scordolea

scordolea

Totul incepe de la o stiuca, dar una sanatoasa, de sarbatoare. Dupa ce sar solzii de pe ea si este eviscerata, cumatra e asezata pe un pat princiar din sare grunjoasa. E lasata acolo sa isi traga sare atat cat ii trebuie si apoi, baldabac la oala cea mare, care sta si ea asezata pe un foc pornit cu varfuri de trestie. Pestele se fierbe bine de tot, sa iasa si sarea si sa se lase carnea de pe oase. Intr-o oala mai mica, dar la fel de pantecoasa se fierb cartofii. Curatati, taiati in patru ca la un clasic piure. Langa, se curata o capatana butucanoasa de usturoi, care se transforma in mujdei, alaturi de ceva ulei de prin camara. Carnea de stiuca se ia de pe oase si se amesteca apoi cu piureul si mujdeiul de usturoi, iar rezultatul se serveste de obicei ca antreu. Cand iei prima furculita din preparat te cufunzi in moliciunea cartofilor, ti se topeste carnea de stiuca pe limba si iti revigorezi papilele cu iuteala usturoiului. Culmea e ca aroma e total diferita de cea a clasicului mujdei, care imbogateste iremediabil orice alta mancare. Si la fiecare imbucatura din neperechea mancare o sa vizitezi canalele Deltei, o sa simti cum se indoaie stuful in vant, o sa vezi frunzele de nufar calcate de lisite si de gainusele de balta, o sa auzi falfaitul aripilor de pelican si pleoscaitul apei de sub burta pestilor care sar dupa musculite.