Cercetarea

în educaţie:

provocare majoră

pentru o societate în schimbare

Prof. drd. Minodora Paula DinuColegiul National Vocational Nicolae Titulescu SlatinaAnul I Doctorat Stiintele Educatiei Universitatea Victor Segalen Bordeaux 2 http://blogdeprof.over-blog.com

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Sesiune internaţională de comunicări ştiinţifice:

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ EDUCAŢIONALADOMENII, PRIORITĂŢI, EFECTE

Bucureşti, 9 – 10 mai 2008

Structura prezentarii

Cercetarea stiintifica educationala in context european

Schimbari in paradigma cunoasterii Rolul cercetarii in educatie Cercetarea: evolutii previzibile Cadrul de analiza Directii de cercetare in educatie:

propuneri Concluzii

Mondializarea accelerata a noilor tehnologii si a cercetarii

o societate in permanenta schimbare

Spatiul European al cercetarii

cercetare formare inovatie

Elementele cheie pentru realizarea obiectivelor strategiei de la Lisabona

Cercetarea ştiinţifica educaţionalain context european

Educaţia şi cercetarea ştiinţifică: prioritate pentru toate ţările europene.

Politicile naţionale în domeniul cercetării şi inovaţiei si strategia de la Lisabona.

Cunoaşterea: cea mai importantă resursă pentru creşterea economică.

Economia bazată pe cunoaştere

- Trecerea de la un învăţământ bazat pe cunoştinţe în permanentă schimbare şi actualizare, la un învăţământ bazat pe competenţe, necesare dezvoltării continue şi durabile.

- Învăţarea: un proces deschis, continuu, are la bază o educaţie solidă, centrată pe competenţe, şi nu pe stocuri de cunoștințe factuale.

Concurenţă mondiala din ce în ce mai susţinută

Schimbări majore:

Consecinţe:

- presiune crescută asupra sistemelor educaţionale;

- reformele sistemelor educaţionale: în consens cu aceste schimbări.

transpunerea noilor idei în produse şi servicii

Societatea cunoasterii inovaţi

a

In acord cu societatea şi schimbările ei, educaţia are ca obiectiv final pregătirea pentru o adaptare eficientă şi eficace la mediul din afara şcolii.

Cercetarea Formă de creare de cunoştinţe vizând

să amelioreze practica, cercetarea facilitează evoluţia unei situaţii date.

Pleacă de la o idee sau o teorie, urmând să fie confirmată sau infirmată

prin tehnicile de cercetare.

Rolul cercetarii in educatie

Sprijinirea sistemelor educationale in vederea adaptarii la schimbarile rapide.

Furnizarea de instrumente concrete de lucru pentru decidenţii de politici educaţionale şi actorii educaţionali.

Scopul cercetarii: ameliorarea de practici

Cercetarea: proces de creare de cunoştinţe, conforme normelor ştiinţifice admise ce garantează validitatea lor.

Cercetarea fundamentală: interes pentru o problemă sau un fenomen.

Cercetarea aplicată este destinată să rezolve o problemă concretă.

Cercetarea în educaţie: cerinţe

Axată pe domeniile prioritare, pentru a impulsiona dezvoltarea generală.

Formare minimă pentru activităţile de cercetare, inclusă în activităţile de formare iniţială a cadrelor didactice şi reluată în formarea continuă.

Cercetarea în învăţământul preuniversitar

Scop: dezvoltarea, organizarea şi difuzarea de cunoştinţe în domenii sensibile ale educaţiei.

Cercetarea este chemată să sprijine înţelegerea sistemului educativ, a schimbărilor necesare şi să favorizeze ameliorarea continuă, prin direcţii pertinente şi utile.

Demersuri:

Identificarea domeniilor sensibile prin coroborarea eforturilor universitar – preuniversitar;

Ameliorarea calitatii actului de cercetare: rezultate aplicabile şi reutilizabile în alte contexte.

Activităţi de cercetare

Conditii de

realizare

mijloace standarde

de evaluare

calitate

Un posibil cadru de analiză

Care este contextul actual: politic, economic şi social - cultural al ţării?

Care sunt strategiile actuale în materie de dezvoltare?

Natura sistemului actual de educaţie permite adaptarea la schimbări?

Care este ritmul în care schimbările trebuie induse şi în ce domenii?

Care este percepţia actorilor educaţionali asupra sistemului actual?

In ce măsură cercetarea fundamentală şi aplicată contribuie la dezvoltarea şi adaptarea sistemului romanesc de educaţie?

Care este gradul de angajare şi implicare al principalilor actori educaţionali în implementarea unei cercetări în domeniile sensibile şi prioritare ale educaţiei?

Politicile de cercetare prevăd strategii în favoarea unei cercetări aplicate, novatoare, de calitate şi pertinente?

In ce măsură cercetătorii, decidenţii politici educaţionali şi actorii direct implicaţi participă la definirea, elaborarea, aplicarea şi evaluarea priorităţilor naţionale în materie de cercetare şi dezvoltare?

Cum sunt activităţile de cercetare în educaţie repartizate, legate între ele şi coordonate la nivel naţional?

Proiectele de cercetare şi inovaţie sunt legate la reţele, centre de dezvoltare şi activităţi europene şi internaţionale?

Dispozitivele de diseminare a rezultatelor ating publicul ţintă prevăzut iniţial şi induc schimbările proiectate? Care este gradul de eficacitate a sistemului de cercetare, de transformare şi transfer al cunoştinţelor ivite din activitatea de cercetare?

Cum se asigură calitatea cercetării, monitorizarea şi evaluarea activităţilor de cercetare, în învăţământul preuniversitar şi universitar?

Directii

Din perspectiva integrării europene, cercetarea în educaţie la nivel naţional trebuie centrată pe ţintele strategiei de la Lisabona şi chemată să încurajeze iniţiativele inovante la nivel local si regional.

Iniţierea unor programe pilot de cooperare între învăţământul universitar şi preuniversitar ar putea permite coroborarea eforturilor şi strategii comune de lucru, cu rezultate imediate, concrete şi aplicabile.

Constituirea de grupuri mixte de lucru, universitar - secundar, care să gândească strategii pe termen scurt şi mediu în domeniul cooperării în cercetare şi inovaţie.

Sprijinirea şi încurajarea colaborării dintre cele doua nivele prin crearea de parteneriate între scoli şi universităţi, reţele care să permită o mai bună cunoaştere şi transferul de bune practici.

Asigurarea calităţii în cercetarea ştiinţifică din învăţământul preuniversitar; fixarea de standarde de evaluare pentru creşterea calităţii în cercetare.

Identificarea de persoane resursă din învăţământul preuniversitar, care pot realiza cercetare de calitate, sprijinirea lor şi îndrumarea cercetării în echipe mixte: universitar – preuniversitar.

Direcţionarea cercetării către domeniile sensibile:

crearea de competenţe, educaţia de gen, egalitatea de şanse, centrarea pe elev, integrarea noilor tehnologii.

Ameliorarea formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice, a tutoratului în formarea iniţială, creşterea calităţii formării continue şi includerea cercetării în tematica formării iniţiale şi continue.

Conditii de realizare a obiectivelor:

raportare la angajamentele şi obligaţiile asumate de România în vederea integrării în Uniunea Europeană,

direcţii de cercetare care să ţină seama de schimbările pe plan intern şi extern în economie şi educaţie,

interferenţa cu alte organisme de cercetare la nivel naţional, european şi internaţional.

Strategii posibile

Constituirea de retele profesionale: universitar & preuniversitar.

Schimb de informatii si de bune practici. Proiecte pilot comune. Portal comun: centru de documentare online in

activitatea de cercetare. Programe de e-learning. Partaj informational: participare la congrese

internationale, nationale, regionale, programe comune de formare.

Newsletters & publicatii comune.

Concluzii

Politici educaţionale eficace şi democratice

crearea unei culturi reflexive asupra problemelor educaţiei, în continuitate: preuniversitar – universitar;

Interpretarea şi aplicarea noilor cunoştinţe în contextul actual.

Cercetarea este esentiala pentru orice sistem modern de educatie.

Ea ajuta decidentii in materie de politici educationale sa conceapa programe, sa traseze linii de dezvoltare, iar in activitatea de predare - invatare ajuta cadrele didatice sa amelioreze randamentul elevilor.