serie nouã • anul II • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004 ... · (asociaþia a primit ca sprijin...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiWolfgang Brennercolaje realizate la Cluj(octombrie 2003)

ANUL

IOAN SLAVICI –TRIBUNA 120Gelu Neamþu

INTERVIUAlexandru SingerWolfgang Brenner

PROZÃHoria Ursu

2 TRIBUNA • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004

primim la redacþie

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Dacã de alte organizaþii neguvernamentaledin Cluj-Napoca se vorbeºte destul defrecvent, nu acelaºi lucru se poate spune

despre Asociaþia Absolvenþilor Universitãþii „Babeº-Bolyai” ALUMNI ºi aceasta nu din motivul ine-xistenþei acþiunilor, ci pur ºi simplu din lipsaadecvatã a reflectãrii lor, o vinã pe care nu ne-oînsuºim. Orientarea presei comune pentru con-flict ºi spectacol a micºorat drastic numãrulpaginilor dedicate socialului obiºnuit, în timp ceraritatea revistelor ºi a rubricilor culturale a adusefecte negative prin reducerea conþinuturilor cuvocaþie intelectualã.

Se cuvine atunci ca un minim gest reparato-riu, ºi mulþumim revistei Tribuna pentru genero-zitatea cu care ne-a oferit spaþiul publicistic nece-sar, sã oferim publicului informaþiile despre oorganizaþie care încearcã sã devinã emblema ºiportdrapelul unei comunitãþi academice.

Asociaþia Absolvenþilor Universitãþii „Babeº-Bolyai”a fost înfiinþatã în data de 19 august 1996, când latribunalul oraºului, 105 membri fondatori ºi-auexprimat adeziunea de a alcãtui o organizaþie caresã promoveze obiective dintre cele mai moderne,în rând cu cele ale universitãþilor occidentale.Printre acestea se vor numãra stabilirea de relaþiide colaborare între universitate ºi absolvenþii sãidin toate domeniile ºi de pretutindeni, organi-zarea de acþiuni cu caracter ºtiinþific, cultural,sportiv, umanitar ºi social menite sã contribuie lapropagarea imaginii ºi la ridicarea prestigiuluiuniversitãþii pe plan naþional ºi internaþional,sprijinirea dezvoltãrii bazei materiale deînvãþãmânt ºi cercetare din universitate, dez-voltarea colaborãrii internaþionale cu organizaþiisimilare, menþinerea ºi dezvoltarea tradiþiilor uni-versitãþii ºi cultivarea spiritului de apartenenþã lacomunitatea academicã a Universitãþii „Babeº-Bolyai” . Din 1996 pânã în anul 2003, asociaþia aurmat îndeaproape etapele dezvoltãriiUniversitãþii, sprijinind dupã puterile sale labo-riosul proces de modernizare a infrastructurii ºistructurilor de învãþãmânt ºi cercetare ale insti-tuþiei. Anul 2003 a marcat începutul unei noi fazeîn strategiile ºi activitãþile asociaþiei, trecându-sela punerea flexibilã în aplicare a principiilor ºiobiectivelor prescrise în Charta Universitãþii„Babeº-Bolyai”. Într-un nou context defuncþionare universitarã, pe principii antrepreno-riale, au devenit sarcini majore ale asociaþiei cul-tivarea spiritului de apartenenþã la comunitateaUniversitãþii, îmbunãtãþirea oportunitãþilor deangajare a absolvenþilor, promovarea imaginiiuniversitãþii ºi atragerea unor resurse extra-bugetare.

Trecând peste unele probleme organizatorice(asociaþia a primit ca sprijin din partea univer-sitãþii un spaþiu modern în clãdirea Centrului deRelaþii Internaþionale , a fost reorganizatã structurade comunicare internã, s-a creat un sistem per-formant de bazã de date pentru membrii asoci-aþiei, au fost analizate ºi regândite strategiilecomunicaþionale, s-a trecut la lãrgirea bazeisociale a membrilor organizaþiei, a fost realizatãcoordonarea activitãþilor prin Oficiul de proiecte decooperare universitarã, legãtura cu mediul economic ºiasociaþia ALUMNI , condus de conf.dr. IrimieaSilvia, ºi multe altele) se poate spune cã anul2003 a consemnat ºi realizãri ce pot fi interpretate

ca succese faþã de obiectivele propuse. Anul 2003 a demarat cu patru proiecte clare:

1) „Nu uita Universitatea noastrã”- un programde colectare de fonduri pentru o instituþie deînvãþãmânt care se autofinanþeazã în proporþie de40 la sutã din necesarul bugetului anual; 2) „Comunitatea ALUMNI”- o strategie globalãde creare a unui cadru de facilitãþi ºi oportunitãþipentru absolvenþii universitãþii, la fel cum existãîn alte instituþii din toate metropolele; 3) „Universitatea de mâine”- concurs anual deeseuri, care sã sprijine ºi sã participe la opti-mizarea schimbãrii, inevitabile, dealtfel; 4) „Sprijiniþi Magiºtrii Seniori”- o acþiune largãumanitarã prin care absolvenþii marii instituþii deînvãþãmânt clujene sã poatã interveni pentru spri-jinirea cazurilor particulare ale unor foste cadredidactice din universitate, pensionari în vârstã ºilipsiþi de ajutor.

Un foarte scurt bilanþ al rezultatelor acþiu-nilor poate aduce concluziile urmãtoare.

Proiectul de fundraising nu a gãsit, în mareparte, susþinãtori printre absolvenþii clujeni dinurbe ori de altundeva din þarã, deºi existã oamenicu stare care au fost licenþiaþi în universitate saupoate cã urmeazã în prezent diverse studii postu-niversitare. O singularã, dar frumoasã excepþie, areprezentat-o domnul Macaria Romeo, directorulgeneral al societãþii de soft RECOGNOSROMANIA S.R.L ., cu sediul în Cluj. În schimb,a fost perceput ca viabil de cãtre personalitãþi dinafara României, foºti studenþi de chimie ºimatematicã-informaticã. Aºa sunt cuplul MãdãraºMarcel ºi Mihaela, cercetãtori chimiºti la compa-nia EASTMAN KODAK din Rochester, NewYork, Radu Crãciun, cercetãtor chimist la ArchCHEMICAL-R&D CENTER din Cheshire,USA, cãruia i s-a aprobat primul brevet americande invenþie (anozi care catalizeazã direct hidro-genul în curent electric). Toþi au contribuit cudiverse sume în bani ºi s-au angajat sã facã anualdonaþii în favoarea universitãþii clujene.

„Universitatea de mâine” a început în condiþiicare ne lasã sã întrevedem perspective reuºite. Laconcursul ce s-a desfãºurat în data de 21 noiem-brie a.c. în colaborare cu editura clujeanãEtnograph au participat mai multe persoane,absolvenþi, studenþi ºi chiar o elevã din ultimulan liceal de la Grupul ºcolar „Victor Babeº” Cluj.Din eseurile prezentate a primit contur universi-tatea reprezentãrilor unui segment al imaginaru-lui social, instituþie cu structuri, funcþii ºi proce-duri integrabile în evoluþia viitorului. Un marenumãr de propuneri implicite a vizat procesulschimbãrii educaþionale, în ansamblu, neuitând sãevidenþieze schimbãrile în investiþii, achiziþia denoi competenþe, schimbãrile în obiective ºi schim-bãrile în valori ºi orientare. Astfel, eseurile au con-tribuit direct la lãrgirea inputurilor de informaþiipentru adaptarea managerialã universitarã. Partici-panþilor le-au fost acordate diplome ºi premii, ob-þinute cu un mare efort. Prima instituþie econo-micã clujeanã care a sãrit efectiv în ajutorul asocia-þiei ALUMNI a fost S.C. URSUS S.A., prin de-osebita amabilitate a departamentului comercial.

Activitãþile pentru punerea în operã a proiec-tului „Sprijiniþi Magiºtrii Seniori” au demarat

2003 - Realizãri ºi repereDin asociaþia absolvenþilor universitãþii "Babeº-Bolyai"- ALUMNI

àcontinuare ]n pagina 24

TRIBUNA • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004 3

editorial

Oricât de inovatori ne-am dori în teorii,oricât de pricepuþi în practicã, când vinevorba de a tolera sau a fi tolerat gîndirea

revine mereu la un loc comun, cel al asemãnã-torului ºi neasemãnãtorului. Pentru occidentalulget beget devine din ce în ce mai greu sã deose-beascã cuplul toleranþã-intoleranþã faþã de cel desimpatie-repulsie. Consumismul încurajeazãalegerea partenerilor în funcþie de plãcerile, viciilesau ciudãþeniile comune. Pentru o lume a cãreimizã ultimã este confortul ºi revoluþiile urmãritela TV., la prima vedere pare un criteriu suficient.Urmãrind nu demult reluãrile unor filme alecopilãriei mele, celebra serie a Jandarmilor cuLouis de Funes, am reevaluat nostalgic o lumeoccidentalã ce pare apusã: una în care singurapreocupare a jandarmilor era aceea de a gonicetele de nudiºti de pe plajã. Desigur, nu amiluzia unor ani ’60, ’70 plasaþi într-o pace ºiarmonie perfectã, dar aceastã perioadã a fost operioadã de deschidere chiar ºi pentru sistemeletotalitare, dupã “criza rachetelor” din Cuba.Evenimentele de pe 11 Septembrie au spulberatcel puþin douã iluzii occidentale majore: cea delume paºnicã ºi cea de eficienþã. Cu siguranþã cãVietnamul a fost un semn al acestei fragilitãþi, darmai mult decât atât a constituit ºi expansiuneaunui “model”: al rezistenþei ºi luptei de guerillãrãspândit mai nou în întreaga lume (un modelcare, de altfel, a fost practicat de englezi ºi sovieti-ci în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial).Islamul transformã timpul comprimat al capitalis-tului, timpul ordonat al gospodinelor ºi timpulliniar al creºtinului într-un timp exploziv alimprevizibilului.

Existã o serie de conotaþii negative pe carefundamentalismul (indiferent de religie) le-a acu-mulat dupã anii ’70. Dupã cum observã SanduFrunzã în recenta lui carte (Fundamentalismul reli-gios ºi noul conflict al ideologiilor, Limes, 2003)“întoarcerea la fundamente” se converteºte înmanipularea unui bagaj selectiv al tradiþiei înscopuri politice. Fundamentalismul se opunemodernitãþii, secularizãrii, propunând în loculdecãderii occidentale, revenirea la o trãire auten-ticã, la un set de legi imuabile bazate pe scrierilesfinte, fie cã e vorba de Coran, Biblie sau Tora.Dar, deºi îºi propune sã “revrãjeascã lumea”, fun-damentalismul nu reuºeºte decât sã o “redemo-nizeze”, plasând-o în teroare.

Secularizarea occidentalã a surpat edificiilereligioase, ºi în general edificiile teoretice mailargi prin douã elemente, care constituie “mân-dria” oricãrui occidental: modelarea individuluiprin ascultarea vocii propriei conºtiinþe ºicucerirea spaþiului ºi timpului, ca ºi cuceriretehnicã. Prima dintre aceste “embleme” occiden-tale a avut ca rezultat naºterea societãþii civice,care a dat drepturi nu numai în ceea ce priveºteviaþa religioasã ci ºi celei din sfera privatã. “Dinpunct de vedere istoric, putem considera adevãratfaptul cã procesul ce începe o datã cu toleranþa seterminã cu concepþia raþionalã despre libertate, iarîntr-un stat de drept democratic el se fixeazã îninstituþiile (juridice) liberale ale acestuia” (PéterEgyed, “Toleranþa: eticã ºi/ sau politicã?” în Feþeletoleranþei, coordonator Mihaela Frunzã, edituraFundaþiei AXIS, Iaºi, 2003, p. 39).

A doua emblemã, a progresului tehnic, are carezultat mult comentatul fenomen al globalizãrii.Problemele etnice, de integrare a minoritãþilor, cu

care aceasta se confruntã dau impresia cã demulte ori tehnica este doar un suport pentruscopuri diferite. Folosirea aceleiaºi infrastructuri(internet, mijloace de transport etc.) nu duce lavehicularea aceloraºi idei. Dupã cum observãMichael Walzer în Despre toleranþã (InstitultulEuropean, 2002, p. 94): “Nici un tip de regim detolerare nu va funcþiona mult timp într-o socie-tate de imigranþi, pluralistã, modernã ºi post -modernã, fãrã o combinaþie oarecare a acestordouã elemente: apãrarea diferenþelor de grup ºiatacarea diferenþelor de clasã”. Societatea de masã,tendinþele spre globalizare se confruntã cu multepericole “interne”, pe care chiar logica economieide piaþã le creeazã. Printre acestea, ne spuneacelaºi autor, ºomajul “este poate cea mai pericu-loasã formã de disociere”. Lui i se alãturãdivorþurile, copii abandonaþi, scãderea ratei departicipare la vot, o mare mobilitate geograficã apopulaþiei, creºterea violenþelor domestice, dar ºia fenomenului de random violence (violenþa laîntâmplare). Tuturor acestor disoluþii “interne”occidentale, li se alãturã pericolul terorismului,care obligã regîndirea noþiunilor de “toleranþã” ºi“control”. Cum poate exista toleranþa în absenþadialogului? Cum poþi elimina un pericol încondiþiile în care controlul coincide cu autocon-trolul, deoarece oricine poate fi “terorist”, fãrãputinþa de a-l deosebi de “ai tãi”? Atentatelerevendicate de grupãrile islamiste au spulberat unmodel de toleranþã “cosmopolit” care acceptãapartenenþele multiple ºi identitãþile hibride(Hollinger). Avem de-a face cu o realã “ciocnire acivilizaþiilor”, iar “stereotipurile noastre despreterorismul religios sunt în mod clar fixate asupraviolenþei practicate de miºcãrile fundamentalisteislamice”, mai ales cã “pentru musulmani orice

decizie politicã e o decizie religioasã” (SanduFrunzã, “Fundamentalismul ca manifestre globalãa intoleranþei” în Feþele toleranþei , p. 94-95).

De la evenimentele din 11 Septembrie, occi-dentalul are mai mult de fãcut decât sã urmezeîndemnul pe care Kristeva îl dãdea: sãrecunoaºtem strãinul din noi deoarece “numaistrãinãtatea e universalã”. E o formulã caremizeazã pe maxima acceptare a diferenþei, darcare nu poate ocoli cercul vicios în care realitateaunor evenimente extrem de violente ne plaseazã:toleranþa nu poate trãi în ameninþare iarameninþarea nu poate fi domolitã decât prinapelul la toleranþã.

Stilul “cosmopolit” occidental a renunþat la amai ridica ziduri de protecþie, mizând pe drep-turile individuale ºi pe fluctuaþiile graniþelor cul-turale, pe urmele unei moºteniri umaniste careapreciazã omul ºi capacitãþile lui indiferent deetnie sau religie. Totalitarismele ne-au avertizatasupra pericolelor îngrãdirii (lagãrul, ZidulBerlinului), dar poate a venit momentul sã reflec-tãm ºi asupra pericolelor care ne pândesc chiarprin acceptarea diferenþelor. Americanii care-ºicumpãrã îngroziþi mascã de gaz, ruºii care se gân-desc de douã ori înainte sã-ºi cumpere bilete lateatru, ºi în general occidentalii care a “prinsfricã” de zborul cu avionul sau frecventarea spaþi-ilor aglomerate încep oare sã reconsidere formuladupã care: “ai vecini buni dacã ai un gard bun”?*

A ajuns lumea în stadiul în care, deºi nu maisuportã “gardurile”, nu poate totuºi supravieþuifãrã ele? ªi unde ar putea fi plasate aceste “gar-duri” în “satul global” care este Occidentul?

n

* Vers din Mending Wall , de Roger Frost, apud. MichaelWalzer, Despre tolerare, Institutul European, 2002, p. 77.

„Ai vecini buni dacã ai un gard bun“?n Oana Pughineanu


BORIS GROYSDespre nou

Eseu de economie culturalã Traducere de Aurel Codoban

Cluj- Napoca, Idea Design & Print, 2003

Un poet al secolului XVII afirma cã arta numai are nimic de fãcut decât sã traducã, sãcopieze sau sã fure. Deznãdejdea artistu-

lui care constata cã nu mai e pãstrãtorul haruluidivin l-a fãcut sã “decadã” la stadiul de a vedeaopera de artã ca produs al cerebralitãþii, ca o“clovnerie metafizicã” (Hocke). Dar ceea ce unelesecole deplâng, altele valorizeazã: industrializarea,era informaþionalã justificã printr-un sistem eco-nomic eficient tocmai “traducerea”, “furtul”,“copierea”. Cartea lui Boris Groys, dupã cumindicã ºi numele, încearcã sã investigheze acestfenomen al noului, atât de vehiculat în istoriaartei, jonglând pe parcursul acestei cercetãri cuconcepte precum cel de arhivã, piaþã, alteritate,ready-made etc., reuºind sã depãºeascã atât iluziileuniversaliste metafizice, cât ºi “atotputernicia”postmodernã a diferenþei, nu mai puþin producã-toare de iluzii. În concepþia lui Groys, arta aoscilat mereu între douã poziþii în ceea cepriveºte explicarea noului: dacã nu e produs de unAltul sau la contactul cu un Altul (Dumnezeu,inconºtient, culturi exotice), devine inautentic, iar dacã e produs de Altul e în opoziþie politicã,‘corupt’, de neînþeles, de neacceptat (cel puþinîntr-o primã fazã). Pentru critica modernã însã,opera de artã nu se mai revendicã de la o realitateascunsã, fie ea chiar a individului, ci ca valoare într-o relaþie economicã. Arhiva este cea care stabileº-te valoarea noului la un moment dat prin compa-rarea lui cu ceea ce este vechi. Ea funcþioneazãasemeni unei burse care stabileºte noi ºi noi “ie-rarhii”. În acest Wall Street al operelor, artistul nutrebuie sã fie un contemplator al realitãþiloreterne sau al propriei subiectivitãþi, ci un fel debroker iscusit, care speculeazã într-un hãþiº dediferenþe ºi de teorii al cãror succes sau eºec estemãsurat prin relaþia lor cu alte teorii, ºi nu prin relaþiacu o realitate utopicã extraculturalã. Pentru un artist emai important sã fie în competiþie decât deasupra

ei. A fi genial, a fi incomparabil înseamnã a rataintrarea pe “piaþa valorilor”. Artistul nu trebuie sãurmãreascã un model precum cel al lui Dante deexemplu, adicã sã-ºi depãºeascã propriul timpprin egoism (Santayana); el nu trebuie sã fie ungeniu care sã-ºi creeze propriile reguli, ci trebuiesã-ºi ‘joace’ propriul egoism într-un sistem dediferenþe ºi identitãþi, care sã-i permitã sã devinãcomparabil , pentru a putea deveni mai apoi nou.Acest proces e definitoriu pentru orice destinartistic care nu-ºi mai extrage vitalitatea, variabili-tatea de la un Altul infinit. Într-un fel, evulmediu, care se confrunta cu un Dumnezeuascuns, ºi postmodernul, care se confruntã cu oinfinitã diferenþiere, fracturare, reitereazã aceeaºineputinþã. Groys subliniazã cã e vorba de acelaºiproces prin care filosoful, la fel ca mai înainte, ia parteîntr-un mod finit la un proces infinit, numai cã acumnu prin nesfîrºita cãutare a adevãrului, ci prin nesfîrºitadeconstrucþie a pretenþiilor de adevãr. Tocmai fini-tudinea este cea care într-un final salveazã ointerpretare, o diferenþã, un autor. Nu devii origi-nal decât în momentul în care cineva a pus preþ –în toate sensurile acestui cuvânt – pe originali-tatea ta. ªi dacã important e sã fii comparat, ideale sã fii cumpãrat.

La nivelul creativitãþii, Groys plaseazã inovaþia,noutateaunei teorii sau a unui obiect de artã încapacitatea lor de a cuprinde atât stratul valorizat, câtºi pe cel profan. Ready-made-urile sunt cele caredemonstreazã cel mai bine, în concepþia lui Groys,faptul cã inovaþia conduce mai puþin la devalorizareavalorilor ºi mai mult la valorizarea ei înseºi, înscriindu-se de fapt într-o continuitate logicã ºi ierarhicã pecare cultura nu a încetat sã o foloseascã. Deva-lorizarea valorii merge mânã în mânã cu valori-zarea ei, mai ales în condiþiile în care critica arteicomerciale este combinatã cu cãutarea unei strategii comer-ciale optimale . Artistul trebuie sã cunoascã o anumitãstrategie în alegerea obiectelor din lumea profanã. Nouleste produsul unui calcul, dar nu în sensul în careValéry vorbea de artã (poezie) ca de o “sãrbãtoare aintelectului”, ci în sensul realizãrii unui contrastcare sã permitã evidenþierea unei diferenþe anumedintr-un ºir nesfîrºit de diferenþe. Opera de artã numai trebuie sã existe “în sine, creatã”, “nevorbindnimãnui” (Mallarmé). Din perspectiva arhivãrii,

conflictele (antici – moderni, autentic – copie, cul-turã elitistã – culturã de masã) devin o înºiruire decontraste pe care “ierarhia” le poate valoriza saunu. La fel cum zeii lui Goethe erau ei înºiºi niºtedemoni (Heller), obiectele, prin chiar caracterullor profan, pot deveni “canonice”, arhivabile. Astfel,ready-made-urile nu sunt decât un mimesis cu sensinversat: dacã anticii se delectau fãcând un obiectfictiv sã parã real, modernismul face ca un obiectreal sã parã fictiv. Pisoarul lui Duchamp devineobiect de artã pentru cã e decontextualizat, darrãmâne trivial pentru cã oriunde l-am aºeza (înmuzeu, pe trotuar, pe un acoperiº) e mereurecognoscibil de orice privitor. Jocul între celedouã registre propuse de Groys, între profan ºi va-loare, mizeazã în producerea noului pe o disonanþãcognitivã de tipul celebrei “ceci n’est pas une pipe”a lui Magritte. Într-o comparaþie ingenioasã cusimbolul creºtin al crucii, acest ready-made care va-lorizeazã brusc ceea ce nu era valorizat, Groysremarcã tendinþa de a se trece de la imaginea marti-riului la martiriul imaginii. Important nu este dacãobiectul artei existã sau nu ca referenþialitate, dacãmimeazã sau simbolizeazã ci dacã ‘tautologia’prezentãrii lui ca “hiperreal” conþine posibilitateaironiei, riscului , periculosului ca promotori ai noului.Interpretarea, ca proces al revalorizãrii profanului,trivialului, gunoiului, indicã simultan puterea ºideºertãciunea poveºtii în raport cu realitatea care semodificã permanent întrucât e schimbatã contra semnelorculturii. La fel cum Don Quijote îºi creeazã destin-ul mizând pe confuzia poveste-realitate, arme-litere, repetând în orice context formula magicã“aºa cred eu ºi aºa este”, la fel cum Shakespeare acombinat dificilul cu popularul, schimbul inovator decare vorbeºte Groys este o continuã trecere a val-orii în profan ºi invers, iar aceastã valorizare alucrurilor fãrã valoare este în aceeaºi mãsurã un semnal democratizãrii culturii, precum ºi al revoltei împotrivaacestei democratizãri. Nu e întâmplãtor cã reciclarea adevenit un simbol al acestei epoci. Reciclareareprezintã de fapt o artã a supravieþuirii în condiþi-ile unor resurse limitate, o Mona Lisa cu mustãþisau, ca sã recurgem la alt mit al “alteritãþii” în postmodernitate: o puzderie de extratereºtri carevorbesc toþi engleza.

n

Reciclarea nouluin Oana Pughineanu

CORNEL TEULEALa început roºu, galben ºi albastru, apoi roºu

ºi la urmã griCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2002

Foarte târziu, la cincizeci ºi cinci de ani,debuteazã Cornel Teulea (“La început roºu,galben ºi albastru, apoi roºu ºi la urmã gri” –

teatru – Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2002, volumpremiat de Filiala Braºov a Uniunii Scriitorilor dinRomânia), reunind între copertele volumului treipiese din perioade diferite ale devenirii sale (Corida– 1983, Nunta– 1986, La început roºu… – 2002),

vãdind însã o remarcabilã unitate de viziune, ton ºistil.

Autorul face parte din speþa destul de rarã aîncrâncenaþilor care ºi-au transferat radicalismulpolitic în artã, refuzând orice compromis, accep-tând tãcerea – care pentru un scriitor este formasupremã a mutilãrii – drept condiþie sine qva non aexistenþei întru demnitate. Aºa se face cã prezenþasa în reviste a fost sporadicã, iar accesul textelor sale“la luminile rampei”, cum se zice, interzis de ocenzurã ce nici nu trebuia mãcar sã dea dovadã demare vigilenþã pentru a observa caracterul “subver-siv” al acestui teatru evident incompatibil cu ide-ologia comunistã.

Era de aºteptat ca schimbãrile – câte au fost, mãrog! – din ’89, sã aducã un fel de reparaþii moralegenului acestuia de autori. N-a fost sã fie. Dinmotive, desigur, pur estetice, la “Naþionalul” nostruse joacã tot “marii” dramaturgi Dinu Sãraru ºiMircea Micu…

Revanºa celor care s-au încrâncenat în tãcerevine, totuºi, chiar dacã mai curând cãznit decâtimpetuos.

Nonconformistul de verticalitate moralã careeste, dintotdeauna, scriitorul Vasile Gogea, faceacum, în calitate de editor, prin publicarea cãrþii luiCornel Teulea, un gest în egalã mãsurã generos ºireparatoriu.

***

Marea lecþie ionescianã a oferit discipolilor(paradoxal de puþini, la noi) câteva soluþii pentruieºirea din crizã (la mijlocul secolului trecut) ateatrului perceput excesiv în literaritatea lui, vulnera-bil, datoritã forþei de impact imediat, în faþa tuturor

n Marian Dopcea

Aventuri în parculmetaepistemologic

comentarii


HORIA CÃPUªANDrumul ca imagine creatoare în cultura românã

Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Horia Cãpuºan ºi-a început aventura con-deiului cu prozã la Editura Echinox în1996 (Prãpastia ºi alte povestiri), a publicat

poezie în ediþie bilingvã prin 1998 într-un supli-ment al revistei Thalia(Aici ºi dincolo), ajungând în2003 la eseul filosofic întins pe vreo 320 de pagini(Drumul ca imagine creatoare în cultura românã ).

Cartea este riguros construitã, minuþios con-ceputã, structuratã cu o acribie notabilã. Partea Ireprezintã un studiu introductiv, partea a II-aconþine douã viziuni ale specificului naþional româ-nesc, iar partea a III-a cuprinde peisajul simbolic alculturii române.

Horia Cãpuºan îºi gradeazã argumentaþia, nu segrãbeºte, ci vine cu rãbdare sã puncteze concluzii,simte nevoia sã precizeze mereu sensul termeniloraduºi în discuþie. Autorul trece în revistã teoriileromâneºti despre specificul naþional, avertizând cã“orice specificitate etnicã reiese numai dacã esteconfruntatã cu o altã specificitate etnicã”. HoriaCãpuºan a trebuit sã aleagã o singurã imagine cre-atoare în cultura românã, adicã DRUMUL, careþine atât de domeniul anabasicului (“A fi pe drumînseamnã pur ºi simplu a nu sta locului ºi a nu temenþine în interiorul aceluiaºi spaþiu strict circum-scris.”) cât ºi de cel al catabasicului (“drumul caspaþiu ocrotitor”). Ambiguitatea drumului devineevidentã: “el ne duce spre altundeva, dar totodatã ºine reþine-n el”.

Horia Cãpuºan cautã drumuri în literaturã, pic-turã, muzicã, într-un discurs relevant, clar, concis,reþinând ideile lui Blaga ºi Cioran pentru ilustrareaimaginarului negativ. Absenþa drumului transformã

universul întreg în opusul sãu negativ.La Miron Costin drumul este simbolul unei

stãri de împlinire, la Eminescu întreg cosmosul e oreþea de drumuri, în timp ce la Creangã e vorba dedrum ca simbolicã a formãrii persoanei. Ion începecu un drum ºi se sfârºeºte cu un drum. Pãdureaspânzuraþilor debuteazã cu un drum pe orizontalã ºisfârºeºte cu unul spre cer. La Blaga drumul este orealitate indestructibilã, iar la Arghezi întâlnimmulte tipuri de drumuri. La Nichita Stãnescuremarcãm drumul terestru, drumul aerian, drumulcosmic.

Autorul analizeazã apoi diferitele forme careactualizeazã imaginea drumului (cãrarea, strada,ºoseaua, podul, ºesul, spaþiul mioritic, peºtera,coloana, copacul, muntele) prezentând substituteledrumului (calul, pasãrea), dar ºi imaginea replierii(codrul, casa).

Cum se poate scrie o asemenea carte dacã nuasumându-þi spaþiul incitant al unei biblioteci?Horia Cãpuºan a citit enorm, a stabilit interferenþe,a sesizat mãrcile recurente, a clasificat parcimoniosºi cu migalã, fãrã sã forþeze, fãrã a afiºa unreducþionism implacabil. Extrem de explicit,autorul este elocvent, arogându-ºi dreptul de a fixacriterii în domenii virtuale. Autorul îºi dã seama cãspaþiul matrice al românilor e fãcut din microcos-mosuri închise autosuficiente (casa, codrul), con-centrate ale lumii întregi. “Perfecþiunea lor lãun-tricã nu le face sã se izoleze. Dimpotrivã. Realitateaprimordialã a unui asemenea orizont e drumul;orice lume se naºte cu altele, prin el.” Referitor laviziunea asupra timpului specific al culturiiromâneºti, autorul avanseazã o primã ipotezã, însensul cã “ºi timpul ar putea sã se supunã aceleiaºiconstante a deschiderii”. Acest lucru îl ºtie ºiGrigorescu (deoarece multe tablouri nu sunt decâto concretizare a “unui timp ce curge continuu”), îl

descrie ºi Blaga în Spaþiul mioritic . Horia Cãpuºandeceleazã sensul blagian al “sabotãrii” (o negare, opãrãsire a unui timp pentru a intra în alt timp).Pentru Bergson ºi Blaga timpul adevãrat nu e tim-pul obiectiv, ci timpul interior. Diferenþa e cã –observã autorul – Blaga vorbeºte de un eu coelctiv,în timp ce Bergson nu ia în considerare decât eulindividual.

Eseul lui Horia Cãpuºan abordeazã ºi timpulciclic, eschatonul, apriorismul românesc, simbolis-mul acvatic, metempsihoza, dualitatea oricãruiimaginar, înstrãinarea pe orizontalã, pe verticalã,timpul blocat, rãscrucea, închiderea drumului înpicturã etc. Autorului îi displace sã rãmânã în teri-toriul cliºeelor care afirmã doar imaginarul pozitiv,abordând, aºadar, eºecul drumului sub formaînchiderii totale ori sub forma ascunsã a blocãriitimpului.

Horia Cãpuºan ne îndeamnã sã privim trecutulîn perspectiva unui prezent la care însuºi trecutulparticipã. Aceastã coabitare, osmozã existã tocmai înpeisajul simbolic creat de-a lungul timpului decreatori situaþi în momente istorice diferite. Dacã“omul este o fiinþã osânditã la sens”, atunci “totimaginarul omenesc e o cãutare de sens”. Referitorla etnii, la comunitãþi, “imaginarul etnic e o cãutareimaginarã de sens fãcutã de o asemenea persoanã-comunitate”.

Autorul ajunge la o “încheiere provizorie”,conºtient cã demersul sãu are forma unui mozaic,care “se mãreºte cu fiecare pietricicã depusã”.

Evitând stereotipiile, subliniind conotaþiidiverse, refuzând extrapolãrile gratuite, HoriaCãpuºan ne oferã un eseu revigorator, subtil, într-un stil curat, coerent. O carte unicã, într-un fel, decare nu ne vom putea lipsi pentru multã vreme.

n

ideologiilor: parabolizarea, tragi-comedia limbajului,renunþarea la psihologie.

Cornel Teulea este, credem, un beneficiarinteligent ºi temperat al acestei lecþii. El gândeºtetextul ca suport intelectual necesar al viitoruluispectacol, astfel încât replica, rareori “absurdã” ºiniciodatã sprijinind teza imposibilitãþii comunicãrii,are încãrcãturã filozoficã (predispunând, cu altecuvinte, la meditaþie). Parabolele sale distopicepropun spaþii coºmareºti, puternic marcate, totuºi,de un real cu uºurinþã recognoscibil, populate deindivizi arhetipali trãindu-ºi/rostindu-ºi existenþaquasitragicã într-o lume ce ºi-a pierdutrosturile/valorile, în care Sacrul nu se manifestãniciodatã, în care violenþa pare a constitui singuraformã de afirmare a vieþii.

În parcul metaepistemologic din Corida“selucreazã”, aberant, la crearea “omului nou”. Duºulrece, ca mijloc eficient (ºi monstruos) de tratare areumatismului ºi o uriaºã bomboanã – la carenimeni nu poate ajunge! – sunt simbolurile trans-parente ale spaþiului totalitar în care uniformizareaobedientã (“Domnii ºi tovarãºii de aici… sunt tarede treabã. Ei nu poartã mov ci un gri cu punctuleþenegre”) ºi distrugerea oricãrei forme de viaþã “natu-ralã” sunt singurele activitãþi coerente.

Pãstrarea puritãþii ideologice – în cazul de faþãcombaterea tendinþelor contraepistemologice,descoperite, capricios, mai pretutindeni – constituiepreocuparea permanentã a mai marilor, chiar dacãaceastã puritate e derizorie, cãci ideologia însãºi estesupusã, orwellian, metamorfozelor dictate dereacþiile imprevizibile ale ªefului. Astfel intruzi-

unea unei vaci în parcul fãrã verdeaþã, fluturi ºipãsãri, e privitã întâi ca o catastrofã apoi ca un tri-umf. Obþinerea Marii Buboline, revendicatã deSistem, garanteazã, în fond, infailibilitatea gândiriiªefului.

Spaþiile închise (parcul, în Corida, restaurantul“Pana de vulpe”, în Nunta, grajdul pãrãsit ºi curtealui, în La început…), pentru care autorul are ovãditã predilecþie, oferã, ca la Kafka, prielnicecondiþii desfãºurãrii violenþei (inclusiv sexuale) ºi

scatologicului. “Demascator” în mãsura în care artaatestã existenþa, conferindu-i ori, dimpotrivã,negându-i legitimitatea în Istorie, teatrul lui CornelTeulea este de o facturã grozav de “realistã” –datoritã în mare parte rosturilor convertite în con-trariul lor (doctorul din La început… este de fapt untorþionar), situãrii aberante a omului într-o “lumepe dos” (“clinica mobilã”, din aceeaºi piesã, vindecãde umanitate conform viziunii ideologizante a unuiColonel). Credibilitatea ficþiunilor lui Cornel Teuleae, paradoxal, amplificatã de tuºele esopice.

Intrând în spaþiile malefice, niºte personajeinocente în fond sunt obligate sã se adaptezefuncþionalitãþii aberante a acestora, infantilizându-se aºa cum în realitatea aparent logicã a lumiicomuniste au fãcut-o, nedumeriþi poate, dar fãrãsã-i sesizeze absurdul, milioane de inºi.

Teatrul lui Cornel Teulea, parabolic ºi puterniclegat de imediat, propunea, încã de la începuturileanilor optzeci, o lecturã lucidã a unui sistem con-struit cu grotescã tenacitate de niºte demenþi. Dinmotive ce nu i se pot imputa demersul sãu nu aavut nici un ecou la momentul cuvenit.

Nu ne rãmâne decât sã nãdãjduim cã pieselecitate de criticul Ion Calion în pertinenta “Prefaþã”,precum ºi altele (eu am citit, în Transilvania,Torcãtoarele ºi bunul dumnezeu, aflând ulterior cãautorul are un ciclu – citeºte: volum – construit înjurul “personajului” Cioran, marele ºi neliniºtitulnostru exilat) vor fi tipãrite/jucate cât mai curând.

n

n Alexandru Jurcan

Drumuri prin culturã


Moto: “Libertatea este sentimentul pe care îl poateavea oricine când face ceva fãrã ca cineva sã-i spunã ce

sã facã. Este un sentiment fain. Uneori poþi sã-l ai ºicând cineva îþi zice sã faci o chestie ºi tu nu o faci.”

Cu toatã aroma ludicã ºi avangardistã pecare o pulverizeazã, textul de mai sus afost scris cu cele mai serioase intenþii: la o

întâlnire a micilor cititori cu scriitorii (boemi) dinoraºul C., aceºtia din urmã – amuzaþi ºi totuºicurioºi – i-au rugat pe elevi sã le defineascã înscris termenii “Libertate, Stat, Conºtiinþã.”Rãspunsurile primite, date cu precizia aceea mor-talã, rãutãcioasã ºi ironicã a copiilor, umilescretorica oricãrui parlamentar, din vremea luinenea Iancu pânã azi.

Despre libertate ºi boemã este vorba ºi în“microromanul” Marianei Bojan, Dansul Câinilor(Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2003). Boema literar-artisticã (a poeþilor, picto-rilor ºi filozofilor, a declasaþilor mãrunþi ori a nouîmbogãþiþilor veleitari) este, de fapt, personajulprincipal al acestei cãrþi. Personaj care împrumutãchipurile lui Proteu ºi glasul unei sirene, boemaeste privitã din interior, cu oarecare detaºare, decãtre naratorul-visãtor Vi (poreclit astfel în pro-priul grup de boemi, “într-o silabã, ca lachinezi”). Fãrã nimic din ºtaiful, din sofisticaspumoasã, din poezia coloratã a boemei interbe-lice, underground-ul clujean din anii ’80-’90 ai se-colului trecut apare atins de ratare ºi de un mize-rabilism incurabil: boemii nu mai au mize este-tice ºi filozofice, iar conflictul etic paralizeazã

minþile strãlucite ale generaþiei lor. Din faþa reali-tãþii comuniste, schizofrene, se retrag în propriilefantasme, în bibliotecã sau cârciumã, unde con-sumã alcool în cantitãþi memorabile, demne defestinul unui W. H. Auden în zilele-i faste.

Scriere heteroclitã ºi eclecticã, cu inserturipoematice ºi onirice, Dansul Câinilor este posibilsã fi fost construit prin apel la Viaþa ºi opiniile luiZacharias Lichter, celebrul text anticanonic ºi anti-totalitar al lui Matei Cãlinescu: nu lipsesc dincartea Marianei Bojan eroii ºi situaþiile picareºti, oanume predispoziþie a naratorului cãtre o“metafizicã” a împãcãrii ºi acceptãrii; cârciumadin roman, numitã fie “La Disponibilizaþi”, fie“La Zina”, este salonul în care au loc libaþiile“epicurienilor” grupaþi în jurul Filosofului, perso-naj deopotrivã real ºi legendar în underground-ulclujean al epocii. Un alt model pare sã fi fost“povestirea” lui Ernst Jünger, Pe falezele de mar-murã , text celebru (ºi cu urmãri literare) printrescriitorii optzeciºti români. Ca ºi la Jünger, succe-siunea de tablouri violente, expresioniste duceînspre o gradaþie a terorii, a coborârii în infernsau a dezumanizãrii; nelocalizatã cu intenþie(geografic ºi temporal), fauna din oraºul provin-cial C. este descrisã cu acurateþea unui ento-molog. Naratorul Vi “se instruieºte” în disciplinaratãrii, transformã, pe urma moraliºtilor francezi,vieþile private în destine pilduitoare. Vi[sãtorul]are o aptitudine specialã, gliseazã elegant întredouã planuri existenþiale, real ºi oniric: aºa cumcolecþioneazã destinele unor etiliºti, istoriileatroce ale unor marginali (v. Dion, Antiþa), el îºi

noteazã propriile vise cu nonºalanþã, în lumeamarginii va ajunge sã îºi achite cu ele “cinzeaca”.

Trei dintre visele domnului Vi, altminterinaraþiuni perfect calibrate, borgesiene, puncteazãîn economia “microromanului” tot atâtea “ieºiri”,evadãri, încheieri (cam) facile ale unor capitole(ale cãrþii): visul centaurului, visul viespilor ºidelirul, din final, al extincþiei universale. Dintretoate, cel mai puþin didactic, însã diabolic ºi de unrafinament oriental, este visul cu viespi ºi albine:“În noaptea aceea am visat cã voiam sã astupgãurile (din zid) cu chit ori mãcar cu lut înmuiatîn apã, dar nu aveam de nici unele. Am ruptatunci dintr-un copac câteva crenguþe uscate pecare le-am fragmentat gândindu-mã cã voi umplegãurile cu bucãþele de lemn ºi voi împrãºtiaviespile.// ªi cum îndesam beþiºorul într-unul dinaceste orificii, cãznindu-mã oarecum, numai ceporni sã se prelingã pe perete un firicel de mierecare, apoi, deveni ºuvoi ºi nu mai conteni ºi la felse întâmplã ºi cu celelalte orificii. Erau mici cas-cade lente, aurii ºi grele, de neoprit, iar debitullor sporea ameninþând sã înece totul într-unpotop vâscos ºi dulce. ªi vãzui agitându-se înpreajma capului meu albine neliniºtite ºi mãcuprinse un uriaº sentiment de vinovãþie pentrucã n-am fost niciodatã în stare sã deosebesc oviespe de o albinã ºi, iatã, acestea erau albine, iareu, un mare prost, vroiam sã le stric rostul.”

Din realul sordid ºi anihilant, romancieradebutantã (dublatã de un foarte bun pictor)smulge acest filon enigmatic al visãtoriei lucideori (v. moto-ul) al ilogismelor puerile.Rotocoalele de fum acru ºi brandy-ul catifelatdevin “cascade de miere”. Pasta neorealistã a tex-tului ajunge, decantatã, vis sau dicton. Spre aceltãrâm suprarealist ºi magic sper eu cã se vaîndrepta proza Marianei Bojan.

n

agenda pignastyl

n ªtefan Manasia

Domnul Vi este onirofag

LUCIA DÃRÃMUªLimelfice

Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003

Î ntâmplarea a fãcut ca la scurt timp dupãscrierea cronichetei despre Mihaela Puºcaº,sã-mi cadã în mânã cel de-al doilea volum de

poeme al Luciei Dãrãmuº, apãrut în 2003 la Ed.Casa Cãrþii de ªtiinþã ºi intitulat deconcertant-insidios Limelfice . O surprizã plãcutã dublatã de ocoincidenþã aºijderea. Pentru cã, în contextulpoetic actual, Lucia Dãrãmuº ºi-a rezervat un locextrem de apropiat de cel pe care îl ocupãMihaela Puºcaº. ªi ea se apropie de tema religio -sului, chiar dacã nu atât de programatic precumcea din urmã. Volumul Limelfice nu este compusîntru totul din versuri de o asemenea facturã.Deºi partea sa cea mai consistentã (ºi, dupã pãre-rea mea, cea mai valoroasã) vibreazã în apropiereadivinitãþii.

Lucia Dãrãmuº este o poetã ludicã, fãrã a fiînsã neserioasã. În primele poeme, de pildã, ea seapropie la limitã de capcana delirului verbal, însãnu se lasã prinsã în aceasta. Chiar mai mult, aºzice, jocul cuvintelor în vecinãtatea absurduluidau senzaþia unui autocontrol perfect, provocândo aparentã lizibilitate: “Am deschis ochii aluminã/ nãscându-mã a doua oarã/ grâul rodittremura în lunã -/ palmele-mi sprijineau cerul/

de-atâta foc ºi-atâta... luminã.” (eva – Eva) Aici,Lucia Dãrãmuº se dovedeºte a fi o poetã destul deinteligentã pentru a nu se lãsa pãcãlitã de ima-ginile pretenþioase/ preþioase simptomatice ori-cãrui delir, alegându-ºi pentru jocul sãu câtevareguli poetice elementare. Una dintre acestea, defapt cea care valorizeazã majoritatea poemelor,este finalul întotdeauna surprinzãtor ºi substan-þial: “... Tatãl ei depresiv/ de miºcãrile nedefinite/ale minþii fecioarei/ o introduse în a v e/ aici, pedeplin, fructul/ rodi e v a.” (Ea) Observaþie ce sepoate aplica ºi asupra celei de-a doua pãrþi a volu-mului, mai tensiona(n)tã prin folosirea haiku-ului.

Cele mai frumoase pagini ale volumului, însã,sunt cele prinse în partea a treia, subintitulatã“Imnuri”. Poeta îºi dã jos masca ludicã ºi versificãaproape impecabil. Dacã la Mihaela Puºcaºpeisajul liric este destul de monoton, din cauzaautoreferenþialitãþii excesive (ne amintim deºarpele ce-ºi înghite coada), Lucia Dãrãmuº sedovedeºte, în aceastã zonã, de o prospeþime ºi osubtilitate reconfortante: “Doamne, sunt oglindacununii tale de/ spini/ dimineaþa când îþi iauaripile/ mã spãl în macii smeriþi/ de râsul tãu cemi se zbate în trup.” (Psalmul iubirii) Poeta nu seascunde în umbra misticã, nu-ºi refuzã între-bãrile, iar lipsa rãspunsurilor i se pare ceva cât sepoate de firesc, de uman: “Fruntea mistificatã depalme/ cu bucãþi de cer/ îþi va fi/ sub vâltoarea

vântului/ taina cuvântului.” (Tãcerea trupului degrâu) Mai mult, starea de crizã este redatã ca atare,atingând adesea, printr-o asociere paradoxalã (ºibeneficã) de cuvinte, graniþele tragicului: “Mi-esete/ de cuvântul bãut/ în sfinþenie/ precum celmai beþiv/ dintre beþivi. (...) Mi-e sete ºi-l beau/întind mâna ºi-ating/ închid ochii ºi-l vãd/ PeIisus întors în cuvânt.” Poemul din care am citataceste versuri, intitulat Esenþa cuvântului, este, înconcepþia mea, cel mai bun al volumului. Dinpãcate, Lucia Dãrãmuº nu mai atinge aceastã per-formanþã în paginile care urmeazã, chiar dacãceea ce face acolo se numeºte tot poezie. Tânãraautoare îºi reaºeazã masca ludicã pe faþã (ºi pemâini), preferând uneori (în contrapunct cuprima parte a volumului, unde ludicul ei eratotuºi unul mai serios) sã înmoaie jocul cuvin-telor în absurd: “Eu nu am viaþa mea/ sunt zã-nur... f/ sunt zã... nur.. f/ cânt ciebucruc./ Mãbucurã clipa fericirii mele/ cã am murit/ ieri saumâine/ cã m-am nãscut?!/ În orice caz mâna mea/are... ce?/ ...zã... nur... fe/ eu sunt eu -/ zã... nur...fa/ Ei, ºi? Zise meditativ/ ciebucrucu din cânt/ ei,ºi?/ etc.” (Poetic) Inexistenþa unei logici interioarea poemelor (cum se întâmplã în cazul celui abiacitat), presupune, în acord cu propriul lor obiec-tiv, inexistenþa unui receptor. Astfel de poemeajung sã nu mai spunã nimãnui nimic, poate nicimãcar celui ce le-a scris. Or, de aici pânã la “sinu-ciderea literarã”, nu mai e decât un pas. Ar fipãcat ca Lucia Dãrãmuº, autoarea sublimelor“Imnuri”, sã se piardã din cauza plãcerii gratuitede a versifica ilizibil, chiar dacã jucãuº.

n

n Dorin Mureºan

„Imnuri”


Alexandru Roman (1826 – 1897) profesor lacatedra de limba ºi literatura românã aUniversitãþii din Budapesta, a fost ºi un

cunoscut om politic, deputat al circumscripþieielectorale româneºti Ceica din Bihor (1866 –1887) în parlamentul ungar, redactor la douãziare, Concordia ºi Federaþiunea, precum ºi membrufondator al Academiei Române.

În prodigioasa-i activitate politicã ºi didacticãdrumurile sale s-au interferat, în repetate rânduri,cu cele ale lui Ioan Slavici, personalitate cu ovastã operã literarã, dar ºi cu o remarcabilãprezenþã în viaþa politicã româneascã.

Mai întâi Roman i-a fost profesor lui Slavici laBudapesta ºi avem toate motivele sã credem cã s-a bucurat de stima acestuia, datoritã mai alespublicãrii Pronunciamentului în ziarul sãuFederaþiunea (1868). Cu aceastã ocazie, Al. Romans-a manifestat ca un adversar redutabil al regimu-lui dualist inaugurat la 1867, regim pe care ºi I.Slavici l-a combãtut vehement mai ales încoloanele Tribunei.

La întâlnirea din 18 octombrie 1868 cu stu-denþii sãi, Al. Roman le-a cerut acestora sã secomporte ca patrioþi hotãrâþi. Adunarea se pare cãa fost atât de agitatã încât ea a fost opritã de judele„inchizitor” din Pesta. D. Vatamaniuc considerãcã de la aceastã manifestaþie naþionalã nu putealipsi nici I. Slavici care cu siguranþã ºi-a exprimatºi el „nemulþumirea, împreunã cu ceilalþi stu-denþi” 1.

Tot de pe acum dateazã ºi începuturile orien-tãrii lui Slavici spre politica de federalizare aAustriei susþinutã atât de energic de profesorulsãu. Având în vedere cã Roman era conducãtorulºi unul dintre ideologii acestui curent politic,adunând în jurul gazetei sale Federaþiunea o ade-vãratã grupare militantã pentru aceastã idee 2, îlputem considera pe Roman, fãrã nici un dubiu,drept mentorul politic care a influenþat puternicgândirea tânãrului I. Slavici în aceastã direcþie.

Ca expresie a acestei orientãri, în Federaþiunealui Al. Roman apare ºi numele lui I. Slavici înlegãturã cu organizarea serbãrilor de la Putna3,deºi colaborãrile sale se îndreptau mai ales spreAlbina lui Vincenþiu Babeº.

Relaþiile lui Al. Roman cu I. Slavici de-a lun-gul intervalului dintre plecarea celui din urmã dela Budapesta ºi pânã la înfiinþarea cotidianuluiTribuna , nu ne sunt prea bine cunoscute. Putemafirma însã cã în iulie 1884, aºa cum reiese dinscrisoarea lui I. Slavici, raporturile dintre cei doierau excelente 4.

Deºi, datoritã greutãþilor financiare, în 1876Al. Roman a fost nevoit sã sisteze apariþia Fede-raþiunii, el va continua sã publice în alte gazete.Astfel, colabora (fãrã sã-ºi semneze articolele) laObservatorul ºi la Gazeta Transilvaniei . Îºi anunþaseînsã ºi colaborarea la tânãra Tribunã de la Sibiu.

Una dintre corespondenþele sale la Tribuna afost ºi aceea care a provocat rãspunsul lui I.Slavici din 14 iulie 1884. Al. Roman dãdea acoloinformaþii asupra unui proiect al autoritãþilor de aedita o lucrare monumentalã în numeroase vo-lume, cu titlul Austro-Ungaria descrisã ºi ilustratã5,cum apare în traducerea româneascã de atunci.

Pornind de la aceastã corespondenþã, inofen-sivã în aparenþã, lucrurile vor evolua înspre oscurtã dar interesantã polemicã care meritã pedeplin interesul cercetãtorului.

La realizarea numitului proiect editorial JokaiMór îl invitã sã ia parte ºi pe Al. Roman. Primareacþie a lui I. Slavici la informaþiile lui Al.Roman este plinã de solicitudine, cum apare ºidin scrisoarea datatã 14 iulie 1884. Slavici îºiexprimã pãrerea de bine cã printre cei ce vorcolabora la lucrarea proiectatã se va afla ºi Al.Roman, aceasta cu atât mai mult cu cât ceilalþimembri români, chemaþi a colabora, nu i sepãreau pregãtiþi pentru acest lucru. El se declarãgata a-i pune la dispoziþie datele ce le avea, pre-cum ºi notiþele sale pe care le adunase dupã pu-blicarea cãrþii sale Die Rumänen6. Despre planullucrãrii, precaut, I. Slavici nu se pronunþã, cu atâtmai mult cu cât acesta nici nu era definitivat.Ceilalþi colaboratori, pe care Slavici nu îi consi-dera „pregãtiþi” erau: Petru Opriº, Ioan Goldiº,Iosif Vulcan ºi Moldován Gergely (GrigorieMoldovan, un renegat român notoriu).

Ce se întâmplã însã dupã aceste schimburiamabile de informaþii? În câteva editorialepolitice ale Tribunei persoana lui Al. Roman apareenumeratã între deputaþii guvernamentali. Faptce-l nemulþumeºte profund pe Al. Roman. Astfel,în numãrul 184 din 12 decembrie 1884, Al.Roman apare alãturi de I. Gall, C. Gurban ºi G.Sârbu, care se declaraserã aderenþi ai guvernuluiTisza Kálmán. Deºi cu aceastã ocazie cei patrudeputaþi erau lãudaþi pentru „tãcerea” lor, adicãpentru faptul cã nu s-au fãcut unelte ale guvernu-lui pentru a combate o cuvântare a lui VincenþiuBabeº, Roman nu putea fi mulþumit atunci cândse vorbea despre „un mic rest din buna lor repu-taþie de odinioarã”7. ªi în editorialul din Sibiu, 27aprilie st.v., Al. Roman apare alãturi de deputaþiiC. Gurban ºi Beleº. E drept însã cã de data aceas-ta se nota cã acest grup (dintre alte cinci) „mãr-turisesc acelaºi program (guvernamental), dar nu-l susþin”8. Iatã aºadar o disociere mai atentã aeditorialistului cu privire la parlamentarii români.

În sfârºit, în numãrul 259 apare pe larg oinformare criticã cu privire la proiectul volumelorAustro-Ungaria descrisã ºi ilustratã9.

Se arãta în acest articol cã întreprindereapatronatã de principele moºtenitor Rudolf, voia sãprezinte în scris ºi în ilustraþii o imagine cu-prinzãtoare a vieþii popoarelor din monarhie. S-ahotãrât ca fiecare popor sã fie descris de propriisãi oameni de litere. Necunoscându-i, principelenu i-a putut alege, ci i-au fost prezentaþi. Alegereaa fost însã rãu fãcutã, cãci dintre cei cinci: PetruOpriº, Ioan Goldiº, Grigorie Moldovan, IosifVulcan ºi Al. Roman, doar doi, I. Vulcan ºi Al.Roman au „oarecare reputaþiune literarã”.

Cercurile politice din Budapesta – afirmãSlavici, cãci al sãu era articolul – au profitat ºi deaceastã ocazie pentru a-l izola pe viitorul rege alUngariei, înconjurându-l de oameni ce se bãnuiecã vor fi influenþaþi de guvernamentali.

Printr-o lucrare conºtiincioasã ºi inteligentã lise oferã acum posibilitatea de a se reabilita în faþaopiniei publice româneºti. Slavici le cere sã nu

serveascã interesele guvernului ci sã spunã ade-vãrul, numai adevãrul ºi întregul adevãr asuprapoporului român.

Pe alte canale, se încerca – fãrã succes însã – sãse obþinã ºi colaborarea lui G. Bariþ la acestproiect editorial10.

Un nou articol ce-l va irita ºi mai mult peRoman, lovea în fratele sãu Iosif Roman, avocatîn Oradea. Despre acesta se spunea cã va lua partela o deputãþie care va pleca la Budapesta pentru a-l felicita pe Tisza cu ocazia aniversãrii a 10 anide „stãpânire”11. Faptul nu corespundea realitãþii,ceea ce reiese dintr-un alt numãr al Tribunei, dinarticolul „Românii din Oradea Mare la jubileulministrului Tisza” 12.

Al. Roman, în întâmpinarea pe care i-o vatrimite lui Slavici, va presupune cã se loveºte penedrept în întreaga sa familie – Tribuna ducând ocampanie organizatã împotriva sa – ceea ce nucorespundea adevãrului. Roman se simte atins ºide editorialul datat 11 decembrie, Sibiu st.v.13.

În fine, din scrisoarea lui I. Slavici, datatã Si-biu 23 decembrie 1885, reiese cã a primit întâm-pinarea lui Roman. Este o scrisoare bine cântãritã,plinã de tact ºi menitã a potoli pe bãtrânul luptã-tor naþional, pe prof. Roman. Este ºi o dovadã cãSlavici a fãcut tot ce i-a stat în putinþã pentru aevita o polemicã ce nu putea aduce nici un servi-ciu miºcãrii naþionale româneºti.

Îl roagã pe Roman sã renunþe la unele pasajedin „Întâmpinarea” sa, pentru a nu fi obligat sãintre într-o polemicã „pe care voim s-o evitãm”.

Este însã adevãrat cã întâmpinarea lui Romanîn afara „atacurilor nemotivate” la adresa Tribuneiconþine date preþioase cu privire la miºcareanaþionalã a românilor. Slavici îl asigurã pe Romancã la o lecturã mai atentã nu va gãsi vreun atacpersonal ºi cu privire la articolul din numãrul259/1885 (recunoscând implicit cã este al sãu)precizând: „Eu combat întreaga întreprindere lacare noi românii suntem angajaþi cu rea credinþã;aceasta nu e pãrerea mea, ci sentimentul publicromân, pe care-l împãrtãºesc ºi eu. Ni s-a fãcut

n Gelu Neamþu

O polemicã a lui Alexandru Roman cuIoan Slavici în Tribuna la 1886

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

à


nouã românilor o nedreptate, când alãturea cu d-voastrã ºi cu dl. Vulcan lumea noastrã literarã afost reprezentatã prin oameni ca MoldovánGergely, Opriº ºi chiar pãrintele Goldiº, care nu-mi este cunoscut ca literat român. Toþi oameniiaceºtia au fost incitaþi sã colaboreze, nu pentru cãsunt literaþi români ci pentru cã sunt guverna-mentali ºi d-voastrã aþi fost insultat nu de Tribunaci de aceia care v-au pus în rând cu aceºti oameni.Nu vã puneau, desigur nu vã puneau, dacã nu vãpresupuneau ºi pe d-strã guvernamental”. I.Slavici îl roagã pe Al. Roman sã-i acorde permisi-unea de a publica din manuscrisul sãu doar ceeace crede de cuviinþã, ºi promite cã va drege ceeace s-a stricat prin articolul din nr. 259.

În aºteptarea rãspunsului, Slavici îl asigurã peRoman de stima deosebitã pe care i-o pãstreazã ºide dorinþa sa sincerã de a „nu curma bunelerelaþiuni personale” existente, chiar ºi în cazul încare poziþia sa ca redactor al unui organ politic îiimpune o oarecare rezervã14.

Al. Roman îi rãspunde imediat, foarte pescurt, sperând într-o explicaþie mai amplã cuocazia unei viitoare apropiate revederi. „Cât pen-tru asprimea nemotivatã a întâmpinãrii mele, –adaugã Roman – permiteþi-mi a observa cã încontra buzduganului ferecat nu puteam opunemãciucã de brad”. Era desigur o exagerare. Demodificat, Roman acceptã sã modifice doar unsingur alineat, rãmânând astfel cu încãpãþânare pevechea sa poziþie 15.

Într-o altã ciornã, tot ca rãspuns la scrisoareadin 23 decembrie 1885, îi mãrturiseºte cã s-a con-vins de faptul cã Slavici este „prada unei mistifi-caþiuni miserabile” ºi cã „dracul ºi-a vârât coadaîntre noi”. Din întâmpinare reieºea cã cel vinovatar fi vechiul sãu duºman, Vincenþiu Babeº. Dupãexpedierea întâmpinãrii a descoperit însã, susþineRoman, pe „mistificatoriul prin a cãrui spurcatãintrigã am tras asuprã-mi supãrarea dv.”. Acelaºimãrunt intrigant într-o discuþie de cafenea l-aclevetit ºi pe Slavici, care chipurile sar fi vândutpartidei lui Brãteanu „pentru douã mii fl. leafãanualã”. ªi el, Roman a fost cel care i-a luatapãrarea, deoarece cunoºtea bunele relaþii ale luiSlavici cu Kogãlniceanu ºi nu „s-a cuvenit sã facãasemenea palavre în cafenea”16 (nu reiese însãdacã „mistificatorul” menþionat ar fi tot VincenþiuBabeº, dar e mai mult ca sigur cã tot despre el evorba).

I. Slavici publicã integral întâmpinarea luiRoman, explicându-ºi însã cu argumente limpezi,vechea sa poziþie din scrisoarea datatã 23 decem-brie 1885. „Li s-a fãcut – spune Slavici – acestordoi literaþi (Al. Roman ºi I. Vulcan – n.n. G.N.) omare nedreptate, când au fost puºi în rând cuniºte oameni care n-au þinut sã îºi câºtige stima ºiiubirea românilor; nu noi le-am fãcut însã aceastãnedreptate, ci le-au fãcut-o aceia care le-au creatsituaþiunea penibilã în care se aflã”17.

Sub titlul Austro-Ungaria descrisã, ilustratã aparîn douã numere succesive lãmuririle trimise deAl. Roman 18, bogate în amãnunte legate mai alesde viaþa ºi activitatea sa, interesante însã ºi pentrumiºcarea naþionalã în general. Nu este locul sãinsistãm asupra lor, e suficient sã reþinem doarjustificarea lui Roman cã, vãzând planul lucrãriipublicat, ºi cã în el românii sunt puþin trataþiaceasta i-a provocat anumite temeri pe care ºi le-aexprimat prietenilor sãi ºi chiar lui I. Slavici per-sonal, pe când se afla la Sibiu. Adãugã ºi faptul cãel se va retrage în cazul în care românilor nu li seva asigura locul cuvenit în grandioasa lucrare,care a ºi apãrut în peste 20 de volume, dar în carenumele lui Al. Roman nu figureazã, pentru cã aºacum a promis, s-a ºi retras..

Aceastã polemicã l-a întãrit în hotãrârea sa peRoman sã se retragã de la colaborare. În 23 ianu-arie 1886, Al. Roman nu se mai interesa de nici osarcinã în legãturã cu proiectul editorial, dupãcum reiese dintr-o altã scrisoare a lui P. Opriº19.

Cornel Diaconovici, care fusese ºi el cooptatca ºi colaborator, va demisiona printr-o declaraþieîn care aratã cã aceastã lucrare este menitã de fapta induce în eroare pe cititor cu privire la rapor-turile dintre naþionalitãþile din Ungaria. Aceastãoperã era în ultimã analizã menitã sã glorificestãpânirea austro-ungarã asupra teritoriilor aca-parate ºi a naþiunilor oprimate 20. Astfel ni se rele-vã ºi mai pregnant viziunea corectã pe care o avu-sese I. Slavici în criticarea tendenþiosului proiecteditorial, dar ºi eleganþa sa de stil într-o polemicãîn care e foarte uºor sã rãneºti. Delicateþea cu carea mânuit condeiul în aceastã scurtã disputã arãmas un exemplu de alese maniere care cu tim-pul s-au pierdut în ziaristica noastrã, iar astãzi aºaceva a devenit o adevãratã raritate.

În ciuda acestei polemici este ºi rãmâne meri-toriu pentru amândoi cã bunele relaþii personalenu au fost afectate de acest incident. Ba mai mult,I. Slavici s-a bucurat de preþuirea ºi admiraþia luiAl. Roman, mãrturisitã fãrã rezerve. Faptul esteatestat de o altã însemnare a lui Roman (foarteprobabil din 1888) în care acesta declara: «Am zisd-lui Slavici, când l-am cercetat la Vaþ „am venitsã salut pe urmãtoriul meu în acest loc al sufer-inþei unde premersem cu 20 ani înainte”. […]Apoi „Exemplul ce vi-am dat, bun au fost saurãu, nu ºtiu, atâta ºtiu cã d-ta ai avut inimã «etfacere et pati», pentru aceasta te stimez”21. Aici Al.Roman fãcea aluzie la anul de închisoare pe careºi el l-a petrecut la Vaþ în 1870, în urma unui pro-ces de presã în legãturã cu Pronunciamentul.

În anul 1887, când Al. Roman va cãdea laalegeri, Tribuna va consemna acest lucru cu multãpãrere de rãu22.

Desigur, relaþiile celor doi au fost mult maistrânse ºi privesc mult mai multe aspecte însãnoi, ne-am limitat aici numai la câteva din datelece ne-au stat la îndemânã. Aria cercetãrii poate fiînsã oricând extinsã23.

Anexa 1

Sibiu, 2/14 iulie 1884Preastimabile Domnule,

Am petrecut câteva sãptãmâni de zile laBucureºti, ºi astfel abia acum, dupã întoarcereamea am primit scrisoarea D-voastrã.

Îmi pare bine, cã între cei însãrcinaþi a luaparte la lucrarea proiectatã sunteþi ºi D-voastrã,deoarece ceilalþi membri români nu prea îmi parpregãtiþi pentru sarcina ce au primit. ªi, dacã veþicrede de cuviinþã, sunt gata sã vã pun la dispoziþi-une datele ce am ºi notiþele ce am adunat dupãpublicarea cãrþii mele Die Rumänen.

Despre planul întregei lucrãri nu pot vorbi,deoarece nu îl cunosc încã, ba, pe cât ºtiu, nici n-a fost încã definitiv stabilit.

Al D-voastrã, sincer ºi devotat servitor,Ioan Slavici*

Anexa 2Sibiu, 23 decembrie 1885Stimabile Domnule,

Am primit întâmpinarea ce aþi binevoit a-mitrimite ºi o voi publica întreagã, aºa cum e scrisã,în coloanele Tribunei. Vã rog cu toate aceste sãrenunþaþi, dacã se poate, la unele pãrþi din ea,care, dupã cea mai bunã convingere a mea, vorproduce o impresiune foarte penibilã în publiculromân ºi ne vor sili ºi pe noi sã intrãm în opolemicã, pe care voim s-o evitãm.

Sunt în întâmpinarea, pe care ni-o trimiteþi,amãnunte foarte preþioase, care ar perde foartemult din valoarea lor, dacã s-ar presenta în formaunui atac cu desãvârºire nemotivat asupraTribunei, care este un ziar popular între români.

Eu vã rog sã citiþi încã o datã articolul dinTribuna ºi vã veþi convinge cã nu sunteþi în el,personal atacat. Eu combat întreaga întreprindere,la care noi românii suntem angajaþi cu rea cre-dinþã; aceasta nu e pãrerea mea, ci sentimentulpublic român, pe care-l împãrtãºesc ºi eu. Ni s-afãcut nouã românilor o nedreptate, când alãtureacu D-voastrã, ºi cu d-l. Vulcan lumea noastrã lite-rarã a fost reprezentatã prin oameni ca MoldovánGergely, Opriº ºi chiar pãrintele Goldiº, care nu-mi este cunoscut literat român. Toþi oameniiaceºtia au fost invitaþi sã colaboreze nu pentru cãsunt literaþi români, ci pentru cã sunt guverna-mentali, ºi D-voastrã, aþi fost insultat nu deTribuna, ci de aceia, care v-au pus în rând cuaceºti oameni. Nu vã puneau, desigur nu vãpuneau, dacã nu vã presupuneau ºi pe D-voastrã,guvernamental.

Vã rog dar sã-mi daþi manuscriptul la dispoz-iþiune, sã public din el ceea ce cred de cuviinþã ºivã promit, cã voi drege ceea ce s-a stricat prinarticolul din nr-l. 259 mai bine de cum se dregeprin asprimea nemotivatã a întâmpinãrii Dv.

Iar dacã nu veþi fi satisfãcut voi publica întrea-ga întâmpinare, reservându-mi se înþelege, drep-tul de a motiva aºa cum ºtiu eu, atitudineaTribunei.

Deocamdatã aºtept rãspunsul D-voastrã, ºi vãrog sã binevoiþi a fi încredinþat despre stimadeosebitã ce vi-o pãstrez ºi despre sincera meadorinþã de a nu curma bunele relaþiuni personale,chiar ºi dacã posiþiunea mea ca redactor al unuiorgan politic mi-ar impune oarecare reserve.

Al D-voastrã, devotat servitor,Ioan Slavici**

Anexa 3Austro-Ungaria descrisã ºi ilustratã

Punând articolul publicat de noi alãturea cuîntâmpinarea d-lui A. Roman, cetitorii noºtri vorfi desigur tot atât de miraþi ca noi, cãci în articolulnostru nu se pot gãsi motive pentru o supãrare

à


atât de necumpãtatã ca ceea ce se dã pe faþã înîntâmpinarea d-lui A. Roman.

Vom fi având ºi noi pãcatele noastre, cãoameni suntem, un lucru însã nu ni se poateimputa: cã n-am ºti sã alegem cuvintele ºi sãmãsurãm valoarea lor. Suntem expliciþi, adeseorifoarte aspri, dar niciodatã comuni, niciodatã ordi-nari, niciodatã triviali; ºtim sã ne folosim decuvinte astfel, ca sã deºteptãm în cetitor niºteporniri mai mult ori mai puþin puternice, nicio-datã însã propriile noastre porniri nu ne duc aºadeparte, încât sã ne perdem stãpânirea asupracondeiului nostru, ci zicem totdeauna anumeceea ce voim.

Am rugat dar pe dl Roman sã nu stãruie, caîntâmpinarea sã fie publicatã aºa, cum ni-a trimis-o, pentru cã în coloanele Tribunei ea are sã pro-ducã asupra stimatorilor d-sale aceeaºi impre-siune penibilã, pe care a produs-o ºi asupra noas-trã. D-sa, s-a mãrginit a ne da voia sã face câtevacorecturi, între care una, prin care ne sfãtuieºte sãbãgãm bine de seamã, ca sã nu rãtãcim pe „caleafunestã a personalitãþilor, care numai strica poatecausei noastre comune, ce dealtmintrelea oapãraþi cu multã abilitate”.

Îi mulþumim d-lui profesor atât pentru sfat,cât ºi pentru binevoitoarea recunoaºtere a „abil-itãþii” noastre: ne pare însã foarte rãu, cã d-sa n-aurmat ºi însuºi sfatul, pe care ni-l dã.

Cãci e foarte „personal” dl profesor înîntâmpinarea sa.

E „personalã” deosebirea, pe care o face întreredacþiunea ºi directorul Tribunei.

E mai „personalã” încã presupunerea, cã arti-colul nostru a fost scris de redacþiune, oarecumfãrã de aprobarea directorului, dupã inspiraþiuniprimite de la dl V. Babeº, cãci la dl Babeº face dlprofesor alusiune, când vorbeºte de un „botez dehabilitare”, dupã care ne-am fi apucat de politicapersonalã, „predilecta meserie a celui ce v-ahabilitat”.

E, în sfârºit, de tot personalã chiar ºi numaiîntrebuinþarea cuvântului „habilitare”, cãci noi nuam zis, cã vom „rehabilita” pe cineva, ci numai cãcei însãrcinaþi a ne representa pe noi în cercul deliteraþi adunaþi împregiurul Alteþei Sale au acumocasiune de a se rehabilita ei înºiºi . Tot astfel darnici noi nu aveam nevoie de a fi rehabilitaþi decineva.

Ca sã urmãm dar noi sfatul, pe care dl profe-sor ni l-a dat, trecem preste toate colþurile „per-sonale” ale întâmpinãrii ºi ne mãrginim a-lîncredinþa, cã presupunerile d-sale sunt lipsite detemei.

Ne-a pãrut foarte rãu, cã l-am vãzut pe d-sa însocietatea unor oameni, a cãror importanþã o con-testã ºi despre care ºi însuºi ne spune, cã faclucruri neiertate, „ca sã se insinue în graþiastãpânilor”. Nu aceastã pãrere de rãu ne-a fãcutînsã sã publicãm acel articol: l-am publicat pentruca sã se ºtie, cum judecã românii în cestiuneaîntreprinderii literare puse la cale sub protecþi-unea viitorului lor monarch ºi care este atitudinealor faþã cu ea.

ªi întâmpinarea d-lui Alexandru Roman e ceamai lãmuritã dovadã, cã ei au destule cuvinte de ajudeca, precum zicem noi cã judecã.

Cu dl Alexandru Roman, ale cãruia merite lecunoaºtem, ºi cu dl Iosif Roman, pe care deasemenea îl ºtim ca pe un român bun ºi om deinimã, cu familia Roman noi nu avem nimic,cãci, dacã am fi având, nu am fi vorbit, precumam vorbit.

„Dl Alexandru Roman, - ni s-a zis din maimulte pãrþi, - ca cel mai bãtrân ºi mai cu autori-tate dintre cei invitaþi a lua parte la lucrare, ar fitrebuit sã-i convoace pe colaboratorii români,pentru ca ei sã dee împreunã o declaraþiune moti-

vatã, cã nu pot lua parte la lucrare în condiþiunile,în care sunt angagiaþi”.

Noi am rãspuns, cã dl Roman nu poate sã ofacã aceasta; nu îl iartã posiþiunea, în care se aflã,decât poate în urma unei manifestaþiuni dinpartea opiniunii publice române. O manifestaþi-une în sensul acesta a fost ºi articolul nostru.

Dl Roman sã se informeze acum ºi sã caute ase încredinþa, dacã este ori nu adevãrat ceea ce amzis noi: cã d-sa ºi dl Iosif Vulcan se pun în con-flict cu sentimentul public român, dacã alãtureacu dl Grigorie Moldován ºi în condiþiunile, încare sunt angagiaþi, mai iau parte la lucrare.

Noi credem cã nu trebue sã-ºi rischezenumele cel bun, rãmânând alãturea cu un om,care nu ne-a crezut pe noi românii vrednici deosteneala, ce se cere spre a-ºi pãstra stima ºiiubirea noastrã, nu trebue sã-ºi punã în joc repu-taþiunea literarã între-o lucrare, pe care dimpre-unã cu oameni ca d-nii Grigorie Moldován ºiOpriº nu pot sã o scoaþã la capãt bun.

Aceasta e pãrerea pe care o exprimãm noi:poate cã e greºitã, dar e împãrtãºitã de totalitatearomânilor.

Supãrarea d-lui A. Roman e legitimã, nu însãasupra noastrã, ci asupra celor ce l-au pus în situ-aþiunea penibilã, în care se aflã, ºi dacã noi facemasupra d-sale presiune, ca sã ese din aceastã situ-aþiune, e fiindcã ºi asupra noastrã se face pre-siune, nu din partea d-lui V. Babeº, ci din partearomânilor, care îl stimeazã pe dl Roman ºi nu-lvãd bucuros în situaþiunea aceasta.

Dl A. Roman ºtie mai bine, dacã se cuvine orinu sã cedeze acestei presiuni. Noi suntem con-vinºi, cã se va face precum îl vor povãþuiresoanele de tact politic.

Noi nu avem sã-l judecãm, ci sã exprimãmnumai judecata cercurilor, pe care le representãm.

Ear cât pentru fratele d-sale, dl Iosif Roman, nunoi am zis, cã se aflã pus în lista celor trimiºi îndeputaþiune la Budapesta: se zicea aceasta într-ofoaie din Oradea-mare, din care „cineva” ne-atrimis un esemplar. Reproducând ºtirea din aceafoaie, am terminat dând expresiune dorinþei ca ceiatinºi sã-i dee publicului informaþiuni mai exacte.

Nu este vina noastrã, cã aceasta nu s-a fãcutdecât abia acum.

Într-un ziar cuotidian, în care se vorbeºtedespre toþi ºi despre toate, se întâmplã adeseori,ca sã i se facã cuiva o nedreptate: coloanele

Tribunei sunt deschise pentru toþi aceia, care aufost jigniþi în ele, ºi vor sã-ºi iee reparaþiune. Ar finumai de dorit, ca aceia, care cer sã le dãm loc încoloanele Tribunei, sã nu profite de dreptul ce li secuvine, spre a lovi fie în noi, fie în amicii noºtri,care nu le-au fãcut nimic.

[de Ioan Slavici]***n

NOTE* Biblioteca Academiei Române Bucureºti, Cabinetul

manuscrise, Coresp. 110.633.** Ibidem.

*** Tribuna , III, nr. 9 din 12/24 ian. 1886, p. 33.

1. D. Vatamaniuc, Ioan Slavici ºi lumea prin care a trecut, Ed.Academiei R.S.R., Bucureºti, 1968, p. 68.

2. G. Neamþu, Activitatea parlamentarã a lui Al. Roman, 1866 –1887, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, XII, 1969.

3. Federaþiunea, IV, nr. 57 din 26 mai/7 iunie ºi nr. 58 din 30mai/11 iunie 1871.

4. Biblioteca Academiei Române, Fond Al. Roman, nr.110.632. I. Slavici cãtre Al. Roman, Sibiu, 2/14 iulie 1884.Vezi anexa 1.

5. Az Osztrák-Magyar Monárchia irásban es képekben.6. Vezi anexa 1.7. Tribuna, I, nr. 184 din 30 nov./12 dec. 1884, p. 733.8. Ibidem, II, nr. 96 din 28 apr./10 mai 1885, p. 381.9. Ibidem, II, nr. 259 din 12/24 nov. 1885, p. 1033.10. Arhivele Naþionale Române, Direcþia Judeþeanã Cluj,

Fond personal G. Bariþ, nr. 481. Opriº cãtre G. Bariþ,Timiºoara, 5 oct. 1885.

11. Tribuna, II, nr. 262 din 15/27 nov. 1885, p. 1045.12. Ibidem, II, nr. 268 din 23 nov./5 dec. 1885, p. 1071.13. Ibidem, II, nr. 283 din 12/24 dec. 1885, p. 1129.14. B.A.R., Fondul Al. Roman, nr. 110.633. I. Slavici cãtre Al.

Roman, Sibiu, 23 dec. 1885. Cf. Anexa 2.15. Ibidem, Arhiva Al. Roman, I, Ms. 41. Ciorne de articole ºi

scrisori cãtre ziarul Tribuna.16. Ibidem.17. Vezi anexa 2. Pe aceleaºi argumente merge ºi articolul de

rãspuns al lui Ioan Slavici intitulat „Austro-Ungariadescrisã ºi ilustratã” din Tribuna, III, nr. 9 din 12/24 ian.1886, p. 33. Vezi anexa 3. Subliniem cã acest articol nuface parte din bibliografia datã de D. Vatamaniuc în IoanSlavici ºi lumea prin care a trecut, Bucureºti, Ed. AcademieiR.S.R., 1968.

18. Tribuna, III, nr. 7 din 10/22 ian. 1886, p. 26 ºi nr. 8 din11/23 ian. 1886.

19. B.A.R., Ms. rom. 1012, f. 7-8. P. Opriº cãtre G. Bariþ,Timiºoara, 25 ian. 1886.

20. Tribuna, III, nr. 13 din 17/29 ian. 1886, p. 51.21. B.A.R., Arhiva Al. Roman, IV Varia, 1, f. datã.22. Tribuna, IV, nr. 130 din 11/23 iun. 1887, p. 517.23. Acest articol este în fapt el însuºi o extindere a unei

cercetãri mai vechi: Din relaþiile lui Alexandru Roman cu IoanSlavici, în E. Gluck, G. Neamþu, D. Vatamaniuc, Studii ºidocumente privind activitatea lui Ioan Slavici, vol. I-II, Univ.Popularã, Arad, 1976, p. 15-23. [Litografiat].


Pentru Colette ºi Eric W.

1.

Minus 20o. Piaþa Carolina. Oamenii ºimaºinile se strecurau printre nãmeþii de zãpadã înlumina rece a dupã-amiezii.

Magazinele de tot felul primeau ultimiicumpãrãtori. Ceasul din turn arãta ora 16.

În case, agitaþia creºtea o datã cu presiuneagazului la aragaze ºi consumul de apã în bãi.

Câþiva cerºetori îºi spãlau mâinile ºi feþele înzãpadã înainte sã primeascã primele bancnote dinnoaptea de Revelion. Un adolescent în hainecurate mima în faþa unei vitrine diverse postùricare, prin graþie, puteau stârni mai degrabã admi-raþia decât mila trecãtorilor.

– Gândeºti ca eºti Karli Kaplin, mã, Garincea,strigã un bãtrân prin hubloul de aerisire al uneisticle de vodcã, o replicã în miniaturã a racheteiSoiuz 1.

Aºezat pe un scaun ºi îmbrãcat ca un cazac,bãtrânul ducea din când în când la buze o sticlã,demult goalã, de Stalinskaya.

– Tu sã taci, bãi, acesta, zise tânãrul. Ce ºtieCeapaev de Balºoiteatr?

– Tu vorbeºti, mã? Cã, dacã nu eram io, tu ºiazi credeai cã nagan îi grad în armata þaruluiNikolai. Ala de l-o belit bolºevicii, cu familie cutot. Pãi, pe vremea mea, se învãþa mai multã isto-rie la film decât la ºcoalã.

Se opri din sporovãialã. Tânãrul se strâmba învitrinã, iar el se simþea obosit ºi inutil ca o jucãriestricatã. Tresãri. Lângã sticlã dãdea din coadã uncãþel fãrã domiciliu fix. Pãrinþii sãi erau la lãtrat înSpania, iar el profita de absenþa lor ºi hoinãreaprin oraº liber ºi fericit.

Bãtrânul închise hubloul ºi deschise sasul.Potaia nãvãli înãuntru ºi îi sãri în braþe. Începusã-l lingã pe obraz mai întâi, apoi pe frunte.Bãtrânul se lãsa rãsfãþat. Chiuia de plãcere.Bucuria lui însã nu interesa pe nimeni. Soareleera tot mai roºu, iar cerul tot mai mov. Zãpada depe Dealul Crucii se întuneca cu fiecare clipã.

2.

Dupã o orã de încercãri, Gheretã trebui sãadmitã cã, într-adevãr, blana îi era strâmtã.

– O porþi peste ceva subþire, îi sugerã el cutimiditate Zorelei.

– Adicã peste furou, cum ar veni, ºuierã prin-tre dinþi Zorela. Îi venea greu sã se recunoascã în“dulapul” din oglindã. Nu fusese niciodatã sfrijitãca un manechin, dar nici cât o batozã, cum sevedea acum. Deoarece pânã la Revelion nu aveacum sã slãbeascã, hotãrî cã urma sã-ºi þinã blanade nutrie pe umeri ca pe o pelerinã.

– Si când dansãm? Întrebã Gheretã cu un alintîn voce care nu scãpã Zorelei.

– Vorbeºti ca un poponar, Gheretã, veni dis-preþuitoare replica femeii. Când dansãm , apãsãbine pe acest cuvânt, tu o sã stai pe scaun cublana în braþe. Sã nu-þi fie frig.

Se apropie de oglindã ºi începu sã-ºi examinezeridurile ºi mustaþa abia mijitã. Se gândea cã, dacã arfi fost bãrbat, ar fi fost un fel de Clark Gable. Ghe-retã, însã, n-ar fi fost în nici un caz Vivien Leigh

din filmul vieþii ei, pe care l-a vãzut de trei ori. Acitit ºi romanul: cadou de la Brânduºã. Ce carte! Sice bãrbat! Brânduºele erau florile ei preferate. Aveaºi o broºã de ceramicã fãinuþã, de mãrimea uneiceºti chinezeºti de cafea pe care o purta doar laocazii. O ocazie ar putea fi ºi Revelionul ãsta trãz-nit. Se îndreptã spre baie, presãrându-ºi hainele pedrum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretã plân-gea de fericire, dar ºi din pricina mirosului înþepã-tor de naftalinã. Zorela era un dar dumnezeiesc pecare, cu siguranþã, nu-l merita pe deplin.

3.

Încercã sã se aºeze fãrã sã facã zgomot, dar nureuºi. Nu doar pentru cã scaunul scârþâia oricum,ci ºi pentru cã, distrat cum era, se aºezase pepisicã. Mieunatul prelung ºi dureros al Linei îltrezi pe Coriolan, care deschise mai întâi un ochinedumerit ºi morocãnos, apoi încã un ochi,ultimul de altfel, vigilent, rãzboinic, ameninþãtor.

Cu acest ochi îºi privea fiul în timp ce celãlaltochi, ghidat de un CAF emoþional, alerga subpleoapa coborâtã din nou, dupã expresia domina-toare a ochiului vigilent, rãzboinic ºi ameninþãtor.Când se întoarse la luminã, strãlucind cu mândriaunui sentiment natural, celãlalt ochi strãlucea maipuþin ºi nici nu mai era atât de ameninþãtor, cigata sã cedeze în faþa unei atitudini mai paºnice.

Ca sã se punã de acord, cei doi ochi se scu-fundarã cu voluptate într-un pahar de vin vechi,lãsându-ºi stãpânul în beznã, cum se întâmpla pevremuri cu sala de cinema, când se schimbaubobinele. Sau când se rupeau.

Coriolan duse douã degete la gurã ºi nu seopri din fluierat pânã nu-ºi redobândi luminaochilor. Atunci vãzu plin de încântare bunãtãþile.Pentru el Revelionul începuse. Dupã ceasul dinturnul ªtefan era ora 19.

La TVR1, nimic sau mai nimic. Pe stradã seauzeau primele pluguºoare. Banii pentru urãtorierau lângã uºã, într-o farfurie de Horezu.“Cocoºul” lui Mischiu abia mai respira subapãsarea bancnotelor ºi a monedelor. Inflaþia nu-lcruþa nici pe el. Se consola cu gândul cã anulurmãtor funcþia de trezorier al familiei Modunava fi preluatã, dupã principiul rotaþiei cadrelor, de“Pomul vieþii”, desenul preferat al Martei.

Cocoºul ãsta are ceva de “tiszta bolond”, îiplãcea ei sã spunã în limba sa maternã pe care ovorbea tot mai rar. Asculta însã Radio Kossuth ºiurmãrea emisiunile în limba maghiarã de peTVR. Când vor avea ºi ei antenã parabolicã, cuma înþeles cã se va întâmpla, va putea urmãri ºiemisiunile de pe Duna TV. Pânã atunci, însã, vatrebui sã punã în fiecare farfurie o porþie de salatãde boeuf fãcutã cu castraveþi muraþi de casã ºi cucarne de pui crescut în curte.

Flavius-Tiberius turna vinul în pahare.Coriolan îºi pregãtea discursul de Anul Noudespre starea naþiunii.

4.

Tãceau ºi se priveau ºi înþelegeau cã vor împãrþiaceastã tãcere cu bucurie ºi cu recunoºtinþã cât maiaveau de trãit.

5.

Privirile li se întâlnirã într-un punct incandes-cent, o perlã de mãrimea unei boabe de ceasla.Aici, gândurile se auzeau ºi se vedeau, colorateîntocmai ca tablourile pictorilor din ªcoala de laBaia Mare. Chiar ºi tãcerile aveau, prin urmare,formã plasticã. Semãnau când cu o stradã dinCentrul Vechi al oraºului, când cu un peisaj dinTeceu sau cu atelierul unui pictor, când cu onaturã moartã. Cu totul surprinzãtoare era imag-inea unui deal roºu ca un muºchi de vitã aºezatpe zãpadã, pictat de Ziffer.

– Cu un deal ca ãsta va începe primul meufilm, anunþã solemn Graþian.

– De unde iei tu atâta roºu? întrebã Violeta.Era înspãimântatã înainte de a auzi rãspunsul,cãci Graþian avea soluþii pentru orice problemã,aºa încât, pentru el, practic, nu existau probleme.ªi tocmai acest lucru o înspãimânta.

– De la abator, veni rãspunsul prompt ºi receca o ghilotinã.

– Cum de la abator?– Fac o comandã de sânge pentru uz estetic,

precizã Graþian, convins cã ultimul cuvântînsemna ceva pentru o fatã care se pregãtea pen-tru Istoria Artelor.

Violeta începu sã râdã. Graþian nici mãcar nutresãri. Pãrea chiar preocupat de soarta primuluisãu film. Violeta continua sã râdã în speranþa cãva atrage în acest fel atenþia asupra ei. Abia cândrâsul sãu se apropie de strigãt sau de rugã,privirea ironicã a lui Graþian se opri asupra ei.Violeta avea ochii întredeschiºi. Se arãta ºi seascundea. Cum fac ºi farurile maºinilor noapteaîn “faza de întâlnire”.

O privire care spunea mai mult decât ea însãºidorea. Violeta abia mai respira în liniºtea camerei,în timp ce respiraþia lui era tot mai sacadatã ºi maigreu de stãpânit. Tãcerea asta jenatã, iatã un lucrucu care un regizor de film are întotdeauna defurcã.

prozaDimineþi de varã în Henrivillesau Pregãtiri de Anul Nou cu câteva analepsen Horia Ursu

Horia Ursu (foto: Feleki István)


Când se hotãrî sã îi lase singuri, Violeta eraîntinsã pe mochetã, epuizatã de o înfruntare caredurase prea mult pentru o puºtoaicã de clasa aXI-a, fie ea la mate-fizicã, ºi pivot în echipa debaschet a liceului.

6.

Îºi spunea cã nu se mai întorcea demult acasã,ci doar într-un loc cunoscut, la fel ca strãzile, par-curile, muzeele care aparþin în egalã mãsurãtuturor celor ce le strãbat sau ºi le amintesc. Seînstrãinase de casã o datã cu râsul Violetei,legãnându-se încet, ademenitor, ca un hamac, subprivirea tot mai nesigurã a lui Graþian.

Nu-þi trebuiau prea multe cuvinte ca sãnumeºti aceastã vibraþie abia sesizabilã, aceastãpaºnicã ºi tulburãtoare, în acelaºi timp, ondulare aaerului. ªi nici un IQ prea înalt ca sã înþelegi cese ascundea sub lectura complice a cãrþii luiBorges Moartea ºi busola, descoperitã de Graþianîntr-un anticariat din Piaþa Carolina. Paragrafe,pagini, cuvinte, spaþii albe chiar erau citite într-unfel care le aprindea privirile ºi deregla pulsul.

Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierilefuriºate sau grãbite lãsarã loc unei visãri dumini-cale. Culcaþi unul într-altul, savurând contopirealentã a trupurilor lor, pãreau o rachetã decroazierã pe care el o urmãrea hipnotizat de stra-nia ei suficienþã ºi indolenþã.

Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. Aurmat o perioadã scurtã de turbulenþã, apoi oprivire goalã, umbritã din când în când deamintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât.

Chiar cuvintele se înlãnþuiau acum dupã oaltã sintaxã: asprã, brutalã, abruptã. Sintaxa reveri-ei ºi a aproximãrii fusese abrogatã peste noapte cao lege vetustã. În locul ei se instalase “la syntaxede l’éclair”, vorba poetului, pusã în slujba uneijudecãþi sumare ºi a unei condamnãri fãrã apel.

Din splendida rachetã de croazierã nu mairãmãsese decât un fuselaj de cenuºã, cum tot dincenuºã pãrea ºi trupul Violetei pe care el îl scor-monea ca un ciobãnesc german în cãutareadrogurilor. Din totdeauna, de altfel, Violeta i seînfãþiºa ca un depozit clandestin de stupefiantedin care lua mai întâi ea însãºi, înainte de a leoferi ºi altora.

7.

Se întâlnirã în modul cel mai banal cu putinþãîn Piaþa Gãrii.

– Ne îmbrãcãm la Abbie Hoffmann? întrebãea în loc de salut, dupã ce îl studiase din cap înpicioare: pãlãria neagrã din fetru, tunica din piele,jeansul decolorat, ghetele înalte, prãfuite, cuinscripþia “Insulated” ºi, nu în ultimul rând,geanta de umãr, model sac de grenade, ref. U. M.0216 Zalãu/1985.

– Dar tu? La Barbara Koster & AdrianaFarranda? Replicã el amuzat de felul în carefiecare dintre ei fãcea trimitere la Graþian, zisGabriel Ceroni.

Asemãnarea celor doi nu era doar fizicã, fra-pantã, ci ºi, pânã la un punct, existenþialã, maipuþin faza militantã a soixante-huitard-uluifrancez pasionat de Proust, Musil, Dostoievski,Gogol ºi convertit apoi la yoga, jogging ºi psi-hanalizã.

– Nu, acolo mã dezbrãcam doar, veni rãspun-sul ei, dezinvolt, provocator. Începu sã râdã.Râdea ºi el. Cu ea, totul e uºor: o înmormântare,o naºtere, o revoluþie. Le privea cu o egalã curio-zitate. Întocmai cum ar privi o eclipsã totalã desoare, o broascã þestoasã sau o picturã de Baba oriIlfoveanu. Cu ochii ei albaºtri, cu chipul ei oval ºi

pistruiat, cu sânii ei mici ºi rotunzi ca douã mingide tenis pe jumãtate îngropate în zgurã, cupicioarele ei de 1,20 m (exagera), cu tunsoarea eià la Rimbaud, cu degetele ei subþiri, uscate ºimereu pãtate cu tuº, cu toatã experienþa ei deiubitã a lui Graþian ºi de viitoare emigrantã.

“Experinþa” ei, însã, nu era altceva decâtinstinct, iar misterul ei o uimitoare transparenþã.Seducea fãrã sã îºi propunã ºi se lãsa sedusã fãrãrezistenþã. Se juca. Trãia.

8.

Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci?Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic alfostului sãu profesor de filosofie, fost lector laAcademia Militarã. Era ora 11. Cafeneaua gãriiera aproape pustie. Profesorul îºi aºtepta paharulcu coniac. Rãsfoia ziarul local în spatele unei stivede cãrþi cumpãrate pe sub mânã de la Lola.

Rãspunse cu “Salve!” salutului politicos al fos-tului sãu elev, celebru pentru a fi urmat liceulminier când cel mai bun liceu al oraºului îi eraaccesibil fãrã nici o emoþie, dupã care se întoarsela lectura indiferentã a ziarului local. Cu adevãratîl interesa doar Mica publicitate. Pentru cã nu erapolitizatã.

Apartamentele se schimbau pe o maºinã Dacia1310 cu îmbunãtãþiri. Uneori ºi casele. În acestcaz, însã, apãrea ºi menþiunea “plus diferenþa”.

El locuia într-un apartament modest de douãcamere în zona gãrii, dar s-ar fi mutat oricând peHollosi Simon, sã creascã un câine, sã ude mag-nolii ºi sã-l citeascã pe Heidegger.

ªtia totul despre filosoful german, dar elînsuºi nu amintea prin nimic de el. Ca ºi cumnimic din ce ºtia sau aflase în ani ºi ani decercetãri n-ar fi folosit decât redactãrii unui opimaginar deocamdatã, destinat fatalmente uitãriiºi, de aceea poate, mereu amânat.

Privea lumea ca pe un paragraf din Sein undZeit , luminat la intervale regulate de strãlucireamatã a coniacului Milcov.

La o masã din apropierea lui, s-a aºezat unbãrbat însoþit de un copil. Copilul vorbea gesti-culând.

– Tatã, m-a muºcat un câine, zise bãieþelul cumândrie.

– Un câine? Ce fel de câine? Întrebã speriattatãl.

– Unul vaccinat, îl liniºti bãieþelul.– De unde ºtii? întrebã tatãl deloc liniºtit.– Aºa arãta, zise bãieþelul, dus pe gânduri,

absent, visãtor.Profesorul încã mai citea ultima paginã în

cãutarea unui schimb favorabil sau, cel puþin, aunei posibile adrese atrãgãtoare.

El se bucura de ceaºca sa cu nes ºi admirareproducerile dupã Klimt de pe coperta Omuluifãrã însuºiri , tradus în francezã de PhilippeJaccottet. Jacheta neagrã a cãrþii lui Kundera,sumbrã, îi displãcea.

Pachetul fusese pus la poºtã în Aarhus înurmã cu o lunã. Bine cã a ajuns. Cafea n-aþiprimit, constatã cu nãduf funcþionara de la coleteexterne. Se pare cã nu, zise el cu o falsã pãrere derãu. ªtia însã cã la garã va bea un nes. Ceea ce ºifãcea. Citiþi degeaba, dacã nu beþi o cafea calumea, zise funcþionara ºi îl puse sã semneze unborderou.

Ar fi fost o dimineaþã obiºnuitã, dacã nu ar fifost explozia. Barmanul de la Solferino a scãpatþoiul din mânã; chelneriþa a cãlcat strâmb ºi acãzut în braþele vânzãtorului de lozuri; mulþi s-autrântit care pe unde, cu faþa la pãmânt; din WC-ul gãrii au ieºit în grabã câþiva cetãþeni îmbrãcaþisumar; ºeful postului de miliþie TF s-a baricadatîn sediu împreunã cu cei doi subordonaþi ai sãi,iar restul cãlãtorilor au rãmas nemiºcaþi printrebagaje, gata sã primeascã ºi o a doua explozie,ultima, nimicitoare.

Stolul de grauri ce-ºi luase zborul în zonasilozurilor de porumb fâlfâia din aripi undevadeparte, plutea, mai bine zis, ca o lunã neagrãdeasupra viilor.

Sfârºitul era aproape ºi scãlda lumea într-oluminã de o intensitate neobiºnuitã pentru lunaaugust. Cãlugãrul care aduna bani pentru con-struirea unei biserici undeva în Moldova îºi fãceamonetarul printre cruci ºi mãtãnii ca sã poatã dasocotealã, la o adicã, de fiecare bãnuþ, în vreme ceºinele de cale feratã se înãlþau drept în sus,trãgând ºi traversele dupã ele, arãtând tuturorcalea, precum Scara lui Iacov.

A doua explozie n-a mai venit, însã, aºa cãlumea îºi recãpãtã pulsul normal ºi respiraþiafireascã. Doar un ceferist de la revizie a rãmas cunasul în þãrânã chiar ºi dupã ce în jurul sãu sefãcuse un cerc destul de mare de curioºi: omulmângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflatãa unei Dacii roºii cu cinci viteze ºi frânã servo,parcatã regulamentar la câþiva paºi de sediul mi-liþiei.

Intr-un târziu, apãru ºi ºeful. Cãlca rar, apãsat,cu mâna la pistol, mirosind a transpiraþie, dupã cecântãrise îndelung situaþia, aparent calmã, darcapabilã oricând sã le joace o festã. Mirosulînþepãtor de transpiraþie împãrþi pe loc lumea îndouã. De emoþie ºi respect, unii abia mai respi-rau.

La vederea ºefului de post, ceferistul se ridicãsprinten, ca pe vremuri la exerciþiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea încurtea unitãþii militare care îl fãcuse bãrbat.

ªeful de post se opri în faþa maºinii, dilatatãparcã din pricina cãldurii ãleia nelumeºti. Îºi dãduchipiul pe ceafã, dãdu ocol maºinii, apoi se oprilângã roata pleoºtitã. Se uitã în sus. Se uitã laroatã. Iar se uitã în sus. Iar se uitã la roatã. Maifãcu de câteva ori miºcãrile astea, urmat întocmaide cei din jur, toþi în cãutarea unei explicaþii.

Dupã o tãcere îndelungatã, se auzi nãucitoareîntrebarea ºefului: Cum, p... mã-sii?

à


ªi dacã nimeni nu gãsi un rãspuns la aceastãîntrebare ceferistul de la revizie gãsi în schimb oformulã consolatoare: Bine cã n-o fo’ esplozie pãfaþã, don ºef! Chiar aºa, îndrãzni un altul. Sunteþiun om norocos, don ºef! V-o ferit Dumnezãu deesplozie mai ales pã faþã. Îi mai greu de redresat,zise altul, om cu experienþã, dupã cum dãdea dincap. Sã nu mai punem la socotealã ce s-ar fiîntâmplat dacã venea cineva din faþã ori din spate,încheie ceferistul de la revizie.

ªeful zâmbi. Pãrea fericit. Oamenii ãºtia aveaudreptate: era un om norocos, dar roata trebuiacercetatã cu competenþã de criminaliºti. De aceea,va lucra cu mãnuºi. Ordonã cu tot respectulîmprãºtierea, apoi scoase cricul ºi roata de re-zervã. Tot nu fãcuse niciodatã operaþiunea asta,iar pânã sã iasã din schimb mai erau câteva ore.Între timp, cãldura se va mai domoli ºi ea. Doaratât, cãci despre ploaie nici nu putea fi vorba. ªtiaasta de la Duna TV. Buletinul lor meteo umbla ºiaici. Chiar mai bine decât ãla de la TVR. Leurmãrea pe amândouã, dar preþ punea mai ales pece ziceau ungurii, pentru cãci el nu era ºovin.

9.

Ea apãru ca din senin, ca un ecou îndepãrtat alexploziei. Ba chiar ca o cauzã obscurã a ei, în faþacãreia chiar ºeful de post se fâstâci, datã fiindlungimea picioarelor arãtãrii pe care le admiravisãtor în timpul orelor de serviciu.

Cu aºa picioare, chestia cu spaþiul vital þi separe de înþeles, îºi spuse el în timp ce se chinuiasã punã cricul: Taie aerul ca un Panzer!

Mai greu de înþeles era mirosul de praf depuºcã ce nu se dãdea dus nici în ruptul capului.Cineva îi pusese gând rãu ºi cei din jurul sãu ºtiauasta ºi se bucurau. Începu sã-ºi numere în gândduºmanii. Când ajunse la treizeci renunþã: îl ura totcartierul. Dar, chiar de aceea, se simþea folositor,important ºi superior unei mulþimi necioplite care

bea cafea cu nãut, bere cãlâie ºi acrã ºi mânca „tacâ-muri” de pui ori capete de porci. Începu sã scoatãºuruburile roþii avariate cu graba cu care ar fidescheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele„paraºutei” ce tocmai trecuse pe lângã el fãrã sã-l iaîn seamã. Nepãsarea ei îl întãrâta, dar îl ºi ajuta sãtermine mai repede ce tocmai începuse.

Parcã aº viola roata, Doamne apãrã ºi pãzeºte,îºi zise el când trebui sã admitã cã trupul îi eranãpãdit de un val de cãldurã care nu avea nici olegãturã cu soarele ãsta beteag de saturnism. Oboalã care te poate lãsa fãrã dinþi ºi fãrã urmaºi,dacã nu te grãbeºti sã dai cu bulanul în populaþie.Cam asta scria ºi pe bileþelul pe care îldescoperise sub roatã. Semnat Nutzy ºi Rudy.

– Nu anunþaþi procuratura, don ºef? întrebãun subordonat venit în ajutor.

– ªi de ce s-o anunþ? Avem vreme, Iovane.– A fost o tentativã de atentat, don ºef.– Ce tentativã, Iovane?– De rãsturnare a Regimului...– Hai, mãi, Iovane... Nu de Regim îi vorba

aici, ci de mine.– De dumneavoastrã? Pãi cine sã vã rãstoarne,

don ºef, ca pe un Regim?– Alea de nu mai vreau eu sã le rãstorn, zise

ºeful dus pe gânduri. Oricât de greu îi venea, sehotãrî sã punã la bãtaie ultimele prezervativeceheºti pe care le mai avea în ºtoc, cãci cu Rudynu era de glumit, mai ales când era vorba deNutzy, fosta sa iubitã, actualmente doar bunã prietenã.

E bine sã se ºtie cã o reguleazã ºi miliþia, nunumai golanii sau persoane fizice, cum se maispune. Pentru prestigiu’ ei! Asta era pãrerea luiRudy, de care trebuia sã þinã cont. Astfel... înprimãvarã un ofiþer de securitate sãrise cât debine în aer cu Dacia lui cu tot. Lot de export.Spectacolul a fost pe mãsura funcþiei ºi a gradu-lui. Ca ºi înmormântarea, de altfel, urmatã deprima ediþie a balului Schimbarea la faþã (aRomâniei, cum scrisese cineva cu ruj de buze peafiº), cãci totul se întâmplase pe 6 August.Mulþime de norod, cu bucurie în suflet, s-aadunat ºi la înmormântare ºi la bal, corect îmbrã-catã în negru. S-a dansat întruna pe Final Count-down al lui Europe . Dimineaþa, doisprezece dintreei n-au mai ajuns acasã. Când au putut fi vãzuþidin nou pe strãzi, arãtau de parcã ar fi dansat fãrãîntrerupere cine ºtie câte zile, aºa ca în filmul ªicaii se împuºcã, nu-i aºa?

Se târau de ici-colo ºi nu se îndemnau la vorbã.Aveau ochii roºii ºi umflaþi ca niºte ouã de Paºtiîmpistrite, puse în cuiburi de lavandã. O fru-museþe! Seara, când se lua curentul, ºi se lua în

fiecare searã, ochii le strãluceau în întuneric pre-cum mira televizoarelor color, vândute pe liste deaºteptare, la care lumea se uita cu respiraþia tãiatã.

Apoi, au început sã moarã pe rând. N-a scãpatnici unul. Primul a fost Deac, miner ºi poet.Semãna cu James Coburn din Cei ºapte magnifici.Citea literaturã bunã ºi scria poezie. Celibatar. Alãsat dupã el trei manuscrise de poezii ºi câteva LP-uri: Jimi Hendrix, cu Machine-gun, Beatles, AbbeyRoad, Led Zeppelin cu Communication Breakdown,Pink Floyd, Dark Side of the Moon ºi Phoenix,Cantafabule. Ceilalþi, doar neveste ºi copii.

10.

Acum însã nimeni nu se gândea la moarte.Violeta, cel mai puþin. Mergea sã înoate la baraj.Poate vii ºi tu, a zis ea ca într-o doarã. În þinutaasta de campanie? întrebã el. De ce nu? zise ea. Aacceptat invitaþia, uitând cã nu avea costum debaie. Nici ea nu avea, dar lucrul ãsta nu o îngrijo-ra deloc. ªtia un loc ferit, greu accesibil, undecostumul de baie era un moft. Apoi, studenþii dela Arte erau obiºnuiþi cu nudurile ºi cu nudismul.

Drumul spre acel loc, numit de ea golf, treceaprin pãdure, printre ferigi ºi ciuperci. Cãlca rar.Nu pãrea grãbitã. Avea timp sã priveascã în jur ºisã verifice dacã toate erau la locul lor, cum facetot omul când se întoarce acasã sau într-un loccunoscut.

Nici el nu era grãbit, doar incomodat depãlãrie, ameninþatã din când în când de crengiprea joase. Tunica din piele era la adãpost în saculde umãr. A scãpat de ea chiar în autobus. Sepregãtea sã o înghesuie în sac peste Ulrich,Agathe, Diotima, Thomas, Tereza, Sabina ºiceilalþi, pe care avea sã îi descopere cu o uimireegalatã doar de limpezimea cerului sau aromasângelui, cum ar fi spus, cu sarcasmu-i cunoscut,Graþian, când o auzi pe Violeta strigând: Stai, cãnu-i prosop de garajist! Îi luã haina din mâini ºi,dupã ce o împãturã cu grijã, o puse la loculpotrivit, fãrã sã agreseze vreun personaj. Asta casã nu o porþi creponatã, zise ea, mulþumitã depropria-i îndemânare.

În secunda urmãtoare, privea prin geamulprãfuit, cu o curiozitate tristã, instalaþiile lugubreale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbu-lui, fagii, carpenii ºi castanii comestibili rugineaumai repede decât ar fi trebuit. La fel ºi oamenii.

n(Fragment de roman)

à

n Pavel Pãduraru

Cei doi copii ai noºtri cãrora tu le-ai interzis sã se nascã

Crezi cã vreau sã te cumpãr cu 2 leisã-þi însãmânþez un buchet de lalelesã-þi las drept cadou un copilpe care voi insista sã-l cheme "copilul nostru"ºi sã plec.

Picioarele tale care te lauzi cã nu-s chiar dreptesã fie ca douã rigle care-mi mãsoarã spinarea,burta ta care creºte fãrã sã ºtie de cesã scadã în faþa mea în semn de groazã pentruurmaºica limba vrabiei ce a rãmas în paza OmuluiGras.

Iar dimineaþa care ne va alinia obosiþiîn coloana despãrþirii nu va costa nici un leusau lalea pentru cã atunci vor plânge disperaþicei doi copii ai noºtri cãrora tule-ai interzis sã se nascã.

plângeîntreab-o de ce plânge

þigara care îþi îmbalã degetelerâde de tine cu Papa Ioan Paul al II-leaºi-l întreabã ce mai zice despreecumenismul careaidoma unui limbricaltoit se vrea ºef al universuluiîn care trãiesc eu cu amicii mei

care m-au vândut pe o vodcãfoarte ruseascã

plângeîntreab-o de ce plângeºi-þi va rãspunde

motan cãþel sau vrabie

Omul cel Gras

A venit sã mã vadãOmul cel Gras ºi a picatîn prag,adormind.

Nu te teme de uºãmi-am zis -ea este ca o femeieameþitãca o rupturã de sacca un om gras.

Te iubeºte Omul cel Grasmai mult decât minete iubeºte roºupe drum

te iubeºte galben ca eclipsaîn pat

te iubeºte albastru ca pe o naþiune.

Se deºteaptã Omul cel Grasºterge pragulºi-mi admirã uºaca o rupturã de sacca un om gras.

Cunoºtinþã

Bãtrâna Doamnãla baieîºi curãþã sãpunul cu picioarelemiºcãtoareca roþile bicicletei ºi sãrutã soarelecu vârful nasuluice nu-i mai curge dupã ce-a fostla medicul de curãþat tãlpile.

Omul cel Gras îi aratã dinþii BãtrâneiDoamneºi gesticuleazã din cap ca o boalã neagrã.

Bãtrâna Doamnã îºi numãrãcârlionþii retezaþicu palmaîn poziþie de yoghinºi intrã în stolulde grauri ce zboarãzilnic ºi fãrã odihnãpentru celcare s-a numit Ilici.

Bãtrâna Doamnã îi aratã degetul OmuluiGras

n


(Aceastã replicã genialã mi-a azvîrlit-o, în faþã,un tovarãº, mai mare peste alþi tovarãºi de la fostajudeþeanã de partid unic, în anul l985, cîndStudioul de Radio Cluj fu desfiinþat, în plinã zide ianuarie, printr-un simplu telefon. Timp decîteva luni, am tot refuzat posturile oferite derespectivul tovarãº, care avea ordin sã neîmprãºtie din clãdire cît mai repede. Cînd mi-amexprimat dorinþa de a cînta la vioarã – pe stat deplatã – respectivul tovarãº era...sã crape de rîs,dupã care a lansat replica...)

Deci...sã vã spun, stimaþi cititori ai revisteiTribuna , de ce...aceastã rubricã? Voi folosi cuvintesimple, clare, facile, pe-nþelesul tuturor...Era varã,

era cald. Mã aflam pe „platforma” Fortuna, cuprietenul meu Niþã. Beam bere. Brunã, evident.ªi pãlãvrãgeam (flecãream, sporovãiam,trãncãneam, voroveam, limbuþeam...) Cu pri-etenul meu Niþã mi-e imposibil sã mã cert, cutoate strãduinþele mele. Fiind o fire colerico-melancolicã, mã aprind repede. Mereu sîntnemulþumit, ba de una, ba de alta. În þara asta sîntatîtea prilejuri de „nemulþumire” , încît nu-i demirare. ªi dupã ce-am tot „combãtut” pe diverseteme, preþ de o jumãtate de butoi de bere, pri-etenul meu Niþã mi-a spus, în stilul sãu franc(deschis, direct, fãþiº, sincer..) cã decît sã tot criticatîta, decît sã mã tot vait atîta, decît sã tot deplîng

atîta soarta crudã a românilor (nu de pretutin-deni..), decît sã fac toate astea pe „platforma”Fortuna, mai bine aº þine o rubricã la revistaTribuna, cã acum te poþi exprima liber ºi-n scris.Hã-hã!! Am strîmbat din nas, dar el n-a datimportanþã strãmbãturii mele ºi, insidios, mi-asugerat titlul Ex abrupto. Atît de mult mi-a plãcutîncît am acceptat, pe loc, promiþîndu-i primultext pe a doua zi...A trecut vara, a trecut ºi toam-na, ºi a venit iarna, de astã datã nu pe neaºteptate.ªi , brusc, m-am hotãrît sã încep anul cu dreptulºi sã mã þin de promisiunea fãcutã...De ce? Nupot da explicaþii. O mãrturisesc simplu, firesc,natural, spontan, nesilit, nonºalant....Ori, poate,din cauza prietenului Niþã care a folosit cuvîntulabrupt. ªi, ºtiþi cu toþii, el mai înseamnã drept,oblu, pieptiº, pieziº, perpendicular, prãpãstios....!

n

ex abrupto

poezia

Nouã sã nu ne explici, nouã sã ne spui... de ce ?n Radu Þuculescu


Î n drum spre Lumea Nouã, primii puritani, seºtie prea bine, ºi-au botezat nava cu un suges-tiv nume poetic : „floare de mai”.

Dacã am face o comparaþie între diverse altedenumiri date unor acþiuni oarecum similare,expediþii, cãlãtorii geografice, „coduri de opera -þiuni” ale unor comandouri militare, cãlãtoria mi-cii comunitãþi religioase spre o altã lume, (grupuliniþial numãra doar câteva zeci de persoane), arputea desemna un demers destinal în chiarascunderea intenþiei de victorie ºi realizarea unuipact între cer ºi pãmânt ai cãrui termeni erau puºisub protecþia acelui nume inocent. Secretultransformãrii victorioase a destinului stãtea pititîn inocenþa florii, vizibil doar pentru cei ce aveauexerciþiul voluntarismului calvin, la fel ca ºivoinþa de a învinge teama persecuþiei ºi spaimade pustiul exilului, prin încordarea speranþei încredinþã. Floarea de mai nu era totuºi oricefloare, ci laleaua ( în englezã lalea, tulip, de faptacronimul celor cinci puncte tari ale sinodului dela Dort din Germania, 1618/1619, care consfi-inþeau fãrã drept de apel tezele calvine 1).. Un roldinainte stabilit, precum cel al florii care „leagãrod” în mai, le era, credeau puritanii, acordat degraþia divinã. O graþie ce le cerea în schimb, princomandamentele ei severe sã nu deconspirealegerea salvãrii, ºi promitea sã modeleze viaþacelor ce o urmau dupã „modelul milei creºtine”,dar ºi dupã cel al muncii neîncetate în spaþiulcomunitãþii, (industriousness) ca ºi în cel al interi-oritãþii, (rugãciunea, meditaþia, autoexaminarea).Când mai târziu, dupã mai bine de o jumãtate desecol, adversariii calvinismului din Anglia,deiºtii, printre care lordul de Shaftesbury2 cereaucredinþei creºtine sã se dezbare de pintenulvoinþei care deturna religia creºtinã de la expe-rienþa plenitudinii ºi sublimului, zilele puritanis-mului radical începeau sã fie numãrate.

Cu toate acestea, cum va observa Max Weber,cãutând un model de explicitare a capitalismuluicare sã nu fie marxian, ascetismul puritan seinsinuase deja de mai bine de douã secole în edi-ficiul societãþii protestante, în ceea ce a apãrutgânditorului german ca ascetism al profesiei ( jocde sensuri al germanului Beruf, vocaþie ºi profe-sie). Ideea cã reforma protestantã a produs o „re-voluþie” faþã de evoluþiile capitalismului din cele-lalte þãri ale Europei Occidentale nu poate fi,chiar în pofida unor corecþii necesare dupã tim-pul scurs de la enunþarea tezei, infirmatã. Dar,desigur, nu doar confesiunea protestantã trebuiefãcutã responsabilã pentru marea înflorire eco-nomicã care a dus în Anglia, de pildã, la primarevoluþie industrialã. Alte desfãºurãri ale sensului„desvrãjirii”, combinate cu tendinþe de „revrãjire”( pietismul ºi iluminãrile spirituale în America,the great awakenings), emanciparea de calvinism adeiºtilor, apariþia metodismului, evangelicalismu-lui, modelarea unei strategii de autoguvernare înceea ce s-a dovedit a fi societatea civilã, iar lanivelul individului. o gentrificare liberalã (mode-lul gentleman-ului, ºi clasei de mijloc) au creatconþinutul distinct al modernitãþii acestei lumi.O lume ai cãrei intelectuali, de la Edmund Burkela Thomas Jefferson, a fost lipsitã de orice

entuziasm pentru radicalisme sociale ºi naþionale(revoluþia francezã, revoluþiile de la 1848).Repercusiunile majore ale industrialismului înAmerica, vârful maxim al modelului capitalist clasicdin secolul trecut, „fordismul” american, au dus laglobalizarea meritocraþiei. Salvarea nu mai este capentru primii puritani scena ( în sensul de „vãz allumii”) travaliului credinþei, ci devine credinþa înlibertatea muncii ºi a salvãrii prin mobilitateasocialã garantatã de acumularea de profit. Salvareamai pãstreazã la începuturile societãþii de consum oreþinere relativã a dorinþei de gratificare, care daraceasta va fi pãrãsitã în angrenajul fabricãrii con-sumului generalizat. Artificialitatea dorinþelor deconsum ca înstrãinare de sensul originar al salvãrii,este pregnantã în conflictul deschis între modelulliberal al lumii occidentale ºi cerinþele democraþieica democratizare.

Am fãcut aceastã micã incursiune în teritoriulsecularizãrii pentru a ne feri de vulgata desprebogãþie, bogaþi ºi îmbogãþire, subliniind cã practicasecularizãrii are în vizor importanta chestiune aexcelenþei umane prin muncã. Urmând explicaþiaweberianã, care nu este însã unicã, legãtura întrecredinþa religioasã ºi acþiune, aici muncã, este con-firmatã în amânarea culegerii roadelor belºugului,acumularea ºi reduplicarea acestora prin investire.Amânarea gratificãrii nu este particularã modeluluicultural calvin, dupã cum aratã Sombart, amânareagratificãrii este manifestarea unei etici religioase amuncii care cere restricþionarea „plãcerii de a trãi”pentru a nu de-natura umanitatea omului. Adicã de

a-i pãstra „natura” de creaturã a unei entitãþi divine,complet ascunse în inefabilitatea sa.. Ori tocmaiapãrãtorii de ieri ºi de azi ai naturii umane, ca ma-nifestarea a adevãrului etern al umanitãþii din om,au protestat ºi protesteazã împotrivã consecinþelorconsumeriste artificiale, a unei de-evaluãri a uma-nitãþii omului prin bogãþie, îmbogãþire, ca emer-genþã de noi ierarhii ale puterii. Pe de altã parteînsã, avantajele unui confort tehnologic ºi social nupot fi negate, deºi contradicþia dintre decenþa vieþii,confort ºi luxul oligarhic nu poate fi trecutã cu ve-derea. Întrebarea ce merit poate fi justificat în nouasegregare produsã în epoca consumeristã este unacapitalã. Care este noul merit al salvãrii cadespãrþire de lumea veche, din moment ce meritulcredinþei în Dumnezeu e la amurg ? Dacã admitemcã etica consumeristã este suveranã azi, admitem cãea produce în aparenta nivelare consumerisã odivizare drasticã între o minimã a consumului ºi omaximã a sa, între cei ce muncesc pentru un con-sum minimal al supravieþuirii, decenþã, eventualconfort, ºi cei ce muncesc dirijând la minimumconsumul celorlalþi, pentru a-ºi asigura suverani-tatea în ierarhia celor ce consumã, lux oligarhic.Salvarea prin muncã a celor dintâi este diferitã,antagonicã, de cea reprezentatã de cel de al doileagrup. Desigur, am folosit o lecturã alegoricã a maseide consumeriºti, asemãnând-o pentru un momentcu masa de credincioºi, toþ uniþi sub o singurãcredinþã, munca. Munca credinþei (travaliul rugã-ciunii, meditaþiei, auto-examinãrii) ºi credinþa înmuncã (travaliul acumulãrii), s-au învecinat doarpentru un moment în orizontul salvãrii. Urmeazãdiferenþele dramatice, cãci dacã bogãþia este laînceput expresia virtuþii, a fi bogat, a acumulabogãþie devine apoi virtute suveranã, transformân-du-l pe cel bogat într-un fel de înger al salvãrii, caretrebuie venerat, super-eroul lumii contemporane 3,omul care ºi-a „salvat” umanitatea de cea a seme-nilor sãi, cu care seamãnã din ce în ce puþin.Umanitatea sa obscurizeazã umanitatea celor sãraci,în sensul cã aceºtia conteazã doar pentru a ilustraeºecul de a fi om. Sãrãcia nu e o virtute. În aceeaºialegorie a desvrãjirii, dacã Noe ºi Lot au primitmesajul salvãrii lor ºi familiilor lor, ca despãrþire deceilalþi semeni ai lor, care trebuiau pedepsiþi, noiiNoe ºi Lot s-au despãrþit de mult de cei care con-tinuã sã trãiascã în promiscuitatea sãrãciei, fiindpedepsiþi pentru obstinaþia lor de a produce sce-narii de salvare imposibil de realizat.

n

Note:1. În englezã, TULIP , Total Depravity, Unconditional

Election, Limited Atonement, Irresistible Grace,Perseverance of yje Saints

2. Contribuþia lui Shaftesbury, Inquiry concerning Virtue orMerit, 1699. Importanta lui Shaftesbury ºi a deiºtilor bri-tanici în J.B. Schneewind, Inventarea autonomiei. O isto-rie a filosofiei morale moderne , Polirom, 200.

3. Winfried Fluck, What is Wrong About Being Rich ? TheRepresentation of Wealth in American Culture, ComparativeAmerican Studies, vol. 1 (1), pp 5-79, 200.

meridian

n Marius Jucan

Speranþa salvãrii ºi laleaua puritanã

Constituit în baza ideologiei sioniste,susþinutã de lideri religioºi ºi laici cu fer-voare, cu admirabil patriotism, cu eforturi

ce au dus, dupã îndelungi stãruinþe, la refacereastatutului ºi la repatrierea evreilor rãspândiþi înîntreaga lume, Israelul oferã o realitate lingvisticãgeneroasã, de veritabil Babilon al lumii moderne.Cei mai mulþi dintre “olimi” pãstreazã legãturilecu vechile culturi în care s-au format, chiar dacãidentitatea evreiascã trece, cum e ºi firesc, înprim-plan. Integrarea noilor veniþi e imediatã,deºi dificultãþile de adaptare nu sunt puþine.Farmecul ºi originalitatea acestei þãri constã, înfond, ºi în perpetuarea unor micro-culturi (ru-seascã, polonezã, româneascã etc.), Israelul avândvocaþia de a pãstra legãturile culturale cu þãriledin care evreii sunt originari.

Desigur, uniformizarea lingvisticã ºi culturalãe un deziderat firesc al acestei þãri democratice(singura din regiune), situatã într-o zonã tensio-natã a globului, cu duºmani statornici ºi lipsiþi descrupule. Un tablou caleidoscopic al unei realitãþidominate de multilingvism e schiþat, într-omodalitate plinã de umor, de Petre Cioclu înBalada noului venit din România, apãrutã în Viaþanoastrã, cunoscuta publicaþie de limba românã dinIsrael:

Apoi afli treburi multe,Încurcate sau oculte…Cum e cu Ierusalimul,Unicul, strãvechi, divinul…Plin de epoci zbuciumateªi de glorii reînviate;Plin de ziduri ºi morminte;Milenare, foarte sfinte;Plin de mãnãstiri, biserici,Cu sfinþi mulþi, slujiþi de clerici,Plin de temple, ieºivoturi,Rabini, cantori ºi chivoturi;Plini de mândre minarete,Cu imami citind versete;Plin de oameni cu credinþã,Sau cercetãtori în ºtiinþã;Super-credincioºi, ateiAºchenazi, calvini, evrei,Ortodocºi ºi metodiºti,Sfaradim ºi fataliºti,ªarlatani, mormoni, sectanþi,Comuniºti ºi protestanþi, Etiopieni, baptiºti,Franciscani, idealiºtiIezuiþi, brahmani sau laici,Reformaþi, masoni, mozaici,Luterani ºi sioniºti,Papistaºi ºi talmudiºtiÎnþelepþi sau impostori,Cãmãtari, uzurpatori…Trec pe strãzi, se întâlnesc,Se desfid, se duºmãnesc,Se ignorã, se admirã…

Diversitatea culturalã israelianã e bine sur-prinsã de baladistul improvizat, cu atât mai multcu cât urmaºul lui Topârceanu nu e evreu sadea.Proza sa conservã de altfel numeroºi termeni dinivrit (kibuþ, olimi, hamuda, Caºer le Pesah, clitare, olehadaº, agurot, Bar-Mitzva, chipa, mazuze, caºrut etc.),unii intraductibili, ceea ce-i asigurã o culoare

localã plinã de farmec. Nãscut la Ungheni, înBasarabia, la 11 februarie 1928, din pãrinþiortodocºi, prozatorul Petre Cioclu a studiatºtiinþele economice, domeniu în care se vaimpune, mai târziu, ca remarcabil specialist, pu-blicând peste 200 de articole în diverse publicaþiide specialitate sau cotidiene. Cum tatãl sãu eratelefonist la poºtã, tânãrul basarabean îºi va facestudiile primare în localitãþi situate în aproapetoate provinciile þãrii, pe unde pãrintele sãu eradetaºat. Dacã prima clasã o face la ºcoala dinUngheni-Târg, anul urmãtor îl gãseºte tocmai încelãlalt capãt de þarã, la Sãvârºin, lângã Arad.Clasa a treia primarã ºi-o terminã la Cernãuþi. Înanul urmãtor familia sa revine în Basarabia, ele-vul studiind la ºcoala din Bisericani (Bãlþi), pen-tru ca în clasa a cincea sã se mute la Iaºi. Apoi vaabsolvi alte douã clase primare la Nãsãud, undes-ar pãrea cã vor prinde, în sfârºit, rãdãcini. Dardrama cedãrii Ardealului de Nord îi obligãfamilia sã se refugieze la Iaºi, pentru a se stabilidupã o lunã, de astã datã definitiv, la Bucureºti.Dureroase, aceste peregrinãri îl vor familiariza petânãrul Petre Cioclu cu realitãþile lingvistice dinaproape toate provinciile româneºti, cu medii ºipsihologii diferite, pe care le observã cu pasiuneîncã de pe acum. În capitalã, viitorul scriitor seînscrie la Liceul industrial nr. 1– Polizu, pe care-labsolvã cu brio în 1948. Între 1962-1968 îºi vadesãvârºi studiile de ºtiinþe economice, lucrând înacest domeniu pânã în 1985.

Pasionat epigramist, devine membru alClubului “Cincinat Pavelescu” ºi al Cenacluluiumoriºtilor “Tudor Muºatescu” din Bucureºti.Mai ales la Clubul epigramiºtilor va fi întâmpinat,dupã cum relateazã un prieten al scriitorului, epi-gramistul Gheorghe Penciu, de

o adevãratã explozie: un Cioclu printre epigramiºti.Atât mai lipsea ca sã fie decorul complet ºi poantele, ade-vãrate petarde, au început sã facã explozie în jurul aces-tui nou adept al lui Apolo. Rãspunsul lui a fost percu-tant ºi suficient de condimentat, ca sã punã pe cei avizaþipe gânduri, cãci iatã cum îi primeºte epigramistul depânã mai ieri:

Din prima zi, ca la un semnM-aþi înþepat cu mic, cu mare,Voi fi ºi eu, promit solemn,La fel de prompt... la-nmormântare.

Om cu replicã imediatã ºi cu indiscutabil ta-lent de umorist, Petre Cioclu nu va persevera preamult în direcþia epigramei, pe care o va practicadoar ocazional. În 1985, exasperat de atmosferaunei dictaturi ce impune în þarã spectrul foameteiºi al supravegherii continue, emigreazã cu soþia,Rebeca, în Israel, dorind sã ofere celor douã fiice(Camelia ºi Alina) alte posibilitãþi de afirmare. Înþara de adopþie, va mai lucra în profesiune timpde ºapte ani, la Haifa ºi apoi la Acco, pânã în1993. Deºi a activat în þarã ca membru în Clubulepigramiºtilor “Cincinat Pavelescu”, fiindmenþionat în unele antologii ºi culegeri, adevãratasa activitate scriitoriceascã se desfãºoarã în Israel.Revistele de limbã românã de acolo, OrientExpres, Revista mea ºi Minimum (condusã de repu-tatul Al. Mirodan), îi publicã frecvent prozescurte, satirice ºi umoristice. Va debuta în þarã cu

volumul de prozã satiricã intitulat Mâna cu cincidegete, apãrut la Editura Diogene S. (Buftea,1999). Succesul repurtat de Petre Cioclu în medi-ile culturale evreieºti confirmã nu numai talentulscriitorului, ci infirmã ºi o prejudecatã teoretizatãde Salcia Landman, aceea cã statul Israel nu maifabricã bancuri. Witzul evreiesc ar þine de dome-niul trecutului, în opinia aceleaºi cercetãtoare,Israelul nefiind interesat sã dezvolte arme aleumorului, când poate “lupta, ca toþi ceilalþi, cuarme autentice”. Pe bunã dreptate, criticulMarian Popa refuzã prezumþia, afirmând cã“umorul evreiesc n-are cum sã disparã”. Dovadãe ºi faptul cã proza umoristicã a lui Petre Cioclu,român sadea la origine, e apreciatã cum se cuvine.

Prozatorul abordeazã el însuºi problemaumorului în povestirea Baremul, în care “A.,umorist consacrat, ºi X., umorist închipuit” con-verseazã, în avionul care-i duce la Bucureºti,despre pretinsa dispariþie a umorului israelian.Povestirea ne dezvãluie în primul dintre celedouã personaje un alter-ego al scriitorului, causticcu precauþie, afiºând o ironie binevoitoare, unveºnic surâs maliþios în colþul gurii.

Povestirile ºi schiþele lui Petre Cioclu dinvolumul Cu tãlpile pe jar (2003) ne descoperã unscriitor prezent el însuºi în naraþiune prinadoptarea persoanei întâi, ceea ce indicã o partici-pare afectivã la întâmplãrile pe care le istoriseþtecu prefãcutã obiectivitate. Dar cu cât autoruladoptã un ton mai detaºat, fãrã reacþii subiective,cu atât mai reuºite sunt efectele scenariului sãuironic. Chiar ºi când scrie despre el însuºi, PetreCioclu dã dovadã de o vervã umoristicã de zilemari, ca în schiþa Confesiunile unui Cioclu:

La telefon, uneori, dupã ce mã recomand: ’’Aici eCioclu’’, oamenii izbucnesc iritaþi:

- Care cioclu? N-am nevoie, domnule, de nici uncioclu, vezi-þi de meserie la alþii!

Intenþia mea de a scoate un volum de prozã scurtã adat prilej unor prieteni de a fi zeflemitori. Unul mi-azis cu o seriozitate care ascundea invidie:

- Tu eºti interesant ºi original ca Cioclu, de ce te-aventurezi sã devii scriitor?

Un altul, mai puþin subtil, mi-a trântit-o:- S-ar putea ca, dupã difuzarea cãrþii tale, sã tre-

buiascã sã te speteºti ca sã îngropi pe toþi cei care vor ficomis imprudenþa de a-þi fi citit proza.

Excelent mânuitor al limbii române, ca mulþidintre confraþii sãi din Israel, Petre Cioclu nuprinde în insectarul sãu ironic doar atitudini sautrãsãturi de caracter, ci ºi ticuri verbale.Umoristul aratã cu degetul spre ridicolul unorconstrucþii lingvistice aberante, spre automatismece trãdeazã vidul de gândire. Cu o minuþie ceatestã o impresionantã capacitate de observare afenomenelor limbii, prozatorul colecþioneazã totsoiul de ticuri verbale, compunând o excelentãpovestire, Chiþibuºarul, în care viaþa cuplului etensionatã de discuþia asupra problemelor delimbã. De altfel, personajele sale au un enormapetit pentru pãlãvrãgealã. Eroii acestor veritabileturnire verbale sunt, în general, femeile, ca înpovestirea Care pe care. Savuroasa istorie surprindedouã pasagere din trenul spre Acco, ce întreþin oconversaþie despre pisici pe care n-o întrerupedecât coborârea uneia dintre combatante.Psihologia femininã e excelent radiografiatã înpovestiri precum Cuscrele, Mânã în mânã sau Cutãlpile pe jar. Poate cea mai realizatã dintre prozelelui Petre Cioclu, Cu tãlpile pe jarpune faþã în faþã,


eseu

n Ion Cristofor

Un urmaº al lui I.L. Caragiale

à


la mormântul soþului decedat, pe soþia ºi peîndurerata amantã a acestuia. Un ochi indiscretaruncã prozatorul în meandrele sufletului femi-nin ºi în povestirea Matrimoniale, în care femeia cea dat un anunþ la o rubricã matrimonialã e sur-prinsã în timp ce-ºi face cosmetica, încercând sãîndepãrteze unele defecþiuni ale fizicului ruinat.Privirea e aici acidulatã de o ironie binevoitoare,ce apeleazã la complicitatea de cunoscãtor a citi-torului.

Ca întotdeauna, prozatorul îºi priveºte per-sonajele cu ironie, dar ºi cu netãgãduitã simpatie.Adeseori, râde el însuºi, aluziv, ca în povestirileNecunoscuta, Placa de faianþã, Estera se mãritã ºialtele. Într-o complicitate subînþeleasã cuprezumtivul sãu cititor, face adesea cu ochiul,cum stã bine unui observator inteligent al vieþii,cãruia postura de moralist acru ºi neiertãtor îi esteantipaticã. Toate prozele lui Petre Cioclu surprindsecvenþe din existenþa cotidianã din Israel sau dinRomânia. Sunt “aºchii” de realitate – un ciclu depovestiri se intituleazã chiar Aºchii – pe careprozatorul le priveºte ca printr-o lupã, în caretrãsãturile morale ale personajelor iau adeseoridimensiuni caricaturale. Într-o comedie umanãde uz propriu, proza lui Petre Cioclu reþineatenþia prin diversitatea mediilor investigate, apersonajelor – români sau evrei –, surprinºi fãrãdiscriminãri rasiale, în mediul lor de viaþã, cutrãsãturi general umane: nehotãrâþi, palavragii,agasanþi, indiscreþi, profitori, zgârciþi, libidinoºisau meschini etc. Deºi se înscrie în liniile prozeiumoristice româneºti, prozatorul aduce în scenãun univers neinvestigat încã la noi. Este vorba descena realitãþilor specifice Israelului de azi, cuviaþa tensionatã de acolo, cu pericolele pe carefanatismul arab le prelungeºte în viaþa cotidianã.Micuþa Carolica din povestirea ªansa are un frate,Igal, soldat în termen, aºteptat sã vinã în permisie.Tocmai intrat în casã, fratele mai mare e solicitatsã tragã în ºoricelul ce-i terorizeazã cu “gloanþede cauciuc”. Igal organizeazã micii vietãþi o“ambuscadã”, “obiectivul” final fiind distrugerea“adversarului”. Griºa, evreul originar din Rusia,din povestirea Mânã-n mânã, descinde la clubulvârstnicilor cu pieptul încãrcat de medalii, încer-când sã-ºi gãseascã o tovarãºã de viaþã. Amos,tânãrul din povestirea Un amant admirabil se refu-giazã din faþa pasionatei femei supraponderaleîntr-un kibuþ. Sunt doar câteva secvenþedesprinse dintr-o realitate exoticã pentru cititorulromân, obiºnuitã pentru cititorul de la Tel Aviv.

S-ar pãrea cã o trãsãturã definitorie a perso-najelor lui Petre Cioclu este un anume conserva -torism. În povestirea Un amant admirabil eroina edispusã sã punã la bãtaie o impresionantã sumãde bani doar pentru a restabili situaþia iniþialã, ceaa unei pasionante relaþii erotice cu tânãrul Amos.În Placa de faianþã, femeia singurã distruge câtevaplãci de faianþã din baia proaspãt reparatã de unmuncitor român doar pentru a avea prilejul de amai aduce acasã un nou faianþar. Perspectiva ca“ordinea” existentã în convieþuirea celor doi soþidin povestirea Un mariaj inoportun sã sufere modi-ficãri, este refuzatã cu hotãrâre de amândoi.Funcþioneazã în psihologia personajelor lui PetreCioclu un anume mecanism caragialesc, cãci eiprimesc sã se revizuiascã ceva, cu condiþia de a nuse schimba nimic. Douã personaje de purãextracþie caragialescã sunt ºi cei doi bãrbaþi dinpovestirea Inventatorii, ce vor sã semneze o ino-vaþie fiecare cu numele celuilalt, spre a-ºi asiguraanonimatul ºi “maternitatea’’ ideii. O bucatãantologicã a prozatorului este Mâna cu cinci degete,în care o spaimã patologicã de hoþi, gen LeibaZibal, îi obligã pe cei doi sã ia cele mai sofisticatemãsuri, dar evenimentul funest intervine ca ofatalitate. În Sãndel, deºi buclucaºul cotoi cu acest

nume este dus în alt oraº, mica ºi fidela felinãajunge din nou la stãpâna lui, urmând a fi supusinevitabilei castrãri. În ªansa, cu toatã strãdaniafetei de a salva ºoriceii, aceºtia ajung în burtapisicii. Vorba ceea: de ce þi-e fricã, nu scapi! Rãulse produce aici cu o exactitate matematicã, cãci elface parte din reþeta umorului lui Petre Cioclu,fiind distribuit în doze farmaceutice, benigne.

Bine scrise, adeseori subtile, prozele sale cul-tivã înclinaþia parodicã, un absurd inteligibil, maidegrabã umoristic decât satiric, în maniera luiCaragiale sau a lui Ilf ºi Petrov. În volumul defaþã, o culegere reprezentativã din creaþia sa,autorul conservã câteva din faþetele activitãþii deepigramist. Secþiunea de Epigrame ºi cea intitulatãDuel epigramistic… dovedesc cã autorul e un exce-lent profesionist al acestei specii lirice, epigrama.Un renumit cercetãtor, Ernst Robert Curtius,arãta cã epigrama favorizeazã, mai mult decât altespecii, jocul cu ideile ºi paradoxurile. Sã amintim,spre posibila satisfacþie a adversarilor lui PetreCioclu, cã destinaþia sa originarã era aceea deinscripþie funerarã sau de însoþitoare a ofrandelor.Epigrama evolueazã, în timp, spre o artãmanieristã, spre un joc al spiritului, mizând înspecial pe subtilitatea poantei finale. Ajunsã ospecie la fel de popularã ca ºi bancul, epigramaare o origine ilustrã, una din cele mai vechi epi-grame cunoscute fiind atribuitã filozofuluiPlaton. Deºi Deliu Petroiu îl introduce în cadrul“artelor minore”, acest gen umoristic cunoaºte azio vogã extraordinarã, existând la noi o Uniune a

Epigramiºtilor ºi câteva festivaluri ce-i sunt dedi-cate în exclusivitate.

În ciuda faptului cã Antologia epigrameiromâneºti actuale (Clusium, 1999), alcãtuitã dePetru Poantã ºi Ioan Pop, îl ignorã, Petre Cioclueste un redutabil epigramist. Deloc sângeroase,duelurile sale cu autori reputaþi, precumGheorghe Penciu, Sorin Beiu, Nicolae Ghiþescu,Ghiocel Constantinescu, Ion Grigore, DumitruMunteanu, Nina Marinescu-Popeiu, TraianMecotã, Jean Negulescu, ni-l aratã într-o exce-lentã vervã, capabil sã plaseze ironii ucigãtoare.Iatã-l, de pildã, fandând cu eleganþã în faþaatacurilor lui Gheorghe Penciu, cel care-ºi scoatecãciula în faþa epigramelor lui “ca la mort”:

Nu-i greu de fãcut dovada Cã disputa noastrã-i nulã: Cum îndrept spre tine spadaTu te aperi c-o cãciulã.

Demonstrând ºi aici disponibilitãþi pentrusurprinderea sensului carnavalesc al lumii, inven-tivitate, dezinhibare în faþa convenþiilor, autorulse dovedeºte o inepuizabilã sursã de umor, avândplãcerea gratuitã de a glumi. “Stilul simplu,limpede, cursiv, mereu vioi” al prozelor sale,trãsãturi pe care i le observã revista Minimum, îiva cuceri, suntem siguri, ºi pe cititorii români,uluiþi sã descopere un urmaº al lui I.L. Caragialetocmai în Þara Sfântã.

n

à

Una dintre editurile care s-a bucurat de celmai mare succes la Salonul clujean deCarte de la mijlocul lunii noiembrie a

fost editura bucureºteanã Hasefer. Veniþi la Clujcu o camionetã încãrcatã ochi cu producþia edito-rialã a ultimilor ani, reprezentanþii acestei presti-gioase instituþii de culturã au reuºit performanþade a vinde, în numai trei zile, carte în valoare depeste 9 milioane de lei. Clujenii au validat astfelvaloarea unui demers editorial despre care amîncercat sã aflãm mai multe lucruri de la domnulAlexandru Singer, directorul editurii.

– Bine aþi revenit în Transilvania, domnuleAlexandru Singer. Vã adresez aceastã urare deoarece ºtiucã de aici a pornit cariera dumneavoastrã ºtiinþificã,gazetãreascã ºi editorialã. Vã rog, evocaþi-ne acesteînceputuri.

– Mulþumesc pentru acordarea acestei ocaziionorante pentru mine ºi pentru editura la carelucrez. Transilvania, în special Oradea ºi Clujulsunt pentru mine teritorii de neuitat ale tinereþiimele. Ca profesor la liceul „Em. Gojdu“ amînceput activitatea de cercetãri în domeniul soci-ologiei tineretului ºi activitatea publicisticã lapresa localã. Cu multã plãcere îmi amintesc dereînfiinþarea revistei Familia sub conducerea luiAl. Andriþoiu. Am fãcut parte din colectivuliniþial împreunã cu Emanoil Engel, DumitruChirilã, Stelian Vasilescu, Mircea Bradu, la care s-au adãugat ulterior Nicolae Balotã, OvidiuCotruº, Radu Enescu, Mircea Maliþa, TitusPopovici. Revista a atras atunci, în acei ani în carene puneam mari speranþe în renaºterea culturiinaþionale, confirmate doar parþial în perioada carea urmat, colaboratori de excepþie ca ªtefanAugustin Doinaº, Henri Wald, Constantin Noicaºi mulþi alþii.

– Ce amintiri vã vin spontan în memorie acum cândam început sã evocãm revista Familia a anilor ’60?

– Atmosfera din redacþie era extraordinarã…Pe atunci, revista Familia era polul cultural alBihorului ºi era cititã cu mult interes în toatãþara. Discuþiile din redacþie, sau acasã, la fiecaredintre noi, erau un prilej minunat de a conturaplanuri pe care, în naivitatea noastrã de ado-lescenþi, chiar credeam cã le vom putea împlini.Nu pentru toþi avea sã fie aºa…Cel care a reuºitsã croiascã o revistã de prestigiu în acelemomente în care foarte uºor puteai cãdea în cap-cana dogmatismului, a fost Sandu Andriþoiu. Îlevoc aici cu multã cãldurã, cãci mult bine a fãcutel majoritãþii colegilor sãi ºi prea puþinãrecunoºtinþã a primit din partea acestora. Iarprimul exemplu care îmi vine în minte este cel alcriticului literar Gheorghe Grigurcu care s-a for-mat în acest mediu ºi care, dupã 1989, i-a calom-niat cu seninãtate pe cei care l-au ajutat sã iasã dinpostura unui profesoraº ridiculizat de eleviiLiceului de muzicã ºi arte plastice din Oradea.Revenind la revistã, îmi amintesc cã cele maimari dificultãþi erau produse de articolele defond, “ofrandele” noastre publicistice obligatorii,pentru a salva un sumar care se sustrãgea vulgari-

zãrii ºi dogmatismului. Uneori, nici citarea “clasi-cilor” nu era suficientã pentru a salva un material.Îmi amintesc de un articol scris de mine despreLenin cu prilejul unei aniversãri, în care sublini-am atitudinile sale pozitive faþã de elemente alecapitalismului în cadrul NEP-ului. Spre sur-prinderea mea, reprezentantul cenzurii a cerutscoaterea acestor pasaje. Una dintre îndrãznelilerevistei a fost ºi crearea rubricii de recenzii la cãrþide filosofie din Occident. Cu greu au fost accep-tate acestea, cu condiþia marcãrii explicite a con-vergenþelor cu marxismul, fapt ce ne-a forþat lafel de fel de construcþii fantasmagorice pe care uncititor avizat nu avea cum sã nu le recunoascãimediat, cu zâmbetul pe buze. Am fãcut conºtientaceste concesii, ºtiind cã astfel reuºim, totuºi, sãevidenþiem deschideri spre noi orizonturifilosofice, altfel inaccesibile cititorului dinRomânia.

– În prezent, sunteþi directorul Editurii Hasefer.Prin ce se detaºeazã ea în peisajul editorial românesc?

– Editura Hasefer este una dintre cele 19 edi-turi ale minoritãþilor naþionale subvenþionate deGuvernul României, editurã nonprofit, care rea-lizeazã un program editorial specific, elaborat deregretatul Zigu Ornea, menit sã înfãptuiascãprincipiul real-semitismului conceput de acade-micianul Nicolae Cajal: cunoaºterea apropie,necunoaºterea ne îndepãrteazã unii de alþii. Toatecãrþile noastre sunt subvenþionate de GuvernulRomâniei, prin Departamentul de relaþiiinteretnice, iar colecþia de poezie de MinisterulCulturii ºi Cultelor. Conform legilor în vigoare,noi vindem cãrþile la preþul de producþie, minussubvenþia acordatã de stat acelei cãrþi. Deci, înavantajul cititorilor. Fiind o instituþie non-profit,noi nu urmãrim beneficii financiare, ci pro-movarea unei noi atitudini faþã de evrei ºiiudaism.

Cei ce cumpãrã ºi citesc cãrþile noastre capãtãinformaþii ºi clarificãri pe care le aºteptau, dar nuveneau din alte surse, ba chiar erau deformate deunii. Un exemplu concludent este cel referitor laaºa numitele “protocoale ale înþelepþilor Sio-nului”. Cartea noastrã, “Anatomia unui fals” deHadassa Ben-Itto dezvãluie toate etapele ºi proce-durile fabricãrii ºi difuzãrii acestei diversiuni anti-semite. Faptul cã o mare parte a publicului nostruþintã este alcãtuit din studenþii tuturor cultelor ºicã aceºtia ne mulþumesc cã le oferim o bibli-ografie ce le este utilã, constituie confirmarea efi-cienþei noastre culturale ºi ecumenice.

– La Hasefer au apãrut o serie de lucrãri de excepþie,pentru care colegii editori vã invidiazã sincer. Cum vãconfiguraþi planul editorial?

– Configurarea planurilor noastre editorialeeste un proces bazat pe informare, selecþie, refe-rate ale consilierilor, corespondenþã pentruobþinerea de copyrighturi, analizã de costuri ºi, înfinal, programare pe trimestre. Planurile noastreeditoriale se axeazã pe istoria evreilor ºi con-tribuþia lor la cultura românã, iudaism, beletris-ticã iudaicã, dicþionare ºi albume axate pe creaþia

unor evrei de seamã. Colecþia Judaica aduce încultura românã opere ale unor mari gânditori aicontemporaneitãþii : G. Scholem, E.Levinas,M.R. Hayoun, A. Cohen, A. Neher, R. Sirat, H. Wald º.a Avem ºi alte colecþii de excelenþã :memorii ale unor mari personalitãþi, monografii,opere ale laureaþilor premiilor Nobel etc.

Pentru anul 2004 avem un proiect careinclude 45 de lucrãri dintre care menþionãm :Felicia Antip A fi scriitor evreu, Efraim OfirMiºcarea sionistã din România în timpul celui de AlDoilea Rãzboi Mondial , Carol Feldman Evreii dinTulcea, H. Kuller Iudaism ºi identitate iudaicã,Moshe Idel Experienþa misticã a lui AbrahamAbulafia, Claus Stephani Povestiri idiº dinTransilvania, Virgil Duda Mihail Sebastian ºi alþii,Ephraim Kishon Schiþe umoristice evreieºti, Em.Adler ºi Amelia Pavel Victor Brauner - la izvoareleoperei . Vom continua publicarea operelorlaureatului Premiului Nobel, Isaac BashevisSinger, a seriei de romane detectiviste cu rabinulSmall, precum ºi publicarea unor opere iudaicefundamentale în colecþia Judaica.

– Care sunt criteriile dupã care alegeþi titlurile?

– Criteriile noastre sunt simple : înscrierea înprofil, calitatea lucrãrilor, importanþa autorilor ºi,nu în ultimul rând, interesele de lecturã ºi studiuale cititorilor cu care rãmânem mereu în dialog.

– Aveþi copyrightul asigurat pentru toate acestelucrãri?

– Nu avem dificultãþi în obþinerea copyright-urilor pentru cã editurile strãine au înþeles cãsuntem o editurã comunitarã, nonprofit, care nerespectãm angajamentele ºi realizãm ediþii de cali-tate. Avem bune relaþii cu edituri americane(Farrar, Straus & Giroux, Mc. INTOSH & OTISINC), franceze (Albin Michel, Seuil, Plon,Calmann-Levy, Fayard, Robert Laffont, Bayard),germane (Suhrkamp, Fischer, Piper, F. Fromm,Rowohlt), cu universitãþile ebraice din Ierusalimºi Tel Aviv, precum ºi cu Asociaþia traducãtorilordin Israel. Recent, prestigioasa editurã Gallimard


à

interviu

„Consider indisolubile credinþa ºi cultura...“

n Alexandru Singerdirectorul editurii Hasefer


ne-a acordat copyright-ul pentru o carte deexcepþie, Martori ai viitorului, de Pierre Bouretz.

– Care au fost titlurile care au avut cel mai maresucces? De ce?

– Fãrã îndoialã, în primul rând opera integralãa lui Flavius Josephus; apoi Evreii, Dumnezeu ºiistoria a lui Max Dimont, O istorie a evreilor de P. Johnson, seria de romane detectiviste ale lui H.Kemelman ºi multe altele. Dacã opera lui FlaviusJosephus este o mãrturie istoricã a unui martordin epocã, evreu ºi totuºi general roman, cartealui Dimont se constituie ca o captivantã relatareprivind diaspora, modul în care evreii, oriunde auajuns în lume au ºtiut sã devinã un fenomen cre-ativ, sã promoveze noul, sã inoculeze neliniºteaintelectualã ºi spiritul pragmatic al eficienþei,respectând tradiþiile locului ºi fiind, în acelaºitimp, buni cetãþeni.

Imaginaþia, împletitã cu logica talmudicã suntevidente în seria romanelor detectiviste ale luiKemelman, care au fãcut vogã în America. Înfiecare zi, rabinul Small rezolvã un mister ºiidentificã fãrã greº criminali doar cu ajutorul…Talmudului.

Avem ediþii frumoase ale cãrþilor de poezie,începute cu regretatul Sandu David, continuatecu Shaul Carmel, activul preºedinte al AsociaþieiScriitorilor de limbã românã din Israel ºi urmatede antologiile aflate în lucru ale poeþilor AndreiFischof ºi Bianca Marcovici. Suntem nevoiþi (ºice minunat sunã acest cuvânt pentru un editor!)sã facem mereu continuãri de tiraj sau reeditãri.

– Cele mai multe din editurile din România se con-fruntã cu probleme financiare dificile din cauza costurilortipografice ridicate ºi a sistemului dezastruos de difuzare.Cum se descurcã Editura Hasefer din acest punct devedere?

– Problemele financiare nu le creeazãtipografiile, care lucreazã concurenþial-colegial(nu e un paradox, o relaþie colegialã îþi poateasigura un bun avantaj în cadrul concurenþei nor-male), ci difuzarea care ia grosul caimacului (35-42 %, în timp ce autorii iau 6%) ºi restituie greubanii. Unii chiar nu mai restituie nimic. Noi,slavã Domnului, nu am avut decât 2-3 cazuri deacest gen ºi avem o bunã colaborare cu majori-tatea difuzorilor, pentru cã avem cele mai atrac-tive preþuri la cãrþi mult solicitate.

– În ultima vreme se discutã insistent despreHolocaust. Ce lucrãri pe aceastã temã aþi publicat? Cepunct de vedere susþin autorii publicaþi?

– O dezbatere organizatã de Asociaþiajurnaliºtilor independenþi a evidenþiat faptul cãnu existã o penurie informaþionalã în aceastãproblemã, ci o insuficientã informare a celor careo discutã public. Editura noastrã a publicat cãrþifundamentale, ca cele ale lui Hilberg sau LuciDavidovici, Z. Ornea ºi J. Ancel, Radu Ioanid,Carol Iancu, Lya Benjamin, Poliakov ºi Dubnov,R. Glasberg º.a. Cine citeºte cartea lui Götz AliSoluþia finalã va înþelege cã unicitatea holocaustu-lui se întemeiazã pe faptul cã aºa numitul Programde la Wannsee îi privea exclusiv pe evrei.Holocaustul ºi genocidul sunt corelate, dar nuidentice ºi mulþi preferã termenul ebraic Shoahtocmai pentru cã evitã confuziile ºi speculaþiile,împinse adesea spre negaþionism.

– Vã numãraþi printre editorii care au venit îndomeniu din sociologie. Are vreo importanþã aceastã spe-cializare în activitatea pe care o desfãºuraþi?

– Doar în corelaþie cu manageriatul cultural.Orice teorie poate fi temei, dar practica ne ucidecu atât mai uºor cu cât ne strãduim mai des sãrãspundem la de ce? ºi nu ne concentrãm pe cum?.Sociologul poate elabora studii ºi teorii cu privirela “ de ce nu se vând cãrþile”, dar pe manager îlintereseazã “cum se poate stimula interesul delecturã” ºi munca sociologului este încununatã desucces atunci când se axeazã nu pe statistici, ci peindividualitãþi.

– Vã întreb în calitate de sociolog: se citeºte mai puþinastãzi decât în urmã cu 10-20 de ani? De ce?

– Târgurile de carte sunt cea mai evidentãconfirmare a faptului cã nici în România, nici întranziþie, nu a scãzut interesul de lecturã, ci doarcapacitatea de informare ºi achiziþie. Este o stu-pidã confuzie între fenomene cu cauzalitãþidiferite. Lectura depinde de educaþie ºi infor-mare, în timp ce difuzarea þine de resurse finan-ciare ºi economia de timp a fiecãrei persoane. Caºi creaþia, lectura este un factor de personalitate,cãci ºi lectura poate fi (ºi ar trebui sã fie) orecreare , nu doar o recreaþie. Tocmai electronizarealecturii o distanþeazã de difuzare. E un paradox,dar subliniez prin el faptul cã Internetul este doarun excelent cadru informativ, nicidecum unînlocuitor al obiectului carte, eventual un adju-vant al acestuia.

– Aþi publicat fragmente din Talmud. Alte edituri aueditat Biblia ºi Coranul. Cum vã explicaþi aceastãavalanºã de literaturã religioasã promovatã de edituri?Avea dreptate Malraux cu anticiparea sa asupra secolu-lui XXI?

– Regretatul H. Wald spunea cã este o falsãînterpretare a cuvintelor lui Malraux, care a vor-bit de un secol al spiritualitãþii, nu al credinþei ºiîn nici un caz al misticismului. Valorile culturaleale credinþei o înscrie în spiritualitate, în timp cepracticile mistice ne coboarã spre primitivism. Euconsider indisolubile credinþa ºi cultura, pentrucã absolutizarea primeia duce spre fundamenta-lism, iar exacerbarea celeilalte spre aroganþã anti-umanistã. Decalajele sociale ºi deziluziile politiceîmpiedicã azi aceste distincþii, dar nu le pot anula.Cine a citit articolele Orianei Fallaci a cãpãtat otulburãtoare imagine asupra fanatismului con-temporan, însã nimeni nu va putea face abstracþiede masiva prezenþã islamicã în lumea de azi ºinici nu va putea echivala sãlbãticia teroristã cu

valorile Coranului. Suntem forþaþi sã ne mobi-lizãm, uniþi ºi fermi, împotriva terorismului, însãsoluþiile nu pot fi tot violente. Recunoaºterearolului Islamului ºi al þãrilor arabe în lumea deazi ºi de mâine, atragerea lor în eforturile ecu-menice ºi constructive promovate de creºtini ºide evrei ar trebui sã fie mai presus de negativis-mul conflictelor locale.

– Aþi participat în ultimii ani la numeroase târguride carte, la Frankfurt, la Jerusalim etc. Cum se vedepiaþa româneascã de carte de pe alte meridiane?

– Prezenþa româneascã la Târgurile inter-naþionale de carte poate fi remarcabilã dacã se iesedin convenþionalismul excursiilor pretins cultu-rale. O prezenþã naþionalã este remarcabilã prinamploarea evenimentului cultural pe care îl pro-duce, prin lansãri, dezbateri ºi lecturi în limbaþãrii respective, prin oferta de informaþie globalãdespre þara care se vrea remarcatã. Numai aseme-nea acþiune complexã devine o trambulinã pentruînscrierea în circuitul cultural mondial. În 1999,Ungaria a cheltuit trei milioane de dolari, dar adominat cel mai important Târg de carte, cel de laFrankfurt am Main.

Dacã vom continua sã expunem cãrþi doarpentru diaspora românã ºi sã plimbãm persoanecare nu sunt aºteptate acolo, nu avem despre cerezultate sã vorbim. În Germania au avut ecouPleºu, Dinescu, Cãrtãrescu ºi tocmai ei nu au fosttrimiºi anul acesta la Frankfurt. Acolo trebuie sãmergi cu astfel de vârfuri de lance ºi cu tineriimpetuoºi, care sã producã senzaþie, sã iasã dincomun ºi sã atragã atenþia mass-mediei. Altfel,arunci banii pe fereastrã. E mult mai eficientã olansare într-o librãrie parizianã sau londonezã,decât un stand aruncat într-un colþ al ultimuluipavilion de la Frankfurt. Noi ne-am dus laIerusalim cu un program foarte diversificat, lacare au participat mari universitãþi ºi institute deculturã, cu personalitãþi de mare culturã caNorman Manea, Alexandru Sever, AugustinBuzura, Eugen Uricaru ºi alþii… Iar rezultatele s-au vãzut imediat: standul românesc a fost pur ºisimplu asaltat de localnici, presa israelianã a mar-cat aceastã prezenþã româneascã drept o impor-tantã contribuþie la dezvoltarea bunelor relaþiidintre Israel ºi România.

– În ultima dvs. carte, Pragmatica aºteptãrii , afir-maþi.” Aºteptãrile sunt aproape întotdeauna neliniºtite“.Ce vã neliniºteºte mai mult în clipa de faþã?

– Ca toatã lumea aº dori sã mã pot aºtepta lamai bine, cât mai curând, dar mã neliniºtesc:incompetenþa ºi iresponsabilitatea majoritãþii cla-sei politice, a factorilor de decizie, deruta tinere-tului ºi neangajarea creativã a intelighenþiei noas-tre îmbolnãvite de politicianism. Rolul societãþiicivile poate spori prin iniþiative lipsite de parti-zanat politic, prin participare creativã ºi construc-tivã, ceea ce nu-i reduce autonomia criticã. Înrest, neliniºtile mele sunt pur profesionale ºiaºtept anul 2004 cu speranþa ca editura noastrã sãrãmânã acelaºi port-drapel al literaturii de cea maibunã calitate.

n

Interviu realizat de RADU CONSTANTINESCU

à


Î n 2003, Festivalul de Jazz de la Braºov aaniversat douã decenii de existenþã. Deºi con-junctura economicã rãmâne precarã, princi-

palii organizatori – Consiliul Judeþean Braºov ºiFundaþia Transilvania Expres, prin competenþiilor impresari Jenny Brãescu ºi Puiu Leder – auºtiut sã-i menþinã atractivitatea specificã. În prin-cipiu, ar fi vorba aici despre un dozaj inteligentîntre muzica de bunã calitate ºi frumuseþeairezistibilã a urbei.. La asta s’a adãugat – ca ºi anultrecut – extraordinarul jam session nocturn, cumrar se mai întâlneºte azi, chiar ºi în State (a sevedea plângerile lui Jack DeJohnette pe temarespectivã, din numãrul pe noiembrie 2003 alrevistei Down Beat).

În prima searã am asistat, mai întâi, la debutulunei foarte promiþãtoare formaþii: Pedro NegrescuQuartet . Liderul trupei s’a afirmat dupã 1990drept cel mai de încredere contrabasist al sceneiautohtone. Acum însã el ne-a luat prin sur-prindere, abordând cu totalã dexteritate ghitara-bas ºi conferindu-i un rol coordonator. Dintrecompanioni s’a distins pianistul Petru Popa(cãruia tocmai îi admirasem, la Bucureºti Jazz Fest2003, prestaþia – ºi chiar alura! – atât de asemãnã-toare corifeului-funky, Horace Silver). Negrescu– nãscut la Tecuci – ºi Popa – originar din Bârlad– alcãtuiesc o veritabilã axã de forþã, de sorginte(cine ar fi anticipat?) sud-moldavã, în jazzul nos-tru actual. M’a bucurat sã constat discreta inserþiea bateristului clujean Claudiu Purcãrin de-a lun-gul întregului program, alcãtuit în exclusivitatedin generoase compoziþii semnate PedroNegrescu.

A urmat grupul budapestan Bop-Be Szacsi Jr.Trio. O nouã bunã iniþiativã a Centrului Cultural alUngariei din Bucureºti, care ne-a familiarizat dejacu principalele valori ale jazzului din þara vecinã.Trei tineri instrumentiºti, care stãpânesc complexul

limbaj al stilului neo-bop, pe marginea cãruiabrodeazã improvizaþii cu multã personalitate. Nu ede mirare, cãci Szacsi Jr. face parte dintr’un clanmuzical (re)cunoscut pe plan internaþional, iarpartenerii sãi îl susþin cu aplomb, la contrabas(Gyorgy Orban) ºi îndeosebi la baterie, undeAndras Lakatos Pecek poate sã-i concureze fãrãcomplexe pe colegii de generaþie transatlantici.

M’am bucurat mult sã-l revãd pe AlexandruAndrieº, pe care continuu sã-l consider cel maiînzestrat bluesman est-european în materie decombinare a muzicii cu textul (ambele de con-cepþie proprie). Am reascultat în aranjamenteproaspete marile succese create de A.A. în aniidictaturii, dar nu m’a convins înverºunarea cucare s’a repezit „cu voie de la poliþie” asupra unorteme conjuncturale (d. ex., referendumul privindmodificarea constituþiei). Mi-am amintit cuplãcere solo-ul de sax bariton al parodiei Am cra-vata mea din versiunea de album, chiar dacã exce-lentul Cristian Soleanu s’a limitat în concert doarla intervenþii mai... sãltãreþe. Oricum, cred cãrevenirea lui Andrieº la festivalul de jazz dinoraºul natal e salutarã.

Gala de vârf – a doua dintre cele trei – aînceput printr’o solidã demonstraþie de jazz cla-sic, pusã în scenã de Puiu Pascu/pian, VirgilPopescu/ghitarã, Titi Herescu/baterie ºi de voca-lista Ozana-Maria Barabancea. Dacã despre ceitrei instrumentiºti ºtiam cã sunt pe deplin fami-liarizaþi cu secretele swing-ului ºi ale baladelordin repertoriul standard al genului, în schimbblonda lor solistã ne-a încântat printr’o tehnicãvocalã de tip belcanto „viratã” spre ascunziºurilejazzului. Aceea pe care cu câþiva ani în urmã ovotasem câºtigãtoarea concursului debutanþilor dela Cluj se dovedeºte acum tot mai maturã, maiaproape de idealul exprimat de un critic hispanicastfel: contopirea dintre cânt ºi dorinþã.

La rândul sãu, pianistul polonez JoachimMencel ne-a cucerit cu efluvii romantice, de certãextracþie chopinianã, revizitate însã prin prismaºlefuitã de Keith Jarrett. ªi în acest caz, aportulfinanciar al Institutului Polonez din Bucureºti afost decisiv. Iar coordonatorul de programe, dl.Jaroslaw Godun, ne-a delectat din nou cuadmirabila sa cunoaºtere a limbii române, dublatãde pasiune pentru muzicã. Din iniþiativa dânsu-lui, Joachim Mencel a evoluat în companiaempaticã a contrabasistului Pedro Negrescu ºi abateristului Claudiu Purcãrin (despre care îmiplace sã cred cã e un mare câºtig pentru viitoruljazzului nostru).

Punctul culminant al festivalului l-a reprezen-tat cvartetul internaþional format din japonezulIsao Miyoshi la ghitarã, braºoveanul emigrat înspaþii austriaco-gemane, Nicolas Simion la saxo-foane, francezii Olivier Gatto la contrabas ºiBenjamin Henocq la baterie. O combinaþie dincare profilul muzical al lui Simion n’a avut decâtde câºtigat. Prolificul jazzman a prins parcã aripi,impulsionat de improvizaþiile avântate ale ghi-taristului. Totodatã, Miyoshi mi s’a pãrut multmai inspirat decât pe albumul, excesiv de mime-tic, realizat la el acasã sub titlul Surprise .Certamente, piesele antologice ale recitalului aufost cele în care Simion a prelucrat cu maximrafinament teme tradiþionale nipone ºi româneºti,convertindu-le în motivaþii pentru fulminanteinterpaly-uri între cei patru interpreþi.

De altfel, „procedura” avea sã continue peparcursul întregii nopþi la Club Sir Arthur. În acelbar din centrul Braºovului majoritatea muzicie-nilor invitaþi la festival au dat dovadã nu doar despontaneitatea, ci ºi de abnegaþia presupuse de unjam session inubliabil. Într’un asemenea mediupropice, am avut revelaþia calitãþilor de alergãtorde cursã lungã ale pianistului Puiu Pascu, imediatsesizate de oaspetele american, trompetistul RasulSiddik, care s’a lãsat ºi el angrenat în entuzias-mantul anturaj românesc.

În ultima galã (din care, spre regretul general, aabsentat strãlucitul grup basarabean Trigon), amvizionat un program cuminte al formaþiei FreeConnection din Sfântu Gheorghe, urmat de câºtigã-torii concursului debutanþilor de la ediþia trecutã.Aceºtia – Lucian Maxim/baterie, Tudor Amaran-dei/ pian ºi Dan Saghin/bas, toþi elevi ai lui RomeoCosma, de la secþia de jazz a Conservatorului ie-ºean – au atins între timp nivelul profesionalismu-lui cert. Cel puþin primul dintre ei realizeazã unsolo de baterie continuu, de o infinitã varietate –imaginativ, delicat dar ºi viguros, regenerat din sineînsuºi ºi mereu imprevizibil, ca un peisaj marin.

Finalul le-a aparþinut jazzmenilor din gru-parea Nicolas Simion, cãrora li s’a adãugat RasulSiddik. Originar din St. Louis – leagãnul acesteimuzici – trompetistul de culoare a adus cu sineceva din efervescenþa specificã a avangardei de laChicago, unde colaborase cu nume legendare pre-cum AACM, Henry Threadgill Sextet, LesterBowie’s Brass Fantasy, David Murray, ArchieShepp ºi alþii de acelaºi calibru. Tehnica sa instru-mentalã, valorizatã cu degajare ºi humor, ne-areadus aminte mai ales de rolul lui Lester Bowie îndefinirea unor modalitãþi alternative de abordare atrompetei, raportate la tutela (oarecum excesivã)exercitatã de Miles Davis. De reþinut ºi disponibil-itatea solidului tandem ritmic Gatto/ Henocq de areveni pe plaiurile noastre cu noi proiecte.

Impresiile favorabile mi-au fost confirmate ºide exigentul Harald Albrecht, venit special de laViena pentru a pregãti Sãptãmâna JazzuluiRomânesc programatã pentru începutul anului2004 în capitala Austriei.

n

muzicã

Al 20-lea festival de jazz dinîncântãtorul Braºovn Virgil Mihaiu

Isao Miyoshi/ghitarã, Nicolas Simion/saxofon, Olivier Gatto/contrabas, Rasul Siddik/trompetã, Benjamin Henocq/baterie


Realizând un proiect artistic de referinþã –“Communicare” – în ambianþa austerã abisericii evanghelice din Warburg - Herling-

hausen (instalaþii / colaje) 2003, Wolfgang Brenneracuza urmãrile ºocului informaþional la care estesupus omul începutului de secol XXI în societateacontemporanã. Nevoia de reculegere, refuzulaccelerãrii continue, a ritmului infernal impus desocietatea de consum îl determinã sã facã pasulînapoi. Înarmat cu experienþa religioasã ºi cu ceaartisticã, Wolfgang Brenner cautã în interiorul uneibiserici un drum (WAY), o modalitate de scãparedin calea conceptului nivelator al condiþiei damnatede simplu consumator / producãtor. Angoasele sale,codificate în semn de rugã / ofrandã prin douãpânze albe, verticale, plasate în dreptul altarului, ºipurtând urmele aleatorii de roþi de maºinã, seîmblânzesc în spaþiul sacru / profan al environment-ului nou creat. Se prefigureazã astfel o cale simbo-licã spre orizonturile îndepãrtate ale simplitãþii,curãþirii, un drum spre esenþele pure ale existenþeinoastre prea-grãbite, un drum spre “pãtratul alb”.Într-o perioadã în care discuþiile redundantedespre procesul de creaþie riscã sã lase într-unplan secund opera propriu-zisã, spaþiul deexpunere / manifestare este perceput ca mijloc de comunicare.

Artistul independent Wolfgang Brenner (n.1956, Oberwesel, Germania) a ajuns, urmânddiscreta cadenþã a paºilor unui balet existenþial,dupã cãlãtorii de mai multe luni prin þãri din Asiade Sud-Est (Laos, Indonezia, Myanmar, Cam-bogia, Vietnam) ºi în România, unde expune, încadrul Festivalului Internaþional al ArtelorGrafice, Cluj-Napoca 2003, la “Galeria Veche” oexpoziþie de colaje, de fragmente poetice.

– Este un act de curaj, chiar ºi în Germania zilelornoastre, sã renunþi la o slujbã regulatã, la un venit sigurºi sã te dedici artei…

– Este foarte greu. Totuºi am ºi ore la univer-sitate, unde predau graficã, mai produc ºi tipãri-turi diverse, de serie micã, pentru colegii meiartiºti, mi se cumpãrã ºi din lucrãri… Pot trãi dinacestea. Soþia mea este tot artistã dar are ºi o sluj-bã cu jumãtate de normã.

– Cum ai ajuns la aceastã soluþie “extremã”?

– Desenez, pictez din copilãrie. Când eºtitânãr nu-þi prea vine sã crezi cã ai putea câºtigadestui bani cu arta. Astfel am studiat în paralel cuarta, calculatoare, de unde la absolvire am obþinutprima mea Diplomã. Am lucrat apoi doi ani la ofirmã importantã dupã care am încercat sã devinartist independent.

– Ce te-a împiedicat sã reuºeºti atunci?

– Am eºuat. Pictam într-una ºi n-am vândutnici o singurã bucatã. Aveam 26 de ani ºi dupã optluni a trebuit sã închei acest capitol. Am revenit îndomeniul computerelor ºi am rãmas în aceastãmeserie timp de 12 ani, având de data asta - asociatfiind cu o companie partenerã – firma mea.

– De data asta ce n-a mers?

– În tot acest timp mai pictam dar n-am reuºitsã am mai mult de douã expoziþii în ultimii 5-6

ani. Aºa încât mi-am vândut compania ºi amrenunþat sã practic aceastã meserie.

– Un gânditor contemporan, Eugenio D’Ors,spunea cã “odihna cea mai bunã este reluarea muncii, dela început”. Cred cã sosise momentul sã-þi resemnificiparcursul, începuturile…

– Am avut profesori buni la Universitate.Profesorii… am învãþat mult de la ei. A fostdesigur important, dar acum nu mai este pentrumine. Mi-am schimbat stilul.

– Se spune cã este bine sã înveþi într-o academie casã-þi poþi permite apoi sã uiþi tot ce ai învãþat…

– Da… Ceea ce nu înveþi într-o academie sauuniversitate este sã fii propriul tãu manager. Amfost în mãsurã sã iau o decizie corectã de a deveniartist independent doar dupã ce am avut propriamea companie ºi am învãþat cum sã fac asta.Trebuie sã fii douã persoane într-unul: artist carepicteazã ºi manager.

– Cum ai ajuns la soluþia artisticã de acum? Estesingurul mod în care lucrezi?

– Acum, da. Soluþia s-a dezvãluit pas cu pas.De tânãr mã pasiona sã folosesc materiale diferiteîn modalitãþi diferite.

– Li se spunea “materiale gãsite”…

– Toate materialele pe care le gãsesc. Înaintepictam în manierã sã-i zicem naturalistã, nuduri,uneori ºi peisaje. Îmi plac peisajele – linia orizon-tului, depãrtarea, albul. Nu le evit nici acum înmicile mele – eu le numesc picturi realizate întehnici mixte acrilice / ulei / colaj – unele dedimensiuni mari (2m). Fac ºi instalaþii cumva întrei trepte: pentru început organizez pe suportulhârtiei diferite materiale ca un colaj; urmãtorulpas – folosesc dimensiuni mai mari unde poþi sãintegrezi lucrãrile iniþiale ºi materiale reale – unfel de asamblaj ºi în fine încerc sã folosesc întregspaþiul de expunere combinând, armonizândtoate materialele pe care le gãsesc.

– Un gen pretenþios pentru publicul larg; nu preavandabil, motivaþia trebuie cã se aflã în altã parte…

– Într-adevãr urmez un “trebuie” interior.Dacã organizez o expoziþie ºi spaþiul este intere-sant, trebuie sã fac ceva cu spaþiul respectiv.

– Existã o direcþie puternicã înspre arta ambientalã.Iniþial sculptura, pictura erau auxiliare arhitecturii.Acum tendinþa este de a interrelaþiona diversele elementeale mediului artistic. Un concept ca ”environments”stârneºte un interes legitim.

– Da, cred cã da. Este la fel acum. Instalaþiaeste o combinaþie între arhitecturã ºi elementeleartei, relaþiile care apar.

– În lucrãrile – picturile – tale de mici dimensiunipari a relua, într-un alt registru, tehnici ale colajuluidadaist, a descendenþilor sãi iluºtri…

– Este ceva diferit. Am vorbit de cele treitrepte în care se nasc lucrãrile mele. Eu iau mate-

rialele pure, prime – vechi ºi noi – ºi le potrivescîn mod natural. Nu ca Schwitters care avea oramã ºi cãuta poziþia cea mai bunã care sã le punãîn valoare – un fel de puzzle. Nu acesta estemodul în care lucrez eu. În pasul urmãtordescopãr povestea lor. Toate materialele pe care lefolosesc trebuie sã-mi spunã o poveste. Ele tre-buie sã strige, sã plângã: «Wolfgang, Wolgang,prinde-mã!», încearcã sã-mi spunã ceva. Eu nufac altceva decât sã încerc sã le aduc povestea într-un alt context.

– Tot o ramã/cadru care nu limiteazã, în care alt tipde relaþii, neaºteptate, aruncã o altã luminã asupra reali-tãþii aºa cum am cunoscut-o anterior ?

– Da, sã le pun într-o altã “ramã” în carematerialele au alte semnificaþii ºi stabilesc relaþiinoi. De exemplu gãsesc o foaie în alfabetulBraille ºi gãsesc ºi litere care pot sã stea împreunãºi sã comunice între ele. Eu nu pot citi alfabetulpentru orbi, deci scriu “Read’’ (citeºte). Folosescdeseori imperativul pentru privitor: fã asta! dar elnu poate face acel lucru. E un joc, dacã intrã în el,dacã are Timp. Timpul este foarte important aici.

– Este o formã de dominare, de manipulare a privi-torului / interlocutor sau o provocare la un joc interactiv,o formã de maieuticã ?

– Este alegerea lui. Poate intra sau nu în joc,poate crea propriile gânduri despre ce fac eu. Nu-i sigur cã este exact la ce mã gândisem eu darputem face un joc cu ceea ce eu am fãcut.

– Existã totuºi un suport teoretic, ideologic ferm sau...conform regulii jocului ºansa, întâmplarea guverneazã ºicreeazã asociaþii neaºteptate, relaþii revelatoare?

– Adesea folosesc inscripþii sau litere în tipargrafic, alteori scriu cu mâna mea ºi apoi ºterg cuguma sau le acopãr. Ce poþi citi sunt câtevacuvinte rãmase a cãror semnificaþie nu o ºtienimeni pentru cã ºi eu o uit uneori.

– Un demers reducþionist, în esenþa sa, pentru o arscombinatoria…

– Astfel rãmân numai câteva cuvinte pe careprivitorul are posibilitatea sã le combine pentrua-ºi face propria poveste. Sau folosesc un singurcuvânt – imperativ – “Read” de exemplu. Potutiliza litere vechi sau inscripþii în aceeaºimanierã.

arte

Confesiunile unui artistindependent

n Wolfgang Brenner


– Raþiunea ar fi activarea psihologicã a privitoruluisau este una de ordin estetic vizând revelarea noilorrelaþii dintre materiale, idei, senzaþii într-un contextinedit ?

– Raþiunea pentru care fac asta este cã îmiplace scrisul, tot ce þine de cuvinte, literele. Leºterg uneori din simplul motiv cã sunt gândurilemele, ce am în minte, ce cred, ce fac, ºi dacã toþiar citi asta…

Nu este ceea ce vreau. Eu le “însemnez” doar.

– Le pui în semn, le descoperi o nouã însemnãtate.E mai palpitant decât, sã zicem, sã faci “artã comer-cialã”. Dar care este motivaþia ta intimã ?

– Þi-am spus cã de când eram copil îmi plãceasã mã joc cu materialele. Îmi plac materialele…Alt motiv este cã aº putea face ºi “artã comercialã”dar nu pentru asta am renunþat la firma mea, lameseria mea acum 6 ani. Ca sã fac ceva astfel caoamenii sã aibã ceva în sufragerie ºi sã vinã lamine ºi sã-mi spunã: “te rog, dã-mi o picturã înoranj pentru cã sofaua mea este oranj“. Nu dorescsã fac artã pentru a câºtiga mult mai mulþi bani.Dacã aº fi lucrat în continuare la firma mea aº fiputut câºtiga mulþi bani. Vreau sã fac ceva pentrumine, indiferent dacã oamenilor le place sau nu.

– De ce nu le-ar plãcea? Este o problemã?

– Este o problemã cu aceste picturi pe care lefac eu fiindcã în zilele noastre totul trebuie sã fiestrãlucitor, colorat, sã strige ºi sã-þi ia ochii. Apoioamenii sunt prea grãbiþi, sã investeascã timp înlucrãrile mele.

– Acceleraþia comprimã timpul. Apar “diferenþe devitezã”… Arabii spun cã cine îºi depãºeºte în mers, învitezã cãmila, îºi lasã în urmã sufletul…

– Pentru mine Timpul alocat de privitor esteun element esenþial. La o lucrare de tip clasic poþisã te uiþi ºi grãbit ºi sã spui îþi place sau nu. Darpentru lucrãri poetice – decente, aº spune – tre-buie sã îþi permiþi timp. ªi aceasta este ceea cemulþi oameni au pierdut.

– Deci îi tragi de mânecã, vrei sã-i opreºti alãturi…Sunt mereu în fugã ºi de aceea nu mai înþeleg nimic.Este aici ºi un semnal de alarmã?

– Poate fi, dar asta nu e treaba mea.

– Aceastã modalitate de creaþie, - arta ta – are ºi unrol curativ pentru tine?

– Da, da. Dar cred cã sunt ºi oameni cãrora leplac lucrãrile mele, acest gen de lucrãri. De fapt,dacã mã gândesc bine, am vândut o mulþime delucrãri.

– Apar în lucrãrile tale ecouri ale contestaþieidadaiste, nihilistã în esenþa ei, raportate la dispariþia,disoluþia imaginii.

– Nu este cazul meu. Eu vreau sã combinceva, cu estetica mea, cu mediile care-mi stau laîndemânã ºi le pot avea în mâinile mele. Mesajulrezultat poate fi estetic, poetic sau politic.

– Lipsa contactului direct cu natura, cu “materialele”constituie un handicap pentru omul “planetar” contem-poran agresat de permanente medieri, de exempluInternetul.

– Am ºi eu paginã de internet dar dacã nu îmivãd lucrãrile expuse pe pereþi, direct, sã simt cãtrebuie sã le ating, ceva s-a pierdut.

– Totuºi e lumea în care trãim, aici ºi acum. Nivelulcivilizaþiei noastre tehnice nu poate fi ignorat.

– Sunt confruntat cu aceste lucruri zi de zi.Am lucrat pentru multã vreme cu computerele ºimanagerul din mine le foloseºte ºi acum. Eu nule voi demoniza.

– Este la urma urmei o unealtã în care unii vãd ºipotenþiale ameninþãri. Scenarii S.F. în care computerele– ca ºi artiºtii – devin independente ºi se dispenseazã deprogramatorii lor umani. Glumeam!

– Este o unealtã la care am renunþat de fapt ºipentru cã eu îmi doresc sã fiu cât mai aproape denaturã. În lucrãrile mele folosesc ºi multe materialeextrase direct din naturã, pãmânt, nisip, frunze.Folosesc uneori fragmente de frunze din perioadediferite ale anului. Îmi place sã mã joc cu timpul, sãarãt ce este timpul. Îmi sunt de ajutor scrisorivechi, inscripþii uitate, tipãrituri din alte vremuri.

– Vrei sã-l “salvezi”, sã-l poþi reutiliza?

– Nu numai; eu doresc ºi sã arãt timpul.

– ?

Timpul zboarã pentru fiecare, nu se opreºte.Nu pot opri timpul, deci voi arãta cum lucreazãtimpul.

– Spaþiu / timp… Cum te plasezi în toposul cul-turii, crezi într-o artã internaþionalã sau exiºti în interi -orul culturii tale revendicându-i tradiþiile ?

– Fãrã tradiþii. Eu vreau sã mã dezvolt pe mineînsumi.

– De ce?

– Nu ºtiu în ce direcþie.

– Internetul pare a lega oamenii dar deviazã uºor îndiscursuri paralele; eºti interesat de ceea ce fac ceilalþi înjurul tãu?

– Desigur, fiecare artist îºi cautã un drum,cautã ceva nou.

– Sã se descopere pe sine?

– Timpul, natura sunt importante pentrufiecare, nu numai pentru mine. La fel dacã tereferi la cultura mediului meu cultural, eu credcã pentru fiecare mediul natural/social esteimportant. Cum mã voi dezvolta eu, nu pot sãºtiu acum. Poate voi insista cu instalaþii. E dificilde rãspuns la asta.

– Totuºi þi-ai gãsit pânã la urmã un loc al tãu înpeisaj…

– Da, mi-am gãsit locul meu în acest peisajplanetar dar sunt ºi foarte curios. Îmi place sãcãlãtoresc, sã vãd la faþa locului cum se manifestãdiferite culturi. Cred cã este ºi un mod de a-þigãsi prieteni ºi dacã nu sunã prea înalt de asusþine pacea în lume. Chiar cred cã dacã eºtiinteligent ºi curios ºi cunoºti alte culturi nu vormai fi conflitcte noi în lume.

– Ai cãlãtorit mult în þãri din Asia de Sud-Est, þãricu probleme grave. În culturã existã ºi un ermetism careîngrãdeºte comunicarea.

– Folosesc în lucrãrile mele ºi pãrþi extrase dinculturile pe care le gãsesc dar nu poþi sã înþelegicultura altor þãri, trebuie sã trãieºti acolo.

– Existã ºi un anume ermetism specific oricãrei operede artã vizând codul artistic, amprenta personalã a artis-tului. În cazul artei abstracte sau a colajului, perceputela o primã vedere ca impersonale, pariul este mult mairiscant…

– Eu sper cã dacã cineva vede lucrãrile mele,mã recunoaºte.

– E vorba de personalitate, de idei, de emoþii, deidentitate ?

– Dacã faci artã, numai artã, ani de zile, credcã trebuie ca ceva din identitatea mea sã seregãseascã în fiecare din lucrãrile mele. Nu estealtã cale. Dacã nu, înseamnã cã am eºuat ºi tre-buie sã mã întreb ce fac eu de fapt.

– Ce aspect primeazã în demersul tãu specific, cel detip intelectual, raþional sau cel emoþional ?

– Acum 5-6 ani eram mult mai emoþional înarta mea, dar în momentul acesta orientarea meaeste mai mult raþionalã, intelectualã. Þi-am spusla început cã eu caut materiale care îmi vorbesc,deci stabilesc un dialog ºi asta este pentru mineraþional.

– Un dialog, nu tocmai cu materiale, cu obiecte,poate avea un substrat extrem de emoþional…

– Nu este implicatã atât de multã emoþie.Uneori este un joc. Îmi place sã mã joc cucuvinte, cu diferite înþelesuri ºi le folosesc uneoriîn lucrãrile mele ºi ofer, în joacã, ºi piste (deinterpretare) false. Uneori folosesc acest joc sã neuitãm înapoi. Cei mai mulþi dintre oameni nu seuitã înapoi.

– Îi obligi sã fie atenþi. Important este ºi rezultatulunui dialog. Încerci sã faci oamenii mai conºtienþi asuprapropriei realitãþi?

– Umanitatea trebuie sã se gândeascã la pro-priul timp care zboarã.

– Cum este promovatã arta ºi artiºtii care vor sãexpunã în Germania?

– Nu este promovatã. Este foarte dificil pen-tru mine sã gãsesc galerii dispuse sã mã pro-moveze pe mine ca artist.

– Ce orientãri se preferã?

– Nu atât de mult comerciale cât cele caresusþin arta tradiþionalã aºa încât pentru mine situ-aþia nu este foarte fericitã. Din punctul meu devedere, arta se orienteazã ºi se va orienta îndirecþia în care mã dezvolt eu. Dar fiecare artistare aceeaºi problemã: trebuie sã gãseascã o galerieunde arta sa se potriveºte.

– În general artiºtii vãdesc intransigenþã, un genaparte de fanatism în cultivarea propriei viziuni artistice.Devotaþi “cu trup ºi suflet” acesteia, nu acceptã altceva…

– Eu nu vreau sã accept altceva. Uneoriîncerc. Dar observ la mine, încet, încet o dez-voltare, foarte lentã, e adevãrat, dar care îmi dãîncredere în mine. Eu trãiesc pentru ceea ce facacum, astfel.

n

Interviu realizat de LIVIUS GEORGE ILEA

Dupã pãrerea mea, Tompa Gábor este poatesingurul regizor român capabil sã“ordoneze” absurdul, sã facã incoerentul

coerent, sã decripteze aparent atît de ermeticeletexte dramatice beckettiene ori ionesciene.Aceastã opinie mi-a fost întãritã de recenta pre-mierã de la Teatrul Maghiar clujean, cu Jacques sausupunerea de Ionesco.

Am preferat, pentru a evita neajunsurile tra-ducerii în cãºti, bazîndu-mã ºi pe bruma demaghiarã pe care o ºtiu, sã recitesc celebra piesãchiar în ziua spectacolului. Am avut o oarecaresurprizã, pentru cã Jacques… mi se pare un textmult mai greu de înscenat decît Cîntãreaþa chealã,de pildã. O partiturã cu numeroase jocuri decuvinte, cu dialoguri mai apãsãtor-absurde decîtîn alte piese ionesciene ºi cu o anume suspensie afinalului care, scenic, trebuie “finisat” regizoral.

Ca de fiecare datã, însã, “lectura” lui Tompa adecriptat admirabil miza unui text dramatic multmai militant, dacã vreþi, decît am crede, ºi de oactualitate copleºitoare.

Regizorul a pãstrat automatismele persona-jelor, aparenþa de pãpuºi mecanice a acestora, însãle-a “completat” identitatea, fãrã sã altereze dateleesenþiale. Astfel, Jacques (Hatházi András) esteun adolescent blazat, cu privire opacã, învioratãdoar dupã dialogul cu Roberta II (Albert Csilla).Jacques-tatãl (Boér Ferenc) vorbeºte cu fiul luidoar cocoþat pe scaun, pentru a-ºi spori, parcã,autoritatea, în timp ce mama (Borbáth Júlia) seagitã vãicãreaþã prin jur, ca o gãinã-gospodinã prinbãtãturã. Cei doi pãrinþi Robert (Panek Kati ºiCsíky András) sînt un soi de prestidigitatori,

extrãgîndu-le pe cele douã Roberte dintr-o cadãde baie cu capac ori ridicîndu-l pe Jacques cu totcu patul în care stã, de parcã ar provoca o erecþie,iar “dispariþia” Robertei I are aparenþa grotescã aunei înmormîntãri. Jacqueline (Kézdi Imola) facemereu poze cu un Polaroid, aruncîndu-le apoi pejos. De altfel, toþi membrii familiei Jacques auaparate foto, pe care le utilizeazã însã o singurãdatã ºi, la început, cu toþii mãnîncã seminþe. Uncuplu adorabil, expresiv prin simpla prezenþã, fãrãdate identitare suplimentare, este cel al bunicilorJacques (Mende Gaby ºi Senkálszky Endre, acestadin urmã avînd exact nouãzeci de ani).

Spectacolul evidenþiazã cele trei registre aletextului: celebra scenã a cartofilor cu slãninã, carestatueazã/defineºte orizontul protagoniºtilor,momentul “peþitului”, cu aparenþa unui inter-ludiu al acþiunii dar ºi a unui preludiu erotic, ºidialogul Robertei cu Jacques, echivalent uneiacuplãri nu din plãcere, ci cu scop vãdit procre-ativ. De altfel, scena finalã este un adevãrat climaxdramatic, emoþionant ºi cutremurãtor, deºi calm,lipsit de ostentaþie, dar sec, aspru, cu totul altfeldecît scenele dinainte. Aceastã scenã finalãdevoaleazã remarcabil subtextul piesei ionesciene,universul alienat/alienant al eroilor. Cu excepþiaRobertei ºi a lui Jacques, aflaþi la înãlþime, pepatul lui, într-o pozã triumfalã de “pãrinþi”/”zei”,toate celelalte personaje apar în scenã purtîndmãºti monstruoase. Ei sînt un soi de rinoceri,întorºi la stadiul primitivismului ofensiv.Acuplarea simbolicã, prin dialog, a celor doi miriechivaleazã unei regresii. Supunerea lui Jacques,atît de cãtre pãrinþii lui, cît ºi de cei doi Robert

dar, mai ales, de cãtre Roberta – replicile ei dinfinal au ºi aparenþa unui ispititor/primejdios cîn-tec de sirenã – este, de fapt, o sub-punere, o teri-bilã regresie ontologicã. Prin aceastã scenã finalã,foarte în spiritul textului ionescian, Tompa a fãcutdin Jacques sau supunerea un spectacol deloc gratu-it-absurd, un spectacol viu, de stupefiantã actuali-tate simbolicã ºi încãrcat emoþional.

Interpretat fãrã cusur de actorii TeatruluiMaghiar, profesioniºti ºi conºtiincioºi indiferentde vîrstã ori de mãrimea rolului (spre deosebirede actorii de limbã românã), Jacques sau supunereacontinuã extraordinara iniþiativã a lui Tompa(nedeclaratã, dar evidentã) de asumare a luiIonesco în spectacologia româneascã.

n

Jacques sau su(b)punerean Claudiu Groza

Autor industrios, faimos pe la sfîrºitul seco-lului al XIX-lea, ba chiar membru alAcademiei franceze, Eugène Labiche a

intrat în istoria teatrului ca scriitor de vodeviluri,de piese uºurele, bune de stîrnit rîsul, tocmai peplacul nu foarte pretenþioºilor burghezi ai vremii.Piesele lui nu se mai prea joacã; a devenit un dra -maturg desuet, pus cam la indexul spectacologiei.

Poate datoritã tuturor acestor fapte, opþiunealui Alexandru Dabija pentru o piesã a lui Labiche(Praf în ochi, montatã la Teatrul de Stat dinOradea la mijlocul lui decembrie) mi s-a pãrutstranie ºi oarecum riscatã. Am descoperit însã untext alert, evident bine scris, ºi un spectacol curat,excelent formulat regizoral ºi impecabil interpre-tat actoriceºte.

În buna tradiþie a vodevilului franþuzesc, Prafîn ochi este o piesã pentru burghezi ºi cuburghezi. Pretextul e oarecum banal: doi tineri seiubesc ºi ar vrea sã se cãsãtoreascã, iar pãrinþii lor,cam scãpãtaþi, pozeazã în mari burghezi înstãriþi,cu lojã la operã ºi relaþii în aristocraþie. De aici osumedenie de secvenþe amuzante. Fireºte, totul seîncheie cu un happy-end, ºi au trãit fericiþi etc.

Interesantã este în piesa lui Labiche tipologiapersonajelor, foarte bine pusã în evidenþã deAlexandru Dabija. Cele douã cupluri pãrinteºtisînt realizate specular: Domnul Malineau (Petre

Ghimbãºan), tatãl fetei, este un medic fãrãpacienþi, cam idealist ºi influenþabil, mereu certatde autoritara lui consoartã (Elvira Platon-Rîmbu),care socoteºte cu multã atenþie orice cheltuialã acasei. Ratinois (Sebastian Lupu), tatãl bãiatului, etot un soi de ratat, fost cofetar, acum cu ocupaþieincertã, mereu agresat verbal de o nevastã camistericã (Mariana Presecan). Pregnanþa figurilorfeminine – adevãraþii pivoþi ai acþiunii dramatice– se prelungeºte ºi la Emmeline (Anca Dãmãcuº),fiica isteaþã ºi mereu “pe fazã”, mult mai realistãdecît bleguþ-îndrãgostitul Frederic (RichardBalint).

Spectacolul se construieºte din secvenþe ºireplici spumoase, duse de Dabija pînã în pragulunui tip de absurd care actualizeazã splendid cen-tenarul text labichian. Într-un decor foarte suges-tiv (Vioara Bara), care are pe fundal un imenstablou “revoluþionar”, spart în colþ, rizibil, de unventilator cu miºcãri leneºe, protagoniºtii con-sumã toate actele de ipocrizie ºi onorabilitateburghezã: conversaþii snoabe despre operã (cutoþii au vãzut de nenumãrate ori Rigoletto, unic, separe, spectacol de operã al momentului), replicicu apropo, ghionturi date soþilor prea mototoliº.a. Alte “ingrediente” ale umorului sînt cei doi“valeþi” (falºi, de bunã seamã) – Ion Ruscuþ ºiAlexandru Rusu – unul impozant, “de aproape

doi metri”, celãlalt… negru, ori ºleampãta servi-toare a lui Malineau, Sophie (Geo Dinescu). Osecvenþã memorabilã este cea cu chef-ul de la unmare restaurant (Doru Presecan), gomos, cere-monios, venit sã organizeze un dineu la Ratinois,ºi cãruia i se comandã într-una trufe. Excedat,acesta iese la un moment dat pe uºã, rãcnind“Mitocani!”. Un alt personaj exotic, cel careechilibreazã de fapt acþiunea dramaticã, esteUnchiul Robert (Marius Damian), un fel de oaieneagrã a familiei Ratinois, negustor de lemne, cucercei în urechi ºi îmbrãcat fantezist.

Spectacolul lui Dabija a fost incontestabil unsucces. O comedie la care publicul a rîs copios,cu un ritm drãcesc de alert ºi de o onestitate ademersului impresionantã. Regizorul s-a bazatstrict pe oferta textualã, fãrã sã adauge, aºa cum seîntîmplã de obicei, “ºuºe” triviale ori vulgaritãþicu iz contemporan. A rezultat o comedie“curatã”, cu un text bun, o montare inspiratã ºifãrã pretenþii “revoluþionare” ºi un joc actoricescreuºit, plin de vervã ºi îndeajuns de nuanþat ca sãpunã în evidenþã fiecare protagonist.

Concluzia ar fi cã Labiche e un comediograffoarte bun, dar calitãþile i se vãd doar dacã e mon-tat de un regizor foarte bun. Iar asta s-a vãzut laOradea.

P.S. Le urez ºi eu o carierã frumoasã celor doidebutanþi ai teatrului orãdean, Anca Dãmãcuº ºiMarius Damian.

n

Labiche ºi ardeleniin Claudiu Groza


teatru


teledependenþa

S-a consumat ºi ziua Marii Uniri. A fost cîtse poate de festivã în toatã þara, ºi mai alesnu s-a lucrat decît în sectorul privat.

Bucuria copiilor, a profesorilor ºi… a multora…Dupã scurta respiraþie oferitã de aniversarea glo-rioasã, ne pregãtim de Crãciun ºi de Revelion.Cãci tot ne paºte “cea mai bunã dintre lumi” – afestinului continuu, a nesfârºitei “curgeri demiere ºi lapte”, a ghirlandelor de cîrnãciori, aciolanului de-a gata ºi a þuicii ori viniºorului decasã, cîtã vreme s-o putea. Fiindcã, repede, repe-jor, “cea mai europeanã” dintre lumi ne va înþãrcade asemenea bucurii nevinovate, de mare tre-buinþã pentru organismul nostru ostenit.

Douã dintre emisiunile de vastã audienþã acanalelor TV, Teo ºi Madam, au super-sãrbãtoritevenimentul decembrist – deocamdatã 1Decembrie, urmeazã 16-22 plus 25-31, ºi aºa maideparte – astfel cã luna iernaticã e plinã de “focuri”– ale inimii, stomacului ºi de artificii, probate cusucces în 1989. Printre cîrnaþi, fripturi de pui,zaharicale, vorbe de duh, am aflat cã trebuie sã fimmîndri de noi înºine, fãrã complexe ºi vinovãþii,plini de tupeu care sã ne avanseze pe cele mai înalteculmi… ale succesului de buzunar ºi de þarã. O fi ºimodestia bunã, chiar ºi spiritul critic, dar ele nusunt atît de convingãtoare, e preferabil, totuºi, sã tesimþi privilegiat în þara ta. Astea fiind zise, toatã teo-

mania s-a preschimbat în fãclia cãlãuzitoare pe dru-mul nesfãrºit al ciolaniadei (în expresia lui FlorinBusuioc, colaboratorul lui Radu Anton Roman,veºnic “îndopat”-alimentat de cãtre eruditul gas-tronom). S-au arãtat la faþã vedetele “novelelor”scenice de zi ºi de noapte, tarafuri, maramureºenicuminþi ºi talentaþi de-a valma cu junele Bãnicã,seniorial în box-office , Stela ºi Arºinel, Radu AntonRoman, mulþi deja vãzuþi, extirpaþi din numeroaseºi variate registre ale audienþei. Tema predilectã:cum sã nu încetãm a fi noi înºine într-un Babel alconfuziei valorilor – total exterioare fiinþei noastrede “sînge ºi þãrînã”.

La Madam s-a strîns altã lume multã plusbalonaºe ºi acadele în mijlocul cãrora tronauMihaela Rãdulescu (cã doar nu era ea sã meargãla Pro TV-ul lui Teo!) ºi Dorel Viºan, cãrora li seadãugau membri ai Divertisului ocupaþi cu “joculde mimicã” – foarte reuºit, altminteri.

Totuºi, ce legãturã este între etimologia mo-dernã a lui “Madam” ºi a prea-cinstitei zile sãrbã-torite tot în spiritul pãstrãrii tradiþiei? “Madam” edeja apelativul clasic pentru femeile “matroane”tenanciere, de pe malurile Senei, de la care model auplecat femeile întreprinzãtoare din zona Crucii dePiatrã! – inconfundabil cu termenul atribuit tutu-ror femeilor pe care le saluþi drept “doamnã”.“Madam”, ortografiat fãrã e-ul distincþiei genului

feminin e o adaptare localã, adeseori peiorativã latîrgoveþi ºi fãrã îndoialã, deocheatã, la frecventeocazii. Pãcat, astfel, de talentul Monicãi Anghel. ªimai pãcat de noi din pricina realizatorilor/ producã-torilor lipsiþi de “Weltanschauung”.

Între timp, universul birocraþiei mondiale, catãde socoate avantajele ºi dezavantajele integrãrii înU.E. a României. Diverºi experþi sunt chemaþi sãdiagnosticheze procesul. Nu de mult, TomGallagher de la Universitatea Bradford din Anglia,publica pe Internet un fragment din cartea sa:Romania After Communism: Disenchantment WithDemocracy, ce urmeazã sã fie publicatã la Londra înprimãvara anului 2004. Autorul atrage atenþia (într-un limbaj super-elegant) asupra unui conþinut al“afacerii” similar celui dezbãtut de Tony Judt: ce aude cîºtigat/ pierdut unii ºi alþii. Iar ClaudeKarnoouh, urmînd acelaºi registru, scrie în Dilema(nr. 556) cã populaþia ar trebui avertizatã asupracosturilor “integrãrii”. Respectiv, printre altele,renunþarea la exact acele tradiþionale obiceiuripetrecãreþ-festiviste cu care ne-au rãsfãþat posturileTV la începutul lui Decembrie. Unde este ade-vãrul, unde începe ambiguitatea?

n

N.red.:În materialul de la nr. 30/2003, dupã „de

exemplu” se va citi adresa: [email protected].

Europenii lui “Teo” ºi “Madam”n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Iatã cã vine iarna, prematur ºi în forþã. Maitoatã lumea se gândeºte la cinstitaaprovizionare pentru reuºita hibernãrii, la

consecinþele debranºãrii, mai puþini – la cadouripreþioase ºi graþioase. ªi, cât mai îngãduie Europa,românul cugetã la cinstitul porc, animalul care,dupã studiile englezilor, manifestã mare poftã dejoc, acolo, la ei, trebuie sã-i cumperi jucãrii, aºacum la noi cumpãrã omul pentru copii. Dar, slavãDomnului!, mai sunt ºi la noi fenomene pentrucare ar trebui sã fim menþionaþi pretutindeni; înpiaþa pe lângã care trec zilnic, de Paºti fãcea sen-zaþie un miel cu lesã, zurgãlãi ºi pãlãrie tradiþio-nalã de maramureºean; atunci, a scãpat de sacrifi-care ºi a rãmas ca o atracþie ineditã a pieþei încauzã; mamã-mama lui ce-a mai suferit în varã, lavremea cãldurilor dezlãnþuite, el – tot mai mare,tot cu tradiþionalul clop, tot cu blana naturalcreaþã în dotare! ªi a venit toamna, mielul-berbec,la fel de teafãr, umblã dupã stãpânã precum uncãþel, nici nu mai e nevoie de lesã pentru a-l þineîn preajmã; stãpâna e foarte mulþumitã deprestaþia ºi cuminþenia mielului devenit berbecdeosebit de gras; prin piaþã se ºtie cã berbeculbeneficiazã de camera lui în apartamentulbãtrânei, cã este hrãnit cu multã grijã ºi atenþie,blândeþea i-a atras un meniu compus din cartofi,

porumb fiert ºi alte bunãtãþi. Proprietara susþinecã, de sãrbãtorile de iarnã, nu va avea soarta por-cului, motivând decizia prin aprecierea berbecu-lui ca fiind foarte deºtept, nici nu se gândeºte sã-lsacrifice, va face, în continuare, piaþa împreunãcu ea. Aºa o fi fiind în lumea mieilor deveniþiberbeci; la oameni sigur nu e aºa; casele de modãse încãpãþâneazã în a oferi orice care îmbracã –mai mult sau mai puþin – creierul; deºteptul demiel berbec din piaþã beneficiazã de tichia ocroti-toare a inteligenþei sale pe orice vreme, fie ploaie,fie vânt, fie varã, fie iarnã. Rãmâne o mare enig-mã de ce creatorii de modã se încãpãþâneazã în anu promova ceva pãlãrii strânse sub genericul„Himalaya prostiei omeneºti la purtãtor“!

ªi ce mai vârfuri în domeniu se înalþã în preaj-mã! Toate, indiferent de gen, au cel puþin o carac-teristicã în comun: apar subit ºi chiar se închipuiecele mai mari vârfuri din dotarea lunii noastre.Din cele vãzute (ºi chiar experimentate) pãlãriapotrivitã Himalayelor prostiei ar trebui sã fie viucolorate, bine þuguiate ºi cu un ºnur sub bãrbie,sã nu le sufle vântul marca (aºa fiind scutite deexprimare). La genul masculin – e de bon ton lacapitolul Everestul prostiei – rãmâne ºapca bineînfiptã pe creºtet, sã nu sufere la accesele de râsnecontrolat ale purtãtorului, crai bãtrân, dar

verde, mereu gata sã facã precum sifonul în preaj-ma damelor, indiferent de vârstã, condiþie, forme,numai dame sã fie. Dar cum sã se ocupe celebriicreatori de modã de tichiile prostiei de nivel înaltcând sunt condamnaþi sã elaboreze forme pentruuniformele sugãtorului de conductã plinã depetrol?! Da, vor fi necesare ºi asemenea modele-uniforme, la noi fenomenul a dobândit asemeneaamploare încât ar trebui pus în evidenþã chiar ºiprin detalii vestimentare. Nimeni nu ºtie ce se vaîntâmpla la nivelul modei ºi modelor; cert e unsingur fapt: mielul-berbec va continua sã umblevesel prin piaþã, nefiind bãgat în seamã nici pepost de porc.

n

Mielul în iarnã, Himalaya laxerox ºi dibãcia la conductãn Mihai Dragolea


primim la redacþieEmil Pop: 2003 - Realizãri ºi repere; Din asociaþia absolvenþilor universitãþii „Babeº-Bolyai“ - ALUMNI • 2

editorialOana Pughineanu: „Ai vecini buni dacã ai un gardbun“? • 3

comentariiOana Pughineanu: Reciclarea noului • 4Marian Dopcea: Aventuri în parcul metaepistemo-logic • 4Alexandru Jurcan: Drumuri prin culturã • 5Dorin Mureºan: „Imnuri” • 6

agenda pignastylªtefan Manasia: Domnul Vi este onirofag • 6

anul Ioan Slavici - Tribuna 120Gelu Neamþu: O polemicã a lui Alexandru Romancu Ioan Slavici în Tribuna la 1886 • 7

prozaHoria Ursu: Dimineþi de varã în Henriville sauPregãtiri de Anul Nou cu câteva analepse • 10

poeziaPavel Pãduraru • 13

ex abruptoRadu Þuculescu: Nouã sã nu ne explici, nouã sã nespui... de ce ? • 13

meridianMarius Jucan: Speranþa salvãrii ºi laleaua puritanã • 14

eseuIon Cristofor: Un urmaº al lui I.L. Caragiale • 15

interviuAlexandru Singer • 17

muzicãVirgil Mihaiu: Al 20-lea festival de jazz din încântã-torul Braºov • 19

arte

Wolfgang Brenner • 20

teatruClaudiu Groza: Jacques sau su(b)punerea; Labiche ºiardelenii • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Mielul în iarnã, Himalaya la xerox ºidibãcia la conductã • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Europenii lui „Teo" ºi „Madam" • 23

Saloanele Liviu Rebreanu, ediþia a XXI-a, Bistriþa2003 • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

Despre mereu actualitatea scrisului lui LiviuRebreanu, despre revistele literare care fiinþeazãîn Bistriþa (patru la numãr!), despre traducereascriitorilor romîni peste hotare (o problemãrãmasã aceeaºi, încã din perioada celor douãrãzboaie mondiale...), despre romanul de azi ºi deieri... cam acestea au fost temele dezbãtute laactuala ediþie a festivalului, pe parcursul a treizile. În paralel, membrii juriului pentru prozã(Mihai Sin, Radu Þuculescu, Mihai Dragolea,Olimpiu Nuºfelean, Ion Moise, Virgil Raþiu ºi AlCâþcãuan) au citit ºi polemizat pe marginea volu-melor care intrau în concurs. Neaºteptatã sur-prizã la secþiunea „concursul de prozã al elevilor”unde s-au citit texte de calitate trimise din toatãþara. Premii au primit elevi din Brãila, Constanþa,Tulcea, Iaºi, Timiºoara, Hunedoara, Baia Mare.La secþiunea volume tipãrite, pentru marele pre-miu lupta fu dusã între Mariana ºi Marian, adicã

Bojan ºi Ilea... În cele din urmã, la un scor strîns,a cîºtigat volumul Vacek al lui Ilea în faþa volumu-lui Dansul cîinilor al lui Bojan. Cîteva reviste lite-rare au decernat premii celor mai tineri, MiºcareaLiterarã , Convorbiri literare, Steaua ºi altele. RevistaTribuna a premiat-o pe Anamaria Caramangiu,din Tulcea, elevã în clasa a XII-a. O ediþie la careau participat veºnic tînãrul Niculae Gheran,Henri Zalis, Mircea Coloºenco, Cornel Cotuþiu,Dumitru Covalciuc, Dan Moºoiu, Ioan Pintea ºimulþi alþii, dovedind cã, încã, literatura mai prezintã interes...

nr.þ.

Saloanele Liviu Rebreanu,ediþia a XXI-a, Bistriþa 2003

prin colectarea informaþiilor necesare, proces încare s-a implicat cu ataºament Departamentulresurse umane al Universitãþii. Apoi s-a trecut laorganizarea unor contacte prin care obiectiveleproiectului puteau fi susþinute. În acþiune s-aimplicat o înaltã personalitate religioasã localã,Î.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului,Feleacului ºi Clujului, care a acceptat cu înaltspirit creºtinesc ideea unei cooperãri, pe prob-leme de asistenþã socialã, între organizaþia noastrãºi asociaþiile filantropice medical creºtine,apolitice ºi cu deschidere ecumenicã aflate subpatronajul direct al Arhiepiscopiei, cum sunt fun-daþia Christiana ºi Societatea Femeilor Ortodoxe,preºedintele celei din urmã fiind doamnaTrâmbiþaº Maria Gabriela, lector la catedra de sis-teme informatice din Facultatea de matematicã ºiinformaticã a Universitãþii. În prezent, încercãmatragerea unor fonduri, în scopul de a acorda celpuþin mici ajutoare bãneºti sau în obiecte acelorcazuri nefericite.

Cât despre „Comunitatea ALUMNI”, aceastarãmâne pentru moment o aspiraþie orientatã spreperfecþionarea fiinþei umane sociale ºi sociabile.Actorii ºi agenþii economici care s-ar fi pututimplica în construirea unei reþele largi de facilitãþiºi oportunitãþi pentru absolvenþi sânt încã preapreocupaþi de supravieþuirea într-un mediu deafaceri puternic concurenþial dintr-o economiede-abia emergentã. Totuºi, în urma tatonãrilorefectuate, se poate afirma cã au fost prezente ºiatitudini deschise, favorabile acestei iniþiative.Câþiva liber profesioniºti, medici ºi avocaþi, câþivapatroni de magazine din oraº, cu toþii absolvenþiai universitãþii noastre, ºi-au declinat acceptul dea crea facilitãþi prin onorarii ºi preþuri cu dis-count. În anul urmãtor, asociaþia va încheia maimulte convenþii în aceastã direcþie.

Fiindcã nici nu poate fi vorba de o prezentareexhaustivã a acþiunilor asociaþiei ne vom grãbi sãîncheiem, nu înainte însã de a aminti un momentcu semnificaþie al anului universitar. În perioada23 - 26 octombrie 2003, Universitatea „Babeº-Bolyai” a organizat ºi a gãzduit a 5-a Conferinþã aEuropean University Association (EUA). Cu aceastãocazie, în Marea Salã a Expoziþiilor din clãdireaColegiului Academic, Asociaþia împreunã cuOficiul de proiecte de colaborare universitarã cuajutorul unor voluntari (studenþi ºi absolvenþi) au

promovat obiectivele ºi rolurile particulare. Auvizitat noul sediu al asociaþiei ºi au consemnatimpresiile în Cartea de Onoare ilustre personal-itãþi cum sunt prof.dr. Dinu Mihaela, prorectorulUniversitãþii Româno-Americane din Bucureºti,prof.dr. Drãgulin Stela, prorectorul UniversitãþiiTRANSILVANIA din Braºov ºi prof.dr. ArdeleanAurel, rectorul Universitãþii „Vasile Goldiº” dinArad. Dupã frumoasele cuvinte de încurajare,distinºii oaspeþi au convenit sã întreþinã o amplãcolaborare cu asociaþia.

Este foarte greu sã încheiem un text care prinmesajul propus se înrudeºte cu genuri ce þin depublicitate ºi de discursul - manifest. Ni se pare afi cu totul nepotrivit ca paginile unei reviste cul-turale sã cuprindã îndemnuri de final mobiliza-toare menite a-i atrage pe absolvenþii Universitãþii„Babeº-Bolyai” într-o formã de viaþã asociativãdestinatã acumulãrii ºi în final repartizãrii unorbeneficii ºi gratificaþii celor care într-un contextanume au cea mai mare nevoie de ele ºi credem,totodatã, cã demnitatea individualã este realizabilãnumai prin libertatea deciziei personale. Dar sãnu uitãm suma obiectivelor generoase propuse deasociaþie, comandamente care doresc sã inspireintelectualilor luarea unei poziþii tranºante, fie eacaldã ori rece, niciodatã însã cãlduþã. Atunci ºinumai atunci despre misiunea existenþialã a int-electualului vom putea spune la fel ca JulienBenda: „ Legea intelectualului este ca, în momentulcând universul întreg îngenuncheazã în faþa injustului,devenit stãpân al lumii, sã rãmânã în picioare ºi sã-iopunã conºtiinþa umanã”.

n

Emil Pop, secretar executiv al

Asociaþiei AbsolvenþilorUniversitãþii „Babeº-Bolyai”

ALUMNI

à urmare din pagina 2

serie nouã • anul II • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004 ... · (asociaþia a primit ca sprijin...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 32 • 1-15 ianuarie 2004 ... · (asociaþia a primit ca sprijin...