic pentru structuraasimetrică a cântecelor ocazionale din folclorul copiilor.Orchestraţia întregii lucrări, în care percepţia are un rolimportant, subliniază cu efecte de culoare frumuseţea şiprospeţimea acestor melodii tradiţionale. Corul de copii estefolosit pe două, trei sau patru voci, cu unele intervenţii solistice.Materialul este dezvoltat în cele mai multe cazuri prin imitaţii şicanoane stricte, alterând cu scurte intervenţii sub formă de

interludii aleorchestrei. Aceastălucrare a fost gândităca o sărbătoare, înfelul în care numaicopii o pot înţelege,prin combinaţiaunică dintre inocenţalor şi exuberanţa şivitalitatea proprieivârstei”.

Corul deCopii Radio, conduscu o uimitoaremăiestrie, de VoicuPopescu ne-aimpresionat, profund,ducându-ne cugândurile la succesulde care s-a bucurat,formaţia sa, în Italia,unde binecunoscuta dirijoare a Corului de copii, Mariele Ventre,din oraşul lui Ottorino Respighi – Bologna – a afirmaturmătoarele: „Corul de Copii Radio se numără printre cele maibune formaţii din lume!”.

Violonistul Gabriel Croitoru – interpret de taliemondială – şi mult dotata lui fiică, Simina Croitoru, ne-aînfăţişat, cu un remarcabil simţ polifonic, Concertul în re minorpentru două viori şi orchestră de Bach; cei doi s-au înscris înconstelaţia interpreţilor genialului polifonist, în frunte cuMenuhin şi Oistrah, amintindu-ne de cuvintele sublimului stilist,Emil Cioran: „Fără Bach, teologia ar fi lipsită de obiect. Facereaar fi fictivă, iar neantul – peremptoriu. Dacă e cineva pe lumeaasta care să-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu”.

În finalul manifestării, Corul Academic Radio, condusde unul dintre cei mai valoroşi dirijori din ţară, Dan Mihai Goiaşi Orchestra de Cameră Radio, dirijată de Cristian Brâncuşi auinterpretat capodopera lui Vivaldi – Gloria – reliefând, pe de oparte, un baroc muzical, cu armonii de o simplitate expresivă,pe de altă parte, cu o scriitură contrapunctică mai cantabilă,latină prin excelenţă… - vestind, „avant la lettre”… era„melodiei acompaniate”, dominate de Mozart şi Haydn. Iată un„protocronism” foarte aparte. Ce păcat că din muzica generatăde Vivaldi se interpretează, rar, opusurile vocal-simfonice. Înacest climat, de o puternică forţă emoţională, s-au impus douăcântăreţe multilaterale: Irina Iordăchescu şi Oana Andra. Primacontinuă, creator, arta răscolitorului ei tată, cea de a doua nedovedeşte că este foarte bine îndrumată, de celebrul pianist,Al. Petrovici, distinsul ei soţ. Mai amintesc şi aportul substanţialal compozitorului organist, Marcel Costea.

Mult dotatul Cristian Brâncuşi are meritul de a recreapiese, din literatura universală, mai puţin cunoscute, dar şicompoziţii ale creatorilor noştri de avangardă cu un pronunţatspirit inovator; în ultimii 21 de ani, pe nedrept neglijate. Dirijorulnostru s-a înscris în ramura şefilor de orchestră, Rogalski,Alessandrescu, Basarab, Cristescu şi Ludovic Bacs, de oseriozitate exemplară!

În finalul manisfetării, corul, orchestra şi publicul auomagiat pe maestru, cântându-i tradiţionalul La mulţi ani!

PS. Să nu uităm că, autenticul artist, Cristian Brâncuşi,s-a afirmat şi în muzicologie; ele ne-a oferit o capodoperă:„Estetica muzicală în viziunea lui Dimitriu Cuclin” – opusdistins, la doctorat, de profesorul Octavian Lazăr Cosma, cucalificativul. „foarte bine”!

Ascultând Corul de Copii Radio, dirijat, admirabil demaestrul Voicu Popescu, nu pot să nu o felicit pe EugeniaVăcărescu-Necula, care a format acest ansamblu – unameraviglia dell’arte.

,,Fantastica” la Atheneul

RomânDoina MOGA

Cu toate că în ultima vreme, dezamăgită fiind deFilarmonica noastră “George Enescu”, i-am cam evitatconcertele, totuşi, vineri 3 februarie, atrasă dealăturarea vulcanică a vremii, vremurilor, programului şi

dirijorului ei, am fostla concertul de laAtheneul Român.

Ascul tasemSimfonia Fantasticăde Berlioz în maitoate interpretările:cu orchestre renu-mite, celebre sau “deservici”; cu dirijorifaimoşi, unii dejalegende, maimodeşti sauneaveniţi; în săli cuştaif de princapitalele lumii, darşi în înregistrări ce au

devenit parteneri egali ai unor coregrafi ce i-au arătatfaţa dansantă. Dar niciodată până acum n-am auzit-otălmăcită de Horia Andreescu, deşi l-am apreciat şiplăcut din totdeauna. Aşa s-a întâmplat. Iar acum amprofitat de ocazie ca să umplu acest gol inexplicabil,adăugând astfel capitolului berliozian din ,,carte mea” onouă abordare. Partitura permite.

Mărturisesc că eram foarte curioasă şi nu amregretat pentru că mi-a plăcut. Cu câteva modificări detempo-uri, cu treceri rapide, abrupte chiar de la onuanţă la altă, predominând extremele, cu un fortissimorotund, dramatic, spectaculos, dar şi cu fine sublinieriale sensibilităţilor emoţionale, ca gingăşia contemplării;când solemn, când strălucitor, lăsând leit motivul săzburde prin întreaga gamă de stări, fără ostentaţie, darbine conturat, Fantastica de vineri seară a fost reuşită,interesantă şi mai ales personalizată.

A mai reuşit Horia Andreescu în acest concert săarate o orchestră omogenă, cu splendide registregrave, cu buni suflători, cu acurateţe şi emoţie. Dirijorulşi orchestra s-au completat frumos şi au cântat cuplăcere.

Aplauzele i-au răsplătit pe măsură. Păcat deviori care să-mi fie iertată expresia, chiar scrâşnesc şideranjează corespunzător.

Cât despre prima parte a concertului, ce săpun… Atât dirijorul, cât şi orchestra şi-au arătat şisubliniat calităţile de acompaniator, dar din păcate nuau putut suplini interpretarea violonistului Florin Paul,care în opinia mea, nu a fost în stilul lui Lalo în Simfonialui Spaniolă. A cântat în general corect, punctat din cândîn când de falsuri, a schimbat tempi, dar nu în avantajullui, a fost într-o competiţie neloială cu orchestra pe carea fugărit-o către final şi a învăluit exuberantă şi coloritulmelodicii cu o tentă uşor lăutărească, confundândenergia complexă ce se degajă din partitură, cu un felde patos glacial. Şi cam atât.

Nici bis-ul nu a fost grozav. Poate cine ştie, nu afost în mână, cum se spune, pentru că, după câte ştiuviolonistul este destul de garnisit cu premiiinternaţionale şi cu concerte prin lume. Mi-ar fi plăcutsă-l ascult într-una din interpretările pentru care a fostrecompensat atât de spectaculos, dar probabil altădată.

Oricum, dat fiind faptul că acest concert a fost înmemoria marelui violonist Ion Voicu, care cu 20 de aniîn urmă, la aceeaşi dată cânta pentru ultima dată pescena Atheneului, cum numai el putea să o facă, credcă s-ar fi cuvenit ca invitatul solist să-l onoreze atât caperformanţă, cât şi că faima.

În fine, una peste alta, concertul Filarmonicii“George Enescu” din seara de 3 februarie a fostinteresant şi benefic. Am ascultat o orchestră

revigorată, am reîntâlnit un dirijor talentat, aflat acum înplină maturitate artistică şi am descoperit o nouăabordare a Simfoniei Fantastice de Hector Berlioz.

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2012

Concerte... sub lupă

Hector Berlioz Horia Andreescu

ErataÎn articolul Eminescu – muzicianul din nr. 2/ 2012, pagina 9,se va citi „studii muzicale la Berlin” (în loc de Beslea), „teorieşi solfegii cu W. Humpel” (în loc de Wittumpfel), şlagărul„După fragi şi după mure” (în loc „După fragi şi mure”),„primele lieduri tălmăcite de D. Popovici-Bayreuth” (în locde „tăbăcite”). De asemenea, în articolul Reîntâlnire cu Vladimir Cosmadupă 45 de ani, pagina 17, titlul filmului este „Le GrandBlond…” (nu Le Brand Blond…), iar Cantata 1209comemora „masacrul din oraşul Béziers” (nu masacrulpentru oraşul Béziers).

foto. Virgil Oprina

Remus Azoiţei şiGagliano-ul său

Marcel FRANDEŞ

La sfârşitul anului a avut loc concertul OrchestreiNaţionale Radio, la pupitrul căreia s-a aflat dirijorul ChristianBadea, avându-l ca invitat pe violonistul Remus Azoiţei. Artistula cântat pe o vioară construită de italianul Nicolaus Gagliano, înanul 1735. Această manifestare s-a înscris în cadrul FestivaluluiViori de colecţie, organizat de Societatea Română deRadiodifuziune, în perioada 23 noiembrie - 2 decembrie 2011.

Programul concertului a cuprins lucrarea pentruorchestră mare Atlantis de Dan Dediu, Concertul în mi minorpentru vioară şi orchestră, op.64 de Felix Mendelssohn, solistRemus Azoiţei şi poemulsimfonic Aşa grăit-a Zarathustraop. 30 de Richard Strauss.

Lucrarea Atlantis deDan Dediu a fost dedicatădirijorului Christian Badea, carea impulsionat compunerea ei.Ea a fost prezentată în primăaudiţie absolută abia la ediţia aXX-a a Festivalului InternaţionalGeorge Enescu, din septembrie2011. „În Atlantis este evocatsonor relieful imaginar alcontinentului dispărut şi multidealizat numit Atlantida. Astfel,formaţiuni stâncoase şideşerturi hipnotice alterneazăcu forme minerale şi vegetale stranii ori cu fiinţe ectoplasmatice(acea substanţă spirituală pe care spiritiştii pretind că o emanămediile în timpul transei). În plus, pe lângă aspectul sonorimagistic, muzica are ambiţia să construiască punţi întreatitudini interioare contrastante, precum iubirea şi ura, curajul şifrica, echilibrul şi panica, bucuria şi durerea. Finalul implică odispariţie treptată, ca şi cum restul nu ar fi fost decât o poveste.Când e pe punctul să înceapă iar, este oprită brutal şi fără dreptde apel: reveria a luat sfârşit ” (Dan Dediu).

Sub bagheta lui Christian Badea, Orchestra NaţionalăRadio, a reuşit să transporte auditoriul într-o lumefermecătoare, printr-o interpretare profesionistă şi dăruită.Masivul aparat orchestral suna incredibil de transparent. Întregdiscursul muzical beneficia de o mare mobilitate timbrală. Unflux de vibraţii când elastic, când compact. Starea pe careînlănţuirile acordice disonant - consonantice o inducea, era unade plutire benefică. Uneori, relieful melodic era atât de închegatîncât o multitudine de imagini vizuale apăreau în minteaascultătorului. Departe de coliziuni intervalice brutale ori ritmuriobsedante, muzica din Atlantis învăluie cu o mare blândeţe.Măiestria componistică a compozitorului Dan Dediu sedatorează şi unei tehnici de orchestraţie care filtrează anumiteculori ale sunetelor, precum lumina unui reflector din arsenalultatrului. Atlantis are o scriitură care pune probleme serioaseinstrumentiştilor interpreţi. De altfel, pe această linie, se înscrieşi Grana, compusă în 2003, lucrare desigur, cu alte capacităţisemnatice. În Atlantis o anume pace sonoră atenueazăscurgerea timpului. Iar prestaţia compartimentului percuţiei afost perfect integrată sonorităţii întregului. Nimic schematic sauvreun ritm crud nu sfâşia ambientul. O lucrare pe care îţi doreştisă o reasculţi, mai ales atunci când la pupitrul dirijoral se aflăChristian Badea.

Remus Azoiţei a interpretat Concertul pentru vioară şiorchestră în mi minor, op. 64 de Felix Mendelssohn, cu multă

graţie şi agilitate, relevând totodată melodicitatea unică a aceseicunoscute lucrări din literatura instrumentului. Publicul s-abucurat de sunetul viorii Gagliano. Remus Azoiţei are unadevărat cult al timbralităţii, adaptându-se la fiecare apariţiescenică acusticii sălii. Artistul a intuit atributul de studio detransmisiuni pe care sala de concerte a Radiodifuziunii o are,astfel încât tempo-ul ales în părţile extreme ale concertului eraunul mai alert, favorabil proiectării liniei mari aproapeneîntrerupte a expunerii. Cea de-a doua idee muzicală dinExpoziţia formei de sonată a primei părţi, Allegro moltoappassionato, beneficia de calmarea dinamismului. Supleţea,abia perceptibilă, aplicată mişcărilor mâinii drepte îbnconducerea arcuşului conferea o mare expresivitate. Vioararăspundea instantaneu. În cadenţă, freamătul lanţului de triluripe coarda gravă, cât şi bariolajele ce pregăteau Repriza, cusublinieri din vibrato ale polifoniei, se derulau extrem de fluent.În secţiunea mediană a Andante-ului, intonarea dublelor coardeaducea umbra unei îngrijorări romantice sublime. Începând cu

puntea către Finalul concertului,acompaniamentul orchestral adevenit însă destul de neglijent.Cu toate eforturile dirijorului,desincronizările ritmice erauevidente. Suflătorii de lemnîntârziau atacurile, iar emisia înstaccato nu avea nici atac, niciîncheiere precisă. Ruptura întrecompartimentul corzilor şi cel alsuflătorilor era deranjantă. Aşase făcea că totul părea o cursăde formula 1 în care la curbeunii concurenţi ieşeau în decor.Publicul a răsplătit însă cugenerozitate virtuozitateasolistului, prin aplauzeîndelungate. Remus Azoiţei aacordat şi un bis: Andante din

Sonata pentru vioară solo în la minor de Johann SebastianBach. Am admirat susţinerea sonorităţii temei, arcuirea bineconturată a motivelor, pulsaţia şi diferenţierea vocilor, puritateaintonaţiei şi ‘pasul’ constant în care violonistul parcurgea acestăinspirată confesiune în Andante.

După pauză, a fost interpretat poemul simfonic Aşagrăit-a Zarathustra op. 30 de Richard Strauss. Lucrareainspirată din poemul filozofic scris de Friedrich Nietzsche, areca moto: «Muzica a visat un timp prea îndelungat; noi vrem sădevenim visători treji şi conştienţi.» (Zarathustra sau Zoroastrua fost un profet, coordonator al religiei din arhaic, adept aldualismului.)

Muzica din Introducerea acestui poem (Einleitung) afost utilizată ca generic în filmul 2001: Odiseea spaţială a luiStanley Kubrick. Debutul conferă impresia parcurgerii uneitraiectorii dinspre neant către lumină. Tremolo-ul tobei mari pesunetul do - fundamentala ca simbol al neantului - era urmat dedoimile trompetelor ce intonau ascendent cvinta do-sol şi cvartasol-do. (De altfel, unisonul, octava, cvinta şi cvarta reprezentauîn concepţia lui Pythagora perfecţiunea Universului).

Dirijorul Christian Badea a impus orchestrei oconcentrare maximă, astfel încât prin unirea intenţiilorinterpretative, precum şi printr-o precisă subordonare ritmicăcele opt secţiuni care au urmat s-au desfăşurat într-un chipîntrepătruns. Corzile grave s-au remarcat prin culorile închisece sugerau gânduri pământeşti. Frumos a sunat citarea liturgicăa Magnificat-ului. Impresionante şi sonorităţile de orgă.

Audierea poemului simfonic Aşa grăit-a Zarathustrade Richard Strauss îndeamnă mereu la meditaţie, ladescoperirea sensului existenţei, la posibila transformarea aomului într-o fiinţă spirituală dincolo de omenesc.

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2012




Ceaikovski vs.Stravinski

Unul dintre cele mai frumoase concerte din stagiuneaactuală a Filarmonicii George Enescu a avut loc in seara de23 februarie a.c. Mărturie a fost numărul foarte mare debilete vândute şi sala neîncăpătoare pentru iubitorii muziciilui Ceaikovski şi Stravinski.

Cine nu iubeşte geniul lui Ceaikovski în al său primconcert pentru pian şi orchestră ori muzica baletului luiStravinski, Sacre du Printemps, cu a sa varietate timbrală şiritmică?

Prima parte a concertului a fost rezervată Concertuluipentru pian şi orchestră nr. 1 în interpretarea lui Jean-Bernard Pommier. Acesta, deşi în 1962 era cel mai tânărfinalist al Concursului Internaţional Ceaikovski – avea doar17 ani – şi-a continuat studiile îmbrăţişând cariera de dirijor,în prezent la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Torino. Dinpostura de pianist a colaborat cu nume mari are baghetei,Herbert von Karajan, Kurt Masur, Zubin Mehta şi DanielBaremboim cu care a realizat integrala concertelor pentrupian de Beethoven împreună cu Orchestra Filarmonică dinParis.

Atmosfera dată de una dintre cele mai cunoscute şimai interpretate lucrări ale lui Ceaikovski s-a dorit a fi una pemăsură. Deşi din nefericire nu puţine au fost momenteleneinspirate ale solistului, orchestra împreună cu dirijorul VladConta au reuşit să nu ştirbească farmecul deosebit alconcertului. Publicul a fost plăcut impresionat însă nu a fostcerut bis. Când abordezi o lucrare precum primul concertpentru pian al lui Ceaikovski, devenit deja un şlagăr atât

pentru iubitorii de muzică câtşi pentru muzicieniiprofesionişti, se cere oinovaţie. Un suflu nou alinterpretării, sensuri şisemnificaţii, nu paradigme.

La celălalt pol amaflat însă muzica luiStravinski, atât de plină deînţelesuri şi parcă alta, defiecare dată. Întărind parcăce afirmase cu câţiva ani înurmă şi anume că “Meseriade dirijor este o vocaţie”,Vlad Conta, muzician detradiţie, reuşeşte şi deaceastă dată aşa cum facela fiecare colaborare a sa cu

orchestrele din România, să ne convingă de talentul său, denaturaleţea dar şi precizia cu care îşi desenează traseelesemantice, ajutat desigur de profesionalismul orchestreiFilarmonicii George Enescu.

Am regăsit muzica lui Stravinski aventuroasă şi plinăde energie, disonanţe, poliritmii, politonii, fragmentemelodice – adevărată ‘reţea’ muzicală bogată în elementeasimetrice dar desăvârşită tocmai prin acestea.Impresionanta orchestră gândită de compozitor pentruaceastă lucrare, orchestraţia împinsă la limite – dovadă stăchiar solo-ul de fagot de la început care atinge cele mai înaltenote din ambitusul instrumentului – dar şi folosirea unorinstrumente puţin obişnuite în muzica orchestrală ca flautulalto, trompeta piccolo, trompeta bas, tuba wagneriană şichiar guiro (instrument de percuţie originar în AmericaLatină), dau acestei lucrări un ethos special, aparte.

Inspirată alăturare a celor doi compozitori, atât dediferiţi şi totuşi, iată, suficient de complementari.

Andra FRĂŢILĂ

Vlad Conta

Pioasăamintire

Liliana IACOBESCU

„Iubite frate cititor! Visul nostrus-a împlinit. Românul tresaltă debucurie şi-i mândru de neamul, de ţara,de portul său fermecător, de cânteculsău românesc, în care el şi-a depus totdorul şi chemarea, jalea, dragostea,vitejia, curajul. Cântă, frate, cântăromâneşte, căci cântecul e rupt dininimă şi cel ce nu cântă, nici inima nu-ibate”. Aceste cuvinte au fost scrise caPrefaţă a primei culegeri de Cântecepopulare din 1919, de un om cu totuldeosebit, care a valorificat cu prisosinţăcei 97 de ani (1895-1992), pe care i-afost hărăzit sa-i trăiască în BistriţaMehedinţiului. Multe au fostpreocupările lui: preot şi învăţător,zugrav de biserici, cioplitor în lemn,

pictor peisagist, cunoscândinstrumentele piculină, vioară,mandolină, dar domeniul în care aexcelat şi în care s-a dăruit cu ogenerozitate ieşită din comun, a fostfolclorul.

Numele acestui om este Gh. N.Dumitrescu-Bistriţa, iar volumul apărutla Editura Fântâna lui Manole,Râmnicu-Vâlcea, se numeşte Pr. Gh.N. Dumitrescu-Bistriţa şi Revista„Izvoraşul” şi este scris de distinsulcărturar al Braşovului, dr. ConstantinCatrina.

Din această carte, aflăm dateimportante, şi anume, că Revista„Izvoraşul” a fost prima revistă deMuzică, Artă Naţională, Folclor şi TeatruSătesc din România şi că a fiinţat timpde 21 de ani (1919-1940), prin osârdiapreotului şi învăţătorului Dumitrescu-Bistriţa.

Acest adevărat apostol alculturii româneşti a avut harul de aculege neobosit comorile artei şi culturiinoastre populare. A ştiut să atragă înjurul revistei personalităţi de prim rang

ale vieţii culturale din acea vreme,păstrând legături de durată cu NicolaeIorga, Simion Mehedinţi, Dimitrie Gusti,D.G. Kiriac, Timotei Popovici, IlarionCocişiu, George Dima, TiberiuBrediceanu, Sabin Drăgoi, Ion Vidu,George Breazul, Alexandru Zirra, ş.a.

Revista „Izvoraşul” a circulat şipeste hotare (SUA, Canada,Cehoslovacia, Belgia, Franţa, Elveţia,Italia, Grecia, Ungaria, Iran, Israel),făcând cunoscute nestemateledesprinse din creaţiile noastre seculare.

Pe lângă Revista „Izvoraşul”, aeditat broşuri şi culegeri de folclor, studiişi monografii despre zona Mehedinţi, aparticipat la conferinţe, simpozioane,festivaluri, a înfiinţat căminul cultural,muzeul cu bibliotecă, a instruit echipede teatru, a condus coruri săteşti.

Dr. Constantin Catrina ne facecunoscut faptul că volumele acesteicolecţii se află păstrate în biblioteciimportante din ţară, constituind o arhivăindispensabilă etnografiei şi folcloristiciiromâneşti.


În ţară

Ziua culturii naţionaleAl. I BĂDULESCU

ZIUA CULTURII NAŢIONALE – lăudabilă iniţiativă a celuimai înalt şi autorizat for ştiinţific şi cultural al ţării – AcademiaRomână, iniţiativă legiferată în urmă cu doi ani (în 2010) de cătreParlamentul României, coincide, în mod fericit, cu ziua în care avăzut lumina zilei şi razele binefăcătoare ale soarelui (15 ianuarie1850), cel mai mare poet român, MIHAI EMINESCU.

Actuala ediţie – a doua – a fost marcată prin diversemanifestări de tot mai multe localităţi, instituţii şi aşezăminte decultură şi artă din capitală şi judeţe.

Continuând o frumoasă tradiţie, Muzeul Memorial “PaulConstantinescu” din Ploieşti – instituţie care încă de la înfiinţare(1993) a înscris printre obiectivele prioritare, sărbătorirea celor maireprezentative evenimente din istoria şi viaţa spirituală românească,dar şi aniversarea personalităţilor de excepţie care s-au născut sauau trăit şi creat pe străvechile noastre meleaguri – a organizat,duminică, 15 ianuarie a.c., o complexă manifestare omagială,împreună cu renumita Fundaţie Culturală “REMEMBER ENESCU”din Bucureşti.

Evenimentul a fost prefaţat de prof. dr. Al. I. Bădulescu.Vorbitorul a remarcat în alocuţiunea sa atât semnificaţia Zilei CulturiiNaţionale, precum şi însemnătatea nemuritoarei creaţii eminescienecare, încă din timpul vieţii genialului poet a constituit – şi va continuaşi în veacurile următoare să rămână izvorul nesecat de inspiraţiepentru aproape toţi compozitorii români din fiecare generaţie.Mărturie stau, în acest sens, sute şi sute de opusuri semnate pânăîn prezent de peste 250 de creatori români, cuprinzând toategenurile şi formele muzicale, de la cele de o largă popularitate –romanţa, liedul, cântecul coral şi până la cele mai ample construcţiisonore: poemul simfonic, simfonia, cantata, oratoriul, opera, baletul.

Timp de mai bine de trei ore, numeroasa asistenţă a avutimensa bucurie de a se întâlni, audia şi aplauda 16 dintre cei maivaloroşi tineri solişti de la Colegiile Naţionale “George Enescu” şi“Dinu Lipati” din Bucureşti şi Universitatea Naţională de Muzică dincapitală, laureaţi ai unor exigente concursuri şi olimpiade naţionale

de specialitate.Repertoriul abordat de tinerii muzicieni a cuprins lucrări de

referinţă din marile epoci, şcoli şi genuri muzicale, începând dinperioada preclasică şi până la începutul acestui secol. Multe dintreaceste partituri sunt, din punct de vedere al virtuozităţii tehnice şiinterpretative, dificile. A fost, fără echivoc, o superbă călătorie înuniversul sonor – de peste trei veacuri – al “celei mai mari dintrearte, Muzica” (I. L. Caragiale).

Animaţi de nobile idealuri al artei sunetelor, tinerii interpreţi,învingând inerentele greutăţi ale deplasării şi fireştile emoţii, auizbutit, cu brio, să ofere, la cote cât mai înalte, viaţă artistică unorpaginide rezistenta adesea cuprind bijuterii muzicale.

Remarcăm cu îndreptăţită satisfacţie performanţele tinerilorsolişti – ce bat la porţile măiestrie artistice: LEON MLADIN - cls. a

VII-a, vioară (H. Wieniawski – Legenda); NIL MLADIN - cls. a VII-a,pian (J. S. Bach – Suita franceză nr. I, Allemanda şi Sarabanda şi S.Rahmaninov – Polichinelle); HORIA CONSTANTINESCU - cls. aVIII-a, pian (Fr. Liszt – Studiu ”Vânătoarea” şi Şase ântece polonezepe o temă de Chopin); CRISTIAN ADAM, - cls. IX-a, viaoră (B.Bartok – Şase dansuri româneşţi); BIANCA GAVRILESCU - cls. a X-a, vioară (P. de Sarasate – Introducere şi Tarantella); NICON

MLADIN - cls. a X-a, pian (Fr. Liszt –Studiu transcedental“Vânătoarea sălbatică” şi Fr. Chopin – Balada a II-a in Fa Major);RAUL STĂNULESCU - cls. X-a, vioară (Ch. Dancla – Capriciul nr.20 şi P. de Sarasate – Introducere şi Tarantella); GEORGIANAPLETEA -cls. a XII-a – pian (L. van Beethoven – Sonata nr. 80, dominor); LAURA ŞANDRU, cls a XII-a, vioară (H. Wieniawski –Variaţiuni pe o temă originală); LAURA ŞANDRU - vioară şi NICONMLADIN–pian (J.Brahms – Scherzo); SABINA ALEXANDRESCU,an I, pian (D. Csarlatti – Sonata in La bemol Major); OGDANCIOCEANU, an II, chitară (L. de Milan – Fantasia X, Fernando Sor– Viariaţiuni pe o temă de Mozart, Nikita Koshkin – Usher Walz);MIHAELA IORDACHE – an III, chitară (John Dowland – LachrimaePavan, Luigi Legani – Trei capricii, Leo Brouwer – Sarabanda deScriabin & Toccatta Pasquini); MĂDĂLINA DĂNILĂ – an III, pian (J.Brams – Sonata 2, op. 2, fa diez minor, p. I, II, III); MĂDĂLINADĂNILĂ – pian şi IOANA PECINGINĂ – an IV, vioară (E. Grieg –Sonata nr. 3, do minor, p. III); IERONIM BUGU – an II, pian (R.Schumann – Sonata).

Tinerii interpreţi (vioară) au fost acompaniaţi la pian deprofesoara OLGA BABADJAN.

De un real succes s-a bucurat şi profesorul şi actorul NELUSTAN, care a dat glas unui interesant moment poetic din liricaeminesciană.

Prezentarea programului a revenit reputatei profesoare devioară MIHAELA TOMESCU, preşedinta Fundaţiei Culturale“REMEMBER ENESCU”.

Aplauzele repetate primite de fiecare dintre viitorii muzicieni- care sperăm să confirme, în mod strălucit în ţară şi peste hotareopera marilor noştri solişti concertişti, se cuvin să fie îndreptate şispre distinşii profesori îndrumători: LIGIA POP, AIDACHICIUDEANU, ALINA GHIUGAN, VIORICA NISTOROIU, ELIZAPÂRVESCU, MIHAELA TOMESCU, SANDU SANDRIN, CĂTĂLINŞTEFANESCU şi ŞERBAN DIMITRIE SOREANU, care, cuexemplar profesionalism şi dăruire greu de exprimat în cuvinte,investesc o parte a vieţii pentru instrucţia, educaţia şi formareaviitorilor soli ai şcolii de interpretare româneşti, şcoală cu care, decâteva decenii, România se poate mândrii pe plan internaţional.

A FOST UN REGAL, au ţinut să afirme multe dintrepersonalităţile ploieştene ce onorează de mulţi ani acestemanifestări muzicale – eveniment, organizate în fiecare stagiune deMuzeul Memorial “Paul Constantinescu” în parteneriat cuprestigioase instituţii de învăţământ artistic şi de spectacole şiconcerte din capitală, din Ploieşti şi din alte centre culturale ale ţării.

Aceste frumoase aprecieri confirmă ceea ce cu câtevadecenii în urmă, legendarul violonist al secolului XX, YEHUDIMENUHIN scria: Muzica ne emoţionează mult mai adânc decâtcuvintele şi ne face să reacţionăm cu întreaga noastră făptură. Atâttimp cât omenirea va exista, muzica va fi esenţială”.

Mihaela Tomescu

Sandu Sandrin


Balet

Când balerinii vin „la serviciu”Doina MOGA

Vineri, 24 februarie, am fost laSibiu să urmăresc o „Gală de balet” custele internaţionale ale baletuluiberlinez şi sibian. Aşa scria pe afiş. Şicum sunt o mare admiratoare ateatrului gazdă, unic în peisajulromânesc, dar şi o iremediabilăiubitoare a dansului în general, mămontasem corespunzător cu emoţie,nerăbdare, bucurie şi optimism pentruacest spectacol. Doar că, aşa cum seîntâmplă de multe ori, din păcate, cândse merge la pomul lăudat, pe parcursulserii entuziasmul meu s-a risipit,înlocuind acea fervoare specificăaşteptării, cu tristeţe şi dezamăgiri.Multe dezamăgiri. Nu spun că nu aufost şi câteva evoluţii remarcabile,excelent realizate atât din punct devedere artistic, cât şi tehnic – singurele,de altfel, care justificau titlul pompos degală de balet, dar prea puţine pentru unastfel de eveniment supermediatizat încapitală (unde nici nu a mai avut loc), şifoarte aşteptat la Sibiu. Mai exact 6 din14 balerini, de fapt 3 reprezentanţipentru fiecare teatru în parte, iardiferenţa dintre ei şi restulparticipanţilor, care au venit „la servici”,a fost atât de mare, încât la un momentdat eram tentată să cred că am nimeritla o întrecere între amatori şi profe-sionişti, ca să nu zic şuşă.

Până la urmă ce am văzut eu laSibiu? Un recital de balet format dintr-

un summum de extreme, nepotriviri,contradicţii şi inadvertenţe. Am văzut:balerini foarte buni, dar care „aubeneficiat” de coregrafii proaste, carenu numai că ia dezavantajat, dar le-astricat şi imaginea (Ovidiu Iancu Mateicu Romeo şi Julieta în coregrafia luiPavel Rotaru); balerini foarte slabi,interpretând partituri coregraficecelebre, ceea ce nu i-a ajutat deloc(Laura Cristea în Don Quijote,coregrafia Marius Petipa); balerini cucalităţi excepţionale, potenţiale staruri,cărora li s-au încredinţat rolulnepotrivite, din fericire duse elegant şicorect la capăt (Alexandru Pilcă în LaSylphide, coregrafia A. Bournonville);balerini oarecare, interpretând

coregrafii la rândul lor fără nerv şipersonalitate (Monica Mihai în Romeoşi Julieta, coregrafia Pavel Rotaru),balerini cu graţia unui elefant (CorinneVerdeil şi Rainer Krenstetter în GrandPas Classique, coregrafia VictorGsovsky); şi coregrafii total neinspirateşi plictisitoare dansate corespunzător(Viara Natcheva în Sheherezade de M.Fokine). În fine am văzut 8 balerini,majoritatea de la Berlin care au venit

pur şi simplu „la servici” rămânând petot parcursul serii neimplicaţi,inexpresivi şi nestudiaţi. Am mai văzut,sau mai exact, n-am văzut, lumini caresă-i pună în valoare pe dansatori, nunumai să-i ţină în umbră, lăsândpublicul să bănuiască ce fac ei pescenă şi am ascultat înregistrărimuzicale uzate, hârâite, obosite,deranjate, din fericire, nu la noi, ci laberlinezi, dar bineînţeles la volum declub de noapte. Noroc cu cele şaseexcepţii care pe lângă faptul că auonorat cum se cuvine arta baletului, audezvăluit publicului mirajul, fascinaţia,şi ceva din unicitatea aceste speciale şispectaculoase profesiuni. Mă refer,desigur, la: Dinu Tamazlacaru – el

însuşi o gală, cu toate însuşirile unuistar, partenera lui Iana Salenko –prezenţă scenică, nerv, viteză,graţie; Marian Walter – foartemuzical şi cu o gestică sugestivă înLacrimoza, toţi vechi cunoştinţe,membrii Teatrului din Berlin şi dinpartea Sibiului, Alexandru Pilcă, încare-l intuiesc pe viitorul prinţ albaletului românesc şi cuplu japonezRisa Mochizuki şi Takahiro Tsubo –impecabili tehnic şi artistic, care nunumai că nu au fost demoralizaţi şiîmpiedicaţi de nefericitul accident cudesprinderea poantei, dar care chiarau câştigat capital, prin felul cum l-augestionat. Numai japonezii pot asta.

Personal, cred că ar fi fost multmai elegant, eficient şi relevant dacăaceastă gală era concepută doarpentru cei 6 solişti menţionaţi. Atunci cusiguranţă seara şi-ar fi meritat titlulpretenţios de gala de balet şi gazda –Teatrul de resort sibian – ar fi pututadăuga calităţii de organizator şi multăclasa. Dar, ce să-i faci, poate se maiînvaţă şi din greşeli. Oare? Eu sper!

Valentin Doni la pupitrul Filarmonicii

“George Enescu”Mircea ŞTEFĂNESCU

Este cunoscut că o creaţie artistică autentică, inclusivîn universul interpretărilor muzicale, pune în mişcare ceea cespunea atât de frumos poetul… „Lună, tu, stăpân-a mării, pea lumii boltă luneci, şi gândirilor dând viaţă, suferinţeleîntuneci”…

Această imagine mi-a apărut în minte şi s-a revelat laiminenţa aşteptării de al revedea pe Valentin Doni, în posturasa dirijorală, de data aceasta în concertele simfonice ale

Filarmonicii din Bucureşti, din zilele de 9 şi 10 februarie, înfaţa unei audienţe numeroase în pofida viscolului, zăpezii şia gerului care copleşeau capitala. Din capul locului trebuiearătat că Valentin Doni are capacitatea de a atrage publiculmeloman. Şi în plus, are ştiinţa de a alcătui programe de certinteres.

O dată mai mult, însă, toate acestea nu ar fi posibileşi nu ar primi vibraţie dacă nu s-ar produce sub acel gestdirijoral în măsură să confere trecerea în conceptual şi înemoţional a partiturii. Ori Valentin Doni – dirijor permanent alFilarmonicii « Mihail Jora » din Bacău, membru al UniuniiCompozitorilor din Republica Moldova şi al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România – este artistulinterpret care poate feluri spectacular şi în plină luminiscenţăaceastă aducere la viaţă a lumilor şi universurilor aşezate peportative. El posedă acest gest, are forţa şi determinarea şiun potenţial vizibil de energii înviorătoare. El are talentultransformării observaţiei şi informaţiei în creaţia interpretativăînţeleasă ca o zămislire între arte.

Satomi Netsu,Alexandru Pilcă



Colinde, colinde…cu “Preludiu”Din “lada de zestre” a colindelor ce împodobesc

Sărbătorile iernii, dirijorul Voicu Enăchescu a ales, pentruprogramul de Crăciun al coralei camerale „Preludiu”,desfăşurat în Studioul „Mihail Jora” al Societăţii române deRadiodifuziune, nenumărate nestemate sonore. Conform uneiidei generice, artiştii ne-au propus o călătorie în timp şi spaţiu,mai multe peisaje pitoreşti, în care marea sărbătoare se cântăcu aceeaşi bucurie. Dincolo de hotarele româneşti, am fostîmpreună la colindat în Germania, Anglia, Franţa, Rusia,America de Nord şi America latină - descoperind melodiiîndrăgite sau, uneori, auzind, poate prima oară, cântecelegate de evenimentele sfârşitului de an. La punctul final alprogramului, tradiţionalul şi popularul Moş Crăciun anunţaintrarea în perioada aniversară a celor patru decenii de viaţăartistică a ilustrului ansamblu protejat de Tinerimea română,formaţie care, printr-un joc de rotaţie în timp, şi-a păstratmereu credibilă, la propriu şi la figurat, vârsta adolescentină,răsfrângând acest efect şi asupra mentorului său, dirijorulVoicu Enăchescu.

Le-am ascultat adesea programele, aşa încâtobservatorul fidel poate gândi, ca mine căci, de la o etapă laalta, s-a format, inconfundabil, stilul Preludiu. Este vorba decultura frazei, estetica sunetului, echilibrul registrelor, firesculexpresiei, dicţia ferm educată, indiferent în ce limbă ar fi textulpiesei abordate, consecvenţa manierei de redare, fără „petealbe” sau popasuri rutiniere. Totul este viu, firesc, plin deplăcerea rostirii cântate, sub indicaţiile dirijorului, cu o

memorie complex educată pentru a răspunde multiplelorcerinţe. Dacă am reinventariat sub imperiul impresiilor deacum calităţile Preludiului, să remarcăm totuşi realităţileimediate ale derulării programului, extrem de bine susţinut, cuo echilibrare a reperelor repertoriale, încadrate de creaţiiromâneşti mai vechi, inclusiv Trei crai de la răsărit de AntonPann sau altele construite pe amintiri, ca Steaua sus răsarede Dan Buciu şi După datini de Alexandru Paşcanu. Caîntotdeauna, linia şlagărelor şerpuieşte ornamental, spreplăcerea publicului, fie că am ascultat Stille nacht de Gruber,fie că luminozitatea veseliei a vibrat la Oh, happy Day, încare sensibilul Stelian Coman a dialogat cu coriştii.Concertele de sărbători au o aură anume, în care suntcuprinşi laolaltă interpreţii şi ascultătorii. Preludiu a oferit, dinaceastă perspectivă, un semn de linişte şi dorinţă de bine, înambianţa familială a clipelor ce reunesc sentimente deafecţiune şi datini străbune.

Grigore CONSTANTINESCU

Am spus despre ştiinţadirijorului de a propune repertorii deconcert desprinse de ceea ce am puteaspune că este şi rutinier şi confortabil înacest domeniu. Astfel am putut ascultapractic trei prime audiţii, acestea fiind perând Concerto cantabile pentruvioară şi orchestră de Rodion Scedrin,Cinci melodii pentru vioară şiorchestra de Serghei Prokofiev-RodionScedrin şi Carnavalul op. 9 de RobertSchumann, orchestrat pentru formaţiesimfonică mare.

În aceste trei ipostaze ValentinDoni a susţinut un autentic recitaldirijoral, personificându-se admirabil înraport cu una sau alta din aceste filiaţiisonore, nu cum se întâmplă adesea,când dirijorii îşi impun amprentapersonalităţii lor asupra întreguluiprogram simfonic pe care şi l-au propus.

Solistul interpret al serii a fostviolonistul Philippe Graffin, un muzicianrafinat, bonom şi foarte comunicativ. Afost convingător prin evidenta degajare,atât pe tastieră cât şi în trăsăturile dearcuş, prin sonoritatea generală de unanumit clar obscur, adică fărăsupremaţia strălucirii, a virtuozităţii şi areliefurilor, în sensul acelui înţeles carene spune că astăzi în arte concepteleau încetat de a mai fi totalitare. Dar, cumse pierde ceva, se câştigă altceva.

Pentru Philippe Graffin, acest ceva noueste imaginea de flux continuu amuzicii, fără borne întotdeauna

distincte, deci altfel de cum erainterpretarea concertistică la vioară, fieşi în urmă cu douăzeci-treizeci de ani.

Elementul de mizăevenimenţială a serii a fost prezentareasuitei Carnavalul de Robert Schumann,în variantă simfonică, realizată de cătrecâţiva muzicieni ruşi, cândva, pe laînceputul secolului XX. Şi în ceea ce măpriveşte, faptul a fost surprinzător,deoarece nu ştiam că există înrepertoriile simfonice variantaorchestrată a acestei compoziţii. Totul afost nou, de o impresionantă virtuozitate

a sonorităţilor timbrale, de o forţă aexpresiei explozive în frumuseţe şi învâltoarea dansului. Interpretarea aconferit, prin impactul dirijoral, statuareamuzicii în excepţie, în revelareaconfluenţelor ideatice şi de sensibilitate,care dau drept de cetate artei sunetelor.

Vorbeam, ceva mai sus, despreconfluenţele destăinuite de forţapersonalităţii artistice a dirijoruluiValentin Doni, care poate spuneasemeni lui Goethe... „Mai multălumină”…

Reacţia publicului a fostînvăluită în acest halo emoţional şi laîncheierea concertului aplauzele şivocalizările sonore de bravo, l-aurechemat de trei ori pe Valentin Doni lascenă, el oferind, la cererea generală,ca bis de orchestră, un fragment dincreaţia schumaniană, tocmai audiată.

Orchestra şi mai ales prestaţiasolistică a muzicienilor de la pupitrelede flaut, oboi, clarinet, corn, harpă,vioară a excelat până la momente destare de graţie.

Este astfel de salutat iniţiativafrumoasă a Conducerii artistice aFilarmonicii «George Enescu», dinBucureşti, de a încredinţa concertele din9 şi 10 februarie a.c. maestrului ValentinDoni.



Tineri pe scenele Capitalei

Corina BURA

În pofida agresivităţii neobişnuite a anotimpului receataşat „fatidicului″ 2012, am decis totuşi să urmărim câteva

concerte în care o seamă de tineri interpreţi români -generaţia de mâine, cum ne place să o numim, ignorândcâteodată faptul că în zilele noastre instrumentiştii îşi începcariera la o vârstă din ce în ce mai fragedă – au avut oevoluţie excelentă la Radio, pe scena studioului Mihail Jora şipe cea a Atheneului Român. Ne referim în primul rând laseara de 1 februarie când Orchestra de Cameră Radio, subbagheta dirijorului Radu Popa a acompaniat trei solişti,laureaţi ai concursului „Drumul spre celebritate″ organizat deaceeaşi instituţie în colaborare cu Centrul Cultural PalateleBrâncoveneşti, RRC şi UCIM: Alexandru Mălaimare –vioară, Ştefan Cazacu – violoncel şi Mihai Ritivoiu – pian,comentator Sebastian Crăciun.

Cei trei interpreţi sunt premianţii ediţiei din 2011,distincţie care s-a adăugat bogatului palmares careevidenţiază activitatea competiţională a acestora. Seara s-adeschis cu splendidele linii melodice ale Concertului nr.4 înRe de Mozart, KV 218 supranumit „Militarul″, un opus de oexigenţă stilistică aparte, ţinând cont că întreaga creaţiemozartiană stă sub semnul unei abordări pretenţioase, cuprecădere în zilele noastre, când opiniile şi preferinţele suntatât de variate. Interpretarea lui Alexandru Mălaimare, formatşi îndrumat de către violonistul şi profesorul Florin Croitoru, s-a remarcat în primul rând printr-un sunet de o frumuseţeexcepţională, argumentul fiind acela că emisia sonoră demare calitate este o caracteristică hotărîtoare pentru oriceviolonist adevărat. Acurateţea intonaţională şi eleganţafrazării au dat un impuls vădit liric unei partituri a căreiscriitură abundă în ornamente care o apropie de rococo.Tocmai acest melanj între o posibilă interpretare clasicizantăşi accentele expresive care trădează un fior romantic au

impus această versiune care a adus şi alte elemente inediteprintre care amintim cadenţele scrise de Fritz Kreisler.

Seara a continuat cu Variaţiunile pe o temă rococo deP.I.Ceaikovski op. 33 în interpretarea lui Ştefan Cazacu. Cutoate că tânărul violoncelist abia s-a desprins de pe băncilecolegiului, arta sa instrumentală se distinge prin maturitate,printr-un sunet elaborat pe care îl modelează cu maresiguranţă în funcţie de context. Ştefan Cazacu a înţeles căopusul ceaikovskian are un conţinut în care caracteristicilestilistice apar într-o ordine inversă faţă de cele cuprinse înconcertele aparţinătoare Clasicismului, de la subtile inflexiuniromantice spre elemente aparţinătoare rococo-ului, astfel căîntr-o desfăşurare variaţională concisă este inclus întregularsenal tehnico-interpretativ prin care se realizează definireaunui artist interpret. Solistul s-a manifestat cu detaşare şisiguranţă deplină pe aceste celebre pagini care fac parte dinrepertoriul celor deja consacraţi.

Asemenea unei forme ABA, seara s-a încheiat însonorităţile triumfătorului Do major din Concertul pentru pianKV 467 de Mozart interpretat de Mihai Ritivoiu. 2011 a fost unan de succes pentru proaspătul absolvent al Universităţii deMuzică (clasa pianistului Viniciu Moroianu), talentul şistrădaniile fiind răsplătite de obţinerea premiului al III-lea laacerba competiţie desfăşurată în cadrul celei de a XX-a ediţiia Concursului Internaţional „George Enescu″. Deşi a fostfamiliarizat cu stresul competiţional, experienţa din anulprecedent i-a adus un plus de prestanţă şi degajarecaracteristice celor care se vor dedica pe deplin solisticii.Mihai Ritivoiu a excelat printr-o interpretare obiectivă, plină deviaţă, speculând acea notă de strălucire pe care o impuneMozart atunci când scrie în Do şi care îşi atinge desăvârşireaîn „Jupiter″. Cu toate că se aşteaptă ca mişcarea mediană săfie purtătoarea unei atmosfere aparte – poate şi pentru faptulcă a fost folosită drept coloană sonoră în filmul de inspiraţiepur romantică Elvira Madigan – ceea ce a am receptat a fostmai puţin „dream like″ -ul „tradiţional ″ ci mai mult odesfăşurare caldă, calmă şi perfect echilibrată. Execuţiaîntregului concert a impresionat prin claritate, fluenţă şi

însufleţire, pe scurt a fost un final de seară generator dedispoziţie pozitivă. Am regretat faptul că nu au fost bisuri.Orchestra de Cameră condusă de Radu Popa a fost ca deobicei la înălţime, omogenă, precisă, iar dirijorul a colaboratexcelent cu soliştii într-un parteneriat de înaltă calitate.

La data de 15 ale lunii în curs acelaşi ansamblu le-a

Ştefan Cazacu

Radu Popa



11

avut drept soliste pe violonistele Cristina Anghelescu şi pe„urmaşa″ sa, la propriu şi la figurat, Ioana Cristina Goicea.Cristina Anghelescu a interpretat 2 piese de Ceaikovski învarianta orchestrală: Melodia op.42 nr.3 şi Vals Scherzoop.34, o asociere satisfăcătoare prin care am admirat încăodată violonistica echilibrată şi perfectă a solistei Radio-ului,lirismul reţinut atât de necesar abordării textelor lui Piotr Ilici,precum şi tehnica fără de cusur pe care o subordoneazămesajului muzical. Ioana Cristina Goicea, actualmente stu-dentă la Rostok, deţinătoarea unor importante premiinaţionale precum şi al concursurilor de la Schoentahl, sau„Kocian″ sau „Postacchini″ a prezentat un Wieniawskimonumental întrupat în Fantezia „Faust″.În ultimii ani acestop. 20 a început să cucerească teren în detrimentulVariaţiunilor pe o temă proprie op.15 care se regăsea înprogramele mai tuturor violoniştilor care abordau repertoriulde virtuozitate. Deşi Wieniawski pune în faţa violoniştilorrezolvarea aceloraşi imposibile „ecuaţii″ tehnice – peste caresolista trece şi le rezolvă cu deosebită dezinvoltură - faptul cătemele alese fac parte dintr-o operă aparţinând muziciiromantice franceze aduc/e un plus prin aspectele cu trimiterela programul şi eroii operei cu titlul omonim scrisă de CharlesGounod. Atât cât a permis Wieniawski violonista a redat prinexpresivitatea rafinată specifică universului francez gamaafectelor care au însufleţit personajele goetheene. Faţă deCristina Anghelescu, aşa cum o urmărim de decenii şi careemană o nobilă sobrietate în actul interpretativ, fiica pare maiimplicată, iar ceea ce transmite este plin de patosul şi deînflăcărarea tinereţii

Bisul le-a reunit pe cele două interprete în Capriciulnr.2 op.18 pentru 2 viori, de Wieniawski, o pagină pe cât de

lirică pe atât de dificilă. Dirijorul serii a fost Tiberiu Oprea,actualul dirijor al Filarmonicii din Piteşti, care pe lângă acesteacompaniamente reuşite a tălmăcit cu sensibilitate Intermezziop.12 de George Enescu, în încheierea serii audiind ocelebră simfonie de Haydn (nr.104 „Londoneza″) în bunatradiţie a Clasicismului Vienez.

La Filarmonica George Enescu am ascultat o foartefrumoasă lucrare, pe care odinioară o interpreta violonistulMihai Constantinescu, Concertul nr.1 pentru vioară şiorchestră de Karol Szymanowski în varianta propusă detânăra violonistă poloneză Agata Szymczewska. Concertul,cu o scriitură greu de definit (totuşi extrem de caracteristică

lui Szymanowski)şi un aparatorchestral com-plex se poateasemăna cuSimfonia a IV,aceasta din urmăfiind o lucrare cuinstrument obli-gat, de fapt unadevărat concertpentru pian.Vioara esteintegrată discur-sului muzicalcare sedesfăşoară înflux continuu, cuepisoade liricepresărate cuarmonii impre-sioniste peregistre foarteînalte, idiomuri hispanice sau, dimpotrivă, cu cascade depasaje pline de elemente de mare dificultate aparţinândarsenalului virtuoz (unde Polonia are tradiţie prin Wieniawskişi Lipinski). Agata Szymczewska cântă pe un Stradivarius aşaîncât problema raportului solist-orchestră a fost cumvarezolvată, culminaţiile în fff fiind frecvente în această partitură.Violonista are acele calităţi recunoscute internaţional pentru aface o frumoasă carieră solistică în spiritul înaintaşelor saleUminska şi Dubiska, mai apropiată fiind de Kaja Danczowska(discipola marelui Oistrach). Violonistica sa este foarte binepusă la punct, desfă-şurarea actului interpretativ aflându-sesub un perma-nent control atât tehnic cât şi emoţional. Fără aavea acea pasiune vibrantă care ar invita-o să aprofundezeunele indicaţii ale partiturii, am asistat la o versiune încărcatăde mister feminin, delicată şi plăcută. Bisul atractiv a fostextras dintr-o lucrare bazată pe elemente folclorice. Lapupitrul Filarmonicii s-a aflat bine-cunoscutul dirijor DaisukeSoga, care şi-a prezentat o compoziţie care a fost şi estededicată victimelor catastrofei naturale din Tohoku - 2011.Libera me pentru mezzosoprană, cor şi orchestră şi-a găsitinterpreţii potriviţi în orchestra şi corul Filarmonicii GeorgeEnescu (cel din urmă instruit şi condus de Iosif Ion Prunner)şi de solista Ştefania Boloş, deţinătoarea unei voci foarteample şi expresive. Lucrarea este astfel construită pentru aavea accesibilitate planetară : pe texte preluate din ritualulfunebru latin la care s-au ataşat linii melodice încredinţateunor instrumente soliste şi vocii, iar dinamizarea discursuluise realizează prin intervenţia corului tratat à la manière deOrff, cromatizare, ritm ostinat şi colorare cu instrumente depercuţie: celesta şi gong, totul păstrând cadrul tonal.Concertul s-a încheiat cu două piese simfonice scrise deDebussy: Preludiu la după-amiaza unui faun şi Marea peparcursul cărora Daisuke Soga a realizat o paletă subtilă apicturalului creat de textul muzical, precum şi freamătulacvatic al acestui Turner al sunetelor care este ClaudeDebussy.

Ioana Cristina Goicea

Agata Szymczewska



Remembering2011

Corina BURA

Viaţa artistică din România, cu referire în cazulnostru la fenomenul sonor este, paradoxal pentru timpul pecare îl parcurgem, una dintre cele mai dinamice, iar fiinţareaei parcă nu ţine cont de convulsiile societăţii planetare.Artistul adevărat pare a avea o viaţă autonomă, indiferent lareţeaua care s-a ţesut odinioară cu cele mai bune intenţii şicare acum îşi dezvăluie fragilitatea. În România, ca de altfelîn mai toate spaţiile dominate de cultura europeană, secompune mult, foarte mult chiar, şi acest gest aduce într-unplan nebănuit de important multe beneficii. Se scrie în maiaproape toate genurile, cel cameral fiind însă favorizat nunumai pentru că este un spaţiu sonor deschis celor mai multeexperimente ci şi datorită faptului că alcătuirea unuiansamblu nu presupune o prea mare concentrare anumărului de participanţi. Lucrările concepute pentruorchestră mare sau cele vocal-simfonice au reînceput săapară timid pe afişele principalelor instituţii muzicale ale ţăriidupă un îndelungat dezinteres din partea acestora. Cu toateacestea considerăm că înafara secţiunii dedicate „MuziciiSecolului XXI″ din bianualul Festival Internaţional „Enescu”, aSăptămânii Internaţionale a Muzicii Contemporane″desfăşurată în luna mai, a festivalului „Meridian″ sau„Archaeus″ se face încă prea puţin pentru cunoaştereacreaţiei simfonice contemporane autohtone. Prezentarea înprimă audiţie a două lucrări concertante nu a generat decât

bucurie în lumea interpreţilor, ne referim la Concertul pentru2 viori şi orchestră „Alter ego″ scris de Maia Ciobanu (pentruSIMC) şi Concertul dublu pentru violoncel, flaut şi orchestrăaparţinând compozitoarei clujene Iulia Cibişescu-Duran.Concertul pentru 2 viori este cel de-al doilea de aceastăfactură care, alături de cel scris de Wilhelm Berger,îmbogăţeşte literatura românească a genului. Interesant estecă ambii compozitori sunt doi tragici, amprenta pronunţatdramatică fiind extrem de puternică, iar ţesăturile sonore sealcătuiesc cu mijloace predominant neobaroce. Firesc, încazul Maiei Ciobanu elementul liric are calităţi deosebite :este mai reliefat ca desen dar şi mai delicat prin timbruri şi

registre foarte binealese, care la rândullor nu diminueazătensiunea, iar liniamelodică principalăeste foarte legată,totuşi construită pesalturi intervaliceextinse. Tocmaiaceste calităţi carepar a fi uşornepotrivite asocieriiproduc tensiunea„alter ego-ului.Desigur, construcţiaeste predominantc o n t r a p u n c t i c ă ,orchestra cumuleazămultiple evenimente muzicale pe care le conduce spreculminaţii impresionante susţinute în principal de aparatulbogat al percuţiei (uneori tratată solo) deşi ascultătorul reţinemai ales copleşitorul dialog lirico-intimist şi resemnat alviorilor. Mişcarea secundă este o Toccata (asemenea celeidin micul Concert pentru vioară scris de Berger) unde sedisting elementele (celule) prezente din partea întâia, supuseunui proces transformaţional şi care sunt preluate treptat deîntregul ansamblu într-o orchestraţie de mare eficienţă, care,în pofida densităţii, permite surprinderea detaliului. Partea atreia, ca orice final care „se respectă″ face apel la efectetimbrale sul ponticello,flageolete, care sfâşie pentru începutconstrucţia melodică pentru a realiza ulterior cumulări, valuriimense, a căror tensiune este augmentată prin pauzegenerale. Ne aflăm într-un spaţiu în care dialectica esterealizată prin mijloace mai puţin clasice, este o suprafaţă desinteză în care sunt reiterate toate piesele acestui „puzzle″,pe care finalul le extinde, le unifică, transformându-le înpedale, unison la mai multe compartimente, iar ultimelemăsuri se risipesc în puritatea unui unic sunet. Soliştiiconcertului au fost violoniştii Cornelia Bronzetti şi finlandezulJuhani Palola – colaboratorii fideli ai compozitoarei – lapupitrul Orchestrei Radio fiind Valentin Doni. Desigur,dificultatea scriiturii în sine a fost amplificată şi de cea aansamblului, de faptul că dialogul solistic a fost când lăsatliber, când integrat texturii orchestrale, totuşi mereu în primplan, asistând astfel la o construcţie alcătuită cu multă ştiinţă,impresionantă ca trăire, care îndeamnă la meditaţie, laeternul dialog interior cu alter ego.

Iulia Cibişescu propune un ópus interesant printr-oalăturare mai puţin obişnuită: violoncel şi flaut, cu toate cămotivaţia (inspirată de imagine a cuplului de solişti Marin şiConstanţa Cazacu) şi macrostructura (tripartită) respectătrăsăturile deja clasice ale concertului instrumental.Comparativ cu Concertul pentru vioară scris cu câţiva ani înurmă, ceva mai auster, acesta din urmă, dedicat celor 2interpreţi, scris în 2009, este mai bogat, mai generos,reprezintă un demers sonor cumulativ comparat de autoarecu un lanţ cu multiple verigi care tensionează sau dimpotrivădestinde prin mijloace specifice emoţia ascultătorului. I.C.D.adânceşte dramatismul printr-un permanent dialog solist/şti -orchestră, în care complexitatea ritmică şi masive acumulări

Iulia Cibişescu-Duran

Marin Cazacu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2012 13

Concerte... sub lupăpermit rarefierea deja cunoscută cu care autoarea îşi încheiede obicei mişcarea. Partea mediană este „clasic″ mai lirică,presărată cu pedale, clustere care se formează lent,glissandi şi alte efecte asociate cu instrumentele de alamă şise desfăşoară pe mai multe planuri. Este iniţiat astfeldialogul celor două instrumente soliste, acordându-i-sevioloncelului o excelentă partitură lirică, pe care MarinCazacu s-a desfăşurat cu mare acurateţe, sensibilitate şi oemisie sonoră foarte frumoasă până în registrul supra acut,

în timp ce flautului i s-a încredinţat o pentacordie cucaracterul unui colind, agrementată cu clopotele care auadâncit apartenenţa la ethosul românesc. Pentru Finalulbazat pe o tricordie s-a recurs la tehnici contrapunctice. Afost preluată atmosfera sonoră a mişcării precedente printr-o expresivă şi transparentă diatonie, ison, timbruri delicate,un lirism deosebit atribuit de această dată flautului, liniilemelodice având un pronunţat sens descendent. Cadenţasolistică de mare amploare, marcată de o evidentămelancolie pregăteşte un final „clasic″ pentru compozitoare,în ppp. Lucrarea s-a bucurat de o interpretare foarte bună,cuplul Constanţa&Marin Cazacu rezolvând cu brio o scriiturăextrem de complicată, partitură pe care au înnobilat-o cubinecunoscuta lor artă şi cu multe idei specifice unorinterpreţi consacraţi. Se poate spune că seara a aparţinut luiMarin Cazacu, fiindcă alături de Orchestra de Cameră Radiola pupitrul căreia s-a aflat dirijorul Cristian Brâncuşi a maiinterpretat o lucrare tot în p.a.r. de Fr. Danzi (1763-1826)Variaţiuni pe tema operei Don Giovanni, o piesă amplă, demare de virtuozitate, care nu presupune numai o tehnicăbrilliantă ci şi foarte multă eleganţă. Cristian Brâncuşi s-adovedit a fi partenerul ideal, nu numai la lucrarea mannheim-eză dar mai ales pentru cea românească pe care aaprofundat-o cu o deosebită atenţie, dublul concertsolicitând concentrarea destinată unei simfonii cuinstrumente obligate.

Deşi nu face parte din patrimoniul muzicii româneşti,fiindcă ne aflăm la subiectul concertelor duble, atât de rareîn repertoriul solistic, mai amintim prestaţia excelentă aviolonistului român Liviu Prunaru alături de o extraordinarădiscipola a sa, Valentina Sviatlovskaia în Concertul pentru2 viori şi orchestră de coarde de Sir Malcom Arnold (1921-2006) dedicat lui Yehudi Menuhin şi „elevului″ său AlbertoLysy în 1962. De atunci a fost de mai multe ori înregistrat decătre violonişti de marcă, lucrarea având un conţinut muzicalfoarte plăcut, în sensul de accesibil, elementele de aşa-zisă

modernitate fiind puse într-o ipostază care impresioneazăaşa cum ilustraţia muzicală a unui film potenţează lamaximum dramaturgia propriu-zisă. Toate acestea încontextul în care M. Arnold (autorul a 9 simfonii,simfoniette,uverturi şi dansuri, 6 balete, divertismente şi suite,numeroase concerte instrumentale, opere, şi extrem demulte lucrări camerale) a fost un celebru compozitor demuzică de film (a scris muzica pentru 62 de pelicule printrecare Podul de peste Râul Kwai) de calibrul lui Maurice Jarresau Nino Rota. Concertul dublu este o lucrare plină dedinamism, iar materialul tematic este construit din motivecaracteristice, pline de personalitate, care pot fi urmărite cuuşurinţă pe parcursul întregii desfăşurări. Un cunoscător maiversat le va identifica paternitatea fără greş. Cadrul tonaleste mereu bruiat de cascada intervalelor de secundă sauseptimă mare, structuri acordice de nonă, iar cele douăinstrumente soliste evoluează în tehnică imitativă.Dezvoltarea este dinamică şi de o virtuozitate complexă careimplică o susţinere permanentă. Secţiunea mediană esteconcepută ca o melodie care se dezvoltă continuu, tratată totpe principiul imitaţiei care ajunge pe culminaţie la trei voci.Atmosfera este foarte romantică, uneori profund senzuală,moment în care cei 2 violonişti fac risipă de rafinamentsonor, în tehnică louré, evocând maniera menuhiană.Finalul are un caracter de Scherzo în care soliştii evolueazăpe cascade de arpegii, întrerupte din când în când de scurtelinii melodice, pe suprafeţe în care ritmul joacă rolul principal.Există ceva din umorul lui Prokofiev, totul este antrenant prin

sincope, formule ritmice care aparţin construcţiei întreguluiconcert,cu întorsături neprevăzute, în fine, nu există nici unmoment static în toată lucrarea. Despre cei 2 solişti nu sepoate spune decât că au fost superbi, perfecţi şi că de artalui Liviu Prunaru s-a „contaminat″ şi tânăra sa parteneră.Bisul, Grand Duo de Charles de Bériot, o piesăaparţinătoare repertoriului de virtuozitate, dar care solicitămult gust şi imaginaţie pentru secolul în care trăim, aconfirmat parteneriatul reuşit al celor doi solişti. Am avutprivilegiul să reascultăm concertul la Festivalul Enescu 2011,unde Liviu Prunariu a cântat alături de un alt compatriot, careface o interesantă carieră internaţională, Vlad Stănculeasa(laureat al Concursului internaţional Enescu-2007, absolvental Conservatorului din Lausanne), acompaniaţi de Orchestrade Cameră din Coreea sub bagheta lui Min Kim. Şi despretoate acestea care s-au petrecut în 2011 şi care poate autrecut neobservate ne aducem aminte cu plăcere şi bucurie.

Valentina Sviatlovskaia

Liviu Prunaru



Sorina Munteanuşi invitaţii săi

M-am aşteptat mereu ca acolo unde există o personalitatemarcantă pentru viaţa artistică muzicală, mai precis pentruuniversul operei, să roiască în jurul acesteia şi alte câteva caracteredemne de luat în seamă. Este şi cazul sopranei Silvia SorinaMunteanu, una dintre acele întruchipări ale profesionalismului înartă, unde se contopesc într-un echilibru perfect vocea calitativă,talent actorices şi un spirit de îndrumător-pedagog înnăscut. Cusiguranţă cariera creionată cu succes a sopranei, solistă a OpereiNaţionale Bucureşti din 2003, poate desena în mod cât mai obiectivun drum încununat de lauri pentru mulţi alţi tineri solişti, ale cărorperformanţe ar trebui să vorbească de la sine după câţiva ani demuncă şi studiu, atenţi coordonaţi de această doamnă de succes.Şi pentru ca perseverenţa lor să poată fi apreciată la adevărata eivaloare, Silvia Sorina Munteanu a organizat un recital în cadrulSerilor muzicale ale Studioului, un spectacol cuprins în agenda deevenimente a Studioului Experimental de Operă şi Balet “LudovicSpiess”, aflat sub aripa Operei Naţionale Bucureşti. Am asistat la oseară dedicată muzicii de operă unde publicul a putut facecunoştinţă cu noi solişti, dar a putut revedea şi alţi artişti ce îiîncântă cu devotament pe scena Operei Naţionale Bucureşti.

În prima sâmbătă din februarie, la ora 19.30, îndrăgitasoprană Silvia Sorina Munteanu a reunit zece solişti apropiaţi

sufletului ei, invitaţi cu drag de a se alătura în acest recital, uneveniment muzical unde au interpretat diferite arii din opere şi auavut şansa de a-şi pune în valoare vocile, unele dintre ele mai puţincunoscute publicului. Un concert alcătuit din arii şi duete celebresemnate de compozitorii Wolfgang Amadeus Mozart, GaetanoDonizetti, Giuseppe Verdi, Vincenzo Bellini şi Pietro Mascagnipoate să încânte la oice pas publicul, care se spre surprindereamea, de această dată a fost unul numeros şi a umplut Sala Studio,amenajată într-un amplu foaier al Operei Naţionale Bucureşti, uncolţişor bine ales, deoarece deţine o acustică destul de bună.

Prezentat în două părţi, recitalul a oferit un programamplu, cu un repertoriu care a pendulat de la arii lirice spre undramatism conturat în a doua parte, către finalul serii. La pian s-auaflat lect. univ. dr. Roxana Ardeleanu şi Ioana Maxim, douăcorepetitoare a căror interpretare s-a contopit subtil cu vociletinerilor artişti. Cum era de aşteptat, concertul a debutat cu gazdaserii, Silvia Sorina Munteanu în aria Despinei-In uomini, in soldatidin Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart. Au urmat alte treiarii din opere mozartiene, interpretate de tenorul Eugen BogdanStan, baritonul Ionuţ Aurelian Gavrilă şi basul Ştefan AdrianCârstea. Mozart a mai fost prezent în acest recital şi prinbinecunoscutul duet La ci darem la mano din Don Giovanni, oferit

ascultătorilor de soprana Alice Lopez şi baritonul Dan Indricău. Nupot să las în urmă prima parte fără să notez un moment foarteexpresiv, unul dintre cele mai apreciate din acest recital şi anumearia Luciei Regnava nei silenzio din Lucia di Lammermoor deGaetano Donizetti, interpretată de soprana Mirela Zafiri şi oferită cuatâta pulsaţie şi vibraţie artistică încât, deşi aflată într-o salăimprovizată, m-am simţit cu adevărat într-o lojă a unui teatru liric,urmărind cu intensitate maximă o scenă adevărată unde pluteşte oatmosferă specifică unei asemenea împrejurări a personjuluiîntruchipat. Dacă mă gândesc mai bine, era normal să simt odiferenţă notabilă la această interpretare, deoarece Mirela Zafirieste prim solistă la Opera din Braşov şi are în spate o carierăfrumoasă. Soprana născută la Lugoj, a mai marcat o prezenţă înacest recital, tot într-un fragment dintr-o operă de Donizetti, deaceastă dată din Elixirul dragostei, în duetul Adina – Nemorino,Esulti pur la barbara, alături de Eugen Bogdan Stan, tenorul a căruiprezenţă a fost de fiecare dată una plăcută, cu o voce calitativă, darpuţin lipsită de volum.

După o scurtă pauză, a doua parte a oferit în mare partearii dramatice, pe alocuri pline de tragism. Cavaleria rusticană dePietro Mascagni şi Bal mascat de Giuseppe Verdi au reprezentatnota discordantă necesară pentru a face simţită diferenţa majorădintre lirismul duios din prima parte şi verismul dramatic din această a doua desfăşurare a recitalului. Sub acest aspect, un altmoment care m-a ţinut cu sufletul la gură a fost oferit demezzosoprana Angelica Popescu, care a interpretat aria Re de′llabisso affrenttati. A intrat perfect în rolul vrăjitoarei Ulrica dincapodopera verdiană Bal mascat, într-un rol nu tocmai accesibiloricărei soliste, deoarece necesită o susţinere dificilă a ţesăturii dinregistrul grav şi un timbru mai special, pliabil unui personaj malefic.Tot aceiaşi voce, dar de această dată prezentă într-un duet mult mailiric, mezzosoprana Angelica Popescu s-a alăturat sopranei AliceLopez pentru a interpreta melodioasa Barcarolă din Povestirile luiHofmann de Jacques Offenbach. O altă prezenţă pe care amremarcat-o a fost cea a tenorului Andrei Daranyi, invitat special deSilvia Sorina Munteanu de la Timişoara. Andrei Daranyi este maipuţin cunoscut publicului bucureştean, are o voce nativă, cu unvolum pe care mulţi tenori şi l-ar dori. A descoperit de curândvocaţia de a cânta şi este student în anul doi la Facultatea deMuzică din Timişoara, iar în numai trei ani de cochetat cu lumeamuzicală, a fost implicat într-o serie de proiecte artistice. În acestrecital l-a interpretat pe Turiddu din Cavaleria Rusticană de PietroMascagni, în aria O, Lola şi în terţetul Tu, qui Santuzza, împreunăcu Angelica Popescu şi Silvia Sorina Munteanu, soprana sub aripacăreia se dezvoltă ca artist. Şi acest moment a fost unul remarcabil,interpretat cu un dramatism zguduitor. Personajele şi-au intratperfect în rol, iar dialogul dintre Turiddu şi Santuzza, dezvăluitpublicului de Andrei Daranyi şi Silvia Sorina Munteanu mi s-a părutdemn de o reprezentaţie pe o scenă a unui teatru liric de renumemondial, alături de această muzică atât de covârşitoare, cu unmesaj atât de grăitor, în care iubirea şi trădarea deţin o forţăincredibilă, cum este cea din Cavalleria Rusticana.

Într-un mod atât de firesc, finalul recitalului i-a revenitamfitrionei care ne-a primit cu atâta căldură. Silvia SorinaMunteanu, a interpretat aria Ameliei - Morro, ma prima in grazia dinBal Mascat de Giuseppe Verdi. Fără nici o îndoială, soprananăscută pe plaiuri bănăţene este de muţi ani o prezenţă importantă,iar mai tinerii solişti care i-a avut ca invitaţi reprezintă o oglindăfrumoasă a spiritului său artistic. Trebuie să recunosc că acestrecital va rămâne o întâlnire memorabilă la început de februarie,atât pentru mine, cât şi pentru ascultătorii fideli din capitală.

Janina BĂDICIhttp://contemporaryroads.blogspot.com

Să neimaginăm o scenăticsită de cabluri,instalaţii, prize şi alte„device”-uri electro-nice, în mijloculcărora pianul păreastingher şi încurcat.Acest decor ar fiimpus, poate, oprefaţare aridă,saturată de termenidin sfera tehnologiei.Cine s-ar fi aşteptatînsă ca prezentareaconcertului de muzicăinteractivă multimedia

Remote Ctrl., realizată cu multă inspiraţie de către AdrianPop, rectorul Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, sădebuteze sub semnul poeziei? Aparent o contradicţie întermeni, în realitate nu se putea o introducere mai potrivită,decât glisarea lirică spre universul lui Marin Sorescu. Extrasdin poemul Muzică şi tencuială (vol. „Sărbători itinerante”,Cartea Românească, Bucureşti, 1978), fragmentul citat decătre amfitrionul evenimentului s-a convertit într-un idealprolog al manifestării organizate la Cluj, pe 16 ianuarie:

Ai fost la un concert unde ţi-au clănţănit dinţii... / Serios, nu-io metaforă. / Cinci englezi cântau la butoane. / Multe, multe

difuzoare / Şi totul era o potriveală, un joc / De butoane /Ieşea un sunet ca un otgon sau ca nişte otgoane, /

Ancore care ţi se aruncă în urechi...

Derulat în cadrul parteneriatului dintre UniversitateaNaţională de Muzică Bucureşti - Centrul de Muzicăelectroacustică şi Multimedia - Academia de Muzică „Gh.Dima” din Cluj, concertul a pledat pentru noi mecanismeretorice în arta contemporană şi a reunit pe afiş numele a doicompozitori lansaţi cu pasiune spre sondarea universuluimuzicii electronice:

Cătălin Creţu este un autor în a cărui conformaţie seconjugă perfect dimensiunea tehnică (el deţine titlul deinginer în profilul electro-mecanic) cu cea muzicală,

beneficiind la Bucureşti deîndrumarea unor mentoride înaltă clasă artistică:Adrian Iorgulescu, DanDediu şi OctavianNemescu. La desăvâr-şirea profilului său demuzician au contribuit însăşi studiile de la Hamburg,unde s-a specializat înCompoziţie multimedia şiManagement cultural.

Încă din anul2004, Adrian Borza esterecunoscut ca un activ

promotor al muzicii instrumentale şi electroacustice, constantorientat împotriva convenţionalizării limbajului. El serecomandă prin piesele aplaudate pe cinci continente, dar şiprin programele de calculator create, ce ilustrează un mediuavansat de prelucrare şi sinteză sonoră. Pe lista invenţiilor se

regăsesc numeroaseprograme, ale cărordenumiri par metaforetehnologice situate înprelungirea versurilor luiSorescu: iFPH –Interactive Freezer PlayerHarmonizer, CrossoverFilter for 2.1 ChannelSound System, ScoreFollower, ChopinInteractive, BachInteractive, VT/RAP –Video Tracking/Real-timeAudio ProcessingSoftware şi IAC –Algorithmic CompositionMusic Software.

Muzica ascultată în concertul de la Cluj se înscrie încoregrafia jocului liber al ideilor cu fantezia, şi este produsulexclusiv al anului 2011, în cazul ambilor autori. PianoInteractions pentru senzori, pian şi mediu electronic,compusă de Cătălin Creţu, a fost încredinţată solistului MihaiMurariu, un interpret cu o totală receptivitate faţă de inovaţiilepartiturii. Cei doi au demonstrat cum se poate transformapianul bine temperat într-un dispozitiv acustic de avangardă,prin racordarea sa la accesorii de tipul senzorilor de flexiune,distanţă, poziţie, de şoc sau lumină. Am asistat la o veritabilăcosmogonie sonoră în care se ghiceau, drapate în efecte,gesturi componistice evocând muzica lui Nancarrow, Ligeti(în Studiile pentru pian), poate chiar Cage. Din acest joc arezultat un updated piano sau, dacă doriţi, un pian în travesti,născut din hibridizarea instrumentului tradiţional cu mediulelectronic, apoi din aplicarea unei prestidigitaţii tehnologice,care a transportat audienţa în zona unui fascinant limboacustic.

Tot un experiment de hibridizare timbrală, între oboişi calculatorul interactiv, promovează piesa If de AdrianBorza, ce l-a adus pe scenă, alături de autor, pe solistulAdrian Cioban. Datele oferite de către compozitor înprogramul de sală ne dezvăluie detalii de laborator: piesa sesprijină pe şapte note proiectate în toate registrele oboiului, înmanieră improvizatorică, un exerciţiu de creaţie care includeîn reţetarul componistic procesele de sinteză granulară,analiza spectrală şi a anvelopei sunetului, prelucrarea lui prinefecte, spaţializarea, compresia, filtrarea sau separareasemnalului sonor.

Akedia – în mod declarat un sinonim al lupteiîmpotriva stagnării este, paradoxal, un wake up call cucaracter oniric. Gândită pentru oboi şi nanoKontroller, piesadescrie o stază sonoră menită a induce introspecţie,camuflând în tonuri hipnotizante programul manipulat dinculise de algoritmi.

Ambele piese utilizează programul iFPH, realizat decătre Adrian Borza în limbajul Max/MSP/Jitter, un cadru cepermite reacţionarea calculatorului la sunetul captat prinmicrofon. Purtându-ne prin spaţiul desenat între zgomot,sunet şi umbra lui, Adrian Borza ne-a lăsat să înţelegem cămuzica interactivă este un teren infinit al manevrei creatoare,iar microfonul, captând şi filtrând armonice, a devenit înmâinile compozitorului modern plasa metalică de prins fluturicu aripi de sunete.

Bianca ŢIPLEA TEMEŞ


Academica

Adrian Borza

Cătălin Creţu


Interviu

MarianeCornetti

În anii ’90 am „descoperit-o” peMariane Cornetti la Staatsoper Viena, înseara în care, asemeni sopranei AndaBogza, debuta pe acea scenă, evoluândîntr-un spectacol cu „Aida”. M-am bucuratsă o reascult în Amneris chiar laBucureşti, la Sala Palatului, detaşându-secategoric din distribuţia internaţională dareclectică propusă, în producţia OpereiNaţionale, în cadrul Festivalului Artelor din2004. Iar după mulţi ani am aplaudat-o dinnou, dar la Timişoara, alături de prietenasa, soprana Nelly Miricioiu, într-un neuitatconcert cu opera „Adriana Lecouvreur”.Dezinvoltă, inteligentă, zâmbitoare, cu opersonalitate puternică, mi-a vorbit despresine, despre noua montare cu aceeaşioperă verdiană în care fusese ovaţionatăla Londra cu doar o seară înainte desosirea sa la Opera din Banat, despreroluri şi proiecte.

La Covent Garden a fost o searăsuperbă, de care m-am bucurat mult.Montarea modernă şi… nu prea. Spreexemplu, Amneris este un personaj dinaltă lume, de pe altă planetă, dar capersonaj pentru mine nu s-a schimbat cunimic, purtând doar costume diferite decele obişnuite, dar am avut aceleaşisentimente, rămânând ca mentalitate...Amneris, la fel de geloasă, la fel deîndârjită faţă de Aida, la fel de îndrăgostităde Radames, chiar dacă, spre exemplu, înTriumfal, nu apăreau prizonierii, ciluptătorii ucişi în război erau „expuşi”cumva, sus.

V-am ascultat şi în Azucena şiacum în Principesa de Bouillon, darabordaţi deopotrivă roluri de sopranădramatică.

Este adevărat, extensia vociimele îmi permite să cânt şi asemeneapartituri, aşa încât am fost Abigaille laPalermo sau Bruxelles, apoi Santuzza laScala, urma să abordez şi Lady Macbethdar a trebuit să amând, deci poate în2014, am apărut şi în Ortrud sauBrangane, deci în opere wagneriene,având astfel o reală varietate de roluri.Pentru mine nu este dificil să le alternez,dar pentru a le pune în voce am nevoie detimp, ceea ce oamenii în general nu preaau. Din fericire, am avut, întrega meacarieră, profesori minunaţi, iar în ultimii anisunt foarte fericită că Nelly îmi ghideazăglasul.

Activitatea dvs. a început laPittsburg, dar de mulţi ani apăreţi pe toate

marile scene ale lumii. Există totuşi unteatru preferat?

Mă simt acasă peste tot, dar laMetropolitan e „casa mea”; e un teatruformidabil, deşi scena e uriaşă, însăorganizarea uimitoare. Bineînţeles, măsimt excelent şi la Scala, la CoventGarden... Sunt locuri minunate, dar îmiplace să cânt şi în alte oraşe italiene,precum Torino, au companii foarte bune.

La Pittsburg l-aţi cunoscut şi peCorneliu Murgu, acum director al Opereitimişorene.

Aşa este. L-am întâlnit în 1987,când el cânta Turiddu şi am fost atât deimpresionată de glasul său, de maniera în

care realiza personajul! În 2009 am venitcu Nelly Miricioiu la Timişoara, unde ea acântat în concert Norma. Să aduci artiştistrăini este o problemă peste tot, daratunci am spus că aş vrea să revin ca săşi cânt alături de Nelly, şi iată-mă din nouaici pentru Adriana Lecouvreur.

Când Nelly Miricioiu a susţinut unmaster-class la Opera Naţională, aţiînsoţit-o, de asemenea, după ce anterioraţi asistat la recitalul său de la PalatulCantacuzino.

La Bucureşti nu am intrat în teatruniciodată, deşi am fost cu Nelly acolo. Aici,la Timişoara, oamenii sunt extrem de calzişi amabili, e ceva aici la Timişoara careîmi place mult. La Bucureşti e cu totulaltfel... Am fost deosebit derecunoscătoare lui Corneliu că a reuşit săschimbe data concertului, ca să pot onoracontractul de la Covent Garden şi apoi săajung aici, pentru că realmente am doritsă cânt la Opera din Timişoara pentruNelly, pentru Corneliu.

Culmea este că nimeni de laONB… nu a recunoscut-o, deşi cântase înspectacol alături de ansamblul teatrului, în2004!… Aşa încât, timp de 10 zile, a fostdoar… o prietenă a sopranei noastre!…Desigur, nu am comentat acest aspectincredibil, care cumva s-a repetat şi înmartie 2011, când Nelly Miricioiu a făcutparte din juriul competiţiei organizate deteatru, Marianne Cornetti s-a aflat (doar)în sală, dar nimeni nu s-a gândit să oinvite să evolueze într-un spectacol. Ampreferat deci să o întreb ce proiecteurmează.

Agenda mea e foarte, foarteplină. în fiecare an sunt la Arena dinVerona – în 2010 pentru Aida şiTrubadurul, apoi a urmat StaatsoperViena, la Scala în Santuzza, la Barcelonaîn Principesa de Bouillon, la Bilbao înEboli, la Metropolitan din nou Trubadurul;Azucena e un rol fantastic, pe care îliubesc din multe motive. L-am cântat îndiverse producţii. Este o femeie care şi-aaruncat copilul în flăcări, care apoi trăieşteîn minciună, cumva ca să-şi protejeze„fiul” pe care totuşi îl urăşte, dar nu cred edeloc nebună, ci trăieşte o dramă teribilă.De fapt, toate eroinele pe care le abordez– Abigaille, Amneris, Eboli... toate au odramă, chiar şi Principesa, care ştie cădragostea ei s-a sfârşit.

Pe scenă deveniţi personajulrespectiv sau în fiecare se regăseşte cevadin personalitatea dvs.?

Am într-adevăr o personalitateputernică, dar încerc să redau ceea cecompozitorul a vrut, să aduc toateelementele care fac credibil personajul.Ele se găsesc toate în partitură, iar eutrebuie să ştiu să le transmit. Din fericire,Marianne Cornetti reuşeşte să fie în aceleeroine prin interpretare. Foarte rar seîntâmplă să nu-mi placă un rol. Uneoriregizorul se îndepărtează de ceea ce credeu că ar trebui să fie personajul, darîntotdeauna mă implic în acele producţiicare, din fericire, au şi distribuţii pemăsură. În montările moderne, depindece am în jurul meu, dacă are sens, dacăexistă o motivare, atunci funcţionează,pentru că aduc prin muzică ceea ce agândit autorul.

Probabil cea mai importantămezzosoprană verdiană a zilelor noastre,Marianne Cornetti şi-a continuat periplulprin teatrele lumii şi printre personajeleputernice pe care le întrupează, urmândsă revină însă la Timişoara, desigurîmpreună cu prietena şi profesoara sa,pentru a se regăsi în „AdrianaLecouvreur”, de această în superbamontare prezentată în premieră în mai2011.


Interviu

George Petean– între scenele

lumii şiTimişoara

Cu ani în urmă, ascultam pentru prima oară unfoarte tânăr bariton clujean – George Petean – în debutabsolut la Opera din Bucureşti, interpretând rolul Figarodin Bărbierul din Sevilla, etalând un glas amplu, generos,destul de suplu, dar fără o interpretare definită. La scurttimp am aflat că s-a lansat în cariera internaţională, fiindaplaudat la Staatsoper Viena, la Covent Garden sau înmarile teatre lirice germane. Iar în vara anului 2011 l-amrevăzut, de această dată la Opera din Timişoara,remarcând progresul şi acumulările remarcabile produsedeopotrivă în maniera sa de cânt şi în atitudinea scenică,deşi în acea seară aborda doar în concert personajulEnzo din opera verdiană Attila. Într-o scurtă pauză l-amrugat să-mi vorbească despre cariera saspectaculoasă, dar şi despre acel debutsolicitant.

Revin cu mare plăcere la Operadin Timişoara, unde am cântat pentruprima oară la 21 de ani, pe când încăeram student la Academia din Cluj,apărând în Don Giovanni, reluând apoirolul titular în turneul efectuat cuansamblul în Olanda. Acum abordez unrol nou în repertoriul meu – Enzo –, careîntr-adevăr este dificil, dar îl voi cântaulterior şi în spectacol, la Theater an derWien. Distribuţia de la Timişoara esteextraordinară; în copilărie am ascultat“live” de la Covent Garden SimonBoccanegra în care cânta fratele meu,Alexandru Agache, alături de RobertoScandiuzzi, cântând acele superbe duetescrise pentru bariton - bas, dar nu m-aş figândit că o să cânt vreodată cu acestcelebru artist. Este o senzaţie extraordinară, dar şi oşansă pentru mine – Scandiuzzi este un mare artist, aşacum şi publicul de aici a avut prilejul să se convingă –,este poate vocea mea preferată de bas, un timbru absolutsuperb, unic. De asemenea, Sorina Munteanu esteexcepţională, m-a impresionat, mai ales că o aud dupămulţi ani. Pe vremea când am cunoscut-o eu – ea aterminat Conservatorul când eu abia începeam -, amcântat împreună în Bărbierul din Sevilla la Cluj, dar peatunci era mezzosoprană. Iar astă seară a susţinut dinnou un rol scris pentru mezzosoprană – Principesa deBouillon.

Care este sentimentul unui tânăr care apare pescenele mari ale lumii în compania unor celebrităţi?

Este o senzaţie foarte plăcută. Cred că prezenţa

alături de ei te face să dai maximum; calitatea unuispectacol depinde foarte mult de nivelul fiecăruia dintrenoi, pentru că opera este un spectacol de echipă ; dacătoţi suntem buni... Am cântat şi cu Anna Netrebko - a avutpuţine reţineri la început în ce mă priveşte, dar după ce m-a auzit… am ajuns să fim chiar prieteni. Şi cu AngelaGheorghiu la fel. Este o provocare, dar şi o extraordinarăplăcere să fiu alături de ei, pentru că încerc tot timpul săajung la nivelul lor, iar ăsta e cel mai minunat lucru; pentruun solist este o onoare să fie alături de ei, dar postura teobligă.

Am remarcat progresul evident realizat de laprimele apariţii pe scenă şi până acum.

Cred că s-a simţit în timp, dar mai ales de cândstudiez cu un mare bariton - Giorgio Zancanaro -, amînvăţat foarte mult. Mi-a trebuit un timp până să amîncredere în el, ceea ce… e cel mai greu lucru. De fapt,cel mai important este să fim conştienţi de felul cumcântăm şi ca să fii conştient… durează o viaţă întreagă. Ellucrează pentru rafinamentul pronunţiei în limba italiană,pentru interpretare, dar şi pentru problemele de tehnicăvocală, pentru că el consideră că toate merg împreună -nu poţi gândi un sunet corect tehnic dacă nu-i dai şiexpresia necesară. Faţă de ceea ce ştiam, a trebuit şi săschimb şi să adaug multe. Este o schimbare continuă,

chiar şi acum mai am lucruri cetrebuie puse la punct. La Cluje o şcoală foarte bună, existăo tradiţie, am studiat cu MariusBudoiu şi am învăţat foartemult. Am avut noroc sădeprind respiraţia cântând înadolescenţă la trombon, deşitrecând la canto, o gândescaltfel – este ca un arcuş caretrebuie să fie foarte elastic, săajute ca aerul să formezesunetul cât mai bogat înarmonice - şi cred că acesta edrumul.

Sunteţi considerat unbariton liric, dar abordaţi înultima vreme şi roluri maidramatice.

Este adevărat, am cântatanul acesta şi Rigoletto, care

nu e prea liric, dar l-am făcut totuşi. Important este să aidestulă voce cât să treci de marile orchestre dinstrăinătate şi pe de altă parte interpretarea vine dincuvânt, deci dacă dai accentele potrivite se realizează şiexpresia necesară, chiar şi cu un glas liric.

Printre multele sale contracte pe scene mari dinlume (pregătind, între altele, şi Boema din 2012 în care, laCovent Garden, va cânta alături de Angela Gheorghiu şiRoberto Alagna), va sosi din nou în ţară pentru a evoluaşi de această dată la Timişoara, în “Bal mascat” – uneveniment pentru melomanii din oraşul de pe Bega, underevine cu reală plăcere. Cei de la Bucureşti îl pot ascultaînsă doar în înregistrări sau… ducându-se la Timişoarasau la Londra sau…

Interviuri realizate de Anca FLOREA


Punctul pe j...azz

Restituiri2011 (II)

Florian LUNGU

Aşa cum am promis înnumărul trecut al revistei / rubricii,procedăm aici la câteva necesareconsemnări privind manifestărileautohtone de jazz din lunadecembrie a anului trecut. Vomîncepe, fireşte, cu concertul „INMEMORIAM JOHNNYRĂDUCANU” derulat la Sala Radioîn seara de 1 decembrie 2011 (datăîn care regretatul maestru ar fiîmplinit 80 de ani dacă ar fi trăit), înorganizarea Direcţiei FormaţiiMuzicale a Societăţii Române deRadiodifuziune şi a FundaţieiRadio, în cadrul amplului proiectZilele Culturale ale BNR. Auparticipat mai ales tineri muzicienireuniţi în trei combo-uri sui-generis.Mai întâi pianistul profesor MirceaTiberian (descoperit şi adus pescenă cu ani în urmă de însuşiJohnny Răducanu) a evoluat înformula „New Trio” cu contrabass-istul Michael Acker, bateristulLaurenţiu Zmău – împreună cuaceştia liderul interpretândinspiratele sale creaţii numite„Walls In My Mind”, „Nothing ToLoose”, „So Simple”, pentru ca înpartea a doua a recitalului săredimensioneze jazz-istic, cuvocalista Nadia Trohin, două vechişlagăre româneşti din perioadainterbelică şi să aducă un omagiupostum marelui dispărut printălmăcirea cunoscutelor hit-uri alelui JR, „Pe Olt” şi „Iarnă, iarnă”. Larându-i, trio-ul condus de virtuozulacordeonist Emy Drăgoi, cuCătălin Răsvan - ghitară bass şiLucian Maxim - baterie, a datmăsura înzestrării instrumentiştilorprin prezentarea unor temestandard şi tradiţionale dar şi a unorcompoziţii semnate de Emy Drăgoi(„Blues For Maria”) şi desigur, deJohnny Răducanu, („Iarnă,iarnă”). Momentul epilog al

concertului a revenit quartetuluiunui poli-instrumentist român cetrăieşte în Olanda, velocelemânuitor al ţambalului MariusPreda – cu Adrian Flautistu lacontrabass, Lucian Maxim -baterie Cezat Cazanoi - flaut, şifluier; entuziastul, explozivulMarius Preda a surprins asistenţaşi ca interpret ce stăpâneşte cuegală dezinvoltură, pe lângăţambal, pianul şi vibrafonul(cunoscând totodată contrabass-ul,acordeonul, vioara). Pe lângăevoluţiile muzicale, se cuvine sămenţionăm emoţionantele evocăriale personalităţii lui JohnnyRăducanu (trecut în nemurire la 19septembrie 2011) realizate live deactorul Ion Caramitru, de scriitorulStelian Tănase, de realizatorul TV

Mike Godoroja şi de subsemnatul,precum şi episoadele video în careau apărut Teodora Enache, Pitty

Vintilă, MirelaAdăscăliţei, AndreiPleşu, Alecu Paleologu,ca şi Johnny Răducanu,filmat cu zece ani înainte.

În data de 3decembrie a fost urmărităşi aplaudată cu căldurăde către public cea de adoua ediţie aFESTIVALULUI DEJAZZ din oraşul ardeleanVictoria. Deschis defoarte tânărul interpretsibian de blues AlexPetre (12 ani, elev înclasa a VI-a) cu unmicrorecital ambiţios

incluzând şapte piese între caredouă compoziţii proprii, Festivalulorganizat în chip performant deiniţiatorul său Victor Hoajă (talentatpianist şi sonorizator de ţinută), acuprins două reuşite prezenţe pepodium, ale grupului „FunkFactory” din Iaşi – alcătuit dinSergiu Ferat - ghitară şi vocal,Alex Huţanu - saxofon alto,Aurelian Holeră - trompetă,Cătălin Huţanu - claviaturi, IonicăLupu - bass, Cristian Lupu -baterie – grup ce a oferitspectatorilor un program accesibilşi bine marcat de ritm; şi „CorneliuStroe & Foxy Lady Band”, notoriulbaterist / percuţionist constănţeanfiind însoţit de fiica sa, pregnantaghitaristă şi vocalistă RoxanaStroe, de bass-istul CătălinRăsvan şi de ghitaristul Alex Man,cu toţi angajaţi în tălmăcirea plinăde vitalitate şi autentic a unorclasice teme de blues. Nu au lipsitmomentele de jam session în cares-au produs, pe lângă componenţiigrupurilor amintite, însuşimanagerul Festivalului şi alţiinstrumentişti din oraşul Victoria.

Nu am participat decât laprima seară a FESTIVALULUINAŢIONAL STUDENŢESC„ROCK, JAZZ, FOLK” ediţia aXIX-a organizat la Casa de Culturăa Studenţilor din Craiova înperioada 7-8-9 decembrie 2011 –prima seară, după cum desigur aţibănuit, fiind dedicată jazz-ului, îndouă episoade distincte: secţiunea

Emy Drăgoi


Punctul pe j...azzConcurs urmată de recitalurile Galei propriu-zise.Competiţia valorică a adus la rampă trei formaţii, dinCraiova, Sibiu şi Cluj, sibienii de la „Plenty” surclasând– nu la o mare distanţă calitativă – grupul clujean„Jump”; cvintetul sibian a apărut mai spectaculos,evoluţiile sale impunându-se drept mai interesante, maifinisate, mai clare ca intenţii şi scenariu. Dintreconsacraţi ne-a bucurat să reascultăm după mulţi anide absenţă scenică, un grup renăscut „din propria sacenuşă” – este vorba de Relu Biţulescu - baterie,Iulian Mugurel Vrabete - ghitară bass, Eduard EdiBălaşa - ghitară şi Dan Polymoog Ştesko -instrumente electronice cu claviatură – laolaltă faimosul„Basorelief” înfiinţat acum mai bine de un sfert deveac, sub egida Clubului A al studenţilor arhitecţibucureşteni. O bună impresie – datorată mai alesprestaţiei vocale a solistei Mihaela Pîţan – a lăsat celorprezenţi şi grupul sibian „Guilty Lemon” alăturându-ipe Mihai Pîţan - claviaturi, Gabriel Sarkadi - ghitară,

Sergiu Bodescu - ghitară bass, Adrian Ban - baterie şiînainte amintita vocalistă, tinerii artişti legitimând stilul„fusion-neo-soul-jazz-funk” pe care susţin că îlpromovează...

Ultimul festival de gen al anului trecut s-adesfăşurat înainte de Crăciun la Ploieşti – ne referim laediţia I a „CHRISTMAS JAZZ”, găzduită de Teatrul„Toma Caragiu” şi organizată de Centrul CulturalEuropean Emy Drăgoi în colaborare cu PrimăriaMunicipiului Ploieşti. Am apreciat admirabilul recitalsusţinut de grupul alăturîndu-i pe Laurenţiu Zmău -baterie, Michael Acker - contrabass, Doudou Cuillerie(Franţa) - ghitară şi vocal, Alex Man - ghitară, RalucaDrăgoi - vocal, invitatul special Costel Niţescu (Franţa)- vioară, sub conducerea neobositului acordeonist EmyDrăgoi, iniţiatorul şi principalul organizator alFestivalului.

Jazz dinChina...

Alexandru ŞIPA

...evident în România, maiprecis la Ateneul Român şi la Salamică a Palatului.

În ambele concerte aleHONG KONG JAZZ BAND am fost

impresionaţi de repertoriu, deconceptul şi stilul practicat de aceştimuzicieni, de tehnica lorinstrumentală perfectă, ceea ce lepermite execuţia cu multădezinvoltură şi cu swing a pieselorde factură clasică-mainstream, darşi latino şi funky-fusion (cum amremarcat îndeosebi pe CD-ul lor

„Summer Palace” de pe care au fostprezentate la Bucureşti aproapetoate piesele). Cred că cel maiimportant este felul cum aceştimuzicieni, şi îndeosebi pianistul-compozitor Kong Hongwei,conturează particularitatea,individualitatea acestui, să-i zicem,jazz chinez. Atât prin prezenţainstrumentului specific numit “pipa”,cât şi prin combinaţia elementelormuzicii chinezeşti cu celeoccidentale, respectiv negro-americane. Astfel se obţine oadmirabilă fuziune ce poate

constitui unmiracol muzicalcu o prospeţimeserenă, cu temeşi numeroasepasaje melo-dioase, armo-nioase, acce-sibile, cum auadus în jazz, în adoua jumătate asecolului trecut,şcolile europeneprecum ceapoloneză, ma-

ghiară şi românească sau celenordice, de exemplu.

Atât la “pipa”, în cadrulformaţiei, cât şi la un alt instrumentchinezesc numit “sanxian”, la care aevoluat cu o piesă solo de facturăpopulară, s-a remarcat tânărulWang Bingkun.

La pian şi în compoziţiiproprii l-am aplaudat pe KongHongwei, la chitară bas pe HuangYong, la baterie pe Haha. Pe JinHao-saxofon soprano şi tenor,poate cel mai apropiat, ca feeling,improvizaţii şi prezenţă scenică, deamerican jazz star, îl ştiam de peCD-ul „The Rhythm Dogs”(interpreţi chinezi şi americanicântând blues la „Beijing CD LiveJazz Club” în 2005), CD obţinut în2008 în China, sau l-am descoperitacum şi ca autor al propriului CD“Druming Out Opera Maskas”,realizat în SUA, la New York, undeeste rezident. Lui Jin Hao îi prevădo carieră internaţională de top.

Prezenţa acestor muzicienila Bucureşti a culminat într-unworkshop şi jam-session luni 29ianuarie, la Liceul de Muzică„George Enescu”, unde artiştiichinezi au cîntat împreună cu câţivadintre cei mai străluciţi elevi aiclasei de jazz (Toma Dimitriu şiRadu Ionotan-pian, AndyAvădănoaiei-chitară, BeatriceDragnea şi Suzana Lascu-solistevocale), dar îndeosebi în momentuldin final în care s-au întrecut învirtuozitate şi creativitate spontană,la două piane şi apoi la patru mâini,pe cunoscuta „Autumn leaves” (J.Kosma), liderul Kong Hongwei şiFlorin Răducanu, profesorul şi şefulacestei secţii de jazz.

Kong Hongwei, Jin Hao, Huang Yong, Alex. Sipa, Haha,Doamna Ambasador Huo Yuzhen


Oaspeţi

Ritual de

seducţieOana GEORGESCU

“Studioul de Operă” alUniversităţii Naţionale de MuzicăBucureşti şi Sala SAVOY a Teatrului

de Revistă “Constantin Tănase” augăzduit un eveniment ineditorganizat în colaborare cu ROCNOVA College Dans&Theater,Olanda, A&A Associated Artist,Liceul de Coregrafie “FloriaCapsali” din Bucureşti, CentrulNaţional al Dansului Bucureşti,Universitatea Naţională de MuzicăBucureşti şi Teatrul de Revistă“Constantin Tănase”.

“Work in progress” – “Ritualde seducţie” este un spectacolinedit de dans, visuals (VJ) şimuzică, realizat de coregrafaAndreea Tănăsescu şi al căruiprotagoniste au fost şase eleve aleNOVA College Dans&Theater dinHaarlem, Olanda. Acestea auefectuat un stagiu de pregătire detrei săptămâni la Bucureşti, încadrul unui proiect cultural iniţat şi

coordonat de profesorul şicoregraful olandez de origineromână Lucian Martin,manager DanstheaterUSZINA-D din Amsterdam.Tessa Kok, Roos Rozemond,Marielle Lucas, AnneroosRijsdijk, Nancy Rutte şi JanineKuipers au urmat cursuri depregătire (dans clasic, modernşi contemporan) la OperaNaţională Bucureşti, la SalaPalatului şi Teatrul de Revistă”Constantin Tănase”, cuprofesoarele AndreeaTănăsescu, Savina Marasi

(Italia), DianaClaudia Ma-teescu, AnaCaraianopol şiDoina Geor-gescu.

L as p e c t a c o l u lalcătuit din treimomente artisticedistincte şi-au datconcursul ValiChincişan, artistvizual (demonstraţiivirtuale live de artăvideo şi multi-media), instrumen-tistele Ana Chifu(flaut) şi Maria Chifu(fagot). Muzica a

fost semnată de tinerii compozitoriDiana Rotaru şi Cătălin Creţu,programul conţinând şi “Naufragino. 1”, lucrare a rectoruluiUniversităţii Naţionale de Muzicădin Bucureşti, compozitorul DanDediu şi interpretată de Ana Chifu laflaut. “Performanţa” din cele douăreprezentaţii a adus în luminareflectoarelor şi în atenţia publiculuidiversele tehnici abordate în cadrulstagiului de pregătire: dezvoltarea

unor modulecoregrafice inci-piente, exploatarealor în spaţiu – timpprin folosirea unorprocedee tehnice dejuxtapunere, inver-sare, recurenţă,canon, lucrulcorpului cu obiectesau obstacoleimaginare. Înlucrarea “Ritual deseducţie” (muzica:Diana Rotaru)interpretată de AnaChifu la flaut,“dansul devine oprelungire asunetului, un ecouvirtual al sonoruluiîn vizual. Densitatea

Lucian Martin


Meloscoregrafică este dată de forţagrupului, care absoarbe individulîntr-o inerţie dezumanizantă. Acestmoment trece în revistă stărilespecifice seducţiei – teamă,nerăbdare, frenezie, impulsivitateviolentă, nebunie, visare, tristeţe,lamento, implorare şi, bineînţeles,joc. De altfel titlul piesei - <<TheRite of Seduction>> parafrazează<<Ritualul Primăverii>> - <<TheRite of Spring>> sau <<Le sacre duprintemps>> de Igor Stravinsky,sugerând atmosfera ludică şiteatrală a piesei” – spune AndreeaTănăsescu, coregraf, cercetător îndans, profesor de Artă Teatrală şiCoregrafică la UniversitateaRomână de Ştiinţe şi Arte“Gheorghe Cristea” din Bucureşti,colaborator al UNMB.

Din punct de vederemuzical, lucrarea “Onde, Ondine”este la baza un proiect comunrealizat de grupul “SeduCânt” (AnaChifu, Maria Chifu, Diana Rotaru,Mihai Cucu şi Georgiana Bobocel).Cele trei părţi ale piesei reprezintăcălătoria Ondinei din lumeasubacvatică în cea terestră, umanăşi înapoi. Sfâşiată în două jumătăţi– dorinţă şi frică, dragoste şidetaşare, durere şi joc, instinct şiraţiune, “flaut şi fagot” – Ondinedevine o străină în ambele lumi, niciuna primitoare, amândouă distrusede propriile slăbiciuni. Piesa “PlayTime!” (muzica Cătălin Creţu) a fostun… pretext pentru coregrafaAndreea Tănăsescu de a exploataun alt fel de spaţiu, cel alconstrucţiei de personaje şi situaţii

teatrale. Patru personaje suntcaptive într-un spaţiu imaginar dincare nu pot ieşi. Singura modalitatede a vedea lumea sunt capetele dinburete, metaforă a identităţiifabricate, un joc din care se naştedansul. Lucrarea muzicală esteinterpretată de Daniel Kientzy –saxofon, Cornelia Petroiu – violă şiReina Portuondo – electronics, afost compusă şi interpretată înprimă audiţie în 2010, în Franţa.Admirabil efortul tuturor celorimplicaţi în acest proiect şi mai alesevoluţia tinerelor olandeze, carevor avea cu siguranţă doar“poveşti” frumoase despreRomânia. (Foto: Alma EvaGhiulea)

JunioriiCercul de muzică uşoară “Melos” de la Palatul

Copiilor din Iaşi a lansat un nou album colectiv, intitulat“Steluţe pe portativ – volumul 4”. Alături de protagoniştiau fost invitaţimembrii trupei dedans “AcademiaShow”, coordonatoriprof. Ligia Grozdan şiCosmina Paraschiv,precum şi directorulPalatului, prof.Constantin Şerban.Albumul fiind oretrospectivă a unuifoarte fructuos 2011,micii campioni aifestivalurilor şi-audemonstrat talentul şivaloarea, în frunte cuRaluca Ursu,Ecaterina Petruca,Georgiana Dăriescu,Ruxandra Tomulesei,Otilia Bişog, AndraPăsărin, ClaudiuAxintioi, DariaGrigoraş, George Slabu Pascal, Daria Bârzu şi alţii. Ceide mai sus au adus culorilor ieşene şi implicit aleRomâniei premii la festivalurile internaţionale“Slavianski Bazaar” din Belarus, “Shining Star” dinTurcia, “Golden Leaf” din Estonia, “Zlatna Pahulja” dinMuntenegru, “Eurokids” din Italia, “Micul Prinţ” din

Republica Moldova, “Ti amo” (Oneşti, România),“Prichindelul”, “Berliner Perle” şi “Trixie” din Germania,“Il pulcinella d’oro” din Italia. În plan individual, două dinelevele cercului “Melos”, Ruxandra Tomulesei şiMădălina Lefter, au impresionat Italia la celebrulconcurs muzical “Ti lascio una canzone”, difuzat pepostul RAI Uno. De curând, în cadrul Galei “Excelsior”,

de la Iaşi, Raluca Ursu, Ruxandra Tomulesei şiGeorgiana Dăriescu, alături de coordonatoareacercului “Melos”, prof. dr. Gabriela Nechita, au fostnominalizate pentru contribuţia şi rezultatele deexcepţie, ca reprezentante ale României.

Livia VĂLESCU

prof. G. Nechita şi elevii săi


Pe ecrane

Dumitru Lupuşi filmulmuzical

pentru copiiMarius GHERMAN

Într-un număr anterior am dezvăluitpreocupările remarcabile ale Asociaţiei culturale demuzică, teatru şi film pentru copii “Rolfilm”. Este de faptambiţia compozitorului Dumitru Lupu (iniţiator, alăturide regretatul Aurel Manolache, al festivalului “Mamaiacopiilor”, deci excelent cunoscător al celor mici) de arevigora, după două decenii de absenţă, filmul muzicalpentru copii. Din anul 2005 el şi-a pus semnătura(scenariu şi muzică) pe nu mai puţin de 7 peliculeartistice de acest gen, avându-l alături de fiecare datăpe regizorul Dumitru Cucu. El a angrenat în acesteproducţii zeci de actori-copii din toată ţara, cu vârstecuprinse între... 2 şi 18 ani, cu premii la festivalurinaţionale şi internaţionale, aceştia având şansa de aevolua alături de nume binecunoscute, artişti îndrăgiţicare s-au pretat cu entuziasm acestui joc frumos şiamuzant. Dar să le luăm în ordine.

“Mulineta roşie” (2005) istoriseşte aventurile pelitoral ale copiilor din tabăra “Concertino”, grupaţi înjurul “monştrilor sacri” Jean Constantin, RodicaPopescu-Bitănescu şi Alexandru Jula. “Peştele verde”,din anul următor, ne arată un grup de copii îmbarcaţi încelebra “mocăniţă”, care odată ajunşi în tabărăîncearcă să dezlege legenda peştelui verde. Mecanici,

profesori, şefi de gară, controlori CFR, femei-muze,pescari fantastici – aceştia sunt adulţii, jucaţi de JeanConstantin, Benone Sinulescu, Gabriel Dorobanţu,Ileana Şipoteanu şi Alexandru Jula. În 2007 trecem laaltă culoare, odată cu feeria muzicală “Pădureaalbastră”, pe un libret de Florin Pretorian. Este opovestire cu iz ecologic, învăţându-i pe cei mici sămenţină natura curată, altminteri... vrăjitoarea îitransformă în animale! Anul şi filmul, fiindcă în 2008 afost lansată comedia muzicală “Trupa de show”, în carecopiii ajung, în loc de o tabără muzicală, într-una...militară, suportând timp de 24 de ore rigorile cazone,dar proclamând la final victoria prieteniei. Alături decopii au jucat Jean Constantin, Alexandru Jula, GabrielDorobanţu, Nelu Bălăşoiu, Ileana Şipoteanu, EugenUngureanu, Maria Tripon, Florin Pretorian, DanielaVitcu, Nidia Moculescu. Comedia muzicală“Dramaticus” (2009) proclamă victoria copiilor dintr-otabără artistică (este un leit-motiv al filmelor, punând învaloare talentul micilor protagonişti) asupra unuipersonaj negativ, Dramaticus, pe generic figurând NaeLăzărescu, Alexandru Jula, Gabriel Dorobanţu, IleanaŞipoteanu, Florin Pretorian, Daniela Vitcu, NelyCimpoca. “Criza srl” (2010) este tot o comediemuzicală cu durata de o oră, fiind o satiră la adresasocietăţii actuale, în care puterea banului creează onouă scară de valori, aruncând la periferie valorileculturale şi inocenţa copilăriei. Dar copiii din tabăramuzicală “Fantezia” îi înving pe afaceriştii venali şi punîn scenă cu mare succes spectacolul “Criza ne-a făcutvaliza”. De această dată, pe generic “veteranii”Alexandru Jula şi Ileana Şipoteanu i-au avut alături peJean Paler, Elisabeta Turcu, Marian Spânoche, LuizaToma, Andrei Cantaragiu, Luciana Crudu, Ion Ioniţă.Deloc neglijabil aportul textierilor Carmen Aldea Vlad,Viorela Filip, Petru Brumă, Ion Puiu Stoicescu, precumşi cel al membrilor Clubului Umoriştilor Constănţeni. Însfârşit, cea mai recentă producţie Rolfilm, din 2011,este comedia muzicală “Tabăra lui Dorobel”, cu versuriale cântecelor scrise de Carmen Aldea Vlad, FlorinPretorian şi Lidia Moldoveanu. “Dorobel”, cunoscut

G. Dorobanţu şi Al. Jula

J. Paler, D. Lupu, I. Şipoteanu, Al. Jula, M. Spânoche


Amintiriinterpret pop, jucat deGabriel Dorobanţu, sedecide să iniţieze otabără artistică pentrucopiii talentaţi, cu ajutorulcompozitorului DumitruLupu, al “Radio-Vacanţa”, al celor de laTerasa “Bella Italia” dinMamaia. Dar doi ticăloşi,plasatori de anabolizanteşi etno-botanice,încearcă să se strecoareîn camping. Nu le merge,însă, aşa încâtspectacolul final este untriumf, copiii fiind ajutaţi şide Alexandru Jula,Gabriel Dorobanţu,Ileana Şipoteanu, AdrianDaminescu, FlorinPretorian. Mai mult, nişteproducători americani vinspecial în România,pentru a contractamarele show! Dindistribuţia acestui ultimfilm mai fac parteprofesori şi studenţi aiFacultăţii de Arte dincadrul Universităţii“Ovidius” din Constanţa.

Şapte filmemuzicale minunate, copiitalentaţi, vedeteconsacrate, realizatori deexcepţie - Dumitru Lupu(muzica şi scenariul),Dumitru Cucu (regiaartistică)... Din păcate aufost difuzate doar laTVRM (dar câţi urmărescacest post?), parţial laOTV sau B1TV, în timpce posturile TV celelaltese întrec în a ne asfixiacu aceleaşi veşnicedesene animatejaponeze sau emisiuni“pentru copii” la care ceimici închid televizorul...Ce-ar fi ca un post TVimportant să difuzeze,şapte duminici la rând,dimineaţa sau la prânz,aceste mici bijuterii?TVR, se aude?

Colaborare exemplarăOctavian URSULESCU

La ora când am scris, anul trecut, cartea despre Temistocle Popa, nuposedam toate datele de mai jos, aşa încât se impunea o revenire şi, implicit, ocompletare. Menţionam acolo faptul că maestrul i-a compus peste 60 de cântecelui Dan Spătaru, adevărat record, omiţând însă o altă colaborare exemplară, ceacu Margareta Pâslaru, artistă prezentă la lansarea cărţii şi evocând atât deemoţionant anii frumoşi când au dus împreună atâtea melodii în top-uri. Iată maijos această ”addenda” atât de necesară, în care regăsim cele 23 de titluri înscrisela loc de cinste în cartea de aur a muzicii uşoare româneşti. Colaborarea dintreTemistocle Popa şi Margareta Pâslaru a debutat la festivalul de la Mamaia din1965, cu melodia „Dorule”, versuri Aurel Storin, prezentată în dublă versiune,cealaltă aparţinându-i lui Constantin Drăghici. A fost un an fructuos, cu încă patrupiese: „Pădure” (text N. Constantinescu), „Margarete” (text Angel Grigoriu, RomeoIorgulescu), „Cei care se iubesc” (text Radu Stănescu), „Nu-mi pasă de lună şistele” (text Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu). Urmează, în 1967, „Nu pot să tesufăr” (text Eugen Mirea), în 1968 „La Trivale”, text Harry Negrin (s-o gândi poatecineva să sugereze Primăriei din Piteşti adoptarea acestui cântec, ca un autenticimn...), iar în 1970 Margareta Pâslaru lansează melodia „Hopla!”, text Aurel Felea,

în spectacolul „Se caută o vedetă”. După„Izvorul”, pe un text al interpretei,Temistocle Popa îi încredinţează cele douămelodii distinse cu menţiune la festivalul dela Mamaia din 1973, „Cânta un ciobănaş”(text Mircea Block) şi „Şi m-am trezit căiubesc” (text Aurel Storin). Tot două piese lasecţiunea „Creaţie” a festivalului de laMamaia le alătură numele în 1976, „Unroman de dragoste” (distinsă cu premiul II)şi „Să fii învingător!”, aceasta din urmă peversurile interpretei. În anul 1979 suntînregistrate cântecele „Actorii” (text HarryNegrin) şi „Sărută-mă...”.

Temistocle Popa şi MargaretaPâslaru au lansat câteva şlagăre

memorabile în trei filme muzicale de imens succes. În 1973, toţi copiii, dar şipărinţii lor, fredonau melodiile din filmele „Veronica” şi „Veronica se întoarce”.Margareta Pâslaru, cu dublu rol în aceste filme, şi-a legat numele de titlurile„Veronica” (Cântecul zânei), „De ce, de ce, de ce?” (În dormitorul copiilor), „Ominune poate face fiecare” şi „Cântecul primăverii”, toate pe texte de MirceaBlock. La filmul „Melodii, melodii”, din 1978, Temistocle Popa a lucrat cu un alttextier, Saşa Georgescu, Margareta Pâslaru dând viaţă aici cântecelor„Săptămâna”, „Tineri, cântaţi cu noi!”, „Melodii, melodii”, „Iubite Bucureşti”.

Anii au trecut, maestrul Temistocle Popa se îndreaptă către vârsta de 91de ani, fiind ameninţat cu evacuarea din casă, spre indignarea tuturor celorcare-l preţuiesc (intervenţiile din presă şi de la TV, în care m-am implicat, să fireuşit oare să oprească această barbarie?). Margareta Pâslaru este aproape detoate evenimentele artistice importante, implicată în acţiuni caritabile şi lucreazăla cartea vieţii ei, care de pe acum se anunţă un roman pasionant. În fiecare an,în iunie, îi sărbătoreşte pe cei doi mari prieteni ai săi, compozitorii TemistoclePopa şi Paul Urmuzescu, cărora, cu totul întâmplător, le-am consacrat primeledouă volume biografice din seria iniţiată de dr. Florin Rotaru la BibliotecaMetropolitană...

împreună, în AulaPalatului Cantacuzino


Evenimente

Artaspectacolului

Lucreţia STOICA

Am mai scris-o în paginile noastre, există oştiinţă, o artă a spectacolului, care dacă sunt stăpânitepermit edificarea unor show-uri de mare calitate,indiferent de criză sau de condiţiile precare în care se

zbate, evident, industria muzicală de la noi. Trebuiedoar să iubeşti muzica şi artiştii, să alegi acei interpreţicare merg la inima publicului, neţinând seama de modeşi nume exagerat mediatizate. Un asemeneaorganizator (i-am spune mai degrabă protector almuzicienilor de valoare) este Dorin Irimia, care ne-auimit încă o dată, printr-un show care, dacă ar fi fostfilmat, ar fi făcut rating imens la orice post deteleviziune. N-o spunem numai noi, ci personalităţilecare au asistat la concert, între care compozitorul JoltKerestely, maestrul de sunet Alexandra Cepraga,producătorii Livia şi Vali Gauzin, conf. univ. dr. IonMarin, cunoscutul grafician Bogdan Păun. Timp de mai

Proiecteculturale

România –Moldova

Oana GEORGESCU

Uniunea Culturală a RomânilorBasarabeni, a cărui preşedinte onorific esteactorul Florin Piersic, şi Centrul Cultural “VatraNeamului” în colaborare cu Studio Lyora DigitalProject, condus de Costin Frimu, şi AmbasadaRepublicii Moldova în România au lansat oficial sezonulserilor tematice(vineri –“Doamnele invi-tă…” şiduminică –“Duminica sur-prizelor”) ce vorfi găzduite însuperbul decoral restaurantului- muzeu. Acestaa debutat înforţă de Drago-bete, searăcare a culminatcu recitalulextraordinar allui OvidiuKomornyik. Oseară în caremanagerul Ni-colae Avram i-aavut invitaţi şipe E.S. Iurie

Reniţă, Ambasador Extraordinarşi Plenipotenţiar al RepubliciiMoldova în România, pe Deea şiDinu Maxer, Oana şi Viorel Lis,Gheorghe Turda. Toţi invitaţii i-auaplaudat pe protagoniştiiprogramului artistic-maratonsusţinut de soprana ElenaDemirdjean (fostă bursieră laOpera de Stat din Viena, prim-solistă a Teatrului de Operă şiBalet din Chişinău), interpretaIoana Sandu, interpretul,compozitorul şi dirijorul RaduCaptari, actriţa Alla Cebotari,Ansamblul de Cântece şi DansuriŢigăneşti “Şatra” din Chişinău,

naista Cornelia Tihon şi saxofonistul Cezar Cazanoi,Orchestra de muzică pop “Park Place” şi formaţia“Vatra Neamului”. Toate acestea au marcat şiîmplinirea unui an de la inaugurarea oficială aCentrului Cultural “Vatra Neamului” - lăcaş de culturădestinat susţinerii, promovării şi perpetuării valorilornaţionale culturale din România şi din RepublicaMoldova. (Foto: Marius Stanca)

Elena Demirdjean

Ovidiu Komornyik

A. Cebotari, Fl. Piersic, N. Avram, I. Gauzin


Evenimentebine de zece ore, pe scenă s-auperindat artişti din generaţii diferite,

dar reuniţi sub stindardul valorii şi alpasiunii pentru muzica adevărată.Lansat de curând, grupul Breeze,condus de cunoscutul Florin Sâia, aevidenţiat un rafinament ieşit dincomun, senzuala solistă Ioana Sâiastăpânind perfect muzica latino-americană, îndeosebi “bossanova”,foarte puţin cântată la noi, ospecialistă a stilului de care neaducem acum aminte fiind IleanaPopovici, în anii ’70. O revelaţie aconcertului a fost o altă solistăfrumoasă, cu o ascensiune rapidăpe firmamentul muzicii moderne,

Isabella, mai cunoscută subpseudonimul Sherri Ward. Ea n-a

d e z v ă l u i tîncă piesedin proiectulde ultimăoră, ci aoferit ung u s t a tcocktail deş l a g ă r eromâneşt i .Aceste douăpromiţătoarenoi apariţiidin show-business-ul

nostru vor beneficia de portreteconsistente în revistă, aşa că numai insistăm.Chiar şi la nivelde muzică depetrecere s-aapelat la ointerpretă au-tentică, cunos-cuta Valentina(a făcut parteşi din proiectul“Damian andB r o t h e r s ” ) ,care a cântat şi

romanţe, dara oferit şi ov e r s i u n eoriginală a minunatului cântec allui Temistocle Popa, pe versuri deAurel Storin, “Suntvagabondul vieţiimele”. Delocîntâmplător (DorinIrimia este unmare admirator şicunoscător almuzicii dinRepublica Mol-dova şi dinRusia), a preluatmicrofonul, cueleganţa şidistincţia-i binecu-noscute, Ana-stasia Lazariuc, care a trecut înrevistă cu şarm şi feminitatemarile sale şlagăre. Marea vedetăşi surpriză a spectacolului a fostun artist cu rare apariţii înBucureşti, superstarul

basarabean Ion Suruceanu, pe carepresa îl numea la un moment dat“Adriano Celentano al Moldovei”.Bun prieten cu Dan Spătaru,crooner-ul cu voce gravă, amplă aimpresionat, ca de obicei, prinsobrietate şi forţă interpretativă, încele două consistente reprizemuzicale, în care nu a pregetat săinvite la un simpatic concurs inter-activ câteva din spectatoarelemelomane, până la urmă premiindu-le pe toate cu cel mai recent CD alsău. Că iniţiativa lui Dorin Irimiaeste viabilă o dovedeşte şi faptul căsexagenarul Suruceanu a fosturmărit cu veneraţie de tânărulmuzician Florin Sâia, absolvent alUniversităţii de arte “George

Enescu” din Iaşi, care ne-amărturisit că pentru el a fost unprivilegiu acela de a sta alături de

un interpret cu o asemenea staturăartistică. Există o artă aspectacolului? Citiţi cele de mai susşi veţi înţelege că da! (foto: GabiBoholţ)

Isabella

Anastasia Lazariuc

Breeze

Jolt Kerestely, Dorin Irimia, Ion Suruceanu


Pe scene

Magiamuzicii

Colette ZAMFIR

În luna ianuarie sedeschidea oficial Stagiunea2012 a Operei Comice pentruCopii, cu baletul de buzunar”Păpuşile MeşteruluiCopppelius” (regia şicoregrafia: Cătălin Caracaş,scenografia: Viorica Petrovici),o adaptare după ”Coppelia” deLéo Delibes. Aceasta acontinuat în forţă în februariecu ”Farmacistul” de JosephHaydn, după Carlo Goldoni şicu baletul de buzunar”Cenuşăreasa”, premieraoficială a lunii martie. Chiar

dacă micuţii spectatori umplu pânăla refuz Sala Giuleşti în fiecare lunişi marţi, când, tradiţional, se joacăcâte două reprezentaţii, directorulfondator Smaranda Oţeanu Buneaa programat vineri searaspectacole de muzică şi dans şimusicaluri de referinţă pentrurepertoriul Operei Comice: ”Copiiişi Magia Muzicii” şi ”Copiii şi MagiaCompetiţiei” (mozaicuri muzical –coregrafice, dinamice, cu şlagăreromâneşti şi internaţionale şidansuri moderne) şi nu în ultimulrând, musicalul ”O noaptefurtunoasă” de Roman Vlad,

adaptare după I.L. Caragiale.Spectacolul s-a jucat cu maresucces în 2011 la New York, lacelebra ”Town Hall” de pe

Broadway, dar şi la Nürnberg(Germania), la Festivalul Românilororganizat de Deutsch-RumänischerKulturverein ROMANImA e.V

(Doina şi Vasile Dolbea)! Acestaeste un eveniment organizat încadrul ”Centenarului Caragiale”,consultantul Proiectului ”Caragiale”fiind actorul Mircea Diaconu.Scenografia este semnată deViorica Petrovici, director artistic alOperei Comice pentru Copii,nominalizată la Premiile César2012 la categoria “Cele mai bunecostume” pentru filmul “La sourcedes femmes” - “Izvorulfemeilor”, regia Radu Mihăileanu.(Foto: Dragoş Bitere şi MădălinaŞtefănescu)


Premii

Grammy 2012Dorin MANEA

Premiile Grammy, considerate“Oscarurile” industriei muzicale dinStatele Unite ale Americii, suntdecernate de membrii NARAS (TheNational Academy of Recording Artsand Sciences) şi recompenseazămuzicieni, compozitori, producători şiformaţii pe numeroase categorii, încadrul a două ceremonii maraton(majoritatea premiilor se decerneazăîn prima ceremonie, cea ne-televizată,numai cea de-a doua fiind televizată).Dar iniţiatorii premiilor au redus drasticîn acest an numărul categoriilor dinportofoliu, de la 109 la 78, provocândnemulţumirea multor artişti, care au şiorganizat un protest şi au lansat o petiţie prin care aucerut reinstaurarea categoriilor suprimate, printre carese numără latin jazz, muzica hawaiană, cajun, polka(baza protestului - desfiinţarea categoriilordezavantajează mai ales rasial practicanţii stilurilor cupricina, ele fiind apanajul unor minorităţi).

Cea de-a 54-a gală principală Grammy Awards,cea televizată şi cunoscută de noi toţi, a avut loc, ca de

obicei, la StaplesCenter din LosAngeles, având şiun prezentator,rapperul LL CoolJ - prima oarădupă 7 ani cândse revine la ideeaunui animator.Solista britanicăAdele, în vârstăde 23 de ani -aflată la prima eiapariţie pe scenădupă intervenţiasuferită pe corzilevocale în toamna

anului 2011 – a câştigat cele mai multe trofee – şase dinşase nominalizări – dominând spectacolul. A fost laturaoptimistă a show-ului, altminteri ceremonia fiindstrăbătută de unda de regret apărută după decesulincomparabilei Whitney Houston, doar cu o zi înainte:Jennifer Hudson a interpretat “I Will Always Love You”,iar LL Cool J a rostit o rugăciune. Pe parcursulspectacolului au fost amintiţi şi alţi valoroşi muzicienidecedaţi în 2011, cum ar fi Gil Scott Heron, iar AliciaKeys şi Bonnie Raitt au interpretat piesa “A Sunday Kindof Love” a Ettei James, o altă legendă a muzicii care amurit nu demult.

Rockerii de la Foo Fighters au fost ceilalţi maricâştigători ai galei, cu cinci premii Grammy, cântăreţulBruno Mars a plecat acasă cu mâna goală, la fel şiexcentrica Lady Gaga, în timp ce Kanye West, care a

avut cele mai multe nominalizări - şapte - a câştigatpremiile pentru cea mai bună interpretare rap, cel maibun cântec rap, cea mai bună colaborare rap alături deJay-Z si cel mai bun album rap. Trofeul pentru Revelaţiaanului - primit de Adele în 2009 - a fost câştigat anulacesta de Bon Iver, care a mai obţinut premiul pentru cel

mai bun album alternativ. Printre apariţiile deosebite ale

galei s-a numărat şi cea alegendarului grup californian BeachBoys, care a marcat 50 de ani de laînfiinţare printr-o mult aşteptatărevenire pe scenă alături de BrianWilson, după o absenţă de peste 20de ani. A primit un premiu pentruîntreaga carieră starul country GlenCampbell, care a cântat “RhinestoneCowboy” şi şi-a anunţat ultimulturneu, fiind diagnosticat cuAlzheimer.

În timpul evenimentului aumai cântat, printre alţii, Adele, BrunoMars, Taylor Swift, Katy Perry, Bruce

Springsteen şi E Street Band, Chris Brown, FooFighters, Nicki Minaj, Maroon 5, iar printre colaborărileinedite s-au numărat Coldplay şi Rihanna, Chris cuDavid Guetta şi Lil Wayne – la momentul secţiunii dancemusic, Sir Paul McCartney cu Joe Walsh şi Diana Krall,Carrie Underwood cu Tony Bennett (al 16-lea Grammyal venerabilului solist).

Iată o parte din lista premiilor decernate, noioptând pentru titulaturile originale ale categoriilor, dificilde tradus exact în română.

Record of the Year: “Rolling in the Deep” Adele;Song of the Year: “Rolling in the Deep” Adele Adkins &Paul Epworth; New Artist: Bon Iver; Pop SoloPerformance: “Someone Like You” Adele; PopPerformance by a Duo or Group: “Body and Soul” TonyBennett & Amy Winehouse; Pop Vocal Album: “21”Adele; Alternative Album: “Bon Iver” Bon Iver; RockSong: “Walk” Foo Fighters; Rock Album: “Wasting Light”Foo Fighters; Rock Performance: “Walk” Foo Fighters;Hard Rock /Metal Performance: “White Limo” FooFighters; R&B Album: “F.A.M.E.” Chris Brown; R&BPerformance: “Is This Love” Corrine Bailey Rae; RapAlbum: “My Beautiful Dark Twisted Fantasy” KanyeWest; Rap Performance: “Otis” Jay-Z and Kanye West;Dance Recording: “Scary Monsters and Nice Sprites”Skrillex; Dance /Electronica Album: “Scary Monstersand Nice Sprites” Skrillex; Musical Theater Album: “TheBook of Mormon” Robert Lopez, Trey Parker & MattStone; Country Album: “Own the Night” LadyAntebellum; Country Song: “Mean” Taylor Swift; jazzinstrumental Album: “Forever” Corea, Clark & White;Blues Album: “Revelator” Tedeschi Trucks Band; FolkAlbum: “Barton Hollow” The Civil Wars; PopInstrumental Album: “The Road From Memphis” BookerT. Jones; Bluegrass Album: “Paper Airplane” AlisonKrauss & Union Station; Reggae Album: “Revelation Pt.1: The Root of Life” Stephen Marley; New Age Album:“What’s It All About” Pat Metheny; Gospel Album: “HelloFear” Kirk Franklin; istorical Album: “Band on the Run(Paul McCartney Archive Collection - Deluxe Edition)”Paul McCartney.

Adele

Foo Fighter


Dance

Succes globalDan CHIRIAC

AKCENT: se află în toiul pregătirilor pentru anul2012. După ce piesa lor ‘Feelings on Fire’ s-a auzit încluburi din jurul lumii, urcând în top 10 din Turcia pânăîn Grecia şi Polonia, cei trei se pregătesc să lanseze unnou single. Turneele asiatice vor continua la începutulanului cu noi show-uri în exotica Brazilie şi în India.După 10 ani pe aceeaşi scenă, 7 albume lansate,milioane de vizualizări pe youtube, sute de concerte peaproape toate continentele, povestea de succesAkcent continuă, trio-ul demonstrând cu fiecare singlecă se poate reinventa şi că HIT este sinonim cu numeletrupei. Iată câteva file din albumul de succes algrupului. - pe internet, a avut loc premiera videoclipuluinoului single Love Stoned. Videoclipul, filmat în Marocîi prezintă pe Adi, Mihai şi Sorin în căutarea iubirii,întruchipată de o frumoasă Fata Morgana - AKCENT,2010 - 4 LUNI, 15 CONCERTE, 4 CONTINENTE : auvizitat Piramidele în Egipt iar concertul susţinut laAmman în Iordania a fost urmat de o vizită laMormântul Sfânt - 1001 DE NOPŢI DANCE CUAKCENT : au susţinut un super show într-unul dintrecele mai celebre şi elegante cluburi ale Emiratelor. Inmijlocul spectatorilor s-a remarcat Prinţul Dubaiului,Hamdan bin Mohammed. Şeicul, în vârstă de 28 deani, poet publicat şi personaj foarte activ în lumeaarabă, s-a bucurat de hiturile ‘That’s my name’ şi ‘Staywith me’ .Cel mai recent hit al trupei, ‘My Passion’, afost foarte bine primit atât în afara ţării, cât şi înRomânia - AKCENT - MY INDIAN PASSION: turneu înIndia. Adi, Mihai şi Sorin au aici un statut de adevăratevedete internaţionale, fapt ce a făcut ca mari scene dinCalcutta, Pune, New Delhi, Mangalore şi Bangalore să

devină neîncăpătoare. Într-un stil pur oriental, specificproducţiilor Bollywoodiene, spectatorii au cântat fiecarevers şi au dansat frenetic. 17 000 de km, 33 de ore dezbor, cinci oraşe, zeci de mii de glasuri şi mâini în aer,sute de autografe şi zeci de mii de fotografii - acesteaau fost ingredientele formulei magice Akcent în India -

AKCENT - O MANTRĂ A SUCCESULUI: Dacă pânăacum câţiva ani, India era un teren muzical cât sepoate de nesigur pentru culturile europene, situaţia s-aschimbat considerabil. Băieţii de la Akcent sunt acumunul dintre cele mai fierbinţi subiecte în spaţiul muzicalindian, fapt confirmat de cel de-al doilea miniturneu, ce

a avut loc în zonele Bombay şi Hyderabad. Noul single“Spanish Lover” a depăşit ca popularitate chiar şisuperhitul anterior, “That’s My Name”.

INNA: a lansat la nivel global videoclipul pentrusingle-ul ‘Endless’, al patrulea de pe albumul ‘I Am The

Club Rocker’. Şi pentru acestvideoclip, Inna a lucrat curegizorul Alex Herron, cucare a filmat ‘Sun is Up’,‘Club Rocker’ şi ‘UnMomento’.

Cu şapte single-uri înparalel pe radiourile din toatălumea şi concerte pe 3continente într-o singurăsăptămână, INNA este cusiguranţă, alături de sportivide renume, un purtător decuvânt al ţării noastre înstrăinătate. “Club Rocker”,

single-ul ce se bucură de un featuring cu Flo Rida, seaflă pe primul loc în clasamentul muzicii de club dinFranţa. In acelaşi timp, piesa a intrat direct pe locul al3-lea în topul vânzărilor din aceeaşi ţară, depăşindartişti ca Shakira, David Guetta sau Coldplay. Să neamintim că în septembrie s-a lansat la nivel mondial cel

Alexandra Stan

Akcent


Dancemai nou album INNA, ‘I am the Club Rocker’. Mexicul,India, Cehia, Olanda, Israelul, Polonia, Italia, Belgia,

Rusia şi nu numai au stat aproape de tasta refresh într-o duminică seara, pentru că piesele vor devenidisponibile şi online. INNA, senzaţia dance-pop cares-a impus pe scena muzicală internaţională în ultimiiani, a lansat cel de-al doilea album de studio, cu 3 hiturimajore: Sun is Up, Club Rocker şi Un Momento . Dincele 13 piese de pe album, urmează să se lanseze încă3. După scena de la Romanian Music Awards, într-unsuper spectacol de la Braşov, a plecat într-un turneu depromovare în Belgia, Olanda şi Rusia.

Alexandra Stan. După Discul de Platină pentrunumărul record de vânzări ale single-ului “Mr.Saxobeat”, peste un milion de unităţi, Alexandralansează cel de-al patrulea single cu titlul “predictiv”.

Este primul featuring al artistei, realizat împreună curapper-ul german Carlprit. Single-ul a fost lansat în

Franţa şi Germania şi este mix-ulperfect între vocea caldă a Alexandreişi beat-urile hip-hop cărora nu le poţirezista. Artista Pro Music a iniţiat unconcurs pe pagina sa oficială deFacebook, prin care fanii de pe întregmapamondul pot câştiga un album cuautograful Alexandrei dacă trimit unlink de Youtube prin care declară înlimba lor maternă că au votat pentruAlexandra Stan.

Lucky Man Project. Se parecă Mr. Z şi DDY Nunes au descoperitreţeta rapidă spre succes, confir-mându-şi numele în foarte scurt timp.Astfel, Lucky Man Project a ajuns înmai puţin de două luni de la lansare sănumere peste 5 milioane de vizualizărionline şi concerte în toată ţară. Decurând, proiectul a fost semnat în

Grecia, Rusia şi Polonia, primind deja cereri pentruconcerte în Europa. Cei doi lucrează la mai multeremixuri, dar şi single-uri ce vor fi lansate în curând.Ingeniozitatea cu care ei joacă ritmurile vă va surprindecu siguranţă, la fel ca şi vocile cu care colaborează. Onouă cântăreaţă li se va alătura pentru a aduce accentesexy viitorului lor hit. ‘Suntem foarte fericiţi că publiculuiîi place piesa noastră. Încercăm să onorăm toatecererile de concerte şi ţinem mereu legătura cu fanii peFacebook şi pe siteul nostru’- ne-a declarat Mr. Z,producător al proiectului, după un weekend plin deconcerte in ţară.

Mattyas a petrecut o săptămână în Grecia,unde în afară de concertelepe care le-a susţinut peinsule - Lefkada, Mykonosşi Paros, a filmat unvideoclip la cel mai nousingle al său - “Mi Amor“.Filmările au avut loc laAtena. Scenariul ni-lprezintă pe Mattyas lacostum într-o limuzină, îndrum spre concert. Aparentnimic ieşit din comun, pânăîn momentul în care artistulîşi dă seama că esteurmărit. Regia estesemnată de acelaşi SheriffFrancis, cu care artistul acolaborat şi la videoclipul“Secret Love”, unul din ceimai importanţi regizori, cucare au colaborat mariartişti greci.

Mattyas

Inna


Concurs

Festivalul„REMEMBER”

Carmen ALDEA VLAD

De ce „Remember”? „Am vrea să fim mereu ocandelă aprinsă şi în lumina ei să căutăm calea spreînalt, să-i păstrăm focul ca pe o comoară sfântă şi dincăldura ei în jurul nostru să-mpărţim. Amintirile nu pier,valurile se oglindesc în cer, clipele sunt ninse de timp,ţărmul mării de ape lovit, şi dorul nemărginit”. Numemari ale celor plecaţi într-o lume paralelă, cum ar fiVasile Vasilache, Radu Şerban, George Grigoriu, IonCristinoiu, Cornel Fugaru, Anton Şuteu, FlorinBogardo, Şerban Georgescu, Anda Călugăreanu,Laura Stoica, Nat King Cole, Ion Aldea Teodorovici,Amy Winehouse şi-au readus pe scena festivaluluiincontestabilele valorimuzicale. Uneoriîmbrăcate în orchestraţiinoi, iar interpretările aufost pe măsură. Acestaeste punctul de plecare alfestivalurilor de sfârşit dean de la Constanţa:Omagiul personalităţilornemuritoare!

De 7 ani doamnaprofesor, la ColegiulNaţional de Arte “ReginaMaria” Constanţa, şitotodată inspector şcolarde arte în cadrulInspectoratului ŞcolarJudeţean, Dorina Ivanciu,ne-a obişnuit cu răsfăţulmuzical, pe final de an,prin organizareafestivalului ce reaminteştede personalităţi, creatorisau interpreţi, omagiaţidupă trecerea lor în nefiinţă.

Fenomen perfectabil an de an, festivalul acrescut, ca şi concurenţii săi, în înălţime, dar şi învaloare. Bucurându-se de un juriu de specialişti, nudoar numeros, ci şi responsabil, începând cupreşedintele, mult îndrăgitul adolescentin MihaiTrăistariu (chiar dacă în 16 decembrie a împlinit 35 deani), fiind urmat de ceilalţi membri: doamnele HalimeDemirtas, profesor de muzica la Istanbul – Turcia şi înparalel la Colegiul Naţional “Kemal Ataturk” – Medgidia,România, Bonka Petrova Skorchelieva, profesor demuzică la Silistra – Bulgaria, Liliana Moldoveanu,realizator de emisiuni în cadrul Radio România

Constanţa; Mădălina Dinescu, producător în cadruldepartamentului de divertisment al televiziunii Neptun;Liliana Cornilă, doctorand în istorie şi strategii de modăşi costum în cadrul Universităţii Naţionale de ArtăBucureşti, designer, membru UAPR; Carmen AldeaVlad, poetă şi textieră, membră UCMR; LoredanaGiuglea, manager World Vision România, BiroulConstanţa; Daniela Hanţiu, actriţă, secretar ştiinţificUniversitatea “Ovidius” Constanţa, Domnii Petre-PaulNicolescu, profesor, membru în comitetul deorganizare a 4 ediţii ale Festivalului Internaţional“George Enescu” Bucureşti, dirijor, animator şiorganizator de activităţi culturale; Eugen Albu,muzician, şeful formaţiei “Solaris Band”, profesor demuzică la Palatul Copiilor din Constanţa; Gelu Păun,profesor de muzică la Colegiul Naţional de Arte“Regina Maria” Constanţa; Mircea Cazan, solist vocalşi poliinstrumentist; Walter Eduard Ghicolescu, folkist,matematician şi informatician, membru al cenaclului“Totuşi iubirea”, condus de regretatul poet AdrianPăunescu; Florian Stoica, profesor de teoria muzicii laColegiul Naţional de Arte “Regina Maria” Constanţa;

Cătălin Dascălu,compozitor, textier şiproducător muzical.

Imnul festivalului afost realizat de tânărulcompozitor, masterand alUniversitaţii OvidiusConstanţa, profesorulAdrian-Mihai Hasna Preda,pe versurile doamneiprofesor Ene Ulgean.

Laureaţii au fost: GR. I –Alexia Urtoi – Iaşi, GR. a II-a – Ana TeodoraGaitanovici – Buzău, GR. aIII-a – Andreea Ştefan –Feteşti, ex aequo, CristianŞtefan Goaie – Constanţa,GR. a IV-a – Elena MariaRadu – Constanţa, GR. aV-a – Mirela Paraleu –Constanţa

Cu 11 voturi pentruau fost desemnate, tot ex

aequo, 2 trofee mari: Mirela Paraleu şi Ana TeodoraGaitanovici.

În total, celor 46 de participanţi li s-au acordat46 de premii, fapt motivant în competiţiile muzicalepentru copii.

Un caz aparte l-a constituit compozitorul –interpret – profesor Adrian Daminescu, a cărui diplomăde recunoştinţă a fost disputată de cele patru eleve cel-au reprezentat în festival, trei în concurs, DenisaŞtefania Lucan, Andreea Ştefan şi Diana MariaAntonică, cât şi de către Bianca Niţă, câştigătoareaediţiei 2010, în recital, în gală.

Adrian Daminescu şi elevele sale

Ştiri


FlashMihai ANTON

VASILE ŞEICARU a cântat,după mai bine de 30 de ani, lamicrofonul formaţiei Cristal, cu cares-a afirmat în anii ‘70. Evenimentula avut loc, în exclusivitate, pe scenaemisiunii “Timpul chitarelor”.

După succesul incredibil pecare l-a avut în Franţa, RADIOKILLER se află pe locul 1 în topulMusic Week Club din UK. PaulDamixie şi LeeHeart formeazăun duet cu oenergie devas-tatoare, care acucerit şi MareaBritanie. Pe opiaţă muzicalăînchisă şiconservatoare,‘Lonely Heart’ areuşit să iasă din tipare şi săalinieze Radio Killer alături de artiştiprecum Jason DeRulo sau Arminvan Buuren. Cu un numeneconvenţional, un sound inovativşi versuri profunde, Paul şi Lee suntadoraţi şi peste hotare. Dacă primulsingle intitulat ‘Voilà‘ a devenit un hitatât în ţară, cât şi în străinătate,‘Lonely Heart’ promite un succes deproporţii.

LORA trăieşte “Un Vis”. Afilmat un nou clip pentru cel de-aldoilea single care a fost lansat înpremieră la “Romanian MusicAwards 2011”. Clipul a fost filmat în

28 de ore la studiourile MediaProPictures(Buftea). “La filmări a fostgreu, dar frumos şi pentru primadată am simţit că interpretez unpersonaj. Un clip greu care mi-a

solicitat talentul actoricesc » adeclarat Lora. Regizor – FlorinBotea.

Au avut loc filmările lavideoclipul SORE pentru single-ul“Love Is Music”, un proiect produsde HaHaHa Production. Sore esteinterpreta personajului principalnegativ din “Pariu cu viaţa”, unserial pentru toate generaţiile.Regia este semnată de BarnaNemethi şi Vlad Feneşan, iarimaginea de Pătru Păunescu, cei cucare a colaborat şi Smiley pentru“Dream Girl”. Videoclipul vine săîntărească imaginea fresh a artisteiprintr-un decor funky-pop şi ţinute

pe măsură, ves-timentaţia fiindasigurată de RaduMada.

Producătoriiserialului american“Hart of Dixie”,transmis pe CWNetwork, au ales opiesă compusă şi

cântată de LOREDANA GROZA,pentru a apărea pe coloana sonorăa episodului cu nr. 8. În spatele noiiproducţii americane, ce o are în rolprincipal feminin pe actriţa RachelBilson, stă aceeaşi echipă ce arealizat şi celebrulserial “GossipGirl”. CânteculLoredanei are opoveste deo-sebită, aceastaî n r e g i s t r â n d - odupă ce a visat-o.“Povestea acesteipiese este unafoarte drăguţă,pentru că ea s-anăscut în urma unui vis. Amînregistrat-o la New York împreunăcu Jeremy Adelman şi am numit-o“Boom Boom Boom”. Piesa estedance cu accente de dub step ” adeclarat artista.

Cel de-al doilea single al luiELLIE WHITE, cu sonorităţile luienergice şi vocea caldă, aproapeşoptită, a devenit unul dintrepreferatele cluburilor. Videoclipulacestei piese, în regia lui AlexCeauşu, a fost filmat în Sicilia,

Taormina; Elena îşi joacă povesteaalături de un model italian foarte

cunoscut, un bărbat cu mină foarteserioasă şi senzuală în acelaşi timp.

CONNECT-R revine cu unnou single intitulat ‘Take It Slow’.Piesa este o declaraţie de dragostea artistului pentru toate fanele sale.‘Take It Slow’ este soundtrack-ulperfect pentru acest sezon, single-ul ieşind din tiparele pieselor auzitepe undele radio. Cu o voce sexy-masculină, Connect-R sepregăteşte să atace topurileromâneşti şi pe cele internaţionale.Deşi nu a fost proiectată iniţial casingle, piesa a fost cântată la RMA2011 într-o altă variantă şi s-abucurat de reacţii pozitive în rândulfanilor. Vocea lui Connect-R estedublată de o voce senzualăfeminină care îi dă replica.

D u p ăsuccesul single-ului “Never BeAlone”, care a fost3 săptămâniconsecutiv ceamai difuzată piesăromânească laradio şi TV, “StayWith Me Tonight”are un sound maisoft, iar de

această dată mesajul este unulvădit dedicat publicului feminin.“Este o piesă de dragoste, în stilulnostru, dar care are şi câtevasurprize pe care vă invităm cu dragsă le descoperiţi.”, au declarat Alex,Răzvan şi Silviu. Piesa compusă şiprodusă în totalitate de băieţii de laDEEPSIDE DEEJAYS va beneficiaşi de un videoclip pe măsură, înregia aceluiaşi Iulian Moga, vechicolaborator.

Loredana

Ellie White

Sore

Lora

32

Femina


Andreea BălanTemperamentala, senzuala vedetă de azi are

doar 26 de ani, dar ni se pare că o ştim de-o viaţă şi astapentru că a fost un copil-artist foarte precoce. Nu nereferim la reprezentaţiile în sânul familiei, ci la celepublice: în 1994, la numai 9 ani, apărea în emisiunea TV“Ba da, ba nu”, pentru ca peste numai 2 ani să lansezeprimul său album, “Ameţiţi de fum”! Sunt anii în care tatălsău, Săndel Bălan, îi compune melodii de succes, careîi permit în 1998 sădobîndească Trofeul“Mica Prinţesă” lafestivalul internaţional“Micul Prinţ” şi, înacelaşi an, săparticipe la GalaEurovision, dar înafară de concurs,datorita vârstei. La 14ani putem vorbi dejade vedeta AndreeaBălan, fiindcă începemarea aventură cuduetul André, ea şicolega ei AndreeaAntonescu devenindidolii adolescenţilor.Este incredibil câteperformante a obţinutAndré în numai 3 anide activitate! Fiecarean a însemnat celpuţin 3-4 evenimentemajore. Astfel, în 1999lansează douăalbume, unul primăvara, “La întâlnire”, celălalt toamna,“Noapte de vis” (“Moşule, ce tânăr eşti…”), piesa titularăa acestuia căpătând un reuşit video-clip în noiembrie. Înaugust 1999, André câştigă trofeul festivalului de laMamaia cu super-hit-ul “Liberă la mare”, pe careAndreea Bălan îl cântă şi azi, uneori, în show-urile sale.Nu a existat artist care să fi egalat popularitatea celordouă “Andrele”, la acest nivel de vârstă, cu sute deconcerte, numeroase albume, şlagăr după şlagăr. Înanul 2000 “producţia” este şi mai bogată, cu noilealbume “Prima iubire” (lansat în primăvară, piesa titularăfiind transformată în video-clip în aprilie) şi “Am să-mifac de cap” (în toamnă, clipul fiind lansat în noiembrie).Între ele, în iulie, video-clipul cu “Lasă-mă, papa, lamare!”, de pe cel de-al treilea album, înnebuneşte toatăpuştimea. Aici trebuie căutată, între altele, explicaţiauriaşului succes al duetului André, dincolo de farmeculpersonal şi vestimentaţiile “revoluţionare”: în textelecântecelor adolescenţii regăsesc acele teme niciodatăabordate în cântece, referitoare la micile secrete şiemoţii ale vârstei lor. În 2001 succesele se înlănţuie înacelaşi ritm: apar albumele 5 (“Best of André”) şi 6 (“Onoapte şi o zi”), precum şi video-clipurile pieselor “Floride tei”, “Sună-mă!”, “O noapte şi o zi”, iar trupa obţineTrofeul “Otto Bravo” pentru cea mai bună formaţie

adolescentină. În februarie 2002 duetul André primeştenu mai puţin de patru discuri de platină şi unul de aur,pentru un milion şi jumătate de exemplare (!) vândute,cele două fiind încununate cu titlul “Prinţesele muziciidance din România”.

Greu de spus şi mai ales de înţeles ce a dus ladestrămarea duetului André, tocmai atunci când se aflape culmile succesului. Banii? Părinţii? Orgoliile vârstei?Probabil din fiecare câte puţin. Cert este că AndreeaBălan a demarat chiar din 2002 o fructuoasă carierăsolistică, cu nu mai puţin de două albume, “Te joci cumine” şi “Liberă din nou”, piesele titulare căpătând şireuşite versiuni de video-clip. În anul următor lansează,

în ediţie limitată, un maxi-single,“Plâng de dor” şi câştigă premiul Ila secţiunea “Şlagăre” afestivalului de la Mamaia, cumelodia care avea încă din iunieun frumos video-clip, “Nopţi devară”. Andreea Bălan esterealmente neobosită (aşa este şiacum, la… maturitate!), pentru căîn 2004 editează al 3-lea albumsolo, “Aşa sunt eu”, din cuprinsulcăruia sunt alese pentru video-clip cântecele “Aparenţe” şi“Oops! Eroare”. Conştientă deimportanţa televiziunii, în 2005filmează alte video-clipuri foarteurmărite, la piesele “Evadez”,“Invidia”, “O străină” şi obţinedouă distincţii majore, care-icertifică statutul de star şi la nivelsolistic: revista “Apropo TV” odesemnează cea mai bună artistăîn urma voturilor de pe internet,iar la gala MTV câştigă premiulpentru cel mai bun “site”. În

noiembrie 2006 lansează al patrulea album solo,“AndreeaB”, din cuprinsul căruia este propulsat pe micileecrane video-clipul cântecului “Nu ştiu să fiu numaipentru tine”, realizat în colaborare cu Keo. Anul 2007 îiconsacră definitiv talentul excepţional şi în plancoregrafic, deschizându-i apetitul pentru show-urileulterioare, în care elementul dansant joacă un rolprimordial. Astfel, în martie şi aprilie 2007 participă laemisiunea-concurs “Dansez pentru tine” de la ProTV,luptând alături de Petrişor Ruge pentru îndeplinireavisului acestuia, cei doi clasându-se în final pe locul 3.Drept urmare, iau parte în octombrie şi noiembrieacelaşi an la finala mondială “Dancing around the world”de la Mexico City, în care s-au înfruntat perechi din 11ţări; Andreea şi Petrişor obţin o strălucitoare medalie deargint pentru culorile României. Ca un corolar, în martie2008 cei doi triumfă, de aceasta dată, la “Dansez pentrutine-Liga învingătorilor”, în competiţia la care iau partecâştigătorii primelor 4 ediţii ale concursului. AndreeaBălan şi Petrişor Ruge alcătuiesc, pe ringul de dans, opereche extrem de sudată şi de populară, Ruge fiind şiazi invitat în spectacolele artistei. În iunie 2007 Andreealansează video-clipul “Prinde-mă, aprinde-mă!”, iar îniulie acelaşi an melodia “Nu ştiu să fiu numai pentru tine”feat. Keo primeşte trofeul “Best featuring hit” la Gala“Top Hits” de la Bacău.

33

Femina


Cum spuneam, în martie 2008 Andreea atriumfat de justeţe la “Dansez pentru tine”, perecheaei cu Petrişor Ruge devansând pe toţi câştigătoriiprimelor 4 ediţii (curios, la ediţia 2007 ei ocupaserădoar locul 3, dar îşi dovediseră ulterior clasa înMexico City). Aşa încât nu este de mirare că dansulocupă un loc tot mai important în preocupările artistei:în aprilie 2008 lansează video-clipul melodiei de mareaudienţă “Baby, Get Up and Dance”, iar în februarie2009 musical-ul “SuperWoman”, devenind astfeloficial cântăreaţă-dansatoare. După ce, în iulie 2008este încununată cu titlul “Best Female Artist” laPremiile “Romanian Top Hits” de la Bacău, laînceputul anului 2009 creează, împreună cu echipasa managerială, primul show interactiv din România.În “Lecţia de dans” publicul are ocazia ca timp de 90de minute să asculte cele mai cunoscute cântece aleAndreei, dar să şi înveţe să danseze salsa, samba,rock and roll sau paso doble de la coregraful“Bursucu’“ de la “Dansez pentru tine”, după ceAndreea şi Petrişor le exemplifică. În mai 2009, laspectacolul de lansare a show-ului este prezentat şialbumul nr. 5 din cariera solo a Andreei Bălan,“SuperWoman”, pentru ca în decembrie să propunăwww.lectiadedans.ro - primul site pentru concerte alunui artist român, în care sunt prezentate cele 4variante diferite de show, cudesfăşurătorul respectiv,precum şi extrase dinspectacole. Surprinde din noucu single-urile “God”(Dumnezeu) şi “Trippin”,acesta din urmărepoziţionând-o pe segmentuldance/club. Video-clipulacestei piese apare în mai2010, fiind filmat în insulaCorfu din Grecia şi având dela bun început o primireentuziastă, cu nu mai puţin de700.000 de vizualizări într-olună. “Trippin” devine nr. 1 laRadio Zu, pentru a doua oarăîn “Most wanted”, în iulie2010. Single-urile ceurmează, “Crazy About You” şi“Like a Bunny”, continuă şiconsolidează succesulînceput cu “Trippin”, fiinddifuzate intens în toatecluburile. Anul 2011 a fost unaltul de excepţie, pentru căAndreea Bălan a plecat cunoul concept “Dancing Show”în cel mai mare şi ambiţios turneu făcut vreodată înRomânia, “Mix Music Evolution Tour”, prezentat în numai puţin de 33 de oraşe, în fiecare dintre acestea cucâte 3 spectacole pe săptămână, în week-end.

Dotată nu numai cu talent, dar şi cu ambiţiefantastică, putere de muncă, energie şi determinare,Andreea Balăn ne promite noi şi noi surprize, pe care,sinceri să fim, le aşteptăm cu nerăbdare!Reprezentanţii ei manageriali, “Live Artists”, vorbescde o profesionistă impecabilă!

GraţiiDan CHIRIAC

AIMI. După zeci de concerte internaţionale, Aimi a găsitmodalitatea perfectă de a păstra legătura cu fanii săi de pestetot: AIMI app pentru smartphone. Aimi este printre primii artiştiromâni care dezvoltă o astfel de aplicaţie. Momentan a fostlansată pentru sistemele Android, dar va fi disponibilă şi pentruIphone, Ipad şi Ipod Touch. Aplicaţia oferă acces direct lacanalele facebook şi twitter ale artistei, la toate piesele, la celemai noi videoclipuri şi informaţii exclusive din culiseleevenimentelor. Aimi este o voce reprezentativă a muzicii dancedin România. A colaborat cu DJ internaţionali precum Emrah Isşi Sak Noel. La sfârşitul anului 2011 Aimi a susţinut un turneu înAlbania şi Turcia, iar de Revelion a cântat pentru 30.000 devietnamezi în oraşul Ho Chi Minh (Saigon).

KATE. Încă din momentul lansării, piesa “The Rain”,primul single din cariera lui Kate, a făcut furori atât pe internetcât şi în emisiunile radio şi tv în care artista a fost prezentă. Deşiare doar 17 ani, Kate este o artistă completă: are o vocespecială, dar este şi o foarte talentată pianistă, care nu lasă sătreacă o zi fără să studieze şi să interpreteze piese celebre aleartiştilor internaţionali. “Muzica, în orice formă a ei, mă defineşte

complet. Atunci când mă aşez la pian îmiplace să cânt piese ale unor artiste cumsunt Adele, Alicia Keys şi multe altele. “ne-a spus Kate.

AMNA. Una din revelaţiilemuzicale ale anului a fost cu siguranţăAmna, cu piesa sa de debut “Tell meWhy”. Melodia a urcat până în vârfulclasamentului de audienţă, fiind încontinuare difuzată de cele mai marireţele radio. Cântăreaţa nu a fost doar orevelaţie la nivel naţional, ci şi unainternaţională, fiind una dintre cele maifierbinţi noutăţi pe scena muzicalăpoloneză şi nu numai. Încă din vară,Amna îşi petrece aproape fiecareweekend la concerte în Europa, Poloniadevenindu-i ca o a doua casă. În cadrulunei gale speciale, Amna a câştigatpremiul pentru “Best InternationalNewcomer” la Radio Fama Gala Awards.Solista a cântat nu numai hitul său “TellMe Why”, dar şi cel de-al doilea single, opiesă şi mai jucăuşă şi atrăgătoare decâtprima, cu un ritm molipsitor de club.

ANTONIA. După ce la doar 19 anis-a lansat pe piaţa muzicală alături deTom Boxer, având hituri din Europa până

în Asia, iată că la 22 se bucură atât de o carieră spectaculoasă,pregătind primul său album şi turnee internaţionale, avândnenumărate oferte pentru a reprezenta mărci celebre încampanii şi o viaţă personală fericită. Anul trecut i-a adus megahitul “Marionette”, iar piesa este prezentă în topurile din Europa,aducându-i Antoniei turnee în România, Germania şi alte ţări. Aumplut cel mai celebru club din Alma-Ata, oraş din Kazakhstan,cu hituri precum “Morena”, “Marionette” care preced şi primulsău album solo.

Kate

CD-uri


Romanţe din

Bucureştii de altădată

Una din cele mai îndrăzneţeşi interesante case de discuri

autohtone – Soft Records – neoferă încă o surpriză: o culegere devechi romanţe româneşti. Ca deobicei, prezentare grafică este unade excepţie, mapa conţinând şi ocompetentă prezentare semnatăElvira Iancu (fosta componentă aformaţiei Venus), din care amdesprins câteva rânduri.

Romanţa, unul dintre celemai vechi subgenuri ale muziciiuşoare româneşti, era definită ca„un cântec tânguios, o istorioarăveche, în versuri naive”. Esteînrudită cu liedul. Melodia estestrofică, iar textul liric este ca omărturisire directă a unorsentimente pe înţelesul tuturor.Cam după 1848, romanţa ocupă unloc aparte în repertoriul lăutarilor,dar şi al teatrelor. Compilaţiacuprinde 22 de romanţe dintre careamintim: „Car frumos cu patru boi”,„Frumoasa mea cu ochii verzi”,„Bătrâneţe haine grele”, „Era o zi catoate celelalte”, „Îţi mai aduciaminte, doamnă”. Piesele sunt îninterpretarea originală a celebrilorcântăreţi Cristian Vasile, Zavaidoc,Jean Moscopol, Petre Alexandru,Dorel Livianu, Titi Botez şi IonDacian.

Alesis: „Muzicăaleasă pentru

oameni aleşi” (2)

Volumul 2 al remarcabileicolecţii propuse de formaţia Alesisla casa de producţie Big Man estecel puţin la fel de atrăgător caprimul, mai ales că ne propune uninvitat special de talia Irinei Loghin.De această dată este vorba numaide 13 piese, 3 din folclor şi celelaltecompuse de muzicianul dăruit cuhar Romeo Negoiasă, acesta dinurmă fiind şi semnatar al majorităţiitextelor, doar 3 dintre ele

aparţinând cunoscutei CarmenAldea Vlad. Vocea de excepţie aAlinei Negoiasă pune în valoaretitluri care deja se fredonează, cumar fi „Ce frumoasă eşti tu, lume!”,„Prietenia”, „E ziua ta”, „Cânteculde lebădă”, „Părinţii cei cuminţi”,„Cred în forţa dragostei”, „Frunză-nvânt”. Orchestraţiile, de cea maibună calitate, aparţin lui RomeoNegoiasă şi Cristi Duţu, iarmasterizarea lui Romi Rus. SoţiiAlina şi Romeo Negoiasă au atins,indiscutabil, un nivel înalt almaturităţii muzicale.

Breeze: „Jingle Bells in

Bossa”

Chiar dacă formaţia Breezea apărut pe piaţa muzicală din ţaranoastră abia în iunie 2011,componenţii ei se pot mândri cu o

experienţă de peste 10 ani, fiecareactivând anterior în alte proiecte.Specializată pe bossanova, Breezeeste o creaţie de suflet acunoscutului basist Florin Sâia,absolvent al secţiei de percuţie laAcademia de arte „G. Enescu” dinIaşi, care a activat în Mandinga şi El

Negro, a studiat în Cuba şi în SUA.Soţia sa Ioana Sâia, 24 de ani, esteo adevărată emblemă a trupeiBreeze şi ne aminteşte voceadiafană a Ilenei Popovici, primainterpretă de la noi care s-aapropiat serios de bossanova.Ceilalţi membri ai grupului sunt:Eduard (student în anul III laUNMB, secţia jazz-muzică uşoară,chitarist de fineţe), Alex (student înanul IV la UNMB, la aceeaşi secţie,percuţionist valoros) şi cubanezulCarlos Enrique Sanchez Herrera –pianist, compozitor, orchestrator,backing vocal, muzician cu mareexperienţă, cu activitate înorchestre binecunoscute din ţarasa. Vreţi să ştiţi cum sună celebrul„Jingle Bells” pe ritm debossanova? Ascultaţi acest CD!

Ioana Sandu: „Cât mai e vreme...”

Avem, în muzica uşoarăromânească, valori prea puţinapreciate. În urmă cu câteva luni,Alexandru Jula ne vorbea desprerevelaţia pe care a avut-o, înemisiunea lui de la TV Galaţi,ascultând-o, timp de 2 ore, peIoana Sandu – solistă dotată curemarcabile calităţi vocale.Confirmarea ne-o oferă albumul defaţă, produs de Paul Stângă pentrucasa Eurostar. El conţine 14 piese


CD-uriscrise de un compozitor (acestasemnează de asemeneaorchestraţia şi mixajul) puţin

cunoscut şi el, dar la fel deînzestrat, Francisc Reiter;postprocesare sunet-ValentinChelaru. N-am prea înţelesprezenţa cu 3 melodii a copilei Ana-Maria Stoican (un CD al uneiinterprete mature presupune o altăabordare), dar dacă am înţeles bineeste nepoata textierei Rodica ElenaLupu. Ioana Sandu, care poate fiaplaudată uneori la Centrul cultural„Vatra neamului”, de la Baloteşti, nepropune câteva titluri care-ţi mergla suflet, cum se spune: „E preatârziu”, „Iubirea mea”, „Parfumuldragostei”, „Alergare în nori”,„Lumină clară”, „Iubire, tu!”, „Eu voipleca...”. Mergeţi s-o ascultaţi peIoana Sandu, dacă nu mai găsiţiCD-ul în magazine, merită!

Imago Mundi:„Isvor”

Albumul este o co-producţiePilgrim Music – Editura Casa Radioşi are subtitlul “Dimitrie Cantemir:Cartea ştiinţei muzicii şi Muzica

tradiţională românească”. Dintre

cele 13 piese (durata - 54 deminute), trei aparţin lui Cantemir, iararanjamentele muzicale suntsemnate de Cătălin Ştefănescu,Oana Mariş şi Adrian Buciu.

Din prezentarea disculuireţinem: “un repertoriu foarte rarabordat de către muzicienii defactură clasică. Piesele cealcătuiesc albumul „Isvor” suntpuse în valoare prin dialogulinstrumentelor vechi specificespaţiului cultural românesc al vremiilui Cantemir împreună cuinstrumente clasice moderne”.

O excelentă prezentaretehnică şi grafică, cu booklet inclus,un cvintet de mare valoare,sonorităţi accesibile chiar şi celorataşaţi doar muzicii de divertisment,o ideea notabilă: o apariţiediscografică de excepţie.

Tinu Vereşezan:„Prietenii de lângă

mine”

Interpret de mare succesdin Banat, Tinu Vereşezan are laactiv câteva melodii intrate înrepertoriul curent al tuturororchestrelor din ţară. Editat deprodigioasa casă de producţie BigMan, noul său album este o colecţiede 14 melodii antrenante sausensibile, dintre care se detaşeazătitluri cum ar fi „Dau din minejumătate”, „Aşa-s bănăţenii mei”,„Când te-ndrăgosteşti”, „Azi e ziua

cea mai mare”, „Eu ştiu cine”. Texteşi linii melodice: Olimpia C., TinuVereşezan, Vali Doagă, VăruSăndel. Formaţia interpretului este

alcătuită din Gabi Iorga (saxofon),Cosmin Dema (acordeon), ŞtefanIdul (claviaturi), Mugurel Madoşa(tobe), Drăgan Zikic (orchestraţii,armonică). Cu noul său album,charismaticul interpret îşi adaugăun nou succes unei cariereremarcabile.

Nicu Poşta:„Testamentul

iubirii”

Editura Muzicală ne face onouă surpriză plăcută, punând învaloare talentul cert al unuicompozitor-textier-interpret maipuţin cunoscut (pe nedrept), NicuPoşta. Sighişorean, el este studentla Facultatea de muzică, la Târgu-Mureş. Cu certă popularitate îndomeniul folclorului, artistulmureşean se află la al 3-lea albumde muzică uşoară, editat cu sprijinulS.C. Rominsta srl. Este un discechilibrat, beneficiind de

orchestraţii inspirate (RS Studio),dar mai ales de cântece sensibile,la care aportul protagonistului estedecisiv, semnatar al muzicii a 9piese (din 11) şi al textelor la 8dintre acestea, la piesa titulară fiindşi recitator. Ne-au reţinut în moddeosebit atenţia titluri cum ar fi „Dornebun”, „Visul”, „Am uitat să măîntorc acasă”, „Lacrima Doamnă”,„Ca să te uit”, „Crâng delăcrămioare”, „Flori de măr”.Notabilă participarea instrumen-tiştilor colaboratori: Bucur Vlad,Răzvan Moldovan (vioară), SergiuRad (pian). Un CD ce merităascultat cu toată atenţia, revelândun talent cert.

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Carmen ALDEA-VLAD, Al. I. BĂDULESCU, Janina

BĂDICI, Corina BURA, Grigore CONSTANTINESCU, Anca FLOREA, Marcel FRANDEŞ, Andra FRĂŢILĂ,

Oana GEORGESCU, Liliana IACOBESCU, DoruIONESCU, Florian LUNGU, Doina MOGA, Doru

POPOVICI, Alexandru ŞIPA, Mircea ŞTEFĂNESCU,Bianca ŢIPLEA-TEMEŞ, Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE U.C.M.R. CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN FONDUL SOCIAL

CULTURAL

TVRockFolkJazzDoru IONESCU

De sâmbătă, 18 februarie, ora 23.00, la TVR 2 aînceput un nou sezon (al şaptelea) al emisiunii « TimpulChitarelor ». Faţă de obiceiurile de… cinci ani aleemisiunii (vârsta formatului TV care va fi atinsă înaceastă primăvară), ediţiile vor fi ceva mai sărbătoreşti,în sensul unui show cu o priză mai bună la public. Faţăde ultimul sezon, grupurile tinere vor avea o mai mareexpunere, iar invitaţii principali (vedetele) vor propune încontinuare conţinutul emisiunilor în care apar.

La ora la care citiţi aceste rânduri, se vor fidifuzat deja ediţiile cu Florin Chilian (care a doritreamintirea câtorva personaje ale muzicii tinere plecateprea repede, precum Dorin Liviu Zaharia şi NicuVladimir) şi Manfellow (ultimii căştigători ai selecţieiromâneşti pentru concursul « Global Battle of theBands »), Mihai Mărgineanu (cu o superbă reverenţăpentru Django Reinhardt şi Stéphane Grappelli) şiPhenomenon (una dintre cele mai importante apariţii dinunderground, cu un disc proaspăt, dar şi piese noi),Smiley şi chitaristul Marius Pop (aşadar şi cu proiectulM-Theory al acestuia din urmă, cel mai bun discinstrumental din 2010 în opinia subsemnatului).

În continuare, sunt aşteptaţi la filmăriNightlosers, Radu Captari, Compact (care anul acestaîmplinesc 35 de ani !), Zoia Alecu, Krypton (refăcuţi înformula nouăzecistă, dar şi Axxa – proiectul jazz-rock alchitaristului Eugen Mihăescu din aceeaşi perioadă), MTPlace, Classic Beat Orchestra, Poesis, chitariştii NicuPatoi şi Victor Solomon (cu grupurile lor Platonic,

respectiv Bandidos), metaliştii de la Dirty Shirt, Trooper(poate şi cu recentul lor colaborator Blaze Bailey!) şiGrimegod. Vârfurile sezo-nului se aşteaptă a ficoncretizate în ediţiile speciale dedicate aniver-sărilorIris - 35 de ani şi Phoenix - 50 de ani. Nu ascund cărealizatorii (Ionela Liţă, Dan Cojocaru şi subsemnatul)îşi doresc o interactivitate crescută (prin deja reluateleconcursuri cu telespectatorii – momentan doar pefacebook), dar şi o… sărbătoare live, la care să fieprezenţi atât fanii emisiunii, cât şi artiştii care timp decinci ani au cântat pe scena « Timpului Chitarelor ».

Cât despre seria de portrete de la TVRInternaţional (« Lumea şi Noi » - O poveste… cucântec!), mai trec în revistă aici jazzman-ii NicolasSimion, Decebal Bădilă şi cronicara Adriana Cârcu, înacest moment cea mai importantă voce românească(dacă nu singura) de pe celebrul site AllAboutJazz (cuarticole deopotrivă în « Observator Cultural »… dar nunumai). Cunoscută în România pentru articolelesăptămânale din revista culturală timişoreană

Adriana Carcu şi Avishai Cohenfoto Richard Wayne

« Orizont », numeroasele traduceri de peste decenii,mai nou şi pentru expoziţiile de artă plastică organizatetot în Banat, Adriana s-a stabilit în 1988, la Heidelberg.La Timişoara fusese profesoară de engleză (şi seîngrijise de clubul de jazz, după 1977). Abilităţi sauvocaţii, ea s-a afirmat ca scriitor, curator, pedagog înGermania, unde a pornit o serie de vernisaje româneştiîn spaţiile nefolosite ale firmelor pe unde a lucrat –unele rămase galerii de artă până în prezent. În lumeafără graniţe a net-ului, mai semnează ca redactor şefadjunct la o revistă americană de divertisment, însă lafel de important mi se pare şi volumul « Povestea zilelornoastre », 12 capitole dedicate unor importanţi artiştitimişoreni, inclusiv muzicieni. Pregătind al doilea volumdespre artiştii din Banat, prea puţin cunoscuţi în restulţării, Adriana se reîntrupează în acelaşi ferment culturaldin care s-a ivit şi căruia… îi pasă. Din ce în ce mai multîn România, ultima sa ispravă, împreună cu câţivaprieteni români şi germani, a fost anul trecutredescoperirea culturală a Ciclovei Montane (într-ozonă deosebit de frumoasă, din păcate dezavantajatăsocial-economic) din Caraş Severin.

Serie nouã martie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã martie 32012 (CXXIX) 36 pagini 9 lei...

Documents

Transcript of Serie nouã martie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · Serie nouã martie 32012 (CXXIX) 36 pagini 9 lei...