1.Notiuni generale privind administrarea sociala.Statul este scopul immanent al societatii civile , fiind un subiect strict necesar, fata de care indivizii au obligatii si care la rindul saugaranteaza anumite drepturi.Administrarea in general este o coordonare de ativitate a doua sau mai multe persoane colective sau organizatiirelizate p\u primirea unui rezultat concret. Administrare exista obiectiv in orice asociatie omeneasca avind functia istorica permanenta inorganismul social . . Adm.soc- a aparut odata cu aparitia societatii, are loc acolo unde se desfasoara activitatea omului. Administrareasociala poate fi: statala si nestatala. notiunea de adm.sociala include in sine 4 elemente:1-subiectul administatrii; 2-obiectul adm; 3-legatura directa dintre subiect si obiect(patrunderea comenzilor de adm.); 4-legatura indirecta dintre subiect si obiect(raportul privindexecutarea comenzilor primite). Semnele adm.sociale sunt:- administrarea sociala este numai acolo unde exista activitatea in comun a persoanelor; -obiectul actiunii administrarii sociale este comportamentul participantilor activitatii collective a raporturilor dintre ei; -bazaadm.sociale este subordonarea dorintei participantilor administrarii; -mecanismul realizarii adm.sociale intruchipeaza subiectii administrariiadica organele adm. Functiile de baza a administrarii sociale sunt: colectarea si prelucrarea informatiei; prognozarea; planificarea;organizarea; coordonarea si colaborarea; controlul si inregistrarea. Din punct de vedere a structurii procesul adm.sociale reprezintarealizarea logica a subiectilor adm.sociale in fazele: 1-pregatirea de luare a deciziei; 2-luarea unei decizii administrative; 3- organizarearealizarii deciziei adm.luate; 4- controlul asupra procesului realizarii deciziei adm. 3. administrarea poTE FI PRIVITA in sens larg ca conducere cu cineva sau cu ceva. Conducerea cu cineva reprezinta, conducerea sociala, dar fenomenul administrarii poarta un caracter universal fiind caracteristic nu doar sistemelor sociale dar si sistemului administrativ, de alta natura cum ar fi sistemul biologic tehnic.Fenomenul administrativ, are urmatoarele trasaturi:1. adm.funct. in cadrul unor sisteme care pot fi in primul rind de forma sociala cit si de alta natura, asigurind regimul optimal de activitate a sistemului respectiv.2.administrarea ca calitatea interna a unui sistem are ca elemente principale, subiectul administrarii sau elementul conducator , si obiectul administrarii sau elementul conndus.3.adm. presupune nu numai interactiunea dintre subiect si obiectin cadrul sistemului dar si interactiunea dintre sisteme din diferite nivel ierarhic. In ultimul caz sistem de rang superior apare ca subiect al admin. Fata de sistemde rang inferior care reprezinta obiectul administrarii.4.adm.conform esentei sale se reduce la influenta subiectului asupra obiectului admin. In vederea punerii in ordine a sistemului respectiv.5. adm. Este reala doar atunci cind exista subordonarea obiectului fata de subiectul administgrarii.2. conducerea statala ,partea componenta a conducerii sociale.Termenul cond.statala este un termen general ce semnifica o activitate parte componenta a conducerii sociale, dar deosebita de conducerea obsteasca sau nestatala pentru a intelege esenta conducerii statale este necesar de pornit de la premiza sau axioma ca orice activitate umana consta din decizie executarea ei si controlul executarii. In esenta pe aceasta baza este creat si aparatul de stat, adica totalitatea organelor ce exprima puterea de stat si exercita conducerea statala, in cadrul aparatului de stat are loc o diviziune a muncii, care in statele contemporane , se mai numeste si principiu separatiei puterii de stat. Organele puterii executive executa in practica deciziile sau normele respective pe cind organele puterii judecatoresti efectuiaza de functie de ocrotire a valorilor stabilite si solutionarea problemelor aparute.Puterea de stat totdeauna este unica in manifestarile sale principale:-legislatia, executarea legislativa, justitie.Conducerea statala intr-o tara democratica nu poate sa apartina unei singure persoane deoarece apare premiza instituirii unui regim totalitar sau antidemocratic. Inclusiv puterea de stat funct.in baza unei specializari binedeterminate cu conditia ca aceasta specializare sa nu incalce putere de stat astfel puterea de stat serveste ca baza pentru solutionarea subiectelor care reflecta o ramura sau alta conducerii statale in acelasi timp puterea care formeaza conducerea statala , are un grad de independenta un loc distinct in cadrul puterii de stat si conditii statale il ocupa care tine de ramura dr, administrativ. In general este inadmisibil ca legislatia singura sa execute legile acelasi lucru poate fi spus si despre puterea judecatoreasca sarcina carea este de a respecta executarea legilor. Astfel puterea executiva reprezinta de sine o influenta cu caracter administrativ in scopul realizarii sarcinilor statale. Prin urmare, conducerea statala intr-o societate democratica se efectueaza prin intermediul puterii legislative puterii executive si puterii judecatoresti care conlucreaza intr-o anumita interdependenta. ...............................................................................3.Esenta si particularitatile de baza ale administratiei publice.In legislatia statului \Destinatia si sarcina principala a administrartiei publica, este organizarea si executarea legei. Prin aceasta distinatie administratia publica este foarte mult apropiata de puterea executiva a statului.Administrarea publica este o modalitate a adm. sociale,unde calitatea de subiect al adm. permanent este reprezentant al organului executival statului. Adm.publica nu este doar forma de executare si organizare , ci este o activitate exercitata de autoritatile publice prinfunctiponarii sai, in scopul realizarii sarcinilor si functiilor statului in interesul general al societatii. Subiectii adm.publ.sunt numai organellede stat si cei isarcinati cu putere care sunt imputerniciti de catre cei ce detin puterea. Obiectul adm.publ.sunt interprinderile, organizatiile,cetatenii care nu dispun de putere deplina .Particularitatile adm.publice:* subiectul adm.activeaza in numele statului. *p\u realizareaatributiilor sale el este dotat suplimentar cu unele imputerniciri inclusive aplicarea masurilor de constringere statala; *deciziile subiectuluiau caracter de prescriptie unilaterala a vointei juridice; *indicatiile subiectului administarii sunt obligatorii p\u obiectul administrat;puterea executive-este instrumental de protejare si asigurare a intereselor societatii ctatenilor si celorlalti membri. Functiile puteriiadm.sunt realizarea legii in practica p\u care se foloseste o anumita parte a obligatiilor puterii de stat.semnele puterii executive sunt”:-universalitatea; -obiectivitatea; -constringerea; -caracterul organizatoric.scopurile de baza a puterii executive sunt:1-garantarea siguranteicetatenilor, societatii sia statului; 2-alcatuirea unor conditii care contribuie la bunastarea cetatenilor societatii si a statului; 3-alcatuirea unor conditii in realizarea dr.si libertatilor cetatenilor si organizatiilor p\u o viata sociala libera din punct de vedere politic, economic, social sicultural. Principiile:1. fiecare put.are o distincta competenta fara ca alta putere sa intervina; 2. suspendarea sau anularea actelor put.executive, puterea judecatioreasca are dreptul numai in cazul de incalcare a constitutiei si legilor;3. realizarea controlului put.executive judecatoresti si legislative cu scopul ca una din put. san u depaseasca atributiile fata de alta putere; 4. garantia relatiilor dintre put. o executa put. judecatoreasca care poate permite unele neintelegeri intre puteri conform constitutiei; 5. pentru put. executiva este characteristic inspecial aplicarea legala cu caracter pozitiv infaptuirea directa a cerintelor legislative in scopul unei normale si effective lucrari.4.principiile admin publice

1) principii fundamentale ale administratiei publice2) principii organizatorii si functionale3) principii de perspectiva ale administratiei publice care de cele mai multe ori nu sunt reflectate sau sunt reflectate partial in legislatia din

domeniu.

1)Principiile fundamentale au o deosebita importanta pentru administratia publica fiind niste inceputuri initial consfintite/prevazute in constitutia RM,legea fundamentala a statlui si societatii.Evident ca aceste principii servesc in acelasi timp in calitate de principii si pentru alte , ramuri de drept iar altele reprezinta principii generale ale dreptului,cum ar fi principiul legalitatii,egalitatii in drepturi,etc.In calitate de principii fundamentale ale administratiei publice ar putea fi mentionate urmatoarele :

a) principiul legalitatiiAcest principiu rezulta din prevederile art. 15 al constitutiei RM si are ca scop asigurarea suprematiei legii in toate sferele vietii sociale si in rezultat intarirea ordinii de drept.Astfel nici o autoritate publica sau factor de decizie , nici o persana nu este eliberata de obligatia de a respecta legea.Respectiv autoritatile administratiei publice trebuie sa actioneze in stricta conformitate cu legea si nu vor lua masuri arbitrare exclusive cind isi exercita puterea lor de apreciere.

b) Principiul democratismului si pluralismului politic in administratia publicaAcest principiu este prevazut in art 5 al constitutiei RM.Astfel, conform acestor principii cele mai importante autoritati ale administratiei publice locale cum ar fi consiliile si primarii sunt alese de populatia localitatii respective sau unitati administrative-teritoriale in conditiile democratismului si pluralismului politic.De asemenea ca o manifestare directa a democratismului cele mai importante probleme ce tin de viata locala pot fi supuse unui referendum local.Principiile respective sunt realizate indirect si in cadrul administratiei publice centrale,astfel guvernul este un organ constituit in baza votului de incredere acordat de parlament adica,de o autoritate reprezentativa care de asemenea este formata in baza principiilor democratismului si plualismului politic.

c)Principiul egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor in domeniul administratiei publiceAcest principiu este prevazut de asticolul 16 al constitutiei RM, fiind un principiu fundamental pentru toate ramurile de drept.In domeniul administratiei publice acest principiu presupune urmatoarele : *autoritatile administrative sunt obligate sa respecte drepturile si interesele legitime ale cetatenilor si altor personae conform legii,indifferent de rasa,nationalitate,origine etnica,sex,opinie,etc*cetatenii pot participa la formarea sau constituirea si activitatea autoritatilor administrative indiferent de rasa,nationalitate,origine etnica,etc*in caz de incalcare a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor de catre unele sau altele autoritati administrative,acestia au dretul sa depuna reclamatii sau sa se adreseze in justitie,indifferent de rasa,nationalitate,religie,etc

d)principiul descentralizarii serviciilor publiceAest principiu este prevazut in articolul 109 din constitutia RM si el indica cum este creat sistemul administratiei publice,adica se refera la raporturile si limitele de interactiune dintre administratia publica centrala si administratia publica locala.In general in lume pe parcursul timpului sau manifesttat 2 categorii de sisteme administrative : 1) sisteme administrative centralizate[in perioada sovietica spre ex.]2) sisteme administrative descentralizate

Sistemele administrative descentralizate presupun ca toate autoritatile si functionarii sunt numiti de autoritatile centrale,inclusiv acestea le determina atributiile si resursele financiare necesare.La rindul lor sistemele administrative descentralizate presupun independenta organizatorica,functionala si financiara a autoritatilor adminitratiei publice locale in raport cu autoritatile administratiei publice centrale,adica principalele autoritati administrative locale sunt create de populatia din teritoriu,competentele acestora sunt stabilite prin lege si acestea dispun de bugete proprii.In RM este stabilit principiul descetralizarii serviciilor publice adica putem vorbi intr-o masura mai mare sau mai mica de un sistem administrativ descentralizat. De asemenea in cadrul acestui principiu urmeaza a face distinctie de principiul desconcentrarii serviciilor publice care se refera doar la autoritatile administrative centrale si anume posibilitatea acestora de a forma servicii ale lor desconcentrate in unitatile administrative teritoriale.

e)Principiul autonomiei localeAcest principiu este o continuare a principiului precedent si de asemenea este prevazut in art 10 din consttitiutia RM.conform Legii privind descentralizrea administrative din 28.12.2006 precum si cartei europene pentru autoadministrarea locala ratificata prin hotarirea parlamentului RM din 16.07.97 prin autonomia locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a reglmementa si gestiona in conditiile legii sub propria lor raspundere si in interesul populatiei locale o parte importanta din treburile publice.Acest principiu include urmatoarele 3 elemente :a) autonomia organizationalab) autonomia decizionalac) autonomia financiara

2) principiile functionale si organizatorice sunt caracteristice in temei administratiei publice si domeniului dreptului administrativ, adica ar putea fi considerate niste principii ramurale.In calitate de asemenea principii ar putea fi mentionate urmatoarele :

a) principiul diferentierii si fixarii functiilor si atributiilor in cadrul administratiei publice.acest principiu presupune ca a instituirea unei noi autoritati administrative este necesar sas e faca o evaluare pentru a exclude dublarea cu functiile si atributiile autoritatilor deja existente.Ulterior functiile si atributiile autoritatii respective trebuie sa fie fixate in lege sau conform legii.

b) principiul imbinarii,conducerii colegiale cu conducerea individuala in domeniul administratiei publiceastfel conducerea colegiala si unipersonala sunt 2 forme de activitate a unei structuri administrative. De ex guvernul sau consiliu local sunt niste colegii , adica are loc o conducere colegiala, insa ministerele sunt niste structuri unipersonale avind in vedere faptul ca deciziile finale le aproba ministrul,care si este responsabil de activitatea organului respective.Prin urmare in administratia pulica se incearca de a efectua o imbinare optimala a conducerii colegiale si conducerii unipersonale\individuale tinind cont de faptul ca cele mai importante probleme urmeaza a fi rezolvate in mod colegial.

c)principiul subsidiaritatiiAcest principiu presupune execrcitarea responsabilitatilor publice de catre autoritati care sunt cel mai aproape de cetateni,cu exceptia cazurilor in care interventia autoritatilor de nivel superior prezinta avantaje evidente ce rezulta din volumul si natura responsabilitatilor si necesitatea de a asigura actiuni eficiente .Prin urmare autoritatile administrative trebuie sa fie descentralizate sau desconcentrate astfel ca particulaii\cetatenii sa suporte cit mai putine cheltuieli,resurse de timp,financiare pentru as-si realize un drept sau interes legitim.

d)principiul imbinarii conducerii ramurale, interramurale,si locate[teritoriale] in domeniul administrtiei publice.avind in vedere fapttul ca relatiile social-economice nu se manifesta izolat si pentru a nu deregla mersul firesc al acestora este necesara o imbinare a conducerii ramurale si interramurale cu specificul local.Aceasta imbinare se exercita prin creaarea comisiilor,etce)principiul raspunderii in limitele competentei

acest principiu are o mare importanta pntru functionarea eficinta a administratiei publice. Astfel de fiecare data cind se savirseste un pact administrativ, exclusiv se emite un act administrativ trebuie sa fie clar cine va purta raspundere pentru eventualele consecite nefavorabile ale dispozitiilor ilegale.

3)principiile de perspectiva ale dreptului administrativreiesind din literaura de specialitate precum si reiesind din recomandarile structurilor internationale cu ar fi consiliul europei ar putea fi mentionate un sir de principii de perspectiva ale administratiei publice si dreptului administrativ care sunt mai putin sau deloc reglementate in legislatia statului nostru.Asadar in afara de principiile legalitatii si egalitatii in drepturi ar putea fi mentionate urmatoarele principii :a)principiul respectarii scopului si a obiectivelor lansate de legeb) principiul proportionalitatii care presupune utilizarea mijloacelor adecvate pentru atingerea scopurilor si exstenta unui echilibru just dintre interesul publicsi cel privat pentru a evita inalcarea inutila a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilorc) princiiul obiectivitatiipresupune uarea in consideratie la justa lor valoare tuturor circumstantelot adecvate a emiterea uneii decizi administrative iar circumstantele neadecvate la fondul problemei nu trebuie sa fiei luate in consideratied)principiul impartialitatii In general conform acestui principiu functionarii trebuie sa-si indeplineasca sarcinile in mod impartial indifferent de convingerile personale.e) principiul bunei credinteconorm acestui principiu administraia trebuie sa actioneze onest sis a fie consecventi in deciziile si declaratiile facute de o maniera menite sa respecte increderea legitima acordata de cetateni.f) principiul securitatii juridiceconform acestui principiu autoritatile publice nu pot lua masuri retroactive cu exceptia unor circumstante justificate in mod legal[ex . cind se impugn obligatii noi trebuie sa fie prevazute dispozitii tranzitorii care ar acorda timp rezonabil pentru intrarea in vigoare a acestor obligatii]g) princiiul de a lua masuri intru-n termen rezonabilh) principiul participariii) pr. Intimitatii[respecatrii vietii private]j) pr. transparenteiPr. emiterii deciziei in intersul particularilordreptul de a prezenta demersuri utoritatilor administrative

k) dr de a fi reprezentat sau asistatl) dr persoanei private de a fi audiate u privire al deciziile individualem) obligativitatii autoritatii administrative de a informa despre procedra administrativen) pr contributiei corecte si rezonabile a persoanei rivate la costurile pentru deciziile administrativeo) pr accesului la informatie

p) pr obligatvitaii de a luao decizieq) dreptul persoanei private de a se implica in anumite decizii nonreglementarer) dr la despagubiri

5. notiunea obiectul de reglem si metod de reglem a dr admin1.Obiectul de reglementare a dr administrativ ar putea fi identificat reiesind din subiectele paticipante la aporturile sociale,reglementate de normele dreptului administrtiv,astfel, dreptul administrativ reglementeaza organizarea si funcionarea autoritatilor administratiei publice organizate in sistem; raporturile ce apar intre autoritatile administratiei publice precum si intre acestea si structurile organizatorice[organizatiile] subordonate sau care tin de competenta lor.In al 3-lea rind dr administrativ reglementeaza raporturile dintre autoritatile administratiei publice si particulari[persoane fizice si juridice] ; raporturile cu caracter de organizare interna si de alta natura ce apar in procesul activitatii altor autoritati publice, cum ar fi cele ale puterii legislative sau judecatoresti.Facind o generalizare a celor mentionate se poate afirma ca dr. administrativ este acea ramura a dr. administrativ care cuprinde o totatilitate de norme de dr. ce reglementeaza in principal organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice, iar in subsidiar activitati de natura administrativa a altor entittati statale, de asemenea reglementeaza raporturile dintre aceste autoritati precum si dintre acestea si particulari.De asemenea in literatura de specialitate exista si definitii mai generale a dr administrativ cum ar fi : Dreptul administrativ este acea ramura de srept care reglementeaza in temei organizarea si activitatea autoritatilor administrative pe baza si pentru executarea legii2. dreptul admistrativ ca ramura adreptului publica are urmatoarele particularitati:-dr administrativ ca ramura distincta a dr public s-a format mai recent comparativ cu alte ramuri de drept-dr administrativ reglementeaza domenii foarte variate ale vietii sociale avind in vedere ca si activitatea executiva a statului este multipla.Nici o alta ramura de drept nu cuprinde in obiectul de reglementare domnii atit de variate si ca rezultat este foarte dificil de codificat aceasta ramura de dr-dr administrativ are un pronuntat caracter de mobilitate.Normele de drept administrativ se inocuiesc sau se modifica destul de repede dupa adoptare.Acest fapt se datoreaza caracterului dinamic al puteri executive -dr administrativ este format in principal din norme ce se bazeaza pe principiul inegalitatii juridice a subiectelor raportului administrativ.-in dr administrativ unele litigii/conflicte juridice ce apar intre autoritatile administrative si particulari se solutioneaza de autoritati proprii[pe cale administrativa], de regula autoritati ierarhic superioare-actele si faptele in dr administrativ sunt supuse controlului in instanta de judecata si in special in conenciosul administrativ.

6. Norme de drept administrativ.a)definiti normele de drept admin si trasaturile lor caracteristice:Norma de drept administrativ este o regula juridica ce reglementeaza relatiile sociale care fac obiectul Dreptului administrativ, ca ramura de drept.Aceste relatii apar în procesul de executare a legii, de catre organele administratiei de stat, în care acestea se manifesta ca autoritati publice, în realizarea puterii de stat.

Normele de drept administrativ sunt extrem de variate, în concordanţă cu multitudinea de domenii în care este implicată administraţia publică. În funcţie de domeniul de reglementare pot fi identificate:♦Norme prin care se reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei publice, competenţa lor materialăşiteritorială, raporturile cu alte organe de stat, controlul ce se poate exercitaasupra activităţii lor;♦Norme prin care sunt reglementate raporturile organelor administraţiei publice cu persoane fizice şi juridice nestatale, privind drepturile şi obligaţiile acestora în relaţiile lor cu autorităţile administrative. În această reglementare sunt incluseşi normele care prevăd răspunderea participanţilor la asemenea raporturi, consecinţele încălcării drepturilor şi obligaţiilor lor reciproce;♦Norme care reglementează procedura activităţii administraţiei publice – acele norme care prevăd în ce condiţii se desfăşoară activitatea realizată de administraţie, atât în interiorul său, cât şi în raporturile cu subiecţi din afara acesteia.

b)determin structura si clasific de drept adminStructura normei de drept administrativNorma de drept administrativ are o structura trihotomica, respectiv ipoteza,dispozitie si sanctiune.Ipoteza normei de drept administrativca regula, este foarte dezvoltata, datorita specificului administratiei de a pune înpractica vointa politica a legiuitorului si de a se adapta la situatiile foarte variate dinsocietate si se refera la:- împrejurarile, conditiile, situatiile în care se aplica norma juridica;- subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenta normei;- definitii;- principii;- explicarea semnificatiei unor termeni.În functie de atitudinea impusa administratiei printr-un act cu caracter normativ, ipoteza:- are caracter absolut determinat, fiind vorba despre asa numita „competenta legata”, când norma legala impune un anumit comportament;- are caracter relativ determinat, lasând posibilitatea administratiei sa decida, în functie de circumstante, daca va face sau nu ceea ce legea consacra în termeni generici. .Dispozitia normei de drept administrativDeoarece administratia publica se desfasoara în regim de putere publica si are ca scop realizarea unui bine general, este normal ca dispozitia normei administrative sa fie imperativa, categorica, impunând o anumita prestatie sau interzicând o anumita activitate.Exista trei categorii de dispozitii ale normei de drept administrativ:a) onerative, prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept;b) prohibitive, prin care se interzice a anumita conduita subiectului de drept;c) permisive, când se prevede o anumita actiune, lasându-se la latitudineasubiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite, dar nu îl obliga. Normele permisive nu constituie o exceptie de la caracterul imperativ al normei juridice de drept administrativ, deoarece odata adoptata o anumita conduita, trebuie sa se respecte în mod strict reglementarile juridice privind acea conduita.Aceasta clasificare a dispozitiei normei de drept administrativ nu înseamna ca un izvor de drept contine numai un anumit tip de dispozitie, din cele sus mentionate. Sanctiunea normei de drept administrativChiar daca o anumita norma de drept administrativ nu prevede expres în cuprinsul ei care este sanctiunea în cazul nerespectarii ei, aplicarea îi este garantata în permanenta si asigurata la nevoie prin coercitia statala, apelându-se la regulile generale în materie.Clasificarea sanctiunilor de drept administrativ dupa obiect:a) sanctiuni cu privire la acte juridice (anulari, suspendari etc.)b) sanctiuni cu privire la persoane, institutii, autoritati publice (amenda, avertisment);c) sanctiuni cu privire la bunuri (demolarea unei constructii ilegale);d) sanctiuni mixte (destituirea si anularea actului emis de un functionar public).Clasificarea sanctiunilor din punct de vedere al temeiului obiectiv:a) sanctiuni administrativ - disciplinare (intervin în cazul savârsirii unui ilicit administrativ propriu-zis);b) sanctiuni administrativ - contraventionale (intervin în cazul savârsirii ilicitului contraventional);c) sanctiuni administrativ - patrimoniale (atunci când s-a savârsit o fapta cauzatoare de prejudicii materiale si morale).Clasificarea normelor de drept administrativa)Dupa obiectul de reglementare :1.norme organice ( reglementeaza infiintarea , organizarea sifunctionarea structurii administrative) ,

2.norme de drept material ( reglementeaza drepturile si obligatiileunor structuri administrative )3.norme de drept procesual ( reglementeaza aspecte procesuale indomeniul contraventilor si al contenciosului).b)Dupa crietriul sferei de cuprindere a normei administrative :1.norme generale2.norme speciale3.norme exceptionalec)Dupa criteriul specificului raporturilor sociale pe care le reglementeazanormele de drept administrativ :1.norme care reglementeaza organizarea si raporturile dintreautoritatile publice pe de-o parte si privati pe de alta parte2.norme referitoare la statutul functionarului public3.norme care reglementeaza raspunderea administrativa4.norme care reglementeaza controlul administrativ5.norme care reglementeaza contenciosul administrativd)dupa criteriul gradului de impunere :1.norme cu caracter imperativ2.norme cu caracter prohibitiv3.norme cu caracter permisiv

Clasificarea respective prezinta importanta pentru interpretarea si aplicarea normelor de drept administrative- ASTFEL O NORMA SPECIALA SAU UNA EXCEPTIONALA poate deroga DE LA NORMELE generale de acelasi rang aplicinduse in princiupiul prioritatii normelor speciale.Cele mentionate reiese de asemenia si din legea privind actele legislative nr.780. din 27 decembrie 2001.Continutul juridic al normelor de drept administrative normele de drept administrative se impart in urmatoarele categorii:1.norme obligatiuni (onerative)-aceste norme prescriu ca in conditiile prevazute de aceasta sa fie effectuate actiuni concrete 2.norme interdictii (proxibitive)-Aceste norme prevad o interdictie in savirsirea unor sau altor actiuni in conditiile determinate de norma. Pot avea character general sau pot avea character special3.norme permisive –aceste norme prevad posibilitatea adresatului de a actiona in limitele prevazute de norma la aprecierea sa.

c) …………………

7. raportu juridic administrativa) notiunea de raport jur admin si trasaturile lui caracteristice

Definitia raporturilor juridice de drept administrativ.Reprezinta relatiile sociale care au fost reglementate în mod direct sau indirect prin interventia unor fapte juridice de catre normele de drept administrativ.Raportul juridic administratib reprezinta o varietate a raporturilor juridice si difera de alte raporturi juridice reesind din caracterul sau continutul juridic subiecvtele participante etc.Asadar raportul juridic administrativb poate fi definit ca o relatie sociala de administrare reglementata de normele dreptului administrativ in cadrul careia partile apar ca purtatori de drepturi si obligatii tabilite si garantate de normele de drept administrative.Raporturile juridice administrative se deosebesc de alte juridice reesind din alte trasaturi juridice :

1. cel putin unul din subiectele raportului juridic administrative este o autoritate a administratiei publice sau o alta autoritate publica.2. obiectul raportului juridic administrative este determinat de domeniul de activitate al autoritatilor administrative, adica realizarea sarcinilor

puterii executive in stat. sfera obiectlui raportului juridic administrative e destul de larga si variata.3. de regula raporturile juridice administrative apar se modifica sau inceteaza pe baza unei manifestari unilaterale de vointa cu precizarea ca

aceasta vointa se manifesta din oficiul sau la cerere. Apar din oficiu acele raporturi juridice administrative care stabilesc in temeiul unui act normative anumite drepturi sau obligatii insa de regula obligatii pentru particulari(achitarea amenzi ,taxe..)

b)structura si clasificarea raporturilor jurid administratRaportul administrativ – juridic si structura lui.Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cuorganizarea si functionarea administratiei publice. Ca orice raport juridic, raportul de drept administrativ are trei elemente componente:subiecte,obiect, continut. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. Înceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrative se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice, fie un functionar public.Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public,o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular, persoana fizica sau juridica.Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice sicare, prin natura lor sunt extrem denumeroase si variate.Astfel, pot constitui obiect al raportului juridic administrativanumite activitati, precum: executarea actelor juridice, executarea unor lucrari publice, prestarea unor servicii publice, controluladministrativ etc. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. O caracteristica a acestor raporturi, din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o obligatielegala a acestora si nu o facultate.

Raporturile juridice administrative pot fi clasificate dupa statutul juridic al participantilor astfel pot fi deosebite urmatoarele categorii ale raporturilor juridice administrativeL:

1. raporturi in care ambele subiecte sun autoritati administrative2. raporturi juridice in care un subiect este autoritate publica iar cel de-al doilea un particular adica o persoana fizica sau juridical.

La prima categorie de raporturi pot I evidentiate 2 situatii:1)cele doua subiecte autoritati administrative sunt plasate pe locuri diferite in ierarhia autoritatilo administrative (raportul dintre govern si minister) in asemenia caz este vorba de raporturi de subordonare2)cele 2 subiecte autoritati administrative sunt plasate pe acelasi loc in sistemult autoritatilo administrative (raporturile dintre 2 ministere) in asemenia caz de regula este vorba de raporturi de colaborare, adica aceste 2 subiecte conclucreaza la indeplinirea unor activitati ce tin de competenta ambelor subiecte insa pot exista situatii cind unul dintre subiecte este indreptatit conform legii sa ceara de la celalalt subiect savirsirea anumitor actiuni sau activitati. In asemenia caz vom fi in prezenta unor raporturi de subordonare.

c)decideti asupra specificului raporturilor jur admin …………………………………..

8.notiunea si sistemul subiectilor dreptului administrativea)definiti si enumerate subiectele dr adminPrin subiect al dreptului administrative se intelege persoana fizica sau organizatia care ,conform legislatiei RM poate fi parte la raporturile sociale reglementate de normele de drept administrativ.Cercul subiecteleo al dreptului administrtiv este destul de variatsi principalul moment care caracterizeaza posibilitatea de a fi subiect a raportului juridic administrativ este capacitatea juridica administrativa.Capacitatea de a fi subiect de drept administrativ rezulta din prevederile legii.Subiectii dreptului administrativ in general pot fi divizati in urmatoarele categorii:*subiecti individuali*subiecti colectivib)clasific subiectele dr admin

- In calitate de subiecti individuali apar cetatenii RM ,cetatenii straini si apatrizii.De asemenea subiectii individuali specifici sunt considerati si functionarii publici,particularitatea acestora din urma consta in faptul ca manifestindu-se individual ca cetateni ei concomitent sunt si functionari publici.Momentul cheie in ceea ce priveste subiectii individuali este de a sti din ce moment aceste subiecte pot avea calitatea de subiect a dreptului administrativ.Astfel se identifica categoriile de capacitate de folosinta administrativa si capacitatea de exercitiu administrativa.-In calitate de subiecti colectivi sunt considerate diferitele asociatii de persoane,adica anumite structuri organizatorice cu ompetente proprii.Subiectii colectivi,dupa scopul si statutul lor se impart in urmatoarele grupe:*organizatii statale*organizatii nestataleOrganizatii statale ca subiecte ale dreptului administrativ pot fi considerate autoritatile administratiei publice,in anumite cazuri alte unitati publice inclusiv unitatile structurale ale acestora cu competenta proprie.Organizatiile nestatale ca subiecte a dreptului administrativ include organizatiile social-politice[partidele],asociatiile obstesti,asociatiile religioase,sindicatele,patronatele, fundatiile,societatile comerciale,cooperativele, institutiile private si alte structuri similare private.Aceste organizatii devin subiecte a drepului administrativ ca regula din momentul inregistrarii de stat.c)formulati din ce moment persoana devine subiect a dr administrat.…………………

9.izvoarele dr admina)definiti si enumerate izvoarele de dr admin1. Constitutia si alte legi constitutionale- Constitutia este sursa directa sau indirecta a tuturor actelor juridice emise deadministratia publica2. Legile organice Pot privi administratia publica, organizarea si functionarea Guvernului, statutulfunctionarilor publici, etc3. Legile ordinare si hotaririle parlamentului Aceste legi cuprind norme ce reglementeaza raporturile juridice administrative si potavea caracter normativ sau individual4. Decretele prezidentiale Acte juridice ce pot avea caracter normativ sau individual 5. Ordonantele si hotararile Guverunului- Emise in baza legii de abilitare sau de urgenta a Guvernului6. Ordinele si instructiunile ministrilor- De asemenea reprezinta izvoare ale dreptului administrativ7. Actele normative ale administratiei publice locale- Hotarari, dipozitii ale primarului si presedintilor consililor judetene, ordinele prefectului8. Actele unor institutii publice centrale- Pot constitui surse ale dreptului administrativ cu conditia ca acestea sa contine norme juridice de drept administrativ9. Conventiile si tratatele internationale- Au stranit discutii si controverse.Dar in masura in care din conventiile internationalerezulta nemijlocit drepturi si obligatii pentru organele administrative, aceste conventiisunt izvoare ale dreptului administrativ1. Cutuma- Normele cutumiare nu sunt recunoscute ca izvor de drept administrativ dar trebuie saadmitem ca practica normativa de la noi din tara, demonstreaza ca si cutuma poatedeveni izvor de drept. Conditiile cutumei sunt: a) practica indelungata si b) formareaconvingerii opiniei publice asupra caracterului obligatoriu2. Doctrina- Reprezinta un ansamblu de opinii si conceptii si nu poate constitui un izvor formal aldreptului. O data cu redactarea si codificarea regulilor de drept, rolul doctrinei apierdut din importanta constituind doar un izvor interpretativ. 3. Jurisprudenta- Este constituita din hotararile pe care instantele judecatoresti de toate gradele le-audat in spetele ce le-au avut de judecat, spre a rezolva conflictele de orice natura cucare au fost sesizate. Juridprudenta nu constituie izvor de drept, deoarece instanteleaplica si interpreteaza legea, nu o creeaza.- Juridprudenta are un caracter aparte nascut din 2 argumente:a) O instanta nu are dreptul sa se pronunte decat intr-o cauza dedusa judecatii ei,deci intr-un caz particularb) In organizarea noastra judecatoreasca o instanta nu este legata de hotarareaunei alte instante superioare in grad si nici chiar de propriile sale hotararianterioareDe aici concluzia ca jurisprudenta nu poate prezenta aspectul de generalitate ininterpretare, de sistematizare si stablitate ce i-ar permite sa devina ansolutobligatorie.

b)clasificati izv dr adminIzvoarele nescrise1. Constitutia si alte legi constitutionale2. Legile organice3. Legile ordinare si hotaririle parlament4. Decretele prezidentiale 5. Ordonantele si hotararile Guverunului6. Ordinele si instructiunile ministrilor7. Actele normative ale administratiei publice locale8. Actele unor institutii publice centrale9. Conventiile si tratatele internationaleIzvoarele scrise1. Cutuma2. Doctrina 3. Jurisprudenta

c)………………………………

10.sistem dr admina)descrieti sist dr admin

Sistemul dreptului administrativ.Sistemul de drept include in sine urmatoarele elemente: ramura de drept - este elementul principal fiind constituit din normele de drept cereglementeaza relatiile socile.institutii de drept reglementeaza relatii sociale de tip special. Scopurile de baza a drept.adm.sunt:1.realizarea conditiilor pentru activitatea efectiva a put.adm ca un instrument important in garantarea sigurantei cetatenilor societatii,aparatului de stat si insusi statul.2.garantarea democratiei organizatiei put.executive. 3. realizarea conditiilor pentru realizarea de catrecetateni a drepturilor libertatilor sale garantarea carora este legata de functionarea put.executive.4. garantarea sigurantei cetatenilor sisocietatii de la administrarea dupa bunul plac, de la abuzuri neglijenta necompetenta a subiectilor put.executive.

b)determin partile component ale sist dr admin

 Structura dreptului adm.este compusa din  parte generala si cea  speciala si de  procedura.  Parte generala – cuprinde institutiile dreptului adm. grupele de norme ceregleaza relatiile sociale nationale care: -intaresc principiile adm. pub; - regleaza statutul adm-jur al cetatenilor; - regleaza treburile de stat sidetermina statutul juridic al functionarilor municipali de stat.

– determina formele si metodele adm.pub printer care o mare parte o aunormele ce reglementeaza ordinea primirii actelor adm si incetarea actiunilor procesuale. Parte speciala regleaza administrarea anumitor ramuri ale dreptului admin.(transport, invatamint si din sfera metodologiei, statisticii) se imparte in urm. grupe ce reglementeazaadministrarea in sfera:- social politica; - garantarii sigurantei cetatenilor societatii si statului; - activitatea social- culturala a statuluil;-activitatea gospodareasca a statului. Partea de procedura cuprinde normele adm. din Codul Contraventional al RM care infaptuiesccontinutul incalcarilor adm si raspunderea de incalcare a lor, numesc organelle si functionarii insarcinati cu urmarirea incalcarilor adm.

c)………………………….

11.corelatia dr admin cu alte ramuri de drepta)determin ramur de drept cu care coreleaza dr adminDREPTUL CONSTITUTIONALDREPTUL FINANCIARDREPTUL FUNCIARDREPTUL CIVILDREPTULMUNCII

b)determin corelat dr admin cu alte ramuri de dr in dependenta de gradul de interactiuneDreptul adm are trasaturi comune cu urmatoare ranuri de drept. DREPTUL CONSTITUTIONAL- care contine toate principiile tututror ramurilor de drept inclusiv si al dreptului adm. El regleaza relatiile sociale ce apar in sfera aparatului de stat, raporturilor dintre persoana sistat, realizarea puterii prin separarea celor 3 puteri de stat. DREPTUL FINANCIAR- reglementeaza relatiile sociale din sfera activitatiifinanciare a statului, relatiile sociale aparute in procesul acumularii si repartizarii veniturilor banesti ce formeaza venitul national al rm.DREPTUL FUNCIAR- normele dreptului funciar regleaza relatiile dintre stat si cei ce exploateaza pamintul astfel statul prinorg.adm.pub.da lucratorilor loturi de pamint in arenda sau le confista. DREPTUL CIVIL- regleaza problemele de proprietate, insa metodelereglarii sunt diferite. Dreptul adm regleaza relatiile de proprietate in ordine organizatorica a metodei de subordonare a put. DREPTULMUNCII- multe relatii de munca ale lucratorilor si subordonatilor reglementeaza drept adm si cel al muncii, ca exemplu ar veni relatiileaparute in procesul muncii al functionarilor org.de stat, asigurarea sociala a lucratorilor la batrinete, in caz de boala, invaliditate precum siintrebarile legate de securitatea muncii a lucratorilor toate acestea sunt reglementate de dreptul muncii. Normele dreptului admreglementeaza obligatiile muncitoresti si drepturile functionarilor lucratori in sfera adm de stat.DREPTUL PENAL- normele dreptului admdetermina faptele care sunt incalcari adm si masurile de sanctionare a persoanelor ce leau savirsit. Dreptul penal determina care fapte suntinfractiuni si masurile de pedeapsa. Limitele dintre drept adm si cel penal ia sfirsit in cazul savirsirii unor actiuni care sunt legate de faptelece pot constitui infractiuni si invers.c)apreciati specificul dr adminca ramura de dr reiesind din corelatia cu alte ramuri de drDaca exsta asemanari si deosebiri intre dreptul administrativ si celelalte ramuri aledreptului public, deosebirile cele mai mari sunt intre dreptul administrativ si dreptul privat.Aceste deosebiri pornesc, in primul rand, de la deosebirile care exista intre dreptul public sidreptul privat. . Mentionam ca o serie de acte ce produc efecte in dreptul privat sunt emise deorgane ale administratiei publice, ca de exemplu, actele de stare civila, care produc efecte indomeniul dreptului familiei, iar alte acte de drept privat se incheie pe baza unor acte emise deorganele admiistratiei publice, cum ar fi contractul de contruiere a unui imobil care se incheiedupa obtinerea autorizatiei de construire emise.

12. stiinta dr admina)definti si determin obiectul de cercet al stiintei dr adminStiinta dr aministrativ ete parte componenta a stiintelor juridice ce poate fi definita, ca o totalitate de cunostinte,sau prevederi teoretice depre dr administrativ ca ramura de dr. Atfel stiinta dr administartiv studiaza problematica administratiei publice si puterii executive,principiile de baza adica toate relatiile sociale reglementate de normele dr administrativ. In ba acestor cercetai sint elaborate coceptii stiintifice referitor la prfectionarea anumitor institutii ale dr administativ. Prin intermediul stiintei sint elaborate propuneri si recomandari privind perfectionarea nr de dr administrativ pu a rdica eficienta acestora. In doctrina se face referinta si la stiinta adinistratiei ca o stiinta de sintezza care include prevederi a mai multor stiinte sociale, care au ca obiect, fenomenul administartiv. Insa consideram ca celmai profisionist in anaiza institutiilor juridice raine a fi stiinta dr administrativ de rind cu alte stiinte juridice. Obiectu stiintei dr administrativ e destul de larg avind in vedere ca ea include atit izvoarele dr administrativ cit si diferite conceptii stiintiice cuprinse in monografii, articole stiintifice si alte lucrai stiintifice, adica totul ce e numeste doctrina.Derind cu stiinta dr administartiv, e neceat de mentionat si disciplina dr administrativ, care cuprinde cele mai importante cunostinte despre dr administartiv necesare pu formarea sau perfectionarea specialistilor in domeniu.Multe institutii ale dr administrativ sint intr-o continua dezvoltare si transfoare iar stiinta dr administrativ treb sa serveasca prin cercetarile sale drept suport diferitor autoritati publice pu a stabili un cadru juridic care sa corispunda necesitatilor societatii.b)determin corelatia dintre ramura dr admin si stiinta dr admin.............c)apreciati import dr admin……………….

13. notiunea autoritatii admin-tei publicea)definiti autorit ad-tiei publice si enumerate trasat caracterist1.Activitatea fiecaria dintre cele 3 puteri in stat este infaptuita de autoritati publice proprii. Daca puterea legislativa se exercita in temei de parlamen, iar presedintele RM are doar unele atributii in domniu, iar puterea judecatoreasca se infaptuieste de instantele judecatoresti, organizate in sistem atunci puterea executiva se exercita de guvern, unele atributii in domeniu avind si preseditele RM, precum si aceasta se exercita de o varietate de autoritati administrative care activiazafie la nivel general statal,fie la nivelul unor unitati administrativ teritoriale.

Organele administratiei publice sunt acele structuri infiintate prin lege sau in bazalegii care isi desfasoara activitatea in vederea executarii legii, actele juridice adoptate sauemise de aceste organe fiind supuse unui control de legalitate , prevazut de lege,activitatea acestora fiind realizata in practica de un personal de specialitate, intreaga activitate desfasurandu-se in interesul statului, al judetului , al comunei sau al particularilor.Clasificarea organelor administratiei publice-dupa modul de formare avem organe alese ( presedinte, parlamentari , primari),organe numite ( guvern)-dupa natura lor avem organe ale administratiei publice colegiale , si organeadministrative individuale ( presedinte, primar)-dupa competenta lor avem : organe ale administratiei publice centrale si locale( competenta teritoriala ), organe cu competenta generala si speciala ( competentamateriala)

b)determin trasaturile ce deosebesk autoritatea ad-tiei publice de alte autoritati publice

Autoritatile administratiei publice, intrunesc un sir de trasaturi care le deosebesc de alte autoritati publice,sau organe statale cum ar fi:1) organele administartiei publice int un gen de organe statale ceea ce imlica posibilitatea de a folosi, forta de constringere a statului.2) autoritatile administratiei public sint infiintate prin lege sau in baza legii, dearece infiintarea in alt mod liar lipsi de autoritate publica, de care au nevoie la indeplinrea atributiilor.

3) intreaga activitate a acestor autoritati, se desfasoara pe baza si vederii executarii legii.4)intreaga actiitate a acestor autoritati e desfasoara in interesul statului, sau al unitatii administratv teritoriale precum si a cetatenilo.Activitatea organului administratiei publice e realizata in practica de un personal de specialitate numiti functionari publici.5) actele juridice doptate sau emise de autoritatilor administartei publice sint supuse unui control de regula de legalitate inclusiv controlului judecatoresc6)autorit administratiei publice activeaza conform competenti sau aributiilor stabilite de lege sau cnf legii.Conform literaturii de specallitatea ntiunea competentei ar fi mailarga decit notiunea atributii. Prin atributii se intelege totalitatea imputernicirilor si obligatiilor autoritatior, iar prin competenta- totalitatea atributiilor plus domeniu de activitate. DE EX: doua ministere au in temei cam acelasi gen de atributii insa competenta lor va fi diferitadeoarece activiaza in domenii diferite.7) Orice organ al administratiei publice are o structura interna care e formata din asa elemente cum ar fi; sectii si directii, servicii, departamente si alte unitati structurale.8) aceste organe au un statut juridic independent care e stabilit pin lege sau in ba legii si care includ rolul si locul organului in sistemul diministrativ, modul lui de constituir, competenta, inclusiv relaatiile cu alte autoritati si persoane precum si modul de incetare a activitatii9) org administratiei publice sin formate intr-un sistem care constituie administartia publica in RM si acest sstem de descris inc aptolul 8 al constitutiei RM.pRIN URMARE, REESIND DIN CELE MENTIONATE, ORG ADMINISTRATIEI PUBLICE sint o categorie de autoritati publice care infaptuiesc functiile si sarcinile puterii executive in cadrul statului.c)apreciati rolul si locul admin publice in cadrul sistemului autoritatilor publice

14.clasific autoritatilor admin publicea)enumerate criteriile de casificare a autorit admin publice Autritatile administartiei ublice se caracterizeaza prin mai multe trasaturi comun dar in acelasi timp, intre ele exista deosebiri determinate de modul de formare, activitate, competenta si alte criterii. Prin urmare, autoritatile administratiei publice pot fi claificate, in mai muulte categorii conform urmatoarelor criterii:1) ordinea de formare a organelor sau autoritatilor administratiei publice2) modul de formare a organelor administr. publice3) natura sau modul de activitate al autoritatii administratiei publice4) Citeriu competenteib)clasific autorit admin publice conform citeriilor stabilitePrin urmare, autoritatile administratiei publice pot fi claificate, in mai muulte categorii conform urmatoarelor criterii:1) ordinea de formare a organelor sau autoritatilor administratiei publice- potrivit acetui criteriu deosebim urmatoarele categorii de autoritati administratiei publice 1) organe a administratiei publice formate de cetateni(consiliile locale);2) organe a administartiei publice formate de org legislatv si presedintele RM ( guvernul, ministerele) 3) organe formate de insasi autoritatile administratiei publice(comsii, inpectorate de stat)

2) modul de formare a organelor administr. publice- potrivit acestui criteriu, autoritatil admis-ve sint de doua feluri: organe administrative alese (consiliile locale, primarii) organe ale administratiei publice numite(guvernu, ministerele)3) natura sau modul de activitate al autoritatii administratiei publice, potrivit acstui criteiu avem urmtoarele categorii: 1) organe colegiale alcatuite din mai multe persoane(guvernul, consiliile locale ) 2) rgane individuale sau unipersonale(acele organe care sint cnduse de o singura persoana(ministerele, primariile)

4) Citeriu competentei-competenta se imparte in urmatoarele:competenta teritoriala, competenta materiala, si comp. temporala. Din punct de vedere al competentei teritoriale, autoritatile administratiei publice pot fi urmatoarele: organe centrale, care au competenta pe inrteg teritoriu tarii, cum ar fi guvernul, ministerele, agentiile-organe locale sau teritoriale-au competenta in limitele unei sau citeva unitati administrativ teritoriale(consiliile locale)c)estimati importanta clasific autorit admin publice

15. sistemul autorit admin publicea)descrieti sitemul autorit admin publice Prin sistem al autoritatilor administratiei publice se intelege totalitatea de autoritati publice ce realizeaza activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legii, si intre care exista, legaturi prin care se asigura, functioalitatea sitemului respectiv. Sistemul administr publice, include in 1 rind guvernul RM care prin natura sa este expreia puterii executve a statului, fiind cea mai importanta autoritatea publica prin intermediul careia se asigura,legatura dintre diferite autoritati ale administratiei publice care in totalitate formeaza sistemul administartiei publice. Celelalte autoritati care form. sistemul administratiei publice, pot fidivizate in urmatoarele categorii:-minsterele, gentiile, srviciile, birourile, inspectoratele de stat, comisiile si consiliile precum si structuri suboronate ale acestora inclusiv deconcentrate in unitatile administrativ tertoriale. TOate aceste autoritati poarta denumirea generica, de administratie publica centrala de specialitate - consiliile locale, si raionale,primaii si primariile satelor, comunelor, or, municipiilor presedintii raioanelor si aparatul acestora .Toate aceste autoritati poarta denumrea generica de administratie publica locala.b)determin partile component ale sistemului autorit admin publice

Părţile componente ale autorităţilor administrative publice, respectiv elementele ce le alcătuiesc structura, sunt  formate din personalul acestora, mijloacele materiale şi cele financiare cu care sunt înzestrate, precum şi competenţa decare dispun ,după caz,  capacitatea juridică pe care oexercită .Studiul acestor componente structurale se face atât deştiinţa dreptului administrativ, mai ales sub aspectul juridic al problematicii funcţiei,  competenţei şi capacităţii adminis-trative, cât şi de ştiinţa administraţiei sub aspectul recrutării,repartizării şi promovării personalului, a sarcinilor organelor administrative şi a mijloacelor materiale din dotare, în timp ceştiinţa dreptului financiar şi unele ştiinţe economice abordeazăaspectele economico-financiare ale acestor instituţii bugetare.c)apreciati gradul de a autoritatilor administrative di cadrul statului sistemului autorit admin publice

16. locul si rolul presedintelui R.M in sistemul autoritatilor publicea)determinati natura atributiilor presedint RMAtribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova sunt:Convocarea ParlamentuluiPreşedintele Republicii Moldova, convoacă Parlamentul în cel mult 30 de zile de la alegeri (articolul 63 alineatul (2) din Constituţie).Dreptul la iniţiativă legislativăPreşedintele Republicii Moldova are dreptul la iniţiativă legislativă (articolul 73 din Constituţie).Mesaje ParlamentuluiPreşedintele Republicii Moldova poate lua parte la lucrările Parlamentului. Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii (articolul 84 din Constituţie).Dizolvarea ParlamentuluiÎn cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.Concomitent cu aceste posibilităţi, există şi anumite restricţii asupra dizolvării Legislativului. Astfel, Parlamentul poate fi dizolvat numai o singură dată în cursul unui an. El nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la art. 78 alin. (5) (dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data

alegerilor în noul Parlament), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război (articolul 85 din Constituţie).Atribuţii în domeniul politicii externePreşedintele Republicii Moldova, care personifică statul şi este chemat să-l reprezinte în relaţiile cu alte state, la cel mai înalt nivel, îşi exercită funcţia de reprezentant oficial al statului în colaborare cu Parlamentul şi Guvernul şi are următoarele atribuţii în domeniul politicii externe:- poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit de lege, spre ratificare Parlamentului;- la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;- primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova (articolul 86 din Constituţie).Atribuţii în domeniul apărăriiPreşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate. El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală. De asemenea, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară starea de război şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii (articolul 87 din Constituţie).Preşedintele Republicii Moldova este responsabil personal de securitatea statului. Cadrul juridic pentru constituirea şi activitatea organelor ce asigură securitatea statului este creat de Parlament, iar instituirea organelor securităţii statului, stabilirea structurii, funcţiilor şi finanţarea lor ţine de competenţa Guvernului. Preşedintelui i se rezervă dreptul de a institui şi administra, în conformitate cu legislaţia, organe consultative pentru problemele asigurării securităţii statului - Consiliul Suprem de Securitate (articolul 6 din Legea cu privire la apărare).Alte atribuţiiPreşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;e) acordă graţiere individuală;f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional;g) acordă ranguri diplomatice;h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari, în condiţiile legii;i) suspendează actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curţii Constituţionale;j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege (articolul 88 din Constituţie).Numirea judecătorilorPreşedintele Republicii Moldova numeşte judecătorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (articolul 116 alineatul (2) din Constituţie).b)stabiliti locul presed RM in sitemul autorit publice

…………….c)apreciati rolul presd RM in cadrul sistemului autoritatilor publice……………………….

17. modul de constituire , activitatea si actele pred RMa) determin modul de constituire in functie a pred RMModalitatea de investire in functie de presedinte al RM.Ca rezultat al unei lupte de ambitii dintre legislative si executiv care a durat mai mult de doi ani sub genericul modificarii regimului deguvernamint Parlamentul a adoptat in 2000 o modificare la Constitutie cu privire la modul de alegere a Presedintelui Republicii .Astfelart.78 al Constitutiei prevede ca seful statului este ales de Parlament prin vot secret.poate fi aleasa in aceasta functie persoana care a implinit40 de ani cetatean al RM,a locuit sau locuieste permanent pe teritoriul RM nu mai putin de 10 ani ,poseda limba de stat.este ales deputatulcare a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi.in cazul unor neintelegeri se organizeaza al doilea tur de scrutiny intre primii doicandidati,in cazul in care nici in acest tur nimeni nu intruneste numarul necesar de voturi dse organizeaza alegeri repetate .daca acesteaesueaza presedintele in exercitiu dizolva parlamentul si stabileste data laegerilor parlamentare repetate. Durata mandatului presedintelui estede 4 ani de la data depunerii juramintului si aceasta functie poate fi exercitata cel mult pentru 2 mandate consecutive. Rezultatele alegerilor  presedintelui sunt validate de Curtea Constitutionala.mandatul poate fi prelungit in caz de catastrofa sau de razboi.Presedintele poate fidemis in cazul savirsirii unor fapte care incalca prevederile Constitutiei cu votul a 2/3 din deputati.Alegerea Preşedintelui(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.(2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.

b)stabiliti specificul actelor presedintelui RMÎn exercitarea atribuţiilor sale, şeful statului emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Acestea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.De asemenea, decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 86 alineatul (2) , articolul 87 alineatele (2) , (3) şi (4) se contrasemnează de către Primul-ministru (articolul 94 din Constituţie). Decretale sunt acte care produc efecte juridice .acestea pot fi individuale sinormative.deasemenea presedintele poate emite si acte individualecare nu imbraca forma decretului(de numire a consilierilor ).inexercitarea atributiilor sale acesta poate recurge si la acteexclusiv politice si la acte care nu produc efecte juridice.astfel de actesunt:mesajele adresate parlamentului,declaratii apeluri,demersuri etc.

c) apreciati gradul de perfectiune a legislatiei privind constituirea si activitatea presed RM

……………….

18. incetarea mandatului si responsabilitatile presed RMa)determinati termenul de incetare a mandatului presed RMDurata mandatului(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului.(2) Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales.(3) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decît pentru cel mult două mandate consecutive.

Demiterea

(1) În cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleşi.(2) Propunerea de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce neîntîrziat la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele poate da Parlamentului şi Curţii Constituţionale explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

b)stabiliti caracterul si modalitatile responsabilitatii presed RM

Raspunderea presedintelui RM.Presedintele RM ca si toti cetatenii statului poarta raspundere in fata legii in caz de inclcare a normelor de drept el trebuie sa poarteraspundere juridica. O particularitate a raspunderii este procedura de aplicare a raspunderii. Definirea incompatibilitatii decurge dinconstitutie care stipuleaza ca indatorirea Presedintelui RM este incopatibila cu oricare alte functii retribuite. Nu se discuta asupra intrebariide raspundere a indatoririlor presedintelui Rm, nu este compatibila cu alta functie publica sau de stat si cu afacerile private. Parlamentul poate hotari punerea sub acuzare a presedintelui RM cu votul a cel putin 2/3 din nr deputatilor alesi in cazul in care savarseste o intractiune.Competenta de judecata apartine curtii supreme de justitie in conditiile legii. Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive asentintei de condamnare. Procedura de demitere a presedintelui presupune un numar de conditii in ceea ce priveste garantarea legalitatii siefectivitatea luarii : propunerea de demitere din functie trebuie adusa la cunostinta imediata a presedintelui RM; in cazuri exceptionale seconvoaca comisia parlamentara pentru a cerceta imprejurarile cazului; presedintelui poate da parlamentului si curtii constitutionaleexplicatii in ceea ce priveste acuzatiile aduse la adresa lui; decizia de demitere a presedintelui o ia curtea constitutionala; acesta decizie seconsidera definitiva daca a fost votata de cel putin 2/3 din nr deputatilor alesi.c)evaluate gradul de perfectiune a legislatiei referitor la incetarea mandatului si responsabilitpresd RM

19.modul de constituire si functionare a guvernuluia)descrieti modul de constituire si componenta guvern.

Componenta Guvernului. Modalitatea de formare. Raspunderea.Guvernul se formează în următoarea componenţă: Prim-ministrul, prim-viceprim-ministrul, viceprim-miniştrii, miniştrii şi alţi membristabiliţi prin lege. Membri ai Guvernului pot fi numai persoanele care deţin cetăţenia Republicii Moldova şi au domiciliul în ţară.Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, în termen de 15 zile de la desemnare, cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Preşedintele Republicii Moldova, în baza votului de încredere acordat deParlament, numeşte Guvernul. În termen de trei zile de la data numirii Guvernului, Prim-ministrul, viceprim-miniştrii, miniştrii şi ceilalţimembri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui Republicii Moldova, jurămîntul. În caz de remaniere guvernamentală saude vacanţă a postului Preşedintele Republicii Moldova revocăşi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.Guvernul îşi exercită mandatul din ziua depunerii jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova şi pînă lavalidarea alegerilor pentru un nou Parlament. Membrii Guvernului, numiţi în funcţie conform alineatului 7, după depunerea jurămîntului îşiexercită atribuţiile în acelaşi mod. Membrii Guvernului vor depune declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.“ Guvernul, în cazulexprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în cazul alegerilor unui nou Parlament, îndeplineştenumai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern. Guvernul răspunde înfaţa Parlamentului pentru activitatea sa. Guvernul cel puţin o dată pe an, ţine în faţa Parlamentului o dare de seamă despre activitatea sa.Miniştrii şi conducătorii altor autorităţi administrative centrale, în baza unei hotărîri a Parlamentului, ţin în faţa lui dări de seamă asupraactivităţii lor. Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările formulate de deputaţi referitor la activitatea Guvernului şi aorganelor din subordinea lui în modul stabilit. Guvernul examinează deciziile comisiilor Parlamentului vizînd activitatea Guvernului şi aorganelor din subordinea lui, comunică comisiilor rezultatele examinării deciziilor sau măsurile luate pe marginea lor.

b)determinati modul de functionare a guvernFuncţionarea Guvernului Republicii MoldovaPotrivit art.2 din Legea cu privire la Guvernul RM (nr.64-XII din 31 mai1990), Guvernul RM se călăuzeşte în activitatea sa de Constituţie, de celelalte legiale republicii, de decretele Preşedintelui Republicii Moldova. În aceeaşi lege (art.3) se stipulează următoarele direcţii principale ale activităţii Guvernului:- creează condiţii pentru stabilirea şi asigurarea suveranităţii economiceşi politice a Moldovei;- elaborează concepţia dezvoltării social-economice a republicii, pro-gramul şi mecanismul trecerii la economia de piaţă;- asigură libera iniţiativă, privatizarea, demonopolizarea economiei şidezvoltarea relaţiilor de piaţă;- elaborează strategia dezvoltării tehnico-ştiinţifice, promovează o po-litică naţională în domeniul ştiinţei, tehnicii, tehnologiei, rezolvă problemelereglementării de stat a progresului tehnico-ştiinţific;- garantează tuturor subiecţilor proprietăţii libertatea activităţii econo-mice, diversitatea formelor de proprietate şi egalitatea lor în drepturi, are grijă de păstrarea proprietăţii;-protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şivalutară;-realizează colaborarea economică cu ţările lumii în condiţiile dez-voltării relaţiilor contractuale, formării infrastructurii de piaţă, integrării generaleuropene şi mondiale;- asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică ex-ternă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionismului, pornindde la interesele naţionale etc. Şedinţele Guvernului În art.25 al Legii cu privire la Guvernul RM, intitulat „ŞedinţeleGuvernului şi modul de adoptare a hotărîrilor", se spune că şedinţele Guvernului sedesfăşoară după caz, dar nu mai rar decît o dată pe trimestru. Şedinţele Guvernuluisînt prezidate de Prim-ministru sau de unul dintre viceprim-miniştri. Preşedintelerepublicii poate lua parte la şedinţele Guvernului. Şedinţele sînt deliberative, dacăla ele participă majoritatea membrilor Guvernului. Hotărîrile se adoptă cu votulmajorităţii membrilor Guvernului prezenţi la şedinţă. decideti asupra structurilor organizatorice care activeaza pe linga guvernRELAŢIILE GUVERNULUI CU ALTE ORGANE DE STAT    Articolul 19. Relaţiile Guvernului cu organele administraţiei                         publice locale    Guvernul:    1) promovează în viaţă şi exercită controlul asupra respectării şi executării legilor Republicii Moldova, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului de către organele administraţiei publice locale;    2) administrează, împreună cu organele administraţiei publice locale obiectivele şi ramurile de importanţă statală;    3) coordonează activitatea organelor administraţiei publice locale în vederea traducerii în viaţă a politicii de stat în domeniul asistenţei sociale, ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului public, tineretului şi sportului, culturii şi protecţiei mediului ambiant;    4) contestă hotărîrile autorităţilor administraţiei publice locale, dacă ele contravin legislaţiei.    Articolul 20. Conducerea ministerelor Republicii Moldova                          şi altor organe de pe teritoriul republicii    Guvernul:    1) conduce, coordonează şi controlează activitatea ministerelor, a altor autorităţi administrative centrale, a inspectoratelor de stat, a comisiilor şi consiliilor guvernamentale, altor autorităţi din subordinea sa;    2) aprobă regulamentele ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale, ale inspectoratelor de stat, comisiilor şi consiliilor guvernamentale;    21) numeşte şi demite din funcţie viceminiştrii Republicii Moldova. Intrarea în funcţie a noului ministru are ca efect încetarea activităţii viceministrului, cu excepţia cazului în care acesta a fost reconfirmat în funcţia respectivă de către Guvern la propunerea ministrului;     3) numeşte şi demite din funcţie conducătorii şi adjuncţii conducătorilor celorlalte organe din subordinea sa, confirmă şi eliberează de exercitarea obligaţiilor de membri ai colegiilor ministerelor Republicii Moldova şi ai altor organe din subordinea sa.    Articolul 21. Ministerele Republicii Moldova

    Ministerele sînt organele centrale de specialitate ale statului. Ele sînt conduse de miniştri, care poartă răspundere personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în seama lor. În activitatea sa de conducere a ministerului, ministrul este asistat de unul sau de mai mulţi viceminiştri.  Ministerele transpun în viaţă, în baza legilor republicii, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, politica Guvernului, hotărîrile şi ordonanţele lui, conduc în limitele competenţei domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.    Guvernul poate delega prin hotărîre unele funcţii din competenţa sa către ministerele de domeniu. Acest drept se realizează prin adoptarea de acte normative departamentale, înregistrate în modul stabilit  şi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.    Ministerele promovează o politică statală de cadre îndreptată spre completarea propriului aparat central şi a organelor de resort cu specialişti de înaltă calificare, creează sistemul ramural de instruire continuă a cadrelor, organizează pregătirea specialiştilor cu studii superioare şi medii de specialitate, asigură pregătirea cadrelor, inclusiv în străinătate. În virtutea sarcinilor, ministerele au dreptul de a face remanieri în aparatele lor prin reînnoirea  contractelor de muncă sau prin atestarea funcţionarilor de stat.    Articolul 22.  Alte autorităţi administrative centrale,                           inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile                           guvernamentale    Autorităţile administrative centrale de pe lîngă Guvern se formează de Parlament la propunerea Prim-ministrului în scopul conducerii, coordonării activităţii şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii, care nu  intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor.    Autorităţile administrative centrale sînt conduse de directori generali sau de directori, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie de Guvern.    Inspectoratele de stat se formează de către Guvern în scopul exercitării controlului asupra executării legilor republicii, a hotărîrilor şi a altor acte emise de Parlament, a decretelor Preşedintelui  Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.    Inspectoratele de stat sînt conduse de directori, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie de Guvern.    Autorităţile administrative centrale şi inspectoratele de stat emit, în limitele competenţei lor, acte normative departamentale.    Guvernul poate să creeze comisii şi consilii permanente şi provizorii pentru studierea unor probleme şi elaborarea hotărîrilor în vederea dezvoltării economiei, politicii în domeniile finanţelor, creditelor, preţurilor, valutei,  circulaţiei monetare, precum şi în domeniile politicii sociale, învăţămîntului public, culturii şi din alte sfere ale vieţii.   Comisiile se formează din lucrători ai ministerelor, precum şi din savanţi şi specialişti de frunte, la propunerea Prim-ministrului, a prim-viceprim-ministrului sau a viceprim-miniştrilor.    Activitatea comisiilor şi consiliilor este condusă de Prim-ministru, de miniştri sau de alte persoane, numite de Guvern.

20. atributiile guvernuluia)enumerate atrinutiile guvernului Atribuţiile Guvernului Constituţia Republicii Moldova prevede că Guvernul, potrivit programuluisău dc activitate acceptat dc Parlament, „asigură realizarea politicii interne şiexterne a statului şi exercitarea conducerii generale a administraţiei publice",operînd în acest scop prin organismele sociale interesate.Guvernul are o multitudine de atribuţii şi anume:- promovarea in viata a legilor,hotar parlam,decretelor presed Rm si exercit control asupra execut propriilor hotar si ordonante- exercită conducerea generală a administraţiei publice;- asigură executarea de către organele administraţiei publice a legilor şicelorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestuia;- conduce şi controlează activitatea ministerelor şi celorlalte organecentrale şi locale ale administraţiei publice;-elaborează proiecte de legi şi le înaintează spre adoptareParlamentului,ia în dezbatere propunerile legislative, privitor la activitatea executivă, primite din partea Parlamentului;- asigură, prin adoptarea şi aplicarea măsurilor necesare, apărarea or-dinii de drept şi liniştii publice, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în condiţiile prevăzute de lege;- ia decizii cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale în care se angajează statul;-aprobă acordurile interguvernamentale care se vor putea semna numai prin împuternicirea Prim-ministrului.-atri in doeniul de dezvolt econom so sociala a stat,crearee de conditii pt funtion autoadministrarii in asa directii cum ar fi:domeniul econ,domeniul dezvolt sociale,invatamitul,tineretul si sport,cultur si ocrot sanatatii.Domeniul stiintei si tehnicii,finantelor,preturilor si cirultiei monetare, domeniul muncii si politicii de cadre in erviciul public,domen asig liberatii.-atrib in domeniul poli externe reesind din princiiile Const si cele ale dr International,cum ar fi sabil de rel cu stat straine,organismele internationale si asigur promovarii unui curs unic si coerent in domen pol externe.b)clasificati atributiile guvernului

Atrib guvern pot fi clasif in mai ulte categorii,cmf criteriuluil exercit atri in spatiu,atrib guvern pot fi casif in urmt categorii:a)atrib pri politica internab)atrib priv pol extern

c)apreciati corelatia dintre atributiile guvernului si atributiile prim-ministrului si vice-prim-ministrului    Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin;    Prim-ministrul Republicii Moldova:    1) prezidează şedinţele Guvernului şi ale Prezidiului lui;    2) în cazuri excepţionale ia decizii  în problemele conducerii Republicii Moldova în limitele competenţei Guvernului şi  informează despre aceasta Guvernul la şedinţa lui ordinară;    3) asigură colegialitatea în activitatea Guvernului;    4) formează Guvernul şi propune componenţa lui în modul stabilit;    5) acordă împuterniciri  pentru  negocierea şi  semnarea  tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova;    7) prezintă spre examinare Prezidiului Guvernului sau pune în faţa Preşedintelui Republicii Moldova chestiunea cu privire la stimularea sau aplicarea unor sancţiuni disciplinare faţă de membrul Guvernului;    8) în cazul în care unul din miniştri nu îşi exercită atribuţiile conform legislaţiei, este în drept să înainteze Preşedintelui Republicii Moldova propunere privitor la revocarea acestui ministru;    9) informează Preşedintele Republicii Moldova în problemele deosebit de importante pentru ţară.    În conformitate cu Constituţia (Legea Fundamentală a Republicii Moldova), Prim-ministrul este învestit  şi cu alte împuterniciri prevăzute prin prezenta Lege şi prin alte legi ale Republicii Moldova.    În cazul în care Prim-ministrul este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar. Interimatul încetează dacă Prim-minisrul reia activitatea în Guvern.Prim-viceprim-miniştrul şi viceprim-miniştrii Republicii MoldovaPrim vice priministru si viceprim ministri la rindul lor exercita urmatoarele atributii. 1)coordoneaza activitatea ministerelor a altor autoritati administrativ centrale si a altor org din subordinea guvernului.2)exercita controlul si dau in mod operativ indicatii autoritatilor adminitrative centrale, in vederea asigurarii indeplinirii hotaririlor, ordonantelor, si dispozitiilor guvernului3) solutioneaza alte prob ce tin de activitatea autoritatilor administratiei publice centrae de specialitate inclusiv examineaza in prealabil proiectele de hotariri, ordonante si dispozitii ce urmeaza a fi prezentate la sedintele guvrnului.In general activitatea vicepriministrilor este orgaizate pe compartimente.

21. actele guvernuluia)identificati actele guvernului

Cnf const RM art 102 aln 1, guvernul adopta urmatoarele acte: hotariri, ordnante si dispozitii.1)Hotaririle sint cele mai rapindite acte ale guvernului, deoarece corespund caracteruui sau executoriu, i sint adoptate pu organizarea executaii legilor.Hotaririle guvernului pot avea atit caraternormativ cit si caracter individual. Hotaririle guvern cu caracter normativ pot fi clasificate in urm categorii:1)hotariril ce contin ele insele norme juridice pe baza si in vederea executarii legii, adica sint niste acte de reglementare a anumitor rel sociale afen=rente administr publice2) hotairile prin care se aproba alte acte juridice, cum ar fi hotaririle de aprobare, a unor regulamente, (regulamentele ministerelor). La rindul lor hotairile guver cu caracter individual se refera la persoane si situatii juridice concrete(numirea unor functionari publici...)

2)Ordonantele- adoptarea lor de catre guver tine de institutia constitutionala a delegarii legislative, astfel intru realizarea programului de activitate si cnf art 106 (2) din COnst RM, guvernul adopta ordonante in conformitate cu o lege speciala de abilitare,prin urmare, ordonantele sint acte normative cu putere de lege ordinara ce sint adoptate intr-o anumita perioada de timp in domenii care nu fac obiectul legilor organice.La cerere guvernului, parlamentul adopta o lege de abilitare a guverului de aadopta ordonante, pu o perioada definita.IN lege respectiva se indica, domeniile si data pina la care pot fi adoptate ordonantele de catre guvern.Legile de abilitare pot di de doua feluri: 1)cele care solicita arobarea ulterioara a ordonantelor de catre parlament 2) legi de abiliatre ce nu solicita aprobarea ulterioara a ordonantei.

In primul caz guvernul examineaa si proiectul lii privind aprobarea ordnantei prezentind parlamentului spre adoptare in termenul prevazut de legea de abilitare.In situatiain care parlamentul respinge proiectul legii privind aprobarea ordonantei,ordonanta isi pierde efectele juridice de la data intrarii in vigoare a legii de respingere.Prin urmare ordonantele pot fi abrogate,suspebdate sau modificate de guvern prin adoptarea de ordonante doar in limitele termenului de abiliare.Dupa expirarea termenului de abilitare ordonantele pot fi abrogate ,suspendate sau modificate numai prin lege de catre parlament.Prin urmare institutia delegarii legislative este destul de eficienta in cazurile cind in conditile principiului legalitatii sunt necesare de intrprins masuri urgente de catre executiv,insa in condtiile statului nostru aplicarea ordonantelor ca instrument juridic nu si-a gasit o larga rasindire.

3)Dispozitiiconform art 102(5) al const RM si art30 din legea cu privire la guver dispozitiile ca acte sunt emise de catre prim-ministru pentru organizarea activitatii interne a guvernului.In cea mai mare parte dispozitiile sunt niste acte cu caracter individual ce se refera la situatii si persoane concrete,efectiv dispozitiile ar fi acte ale prim-ministrului,iar actele guvernului ar fi hotaririle si ordonantele.

Legea cu privire la govern(conform legislatiei)   Articolul 30. Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului    Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi celor ce decurg din prezenta lege, precum şi pentru organizarea executării  legilor, Guvernul adoptă hotărîri.     Dispoziţiile se emit de către Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.    Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se semnează de Prim-ministru.    Unele hotărîri se contrasemnează de miniştrii, care au obligaţia punerii lor în aplicare: -  hotărîrile privind executarea bugetului, utilizarea împrumuturilor şi creditelor interne şi externe, desfăşurarea reformelor financiar-economice şi sociale, administrarea proprietăţii publice - respectiv, de ministrul finanţelor, ministrul economiei;-    hotărîrile cu privire la asigurarea securităţii statului, ordinii publice, capacităţii de apărare, activitatea Forţelor Armate - respectiv, de ministrul afacerilor interne şi de ministrul apărării;-  hotărîrile privind politica externă - de ministrul afacerilor externe; -   hotărîrile privind exercitarea de către Guvern a dreptului de iniţiativă legislativă, elaborarea programelor de activitate legislativă, aprobarea proiectelor de legi şi prezentarea lor Parlamentului spre examinare - respectiv, de ministrul justiţiei;-    hotărîrile cu caracter complex, care reglementează funcţionarea diferitelor ramuri ale economiei naţionale - se contrasemnează, la decizia   Prim-ministrului, de către un  ministru responsabil  pentru punerea acestora în aplicare. - Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, cu excepţia celor care conţin secret de stat, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării sau emiterii.  -  Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului intră în vigoare la data publicării  în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată  în textul acestora, dar care nu poate precede data  publicării lor. Articolul 302. Ordonanţele Guvernului   - Ordonanţele sînt acte normative cu putere de lege ordinară, adoptate într-o anumită perioadă de timp şi în domeniile care nu fac obiectul legilor organice.     -Ordonanţele se semnează de Prim-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare, în procedura stabilită în articolul 30 pentru hotărîrile Guvernului.    -Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare în modul stabilit pentru actele oficiale.     -Ordonanţele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern  prin adoptarea de ordonanţe în limitele termenului de abilitare.     După expirarea  termenului de abilitare ordonanţele pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.     Procedura elaborării, examinării şi  adoptării ordonanţelor este stabilită de Guvern.

b)comparati diferitele categorii de acte ale guvernului…………………

c)decideti asupra coraportului dintre actele guvernului si si actele prim-ministrului……………..

22. incetarea mandatului si responsabilitatea guvernuluia)determin durata mandatului si temeiurile de incetare inainte de termen a mandatului GuvernConform prevederilor constituttionale incetarea mandatului guvernului are loc de regula la data validarii alegerilor pentru un nou parlament ,adica in mod ideal mandatul guvernului ar fi de 4 ani,desi nu este expres mentionat nicaieri.Prevederile legislatiei in vigoare sunt destul de incerte in special in ceea ce priveste incetarea mandatului guvernului inainte de termen. Articolul 6. Demisia Guvernului    Guvernul are dreptul să demisioneze din propria iniţiativă.    Fiecare membru al Guvernului  are, de asemenea, dreptul de a demisiona.    -Demisionarea Prim-ministrului conduce la demisionarea Guvernului în componenţă deplină.   - Cererea de demisie a Prim-ministrului şi a întregii componenţe a Guvernului se prezintă Parlamentului, care se pronunţă asupra ei.   - Cererile de demisie a unor membri ai Guvernului se prezintă Prim-ministrului şi se aduc la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova.    Guvernul îşi dă demisia în cazul în care:    1) Parlamentul şi-a exprimat neîncrederea în Guvern conform art.106 şi 1061 din Constituţie;     2) Prim-ministrul a demisionat sau a decedat;    3) a fost ales un nou Parlament (la prima lui şedinţă).    Articolul 7. Exprimarea votului de neîncredere Guvernului    Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate exprima vot de neîncredere Guvernului.    Exprimarea neîncrederii Guvernului se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor.

b)stabiliti modalitatile si caracterul responsabilitatii guvern

-----Responsabilitatea GuvernuluiConform art 104 din constitutia RM guvernul este responsabil in fata parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta,de comisiile parlamentare si de deputati.Membrii guvernului au acces la lucrarile parlamentului iar in cazul cind li se solicita prezenta ,participarea lor este obligatorie.    Guvernul răspunde în faţa Parlamentului pentru activitatea sa.    Guvernul cel puţin o dată pe an, ţine în faţa Parlamentului o dare de seamă despre activitatea sa.    Miniştrii şi conducătorii altor autorităţi administrative centrale, în baza unei hotărîri a Parlamentului, ţin în faţa lui dări de seamă asupra activităţii lor.    Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările formulate de deputaţi referitor la activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea lui în modul stabilit.    Guvernul examinează deciziile comisiilor Parlamentului vizînd activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea lui, comunică comisiilor rezultatele examinării deciziilor sau măsurile luate  pe marginea lor.Prin urmare guvernul poarta in principal o raspundere politica doar in fata parlamentului pentru intreaga sa activitate si ceamai severa sanctiune consta in acordarea votului de neincredere de catre parlament si demiterea guverului ca rezultat,respectiv fiecare membru al guvernului raspundepolitic solidat cu ceilalti membri pentru activitatea si actele guvernului

c)evaluate gradul de peflectiune a legislatiei referitor la incetarea mandatului govern si decideti asupra posibilitatii de influinta a govern asupra organului legislative

……………………………..

23.organizarea si functionarea a organelor central de specialitate ale admin publicea)determin modul de organiz si structura organelor central de specialitate ale admin publice???

Conducerea generală şi ierarhia administraţiei publice centrale de specialitate (1) Administraţia publică centrală de specialitate se compune din totalitatea ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale, care diferă după organizare şi atribuţiile acestora, prin intermediul cărora se exercită sarcinile puterii executive în vederea asigurării satisfacerii intereselor generale ale societăţii şi ale statului, în domeniul încredinţat.(2) Guvernul asigură unitatea de acţiune a autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate pentru executarea dispoziţiilor legii şi sarcinilor ce revin acestor autorităţi.(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate funcţionează într-un sistem unic în baza subordonării instituţionale şi funcţionale şi a supravegherii din partea organului ierarhic superior.

b)detrmin modul de function a organelor central de specialitate ale admin publice???

c)evaluati gradul de perfectiune a legislatiei privind organizarea si functionarea organelor central de specialitate ale admin publice

…………………………………….

24.atributiile si actele organelor central de specialitate ale admin publicea)determin categoriile de atributii ale organelor central de specialitate ale admin publice

Atribuţiile administraţiei publice centrale de specialitate(1) Administraţia publică centrală de specialitate, execută sarcini administrative generale care servesc îndeplinirii funcţiilor acestuia, şi

anume:a) participarea la elaborarea politicilor publice şi actelor normative, precum şi monitorizarea şi evaluarea acestora;b) coordonarea, controlul şi supravegherea domeniului încredinţat; c) aplicarea actelor normative;d) controlul de stat;e) prestarea serviciilor publice;f) administrarea patrimoniului de stat.(2) Administraţia publică centrală de specialitate exercită şi alte sarcini administrative delegate de Guvern, în condiţiile legii.(3) Delegarea sarcinilor administrative, altele decît cele de elaborare a politicilor publice, către alte persoane juridice publice sau private

se face în temeiul legii, la propunerea Guvernului prin contract administrativ, atunci cînd sarcina administrativă este îndeplinită mai eficient de către acestea.

b)determin categor de acte ale organelor central de specialitate ale admin publice. Actele autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate(1) Întru exercitarea atribuţiilor ce le revin, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, în condiţiile legii, emit acte cu caracter

normativ şi individual. Actele cu caracter individual se emit numai pentru organizarea şi funcţionarea organelor ce ţin de domeniul de activitate a acestuia. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate pot emite acte cu caracter normativ obligatorii pentru terţi, doar în cazul în care acest fapt nu contravine legii sau altor acte normative de o forţă superioară.

(2) Actele cu caracter normativ ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate se emit întru executarea legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului.

(3) Actele autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, ce nu corespund legilor, ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului, se suspendă sau se abrogă, în condiţiile legii, de către Guvern.

(4) Actele cu caracter normativ şi individual ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ, dacă legea nu prevede altfel.

c)apreciati gradul de perfectiune a legislat privind identificarea si si delimitarea diferitor categorii de acte ale organelor central de specialitate ale admin publice…………………………………

25.notiuni generale privimd admin public localaa)definit APL si enumerate principiile de organiz si function a acesteia Administraţie publică locală - totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale; Principiile de bază ale administrării publice                       locale    (1) Administrarea publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit.    (2) Autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.    (3) Aplicarea principiilor enunţate în prezentul articol nu poate afecta caracterul unitar şi indivizibil al statului.

b)stabiliti sistemul autorit APLÎn calitate de autorități ale admin. pub. loc. apar următoarele 2 categorii 1- consiliile sătești , comunale , orășănești , municipale denumite și consilii locale precum și consiliile raionale ca autorități deliberative , în ceea ce privește autoritatea teritorială cu statut special Găgăuzia activează adunarea populară a Găgăuziei, a 2-a categorie o formează primarii satelor, comunelor, orașelor , municipiilor, inclusiv aparatul lor de lucru denumit primărie precum și președinții raioanelor și aparatul de lucru al acestora ca autorități executive , în cazut unit. cu statut special Găgăuzia activează guvernatorul găgăuziei și comitetul executiv al găgăuziei, de asemenea în unitățile administrativ teritoriale în special de nivelul al 2-lea activează structurile teritoriale ale cancelariei de stat, care exercită controlul administrativ al activității autorităților administrației publice locale , precum și activează diferite servicii publice desconcentrate ale ministerelor și altor autorități administrative centrale.

c)estimate nivelul de respectare a principiilor privind APL………………………….

26.caracteristica generala a statutului autoritatiloe APLa)determin modul de constituire si activitate a autorit APL  Organizarea activităţii autorităţilor publice  locale    (1) Autorităţile publice locale îşi desfăşoară activitatea în domeniile stabilite de Legea privind descentralizarea administrativă, dispunînd în acest scop de competenţe depline care nu pot fi puse în cauză sau limitate de nici o autoritate publică, decît în condiţiile legii.    (2) Competenţele autorităţilor publice locale sînt delimitate în condiţiile prezentei legi între competenţele autorităţilor publice deliberative şi executive de nivelurile întîi şi al doilea.    (3) Autorităţile administraţiei publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competenţe autorităţilor publice locale fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competenţe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităţilor locale de nivelul corespunzător şi fără ca colectivităţile locale să fie asigurate cu mijloacele financiare necesare.

b)determin categori de acte si modul de incetare a mandatului autoritatilor APL?????????????

În activitatea sa autoritățile administrației publice locale adoptă acte administrative cu caracter normativ și individual.EXERCITAREA MANDATULUI    Articolul 82. Statutul alesului local    (1) În exercitarea mandatului, consilierii locali, primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor sînt în serviciul colectivităţii locale şi se bucură de protecţia şi garanţiile acordate prin Legea privind statutul alesului local.    (2) Persoanele enumerate la alin.(1), cu excepţia consilierilor, au dreptul la concediu de odihnă anual, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Concediul de odihnă anual se acordă conform programării aprobate de consiliul respectiv.        Articolul 83. Răspunderea juridică    Primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor, consilierii, secretarii şi personalul primăriilor şi aparatelor preşedinţilor raioanelor poartă răspundere juridică în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru faptele ilegale comise în exerciţiul funcţiunii.    Articolul 84. Incompatibilităţi    (1) Preşedintele şi vicepreşedintele raionului, guvernatorul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, preşedintele şi vicepreşedinţii adunării populare a unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, primarii şi viceprimarii, pe parcursul mandatului lor, nu au dreptul să deţină alte funcţii retribuite sau să cumuleze o altă funcţie, prin contract sau acord, în întreprinderi străine sau întreprinderi şi organizaţii mixte, în întreprinderi, instituţii şi organizaţii cu orice formă de organizare juridică, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice şi de creaţie.    (2) Funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului, de primar şi viceprimar este incompatibilă cu calitatea de consilier.    Articolul 85. Suplinirea mandatului predecesorilor    Consiliile locale şi primarii aleşi în cadrul alegerilor anticipate desfăşurate ca urmare a dizolvării unor consilii sau devenirii vacante a unor posturi de primari, încheie mandatul predecesorilor.

c)apreciati gradul de perfectiune a legislat privind statutil juridic al autoritatilor APL

27.caracteristica controlului administrative al activitatii autoritatilor administrat publice localea)identifact categoriile de control al activitatii autorit APL-Controlul administrativ-  Controlul administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a prezentei legi şi a altor acte normative atît de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, cît şi de către funcţionarii acestora.-Controlul de legalitate:Contolul obligatoriuControlul facultativControlul solicitat de autorit publice localeControlul solicitat de persoanele vatamat

-Controlul de oportunitate

b)determinati subiectele si obiectele controlului administrative al autorit APL Subiecţii controlului administrativ-De organizarea controlului administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale este responsabilă Cancelaria de Stat, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat sau de oficiile sale teritoriale, conduse de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.-Subiecţi ai controlului de oportunitate sînt Guvernul, autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi administrative, care acţionează în unităţile administrativ-teritoriale, inclusiv prin intermediul serviciilor lor desconcentrate, potrivit competenţelor ce le revin în condiţiile legii.

c)estimate gradul de perfectiune a legislat privind controlul administrat al activitatiiautorit APL……………………………..

28.notiunea categoriile de servicii publice si principiile de baza ale serviciului publica)definit notiunea de serviciului public.Definiția serviciului public: serviciul public reprezintă o structură organizatorică înființată prin lege sau în baza legii de către stat inclusiv unitatea administrativ teritorială pentru satisfacerea în mod continuu sau sistematic a unor interese specifice ale membrilor societăților, această structură organizatorică fiind încadrată cu personal de specialitate și finanțată ca regulă din bugetul statului sau bugetul uniității administrativ teritoriale. In sens legal noțiunea de serviciu public poartă un caracter mai restrîns decît în aspect doctrinal. astfel din punct de vedere al legislației serviciile publice sunt considerate doar autoritățile publice , adică acele organe instituite prin lege sau printr-un alt act normativ care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes publicb)determin categoriile de servicii publice

Clasificarea serviciilor publiceDupă interesul general pe care îl realizează şi gradul de extensie se disting:a) servicii publice de interes naţional;

b) servicii publice descentralizate;Serviciile publice de interes naţional pot avea caracter de servicii publice centralizate în cazul Ministerului Apărării, Ministerului de Externe,

Serviciului de Informaţie şi Securitate, deoarece sînt organizate la scara întregului teritoriu naţional şi servicii desconcentrate ale ministerelor şi departamentelor în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi. Aceste servicii sînt conduse de prefect, în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu. Serviciile publice descentralizate, la rîndul său, se disting în servicii publice locale şi servicii publice judeţene.

în funcţie de forma de organizare, serviciile publice pot fi clasificate în trei categorii1:a) organe ale administraţiei publice locale (consiliul local, primăria);

b) instituţii publice (instituţii de învăţămînt, de asistenţă medicală);c) regii autonome de interes public (în literatura de specialitate pot fi întîlnite şi sub denumirea de stabilimente publice, în această categorie pot fi

incluse întreprinderile municipale, care beneficiază de o autonomie administrativă şi financiară relativă);Asumarea răspunderii pentru asigurarea diferitelor servicii nu înseamnă obligatoriu că serviciile respective trebuie să fie furnizate efectiv de către organisme aparţinînd sau fiind conduse de autorităţile locale. Majoritatea serviciilor, cu excepţia celor de administrare generală, pentru care sînt re-sponsabile autorităţile locale, pot fi furnizate efectiv pe o bază parţial sau integral contractuală, de către agenţi economici privaţi, autorităţile locale menţinîndu-şi rolul de supraveghere şi reglementare, iar, în funcţie de aranjamentele contractuale, chiar şi unelec)decideti asupra gradului de perfectiune a legislatieii referitor la definirea srviciului public responsabilităţi financiare. După natura serviciilor oferite, la nivel local serviciile publice pot fi împărţite convenţional în patru categorii de bază2:

1. Servicii publice cu caracter general administrativ sau de reglementare (stare civilă, autorizaţii de construcţie, etc.).2. Servicii care nu au un caracter exclusiv, adică serviciile de care beneficiază întreaga comunitate şi de la care nimeni nu poate fi exclus, din

motive de ordin social sau tehnic (securitate, iluminare stradală, îngrijirea spaţiilor publice).3. Servicii cu caracter exclusiv, adică servicii care constituie aşa zisele "monopoluri naturale" şi sînt furnizate consumatorilor individuali, potrivit

unor aranjamente contractuale şi în schimbul unei părţi convenabile (aprovizionarea cu apă potabilă, energie termică, salubrizarea teritoriului, etc.). 4.Servicii de natură pur comercială (locuinţe, reparaţii, afaceric)………………--------------------------

29.notiunea clasificarea functionarilor publici si functiilor publicea)defin not de functionar public si identific criterile de clasific a acestora   funcţionar public – persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică;

Funcţiile publice se instituie în temeiul actelor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi ale altor autorităţi publice,emise în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi. Conform nivelului atribuţiilor titularului, funcţiile publice seclasifică în următoarele categorii: a) funcţii publice de conducere de nivel superior  Funcţionarii publici de conducere de nivel superior realizează managementul nivelului superior  în autorităţile publice. Pentru a ocupa o funcţie publică de conducere de nivel superior, persoana trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: b) să aibă studii superioare, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; c) să aibăcel puţin 5 ani vechime în specialitatea/profilul funcţiei publice respective.si sa fie cetatean al RM, sa nu aiba antecedebte penale etc.b) funcţii publice de conducere Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile subautoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unei persoane ce exercită funcţie de demnitate publică. c)  funcţii publice deexecuţie. Categoria funcţionarilor publici de execuţie include persoanele numite în alte funcţii publice decît cele prevăzute pentru primeledoua niveluri de functii publice. În raport cu complexitatea şi natura sarcinilor, cu nivelul de importanţă şi responsabilitate, fiecarecategorie de funcţii publice se împarte în grupuri.

b)determin categoriile de functii publice si functionari publici conform legilatiei in vigoare

    Articolul 7. Clasificarea funcţiilor publice    (1) Conform nivelului atribuţiilor titularului, funcţiile publice se clasifică în următoarele categorii:     a) funcţii publice de conducere de nivel superior;     b) funcţii publice de conducere;     c) funcţii publice de execuţie.     (2) În raport cu complexitatea şi natura sarcinilor, cu nivelul de importanţă şi responsabilitate, fiecare categorie de funcţii publice se împarte în grupuri, specificate în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat de Parlament.    Articolul 8. Funcţionarii publici de conducere  de nivel superior    (1) Funcţionarii publici de conducere de nivel superior realizează managementul nivelului superior în autorităţile publice.    (2) Categoria funcţionarilor publici de conducere de nivel superior include persoanele care sînt numite în una din următoarele funcţii publice de conducere de nivel superior:    c) adjunct al conducătorului autorităţii administrative;  d) conducător şi adjunct al conducătorului aparatului autorităţii publice (Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Generală, Curtea de Conturi).    (3) Ocuparea funcţiei publice de conducere de nivel superior vacante se face prin concurs.    (4) Pentru a ocupa o funcţie publică de conducere de nivel superior, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:    a) să respecte condiţiile prevăzute la art.27;     b) să aibă studii superioare, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;    c) să aibă cel puţin 5 ani vechime în specialitatea/profilul funcţiei publice respective.     (5) Numirea în funcţie a funcţionarilor publici de conducere de nivel superior, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu se fac, în condiţiile legii, de către:    a) Guvern, pentru funcţiile publice specificate la alin.(2) lit.c);    b) conducătorii autorităţilor publice respective, pentru funcţiile publice specificate la alin.(2) lit.d).    Articolul 9. Funcţionarii publici de conducere    (1) Categoria funcţionarilor publici de conducere include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în una din următoarele funcţii publice de conducere:    a) conducător şi adjunct al conducătorului organului din subordinea ministerelor şi altor autorităţi administrative;    b) conducător şi adjunct al conducătorului subdiviziunii interioare a autorităţii publice;    c) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului desconcentrat al autorităţii publice;    g) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului descentralizat, organizat în unitatea administrativ-teritorială şi în unitatea teritorială autonomă cu statut special;    h) secretar al consiliului satului (comunei), sectorului, oraşului (municipiului), raionului şi secretar al preturii;    i) pretor şi vicepretor al sectorului municipiului Chişinău.    (2) Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile specificate la art.3 sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unei persoane ce exercită funcţie de demnitate publică.     Articolul 10. Funcţionarii publici de execuţie    Categoria funcţionarilor publici de execuţie include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în alte funcţii publice decît cele prevăzute la art.8 şi 9. 

c)evaluate gradul de perfectiune a notiunii de functonar public si calasificarea functionari publici conform legilatiei in vigoare

12

------------------------------------------------------

30.instituirea functiei publice si conditiile de ocupare a eia)determin premisile de aparitie a functiei publice si categoriile de conditii privind ocuparea functieii publice .………………………………….

b)comparati diferitele conditii la ocuparea functiei publice si consecintele nerespectarii acestora.

    Articolul 28. Ocuparea funcţiei publice vacante    (1) Ocuparea funcţiei publice vacante se face prin:    a) concurs;    b) promovare;    c) transfer.    (2) Concursul se organizează, de regulă, după aplicarea modalităţilor de ocupare a funcţiei publice vacante specificate la alin.(1) lit.b) şi c).     Articolul 29. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice                           vacante    (1) Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, competenţei şi meritelor profesionale, precum şi principiul egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean.    (2) Concursul se organizează, în condiţiile legii, de către:    a) comisia de concurs prevăzută la art.8 alin.(6), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.c);    b) comisiile de concurs prevăzute la art.8 alin.(8), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.d);    c) comisiile de concurs instituite de către autorităţile publice, pentru funcţiile publice de conducere şi de execuţie din aceste autorităţi.    (3) Condiţiile de desfăşurare a concursului se publică într-o publicaţie periodică, pe pagina web a autorităţii publice iniţiatoare, precum şi se afişează pe panoul informaţional la sediul autorităţii publice, într-un loc vizibil şi accesibil publicului, cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data desfăşurării concursului.    (4) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte de Guvern.     (5) Litigiile cu privire la concurs se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă.

c)evaluate gradul de corespundere necesitatilor zilei a legislatiei privind instituirea functiei publice si condtiile de ocupare a ei---------------------------------------------- 30.instituirea functiei publice si conditiile de ocupare a ei.B)Condițiile de ocupare a funcțiilor publice pot fi divizate în:-Condiții de bază sau generale de ocupare a funcției publice-Condiții speciale de ocupare a funcției publice.Condițiile de bază sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici, ele rezultă din prevederile Const RM, art.39, cît și din prevederile legii cu privire la funcț. publică. Astfel la o funcție publică poate candida persoana fizică care îndeplinește condițiile:1- deține cetățenia RM2- Posedă limba de stat și limbile oficiale de comunicare interetnică conf. legii.3-Persoana are capacitatea deplină de exercițiu4- persoana nu a împlinit vîrsta necesară obținerii dr. la pensie pentru limita de vîrstă.5- Persoana este aptă din punct de vedere al sănătății pentru exercitarea funcției publice, conf. certif. medicale cu condiția că pentru funcția respectivă nu sunt stabilite cerințe speciale de sănătate.6-Persoana are studiile necesare prevăzute pentru funcțiepublică respectivă.7- Persoana nu are antecedente penale nestinse pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție.8-Persoana nu este privată de dr. de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ca pedeapsă de bază sau complementară.Aceste cerințe sunt puțin diferite în cazul persoanelor ce ocupă funcție de demnitate pub-că, dar și a persoanelor ce ocupă funcție în cabinet cu funcție de demnitate publică.Condițiile speciale rezultă din specificul funcției inclusiv al domeniului de activitate al viitorului funcționar, unele sunt necesare cerințe suplimentare, de ex. pentru ocuparea anumitor funcții pot fi stabilite criterii suplimentare de vîrstă, experiență ( funcție de conduc.) , starea excelentă a sănătății ș.a.Nerespectarea acestor condiții are ca consecință imposibilitatea ocupării funcției publice.31. modurile de ocupare a functiei publice si temeiurile de aparitie a raporturilor de serviciu A)În general , conform legislației în domeniu funcțiile publice în autoritățile publice se ocupă prin următoarele modalități:I- alegereII- numire I și II Se referă în temei la funcțiile de demnitate publică și pentru personalul încadrat pe bazaîncrederii persoanei în cabinetul persoanei ce exercită funcție de demnitate publică.III- ConcursIV- promovareV- transferIII-V Se referă la funcționarii publici propriuziși.Temeiul reprezintă stabilirea legală a unor fapte ce determină existența dintre funcționarii publici și autoritatea publică.Ca temeiuri de aparișie a raporturilor de serviciu servesc:-Emiterea actului administrativ de numire în funcție publică, actul administrativ trebuie să fie în formă scrisă.-Depunerea jurămîntului-Perioada de probăB)Alegerea- este reglementată prin diferite acte normative . În actele respective sunt prevăzute și condițiile ce trebuie îndeplinite ca persoana să candideze și să ocupe funcția publică respectivă. pentru ocuparea funcției prin alegere sunt necesare:-existența unei funcții eligibile vacante.-Declanșarea procedurii de alegere-Alegerea și stabilirea rezultetului alegerilor-validare alegerilor-investirea în funcțieNumirea- reprezintă emiterea sau adoptarea unui act administrativ al eutorității competente sau persoane cu funcție derăspundere ce determină momentul atribuirii cetățeanului posibilitatea de a exercita atribuțiile determinate de funcția respectivă.Concursul- Principalul mod de ocupare a funcției vacante care are la bază principiile competițiilor deschise trensparenței precum și principiul egalității accesului la funcție publică pentru fiecare cetățean se organizează de către comisia de concurs instituită de autoritatea publică respectivă sau de către guvern în cazul funcțiilor de conducere de nivel superior-adjunct de conducător. Rezultatele se publică pe pagina web a autorității publice, dar și pe panoul informațional de la sediul informațiilor publice, cel puțin 20 de zile calendaristice de la data desfășurării concursului. Procedura de desfășurare concursului este stabilită în regulament cu procedura de ocupare a funcției publice vacante prin concurs aprobat prin hotărîrea guvernului nr.201 alin. 2 martie 2009, privind punerea în aplicare a prevederii legilor cu privire la funcția publică de stat .Ca regulă cooncursul include proba scrisă și interviul ear litigiile cu privire la concurs se soluționează de instanța de contencios administartiv.Promovarea- o modalitate aplicabilă persoanelor care au deja statul de funcționar public această modalitate reprezintă o cale de dezvoltare a carierei funcționarului prin ocuparea unei funcții publice superioare celei exercitate. Astfel promovarea funcționarului se face în baza de merit de autoritatea care dispune de funcția publică vacantă.În situația în care 2 sau mai mulți funcționari publici îndeplinesc condițiile promovării, selectarea acestora deja se face în bază de concurs.Transferul- reprezintă o modalitate pentru persoane care deja sunt funcționari publici, transferul are loc între diferite autorități publice sau între subdiviziunile anterioare aceleeași autorități.

Se efectuează în baza a două temeiuri:-în interesul serviciului-la cererea funcționarului public.Transferul se dispune de conducătorulautorității, însă dintre autoritățile publice în care activează funcționarul public și prin numirea acestuea prin funcție de conducător în interesul căruea se efectuează tranferul. Acceptarea transferului se dispune ca urmare a solicitării în scris din partea autorității din interesul căruea se efectuează transferul. El în interesul serviciului se face doar în acordul înscris al funcționarului public într-o funcție publică echivalentă cu funcția deținută de funcționarul public. Transferul la cererea funcționarului public se face într-o funcție publică echivalentă sau paote fi într-o funcție publică de nivel inferior. reieșind din cele menționate principala modalitate ar fi concursul, ear promovarea și transferul – modalități de modificare a raportului de serviciu a funcționarului public.ca teneiuri de apariție servesc: emiterea actului administrativ de numire în funcția publică. conform art. 30 din l cu privire la funcția cu privire la funcția publică. Apar în baza actului administrativ de numire în funcție. Acestea țin să fie în formă scrisă și conține compartimentele:1- temeiul legal al numirii2- referința la una din modalitățile de ocupare a funcțiilor publice3- numele funcționarului public 4- atribuția publică ce va fi deținută5- data de la care urmează să se exercite funcția publică6- drepturile salariale 7- perioada de probă ș.a.la actul administrativ se anexează fișa, iar o copie se înmînează funcționarului public. Numirea se face de conducătorul autorității publice respective.Depunerea jurămîntului funcționarului public demune jurămîntul o singură dată în termen de 15 zile î prezența conducătorului și în fața simbolurilor de stat. Funcționarul depune un jurămînt de credință conform legii cu privire la funcționarul pubic. semnează faptul depunerii jurămîntului și aceasta se păstrează în dosarul lui personal. Refuzul depunerii jurămîntului are ca efect înlăturarea funcționarului din funcția publică. Perioada de probă – temei suplimentar este stabilită pentru funcționarul public debutant adică pentru cetățenii care exercită o funcție publică pentru prima dată , această perioadă are drept scop verificarea cunoștințelor, abilitărților și alte aptitudini în îndeplinirea funcției publice.Are loc formarea practică a funcționarului public și cunoașterea de ale acestuia a exigențelor serviciului public. Conform legii perosada de probă nu poate fi stabilită funcționarilor publici de nivel superior, durata perioadei – 6 luni și la expirarea funcționarului public debutant este confirmat în funcția publică dacă obline la evaluarea activității profesionale cel puțin calificativul satesfăcător, funcționarul public este eliberat dacă la evaluarea capacității profesionale obține calificarea nesatesfăcător. procedura de organizare a perioadei de probă de evaluare a capacității sunt stabilite în regulamentul aprobat prin hotărîrea guvernului, nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicarea prevederilor legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.32.drepturile si obligatiile a functionarilor publiciA)Drepturile și obligațiile funcționaului public reprezintă o altă etapă în reglementarea serviciulkui public. Drepturile și obligațiile funcționarului public pot fi generale și anume rezultă din lege sau alte acte normative și de asemeneaq pot fi speciale , adică reiese din reglementările interne ale autorității publice inclusiv fișa de post a funcționarului public concret. Conform legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public , funcționarul public are următoarele drepturi cu caracter general:Dreptul de a examena probleme și de a lua decizii în limitele competenței sale .Dreptul de a solicita și de a primi informația necesară de la alte autorități publice precum și la diferite persoane fizice sau juridice.Dreptul de a-și cunoaște atribuțiile stipulate în fișa de post.Dreptul de a beneficia de condiții normale de muncă și de igienă.Dreptul de a beneficia de un salariu corespunzător conform complexității atribuțiilor funcției deținute.Dreptul funcționarului de a se adresa guvernului sau autoritpții publice respective, privind cazurile de încălcare a legislației referitoare la funcția publică și statutul funcționarului public.Dreptul de a beneficia de stabilitate în funcția publică deținută.Dreptul de a fi promovat într-o funcție publică superioară.Dreptul la opinie cu următoarele condiții: astfel funcționarul public poate exprima opinia oficială a autorității publice numai dacă este abilitată în acest sens , adică împuternicită. De asemenea funcționarul public poate participa la activități sau dezbateri publice avînd obligația să aducă la cunoștință că opinia exprimată în procesul dezbaterilor nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorității publice în care activează. În timpulexercitării atribuțiilor, funcționarul public trebuie să se abțină de la eexprimarea sau manifestarea publică a preferințelor sale politice.Dreptul funcționarului public de a avea calitatea de membru a partidului politic sau a organizației social politice.Dreptul la asociere.Dreptul de acces la informația de ordin personal, adică funcționarul public are dreptul la acces liber la dosarul său personal și datele sale personale incluse în registrul funcțiilor și funcționarilor publici.Dreptul funcționarului public la o durată normală a timpului de muncă și anume conform legii e de 8 ore pe zi sau 40 ore pe săptămînă.Dreptul funcționarului la protecția juridică în cadrul funcției adică autoritatea publică este obligată să asigure protecția funcționarului pșublic și a membrilor familiei lui împotriva amenințărilor și violențelor căror ar putea fi victimă în exercițiul funcției publice.dreptul funcționarului public la grevă, însă există anumite excepții, se interzice greva funcționarului dacă funcția e de importanță vitală.Înafară de drepturi funcționarul public are și un șir de obligații cu caracter general cum ar fi :Obligația de a respecta constituția, legislația în vigoare , tratatele internaționale la care RM este parte.Obligația de a respecta drepturile și libertățile cetățenilor.Obligația de a îndeplini cu responsabilitate, obiectivitate și proctitudine a atribuțiilor de serviciu.Obligația de a fi loeal a autorității publice în care activează.Obligația funcționarului public de a păstra conform legii secretul de stat precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care esunt considerate de interes public. Obligația de a respecta regulamentul intern al autorității publice.Obligația funcționarilor publici de conducere de a ajuta propunerile și inițiativele motivate ale personalului din dubordinie referitor la îmbunătățirea activității autorității publice.Obligația funcționarului public de a executa dispozițiile conducătorului ținînd cont de următoarele garanții, astfel funcționarul public are dreptul să refuze ,motivat în scris îndeplinirea dispozițiilor primite de la conducător pe care le consideră ilegale. Prin dispozție ilegală se consideră acea dispoziție care este în contradicție cu actele normative în vigoare, depășește competența autorității publice sau necesită acțiuni pe care funcționarul public are dreptul are dreptul să le îndeplinească, în cazul în care funcționarul public are dubii în ceea ce privește legalitatea unei dispoziții, el este obligat să comunice autorului dispozițiile dubiile sale și de asemenea să conducă la cunoștința pentru sesizarea cu privire la dispozițiile ilegale ale conducătorului.Obligația de a depune declarația cu privire la venituri, proprietate și de interese personale conform legii privind declararea și controlul veniturilor și al proprietățiipersoanelor cu funcție de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere din 19 iulie 2002 precum și a legii cu privire la conflictul de interese din 15 februarie 2008.

33. incompatibilitățile sau restricțiile față de funcționarii publici .Prin incompatibilitate se înțelege impossibilitatea prevăzută de lege ca un funcționar public să exercite anumite acțiuni, activități sau profesii, scopul acestor interdicții sau restricții este de a asigura buna funcționare a serviciului astfel ca funcționarul să-și consacre capacitățile personale exercitării funcției pe care o deține. Incompatibilitățile prevăzute pentru funcționarii publici sunt stabilite în Const. RM într-o măsură mai mică precum și în legile ce reglementează activitatea autorităților publice în care funcționarii își desfășoară activitatea, precum și legislația ce reglementează serviciul public în general. Astfe incompatibilități generale ce se referă la funcția publică și funcționarul public rezultă din legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, art. 25,26.Cum ar fi : 1- calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decît cea în care funcționarul a fost încadrat, adică un funcționar nu poate deține 2 funcții publice.2- funcționarul public nu are dreptul să desfășoare alte activități remunerate în cadrul autorității publice cu excepțiile prevăzute de lege, în al 2-lea rînd cu funcție de demnitate publică sau în funcție din cadrul canbinetului persoanei care exercită funcția de demnitate publică, cu excepția cazurilor cînd raporturile de serviciu sunt suspendate pe erioada respectivă. Nu pot exercita funcțiile reunerate prin contract fie de muncă fie civil în cadrul societăților sociale, întreprinderilor de stat sau municipale, precum și organizațiilor comerciale a căror activitate este controlată, subordonată sau ține de competența autorității în care funcționarul este angajat cu excepția activității științifice, didactice, de creație și de reprezentare a statului în societățile

economice. Modul de cumulare a acestor activități se stabilesc conform regulelor privind remunerarea muncii prin cumul a funcționarului publici, aprobate prin hotărîrea guvernului RM nr. 201 11.03.2009 privind punerea în aplicare a prevederilor legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. De asemenea funcționarul public poate cumula în cadrul autorității publice în cadrul autorității publice în care activează atribuțiile funcției sale cu atribuțiile unei funcții publice temporar vacante ceea ce se confirmă printr-un act administrativ al conducătorului autorității publice.3- Funcționarul public nu poate fi sau i se interzice a fi mandatar al unor terțe persoane în autoritatea publică în care-și desfășoară activitatea inclusiv efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită. Situațiile de incompatibilitate menționate trebuie să cedeze pe parcursul unei luni din momentul apariției. Dacă funcționarul public nu elimină situația de incompatibilitate în termennul prevăzut estedistituit din funcție. 4- Funcționarul public nu poate exercita o funcție publică în subordinea nemijlocită a unei rude directe ( părinte frate soră fiu fiică) sau unei rude prin afinitate, în cadrul aceleiașia utorități publice. INterdicția respectivă se aplică și în situația cînd conducătorul nemijlocit al conducătorului public are funcția de demnitate publică.Funcționarii ce se află în situațiile date vor interprinde acțiuni în vederea încetării raporturilor respective în termen de 2 luni. În caz contrat funcționarul public se transferă într-o funcție publică care exclude o astfel de subordonare, ear dacă transferul nu e podibil, funcționarul este eliberat din funcție.De assemenea alte incompatibilități, inclusiv conflicte de interese atît a funcționarilor publici cît și a altor persoane sunt stabilite prin legi speciale cum ar fi legea cu privire la conflictul de interese din 15 februarie 2008. Altă lege e legea cu privire la prevenirea și combatearea corupției 25. 04.2008. carereglementează modul de evitare a faptelor ce constituie conportament corupțional.34.avansarea in serviciu a functionarilor publiciA)Prin avansarea funcționarului public se înțelege transferarea funcționarului public cu acordul său întro funcție superioară sau conferirea unui grad superior.B)Avansarea funcționarului se face în rezultatul evaluării perforanților profesionale ale funcționarului public, evaluarea performanțelor ale funcționarului public se realizează prin comparea rezultatelor obținute în perioada evaluată cu perspectivele stabilite conform unor criterii de evaluare. Astfel obiectivele pentru fiecare funcționar pubic se stabilesc anual de către conducătorul autorității publice în care funcționarul public activează, respectîndu-se următoarele cerințe. 1-Prima cerință- să fie specifice obiectivele respective, activităților ce implică exercitarea prerogatielor de putere publică. 2- Obiectivele trebuie să fie măsurabile.3- ele trebuie să reflecte termenele de realizare.4- obiectivele trebuie să fie realiste5- Obiectivele trebuie să fie flexibile, adică să poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile autorității publice. Astfel revizuirea obiectivelor stabilite pentru funcționarul public se poate fi efectuată simestrial. Modificările respective se consemnează într-un proces verbal semnat de conducătorul autorității publice și de funcșionarulpublic care urmează să fie evaluat. Respectiv evaluare perfrmanțelor profesionale în baza obiectivelor stabilite se efectuează anual. Modalitatea de evaluare a performanțelor anuale a funcționarului public se efectuează conform regulamentului cu privire la evaluarea performanțelor profesionale a funcționarului public, aprobat prin hotărîrea guvernului RM nr. 201 din 11.03.2009 privind punerea în aplicare a prevederilor legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.Astfel evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publice de conducere de nivel superior se efectuează de către o comisie de evaluare a cărei membri se numesc de prim-ministru, ear evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici de conducere de nivel superior din alte autorități publice decît cele guvernamentale se efectuează de către comisiile de evaluare instituite de conducătorii autorității publice respective. Persoana care exercită funcție sau după caz întocmește un raport de evaluare , ear funcționarul public întocmește un raport de activitate pentru perioada respectivă. De asemenea o etapă a evaluarii poate fi și interviul , acesta este obligatoriu în cazul în care informațiile cuprinse în raportul de activitate a funcționarului și raportul de evaluare a conducătorului sunt diferite. Comisia de evaluare poate cere furnizarea de către funcționar despre activitatea sa în perioada respectivă. Fiecare evaluare se consemnează în fișa de evaluare, un exemplar al acesteia se transmite conducătorului, ear alta se păstrează în dosarul personal al funcționarului public evaluat. Dacă funcționarul public consideră că aprecierea nu corespunde aprecierii, acesta poate cere revizuirea calificativului acordat. Procedura de evaluare a performanțelor profesionale menționată este aplicabilă și în cazul funcționarilor publici de conducere și de execuție. În urma evaluării performanțelor profesionale, funcționarului public i se acordă unul din următoarele calificative, deci foarte bine , bine, satesfăcător și nesatesfăcător, respeciv în rezultatulevaluării performanțelor profesionale pot fi luate următoarele decizii. Prima variantă este cu privire la avansarea profesionarului sau menținerea în trepte de salarizare,a doua este cu privire la conferirea unui grad ce calificare superiora treia, cu privire la promovarea într-e o funcție publică superioară a patra, cu privire la distituirea din funcția publică.De asemenea în cadrul procedurii de evaluare a performanțelor funcționarului public se indentifică și necesitățile de dezvoltare profesionață a acestuea, astfel funcționarul public , are atît dreptul cît și obligația de a-și rwspectiv fiecare autoritate publică trebuie să-și asigure organizarea a unui sistem planificat de dezvoltare planificată continuă a funcționarului public care include aprofundarea și actualizarea cunoștințelor, dezvoltarea abilităților necesare pentru exercitarea eficientă , pentru exercitarea atribuțiilor funcției respective.Conform legii sunt stabilite un anumit număr de ore de dezvoltare funcțională continuă și anume conform legii este prevăzut 40 de ore anual.Modul de dezvoltare și perfecționare continuă a fuincționarului public se aprobă de guvern , în anumite cazuri prevăzute de lege și anume legea privind statutul public, și anume cînd durata este mai mare de 90 de zile pe an, funcționarul public poate fi obligat să-și anume prin angajament scris că după terminarea cursurilor va activa în funcționarea publică între 2 și 5 ani.Prin urmare legislația în vigoare prevede condițiile necesare ca funcționarii publici să aibă posibilitatea de avansare în serviciul public cît și în trepre de salarizare.

35. Modificarea sau suspendarea raportului de serviciu functionarilor publiciA)Modificarea sau suspendarea raportului de serviciu reprezintă o etapă a reglementării administrativ juridice a raporturilor de serviciu ce determină criteriile și mecanismele de intervenire a unor schimbări permanente sau provizorii în statutul funcționarului public. Conform legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, modificarea raporturilor de serviciu se face din următorii temei : 1 din interesul serviciului, 2 la cerereafuncționarului public.

Suspendarea raportului de serviciu presupune încetarea îndeplinirii pe o anumită perioadă a atribuțiilor de către funcționarul public și a plății drepturilor salariale de către autoritatea publică. Suspendarea raporturilor de servicu poate interveni din următoarele nmotive:1- circumstanțe cerute de voința părților.2- la inițiativa autorității publice.3- la inițiativa funcționarului public.

B)Nemijlocit , modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarului publicare loc prin următoarele modalități1- Promovarea în funcție2-avansarea în salarizare3- detașarea4-transferul ( și interimatul unei funcții publice de conducere).Promovarea în funcție se referă la dezvoltarea carierei funcționarului public, se efectuează prin ocuparea unei funcții superioare, celei exercitate, promovarea se face prin urmare în bază de merit, și nemijlocit este efectuată prin autoritatea publică, în care funcția publică este vacantă, conform legii poate fi promovat într-o funcție publică superioară funcționarul public care în rezultatul evaluării performanțelor personale a obținut calificativul foarte bine la ultema evaluare, sau calificativul bine la ultemele 2 evaluări.2- Avansarea dreptului de salarizare a funcționarului public se efectuează de asemenea în funcție de performanța acestuea, și anume cu condiția obținerii la performanțele personale cel puțin a calificativului bine. În cazul n care funcționarul obține calificativul satesfăcător, el rămîne în aceeaș treaptă de salarizare.3- Detașarea în interesul serviciului reprezintă modificarea temporară a raporturilor de serviciu și se dispune de către conducătorul autorității publice la solicitarea autorității publice în interesul căreia se efectuează detașarea. Detașarea poate fi efectuată pe o perioadă de cel mult un an, ear cu acordul funcționarului public, perioada detașării mai poate fi prelungită cu încă un an, legea stabilește anumite restricții, și anume detașarea funcționarului public nu poate fi efectuată mai des de o dată la 5 ani. Pe perioada detașării, funcționarul public își păstrează funcția publică, însă el este salarizat de către autoritatea publică la care este detașat, respectiv salariul funcționarului nu poate fi mai mic decît salariul de la locull de muncă precedent. Dacă funcționarul este detașat într-o altă localitate, autoritatea publică beneficiară suportă costul integral al transportului tur-retur, cel puțin o dată pe lună, precum și costurie de cazare. Funcționarul public nu are dreptul să refuze detașarea decît din motive întemeiate prevăzute de lege cum ar fi

graviditatea, creșterea de unul singur a unui copil minor, starea sănătății confirmată prin certificat medical care interzice detașarea ... În alte cazuri organul dispune de eliberarea din serviciu a funcționarului public.4- Transferul, reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu care poate avea loc între autorități publice sau între subdiviziunile superioare din aceeaș autoritate publică. Transferul se face în interesul serviciului sau la cererea funcționarului public. Transferul în cadrul aceleeaș autorități publice se efectuează de către conducătorul autorității respective, pe cînd în cazul transferului între autoritățile publice, acestea se efectuează prin acceptarea transferului de către conducătorul autorității în care lucrează funcționarul public, și numirea în funcție în interesul autorității căreia se efectuează transferul.Transferul se face numai cu acordul ascris a funcionarului public, într-o funcție echialentă cu funcția efectuată de funcționarul public. Respectiv în cadrul transferului de serviciu într-o altă localitate, funcționarul are dreptul la acoperirea tuturor cheltuielelor de transport și la un concediu suplimentar plătit de 7 zile calendaristice de către autoritatea la care se face transferul. De asemenea transferul poate fi efectuat la cererea funcționarului public, însă acest transfer poate fi efectuat atît într-o funcție deținută atît și într-o funcție de nivel inferior, autoritățile publice pot da publicității funcțiilor publice care pot fi ocupate prin transfer la autoritățile pub, prin cerere. Funcționarii publici de confucere de nivel superior pot fi transferați în interesul serviciului într-o funcție de serviciu de nivel superior care este vacantă în cazul în care este necesară coordonarea unor activități complexe sau coordonarea unor proiecte sau programe de importanță majoră. În cazul acestor funcționari, transferul în interesul serviciului nu poate fi realizat mai des decît odată pe an. Refuzul funcționarului de a accepta transferul în interesul serviciului din motive neîntemeiate condiționează eliberarea acestuea din funcția publică. De asemenea o varietate a transferului este interimatul funcției publice de conducere care reprezintă exercitarea temporară a unei funcții publice de conducere de către un funcționar care întrunește condițiile necesare pentru ocuparea acestei funcții și nu are sancțiuni disciplinare nestinse. Conform legii nu se consideră interimat situația cînd funcția publică de conducere este exercitată temporar de către adjunctul titularului funcției publice în cauză. Interimatul se aplică pe o perioadă de cel mult 6 luni pe an, și această perioadă poate fi prelungită cu încă cel mult 6 luni dacă a fost organizat concursul însă funcția publică nu a fost ocupată. Dacă funcția publică este temporar vacantă, interimatul se dispune pînă la data expirării termenului de suspendare de serviciu. În legislațția în vigoare ar fi necesară o reglementare mai clară a modalităților de modificare a de serviciu, de exemplu a funcționarilor publici de nivel superior sau interimatul funcției publice de conducere ar fi de temei o modalitate de detașare ca mod de modificare temporară a raporturilor de serviciu.

Raporturile de serviciu se suspendă în următoarele circumstanțe cerute de voința părțilot cum ar fie:Algereaq saun numirea pe o anumită perioadă în funcția de demnitate publică sau încadrarea unei anumite persoane a , concediul de maternitate, motiv de boală, forță majoră confirmată în... și alte circumstanțe.Respectiv raporturile de serviciu pot fi suspendate de către autoritatea publică în următoarele cazuri:1- funcționarul public este supus arestului preventiv sau este aplicat arest contravențional,2- pe durata anchetei de serviciu dacă exercitarea în continuare a atribuțiilor ar putea afecta desfășurarea respectivă a anchetei și rezultatele acesteia.3- recunoașterea funcționarului în calitate de bănuit sau emiterea în privința acestuea a ordonanței , depunerea sub învinuire pînă la rămînerea definitivă a sentinței judecătorești. La cererea funcționarului public raporturile de serviciu se suspendă în așa cazuri cum ar fi de înregistrare de concurent electoral sau persoana de încredere a concurentului electoral, concediu de îngrijirea copilului de pînă la 6 ani, condeciu de îngrijire a unui membru a familiei de pînă la un an, de asemenea poate fi solicitat concediul neplătit pînă la 60 de zile.Cererea de suspendare a raporturilor de serviciu se depune în scris cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea. respectiv suspendarea raporturilor de serviciu se aprobă sau după caz se onstată de actul administrativ al persoanei sau organului cu competența legală, denumirea în funcție. Suspendarea raporturilr de serviciu se contrasemnează în dosarul personal și carnetul de muncă cu excepția concediului de materniatate, boală, traumatism sau concediul neplătit. În situația în care motivele ce au provocat suspendarea raporturilor de serviciu încetează înainte de termen sau la sfîrșitul perioadei la care a fost , funcționarul este reîncadrat în funcția publică sau este încadrat într-o funcție publică echivalentă dacă funcția anterioară nu mai există, excepție de la regula menționată facef situația în care autoritatea publică a fost lichidată. Dacă în cadrula utoritățoo publice nu există funcție echivalentă vacantă, cu acordul scris al acestuea el poate fi incadrat într-o funcție publică de nivel inferior ear în cazul lichidării funcționarului public se restabilește.36. incetarea a raporturilor de serviciu a functionarilor publiciA)Încetarea rap. de serviciu este ultema etapă și se referă la întraruperea definitivă a raporturilor între funcționarul public și autoritate publică, ca și în cazul suspendării raportului de serviciu, încetarea rap de serv. are loc din următoarele motive:1- circumstanțe cerute de voința părților2- încetarea rap. de serv. la inițiativa 3- încetarea rap se serv. la inițiativa funcționarului public.B)Conform legii, raporturile de serviciu în circumstanțe cerute bine de voința părților încetează în așa cazuri cum ar fi:1- rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești în care funcționarul este dispărut fără urmă sau decedat2- funcț. pub. nu mai are cetățenia RM sau nu are capacitate juridică deplină de exercițiu.3- Funcț. pub. a împlinit vîrsta necesară ce-i dă dreptul la pensi pentru limita de vîrstă.4- prin hotărîrea jud-ă definitivă sa constatat nulitatea definitivă a actului de numire în funcție.5- funcționarul public a fost condamnat la privațiune de libertate sau a fost privat de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a ocupa anumite funcții.6- A expirat termenul pentru care funcția publică a fost ocupată pe o perioadă determinată.7- În caz de forță majoră sau decesul funcț pub.Încetarea acordului de servicu în circumstanțe cerute de voința părților se face în termen de 5 zile lucrătoare din intervenirea sau aducerea la cunoștință a aut. pub. a cazului respectiv prin actul admin-v a persoanei sau organului ce are ca competență legală de numire în funcție.Conform legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public , încetarea rap. de serv. în inițiativa aut. pub. are loc prin următoarele 2 modalități:1- eliberarea din funcția publică și 2 – destituirea din funcția publică.Prima modalitate în deosebire de a doua nu dispune ca regulă a aut. pub. în cazula ut. pub. astfel persoana cu compenență legală dispune de eliberearea din funcție printrun act administrativ care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare în următoarele situații.1- aut. pub. sa încetat 2- aut pub este mutată într-o altă localitate ear funcționarul public refuză să o urmeze3- aut. pub. își modifică efectivul de personal4- admiterea cererii de restabilire a cererii de admitere a funcționarului public care a fost eliberat sau a fost destituit ilegal.5- obținere de către funcționarul public debutant a calificativului nesatesfăcător.6- starea sănătății constatată prin decizie a organelor de expertiză medicală a competenței vitilății care nu-și 7- refuzul neîntemeiat a funcționarului public de a accepta detașarea în interesul de serviciu.8- și alte perioadeÎn cazul eliberării din funcția publică în baza lichidării , mutarea autorității sau reorganizarea statelor de personal, autoritatea publică este obligată să acorde funcționarului public un prealiz cu o durată de 30 de zile, în restul cazurilor de 15 zile, inclusiv în acestă perioadă, funcționarului public i se reduce orele de muincă pînă la 2 ore zilnic.De asemenea în cazurile menționate dacă în cadrul aut. pub dacă există funcții vacante, funcționarul public poate fi transferat din cerere sauÎn cazul reducerii sau modificării statutului de personal nu poate înființa posturi funcționale timp de 1 aqn de la data schimbării efectuate. Persoana sau organul cu competența legală de numirea în funcție dispune distituirea funcționarului public a funcț pub. printr-un act administrativ vare deasemenea se comunică funcționarului public în termen de 5 zile de la emitere. . în următoarele cazuri:1- dacă anterior funcționarului public au fost aplicare sancțiuni disciplinare sestinse în modul stabilit.2- Ca rezultat al aplicării a sancțiunii disciplinare pentru o singură abatere disciplinară care a avut consecințe grave, există un motiv legal de incompatibilitate, ear funcționarul public nu a acționat în vederea încetării acesteea în termenul stabilit de lege. Incompetență profesională prin obținerea calificativului nesatesfăcător a performanțelor funcționale a funcționarului public.3- refuz de a depune jurămîntul.4 din inițiativa funcționarului public.Încetarea fin inițiativa funcționarului public are loc prin demisie , adică comunicarea în scris persoanei sau organului care are ca competență legală de numire în funcție despre intenția de încetare a raporturilor de serviciu. Cererea de demisie nu trebuie să fie motivată și efectele se produc după 14 zile calendaristice de la comunicare. Cu acordul părților demisia poate fi acceptată la data solicitată de funcționarul public, dar nu mai tîrziu de 14 zile calendaristice.

Și o excepție: în cazul demisiei funcționarului public în legătură cu pensionarea , stabilirea gradului de validitate, trecerea cu traiul în altă localitate, îngrijirea copilului pînă la 14 ani, alegerea în funcția electivă, autoritatea publică este obligată să accepte demisia în termenul indicat în cerere în limita perioadei de 14 zile calendaristice.

37.stimularea ale functionarilor publiciA)Stimularea funcționarilor publii pare a fi la prima vedere un aspect nu atît de important comparativ cu prevederile ce reglementează incompatibilitățile și mecanismele de performanță ale funcționarilor publici. Însă reieșind din specificul firii umane, aplicarea măsurilor de stimulare servește drept imbold ca funcționarul să depună eforturi noi în realizarea sarcinilor serviciului public, reieșind din legislație și știința în domeniu, stimularea poate fi stimulată în următoarele 2 categorii:1- înlesnirileÎnlesnirile reprezintă beneficii pentru toțu funcționarii publici în scopul de a face mai atractivă și mai comodă activitatea în cadrul serviciului public.2- măsuri de încurajare sau stimularea propriuzisă La rîndul lor poartă un caracter astfel reieșind din conținutul acestora avem măsuri de încurajare cu caracter moral și cu caracter material. După ordinea de acordare , pot fi măsuri de încurajare cu caracter general, și cu caracter special.B)Stimularea funcționarilor publii pare a fi la prima vedere un aspect nu atît de important comparativ cu prevederile ce reglementează incompatibilitățile și mecanismele de performanță ale funcționarilor publici. Însă reieșind din specificul firii umane, aplicarea măsurilor de stimulare servește drept imbold ca funcționarul să depună eforturi noi în realizarea sarcinilor serviciului public, reieșind din legislație și știința în domeniu, stimularea poate fi stimulată în următoarele 2 categorii:1- înlesnirileÎnlesnirile reprezintă beneficii pentru toțu funcționarii publici în scopul de a face mai atractivă și mai comodă activitatea în cadrul serviciului public. În legislație înlesnirile sunt denumite și garanții sociale, Astfel funcționarului public îi pot fi acordate autoare materiale în vederea soluționării problemelor sociale și de trai conform legislației în vigoare. De asemenea funcționarul piblic beneficiază de pensie , inclusiv are dreptul pensionării anticipate, plus dreptul la o indemnizație unică în proporție de 50% din salariul funcției stabilit pentru funcția deținută la momentul depunerii cererii pentru fiecare an complet de activitate la momentul depunerii cererii. De asemenea funcționarii publici beneficiază de îndemnizații în cazul funcț pub, i se achită salariul pe 6 luni, Are concediul anual pe o durată de 25 zile calendaristice, nu se iau în considerație zilele nelucrătoare, funcționarii pot beneficia și de alte forme de înlesniri prevăzute de lege.2- măsuri de încurajare sau stimularea propriuzisă La rîndul lor poartă un caracter astfel reieșind din conținutul acestora avem măsuri de încurajare cu caracter moral și cu caracter material. După ordinea de acordare , pot fi măsuri de încurajare cu caracter general, și cu caracter special.Măsuri de încurajare cu caracter moral influențează asupra stării psihice a funcționarului public, de exemplui conform art 40 din legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, stimularea funcționarului poate fi sub formă de mulțumire, diploă de onoare, ear pentru succese deosebite, funcționarul public poate fi decorat cu destincții de stat conform legii cu privire la distincțiile de stat ale RM din 30 iulie 1992.La rîndul lor măsurile de încurajare cu caracter material are o expresie bănească sau o anumită valoare cum ar fi premii, cadouri de preț, etc. Stimulările menționate se aplică de regulă de către persoana sau organul care are competența legală de numire în funcție printrun act administrativ. de asemenea stimulările se înscriu în dosarul personal al funcționarului public și carnetul de muncă al acestuea. De asemenea măsurile de încurajare cu caracter general se aplică conform legislației conform serviciului public și altui act normativ aferent, ear măsurile de încurajare cu caracter special se aplică în cazuri de excepție cum ar fi de exemplu trecerea înainte de termen în gradul de calificare superior sau în gradul ce îl depășește pe cel inferior cu un grad, precum și trecerea la o altă funcție superioară, adică măsurile de încurajare cu caracter special au loc în situațiile cînd funcționarul a îndeplinit misiuni de importanță deosebită și în asemenea cazuri are loc o îmbinare dintre măsurile de încurajare cu caracter moral și cele cu caracter material.Concluzie, Prin urmare stimularea reprezintă o apreciare sau o aprobare a activității funcționarilor publici avînd ca scop creșterea eficienței activității serviciilor publice sau autorităților publice. unii autori din doctrină consideră că măsurile de aplicare a răspunderii juridice de asemenea stimmulează funcționarii să îndeplinească mai bine atribuțiile de serviciu, însă putem menționa că măsurile de răspundere juridică nu asigură eficiența și spiritul caracteristic însă efectuează efectul opus, însă asigură ca funcționarii să activeze în limitele legii și să nu treacă sub nivelul minim de comportare necesară. De asemenea aplicarea răspunderii juridice față de funcționarii publici este destul de importantă și de necesară deoarece încălcările admise de funcționarii publici aduc atingere sau lezează interesele societății și statului, inclusiv pot leza drepturi, libertăți, și interese legitime ale cetățenilor concreți. conform art 56 din legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu a normelor de conduită pentru pagube materiale pricinuite, pentru contravenții sau infracțiuni săvîrșite în timpul serviciului sau în urmă cu exercitarea funcției publice, funcționarul public poate purta următoarele forme de răspundere juridică: răspundere disciplinară , civilă, contravențională, penală. Este necesar de menționat că prevederile legii cu privire la funcția publicăși statutul funcționarului public nu stipulează expres așa formă de răspundere , cuma r fi răspunderea materială care paote surveni în situația cînd funcționarul public cauzează prejudiciul autorităților în funcție cu exercitarea funcției de srviciu. Însă această formă de răspundere juridică poate fi dedusă reieșind di art 76 din legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care prevede că dispozițiile date se completează cu regementări din cod civ, și reglementări contravenționale sau penale , în caz că .....38.raspunderea disciplinara si raspundera civila a functionarilor publiciRăspundere disciplinară a funcționarilor publici survine pentru comitereaunor abateri disciplinare , adică încălcarea discipinei de serviciu, această formă de serviciu juridică, este reglementată conform legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum și conform regulamentelor și statutelor disciplinare pentru statutele speciale de funcționari, cum ar funcționarii organelor afacerilor interne, militare, etc. Art. 57 din legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, stabilește care fapte constituie abateri disciplinare cum ar fi:întîrzierea sistematică de la serviciu, absența sistematică de la serviciu mai mult de 4 ore , măsuri nejustificate de îndeplinire a sarcinilor funției.Pentru comiterea abaterilor de la serviciu a funcționarului public îi pot fi aplicate următoarele sancțiuni disciplinare :avertismentul,mustrare, mustrare aspră, suspendarea dreptului de a fi promovat în funcție în decursul unui an, suspendarea ddreptului de a fi avansat în drepturi de avansare în perioade la de 1 la 2 ani, și cea mai severă măsură distituirea din funcție.Sancțiunile disciplinare enumerate se aplică în termen de 6 luni de la data săvîrșirii abaterii cu excepția sancțiunii disciplinare pentru privind declararea de interese, care poate fi aplicată în termen de 6 luni de la data rămînerii definitive a actului prin care se constată săvîrșirea abaterii disciplinare.Sancțiunea disciplinară, cu excepția avertismentului poate fi aplicată doar după cercetarea prealabilă a faptei, și după audierea exhitabilă a funcționarului public de către comisia de disciplină, Aceste acțiuni disciplinare urmează a fi efectuate în cel mult o lună de la data constatării faptei. Comisia de disciplină este formată dontr-un organ al organizației sindicate sau în cazul în care funcționarii nu sunt organizați în sindicat trebuie să fie un reprezentat reprezentat prin votul majorității funcționarilor publici pentru a fi în cadrul comisiei de disciplină, activitatea comisiei de disciplină este reglementată prin regulamentul cu privire la comisia de disciplină aprobar ptin regulamentul guvernului nr. 201 din 11martie 2009, privind punerea în aplicare a ......În situația în care fapta funcționarului public conține în același timp componentele unei abateri dicipplinare și componentele unei iinfracțiuni, procedura de examinare a cazului se suspendă de comisia .... pînă în momentul cînd se începe scoaterea urmăririi penale scoaterea urmăririi penale sau pînă în ,momentul cînd instanța încetarea procesului penal. astfel comisia este obligată să ceară funcționarului public privind fapta comisă. De asemenea la stabilirea sancțiunii disciplinare s eva ține cont de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare de circumstanțele în care aceasta a fost săvîrșită de comportamentul funcționarului public în cadrul serviciului public, precum se va ține cont și a altor sancțiuni disciplinare a căror termen nu a expirat. După cercetarea peaabilă comisia de disciplină propune autorității publice sancțiunea ce ar putea fi aplicată funcționarului public vinovat, nemijlocit, sancțiunea disciplinară se aplică de persoana sau organul ce are competența legală de numire în funcție, actul normativ cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare se aduce la cunoștința funcționaruluipublic în termen de 5 zile contra semnătură. Termenu de acțiune, sancțiune disciplinară nu poate depăși un an de la dta aplicării cu excepțiile prevăzute de lege, adică după expirarea unui an de la aplicarea sancțiunii se consideră că funcționarul public nu a fost supus răspuderii disciplinare, funcționarul public sancționat poate fia tacat actul de răspuindere disciplinară în instanța de contecios administrativ conform modului stabilit prin lege.Răspunderea civilă ca formă de răspundere juridică are ca temei cauzarea unui prejudiciu persoanei terțe de către autoritatea publică iclusiv cu atragerea la răspunderea solidară a funcționarului public vinovat. Această formă de răspundere juridică rezultă din art 53 const RM și anume acest articul spune:...De asemenea conform art 1404 din cod civ al RM din 6 iunie 2002, prejudiciul cauzat printrun act administrativ , sau nesoluționarea unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul acesteia se repară integral de autoritatea publică, persoana cu

funcție de răspundere va răspunde solidar , în cazul intenției sau culpei grave. De asemenea persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral prin acțiunile menționate, însă autoritatea publică nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de al adopta precum și omisiunea de a pune în aplicare o lege. În contextul celor menționate, art. 20 din legea conteciosului administrativ din 10 februarie 2000 prevede că cererea de chemare în judecată poate fi formulată și împotriva funcționarului public din autoritatea publică care a elaborat actul administrativ sau care a refuzat să soluționeze cererea dacă se solicită despăgubiri, în cazul în care despăgubirea este admisă, funcționarul este obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică, la rîndul său autoritatea publică poate chema în garanție superiorul său care ia ordonat să soluționaze actul normativ sau soluționarea cererii, prin urmare subiect al răspunderii civile poate fi atît autoritatea publică cît și autoritatea publică, precum nu exisă reglementarea privind a funcționarului public. De rînd cu răspunderea civilă este necesar de menționat răspunderea materială care în literatura de specialitate, atît săspunderea civilă cît și cea sunt combinate în răspunderea pecuniară.Răspunderea materială survine pentru prejudiciul cauzat autorității publice de către funcționatul public, și această formă de răspundere este reglementată de codul muncii din 28 martie 2003 cum ar fi art 333, 334 din codul muncii etc. Răspunderea materială poate fi de 2 feluri:răspundere materială limitată și răspundere materială deplină.

39. raspunderea penala a functionarilor publiciA)Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.Răspunderea penală este cea mai severă formă de răspundere juridică aplicabolă funcționarilor publici pentru comiterea unor infracțiiuni pentru exeritarea unor atribuții de serviciu.B)Răspunderea penală conform condițiilor de aplicare este apropiată de răspunderea contravențională, adică funcționarul public este atras de răspundere penală dacă întrunește următoarele 2 condiții, funcționarul ăn temei sau caregulă are calitatea de persoană cu funcția de răspundere sau persoană publică și persoană cu funcție de demnitate publică, precum și persoană publică străină ori funcționar internațional.Și a doua condiție: infraciunea ține de neîndeplinirea sau îndepllinirea necorespunzătoare a tribuțiilor de serviciu. Noțiunile de persoane cu funcție de răspundere, persoană publică, pesoană cu funcție de demnitate publică și persoană publică sunt prevăzute în art 123, și 123prim al codului penal din 2002. și cod penal nou. Conform capitolului 15 di partea specială a codului penal, funcționarii publici pot purta răspundere penală pentru următoarele componențe de infracțiuni: 1- coruperea pasivă , art 234 cod penal2- coruperea activă, art 3253- traficul de influență art 3264- abuzul de putere sau abuzul de serviciu, art 3275- excesul deputere sau depășirea atribuțiilor de serviciu , art 3286- neglijența în serviciu art 3297- încălcarea regimului de confidențialitate a informațiilor de venituri și proprietate art. 330 cod penal,8- falcul în acte publice 3 2 cod penalConform al codului penal al RM nr 332 din 14mai 2003, pentru funcționarii publici învinuiți de unele infracțiuni poate fi dispusă funcționarea provizorie a funcționarului din funcție sau de a suspenda din activități sau ... Deci persoanei suspendate provizoriu i se intrerupe remunerarea , însă în suspendare se păstrează vechimea în funcție. Suspendarea provizorie în funcție este efectuată de la demersul procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală, hotărîrea autorității privind suspendarea poate fu atacată la conform prevederilor din codul de procedură penală.Răspunderea contravențională a funcțioarului public survine în cazul unei contravenții partea specială a codului nr. 24 octombrie 2008. Conform arlin 16 funcționarul public răspunde contra. în cazul cînd are calitatea de persoană cu funcție de răspundeși și 2 contravenția are calitatea a atribuțiilor de serviciu, cu persoană cu funcție de serviciu se înțelege persoana căreiaunei persoane în autoritate publică sau centrală i se acordă obligații în exercitarea funcției publice sau acțiunilor administrative de sispoziție organizatorice ori economice. În ceea ce privește că condiția cînd contravenția ține de exercitarea funcției de servicu aceasta presupune următoarele situații: folosirea intenționată a atribuțiilor contrar situației de serviciu, depășirea atribuțiilor acordate de serviciu alt caz neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, în lipsa condițiilor menționate, persoana vinovată va răspunde ca persoană fizică.Printre formele de constrîngere statală (cercetate în capitolul IV), ca reacţie la fapta contravenţională ilicită şi comisă cu vinovăţie, un locimportant îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează comportamentul cu normele juridice. Unul dintreelementele constitutive ale noţiunii de contravenţie este sancţionarea faptei ilicite comise, prevăzute de lege. Sancţiunea contravenţionalăeste un element obligatoriu al normei contravenţionale materiale, în care sînt stipulate măsurile de influenţare a statului asupra persoaneicare, cu vinovăţie, a comis o abatere contravenţională, ea fiind un mijloc de garantare (de protejare) a normei juridice. Pornind de laconţinutul art. 32 din CC al RM, putem afirma că prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrîngere sau de reeducareaplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de săvîrşire a unor noi contravenţii atît de cătrecontravenientul însuşi, cît şi de către alte persoane. Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală prevăzută de legeacontravenţională şi aplicată făptuitorului în modul stabilit de lege pentru săvîrşirea cu vinovăţie a contravenţiei, avînd drept scop ocrotireavalorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte a lui, prevenirea comiterii unor noi contravenţii atît de către cel sancţionat, cît şide către alte persoane. Din definiţia sancţiunii contravenţionale rezultă caracterul ei triplu: măsură de constrîngere statală, mijloc dereeducare şi măsură de prevenire a abaterilor contravenţionale.42.statul administrative-juridic a cetatenilor rm….Cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, beneficiază în egală măsură de toate drepturilesocial-economice şi politice şi de libertăţile proclamate şi garantate de Constituţie şi de alte legi, de acordurile internaţionale la careRepublica Moldova este parte. Numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a alege şi de a fi aleşi, de a ocupa funcţii ce implicăexercitarea autorităţii publice şi de a participa la referendum, în modul stabilit de lege. Statutul de drept al cetatenilor il constituie totalitateaobligatiilor si drepturilor in procesul relatiilor adm juridice, astfel de relatii apar in procesul interactiunilor cetateanuluiu cu alti subiecti ai dr adm. Drepturile si obligatiile cet RM sint reglementate atat in constitutie cit si de normele dr admCetăţenia RMse dobîndeşte prin: a) naştere; b) recunoaştere; c) înfiere; d) redobîndire; e) naturalizare. Cetăţenia RM poate fi dobîndită şi întemeiul acordurilor internaţionale.Cetăţenia se pierde: a) prin renunţare; b) prin retragere; c) în temeiul acordurilor internaţionale. Statutul administativ juridic include o seriede elemente:drepturile adm juridice, obligatiile, responsabilitatea si raspunderea. Drepturile adm jur sint dr la libertatea si inviolabilitate pers, libera cisruclatie, dr la inviolabilitatea domiciliului,de a participa in activitatea sindicala. Obligatiile cet RM: sa fie in raport deconformare cu toate normele juridice ce reglementeaza procesul de administratie publica, sa achite legitim impozitele, sa apere patria, sa protejeze natura si mediul ambiant.Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot fi desemnaţi în funcţii sau antrenaţi în activităţi pentru care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, secere cetăţenia RM. Ei sînt obligaţi să treacă examenul medical în scopul depistării virusului imunodeficitar uman (HIV) şi a maladiei SIDA. Au dreptul să primească indemnizaţii, pensii şi alte tipuri de asigurări sociale, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Au dreptul de a cere protecţie misiunii diplomatice a statului lor. Cetăţenii străini şi apatrizii nu beneficiază de dreptul de a alege şi de a fi ales în organelelegislative, executive şi în alte organe eligibile, şi nici de a participa la sufragiu universal. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot fi membri de partide şi de alte organizaţii social–politice. Nu pot satisface serviciul militar în forţele armate ale RM.Ei poartă răspundere administrativă şi penală pentru încălcarea legislaţiei în vigoare. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi expulzaţi din Republica Moldova, dacă: a) intrarea şişederea lor în republică sînt efectuate ilegal;b) aflarea în RM aduce prejudiciu siguranţei naţionale, ordinii, sănătăţii ori moralei publice.Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîriiinstanţei de judecată.Intentarea dosarului de expulzare se efectuează de către persoanele cu funcţii de răspundere. Expulzarea se efectueazăde către organele afacerilor interne în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. Ei sînt expulzaţi în ţara ai cărei cetăţeni sînt sau ale cărei autorităţi le–au eliberat actele deidentitate.43.notiunea si categoriile si formele de realizare a administratiei publiceDiviziunea puterilor în stat presupune atît o stabilitate a funcțiilor și competenței fiecărei puteri cît și înzestrarea puterilor statului cu un mecanism concret de funcționare. Prin intermediul acestui mecanism competențele fiecărei puteri se transformă în activități practice concrete, cele menționate sunt aplicabile și puterii executive adică autorităților administrației publice, prin urmare se conturează noțiunea de forme de realizare a administrației publice, din punct de vedere semantic noțiunea de formă este strîns legată de noțiunea de conținut și anume forma reprezintă o variantă sau alta de exprimare a conținutului. În ceea ce privește activitatea executivă în cadrul statuui, forma reprezintă modul de exprimare a conținutului juridico statal al acesteia, fiecare autoritate a administrației publice sau reprezentantul acesteia are posibilitatea reieșind din competența sa de a acționa într-un mod sau altul în dependență de situația concretă, transformarea acestor posibilități în realitate presupune săvîrșirea unor fapte concrete cum ar fi adoptarea unei decizii , examinarea și soluționarea unei cereri sau altei petiții etc. asemenea acțiuni exprimă conținutul funcțiilor administrative prin intermediul cărora se realizează competența subiectului administrării, însă acțiunile autorităților administrative sunt diferite după caracterul și destinația lor, ca urmare și variantele de exprimare exterioară de asemenea sunt diferite, dacă autoritatea publică îndeplinește acțiuni cu caracter de influență administrativă acțiunile de acest gen capătă ca regulă o axprimare exteioară în afara aparatului său, adică în interacțiune cu obiectul administrării.

Dacă acțiunile autorității publice nu îndeplinesc o asemenea influență cu caracter autoritar , ele de asemenea trebuie să fie exprimate într-o formă corespunzătoare adică în cadrul unor relații mai mult cu caracter de organizare internă evident care apar în interiorul aparatului organului, o deosebită importanță o au consecințele acțiunilor autorităților administrației publice, în anumite cazuri aceste acțiuni generează efecte juridice directe ear în alte cazuri nu au asemenea consecințe juridice. În primul caz este vorba de acțiunile prin intermediul cărora se realizează nemijlocit o influență cu caracter administrativ, fie în cadrul autorității publice , fie în afara ei.Prin urmare prin formă a administrației publice se înțelege o acțiune exteriorizată a autorității publice inclusiv reprezentantului acesteia efectuată în limitele competenței prevăzute de lege sau conform legii care generează efecte fie cu caracter juridic , fie cu caracter nejuridic. Dacă consecințele unor asemenea acțiuni au caracter juridi cau au o importanță juridica atunci ele mai sunt numite forme juridice administrative, în activitatea practecă, formele administrației publice sunt diverse și alegerea unei forme sau alta depinde de foarte multe circumstanțe cum ar fi caracterul competenței autorității publice, particularitățile obiectului administrării , scopurile concrete ale acțiunile administrării etc, reglementarea formelor de reglementare ale administrației publice se efectuează în principal prin normele de drept administrativ, de regulă acest gen de norme se conțin în actele juridice prin care se stabnilește statutul juridic al administrății autorității publice. În calitate de forme principale de realizare a administrației publice pot fi considerate următoarele: emiterea sau adopptara actelor administrative fie cu caracter normativ fie cu caracte individual, a doua formă este aplicarea actelor normativ inclusiv administraticve adică săvîrșirea în temeiul lor a unor acțiuni ce produc efecte juridice. A treia formăăă este forma de activitate contractuală, adică forma de încheiere unor contracte administrative. A patra formă săvîrșirea unor acțiuni cu caracter organizatoric. Ultema formă e îndeplinirea unor acțiuni trhnico organizatorice și a unor acțiuni material tehnice. Formele menționate pot fi clasificate în următoarele categorii:1- formele juridice de realizare a administrației publice2- formele nejuridiceFoemele juridice totdeauna produc efecte juridice bine determinate ele fiind numite forme normativ juridice ale administrației publice, la această categorie se referă primele 3 forme menționate adică emiterea sau adoptarea actelor juridice cu caracter normativ sau individual, , și încheierea contractelor administrative.În ceea ce privește formele nejuridice ele nu produc efecte juridice directe deși în anumite cazuri au importanță pentru realizarea eficientă a formelor juridice , la această categorie se atribuie ultemele 2 forme menționate adică săvîrșirea unor acțiuni cu caracter organizatoric, îndeplinirea unor acțiuni tehnico organizatorice sau operațiuni material tehnice.Emiterea sau adoptarea actelor administrative cu caracter normativ sau individul se referă la principala formă de realizare a administrației publice, avînd în vedere că autoritățile administrative în principal și subsidiar alte autorități publice pentru a executa organizarea și executa în concter prevederile legii emit sau adoptă un număr impunător de acte normative și individuale.în ceea ce privește a doua formă adică aplicarea actelor normative se referăla aplicarea atît a normelor prevăzute în lege cît și a normelor din actele administrative cu caracter normativ. Aplicarea actelor normative presupune săvîrșirea în temeiul lor a unor acțiuni ce produc efecte juridice cum ar fi, acordarea unor drepturi speciale cum ar fi certificate. A treia formă menționată este încheierea contractelor, încheierea contractelor ca formă de realizaer a administrației publice este acceptabilă cu condiia că aceste contracte au un caraqcter normativ-juridic, cum ar fi de exemplu anumite înțelegeri dintre autoritățile administrative și formațiunile nestatale privind administrarea patrimoniului public , transmiterea în baza unor acorduri sau înțelegeri respective a unor împuterniciri din partea unor autorități publice locale etc. Însă în cazul în care contractele încheiate de autoritatea publică se bazeaqză pe egalitatea juridică a părților cum ar fi anumite contracte civile, asemenea contracte nu pot fi considerate forme administrativ juridice, conform unelor opinii din doctrină, contractul administrativ este contractul încheiat de o persoană de drept public, în temei autoritate a administrației publice, prin prezența clauzelor exorbitante sau participarea co contractanțelor la executarea acelueași serviciu public. În legislația statului nostru există noțiunea legală a contractului administrativ șo anume este prevăzut în art. 2 din legea cinteciosului administrativ, conform căreia contractul administrativ este un contract încheiat de o autoritate publică în virtutea prerogativelor de putere publică avînd ca obiect administrarea și folosirea bunurilor în proprietate publică, executarea lucrăr=ilor de interes public, prestarea de servicii publice precum și activitatea funcționarilor publici ce reiese din reațiile de muncă reglementate din statutul juridic al acestora.

44.notiunea si insemnatatea actelor administrativeActul administraiv este manifestarea juridica unilaterala de vointa cu caracter normativ sau individual a unei autoritati publice, emis in vederea organizarii executarii sau executarii concrete a legii.Actul administrativ este un act juridicA.M este o manifestare unilateral de vointa de puterea.m este o forma principala de activitate a organelor administratiei publicea.m este obligatoriu spre indeplinire si respectarea.m au o putere juridica inferioara legiia.m. este de regula executoriu imediat

45. clasificarea actelor administrativedupa competenta materiala-cu caracter general-de specialitateDupa competenta teritoriala emise de

- organele adm publice centrale- -organele adm publice locale

Dupa natura efectelor juridice pe care le produc:-care acorda drepturi-care constata existanta unui dreptDupa numarul manifestarilor de vointa

- Simple ce contin o singura manifestare de vointa- Complexe ce contin 2 sau mai multe manifestari de vointa

Dupa intinderea efectelor pe care le produc:-normative-individuale

46.cerintele innaintate fata de actele administrative1)Pentru ca actele administrative sa produca efecte juridice si sa indeplineasca acel rol de punere in actiune a prevederilor legislative , fata de ele sunt inaintate mai multe cerinte sau conditii atit generale cit si speciale. Sunt inaintate urmatoarele cerintele fata de actele administrative: sa fieemise de organul competent; sa fie emise pe baza si in vederea executarii legii; semnate de functionarul public competent; emise in formascrisa; sa cuprinda elementele de forma (semnatura , data, etc); sa fie contrasemnate cind legea o cere; emise cu respectarea procedurii devotare pentru actele votate de organul colectiv. Publicate in MO al RM si aduse la cunostinta celor interesati.2) Conformitatea actului administrativ cu continutul legii si al altor acte cu forta juridica superioara. Actul administrativ este o modalitatea juridica de organizare a executarii si de executare a legii de aceea intre actul administrativ si lege exista un raport de subordonare; totdeauna actul administrativ trebuie sa aiba o baza legala. Actul sa fie emis de organul competent in limitele competentei sale competenta reprezinta ansamblul atributiilor conferite de lege persoanelor administrative. Competenta de a face acte administrative este legata de functia pe care o indeplineste autorul competentei , nu de persoana acestuia exercitiu;l competentei este in acelasi timp un drept si o obligatie a autorului actului administrativ.Eficacitatea actului adm-- pentru ca decizia sa fie eficienta este necesar ca ea sa corespunda urmatoarelor cerinte:*sa die fundamentata temeinic, bazata pe studierea si cunoasterea realitatii. *sa fie rezultatul unei analize profunde. * sa fie strict coordonata. *sa fie luata operativ. * sa fie realizabila. Opurtunitatea poate fi apreciata in baza mai multor criterii :*momentul cel mai potrivit pentru adoptarea actului administr. *locul siconditiile concrete in care urmeaza sa se aplice actul admin. *mijloacele materiale si spirituale pe care le angajeaza masura administrative.*conformitatea actului admin cu scopul legii.cerinte fata de forma textul actului administrativ trebuie sa fie clar , precis si corect redactaT , PENTRU A NU PRODUCE A NU produce confuzii si interpretari diferite, stilul folosit in redactare sa fie imperativ, iar continutul bine sistematizat , intelesul unor notiuni si termeni utilizati sa fie precizat daca este cazul, in chiar continutul actului,evitindu-se notiunile cu mai multe interesuri..cerintele –sa fie emis in baza legii

- sa fie emis in baza competentei sale -sa fie oportun*conformitatea actului cu continutul legii si al altor acte cu forta juridica superioara*sa fie emis de organul competent in limitele competentei sale*eficienta actului juridic*oportunitatea actului*cerinta fata de forma

47.nevalabilitatea actelor administrative si consecintele ei.48-49.notiunea metodelor de realizare a administratiei publice si corelatia dintre eleP\u a asigura desfasurarea normala a vietii sociale in stat, nu este de ajuns sa se adopte legi care sa reglementeze comportamentul social, dar se cere si o asigurare a subordonarii tuturor ceatenilor normelor continute in aceste legi. Metodele de aplicare de catre stat in scopuloganizarii exercitarii legii constituie un ansamblu de modalitati, o suma de procedee si mijloace,prin intermediul carora se efectueaza procesul de administrare. In lit.de specialitate sunt reflectate 2 modalitati universale de influienta a subiectului asupra obiectului: convingerea si constringerea.Metoda convingerii inseamna aplicarea masurilor educative si de influentare psihologica a maselor cu privirela necesitatea de a respecta legile si alte acte normative.Metoda constringerii inseamna un ansamblu de masuri aplicate in societate in cazulnerespectarii de buna voie a normelor de conduita.In procesul adm.publice aceste metode au diverse forme de manifestare si anume:1)convingerea in activitatea organelor puterii executive;2)stimularea:3)introducerea si realizarea sistemului de autorizare;4)supraveghereaadministrativa;5)introducerea diverselor regimuri administrativ juridice;6)constringerea administrativa.Convingerea ca metoda de baza aplicata in activitatea organelor executive si organelor administratiei publice locale.Intr-o societate democratica convingerea este metoda de baza a administratiei publice. Convingerea reprezinta un element al constiinteiomului,un ansamblu de masuri educative si de influienta psihologica a subiectului administratiei asupra constiintei celui administrat inlimitele prevazute de normele morale si cele juridice,cu scopul de al predispune la conformarea regulilor stabilite precum si la executarea latimp si corect a contributiilor ce stau in fata organelor executive si ale organelor adm.publice locale. Convingerea se utilizeaza permanentfata de toti cetatenii,ea asigura respectarea benevola a ordinilor de administrare si contribuie la conformarea fata de prescriptiile normelor administrativ-juridice sa devina o deprindere stabila. Deasemenea dezvoltarea sistemului mass-media permite ca toti subiectii adm.publ. safie informati despre aparitia unor acte juridice noi, adica sa le explice,sa convinga populatia ca ele sunt utile si oportune. Aplicareaconvingerii p\u stat este un proces mai putin costisitor decit procesul de constringere.Stimularea in cadrul sistemului metodelor de administrare.?Stimularea sau incurajarea este recunoasterea publica a meritelor, decorarea persoanei cu ocazia succeselor obtinute privind executareaobligatiilor. Scopul stimularii are drept scop incurajarea activitatii pozitive a subiectilor si obiectilor adm.publ.constituirea raporturilor de conformare, intarirea disciplinei si legalitatii in administratia publica. Ea are legatura directa cu existenta la majoritatea populatiei, anecesitatii de a fi apreciat la justa valoare, recunoasterea meritelor personale si rezultatelor muncii lui.Sistemul de autorizare in RM ca metoda de activitate ale organelor executive si organelor administratiei publice locale.Sistemul de autorizare prezinta reglementarea adm.jur.a raporturilor dintre subiectii puterii administrarii cu persoane fizice si juridice, privind eliberarea autorizatiilor de desfasurare a anumitor activitati cu supravegherea ulterioara de respectare a regulilor si conditiilor dedesfasurare a acestei activitati.Unele activitati care sunt desfasurate fara profesionalism, pot sa prezinte un pericol social sporit, deex;comercializarea substantelor narcotice. De aceea aceste activitati sunt limitate, ele pot fi desfasurate in baza unie autorizatii elaborate decatre organele competente si in baza legii. Subiectii raporturilor de autorizare sunt pe de o parte persoanele fizice si juridice, iar pede alta parte reprezentantii organelor executive. Organele adm.publ.cu dreptul de a supraveghea regimului de autorizare sunt abilitate cuurmatoarele drepturi: 1)de a efectua contractele respective;2)de a solicita si de a primi explicatiile necesare privind resectarea regulilor sistemului de autorizare;3)de a intocmi actele juridice respective in urma controalelor efectuate cu indicatia neajunsurilor depistate. In cazde neconformare a regulilor si conditiilor sistemului de autorizatie , aparitia raporturilor juridice de conflict Supravegherea administrativa ca metoda de activitate a organelor executive si administratiei publice locale.Supravegherea este o modalitate mai restransa a controlului (functie de baza a adm publice prin intermediul careia se atinge realizarea celor  planificate) La noi in tara putem intilni 2 forme de supraveghere: judecatoreasca si administrativa. Supravegherea administrativa este ceamai raspandita avind aplicare pe un cerc destul de larg de subiecti care o executa. Cu toate ca are multe tangente cu controlul adm,supravegherea are trasaturile ei specifice: prezenta subiectilor speciali ai activitatii de supravefgere (functionarii publici), se realizeazasistematic, prin executarea ei se asigura securitatea cetatenilor, a societatii si a statului mai ales in situatii exceptionale; este specializata siorientata spre respectarea regulilor speciale (antiincendiare, circulatiei rutiere, comercialeetc) stipulate in diferite acte normative; subiectii eiau imputerniciri largi in ceea ce priveste aplicarea constringerii statale. Trasatura de baza a supravegherii adm este controlulsupradepartamental specializat sistematic din partea tuturor subiectilor dr adm, a regulilor de conduita stabilite in diferite domenii ale adm publice. Directiile de baza ale supravegherii adm in Rm sunt: sanitar – epidemiologica; antiincendiara; circulatia traficului rutier.Introducerea diverselor regimuri administrativ – juridice ca metode de activitate ale organelor centrale a administratieipublice.Regimul administrativ juridic consta in asigurarea securitatii constitutionale in cazul conflictelor militare, dezordinelor in masa. El asigurafunctionarea obiectelor ce prezinta un pericol social sporit, ordinii sociale si celei de drept, conditiilor de supravietuire pe teritoriul in carese desfasoara diverse masuri de asigurare a ordinii de dr.sanitare, antiincendiare. Acest regim se introduce atunci cind sint epuizate altemetode de reglementare p/u asigurarea ordinii de drept, sanitare, antiincendiare etc.Continutul juridic al acestui regim consta in introducerea interdictiilor, obligatiilor suplimentare precum si a diverselor limitari decomportare si supravegherea respectarii acestor limitari. Introducerea masurilor suplimentare de licentiere , agravarea masurilor de prevenire, stopare sau curmare si a celor de sanctionare.Regimul adm juridic poate fi de 3 feluri:Stare exceptionala – ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere aordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de: a) iminenţă a declanşării sau declanşarea unor situaţii excepţionale cu caracter natural, tehnogen sau ecologic, ceea ce face necesară prevenirea, diminuarea şi lichidareaconsecinţelor acestora; b) existenţă a unui pericol pentru securitatea naţională sau ordinea constituţională, ceea ce face necesară apărareastatului de drept, menţinerea sau restabilirea stării de legalitate; stare de asediu – ansamblu de măsuri cu caracter politic, militar, economicşi social, care se instituie în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în scopul ridicării capacităţii de luptă a trupelor şi anivelului de pregătire a populaţiei, economiei şi teritoriului respectiv în iminenţa unei agresiuni armate; stare de război – regim instituit pe întregteritoriul ţării în cazul notificării declaraţiei de război sau al unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova, în scopul apărăriisuveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale şi ordinii constituţionale;Constringerea administrativ juridica ca metoda de administrare.Constringerea adm juridica - modaliate a constringerii juridice, nefiind un scop ci o modalitate a constringerii statale. Se aplca ca mijlocextrem pentru asigurarea ordinii de drept. Scopul ei este de a sanctiona pentru delictele disciplinare si cele administrative comise cuvinovatie, cit si pentru prevenirea si stoparea lor. Asigurarea bunei desfasurari a procedurii contraventionale. Trasaturile ce o diferentiaza deconstringerea juridica sint: se aplica p/u neconformarea regulilor stabilite de normele adm juridice; se aplica fata de a 3-a persoana cu caresubiectul constringerii adm juridice nu se apla in relatii de subordonare; are un numar considerabil de subiecti care aplica masurile deconstringere adm juridica; se aplica subiectilor individuali si colectivi; este reglementata prin normele adm juridice care stabilesc modurilemasurilor de constringere, temeiul juridic de aplicare a lor si ordinea aplicarii lor. () Metoda constrângerii, aplicata in special in regimurile totalitare fiind un instrument de dominare de către o minoritate sociala a majorităţi populaţiei, lipsita de drepturi si care opune rezistenta tacita executării unor decizii. Metoda constrângerii este principala metoda de executare a deciziilor administrative ale statului totalitar, in general. Totuşi, aceasta metoda se aplica frecvent si in statele cu regimuri politice democratice, atunci când apar abateri de la normele si regulile specifice cadrului legislativ ce funcţionează in instituţiile publice, mai ales atunci când funcţionarii publici nu au pregătirea necesară, nu vor sa aplice anumite decizii sau când anumiţi cetăţeni nu respecta acest cadru normativ-legislativ. )50.caracteristica generala a raspunderii juridice in dreptul administrativRăspunderea juridică în dreptul administrativ - responsabilitatea este institutia juridica prin care se instituie raspunderea persoanelor de drept public pentru actele si faptele juridice ilicite pe care le savarsesc in elaborarea, organizarea si executarea atributiilor derivate din lege,Formele raspunderii juridiceNotiunea de raspundere juridica apare, asa cum am aratat anterior, ca rezultat al sintetizarii tipurilor de raspundere ce s-au cristalizat la nivelul fiecarei ramuri de drept. Astfel, s-a remarcat ca aproape fiecarei ramuri de drept i se poate atribui propria forma de raspundere juridica. Astfel natura normei juridice incalcate determina genul raspunderii juridice: raspundere civila, penala, administrativa, de dreptul muncii, comerciala etc.Alaturi de criteriul utilizat anterior, cel al naturii normei juridice incalcate, si alte criterii mai pot fi utilizate pentru a determina formele raspunderii juridice. Putem deosebi raspunderea juridica de drept public de raspunderea juridica de drept privat daca tinem cont de apartenenta normei de drept incalcate la una din cele doua mari diviziuni ale dreptului: public sau privat. Apoi este posibila detasarea raspunderii individuale de cea colectiva in functie de subiectul caruia ii incuba raspunderea: unei persoane fizice sau juridice. Cu aceasta ocazie, facem precizarea ca, o data cu intrarea in vigoare a noului Cod Penal, se va putea vorbi de existenta in dreptul romanesc a unei raspunderi penale colective in sensul ca persoana juridica va putea fi subiect al raspunderii penale.Ramanand la delimitarea clasica a formelor raspunderii juridice in functie de natura normei incalcate, vom trece in revista cateva din cele mai des intalnite forme de raspundere in dreptul romanesc, pentru ca proaspatul student sa se poata familiariza cu aceste notiuni de baza. 

Raspunderea civila poate fi delictuala sau contractuala.Raspunderea civila delictuala are ca fundament o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, autorului faptei revenindu-i obligatia de a repara prejudicial cauzat prin fapta sa, a celui pentru care raspunde, a animalului ori pentru ruina edificiului (vezi art. 998-1003 din Codul civil). Spre deosebire de raspunderea penala care intervine doar in cazul savarsirii unei infractiuni, adica a unei fapte incriminate de legea penala, raspunderea delictuala poate interveni pentru orice fapta ilicita ce a cauzat un prejudiciu. Raspunderea civila contractuala rezulta din nerespectarea clauzelor unei conventii, prejudiciul fiind cauzat chiar de aceasta neexecutare a clauzei contractuale. Raspunderea civila prezinta o deosebita importanta deoarece constituie dreptul comun in materie de raspundere patrimoniala, pentru celelalte tipuri de raspundere juridica de ramura .Raspunderea penala are ca temei savarsirea unei infractiuni, adica a unei fapte prevazute de legea penala, care prezinta pericol social si care este savarsita cu vinovatie. Sanctiunea specifica dreptului penal este pedeapsa privativa de libertate sau inchisoarea si se poate aplica doar persoanei fizice .In cadrul ramurii de drept administrativ s-a fundamentat notiunea de raspundere administrativa ca forma a raspunderii juridice care intervine in cazul incalcarii unei norme de drept administrativ. Aceasta poate fi o raspundere contraventionala, materiala sau disciplinara.Raspunderea administrativa contraventionala intervine doar in cazul savarsirii unei contraventii, adica a unei fapte reglementate de lege ca si contraventie. Cele mai intalnite sanctiuni contraventionale sunt amenzile contraventionale. Alaturi de aceste doua forme de raspundere ce au ca obiect o sanctiune represiva, raspunderea administrativa mai cunoaste si o a treia forma - raspunderea materiala, ce are ca obiect o sanctiune reparatorie - este vorba de raspunderea organelor administratiei publice pentru pagubele pricinuite prin actele lor ilegale.Raspunderea administrativ-disciplinara se fundamenteaza pe incalcarea unei obligatii de drept administrativ, pe savarsirea unei abateri administrative. Retragerea unei autorizatii sau inchiderea unei unitati economice sunt sanctiuni administrativ-disciplinare atunci cand nu insotesc aplicarea unei sanctiuni contraventionale. In dreptul muncii s-a fundamentat raspunderea disciplinara si raspunderea patrimoniala (materiala). Raspunderea disciplinara intervine in cazul in care un salariat savarseste cu vinovatie o abatere disciplinara. Raspunderea disciplinara este o raspundere de natura contractuala, bazata pe contractul de munca. Sanctiunile disciplinare pot merge de la mustrare si avertismentul scris pana la concediere. Raspunderea disciplinara isi are izvorul prioritar, in normele Codului Muncii. Raspunderea patrimoniala, ca si cea disciplinara, isi are izvorul tot in Codul Muncii. Aceasta consta in obligatia salariatilor de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. 

Atunci cand s-a constatat savarsirea unei fapte ilicite, persoana vinovata va trebui sa suporte o sanctiune corespunzatoare. Sanctiunea reprezinta instrumentul de realizare a raspunderii juridice, obiectul acestui raport juridic de constrangere, iar scopul sanctiunii poate fi represiv, preventiv, educativ sau reparatoriu.Desi notiunile de pedeapsa si sanctiune sunt sinonime, totusi, in drept, sanctiunea apare ca o categorie generala, in timp ce pedeapsa reprezinta o sanctiune tipica ramurii penale.In functie de norma juridica incalcata, sanctiunile vor fi de drept civil, precum despagubirea, restituirea bunurilor sau restabilirea situatiei anterioare, penala ( pedepse, masuri de siguranta sau educative), administrativ (amenda sau avertismentul, mustrarea, confiscarea etc.). In dreptul muncii se aplica sanctiuni precum mustrarea, diminuarea salariului sau concedierea, iar in dreptul constitutional - suspendarea sau demiterea din functie, spre exemplu.51. conceptul de procedura (proces )administratv(a)Procesul administrativ este activitatea administratiei publice care se realizeaza in numele formelor adm procesulae si care consta inhotarirea anumitor chestiuni, prin calea adoptarii si executarii actelor administrative. Procesul adm. Are 3 forme de exprimare:  procesul tehnico-legislativ in activitatea de elaborare a actelor juridice – activitatea adm publice in elaborarea actelor normative administartive inordinea stabilita de forma adm procesuala. In cadrul acestui proces pot fi adoptate: actele adm a presedintelui RM, ordonantele si actele adma Guvernului, actele adm ale org publice centrale si locale;  procesul adm de doatre (inzestrare) – activitatea subiectilor puterii executive inelaborarea si aplicarea actelor operative de reglementare si a altor acte de aplicare indreptate spre organizarea executarii legilor si altor acte juridice realizate in forma adm procesuala.In carul lui pot fi adoptate:acte de echipaj personal(chemarea in armata), acte de privatizare a proprietatii municipale si statale, de aplicare a masurilor de promovare, de distribuire a resurselor financiare, emiterea permisiunilor, de  inregistrare a mijloacelor de transport, de supravechere; procesul de jurisdictie administrativa –  activitatea subiectilor puterii executive inrezolvarea conflictelor dintre diferiti subiecti, precum si in luarea masurilor administrative si disciplinare realizate in forma adm procesuala.In cadrul lui se pot evidentia urmat acte: de petitie a cetatenilor, de aplicare a masurilor de constringere adm, de aplicare a masurilor deconstringere adm, disciplinare. Fiecare proces este legat de o institutie adm exacta iar normele procesuale corespunzatoare deservesc fiecareinstitutie si sint parte componenta a ei.52-53.notiunea si insemnatatea legalitatii si disciplinii in domeniul administratiei publice.Legalitatea – este un atribut esential al existentei si dezvoltarii unei sociaetati democratice. Ea este necesara pentru asigurarea libertatii sirealizarii drepturilor omului. Legalitatea este obligatorie pentru toate elementele mecanismului de stat, sociatatii civile si pentru toticetatenii unui stat. Ca un regulator specific al relatiilor sociale legea, norma juridica trebuie sa corespunda unui anumikt nivel economic,cultural, moral etic. Legislatia trebuie sa fie o sursa de legalizare a dreptului in numele si interesele cetatenilor.Legalitatea este o suma de norme juridice de calitatte inalta si respectarea acestora de catre toti subiectii de drept.Ca un regulator specific a relatiilor sociale, sistemul normelor juridice trebuie sa corespunda unor standarde obiective ale vietii, sa fieadecvate vietii economico-politice si culturale a tarii. Dca aparatul de stat aplica normele juridice ca ar fi pline de subiectivism,voluntarism, emite acte nu la timpul potrivit, scade din efectul activitatii acestuia, dar cel mai strasnic ca aduce o mare pierdere cetatenilor.In literatura juridica, legalitatea se mai ceceteaza ca un principiu al administrarii publice, ca o metoda de guvernare a tarii,ca un regim ceapare din relatiile reciproce dintre stat si cetatean. Un astfel de regim este necesar in toate sferele vietii sociale, dar o importanta deosebita oare respectarea legalitatii din sfera administrarii publice.Eficienta administrarii publice depinde nu doar de nivelul legalitatii dar si disciplina participantilor la procesul de administrare. Disciplinaindeplineste un rol important in formarea nivellului de organizare a actiunilor tuturor participantilor la procesul de administrare. Astainseamna ca , dintro parte , legalitatea si disciplina reprezinta niste categorii independente, din alta parte, ele se afla intro strinsainterdependenta , care se rezuma la aceea ca legalitatea este baza disciplinei, deoerece o cerinta a disciplinei este respectarea legilor siactelor normative.Stricta realizare a legalitatii depinde de anumite mijloace de garantare a acesteia. Printre ele trebuie de diferentiat mijloace generale sispeciale juridice. Printre mijloacele generale de asigurare a legalitatii si disciplinei pot fi evidentiate- cele politice, economice,organizationale, ideologice, juridice. La legalitatea si starea acesteia actioneaza foarte mult asa factori ca, structura organizationala aaparatului, calificarea functionarilor, o impartire stricta a imputernicirilor fiecarui functionar. Asigurarea legalitatii si disciplinei in sferaadministrarii publice presupune activitatea unor organisme sau institutii de stat competente, indreptate spre: - Nepermiterea incalcarilor inactivitatea organelor administratiei publice, functionarilor acestora acelor cerinte si prescrieri, care sint imputernicite de legile in vigoare sialte acte de care acestia se conduc in activitatea lor - Atragerea la raspundere a persoanelor vinovate de incalcarea legilor, actelor prescrise -Implicarea la timp spre indepartarea oricaror obstacole si incalcari.Pentru unele organe asigurarea legalitatii si disciplinei este doar una din multitudinea de fuctii pe care le au. In acest caz activitatea deasigurare a legalitatii si disciplinei se infaptuieste de aceste organe in limitele activitatii lor de baza, care nu sint esential legate de activitateade aplicare a dreptului. Un rol deosebit in asigurarea legalitatii si disciplinei in tara in general se efectueaza de catre Parlament siPresedintele RM care apare ca un garant al al respectarii Constitutiei. In procesul de asigurare a legalitatii si disciplinei in sferaadministrarii publice toate organele numite folosesc in limitele competentelor sale controlul si varietatea acestuia- contolul infaptuirii sisupravegherea.Rolul si scopul controlului consta in: - Supravegherea asupra fuctionarii organului supus controlului; - Primirea informatiei obiective sisigure despre situatia disciplinei si legalitatii; - Luarea masurilor spre preintimpinarea si inlaturarea incalcarilor legalitatii si disciplinei; -Luarea deciziilor si masurilor spre atragerea la raspundere a parsoanlor care se fac vinovate de incalcarea legalitatii si disciplinei Controluleste menit spre aplicarea stricta si conforma a legilor de catre organele administratiei publice, de catre functionarii publici, cetatenii RM.Activitatea de supraveghere in dependenta de subiecti, infaptuitorii ei, se imparte in 2 categorii. Prima categorie este legata de activitateaorganelor procuraturii in sfera asigurarii legalitatii si disciplinei in activitatea organelor administrarii publice.A doua categorie este  supravegherea administrativa , care este infaptuita de unele organe competente ce supravegheaza activitatea organelor publice, functionarii publici etc. Controlul poate fi de mai multe tipuri-de exemplu in depandenta de volumul supus controlului se deosebeste controlul general sispecial. Dupa timpul savirsirii caontrolului deosebim control anterior, precedent si acctual. In functie de cine face controlul deosebimcontrol-parlamentar, efectuat de catre organele adm. Publice si judecatoresc.54.principiile controlului(supravegherii) in domeniul administratiei publice

Secţiunea 1 PRINCIPIUL PREVIZIBILITĂŢII Articolul 5. Previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător Articolul 6. Previzibilitatea cheltuielilor Articolul 7. Previzibilitatea documentelor normativ-tehnice Secţiunea a 2-a PRINCIPIUL TRANSPARENŢEI DECIZIONALE ŞI A REGLEMENTĂRII Articolul 8. Transparenţa decizională Articolul 9.Transparenţa reglementării Articolul 10. Transparenţa actelor necesare iniţierii şi/ sau desfăşurării afacerii Articolul 11. Aprobarea tacită a iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii Articolul 12. Transparenţa documentelor normativ-tehnice Secţiunea a 3-a PRINCIPIUL ANALIZEI IMPACTULUI DE REGLEMENTARE Articolul 13. Analiza impactului de reglementare Secţiunea a 4-a PRINCIPIUL REGLEMENTĂRII MATERIALE ŞI PROCEDURALE A INIŢIERII, DESFĂŞURĂRII ŞI LICHIDĂRII AFACERII PRIN ACTE LEGISLATIVE Articolul 14. Reglementarea materială şi procedurală Secţiunea a 5-a PRINCIPIUL ECHITABILITĂŢII (PROPORŢIONALITĂŢII) ÎN RAPORTURILE DINTRE STAT ŞI ÎNTREPRINZĂTOR Articolul 15. Noţiuni generale Articolul 16. Principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în efectuarea controlului asupra activităţii de întreprinzător Articolul 17. Principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în suspendarea activităţii de întreprinzător Articolul 18. Responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice pentru eliberarea autorizaţiilor57.controlul exercitat de curtea constitutionala, curtea de conturi, si avocatii parlamentari in domeniul administratiei publice.b) Curtea de conturi este organul suprem de control financiar si, in conditiile legii, are si atributiile jurisdictionale, ne fiind subordonata guvernului, ci doar parlamentului. Ea este obligata sa-i prezinte acestuia „anual un raport asupra controlului de gestiune a bugetului public national din exercitiul bugetar expirat , cuprinzind si neregulele constatate” cu alte cuvinte. Curtea de conturi exercita controlul asupra modului de formare de administrare si intrebuintarea resurselor financiare ale sectorului public.58.controlul administrativ

1)Controlul administrativ Controlul este una din componentele activităţii de administrare sau conducere şi este nelipsit, ca atare, în sistemele administrative din toate timpurile. Exercitarea controlului se integrează în activitatea de administraţie şi semnifică mijlocul prin care se analizează modul cum organele administrative îşi îndeplinesc sarcinile. Într-una dintre accepţiunile sale controlul constă în “observarea, constatarea sau stabilirea situaţiei de fapt, confruntarea acesteia cu obiectivele propuse, combaterea unor fenomene nefavorabile şi sesizarea organelor competente”. În esenţa sa, controlul vizează îmbunătăţirea rezultatelor dintr-un anumit sector, înlăturarea unor erori sau prevenirea lor. Scopul controlului activitatii organelor administratiei publice este de a asigura o cit mai deplina conformitate a activitatii acestor organe cu cerintele si obiectivile sociale exprimate in legi, a caror executarea se realizeaza de catre organelle 2) controlul este de mai multe tipuri el se clasifica in : 1.intern si 2extern .la rindul sau acel intern se clasifica in general si specializat sau financiar intern preventiv si financiar intern de gestiune. Cel extern sau ierarhic se mai clasifica in 1tutela administrativa 2.extern specializat cel specializat se mai clasifica in 1exercitat de inspectii si inspectarate de stat si2 exercitat de organele special constituite in acest scop care la rindul lor sunt curtea de conturi curtea constitutionala. avocati parlamentari .3)in sens larg, contrplul este un element important al actului de conducere sociala ce urmeaza in mod firesc celui de aplicare a deciziei indiferent de natura acesteia-politica, administrativa etc. Din perspectiva stiintei administratiei , se poate formula principiul , potrivit caruia structura personalului precum si utilizarea mijloacelor materiale si financiare trebuie facute in functiae de necesitatea realizarii competentei legii. In alti termeni, garantarea legalitatii actelor administrative presupune existenta controlului care se realizeaza nu numai din afara organelor administratiei publice, ci si in cadrul acestor organe insesi , adica administratia ierarhic superioara autorizeaza actiunile organelor administrative proprii ierarhic inferioare.in aceasta privinta , trebuie mentionat mai intii autocontrolul pe care il exercita asupra activitatii proprii fiecare functionar.59.caracteristica generala a controlului judecatoresc inclusiv al organelor procuraturii in domeniul administratiei publice.Funcţia principală a sistemului judiciar în întregime este realizarea obiectivelor de justiţie. Ea a făcut temele de judiciar în constituţional, a procedurilor civile, administrative şi penale. Urmărind justiţiei, a instanţelor judecătoreşti prevăd pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, interese guvernamentale şi cele publice, prin urmare, consolidareastatului de drept.Administrarea justiţiei este o bază, dar nu numai funcţia de instanţele de judecată. În cursul activităţilor lor, pe care le efectuează altefuncţii, în special - funcţia de control jurisdicţional al legalităţii actelor emise şi comise de acţiune de către autorităţile executive, lor defuncţionari.Conţinutul principal al controlului jurisdicţional ca o modalitate de a asigura legalitatea în administraţia este în evaluarea sa juridică aacţiunilor şi decizii ale autorităţilor executive, funcţionarii acestora, pentru a identifica încălcări de drept, a drepturilor şi intereselor legitimeale cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, condiţiile de muncă şi cauzele lor, de măsuri pentru a restabili drepturileîncălcate şi interese legitime în aducerea făptaşi în faţa justiţiei.Controlul general al organelor procuraturii.În conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art. 124), în conformitate cu Legea cu privire la Procuratura. Procuraturaeste o instituţie independentă de specialitate ale sistemului judiciar. Ea este independentă în relaţiile sale cu alte autorităţi publice şi încadrul exercitării atribuţiilor sale reprezintă interesele comune ale societăţii, a statului de drept protejează drepturile şi libertăţile cetăţenilor,condus de urmărire penală şi a exercitat-o. Activităţi ale Parchetului bazate pe principiile legalităţii, eficienţă, proporţionalităţii,imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Pentru a monitoriza legislaţiei în domeniul administraţiei publice Oficiului are competenţă, întemeiul pe care le realizează următoarele: - reprezinta interesele comune ale societăţii şi a statului de drept protejează drepturile şi libertăţilecetăţenilor - condus de urmărire penală şi desfăşoară el - reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti; - în conformitate cu legeaimplicate în cauze civile, cauze de infracţiuni administrative şi dispute interne, creanţele care sunt incantati de aceasta - verifică legalitatea persoanelor aflate în detenţie, de detenţie preventivă, în alte locuri de pedeapsă; - verifică respectarea statului de drept în Forţele Armate -soluţioneaza cererile şi plângerile cetăţenilor.60.Notiunea de contencios administrativ.a) Termen de contencios administ-semnifica in traducere din limba latina o discuta sau o confruntare . Sensul: -o activitate privind solutionarea unui conflict,litigiu; -autoritatea competenta sa solutionaze un conflict,litigiu.Acest litigiu este generat de un act adm sau nesolutionarea in termen legal a unui dr legal cu conditia ca cel putin una dintre parti este o aut pub sau un functionar pub ale acestei aut. Litigiile respecte sunt solutionate conform unui proceduri stabile in legea contencios administr. b) sunt 2 categorii de contencios administ : contencios adm judiciar si contencios administrativ.Partile si obictul actiunii in conteciosul administrative a) In calitate de parti apar urmatoarele persoane: -reclamantul sau subiectul cu dr de sesizare in cotencios adm care pot fi : a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri – în condiţiile art.14 al prezentei legi; b) Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preşedintele raionului şi primarul – în condiţiile Legii privind administraţia publică locală; c) procurorul care, în condiţiile articolului 5 din Codul de procedură civilă, atacă actele emise de autorităţile publice; d) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative – în condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari; e) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate – în condiţiile art.13 al prezentei legi; f) alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare. -piritul adica aut pub a carui act adm este contestat inclusiv functionarul pub,care a elaborat act contestat sau care a refuzat sa solutioneze cererea depusa.Pot aparea in calitate de tert persoana conducator,superiorul functionarului public care a ordonat elaborearea actului adm sau refuzul de solutionare a cererii.Legislatia de procedura civila reglementeaza ca pot participa si alte parti cum ar fi : reprezentantul legal , aparatorul, expertul , traducatorul etc. b) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b.Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.62.Competenta jurisdictionala si procedura in contenciosul administ.a) Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: a) judecătoriile; b) curţile de apel; c) Curtea Supremă de Justiţie. Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie colegii specializate. În curţile de apel unde nu pot fi instituite colegii de contencios administrativ, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de complete de judecată sau de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective. b)Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel Procedura de examinare a cererii prealabile. Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel. Depunerea cererii de chemare în instanţa de contencios administrativ. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate60.contecios administrativ- ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept.    Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Ca institutie juridica- raspundere administrativa Ca sistem de instante judecatoresti specializate –repunerea in drepturi a persoanei vatamate

61.     Articolul 3. Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ    (1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:     a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;    b) subdiviziunile autorităţilor publice;    c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).    (2) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.    Articolul 4. Actele exceptate de la controlul judecătoresc    Nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:    a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi;    b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova;    c) legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sînt supuse controlului de constituţionalitate;    d) actele de comandament cu caracter militar;     e) actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene de aceeaşi natură;    f) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară;    g) actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat;    h) actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile.    Articolul 5. Subiecţii cu drept de sesizare în                        contenciosul administrativ    Subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt:    a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - în condiţiile art.14 al prezentei legi;    b) Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preşedintele raionului şi primarul - în condiţiile Legii privind administraţia publică locală;    c) procurorul care, în condiţiile articolului 5 din Codul de procedură civilă, atacă actele emise de autorităţile publice;    d) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative - în condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari;    d1) Comisia Naţională de Integritate – în condiţiile Legii cu privire la Comisia Naţională de Integritate;  e) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate - în condiţiile art.13 al prezentei legi.    f) alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

62.Articolul 6. Competenţa jurisdicţională     (1) Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au:    a)  judecătoriile;     b)  curţile de apel;     c)  Curtea Supremă de Justiţie.    (2) Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie colegii specializate.    (3) În curţile de apel unde nu pot fi instituite colegii de contencios administrativ, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de complete de judecată sau de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.    (4) În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.    Articolul 7. Competenţa judecătoriilor    (1) Judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi  serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.    (2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, judecătoriile soluţionează cererile  privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.    (3) În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti.    (4) Judecătoriile judecă litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor cînd între persoanele interesate apare un litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în ordinea acţiunii civile.    Articolul 8. Competenţa curţilor de apel    (1) Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de serviciile publice desconcentrate, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate, precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice, care prestează servicii publice.    (2) În baza legislaţiei cu privire la  administraţia publică locală, curţile de apel soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional.    (3) În afară de litigiile enumerate în alin.(1) şi (2), Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios administrativ, judecă în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale, de autorităţile publice autonome constituite de către autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.    (4) În condiţiile Codului electoral, Curtea de Apel Chişinău verifică legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale Centrale cu privire la încălcarea legislaţiei electorale.     (5) Verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice centrale ale Găgăuziei ţine de competenţa Curţii de Apel Comrat.     (6) Prin lege, curţilor de apel li se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze.      (7) Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de judecătorii.    Articolul 10. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie    (1)  Curtea Supremă de Justiţie, în primă instanţă:     a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate şi/sau emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc;     b) verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege.    (2) Prin lege, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze.

    (3) Ca instanţă de recurs, Curtea Supremă de Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, precum şi alte recursuri date prin lege în competenţa sa.    Articolul 11. Competenţa jurisdicţională teritorială    Acţiunile de  contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau  curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pîrîtul, cu excepţia cazurilor cînd prin lege este stabilită o altă competenţă.     Articolul 12. Declinarea competenţei. Conflictul                          de competenţă    (1) Dacă, în cadrul judecării pricinii, se stabileşte că litigiul este de competenţa unei alte instanţe judecătoreşti, instanţa de contencios administrativ îşi declină competenţa şi strămută pricina în instanţa competentă.    (2) În cazul în care se constată că, într-o pricină ce se judecă în instanţa de contencios administrativ, una din pretenţii este de drept comun, cu excepţia cazurilor cînd prin emiterea actului administrativ contestat s-a cauzat o pagubă materială, instanţa de contencios administrativ emite o încheiere, fără drept de atac, de separare a pretenţiei de drept comun şi de strămutare a acesteia în instanţa competentă.     (3) Conflictul de competenţă dintre judecătorii şi colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel se soluţionează de Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.    Articolul 13. Excepţia de ilegalitate    (1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică, poate fi cercetată oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.    (2) Încheierea prin care se ridică excepţia de ilegalitate în faţa instanţei de contencios administrativ se întocmeşte în condiţiile Codului de procedură civilă.    (3) În cazul în care instanţa constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului în fond, ea sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.    (4) Instanţa de contencios administrativ examinează excepţia de ilegalitate în termen de 10 zile, pronunţînd hotărîrea corespunzătoare în numele legii.     (5) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile.    (6) Recursul declarat împotriva hotărîrii pronunţate asupra excepţiei de ilegalitate se judecă în termen de 10 zile.    (7) După examinarea excepţiei de ilegalitate, instanţa de contencios administrativ restituie dosarul cu hotărîrea sa irevocabilă instanţei care a ridicat excepţia de ilegalitate.    (8) Actele administrative sau unele prevederi ale acestora declarate ilegale îşi pierd puterea juridică la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi aplicate pe viitor.    (9) Consecinţele juridice ale actului administrativ cu caracter normativ declarat ilegal sînt înlăturate de către organul de autoritate care l-a adoptat sau l-a emis.Capitolul IVPROCEDURA EXAMINĂRII ACŢIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV    Articolul 14. Cererea prealabilă    (1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.    (2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.    (3) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.    Articolul 15. Procedura de examinare a cererii prealabile    (1) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel.    (2) Organul emitent este în drept:    a) să respingă cererea prealabilă;    b) să admită cererea prealabilă şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.    (3) Organul ierarhic superior este în drept:    a) să respingă cererea prealabilă;    b) să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său.    Articolul 16. Depunerea cererii de chemare în instanţa                         de contencios administrativ    (1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.     (2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.    (3) Reclamanţii, în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt scutiţi de plata taxei de stat.    Articolul 17. Termenele de adresare în instanţa                          de contencios administrativ    (1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:    a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;    b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;    c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.    (2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat şi avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.    (3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.    (4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.    (5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescpripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.    Articolul 18.Termenul de prescripţie pentru despăgubiri     (1) În cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.    (2) În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil.    Articolul 19. Forma şi conţinutul cererii de chemare                          în instanţa de contencios administrativ    (1) Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.    (2) Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii prealabile.    Articolul 20. Introducerea în proces a funcţionarului public     (1) Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri.    (2) În cazul în care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă.    (3) Funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca terţă persoană.

    Articolul 21. Suspendarea executării actului                          administrativ contestat    (1) Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii.    (2) În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ şi din oficiu.    (3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), pînă la soluţionarea definitivă a cauzei nu poate fi suspendată executarea deciziilor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi a hotărîrilor Curţii de Conturi.    Articolul 22. Actele judecătorului după primirea cererii     (1) Judecătorul decide primirea cererii de chemare în judecată sau respingerea acesteia în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiţiile Codului de procedură civilă.     (2) În cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune:     a) înmînarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor actelor anexate la cerere pîrîtului;    b) prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii;    c) citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.    (3) Pîrîtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz contrar i se aplică o amendă judiciară în mărime de pînă la 10 salarii minime pentru fiecare zi de întîrziere nejustificată. Aplicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta documentele solicitate.    Articolul 23. Fixarea termenului pentru examinarea                          cererii    (1) Instanţa de contencios administrativ poate judeca pricina în fond în prima zi de înfăţişare dacă părţile declară că sînt pregătite pentru dezbaterile judiciare.    (2) În celelalte cazuri, instanţa fixează data judecării pricinii în fond în termen rezonabil, dacă legea organică nu dispune altfel.    Articolul 24. Examinarea cererii     (1) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea cu participarea reclamantului şi pîrîtului şi/sau a reprezentanţilor acestora, în condiţiile Codului de procedură civilă, cu unele excepţii prevăzute de prezenta lege.    (2) Neprezentarea la şedinţa de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor şi/sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii, iar în cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa reclamantului, instanţa de contencios administrativ va scoate cererea de pe rol în condiţiile Codului de  procedură civilă.    (3) La examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.    Articolul 25. Împuternicirile instanţei de contencios                          administrativ    (1) Judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri:    a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;    b) admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii.    c) admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului  raional, după caz.     (2) Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competenţei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. În cazurile în care controlul legalităţii acestor acte sau operaţiuni ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare, urmează a fi ridicată excepţia de ilegalitate în faţa acestei instanţe în condiţiile prezentei legi.    (3) În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.     (4) Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.    Articolul 26. Temeiurile anulării actului administrativ                          contestat     (1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:    a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;    b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;    c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.    (2) Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.    Articolul 27. Adoptarea hotărîrii    Instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură civilă.    Articolul 28. Publicarea hotărîrii     (1) Hotărîrea irevocabilă a instanţei de contencios administrativ privind anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiţionată de publicarea în sursa oficială, precum şi hotărîrea irevocabilă asupra excepţiei de ilegalitate se publică în aceeaşi sursă. În hotărîri poate fi indicată şi o altă publicaţie în care acestea urmează a fi tipărite.     (2) Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă, de regulă, pîrîtul. În cazul publicării hotărîrii din contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a instanţei de judecată care execută hotărîrea.    Articolul 29. Efectele anulării actului administrativ     (1) Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.    (2) Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ.    Articolul 30. Căile de atac    (1) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.    (2) Recursul suspendă executarea hotărîrii.    (3) Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.    (4) Hotărîrile irevocabile ale instanţei de contencios administrativ pot fi contestate în condiţiile Codului de procedură civilă.    Articolul 31. Titlul executoriu    Hotărîrile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile prezentei legi, constituie titluri executorii.    Articolul 32. Executarea hotărîrii    (1) Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîrii pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită.    (2) Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.    (3) În cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei sarcină a fost pusă executarea acesteia poate fi tras la răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.    Articolul 33. Acţiune în regres    Conducătorul autorităţii publice poate înainta în instanţa de drept comun o acţiune în regres împotriva funcţionarului public vinovat de neexecutarea hotărîrii instanţei de contencios administrativ.