Despărţirea şi divorţul Cercetările recente arată că adolescenţii adeseori reacţio- nează diferit faţa de copiii mai mici la despărţirea părinţilor. In primul rând, este cu mult mai puţin probabil ca ei să-şi mai imagineze că această despărţire se produce clin cauza lor. La această vârstă, sunt capabili să înţeleagă că destrămarea unei căsnicii ţine de părinţi, nu de ei. Cu toate acestea, se pot simţi şi ei foarte răniţi, furioşi şi trădaţi. De asemenea, adolescenţii pot să fie surprinzător de necruţători dacă au impresia că unul sau ambii părinţi au avut un comportament care a lăsat de dorit, de exemplu având o aventură, şi îşi pot „pedepsi" părinţii, refuzând să-i vadă sau să le vorbească o vreme. Este foarte posibil ca adolescenţii ai căror părinţi trec. printr-o perioadă de despărţire şi divorţ, să se distanţeze de toate acestea, petre- când mai mult timp departe de casă sau în compania prietenilor. Este modul lor de a se feri din calea durerii. La fel de important pe cât este ca un copil mic să ştie ce se petrece când se pun la punct detaliile vieţii de după despărţire, cu un singur părinte, este şi ca adolescentul să fie ţinut perma- nent la curent. în cazurile în care se poate, dă-i posibilitatea să ia parte la luarea deciziilor. Este tentant, dacă te simţi jignit de

felul în care s-a purtat fosta sau fostul, să atragi copilul de partea ta, însă acest fapt este întotdeauna, contraproductiv. Fosta sau fostul este şi va fi întotdeauna celălalt părinte al copilului, o persoană pe care copilul o iubeşte şi pe care vrea să o iubească şi în continuare. în condiţiile unei familii pe cale de destrămare, adolescentul are deja destule griji şi anxietăţi. Ce vor spune prietenii? Unde vor locui? Vor trebui să schimbe şcoala? Numai asta le mai lipseşte, să fie puşi la mijloc, între nişte părinţi care se războiesc, sau să se teamă că dacă îşi vor petrece o parte din timp cu tatăl, care va părăsi locuinţa, îşi vor supăra mama. Iată câteva comentarii din partea unor adolescenţi ai căror părinţi sunt divorţaţi, pentru a-ţi face o idee cât de răniţi se pot simţi şi ei: • „Mama