Semnul lui Iona Autor: John Scotram

Marţi, 04 Iunie 2013, ora 06:04

În prima parte a acestei serii despre mânia lui Dumnezeu, am arătat din Biblie de unde vor veni cele şapte plăgi. Apocalipsa 15,7 indică faptul că una din cele patru făpturi vii, pe care le-am putut identifica în studiul despre Orion ca cele patru stele ale rănilor lui Isus de la mâini şi picioare, înmânează celor şapte îngeri potirele cu cele şapte plăgi. După ce am înţeles că mâna dreaptă a lui Isus este cea care va executa răzbunarea Lui peste naţiuni, am urmărit indiciul pentru Betelgeuse şi am aflat în cea de-a doua parte că această supergigantă roşie este de fapt pe cale de a exploda ca o supernovă de tip II. Există o mare probabilitate pentru o explozie de raze gamma, care – dacă ar fi orientată către pământ - ar distruge toată viaţa de pe această planetă într-un singur an. Cele mai recente imagini de hotspot-uri ale lui Betelgeuse sugerează că vocile oamenilor de ştiinţă, care susţin că axa de rotaţie a monstrului nu este orientată spre pământ, transmit un fals sentiment de securitate.

În această parte finală, voi reuni ultimele fire care mai lipsesc pentru ca să vă explic cum şi când Biserica Adventistă, şi cu ea celelalte comunități la fel de apostate, care pretind credința în Isus Hristos, au primit al doilea şi ultimul semn al lui Iona pe data de 27 Aprilie 2013. Acesta a fost semnul pe care Isus l-a promis odată unei generaţii infidele, şi anume izraeliţilor. El reprezintă un ultim avertizment, atât atunci cât şi acum, pentru aceia care au avut adevărul chiar înaintea ochilor lor pentru trei ani şi jumătate, şi încă mai aşteaptă semne suplimentare din cer …

Drept răspuns, El [Isus] le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. (Matei 12,39)

În ciuda câtorva reacţii pozitive la ultimul nostru articol, au ajuns la mine e-mailuri pline de griji de la presupuşi "creştini" care sunt, după cum se pare, îngrijoraţi doar de propria lor mântuire. În loc de a dezvolta, după atâtea sute de pagini publicate de noi aici, o înţelegere pentru ceea ce este cu adevărat scopul nostru în viaţă şi ceea ce înseamnă să fii un adevărat ucenic al lui Isus (vezi Chemarea-noastră-înaltă), ei se tem doar pentru mântuirea sufletelor lor patetice. Şi alţii, în loc de a dori să cunoască ceea ce au nevoie să facă pentru a scăpa de plăgi, atacă frontal articolul şi resping tot ceea ce am scris ca pe un nonsens total. Dar marea majoritate face ceea ce copiii lui Israel a făcut atunci când Ilie i-a confruntat cu o alegere:

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. (1Împ 18,21)

În afară de marea tăcere, primim doar puţine afirmaţii de la aşa-numiţi „protestanţi bine ancoraţi în Biblie”, de genul: "Oamenii de ştiinţă toţi spun că Betelgeuse nu este periculoasă! Nu susţine tu, care eşti un laic, contrariul!" Astfel, ei neagă cuvintele care nu au venit de la mine, ci de la Dumnezeu. Îl las cu încredere pe Domnul Însuşi, care vede în inima fiecăruia, să judece, dacă ei reacţionează aşa din teamă sau panică, sau pur şi simplu din nebunie. În orice caz, pentru mulţi par să fie încă neclare corelaţiile dintre declaraţiile din Cuvântul lui Dumnezeu despre plăgi şi răzbunarea lui Dumnezeu, şi evenimentele din Univers, înţelese numai foarte lent de către ştiinţă. Prin urmare, fac o ultimă încercare de a explica, pentru aceia care mai au încă inimi şi urechi deschise.

Marele Vânător Ceresc

Pe diapozitivul 151 din prezentarea Orionului, am atras atenţia încă din 2010 asupra înţelegerii despre Orion, prezentă la aproape toate popoarele antice. Am arătat că există o legatură specială cu două versete biblice importante:

Încă o dată, nici unul dintre voi nu a avut ideea de a pune o săgeată în acest arc si a vedea care mână ar ţine-o şi ar trage...

Da, mâna-săgeată este în mod clar Betelgeuse! Şi din moment ce ştiţi acum natura şi efectele exploziei de raze gamma, puteţi înţelege cu uşurinţă că o săgeată arzătoare, trasă dintr-un arc şi ţintită într-o anumită direcţie, este o reprezentare perfectă a evenimentelor teribile care vin asupra omenirii de la Betelgeuse.

Să luăm abordarea opusă: Există versete in Biblie, altele decât Apocalipsa 6,2 , unde Dumnezeu foloseşte imaginea arcului şi a săgeţii pentru executarea răzbunării Lui? Există versete care leagă săgeata de o izbucnire de lumină sau un fulger (gamma-ray burst) ?

Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc şi iau pe Efraim ca săgeată, şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!” Dar Domnul Se va arăta deasupra lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din [a şasea] trâmbiţă şi va înainta în vijelia de la miazăzi. Domnul oştirilor îi va ocroti şi vor mânca [pe vrăjmaşi ca focul], şi vor zdrobi pietrele de praştie [ale plăgii a şaptea], vor bea, vor face gălăgie [de bucuria victoriei] ca ameţiţi de vin, vor fi plini [de sânge] ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului. Domnul Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea ca pe turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti care vor străluci în ţara Sa! (Zaharia 9,13-16)

Acest verset se referă direct la timpul plăgilor, deoarece Domnul va salva turma poporului Său în ziua aceea [= anul plăgilor]. Daniel 12,1 spune asemănător:

În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. (Daniel 12,1)

Ellen White nu lasă nici o îndoială că Prinţul Mihail simbolizează pe Isus, care va fi terminat lucrarea Sa de mijlocire în Sanctuarul ceresc în momentul în care încep plăgile:

Am văzut că furia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de judecare a celor morţi erau separate şi distincte, una urmând celeilalte, şi, de asemenea, că Mihail nu Se ridicase în picioare şi că timpul de strâmtorare, aşa cum nu a mai fost vreodată, nu venise încă. Neamurile acum devin mânioase, dar când Marele nostru Preot Îşi va fi sfârşit lucrarea din Sanctuar, Se va ridica, Îşi va pune hainele răzbunării şi apoi vor fi revărsate ultimele şapte plăgi. {ST 36.1}

Începând cu 1844, săgeata lui Dumnezeu a fost ţinută de-a lungul a patru perioade de timp în cadrul serviciului de mijlocire a lui Isus:

Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi tocmai mergeau spre a o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioşat rămăşiţa, apoi Şi-a ridicat mâinile şi cu un glas plin de milă a strigat: „Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care şedea pe marele tron alb, şi toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus. Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi fluturând în sus şi în jos un lucru pe care-l ţinea în mână, strigând cu glas tare: „Ţineţi! Ţineţi! Ţineţi! Ţineţi! până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilaţi pe frunţile lor.” {ST 38.1}

Când toţi martirii şi cei 144.000 vor fi sigilaţi, atunci Isus va dezbrăca veşmintele preoţeşti şi va trage săgeata arzătoare a răzbunării Sale asupra restului omenirii.

Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată! Să Te înconjoare adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decât ea, la înălţime! Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea! Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept! Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată. Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme. Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte, îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare! (Psalm 7,6-13)

Doar poporul lui Dumnezeu va fi în stare să facă faţă prin haosul mâniei Lui.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. El Şi-a întins

mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine. (Psalm 18,13-17)

Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia! Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi. Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap. Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui! Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi. (Psalm 64,6-10)

Manifestări şi mai îngrozitoare decât acelea pe care le-a văzut lumea vreodată vor avea loc la a doua venire a Domnului. „Se clatină munţii înaintea Lui şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei! Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţine piept mâniei Lui aprinse?” (Naum 1, 5-6). „Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege! Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-ţi săgeţile şi pune-i pe fugă” (Psalmii 144, 5-6). {PP 109.3}

„Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum” (Faptele Apostolilor 2, 19). „Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare.... Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit ... O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni.” (Apocalipsa 16,18.20.21). {PP 110.1}

Când fulgerele cerului se vor uni cu focul din pământ, atunci munţii vor arde ca un furnal şi vor arunca afară râuri îngrozitoare de lavă incandescentă, acoperind grădini şi câmpii, sate şi oraşe. Masa aceasta de elemente topite până la incandescenţă, revărsându-se în râuri, va face ca apa să fiarbă, aruncând în aer stânci masive cu o violenţă indescriptibilă şi împrăştiind pretutindeni pe pământ fragmente din aceste stânci. Râurile vor seca. Pământul se va cutremura, pretutindeni vor fi cutremure nimicitoare şi erupţii îngrozitoare. {PP 110.2}

În felul acesta Dumnezeu îi va nimici pe cei răi de pe pământ. Dar cei neprihăniţi vor fi ocrotiţi şi scăpaţi din mijlocul acestor frământări, aşa cum Noe a fost ocrotit în corabia lui. Dumnezeu va fi scăparea lor şi sub aripile Lui vor găsi adăpost. Psalmistul spune: „Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost» şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău” (Psalmii 91, 9-10). {PP 110.3}

„Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă” (Psalmii 27, 5). Făgăduinţa lui Dumnezeu sună astfel: „Fiindcă Mă iubeşte — zice Domnul — de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu” (Psalmii 91, 14). {PP 110.4}

Niciunul nu va avea vreo scuză, deoarece aceste lucruri au fost revelate de Dumnezeu din ceruri. Fiecare persoană putea să fi înţeles prin lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut în ceruri, că el însuşi a împiedicat adevărul soliei îngerului al patrulea, prin propria sa nedreptate ...

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; (Romani 1,18-20)

Strigătul după Răzbunare

Este dificil pentru unii oameni să înţeleagă că în cazul în care radiaţia cosmică şi explozia de raze gamma ajung aici în octombrie 2015, atunci Betelgeuse trebuie să fi explodat ca o supernovă cu mult timp în urmă. Fulgerul gamma se deplasează cu viteza cea mai mare posibilă în univers, viteza luminii. Chiar şi cu o astfel de viteză incredibilă de aproximativ 300.000 de km pe secundă, lumina însăşi are nevoie de mai mult de şase

secole pentru a ajunge aici de la Betelgeuse. Când privim stelele, privim în trecut, cu cât mai departe se află o stea, cu atât mai îndepărtat este trecutul în care ne uităm.

Soarele nostru se află la nouă minute-lumină depărtare de noi. Dacă ne uităm la soare, privim prin urmare 9 minute în trecut. Cu Sirius, ne uităm aproape nouă ani în urmă, şi cu Betelgeuse - mai mult de 600 de ani. Din păcate, distanța până la Betelgeuse este foarte dificil de măsurat. Aceasta este o aşa-numită stea variabilă, a cărei mărime variază, ceea ce face dificil de determinat distanţa până la ea. Avem câteva sugestii (pe care le voi discuta mai târziu în acest articol) care ne conduc să presupunem că Betelgeuse este la fel de departe de Nebuloasa Orion ca şi de noi.

Distanţa până la Nebuloasa Orion poate fi determinată exact ca fiind de 1344 ± 20 de ani-lumină, în timp ce Betelgeuse ne face greutăţi, şi Wikipedia poate preciza doar o distanţă de 640 ± 150 de ani-lumină, ceea ce duce la o gamă largă de posibilităţi, de la 490 până la 790 de ani-lumină. Pornind de la premisa de mai sus că Betelgeuse se găseşte la jumătatea drumului spre Nebuloasa Orion, Betelgeuse trebuie să se afle mai departe de noi decât 640 de ani-lumina: (1344 - 20) / 2 = 662 ani-lumina ar reprezenta distanţa minimă. Dar din moment ce Betelgeuse nu este exact pe linia de vedere Pământ - Nebuloasa Orion, distanța trebuie să fie chiar mai mare. Ne-am dat osteneala să recalculăm şi mai exact, folosind coordonatele stelelor, şi am ajuns la o distanţă minimă de 681 şi o distanţă maximă de 702 ani-lumină. Putem deci liniştiţi s-o considerăm la aproximativ 700 de ani-lumină, pentru că se încadrează în intervalul sigur menţionat în Wikipedia, de 640 ± 150 ani-lumină.

Atunci, când ar fi explodat de fapt Betelgeuse ca o supernovă? 2015 - 700 ani = 1315 e.n.

În prima parte a acestei serii, am menţionat că sufletele de sub altar strigă după răzbunare, din timpul sigiliului al cincilea clasic încoace. Deşi interpreţii noştri adventişti au stabilit (de fapt arbitrar) perioada celui de-al cincilea sigiliu ca fiind anii 1571-1755 (vezi istoria se repetă - Partea II), ne informează din nou mai bine Betelgeuse din Orion.

Şi aşa face şi istoria... Un articol intitulat John Wycliffe, luceafărul Reformei ne duce cu exactitate înapoi la naşterea Reformei şi primele ruguri pentru arderea reformatorilor. Acest timp este marcat cu precizie de supernova Betelgeuse. Deoarece data naşterii lui John Wycliffe nu se cunoaşte exact, cele mai multe surse o plasează "nu mai târziu de 1330". Anul morții sale, oricum, este cunoscut a fi 1384.

Timpurile lui Wycliffe

Istoricul de Sismondi a numit secolul al 14-lea "un timp rău pentru umanitate." El nu a exagerat. Cei mai mulţi englezi erau analfabeţi, iar cei care puteau citi, făceau acest lucru în limba latină, limba intelectualităţii şi a Bisericii. Biblia era şi ea disponibilă doar în limba latină. Dar, deoarece încă nu se inventase tiparul (toate Bibliile erau copiate de mână), costul o făcea accesibilă doar pentru cei bogaţi. Aproape nimeni nu considerase ideea eretică de a o traduce în limba engleză. Pentru cei care au facut-o, gândul de a fi ars pe rug a răcit rapid fervoarea lor.

Wycliffe este, de asemenea, descris ca iniţiator al Reformei de către Ellen G. White:

În secolul al XIV-lea, s-a ridicat în Anglia „luceafărul Reformei”, John Wycliffe, care a fost vestitorul Reformei nu numai pentru Anglia, ci şi pentru toată creştinătatea. Marele protest împotriva Romei, pe care i s-a îngăduit să-l rostească, niciodată nu mai putea fi adus la tăcere. Protestul a deschis lupta care urma să aibă ca urmare emanciparea oamenilor, a bisericilor şi a popoarelor. {TV 80.1}

În cartea sa, Şansa, planul şi iluzia - Cronica evoluţiilor care au schimbat lumea autorul Hartmut Bossel face următoarea declaraţie (p. 66):

În secolul al 14-lea, persecuţia pretinşilor "eretici" de către Inchiziţia Bisericii Catolice a atins un nou nivel de cruzime. Ea era îndreptată mai ales împotriva valdenzilor, albigenzilor şi gânditorilor critici. Reformatorul englez John Wycliffe, ale cărui învăţături mai târziu au influenţat mai ales pe reformatorul ceh John Huss, a scăpat de persecuţie, pentru că regele Angliei se bucura de o mai mare autonomie faţă de Biserica Romei.

Sub Inchiziţia care devenea din ce în ce mai grea, prima ardere înregistrată a ereticilor a avut loc în Bohemia (astăzi Republica Cehă) la Praga în anul 1315. 14 persoane au fost

arse cu colaborarea episcopului local (Sursa: Wikipedia). Anul pe care l-am calculat pentru explozia lui Betelgeuse coincide exact cu acea dată. Sufletelor de sub altar li s-a spus ”să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei“. (Apocalipsa 6:11) Lui Dumnezeu Îi place să facă uz în Biblie de multipli ai numărului de perfecţiune în Hristos, astfel că nu ar trebui să ne surprindă dacă numărul rotund de 700 de ani-lumină, pentru care am optat noi, reprezintă de fapt o măsurare precisă a distanţei până la steaua de răzbunare.

Acei martiri au fost ucişi cu foc, şi prin foc se va pune capăt uciderii pe pământ, o dată pentru totdeauna – de data aceasta prin intermediul exploziei de raze gamma. În timpul marii strâmtorări nu vor mai muri martiri, deoarece nimeni nu ar mai putea fi convertit prin sângele lor. Pentru acest timp sunt valabile următoarele:

Sfârşitul va veni mai repede decât se aşteaptă oamenii. Grâul va fi adunat şi legat în snopi pentru grânarul lui Dumnezeu; neghina va fi legată în snopi pentru focul distrugerii. {TV 630.2}

Santinelele cereşti, credincioase însărcinării lor, îşi continuă veghea. Cu toate că decretul general a stabilit data când păzitorii poruncii pot să fie daţi la moarte, vrăjmaşii lor vor anticipa în unele cazuri decretul şi, înainte de timpul stabilit, vor încerca să le ia viaţa. Dar nimeni nu poate trece peste păzitorii cei puternici, care stau aproape de fiecare suflet credincios. Unii sunt atacaţi în fuga lor din oraşe şi sate; dar săbiile ridicate împotriva lor se frâng şi cad fără putere, ca un pai. Alţii sunt apăraţi de îngeri sub formă de luptători. {TV 631.1}

Cei care încă mai cred că Dumnezeu Îşi va schimba părerea şi va înfiinţa o împărăţie milenară de pace pe Pământ pentru toată lumea (chiar şi pentru atei, conform noului Papă) ar trebui să înțeleagă în cele din urmă că decizia lui Dumnezeu de a distruge omenirea nu a fost luată astăzi, ci cu 700 de ani în urmă, când Biserica Romană a ars pe primii reformatori. Dacă El ar fi împiedicat explozia supernovei atunci, nu am vedea astăzi steaua Betelgeuse colabând, cu hotspot-urile ucigătoare ca gură a exploziei de raze gamma, arătând direct spre noi.

Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. ... Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” (Isaia 14,24-27)

"Eu fac toate lucrurile noi!"

În a doua parte a acestei serii am aflat că distrugerea cauzată de supernova asociată cu o explozie de raze gama nu va aduce numai sfârşitul omenirii şi distrugerea pământului, ci reprezintă în acelaşi timp începutul unei noi creații. Elementele grele pe care le considerăm resurse naturale, fierul pe care îl folosim ca material de construcţie, şi chiar carbonul, care este elementul de baza al tuturor formelor de viață, toate sunt produse în explozii de stele gigantice. Totul, din care constă sistemul nostru solar, întreaga planetă Pământ şi chiar noi înşine, a fost odată produs prin moartea unei astfel de stele. Este metoda preferată a lui Dumnezeu de creaţie, pe care putem să o recunoaştem şi să o înțelegem la timpul sfârşitului. (Desigur, Dumnezeu a creat pământul în șase zile, aşa cum o spune raportul creaţiunii, dar aceasta nu este metoda Lui preferată, pe care o putem vedea prin observarea nașterii stelelor și planetelor din Univers.)

Încet începem să înțelegem ce a vrut Isus să spună, când când a zis lui John:

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi

Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21,1-6)

Isus este viaţa! El este Începutul şi Sfârşitul, şi un sfârşit prin El nu vine fără un nou început. Mâna Sa dreaptă, chiar dacă va ucide pe cei nepocăiţi, va crea totuşi din nou sori, planete şi printre ele şi un pământ nou şi un cer nou.

În filmul despre supernove am învăţat că materia expulzată de către o supernovă, odată ce atinge o nebuloasă mare de gaz care-i stă în cale, stimulează formarea a noi sisteme solare, respectiv o fac posibilă. O astfel de nebuloasă, care se găseşte pe drumul norului de materie ejectat sub formă inelară sau sferică, este marea Nebuloasă Orion.

Isus Hristos l-a condus pe profetul modern Ernie Knoll, înainte de cea de a doua cădere a acestuia, în visul Două maşini în această mare Nebuloasă Orion. Articolul “De mână cu Isus” arată cum următoarea descriere de drum corespunde exact drumului unei nave cosmice imaginare, care ar zbura de la Pământ către Nebuloasa Orion, trecând pe la fiecare stea din Ceasul Orionului.

Mai departe Heroldul îmi spune că vrea să mă ducă într-un loc special. Imediat mă şi aflu la Isus. El mă ţine de mâna dreaptă, în timp ce trecem printr-un coridor care nu este tocmai drept. Mergem un pic la dreapta, apoi la stânga, iarăşi la dreapta şi încă o dată la stânga. Coridorul nu are pereţii drepţi, regulaţi, şi nici plafon. În schimb, pereţii apar ca formaţi din oglinde de diferite mărimi şi forme, care sunt aşezate în diferite înclinaţii. Noi mergem mai departe în tăcere, facem un viraj şi începem să mergem drept, iar apoi pe o cărare în jos.

Acum Ernie Knoll, ţinut de mână de Isus, intră în Nebuloasa Orion, care a fost numită de către Ellen White „spaţiul deschis al Orionului“:

Noi intrăm într-un loc despre care eu cred că este o încăpere foarte, foarte mare, însă totuşi ştiu în acelaşi timp că nu este o încăpere. Este, ca şi când aş vedea galaxia noastră, unde se află planeta noastră. Văd lucruri care îmi apar ca multe, foarte multe oglinzi. Există chiar şi oglinzi mici cât o monedă de zece cenţi, aşezate în diferite înclinaţii. Nici o oglindă nu este plată, ci toate sunt rotunjite pe una din părţi, într-un mod sau altul, şi nu sunt nici ascuţite, nici tari. Mi se dă de înţeles că oglinzile nu sunt în realitate oglinzi. Constat că terenul este foarte moale, atunci când merg pe el.

Pentru a căpăta o imagine despre o astfel de călătorie, priviţi, vă rog, la acest video fantastic care ne-a fost făcut posibil doar cu cele mai moderne tehnologii, cum este Telescopul spaţial Hubble. Daţi atenţie mare la ceea ce se petrece în Nebuloasa Orion, pentru ca să puteţi înţelege ce este cu acele „oglinzi“ stranii, de mărimi atât de diferite.

(Video-ul este subtitrat în română. Acţionaţi butonul CC!)

Într-adevăr, denumirea de „spaţiu deschis al Orionului“ se potriveşte perfect, deoarece Nebuloasa Orion este deschisă către Pământ, astfel ca noi să putem privi în ea. În caz contrar nu ar fi putut fi înregistrate toate aceste imagini minunate. Dumnezeu ne oferă o privire în grădiniţa/pepiniera creaţiei Sale. „Oglinzile“sunt în realitate stele, respectiv sori de diferite mărimi, după cum am putut vedea în partea a doua a acestui video. “Oglinzile mici cât o menedă de zece cenţi” reprezintă astfel “coconii” sistemelor solare tocmai în curs de formare, cu steaua lor tânără ca un bebeluş în centru. Isus se numeşte pe Sine Însuși în Biblie "soarele dreptății." Sorii creației Sale reflectă lumina Sa şi caracterul Său ca nişte oglinzi. De aceea au fost alese patru stele gigante maiestuoase, pentru a simboliza cele patru trăsături ale caracterului Său sub forma celor patru “făpturi vii”: stelele de la mâinile şi picioarele “Vânătorului Ceresc”.

Isus învaţă mai departe în vis:

Când ajungem în spaţiul mare [Nebuloasa Orion], acesta este plin cu lucruri pentru care nu am cuvinte omeneşti ca să le descriu. Minunat mă uit în jur. Ne oprim şi eu stau în aşa poziţie încât cărarea şi coridorul din care am venit se află în spatele meu. Dintr-odată spaţiul începe să licărească, cu o aşa strălucire, care luminează întregul spaţiu. Este o frumuseţe pe care eu iarăşi nu o pot explica. Îmi este făcut clar că strălucirea lui Isus trebuie, datorită stării mele păcătoase, să fie ţinută la o intensitate foarte joasă. Dacă ar exista un buton cu care s-ar putea regla luminozitatea într-o scală de la 0 la 10, unde 0 este null şi 10 este maxim, atunci acesta ar fi fixat la 0,00000005.

Ce vrea Domnul să ne explice nouă şi lui Ernie Knoll? Ce este cu cifra ciudată 0,00000005? Vă mai amintiţi de temele de matematică din şcoală? Atunci socotiţi împreună cu mine, de câte ori mai luminos ar străluci spaţiul, dacă butonul ar fi reglat la 10? Calculul este simplu: 10 / 0,00000005 = 200 000 000 sau în cuvinte două sute de milioane. Acesta este un număr biblic, pe care l-am mai întâlnit odată:

Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, şi zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul. (Apocalipsa 9,13-16)

Acest număr de 2 x 10 000 x 10 000 = 200 milioane este legat direct cu trompeta a şasea, care stă pentru războiul lui Dumnezeu contra oamenilor nelegiuiţi. Ea este planificată pentru un moment exact: la oră, zi, lună şi an. Chiar şi trompeta a şasea clasică a fost prezisă pentru ziua exactă de către Josiah Litch cu ceva mai mult de doi ani înainte de eveniment - căderea Imperiului Otoman. El era un predicator din Mişcarea Millerită şi înţelegea timpul. Nu ar trebui să vă mire prea tare, dacă se repetă şi acest lucru înaintea ochilor voştri. Din 2013 noi cunoaştem ora, ziua, luna şi anul când Betelgeuse va distruge o treime din omenire: 25 Octombrie 2015.

Visele lui Ernie Knoll sunt însă întotdeauna numai confirmări ale studiilor noastre şi nu au voie să devină auto-runner, aşa cum s-a întâmplat, din păcate, mai târziu, când Ernie Knoll s-a înălţat în mândria sa. Astfel, numărul de 200 de milioane a fost deja menţionat în a doua parte a acestei serii de articole, şi vă cerusem să-l păstraţi în memorie. Numirea a fost făcută în legătură cu supernova din 2004, cea mai mare supernovă observată vreodată. Steaua a explodat cu o luminozitate de 200 de milioane de sori. Dacă această lumină împreună cu radiaţia cosmică şi unda de şoc ating un nor de gaz interstelar, acesta va străluci tocmai cu această intensitate. Şi asta este ceea ce Domnul vrea să ne arate. Supernova Betelgeuse va aduce Nebuloasa Orion să strălucească şi, într-adevăr, cu toată forța sa de 200 de milioane de sori! O iluminare magnifică pentru nunta Mielului, când vom ajunge acolo!

Unda de șoc a materiei din supernova lui Betelgeuse va incita Nebuloasa Orion prin compresia materiei la o creație nouă și fără precedent şi va aduce elementele necesare pentru aceasta. Acum înțelegem de ce, la începutul timpului plăgilor, Sanctuarul ceresc se umple de fum:

Şi una din cele patru făpturi vii [Betelgeuse] a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri. (Apocalipsa15,7-8)

Din acest "fum" determinat de unda de şoc a materiei lui Betelgeuse, vor apărea lumi noi şi nouă viaţă. Nebuloasa Orion va fi umplută cu ea până când plăgile se sfârşesc, şi luaţi în consideraţie că timpul în univers este relativ. Poate că vor fi creaţi acolo chiar şi pământul nou, un soare nou şi un nou sistem planetar pentru noi, care vom avea voie să privim aceste miracole. Numărul de 200 de milioane ar trebui însă să ne determine să considerăm, că supernova lui Betelgeuse va fi mult mai puternică decât îşi imaginează acest lucru mulţi astronomi, sau au calculat cu lipsa lor de cifre şi cunoştinţe.

Ar trebui acum să fie clar deasemenea, de ce putem şti că Betelgeuse se află la aceeaşi distanţă faţă de Pământ ca şi faţă de Nebuloasa Orion. Aşa cum tocmai am văzut, nimeni nu mai poate intra în Templu, pentru că el este plin de fum. Cel de-al şaptelea sigiliu vorbește despre o tăcere de o jumătate de oră în ceruri (Apocalipsa 8,1), corespunzătoare unei perioade literale de o săptămână. Ellen White a văzut că noi vom călători către marea de sticlă, adica Nebuloasa Orion, tot aşa, timp de o săptămână, şi apoi vom intra în Templu.

Am intrat împreună în nor şi am urcat timp de şapte zile până la marea de cristal, când Isus ne-a adus cununile şi ni le-a pus pe frunte cu mâna Sa dreaptă. Ne-a dat harpe de aur şi frunzele de palmier ale biruinţei. Aici, pe marea de cristal, cei 144 000 stăteau în picioare într-un careu perfect. Unii dintre ei aveau nişte cununi foarte strălucitoare, alţii nu atât de luminoase. Unele cununi se vedeau încărcate de stele, în timp ce altele nu aveau decât câteva. Toţi erau mulţumiţi de cununile lor. Şi erau cu toţii înveşmântaţi într-un mantou alb strălucitor, care îi acoperea de la tălpi până la umeri. Îngerii erau de jur împrejurul nostru în timp ce mergeam pe marea de cristal către porţile cetăţii. Isus Şi-a ridicat braţul puternic şi slăvit, a apucat poarta de mărgăritar, a mişcat-o în balamalele ei strălucitoare, deschizând-o şi ne-a spus: „Voi v-aţi spălat hainele în sângele Meu, aţi stat fermi de partea adevărului Meu, intraţi”. Am intrat cu toţii şi am simţit că aveam tot dreptul să fim în cetate. {ST 16.2}

Iar când eram pe punctul să intrăm în templul cel sfânt, Isus Şi-a ridicat minunatu-I glas şi a spus „numai cei 144 000 intră în acest loc”, iar noi am strigat „Aleluia”. {ST 18.2}

Deci, trebuie ca unda de șoc a radiației cosmice, care a umplut Nebuloasa Orion cu "fum", să fi trecut iarăşi mai departe în acest timp. Noi ştim din Biblie că va umple Templul numai în timpul plăgilor. Efectele pe pământ, pe care Dumnezeu le numeşte “cele şapte plăgi”, corespund la fumul din Sanctuarul ceresc, care este situat în Nebuloasa Orion. După ce Isus, la sfârşitul timpului plăgilor, a călătorit şapte zile către Pământ şi din nou, timp de şapte zile a fost cu noi în călătorie către Nebuloasa Orion, fumul este dispărut din "Templul" si noi putem intra. Efectele supernovei au loc pe Pământ şi în Nebuloasa Orion în exact același timp, ceea ce ne permite să tragem concluzia că distanța de la Betelgeuse până la Pământ corespunde exact cu distanța acesteia față de Nebuloasa Orion. În timp ce mâna dreaptă a gigantului aduce pe pământ distrugere şi moarte, ea crează în același timp noi sori, sistemele planetare şi nouă viață în Nebuloasa Orion.

În finalul acestei părţi din visul “Două maşini” ni se prezintă încă o dată iubirea şi puterea creatoare a Domnului:

Acum aud o voce pe care am auzit-o mai înainte în visele mele. Sunetul seamănă cu cel al unui mic firicel de apă, precum şi cu cel al unui râu de munte şi al unei cascade uriaşe. Vocea spune: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Înainte de aceasta Isus nu spusese nici un cuvânt. Când aud vocea, care vine din spatele meu, văd pe Isus vorbind în același timp şi spunând exact cuvintele pe care le aud în spatele meu. Apoi observ cuvinte care sunt scrise deasupra mea în aer, în timp ce eu stau acolo. Mă cuprinde veneraţia când citesc cuvintele. La final se spune: "Apocalipsa 21, 3-7."

Mulţi au cunoscut dragostea unei mame sau a unui tată, a unui frate sau unei surori, dragostea unui soţ sau a unei soţii. Cu toate acestea, nici un sărut sau îmbrăţişare nu

ar putea fi vreodată comparate cu iubirea pe care o simt din această voce pe care o aud. În mod absolut, nu există cuvinte care să poată exprima acest lucru. „Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate. Apoi mi-a zis: S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.” (Apocalipsa 21,3-7)

Credeţi acum că deja ştiţi şi înţelegeţi totul? Dacă da, atunci gândiţi-vă de ce cuvintele lui Isus au fost scrise deasupra Lui, “în aer", şi de ce Biblia compară vocea lui Dumnezeu din Orion cu vâjâitul unor ape mari (de ex. Ezechiel 1,24 și Apocalipsa 19,6)? Ce părere aveţi, de ce acest lucru este specificat în detaliu în visele lui Ernie: "Sunetul se aseamănă cu cel al unui mic firicel de apă, precum şi cu cel al unui râu de munte şi al unei cascade uriaşe"? Adepţii lui Ernie Knoll şi el însuşi au avut atât de mult timp pentru a urmări toate aceste indicii si au eşuat lamentabil să descifreze aceste revelaţii minunate. Pot cititorii mei s-o facă?

Un ultim semn

Organizaţia Bisericii Adventiste a căzut de la adevărul pe care l-a primit odată. Adevărul este încă acolo, dar nu mai este învăţat. Învăţăturile care au făcut din Biserica Adventistă purtătoarea de lumină a lui Dumnezeu au fost aşezate sub obroc de către conducerea ei. Aşa a fost şi în prima națiune a lui Dumnezeu, care trebuia să fie tipul pentru ultima: poporul Israel. Cei mai mulţi dintre cititorii noştri reacţionează la avertismentele noastre ca şi israeliţii... ei nu spun "nimic". Se pare că aşteaptă un semn din cer, care să arate că avem dreptate.

La fel cum evreii din vremea lui Isus nu au recunoscut pe Mesia în mijlocul lor, tot aşa Biserica Adventista nu L-a recunoscut pe Mântuitorul ei în locul în care fusese instruită să privească, chiar din momentul naşterii ei. Hiram Edson văzuse adevărul începutului judecăţii de cercetare, în viziunea lui, în sanctuarul ceresc, şi făcuse clar tuturor, că doar acolo exista explicaţia pentru marea dezamăgire din 1844. Isus intrase din Sfânta în Sfânta Sfintelor, şi ultima fază a planului de mântuire pe pământ începuse. De acum înainte, comunitatea fusese rugată să urmeze pe Domnul ei acolo unde El plecase. Ea însă nu a făcut-o! De aceea a considerat şi semnele care, începând din 2010, i-au fost date de către vocea lui Dumnezeu din Orion, ca nule şi neavenite.

În acelaşi mod nu au apreciat şi respectat nici evreii, timp de trei ani şi jumătate, semnele pe care Mesia cel așteptat, dar disprețuit, le-a făcut printre ei. În ciuda tuturor dovezilor prezentate de autoritatea Lui, în ciuda tuturor vindecărilor, învierilor şi restabilirii conţinutului originar de sens al învăţăturilor încredinţate lor, pe care El le efectuase, iudeii au refuzat să creadă în El şi să-L urmeze. A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au recunoscut. În schimb, au pretins, în orbirea lor, un alt semn din cer, care ar fi dovedit autenticitatea lui Isus:

Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine! Drept răspuns, El le-a zis: Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. (Matei 12,38-39)

Cititorii nostri fac acelaşi lucru, ei cer tot mai multe dovezi că avem dreptate și nesocotesc probele deja furnizate de armoniile pe care le-am putut descoperi în Cuvântul lui Dumnezeu. Toţi adventiştii aşteaptă marele “lor” semn care - aşa cum cred ei – este legea duminicală. Ei uită că legea duminicală poate veni doar atunci când paradigma oamenilor se va fi modificat într-atât, încât oamenii înşişi să ceară această lege. Peste tot sunt deja macazurile puse, atât în SUA cât şi în Europa. Trebuie doar să mai vină o catastrofă mare, care să dea impulsul final în această direcţie. Însă când această mare catastrofă va fi venit, totul se va desfăşura foarte repede, şi nimeni din aceia care au

primit atât de multă lumină de la Dumnezeu, dar nu au trăit la înălţimea acestei lumini, nu se va mai putea aşeza de partea lui Dumnezeu.

La data de 27 Octombrie 2012 a fost depăşit punctul de la care nu mai este întoarcere pentru Biserica Adventistă. Încălcările ei erau acum atât de departe ajunse, încât ea a început efectiv în mod deschis să urmeze decretele Papei în favoarea ecumenismului. Ușa harului pentru organizație a început, de la această zi a ispăşirii de șapte ori sfântă, in mod irevocabil să se închidă. Dumnezeu dăduse sfeșnicul altora, care alcătuiesc partea credincioasă, și, prin urmare, adevărata Biserică Adventistă. Ceilalți s-au îndepărtat atât de mult de adevărul lui Dumnezeu încât au fost cernuţi.

Pentru indivizi, însă, Dumnezeu ține încă deschisă o ușă de har. Din 27 Februarie s-au împlinit începuturile celor trei linii de timp din Daniel 12, la datele prezise cu exactitate de noi şi pentru care am avut puse chiar şi countdown-uri pe site-ul nostru. Evenimentele au urmat într-o succesiune rapidă: senzaționala demisionare publică a lui Benedict, alegerea primului Papă iezuit (13 Martie) și declarația sa privitoare la o revoluție în managementul oraşului-stat Vatican, cu crearea unei corp conducător mondial de Cardinali (13 Aprilie).

Și totuși știam că Biserica Adventistă, și cu ea toți oamenii care se află încă în Babilon, urmau să obțină încă un semn, şi anume pe acela pe care Isus l-a promis deja odată unei generații perverse și adultere. Trebuia să fie din nou un semn care să apară cu totul diferit de ceea ce ei aşteptaseră sau pretinseseră. Am studiat mult despre acest subiect, iar Duhul Sfânt a trimis lumina Lui la momentul potrivit, astfel încât și voi să puteți recunoaşte acum semnul acesta.

Semnul pentru Izrael

Tipul pentru semnul pe care ar trebui să-l primească poporul declarat al lui Dumnezeu de astăzi, creștinismul, este desigur semnul lui Iona, şi avem nevoie să studiem exact tipul, pentru a fi capabili să aflăm ceea ce semnul „nostru“ ar putea fi. În primul rând, trebuie să recunoaștem că la acel timp semnul nu a fost o chestiune secundară, aşa cum textul biblic (nu... alt semn, decât) lasă să se înţeleagă.

Isus a explicat foarte bine, în ce anume va consta semnul:

Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. (Matei 12,40)

În a doua parte a seriei Umbrele Crucii m-am ocupat în detaliu cu acest semn şi am explicat că aceste trei zile şi trei nopţi au început în Ghetsemani atunci când Isus a luat povara păcatelor omenirii pe umerii Săi. El a mers cu ea "în pântecele pământului", în întunericul care corespundea întunericului pe care Iona trebuie să-l fi simțit în burta peştelui. Numai atunci când Isus a înviat şi S-a înălțat chiar în aceeaşi dimineață la Sanctuarul ceresc, iar acolo a dus povara păcatelor omenirii, împreună cu sângele Său ispășitor înaintea Tatălui, această sarcină a căzut de pe El şi El a venit înapoi la lumina, la fel cum Iona a fost scuipat de peşte la țărm.

Cu ocazia acestei scurte vizite la Tatăl, Isus a dus primele roade în faţa Tatălui. Acestea au fost acei oameni, care fuseseră înviați la răstignirea Lui:

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. (Matei 27,50-53)

Isus a arătat în ceasul morţii Sale poporului Său apostat că puterea Sa este în sângele Său iertător. Acest sânge slujeşte pentru îndreptăţirea celor care îl primesc și se lasă curăţaţi prin el de păcatele lor. Sângele Lui a cauzat chiar în ora răstignirii învierea multor "sfinți", care apoi pentru trei zile au depus mărturie pentru Dumnezeu în Ierusalim. Această mărturie a fost suficientă pentru a le oferi nu numai îndreptăţitea, dar şi sfinţirea

necesară pentru a urca împreună cu Isus la cer, în a treia zi, la Tatăl, unde au rămas până astăzi în viaţă.

Aceste evenimente au arătat prin exemplul câtorva ce urma să se întâmple mai târziu la scară mare. Puterea sângelui lui Isus urma să determine oasele membrilor bisericii să obţină din nou carne și tendoane în valea morţilor şi să vină la viață (Ezechiel 37) ca Ultimă Generaţie, pentru a duce la final în Marea Strigare mărturia care începuse la acel timp. Cei 144000 vor fi în curând înviați spiritual și vor depune mărturie pentru Tatăl. Aceasta este Chemarea noastră înaltă.

De ce a ales Isus această combinaţie de evenimente ca un ultim semn care trebuia să fie dat acelei generaţii viclene şi preacurvare? El a vrut să le amintească de misiunea lor originală de a evangheliza, pe care ei o uitaseră. Întreaga națiune fusese aleasă pentru a vesti prima venire a lui Isus. Statutele lor, sărbătorile lor, sistemul de jertfe, toate arătau către prima venire a lui Isus şi jertfirea Sa pentru toată omenirea. Ei deţineau scrierile vechi, în care se puteau citi toate profețiile care arătau spre Mesia și lucrarea sângelui Său. Ei ar fi trebuit să-L recunoască pe Mesia, dacă ar fi studiat și înțeles profețiile. În loc de a cădea în manie religioasă, ei ar fi trebuit să recunoască în spatele profeţiilor vestea bună a unui Mântuitor care salvează din păcat şi sfinţeşte, şi prin care toţi oamenii care Îl iubesc, vor putea ajunge odată la înviere şi viaţă veşnică. Ei se deciseseră însă să proclame tradiții omenești în locul adevărului viu al lui Dumnezeu.

„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. De geaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.“ (Matei 15,8-9)

Semnul a început în Ghetsemani, când primele picături de sânge ale Mântuitorului au fost vărsate la arestarea Sa, şi s-a încheiat atunci când tot sângele Său a fost adus în Sanctuarul ceresc înaintea Tatălui. Prin urmare, ne-a devenit foarte repede clar, că şi semnul pentru generația adulteră de astăzi ar trebui să aibe loc în zilele de sărbătoare ale Paștelui, şi atunci în mod special în ziua snopului de legănat care stă pentru primele roade, aceia pe care Isus i-a luat cu Sine la ceruri în ziua învierii.

Un studiu stă în mijlocul tuturor studiilor noastre. Este studiul despre adevăratul calendar al lui Dumnezeu, pe care l-am putut găsi, atunci când am examinat în detaliu evenimentele de la Ghetsimani. De aceea am şi numit acest studiu Lună plină în Ghetsemani. Acest calendar al lui Dumnezeu ne-a permis nu doar să aflăm ziua adevărată a crucificării lui Isus, dar şi să calculăm în mod astronomic fiecare din zilele festive indicate de Dumnezeu, din trecut sau viitor. Noi am ştiut că într-un anumit an, în a doua zi după Paşte, care este ziua snopului de legănat, urma să ni se dea un semn din cer, care va corespunde semnului lui Iona.

Urma să fie din nou un semn care de data aceasta să arate în mod special Bisericii Adventiste abaterea ei de la îndeplinirea misiunii ei de predicare. Urma să fie un semn care să arate la o scară mică, ce se va întâmpla la scară mare în timpul celei de a doua veniri a lui Isus.

Vestitoare a mesajelor celor trei îngeri?

Pentru a recunoaște semnul, trebuie să investigăm mai întâi ceea ce a fost adevărata misiune de predicare a Bisericii Adventiste. Ea se vede pe sine însăşi ca purtătoare a mesajelor celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Să examinăm în ce măsură și-a îndeplinit ea misiunea.

Mesajul primului înger include proclamarea "ceasul judecății":

Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14,6-7)

Aceasta include mai mult decât numai primul Strigăt de la miezul nopţii al lui William Miller! Pentru că "ceasul" este o perioadă de timp, are un început şi un sfârşit. Dumnezeu este întotdeauna exact în Cuvântul Său. Dacă ar fi vrut să spună o perioadă nedeterminată de timp, atunci El ar fi spus "căci a venit începutul judecății Lui". Termenul "ceasul judecății Lui" cuprinde însă atât începutul cât și sfârșitul, deci include şi cel de-al doilea Strigăt de la miezul nopții - cel adevărat - că mirele acum într-adevăr vine.

Mai predică Biserica Adventistă de astăzi Judecata de Cercetare care a început în 1844? Nu, capitolele respective au fost pur și simplu lăsate la o parte din "Marea Speranță" (ediția de evanghelizare a cărţii "Tragedia Veacurilor" de Ellen G. White, care urmează să fie distribuită cu sutele de milioane în intreaga lume). În această carte este negat cel mai mare pionier al mișcării advente William Miller. Numele lui nici măcar nu mai apare. Tot aşa de prezente sunt şi capitolele despre doctrina Sanctuarului sau, de asemenea, numele celui care a chemat-o la viață: Hiram Edson.

Predică Biserica Adventistă cel de-al doilea Strigăt de la miezul nopţii pentru sfârşitul ceasului judecăţii? Nu, dimpotrivă. Există un antagonism fanatic faţă de oricine, care chiar şi numai încearcă să armonizeze profeția biblică cu evenimentele contemporane sau sub aspectul de timp în general. De aceea a trebuit sa scriu o întreagă serie de articole, Ziua și Ora, care însă este de la bun început respinsă de către adventiștii cu numele.

Singurul lucru care a mai rămas este realizarea că închinarea la Dumnezeul creaţiei trebuie să se facă în ziua Sa, aleasă și sfințită de El: Sabatul. Și biserica a călcat în noroi până şi această mică rămășiță a mesajului primului înger, atunci când pe 27 Octombrie 2012 ea a observat “Sabatul Creaţiei” decretat de către Papă.

Mesajul îngerului al doilea a fost mișcarea lui Samuel Snow, a bărbatului care a calculat, de asemenea, data exactă de începere a judecăţii din cer. El avertizase bisericile protestante faţă de decăderea lor mare sub învățăturile babiloniene-catolice. Ar putea fi pe drept considerat ca primul anti-ecumenist.

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14,8)

Biblia ne spune că mesajul îngerului al doilea, trebuie să se repete în mod special în mesajul Îngerului al Patrulea:

După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” (Apocalipsa 18,1-3)

Ellen White ne-a ajutat să înțelegem că la repetare este vorba în mod special de corupţiile intrate în Biserica Adventistă după 1844.

Solia căderii Babilonului, aşa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menţionarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiţi să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia celui de-al treilea înger. {ST 277.1}

Solia Orionului şi Vasul Timpului au numit chiar aceste corupții ale Bisericii Adventiste cu numele lor adevărat. Fiecare abatere în parte de la planul lui Dumnezeu a fost înregistrată de El Însuși cu degetul Său pe firmament și în parcursul soarelui și lunii.

Predică încă Biserica Adventistă mesajul lui Samuel Snow, că toate Bisericile care se sprijină pe Biserica Catolică, sunt decăzute? Nu, în "Marea Speranță" (“The Great Hope”) au fost, de asemenea, eliminate toate aceste capitole ale cărţii “Tragedia Veacurilor“, care ar putea da vreodată impresia că s-ar crede că Biserica Romană este Anticristul.

Predică Biserica Adventistă mesajul Îngerului al Patrulea și recunoaște propriile sale erori, aşa cum sunt prezentate de Domnul? Nicidecum! Dimpotrivă, ea aduce la tăcere pe toţi cei care doresc să predice aceasta, îi marginalizează și îi exclude, îi persecută şi chiar doreşte să declare iresponsabili pe unii dintre ei. Ea se comportă şi aici, exact ca modelul ei, naţiunea iudaică ipocrită din timpul lui Isus.

Acum ajungem la inima Adventismului. Biserica se vede pe sine ca Mişcarea celui de-al treilea înger! Care este mesajul îngerului al treilea?

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! (Apocalipsa 14,9-11)

Oh, da, Ellen G. White are dreptate atunci când numeşte această solie cea mai teribilă dintre toate soliile îngereşti:

Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârşit şi El a trecut în Locul Preasfânt şi a stat înaintea chivotului care conţinea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna îngerului şi, când acesta a coborât către pământ în putere şi măreţie, a vestit o înfricoşătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare ameninţare adusă vreodată omului. Scopul urmărit de această solie era de a-i pune în gardă pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei şi suferinţei, care se afla înaintea lor. {ST 254.1}

Acest mesaj nu constă doar din avertizarea cu privire la nerespectarea poruncii Sabatului. Un alt aspect deosebit de important este că suntem însărcinaţi să dăm o avertizare cu totul clară despre consecinţele acesteia, şi aceasta include o înțelegere a ceea ce sunt plăgile, pentru ca omul care doarme să poată fi trezit spre mântuirea și salvarea lui. Să notăm iarăşi că Ellen White vorbește aici de un anumit ceas. Termenul "ceas" include din nou un început și un sfârșit, o perioadă de timp, deci o solie clară de timp.

Predică Biserica Adventistă cu adevărat solia îngerului al treilea, așa cum pretinde? Se aude de la amvoane avertizarea privitoare la plăgi? Eu v-m arătat în multe articole ce se propovăduiește și cum că se predică chiar că plăgile vor dura doar 14 zile, în cazul în care această temă este cât de cât menţionată. Nimeni nu "arată ceasul ispitei și suferinţei", deoarece aceasta ar fi anti-ecumenic. Biserica Adventistă a încetat cu mulți ani în urmă de a da adevăratul mesaj al îngerului al treilea.

Astfel ea a eșuat în proclamarea tuturor celor trei solii îngereşti, și în special în propria ei solie a celui de-al treilea înger. Cât despre solia Îngerului al Patrulea sau Marea Strigare nici să nu mai vorbim, care de asemenea arată încă o dată, cu totul clar, plăgile.

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. (Apocalipsa 18,4-5)

De ce oare nu au ascultat adventiştii la ceea ce mesagera lui Dumnezeu le-a spus?

Ioan a venit în duhul şi puterea lui Ilie, pentru a vesti prima venire a lui Isus. Atenţia mi-a fost îndreptată către zilele de pe urmă şi am văzut că Ioan îi reprezenta pe aceia care vor merge în duhul şi puterea lui Ilie pentru a vesti ziua mâniei şi cea de-a doua venire a lui Isus. {ST 155.1}

Citiţi citatul de două ori! Aici este descris conţinutul Marii Strigări: “proclamarea zilei mâniei lui Dumnezeu și a celei de a doua veniri a lui Hristos". O biserică care refuză orice predicare despre timp, nu poate să îndeplinească această lucrare şi astfel nu poate avea nici spiritul şi nici puterea lui Ilie.

Care semn putea deci să fie dat unei biserici, care a fost atât de bogat binecuvântată de Dumnezeu și a primit atât de multă lumină, însă a refuzat să proclame lumina nouă care ar fi făcut ca lumina veche să stralucească de zece ori mai luminos, şi care, în schimb, a comis adulter cu Izabela cea romană? Care semn ar arăta la scară mică, ce se va întâmpla mai târziu la scară mare?

Cel mai mare fulger al tuturor timpurilor

Când proba de orz în martie 2013 a fost raportată cu succes pe site-ul Karaiţilor, am știut că semnul lui Iona va fi dat pe 27 Aprilie 2013, a doua zi după Paștele adevărat, în conformitate cu calendarul lui Dumnezeu. Așa cum am menţionat deja în articolul Marea Strigare în secţiunea "Ultima avertizare a lui Dumnezeu", o parte din visul “Două maşini” al lui Ernie Knoll arată către această dată. Visul însă a fost atât de general, că ar fi putut fi o oarecare a doua zi după o posibilă lună plină a primăverii.

Noi ştiam însă mai concret, tocmai pentru că avem ceea ce Ernie Knoll nu are... înțelegerea biblică a profețiilor zilelor festive ale lui Dumnezeu. Când ultima noastră numărătoare inversă de atunci, care arăta începutul celor 1260 de zile ale evenimentelor vizibile, se încheiase pe 13 Aprilie, am pus imediat un nou countdown pentru 27 Aprilie, care ne era deja de mult timp cunoscut. Astfel că am aşteptat cu nerăbdare să vedem ce se va întâmpla în acea zi. Deosebit de interesant ne-au apărut orele în care snopul de legănat ar fi trebuit adus în Ierusalim în Sanctuar, adică de la ora 9 până la cel mult ora 12, la prânz.

Timpul acesta din Ierusalim se potriveşte foarte bine cu faptul că în visul lui Ernie era încă noapte la reşedinţa sa din Brownsville / California, când a văzut în vis următorul eveniment:

Acum totul se opreşte deodată. Orice zgomot dispare. Totul este tăcut și liniștit. Dintr-o dată există un zgomot incredibil de puternic, încât nu are descriere. Este ca sunetul a milioane de claxoane de camioane şi trenuri, care toate sună în acelaşi timp. Pânză neagră de pe cerul tăcut al nopții este sfâşiată şi apare o strălucire pentru care nu există nici o descriere.

27 Aprilie 2013 a fost o zi de Sabat. A fost chiar mai mult decât un Sabat. A fost prima zi de sărbătoare ceremonială din noul an evreiesc, care a căzut pe un Sabat al zilei a șaptea. Noi am considerat mereu acest Sabat ca pe o zi specială deoarece credeam că, odată cu acest Sabat festiv, urma să înceapă ultimul triplet al Listei Sabatelor Mari, şi astfel timpul Marii Strigări.

De asemenea, am constatat că visul lui Ernie a confirmat că aceasta va fi o zi de Sabat, pentru că el spune: " Acum totul se opreşte deodată. Orice zgomot dispare. Totul este tăcut și liniștit. "Ce descriere mai bună ar putea exista pentru o noapte liniștită de Sabat? Sabatul a început vineri seara, 26 aprilie, şi în timpul acestor ore de noapte (în California) urma să vină marele semn care, conform visului lui Ernie, trebuia să arate că evenimentele finale rapide au început deja. Şi noi, în conformitate cu studiile noastre, ne-am așteptat ca Bisericii Adventiste să i se dea semnul lui Iona.

Așa cum am explicat anterior, este deseori dificil de a atribui un eveniment unei anumite date. Uneori, poate dura zile până când, scotocind prin comunicatele de presă, aflăm ce s-a întâmplat. De data aceasta, însă, am avut de aşteptat cu răbdare până la 5 Mai, pentru ca bomba de știri să explodeze în cele din urmă. NASA a raportat pe 05 mai 2013 următoarele:

Telescopul Fermi de la NASA vede un fulger "şocant de strălucitor"

O explozie record de raze gamma de la o stea pe moarte dintr-o galaxie îndepărtată a încântat astronomii din întreaga lume. Erupţia, clasificată ca o explozie de raze gamma sau GRB (gamma ray burst) şi desemnată ca GRB 130427A, a generat lumina cu cea mai mare energie detectată vreodată la un astfel de eveniment.

“Am aşteptat de mult timp după o explozie de raze gamma, care a fost atât de şocant de strălucitoare încât ne-a adus lacrimi în ochi” a declarat Julie McEnery, om de ştiinţă de proiect al Telescopului spaţial pentru explozii de raze gamma Fermi de la NASA Goddard Space Fligh-Center din Greenbelt, Maryland. “GRB a durat atât de mult încât un număr record de telescoape de pe Pământ a fost în stare să-l captureze în timp ce observaţiile spaţiale încă nu fuseseră finalizate.

Vă rog să-mi permiteţi să dau câteva explicaţii la această imagine în propriile mele cuvinte. A durat ceva timp până am ajuns să înţelegem ceea ce de altfel este vizibil aici și ce ordine de mărime stranie a avut explozia de raze gamma, care la 27 Aprilie a pus în umbră tot ce fusese văzut anterior. Punctele albastre de pe sferă nu reprezintă nicidecum oarecare stele din Univers prezentate cumva într-un spectru albastru, ci acestea sunt toate exploziile de raze gamma capturate şi măsurate până acum, care au fost deja flash-uri uriașe și anume cu energii de neimaginat de mai mult de 100 de milioane de electron-volți (MeV). Echipa Fermi a folosit această ilustrație pentru a arăta modul în care 130427A BSG a fost incredibil de luminoasă în comparaţie cu celelalte fulgere gama.

La scurt timp după ora 03:47 timpul EDT sâmbătă, 27 Aprilie, gamma-ray burst monitor (GBM) Fermi a înregistrat o erupție de lumină de înaltă energie în constelația Leo. ...

Telescopul pentru spaţii largi Fermi (LAT) a înregistrat o rază gamma, cu o energie de cel puțin 94 miliarde de electron-volți (GeV) sau aproximativ 35 de miliarde de ori energia luminii vizibile și de aproximativ trei ori mai mare decât recordul anterior de LAT. Emisia GeV a exploziei de raze gamma a durat ore în șir și a rămas vizibilă pe LAT pentru cea mai parte a zilei, stabilind un nou record pentru emisiunea de cea mai lungă durată a radiației gamma a unui GRB.

Mai mult, cercetatorii au descoperit că acest mare eveniment astronomic, care a intrat deja în istoria acestei științe, din fericire s-a produs la o distanță de neimaginat de 3,6 miliarde de ani lumină, într-o galaxie îndepărtată. Să se fi întâmplat acest lucru în galaxia noastră, planeta noastră ar fi fost făcută scrum într-o fracțiune de secundă.

Convertind timpul în care GRB 130427A (numărul este de fapt data în formatul an / lună / zi) a atins pământul, la timpul din Ierusalim, ajungem - ceea ce este aproape incredibil – pe Sâmbătă, 27 Aprilie 2013, ora 10:47, deci exact în intervalul de timp așteptat din dimineața zilei antitipice a învierii, când Isus tocmai se aflase la Tatăl. De data aceasta am fost cu numărătoarea noastră inversă până la o oră exact la eveniment.

Prieteni, frați și surori, nu este deloc o exagerare în a considera această explozie de raze gamma ca un semn. Acest fulger a lovit pământul, deoarece numai acele explozii de raze gama pot fi măsurate, care sunt îndreptate exact spre Pământ. Celelalte nu sunt vizibile pentru noi. Dacă s-ar putea face audibilă o astfel de explozie de raze gamma, atunci ne-ar plezni toate timpanele, iar cuvintele lui Ernie - “ca sunetul a milioane de claxoane de camioane şi trenuri, care toate sună în acelaşi timp” - ar apare ca o descriere insuficientă pentru aceasta.

De asemenea, acest fulger a fost în acelaşi timp evenimentul cel mai strălucitor văzut vreodată, măsurat sau experimentat de oameni. “A adus lacrimi în ochi” până şi oamenilor de ştiinţă induraţi. “Pânză neagră de pe cerul tăcut al nopții este sfâşiată şi apare o strălucire pentru care nu există nici o descriere.”

Noi nu suntem aici pentru a justifica pe Ernie Knoll. Bietul om, nici măcar nu știe că visele sale (și noi am divulgat până acum numai foarte puţin din cunoștințele noastre) sunt în cele din urmă pe cale de a deveni realitate. El trebuie să meargă personal la Isus cu visele sale recente, în care el a intrat pe teritoriul Satanei, şi să-L roage pentru iertare. Oricum, evenimentele finale rapide au început cu adevărat.

Ce semn ar fi fost mai potrivit, pentru a arata Bisericii Adventiste abaterea ei în predicarea mesajului combinat al celui de-al treilea și al patrulea înger? Ambele mesaje conțin avertizarea teribilă despre plăgi.

Ce semn ar fi mai potrivit, pentru a arăta bisericilor păstrătoare ale Duminicii, şi astfel închinătoare la soare, încotro îşi conduc ele „oile“? Cine se închină la soare, trebuie să piară datorită unui soare!

În trei articole v-am arătat acum de unde vin plăgile și că o explozie de raze gamma foarte apropiată, cu origine în propria noastră galaxie, va declanşa sfârșitul omenirii şi al acestei planete.

El aţâţă focul în cuptorul despre care a vorbit Maleahi:

Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. (Maleahi 4,1)

Şi acesta este focul de sub creuzetul lui Petru:

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2Petru 3,9-10)

Acum acceptaţi, vă rog, sfatul lui Petru:

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. (2Petru 3,11-14)

Şi ascultaţi totuşi, vă rog, la ceea ce eu, care v-am însoţit până aici, mai am de spus, deoarece nu ştiu dacă Domnul Isus - Alnitak - îmi va permite să sciu mai departe pentru voi atunci când toate vor fi început...

A învăţat naţiunea iudaică lecţia din semnul lui Iona, care-i fusese dat? A înţeles ea că Isus, prin ducerea trufandalei sfinte la Tatăl, ceea ce fusese simbolizat prin expulzarea profetului din burta peştelui, arăta nu numai către mântuirea şi învierea în lumina unui nou pământ, ci şi că fiecare, care nu acceptă această mântuire se pierde pentru totdeauna? Biserica Adventistă şi Bisericile Protestante decăzute, vor învăţa ele din

semnul celei mai mari explozii de raze gamma din toate timpurile şi se vor întoarce ca organizaţii să proclame adevăratul Sabat şi mesajul complet al celor trei îngeri?

Probabil că nu!

Este vorba despre indivizi, indiferent cărei comunităţi sau biserici aparţin. Toți sunt chemați să iasă din Babilon. Toţi trebuie să părăsească sistemul romano-catolic și "Drăgălaşa Nouă Ordine Mondială" construită de el, în cazul în care nu doresc să fie părtași plăgilor. Mântuirea este individuală, nu în grup. Oricine poate fi salvat, însă niciodată fără ascultare din iubire și fără fructe prin puterea lui Isus. Fiecare individ trebuie să stea acum singur în fața lui Dumnezeu la judecată, şi totuşi să lucreze pentru cei din jur:

Toţi oamenii au fost cumpăraţi cu un preţ nespus de mare. Revărsând întreaga comoară a cerului în această lume, dându-ne întreg cerul în Hristos, Dumnezeu a cumpărat voinţa, afecţiunea, mintea, sufletul şi întreaga fiinţă omenească. Fie că cineva este credincios sau necredincios, toţi oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu. Toţi sunt chemaţi să lucreze pentru El şi, după felul în care ei împlinesc această chemare, toţi vor trebui să dea socoteală în ziua cea mare a judecăţii. {PDH 326.1}

Dar cerinţele lui Dumnezeu nu sunt recunoscute de către toţi. În parabolă, aceia care au declarat că au acceptat să lucreze pentru Hristos sunt înfăţişaţi ca fiind slujitorii Săi. {PDH 326.2}

Urmaşii Domnului Hristos au fost răscumpăraţi pentru slujire. Domnul ne învaţă că scopul real al vieţii este slujirea. Domnul Hristos a fost muncitor şi tuturor urmaşilor Săi le-a dat legea slujirii — slujirii lui Dumnezeu şi a semenilor lor. Aici, Domnul Hristos a prezentat lumii cea mai înaltă concepţie a vieţii ce a fost cunoscută vreodată. Trăind pentru a sluji altora, omul este astfel adus în legătură cu Domnul Hristos. Legea slujirii devine veriga de legătură ce ne leagă de Dumnezeu şi de semenii noştri. {PDH 326.3}

Doar aceia vor reuşi să iasă la lumină din temniţa întunecată a pântecelui peştelui, care se vor ruga ca şi Iona:

Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.” Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu! Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.” Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ. (Iona 2,1-10)

Dumnezeu să vă binecuvinteze - mai ales pe aceia dintre voi care aţi refuzat cu dispreţ binecuvântarea şi lumina Sa.