Camera Auditorilor Financiari din România

Examen de competenta profesionalapentru atribuirea calităţii de auditor financiar,

Proba scrisa, sesiunea aprilie – mai 2011

1. Care sunt abaterile disciplinare ale auditorilor financiari, sancţiunile aplicabile şi procedurile de constatare (sistemele de investigare) a acestora potrivit reglementarilor legale aplicabile (OUG nr. 90/2008, HG nr. 983/2004 )?

Abaterile disciplinare săvârşite de auditorii financiari sunt următoarele:a) nerespectarea Codului de conduită etică şi profesională în domeniul auditului financiar al Camerei;b) desfăşurarea activităţii profesionale în condiţii nesatisfăcătoare, ineficiente sau cu incompetenţă, care au avut ca efect prejudicierea gravă a reputaţiei profesionale;c) încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, ale prezentului regulament şi hotărârilor, normelor sau ale altor acte emise de către Cameră;d) încălcarea dispoziţiilor legale, ale prezentului regulament şi ale celorlalte hotărâri, norme sau acte emise de Cameră de către un angajat, asociat, acţionar sau administrator al unei societăţi de audit financiar, membră a Camerei;e) încălcarea altor reglementări legale în vigoare, incidente, din domeniul propriu de activitate;f) existenţa unei hotărâri a unei instanţe de judecată din România sau din altă ţară privind comiterea unei fapte care atrage, în condiţiile legii, sancţiunea de excludere din Cameră.Sancţiuni (1) Sancţiunile aplicate de Cameră auditorilor statutari şi firmelor de audit, după caz, sunt: a) mustrare; b) avertisment scris; c) suspendarea dreptului de exercitare a activităţii de audit statutar pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an. În perioada suspendării, persoana în cauză nu are dreptul de a exercita sub nicio formă activitate de audit statutar, nu poate face uz de calitatea de auditor statutar şi nu poate participa la activitatea Camerei; d) retragerea autorizării, însoţită de pierderea calităţii de auditor statutar. Retragerea autorizării firmei de audit atrage dizolvarea de drept şi lichidarea acesteia.

Sancţiunile disciplinare se comunică în termen de 30 de zile de la data hotărârii de sancţionare. Sancţiunile se publică prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă ale Camerei, în condiţiile legii.

Abaterile disciplinare se constată, iar sancţiunile disciplinare se aplică prin procedurile disciplinare care se desfăşoară potrivit competenţelor următoarelor organe ale Camerei:a) Consiliul;b) Comisia de apel.

Departamentul de conduită şi disciplină profesională efectuează cercetări asupra documentaţiei primite, putând să solicite informaţiile pe care le consideră necesare, inclusiv registre, documente, dosare sau evidenţe, auditorul financiar fiind obligat să le prezinte.

Departamentul de conduită şi disciplină profesională se pronunţă asupra unei sancţiuni disciplinare, stabilind termene pentru furnizarea de către persoana în cauză a informaţiilor necesare, oferindu-i posibilitatea de a face declaraţii scrise sau verbale înainte de a înainta propuneri Consiliului Camerei.

În situaţia în care Departamentul de conduită şi disciplină profesională consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii disciplinare, persoana reclamată şi reclamantul primesc o notificare corespunzătoare.

În situaţia în care Departamentul de conduită şi disciplină profesională consideră că sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii disciplinare, hotărăşte:a) emiterea unui ordin, cu consimţământul persoanei reclamate („ordin cu consimţământ”);b) sesizarea Consiliului Camerei în vederea aprobării sancţiunii propuse.

În cazul în care Departamentul de conduită şi disciplină profesională hotărăşte să sesizeze Consiliul Camerei, trimite acestuia un raport cuprinzând faptele reclamate la adresa unui auditor financiar şi o sinteză a probelor care vin în sprijinul reclamaţiei, precum şi orice alte informaţii pe care s-a bazat opinia sa, în sensul propunerii unei sancţiuni disciplinare.

După sesizarea Consiliului Camerei, la solicitarea acestuia, Departamentul de conduită şi disciplină profesională va continua investigarea cazului până la clarificarea deplină a acestuia.OUG 90 ART. 32 Sistemele de investigaţii (1) Organismul de supraveghere publică instituie sisteme eficiente de investigaţii şi sancţiuni pentru a detecta, corecta şi preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar. (2) Sancţiunile aplicate trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajante cu privire la auditorii statutari şi la firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare nu sunt efectuate în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Sancţiunile aplicate nu trebuie să aducă atingere regimului de răspundere civilă. (3) Măsurile luate sau sancţiunile impuse auditorilor statutari şi firmelor de audit trebuie să fie prezentate în mod adecvat publicului. (4) Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă de către auditorii statutari şi firmele de audit atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală, după caz. (5) Firmele de audit răspund, potrivit legii, în calitatea lor de membri ai Camerei, dacă unul dintre asociaţi, administratori sau angajaţi, care nu are calitatea de auditor statutar, va interveni în exercitarea independentă a profesiei de auditor statutar, astfel încât să prejudicieze independenţa auditorilor statutari care desfăşoară această activitate în numele firmei de audit.

2. Prezentaţi conţinutul principiilor fundamentale de integritate, obiectivitate şi competenţă profesională aşa cum le defineşte Codul etic al profesioniştilor contabili (Codul Etic) (Secţiunile 110,120 şi 130).În scopul atingerii obiectivelor profesiei de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să respecte un număr de precondiţii sau principii fundamentale.Principiile fundamentale sunt:

IntegritateaUn auditor financiar trebuie să fie direct şi onest în desfăşurarea serviciilor profesionale.*

ObiectivitateaUn auditor financiar trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe. Competenţa profesională şi atenţia cuvenităUn auditor financiar trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate, şi are datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi tehnici.

3. Care sunt prevederile Codului Etic privind conduita auditorului financiar in legatura cu onorariile şi alte tipuri de remuneraţii, marketingul serviciilor profesionale şi respectiv cadourile/ospitalitatea (Secţiunile 240, 250 şi 260).

OnorariileAtunci când încep negocierile privind serviciile profesionale, un auditor poate menţiona orice onorariu pe

care îl consideră corespunzător. Faptul că un auditor percepe un onorariu mai mic decât altul nu este, în sine, ne-etic; cu toate acestea, pot exista ameninţări faţă de conformitatea cu principiile fundamentale care apar din nivelul onorariului perceput.

Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de factori cum ar fi nivelul onorariului perceput şi serviciile pentru care se aplică. Ţinând cont de aceste potenţiale ameninţări, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Măsurile de protecţie care pot fi aplicate includ:

• Atragerea atenţiei clientului cu privire la termenii misiunii şi, în special, cu privire la baza pe care sunt percepute onorariile şi la serviciile acoperite de onorariul perceput. • Alocarea timpului necesar şi a personalului calificat pentru realizarea sarcinii.

Onorariile contingente (cand rezultatul muncii de audit este conditionat de onorariu) sunt adesea utilizate pentru anumite tipuri de misiuni de altă natură decât cele de asigurare. Totuşi, ele pot genera, în anumite circumstanţe, ameninţări faţă de respectarea principiilor fundamentale. Ele ar putea genera o ameninţare a obiectivităţii prin interesul propriu. Importanţa acestor ameninţări depinde de factori precum:- natura misiunii; - limitele valorilor posibile ale onorariului; - baza pentru determinarea onorariului; -dacă rezultatul tranzacţiei este examinat de o terţă parte independentă.

*

Importanţa unor astfel de ameninţări trebuie evaluată şi, dacă acestea sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:

• un pre-contract scris cu clientul privind baza de remunerare. • prezentarea pentru grupul ţintă de utilizatori a activităţii realizate de către auditorul profesionist de practică publică şi a bazei de remunerare. • politici şi proceduri de control al calităţii. • examinarea de către o terţă parte obiectivă a activităţii realizate de către auditorul profesionist de practică publică.

În anumite circumstanţe, un auditor profesionist de practică publică poate primi un onorariu de trimitere sau comision legat de un client. Spre exemplu, atunci când un auditor profesionist de practică publică nu furnizează serviciile specifice solicitate, poate primi un onorariu de trimitere clientului la un alt auditor profesionist de practică publică sau la un alt expert. Un auditor profesionist de practică publică poate primi un comision de la o terţă parte (spre exemplu de la un furnizor de software) pentru vânzarea de bunuri sau servicii unui client. Acceptarea unui asemenea comision sau onorariu de transmitere poate da naştere unor ameninţări de interes propriu la adresa obiectivităţii, competenţei profesionale şi atenţiei cuvenite.

Un auditor poate, de asemenea, să plătească un onorariu de transmitere pentru a obţine un client, spre exemplu, în cazul în care clientul respectiv solicită servicii specifice, care nu pot fi oferite de auditorul existent. Plata unor asemenea onorarii de transmitere poate, de asemenea, să dea naştere unei ameninţări de interes propriu la adresa obiectivităţii, competenţei profesionale şi atenţiei cuvenite.

Un auditor nu trebuie să plătească sau să primească un onorariu sau un comision de transmitere, decât dacă a luat măsuri de siguranţă pentru a elimina ameninţările şi pentru a le aduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri pot include:

- informarea clientului în legătură cu orice acord de plată a unui onorariu de transmitere către un alt auditor profesionist pentru serviciul respectiv;- informarea clientului în legătură cu orice acord pentru primirea unui onorariu de transmitere a clientului către alt auditor profesionist de practică publică;- obţinerea unui acord prealabil din partea clientului în ceea ce priveşte stabilirea comisionului în corelaţie cu vânzarea de către o terţă parte a unor bunuri sau servicii clientului.

Marketing-ul serviciilor profesionale Atunci când un auditor solicită noi misiuni prin publicitate sau alte tipuri de marketing, pot exista ameninţări la

adresa conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, o ameninţare de interes propriu a conformităţii cu principiul compentenţei profesionale este generată dacă serviciile, realizările sau produsele sunt promovate într-un mod care este inconsecvent cu acest principiu. Un auditor nu trebuie să compromită profesia atunci când promovează serviciile profesionale. Auditorul trebuie să fie

onest şi loial şi nu trebuie: • Să exagereze calitatea serviciilor oferite, a calificărilor deţinute sau a experienţei câştigate. • Să facă referiri compromiţătoare la comparaţii nefundamentate cu activitatea altora.

Cadouri şi ospitalitate Este posibil ca unui auditor să i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertă

generează ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, ameninţări de interes propriu asupra obiectivităţii pot fi create dacă este acceptat un cadou din partea unui client; ameninţări de intimidări la adresa obiectivităţii pot apărea din divulgarea în public a unor astfel de oferte.

Importanţa unor astfel de ameninţări depinde de natura, valoarea şi interesul din spatele ofertei. Dacă este clar că ameninţările evaluate nu sunt nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile

de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, un auditor nu trebuie să accepte o astfel de ofertă.

4. Prezentati principalele cerinte ale ISA 200 privind respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit (natura si continutul ISA).

Cerinţe etice cu privire la un audit al situaţiilor financiareAuditorul trebuie să se conformeze cerinţelor etice relevante, inclusiv celor referitoare la independenţă, în legătură cu misiunile de auditare a situaţiilor financiare.

Scepticismul profesional Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu scepticism profesional, recunoscând faptul că ar putea să existe circumstanţe datorită cărora situaţiile financiare să fie denaturate semnificativ.

Raţionamentul profesional Auditorul trebuie să exercite raţionamentul profesional în planificarea şi efectuarea unui audit al situaţiilor financiare.Suficiente probe de audit adecvate şi riscul de audit

Pentru a obţine o asigurare rezonabilă auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut permiţând astfel auditorului să tragă concluzii rezonabile pe care să îşi bazeze opinia de auditor

Efectuarea unui audit în conformitate cu ISA-urileRespectarea ISA-urilor relevante pentru audit

Auditorul trebuie să se conformeze tuturor ISA-urilor relevante pentru audit. Un ISA este relevant pentru audit când acesta este în vigoare, iar circumstanţele la care ISA se adresează există Auditorul trebuie să dispună de o înţelegere a întregului text al unui ISA, inclusiv a modului de aplicare a acestuia şi altor materiale explicative necesare pentru a îi înţelege obiectivele şi a îi aplica cerinţele în mod adecvat. (20.

Auditorul nu trebuie să reprezinte conformitatea cu ISA-urile în raportul auditorului său în situaţia în care a respectat cerinţele prezentului ISA şi a tuturor celorlalte ISA-uri relevante pentru audit.

Obiective declarate în ISA-urile individuale Pentru a atinge obiectivele generale ale auditorului, auditorul trebuie să utilizeze obiectivele declarate în ISA-urile relevante pentru planificarea şi efectuarea auditului, având în vedere interdependenţa dintre ISA-uri, pentru a:

(a) Determina măsura în care este necesară efectuarea oricăror alte proceduri în plus faţă de cele impuse de ISA-uri, pentru a atinge obiectivele declarate în ISA-uri; şi (b) Evalua măsura în care au fost obţinute suficiente probe de audit

Respectarea cerinţelor relevante Auditorul trebuie să se conformeze fiecărei cerinţe a unui ISA, exceptând situaţia în care, date fiind circumstanţele

auditului:(a) Întregul ISA nu este relevant; sau(b) Cerinţa nu este relevantă pentru că este afectată de o condiţie iar condiţia nu există.

În situaţii excepţionale, auditorul va putea considera necesar să se abată de la cerinţele relevante dintr-un ISA. În asemenea circumstanţe, auditorul trebuie să efectueze proceduri de audit alternative pentru a atinge scopul cerinţei. Necesitatea ca auditorul să se abată de la o cerinţă relevantă se aşteaptă să apară doar acolo unde cerinţa este dată pentru ca o procedură specifică să fie realizată, iar în circumstanţele specifice auditului acea procedură ar fi ineficace în atingerea scopului cerinţei.

Incapacitatea de a atinge un obiectivDacă un obiectiv dintr-un ISA relevant nu poate fi atins, auditorul trebuie să evalueze măsura în care acest fapt îl împiedică să îşi atingă obiectivele sale generale de auditor, fiind necesar astfel ca acesta să îşi modifice opinia în conformitate cu ISA-urile sau să se retragă din misiune (acolo unde retragerea este permisă de legea sau reglementările aplicabile). Incapacitatea de a atinge un obiectiv reprezintă o problemă importantă care necesită documentare în conformitate ISA 230.

5. Care sunt principalele cerinţe ale ISA 315 privind intelegerea si evaluarea controlului intern al entităţii auditate (natură, caracteristici, relevanţă).

Controlul intern al entităţii12. Auditorul trebuie să obţină înţelegerea controlului intern relevant pentru audit. Deşi este probabil ca majoritatea controalelor relevante pentru audit să fie aferente raportării financiare, nu toate controalele care sunt aferente raportării financiare sunt relevante pentru audit. Măsura în care un control, individual sau în combinaţie cu altele, este relevant pentru audit depinde de raţionamentul profesional al auditorului.

O înţelegere a controlului intern asistă auditorul în identificarea tipurilor de potenţiale denaturări şi a factorilor care afectează riscurile de denaturare semnificativă, şi la stabilirea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit viitoare.Scopul controlului internA44. Control intern este conceput, implementat şi menţinut pentru a aborda riscurile afacerii identificate, care ameninţă atingerea oricăruia dintre obiectivele entităţii care se referă la:

Credibilitatea raportării financiare a entităţii; Eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor acesteia; şi Conformitatea sa cu legile şi reglementările aplicabile.

Modul în care controlul intern este conceput, implementat şi menţinut variază în funcţie de mărimea şi complexitatea entităţii.Natura şi amploarea înţelegerii controalelor relevante 13. Atunci când se obţine o înţelegere a controalelor care sunt relevante pentru audit, auditorul trebuie să evalueze conceperea acestor controale şi să determine măsura în care acestea au fost implementate, prin efectuarea de proceduri suplimentare interogării personalului entităţii. Structurarea controlului intern pe următoarele cinci componente, în contextul ISA-urilor, oferă un cadru util pentru auditori de a lua în considerare modul în care diferite aspecte ale controlului intern al unei entităţi pot afecta auditul:

(a) Mediul de control; Procesul de evaluare a riscurilor entităţii; Sistemul informaţional, inclusiv procesele de afaceri aferente, relevante pentru raportarea financiară, şi comunicare; Activităţile de control; şi Monitorizarea controalelor.

Factorii relevanţi pentru raţionamentul auditorului privind măsura în care un control, individual sau în combinaţie cu altele, este relevant pentru audit pot include astfel de aspecte precum:

Pragul de semnificaţie. Semnificaţia riscului aferent. Mărimea entităţii. Natura activităţii entităţii, inclusiv caracteristicile sale privind organizarea şi forma de proprietate. Diversitatea şi complexitatea operaţiunilor entităţii.

Dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile. Circumstanţele şi componenta aplicabilă a controlului intern. Natura şi complexitatea sistemelor care fac parte din controlul intern al entităţii, inclusiv utilizarea

organizaţiilor prestatoare de servicii. Măsura şi modul în care un control specific, individual sau în combinaţie cu altele, previne, sau detectează şi

corectează, denaturarea semnificativă.

6. Procedurile de audit aplicabile, natura şi cauza deviaţiilor şi denaturărilor, inclusiv planificarea acestora şi evaluarea rezultatelor, conform ISA 530.

Efectuarea de proceduri de auditAuditorul trebuie să efectueze proceduri de audit, adecvate scopului propus, cu privire la fiecare element

selectat. Dacă procedura de audit nu este aplicabilă elementului selectat, auditorul trebuie să efectueze procedura asupra

unui element înlocuit. Dacă auditorul nu poate aplica procedurile de audit proiectate, sau proceduri corespunzătoare alternative cu

privire la un element selectat, auditorul trebuie să trateze acel element drept o deviaţie de la controlul prescris, în cazul testelor controalelor, sau drept o denaturare, în cazul testelor de detaliu. Natura şi cauza deviaţiilor şi denaturărilor

Auditorul trebuie să investigheze natura şi cauza oricăror deviaţii sau denaturări identificate, şi să evalueze efectul lor posibil asupra scopului procedurii de audit şi a altor domenii ale auditului.

În circumstanţele extrem de rare în care auditorul consideră o denaturare sau o deviaţie descoperită în cadrul unui eşantion drept o anomalie, auditorul trebuie să atingă un grad ridicat de certitudine că acea denaturare sau deviaţie nu este reprezentativă pentru populaţie. Auditorul trebuie să atingă acest grad ridicat de certitudine prin efectuarea de proceduri de audit suplimentare pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate că acea denaturare sau deviaţie nu afectează restul populaţiei. Planificarea denaturărilor

În cazul testelor de detaliu, auditorul trebuie să proiecteze denaturările identificate în eşantionul din cadrul populaţiei. Evaluarea rezultatelor eşantionării în auditAuditorul trebuie să evalueze:- Rezultatele aferente eşantionului; şi - Măsura în care utilizarea eşantionării în audit a furnizat o bază rezonabilă pentru concluziile referitoare la populaţia care a fost testată.

7. Care sunt principalele cerinţe ale ISA 705 –Modificări ale opiniei (raportului) auditorului independent (ISA 705) ,privitor la circumstantele (natura denaturarilor si/sau a incapacitatii de a obtine probe) care duc la modificari ,inclusiv privind tipurile de modificari ale opiniei auditorului financiar?

CerinţeCircumstanţe în care o modificare a opiniei auditorului este solicitată6. Auditorul trebuie să modifice opinia din raportul auditorului atunci când:

(a) Auditorul concluzionează că, pe baza probelor de audit obţinute, situaţiile financiare luate per ansamblu nu sunt lipsite de denaturări semnificative; sau (a se vedea punctele A2-A7)

(b) Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a concluziona că situaţiile financiare luate per ansamblu nu sunt lipsite de denaturări semnificative. (a se vedea punctele A8-A12)

Stabilirea tipului modificării opiniei auditoruluiOpinie cu rezerve7. Auditorul trebuie să exprime o opinie cu rezerve atunci când:

(a) În urma obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul concluzionează să denaturările, individuale sau cumulate, sunt semnificative, dar nu permanente, pentru situaţiile financiare; sau

(b) Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze opinia, dar auditorul concluzionează că efectele posibile asupra situaţiilor financiare ale denaturărilor nedetectate, în cazul în care există, ar putea fi semnificative dar nu permanente.

Opinie contrară8. Auditorul trebuie să exprime o opinie contrară atunci când auditorul, după ce a obţinut probe de audit suficiente şi adecvate, concluzionează că denaturările, individuale sau cumulate, sunt atât semnificative cât şi permanente pentru situaţiile financiare.Imposibilitatea exprimării unei opinii9. Auditorul trebuie să refuze o opinie atunci când auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze opinia, şi auditorul concluzionează că efectele posibile ale denaturărilor nedetectate asupra situaţiilor financiare, acolo unde este cazul, ar putea fi atât semnificative cât şi permanente.10. Auditorul este in imposibilitatea exprimării unei opinii atunci când, în situaţii extrem de rare care implică incertitudini multiple, auditorul concluzionează că deşi a obţinut probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la fiecare din incertitudinile individuale, nu este posibil să îşi formeze o opinie asupra situaţiilor financiare din cauza eventualităţii interacţiunii incertitudinilor şi al posibilului lor efect cumulat asupra situaţiilor financiare.

8. Care sunt cele mai importante aserţiuni (afirmaţii) ce se au în vedere şi cum trebuie ele aplicate într-un audit bancar, privind conturile deponenţilor, capitalurile, rezervele şi provizioanele (datorii contingente), conform IAPS 1006?

90. CONTURI ALE DEPONENŢILOR(a) Depozite generaleExhaustivitateAuditorul evaluează sistemul de control intern asupra conturilor deponenţilor. Auditorul analizează, de asemenea, desfăşurarea procedurilor analitice şi de confirmare la soldurile medii şi la cheltuielile cu dobânzile pentru a evalua gradul de acceptabilitate al soldurilor depozitelor înregistrate.Prezentare şi descriereAuditorul determină dacă obligaţiile aferente depozitelor sunt clasificate în conformitate cu normele de reglementare şi cu principiile contabile relevante. Atunci când obligaţiile aferente depozitelor sunt asigurate cu active specifice, auditorul are în vedere necesitatea unei prezentări corespunzătoare de informaţii. (b) Elemente aflate în tranzitExistenţăAuditorul determină dacă elementele aflate în tranzit între sucursale, între bancă şi filialele sale consolidate şi între bancă şi partenerii acesteia sunt eliminate şi că elementele de reconciliere au fost abordate şi contabilizate corespunzător91. CAPITAL ŞI REZERVEPrezentare şi descriereAuditorii iau în considerare dacă capitalul şi rezervele sunt adecvate din punctul de vedere al scopurilor de reglementare (de exemplu, satisfacerea cerinţelor de adecvare a capitalului), dacă prezentările de informaţii au fost luate corespunzător în calcul şi dacă acestea sunt corespunzătoare dar şi conforme cu cadrul aplicabil de raportare financiară. În cadrul multor jurisdicţii auditorii sunt obligaţi să raporteze asupra unei game largi de prezentări de informaţii privind capitalul băncii şi indicatorii săi de capital, fie pentru că acele informaţii sunt cuprinse în situaţiile financiare, fie pentru că există obligaţia de a întocmi un raport separat către organele de supraveghere bancară.

De asemenea, auditorul stabileşte dacă cerinţele cadrului aplicabil de raportare financiară cu privire la prezentarea rezervelor ascunse au fost respectate 92. (De exemplu, angajamente de creditare de fonduri şi garantare a rambursării fondurilor de către clienţi pentru terţi)PROVIZIOANE, ACTIVE ŞI DATORII CONTINGENTE ExhaustivitateMulte active şi datorii contingente sunt înregistrate fără a exista o datorie sau activ corespondent (elemente memorandum). De aceea auditorul: Identifică acele activităţi care au potenţialul de a genera active sau datorii contingente (de exemplu, titlurizările); Analizează dacă sistemul de control intern al băncii este adecvat pentru a asigura că activele sau datoriile

contingente decurgând din astfel de activităţi sunt identificate şi înregistrate corespunzător şi că sunt păstrate probe legate de acordul clientului cu privire la termenii şi condiţiile aferente;

Aplică proceduri de fond în vederea testării exhaustivităţii activelor şi datoriilor înregistrate. Astfel de proceduri pot include procedurile de confirmare, precum şi examinarea veniturilor aferente din onorarii cu privire la astfel de activităţi şi sunt determinate ţinându-se cont de gradul de risc ataşat tipului particular de contingenţă vizată;

Analizează dacă cifrele privind activele şi datoriile contingente de la finele perioadei sunt rezonabile în lumina experienţei şi cunoştinţelor auditorului despre activităţile din anul curent; şi

Obţine declaraţii din partea conducerii că toate activele şi datoriile contingente au fost înregistrate şi prezentate în conformitate cu cadrul de raportare financiară.Evaluare - Multe dintre aceste tranzacţii sunt fie substituenţi ai creditului fie depind din punct de vedere al finalizării lor de bonitatea celeilalte părţi. Riscurile asociate acestor tranzacţii, în principiu, nu sunt diferite de cele asociate “Creditelor”. Obiectivele şi considerentele de audit de o importanţă particulară discutate la paragraful 89 sunt la fel de relevante cu privire la aceste tranzacţii.Prezentare şi descriere - Dacă activele sau datoriile au fost titlurizate ori se încadrează altfel pentru un tratament contabil care le elimină din bilanţul băncii, auditorul analizează dacă tratamentul contabil este adecvat şi dacă au fost constituite provizioane corespunzătoare. În mod similar, dacă banca este parte într-o tranzacţie care permite unei entităţi-client să elimine un activ sau o datorie din bilanţul clientului, auditorul are în vedere dacă există vreun activ sau vreo datorie pe care cadrul de raportare financiară să le solicite a fi prezentate în bilanţ sau în notele la situaţiile financiare.Deşi cadrul relevant de raportare financiară, de regulă, cere prezentarea unor astfel de obligaţii în notele la situaţiile financiare şi nu în bilanţ, auditorul analizează impactul financiar potenţial asupra capitalului băncii, finanţării şi profitabilităţii cerinţei de a onora astfel de obligaţii şi dacă este necesar ca acesta să fie prezentat expres în situaţiile financiare.

9. Prezentaţi şi delimitaţi funcţia de control intern de activitatea de audit intern, în contextul cerinţelor unui mediu de afaceri caracterizat prin transparenţă publică.

Audit intern – O activitate de apreciere stabilită în cadrul unei entităţi ca un serviciu pentru entitate. Funcţiile includ, printre altele, examinarea, evaluarea şi monitorizarea adecvării şi eficacităţii controlului intern.

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistemică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia.Control intern – Procesul proiectat şi efectuat de cei care sunt însărcinaţi cu guvernanţa, managementul şi de alt personal pentru a oferi o asigurare rezonabilă în legătură cu atingerea obiectivelor entităţii cu privire la credibilitatea raportării financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiilor şi respectarea legilor şi reglementărilor aplicabile. Controlul intern constă din următoarele componente:

(a) Mediul de control;(b) Procesul de evaluare a riscurilor entităţii;(c) Sistemul informatic, inclusiv procesele de afaceri aferente, relevante pentru raportarea financiară, şi

comunicarea;(d) Activităţile de control; şi(e) Monitorizarea controalelor.

10. Prezentati modul de recunoastere a imobilizarilor corporale, in conditiile aplicarii Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare – definire; criterii de recunoastere; categorii de imobilizari corporale.

- Imobilizarile corporale reprezinta active care:a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; sib) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.88. - Imobilizarile corporale cuprind: terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii, utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.89. - (1) Contabilitatea terenurilor se tine pe doua categorii: terenuri si amenajari de terenuri.(2) In contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidentiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii si altele.90. - Imobilizarile corporale detinute in baza unui contract de leasing se evidentiaza in contabilitate in functie de natura contractului de leasing, stabilita potrivit legii, cu respectarea prevederilor pct. 49.91. - In cadrul imobilizarilor corporale sunt evidentiate in mod distinct imobilizarile corporale in curs de executie.(2) Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare

11. Care sunt principalele elemente componente ale activelor circulante conform prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare? Prezentati regulile de recunoastere in situatiile financiare anuale a elementelor componente ale activelor circulante.

In categoria activelor circulante se cuprind:a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura; b) creante; c) investitii pe termen scurt; d) casa si conturi la banci.124. - Stocurile sunt active circulante:a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;b) in curs de productie in vederea vanzarii in procesul desfasurarii normale a activitatii; sauc) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.135. - Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, altor investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi la banci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.136. - Alte investitii pe termen scurt reprezinta obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.137. - (1) La intrarea in entitate, investitiile pe termen scurt se evalueaza la costul de achizitie, prin care se intelege pretul de cumparare, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor. (2) La iesirea din gestiune a investitiilor pe termen scurt se aplica prevederile pct. 131.138. - (1) Pentru deprecierea investitiilor detinute ca active circulante, la sfarsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, pe seama cheltuielilor se reflecta ajustari pentru pierdere de valoare.(2) La sf.fiecarui ex.inanciar, ajustarile pentru pierderile de valoare reflectate se suplimenteaza, diminueaza sau anuleaza, dupa caz. La iesirea din entitate a investitiilor pe termen scurt, eventualele ajustari pentru pierderi de valoare se anuleaza.7.3.4. Casa si conturi la banci 139. - (1) Conturile la banci cuprind: valorile de incasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la banci, disponibilitatile in lei si valuta, cecurile entitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum si dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente.(2) Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate entitatii si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct. (3) Conturile crte la banci se dezvolta in analitic pe fiecare banca.(4) Dobanzile de incasat, aferente disponibilitatilor aflate in conturi la banci, se inregistreaza distinct in contabilitate, fata de cele de platit, aferente creditelor acordate de banci in conturile curente, precum si cele aferente creditelor bancare pe termen scurt. (5) Dobanzile de platit si cele de incasat, aferente exercitiului financiar in curs, se inregistreaza la cheltuieli financiare sau venituri financiare, dupa caz.

12. Prezentati provizioanele: definitie si criterii de recunoastere conform prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Prezentati o situatie din care sa reiasa indeplinirea criteriilor de recunoastere pentru constituirea unui provizion.

184. - (1) Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incerta.(2) Un provizion va fi recunoscut numai in momentul in care:- o entitate are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;- este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva; si- poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei.Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.185. - (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.(2) Se vor recunoaste ca provizioane doar acele obligatii generate de evenimente anterioare care sunt independente de actiunile viitoare ale entitatii (de exemplu, modul de desfasurare a activitatii in viitor). Exemple de astfel ele obligatii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generand iesiri de resurse care incorporeaza beneficii economice, indiferent de actiunile viitoare ale entitatii. Similar, o entitate recunoaste un provizion pentru costurile de inchidere a unei instalatii petroliere, cu conditia ca respectiva entitate sa remedieze daunele produse deja. Spre deosebire de aceasta situatie, o entitate poate intentiona sau poate avea nevoie, datorita presiunilor de ordin comercial sau a cerintelor de ordin legal, sa efectueze cheltuieli pentru a putea actiona intr-un anumit mod (de exemplu, prin instalarea de filtre pentru fum intr-un anumit tip de fabrica). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare prin diverse actiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricatie, ea nu are o obligatie curenta aferenta acelei cheltuieli viitoare si, deci, nu va recunoaste nici un provizion. EXEMPLU- (1) Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: a) litigii, amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte;

13. Prezentati, in contextul IAS 16 „Imobilizari corporale”, situatia evaluarii la valoare justa a imobilizarilor corporale achizitionate in schimbul unui activ. Cum se evalueaza valoarea justa in aceasta situatie? Exemplificati.

24 Unul sau mai multe elemente de imobilizari corporale se pot achizitiona în schimbul unui activ sau active nemonetare, sau al unei combinatii de active monetare si nemonetare. Urmatoarea discutie se refera numai la un schimb al unui activ nemonetar pentru un altul, dar se aplica si în cazul tuturor schimburilor descrise în propozitia anterioara. Costul unui astfel de element de imobilizari corporale este evaluat la valoarea justa numai daca (a) tranzactia de schimb nu este de natura comerciala sau (b) valoarea justa nici a activului primit, nici a celui cedat nu se poate evalua credibil. Elementul achizitionat este evaluat în acest fel, chiar daca o entitate nu poate sa derecunoasca imediat activul cedat. Daca elementul primit nu este evaluat la valoarea justa, costul sau este evaluat la valoarea contabila a activului cedat.26 Valoarea justa a unui activ pentru care nu exista tranzactii comparabile pe piata se poate evalua credibil daca (a) variabilitatea din seria de estimari rezonabile ale valorii juste nu este semnificativa pentru acel activ sau (b) probabilitatile diferitelor estimari din serie pot fi evaluate rezonabil si utilizate în estimarea valorii juste. Daca o entitate este capabila sa determine credibil valoarea justa atât a unui activ primit sau a unui active cedat, atunci valoarea justa a activului cedat este utilizata la evaluarea costului activului primit, daca valoarea justa a activului primit nu este în mod clar mai evidenta.

14. Cum se grupeaza cheltuielile in contabilitatea de gestiune, in vederea calcularii costurilor, in baza prevederilor Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.826/2003? Ce se intelege prin cheltuieli directe? Dati exemple de cheltuieli directe.

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi al costurilor perioadei, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează în contabilitatea de gestiune astfel: a) cheltuieli directe; b) cheltuieli indirecte; c) cheltuieli de desfacere; d) cheltuieli generale de administraţie. Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de calculaţie (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcţie, centru etc.) încă din momentul efectuării lor şi ca atare se includ direct în costul obiectelor respective.

Cheltuielile directe cuprind: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.), alte cheltuieli directe.

15. Prezentati cele trei metode de consolidare prevazute de Reglementarile contabile conforme cu Directiva a saptea a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

Metoda integrarii globale30. Activele si datoriile entitatilor incluse in consolidare se incorporeaza in totalitate in bilantul consolidat, prin insumarea elementelor similare.31. Stocurile pot fi prezentate ca un singur element in situatiile financiare anuale consolidate, daca exista circumstante speciale care ar putea determina cheltuieli nejustificate.32. Valorile contabile ale actiunilor in capitalul entitatilor incluse in consolidare se compenseaza cu proportia pe care o reprezinta in capitalul si rezervele acestor entitati, astfel:a) compensarile se efectueaza pe baza valorilor contabile ale activelor si datoriilor identificabile la data achizitiei actiunilor sau, in cazul in care achizitia are loc in doua sau mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filiala.In intelesul prezentelor reglementari, data achizitiei reprezinta data la care controlul asupra activelor nete sau operatiunilor entitatii achizitionate este transferat efectiv catre dobanditor.b) In conditiile in care nu se pot stabili valorile prevazute la litera a), compensarea se efectueaza pe baza valorilor contabile existente la data la care entitatile in cauza sunt incluse in consolidare pentru prima data.Diferentele rezultate din asemenea compensari se inregistreaza, in masura in care este posibil, direct la acele elemente din bilantul consolidat care au valori superioare sau inferioare valorilor lor contabile.c) Orice diferenta rezultata ca urmare a aplicarii lit. a) sau ramasa dupa aplicarea lit. b) se prezinta ca un element separat in bilantul consolidat, astfel:- diferenta pozitiva se prezinta la elementul "Fond comercial pozitiv";- diferenta negativa se prezinta la elementul "Fond comercial negativ".Aceste elemente, metodele utilizate si orice modificari semnificative fata de exercitiul financiar precedent trebuie explicate in notele explicative la situatiile financiare anuale consolidate.33. Prevederile pct. 32 nu se aplica actiunilor in capitalul societatii-mama detinute fie de entitatea in cauza, fie de o alta entitate inclusa in consolidare. In situatiile financiare anuale consolidate aceste actiuni se trateaza ca actiuni proprii, in concordanta cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene.34. (1) Suma atribuibila actiunilor in filialele incluse in consolidare, detinute de alte persoane decat entitatile incluse in consolidare, se prezinta separat in bilantul consolidat, la elementul "Interese minoritare".(2) Interesele minoritare trebuie prezentate in bilantul consolidat in capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale societatii-mama.35. Veniturile si cheltuielile entitatilor incluse in consolidare se incorporeaza in totalitate in contul de profit si pierdere consolidat, prin insumarea elementelor similare.55. Aplicarea consolidarii proportionale presupune urmatoarele:- bilantul asociatului include partea lui din activele pe care le controleaza in comun si partea lui din datoriile pentru care raspunde solidar;- contul de profit si pierdere al unui asociat include partea lui din veniturile si cheltuielile entitatii controlate in comun;- asociatul aduna partea lui din fiecare dintre activele, datoriile, veniturile sau cheltuielile entitatii controlate in comun cu elementele similare din propriile situatii financiare anuale, rand cu rand. De exemplu, poate aduna partea lui din stocurile entitatii controlate in comun, cu stocurile sale si partea lui din imobilizarile corporale ale entitatii controlate in comun, cu imobilizarile sale.59. (1) Daca o entitate inclusa in consolidare exercita o influenta semnificativa asupra politicii operationale si financiare a unei entitati neincluse in consolidare (intreprindere asociata), in care detine un interes de participare, acel interes de participare se prezinta in bilantul consolidat la elementul "Titluri puse in echivalenta".(2) Se presupune ca o entitate exercita o influenta semnificativa asupra altei entitati, daca detine 20% sau mai mult din drepturile de vot ale actionarilor sau asociatilor in acea entitate. In acest caz, entitatea care exercita influenta semnificativa este numita investitor.(3) Pentru calcularea drepturilor care asigura influenta semnificativa se aplica prevederile pct. 8-10.Metoda punerii in echivalenta59. (1) Daca o entitate inclusa in consolidare exercita o influenta semnificativa asupra politicii operationale si financiare a unei entitati neincluse in consolidare (intreprindere asociata), in care detine un interes de participare, acel interes de participare se prezinta in bilantul consolidat la elementul "Titluri puse in echivalenta".

(2) Se presupune ca o entitate exercita o influenta semnificativa asupra altei entitati, daca detine 20% sau mai mult din drepturile de vot ale actionarilor sau asociatilor in acea entitate. In acest caz, entitatea care exercita influenta semnificativa este numita investitor.65.(1) În scopul cuprinderii în consolidare, situaţiile financiare ale întreprinderii asociate vor fi întocmite utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacţii şi evenimente similare în circumstanţe similare.(2) Dacă o întreprindere asociată utilizează alte politici contabile decât cele ale investitorului pentru tranzacţii şi

evenimente similare în circumstanţe similare, se vor face ajustări pentru a asigura conformitatea politicilor contabile ale întreprinderii asociate, cu cele ale investitorului, atunci când situaţiile financiare ale întreprinderii asociate sunt utilizate de investitor pentru aplicarea metodei punerii în echivalenţă.