POªTAªUL425 ¦ 3

Actualitate

La ora aceasta ANCOM aşteaptă finalizarea situaţiilor finan-ciare anuale şi auditarea de către un expert financiar inde-pendent, urmând ca apoi să analizeze impactul furnizăriiserviciilor din sfera serviciului universal asupra rezultatului fi-nanciar realizat de Poşta Română şi să evalueze sarcina injustă(costurile suplimentare) în vederea remunerării (compensării)costului net. Stabilirea costului net pentru anul 2013 este o ac-tivitate în curs de auditare la Poşta Română şi termenul finalde depunere a situaţiei costului net la ANCOM este 1 iulie. Pen-tru anul 2013, previziunile interne ale companiei indică unrezultat brut pozitiv, în condiţiile calculării, compensării şi în-corporării costului net în situaţia financiară a companiei.

"Raportat la cifra de afaceri a Poştei Române în anul 2013,această estimare indică un cost net cuprins în intervalul 30-50milioane lei. La nivel european, cota de compensare estimatăvariază între 2,2% şi 6,5% din cifra de afaceri anuală a opera-torilor poştali desemnaţi ca furnizori de serviciu poştal univer-sal", a precizat Dan Dumitrescu, purtătorul de cuvânt al CNPR.

El a adăugat că rezultatele financiare reale ale PoşteiRomâne pentru anul 2013 vor fi determinate cu exactitatedupă evaluarea şi compensarea de către Autoritatea Naţionalăpentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM)a costului net rezultat din obligaţia Poştei Române privindprestarea serviciului poştal universal.

Aşa cum se ştie, Poşta Română a fost desemnată prin decizieANCOM furnizor de serviciu poştal universal pe teritoriulRomâniei pentru anul 2013. Compania este obligată să asiguredistribuţia trimiterilor poştale din sfera serviciului universal latarifele şi în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Odată cu liberalizarea completă a pieţei serviciilor poştale,

la 1 ianuarie 2013, în România s-a stabilit un nou mecanismde compensare a costului net al furnizării serviciului universal,respectiv a pierderilor înregistrate de furnizorul de serviciuuniversal ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin înaceastă calitate.

TReNdul POziTiv se CONfiRMă şi ÎN 2014

Poşta Română a obţinut în primul trimestru al acestui anun profit operaţional de circa 22,5 milioane de lei, ceea ceconfirmă faptul că deciziile manageriale din al doilea semes-tru al anului trecut au fost cele corecte. De exemplu, faţă demartie 2012, personalul de conducere al CNPR a fost redus cu55%, la 173 de persoane, iar cel funcţional (TESA) cu 16%, la1.771. Numărul total al angajaţilor Poştei a scăzut cu peste16%, la 27.305.

De asemenea, în luna mai 2012, la preluarea managemen-tului de către noua echipă de conducere, Poşta se afla înprag de insolvenţă, cu pierderi de peste 480 milioane de lei,acumulate în perioada 2009-2011. Veniturile Poştei în lunaprecedentă schimbării de management (aprilie 2012) au fostde 99,3 milioane de lei, în timp ce cheltuielile au atins 109,2milioane de lei, determinând pierderi de 9,9 milioane delei. Doi ani mai târziu, în martie 2014, veniturile Poştei aufost de 97,5 milioane de lei, în timp ce cheltuielile au tota-lizat 89,5 milioane de lei, rezultând astfel un profit de 8 mili-oane de lei.

Raportat la totalul costurilor anuale ale companiei, pondereacheltuielilor salariale a rămas constantă, la un nivel de 70%.

Poşta RomânăRevine în zodia PRofitului

Pentru prima oară în ul-timii cinci ani, CNPR areuşit să lege şapte luni

consecutive în care a avutrezultate pozitive din punctde vedere financiar.

Începutul acestei perioadeeste reprezentat de luna oc-tombrie a anului trecut, primade după reorganizarea princare a trecut compania în adoua parte a lui 2013. Practic,din acel moment şi până în

aprilie 2014 (lună pentru carerezultatele nu sunt definitive,dar este sigur că sunt pe plus)Poşta Română a avut lună delună profit, fapt ce confirmădecizia managementului cuprivire la restabilirea echili-brului dintre volumul de pres-taţii poştale şi numărul deangajaţi la nivel operaţionalşi administrativ.

Mai exact, în perioadaoctombrie 2013 – aprilie 2014,

Poşta Română a avut unprofit de 38,3 milioane de lei(peste 8,5 milioane deeuro).

Mai mult, CNPR va încheiape plus anul 2013 în situaţia,mai mult decât probabilă, încare ANCOM va acoperi cos-tul net al furnizării de cătrecompanie a serviciului poş-tal universal, cost estimat ase situa undeva între 30 şi 50de milioane de lei.

6 ¦ MAI 2014

Actualitate

Poştaşii vasluieni au fost instruiţi cum să seprotejeze de jafuri şi tâlhării

Pe 4 aprilie, în sala de şedinţe şi festivităţi a inspectora-tului Judeţean de Poliţie vaslui a avut loc o întâlnire întrereprezentanţii Ministerului Justiţiei şi ai Ministerului de in-terne cu aproximativ 300 de salariaţii poştali de la toate sub-unităţiile poştale din cadrul OJP vaslui (inspectori, diriginţi,oficianţi superiori, oficianţi, factori şi agenţi poştali).

În primă fază, întâlnirea a avut drept obiectiv clarificareaunor aspecte legate de respectarea convenţiei dintre Minis-terul Justiţiei şi CNPR în ceea ce priveşte comunicareaactelor de procedură conform noilor coduri de procedurăcivilă şi penală. Reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ClaraPârvu – vicepreşedinte al Judecătoriei Vaslui, şi CristinaCojocaru – judecător în Drept Penal, au pus accent pemodificările ce au intervenit în activitatea de distribuire aactelor de procedură.

„Dialogul civilizat dintre cele două părţi a fost un prilej de ascoate în evidenţă activitatea bună pe care salariaţii OJP Vasluio depun în ceea ce priveşte distribuirea actelor de procedură”,ne-a precizat şeful OJP Vaslui, Marcu Nicuţă.

În partea a doua a întâlnirii, comisarii şefi Costel Fandacheşi Ion Macovei, alături de subcomisarul Marius Dimofte, toţidin cadrul IPJ Vaslui, au dezbătut cu angajaţii poştali o seriede aspecte legate de prevenirea şi combaterea acţiunilor defurt, tâlhărie, înşelăciune asupra deţinătorilor de valori şi res-pectarea prevederilor legale cu privire la securitatea valo-rilor. Discuţiile au avut loc în contextul evenimentelornedorite din ultima vreme, cărora le-au căzut victime salari-aţi poştali şi subunităţi ale CNPR din ţară din motive ce ţinde încălcarea acestor norme.

La final, Marcu Nicuţă a ţinut să le mulţumească reprezen-tanţilor celor două instituţii pentru sprijinul acordat şi a subliniatfaptul că întâlnirea se înscrie în dorinţa CNPR de a asigura armo-nizarea relaţiilor de colaborare cu toate instituţiile statului.

„Mobilizarea celor peste 300 de salariaţi poştali, cărora vreausă le mulţumesc şi pe această cale, organizarea şi disciplina încare s-a desfăşurat această acţiune ne îndreptăţesc să spunemcă Poşta Română îşi păstrează în continuare faima de a doua ar-mată a ţării, chiar şi în contextul timpurilor dificile pe care le par-curgem”, a adăugat pentru «Poştaşul» şeful OJP Vaslui.

Practic, prin adoptarea şi publicarea înMonitorul Oficial a bugetului de venituri şicheltuieli al societăţii Poşta Română Brokerde Asigurare, a fost îndeplinită ultima ce-rinţă solicitată în documentaţia de obţinerea autorizaţiei de funcţionare de la ASF. So-cietatea a depus documentaţia la ASF şi ac-tivitatea de intermediere va începe imediatce acest lucru va fi posibil.

Aşa cum v-am prezentat într-un numărtrecut al revistei noastre, Poşta Română Bro-ker de Asigurare este o societate controlatăintegral de Compania Naţională PoştaRomână.

Conform bugetului, veniturile totale peultimele şase luni ale acestui an ale brokeru-lui au fost estimate la 618.900 lei, iar chel-tuielile totale vor atinge 617.100 lei. Deasemenea, cheltuielile cu salariile pentru cei3 salariaţi ai Poşta Broker de Asigurare aufost previzionate la 160.100 de lei.

Acest proiect este unul pe care directorulgeneral al Poştei Române, Ion Smeeianu,l-a anunţat încă de la finele anului trecut,prin intermediul său CNPR urmărind să-şiexploateze reţeaua vastă de unităţi poştaleşi să-şi suplimenteze veniturile, pe fondulcontractării pieţei de profil.

La ora aceasta, pe piaţa brokerajului înasigurări sunt autorizate peste 500 de soci-etăţi. Anul trecut, potrivit datelor ASF, bro-kerii au intermediat 46,84% din primelesubscrise în 2013, în creştere cu 3,2% puncteprocentuale faţă de 2012. Valoarea primelorintermediate de brokeri pe cele două cate-gorii de asigurări a fost de 3,88 miliarde delei, în urcare cu 7,77% faţă de anul 2012.

De asemenea, veniturile din activitateade brokeraj s-au majorat cu 6,52% faţă deanul 2012, la 773,03 milioane de lei.

Anul trecut, piaţa asigurărilor generale şi deviaţă a crescut cu 0,4%, la 8,29 miliarde de lei.

Poşta Română,la un Pas de a intRa Pe Piaţa de bRokeRaj

POşTA ROMâNă BROkeR de AsiguRARe asolicitat obţinerea autorizaţiei de desfăşurarea activităţii de intermediere pe piaţa asigu-rărilor, după ce, la începutul lunii mai, a fost

adoptat bugetul de venituri şi cheltuieli al so-cietăţii, una din cerinţele majore solicitate decătre Autoritatea de supraveghere financiară(Asf).

8 ¦ MAI 2014

Poştă & Poştaşi

fabrica de Timbre este una dintre sucursalele PoşteiRomâne cu o istorie extrem de bogată. Clădirea Fabriciidatează de pe vremea Regelui Carol I, când au apărut în Româ-nia primele timbre fiscale. De atunci şi până acum, instituţia atrecut prin numeroase transformări.

Generaţii întregi i-au trecut porţile. Zeţarii şi linotipiştii de al-tădată au fost înlocuiţi cu meseriaşii tiparului digital, maşinile deimprimare în coală cu cele de imprimare în bobină, iar procesultehnologic a trecut prin atât de multe etape încât cu greu nemai putem da seama de unde a plecat.

TiPARul de AlTădATă La Fabrică găsim însă oameni care au făcut trecerea de la

tiparul clasic la cel digital şi care au desluşit, printre rânduri,misterul ce se ascunde în spatele tipăriturilor. Vasile Bălănoaiaare 57 de ani şi lucrează la Fabrica de Timbre din 1975. Întrebatcu ce se ocupă, ne spune că este maistru, dar până să ajungăaici a avut un drum lung de parcurs şi, nu de puţine ori, destulde anevoios. „În 1974 am terminat Şcoala Profesională DimitrieMarinescu din Pajura, unde am învăţat tot ce înseamnă ti-pografie. În ‘75 m-am angajat la Fabrică. Am fost unul dintre ceipatru băieţi selectaţi din promoţia mea. Când am venit aici, senumea Întreprinderea Poligrafică Filaret. La început, am fostpuţin surprinşi deoarece toţi erau ca o mare familie. La aceavreme, nu aveam aparatura cu care lucrăm acum. Era un tipar,cum îi spuneam noi, convenţional. Înainte să primesc placa,aceasta era fotografiată, retuşată, copiată şi abia apoi se făceatiparul de mână pentru a nu se strecura vreo greşeală. Totul eramanual, ochi şi mână, cum spuneam noi. Acest lucru înseamnăsă vezi, să reglezi şi să iasă din mâna ta. Tiparul digital a apărutmai târziu, făcându-ne munca mai uşoară. Ceea ce înainte eraun atelier întreg se găseşte, în prezent, într-un singur calculator”,ne dezvăluie Vasile.

„Înainte, tipografia se axa pe trei genuri de tipar: înalt, adâncşi plan. Tiparul adânc era tehnica prin care se executau timbrele,o adevărată sculptură a lucrării în hârtie. Iar tiparul plan, spe-cializarea mea, apăruse în România doar de câţiva ani. Numeleîi vine de la nişte elemente active şi neutre, tipăritoare şi netipări-toare pe care le are forma de tipar şi care, la prima vedere, ai im-presia că se găsesc în acelaşi plan.”

Fabrica de Timbre este printre ultimile instituţii tipograficecare a menţinut, pentru mult timp, cele trei genuri de tipardespre care ne-a povestit Vasile. Acesta a fost şi motivul pentrucare angajaţii erau nevoiţi să se pensioneze devreme. „Tiparulînalt era bazat numai pe plumb, iar tiparul adânc folosea tolu-enul. Fiind vorba de substanţe toxice, tipografii se pensionau campe la 50 de ani.” Cu timpul, combinaţiile de materiale folosite în

procesul tipografic au devenit tot mai numeroase dar, înaintevreme, era mai simplu. „Era cerneala, apa şi gazul. În timp, tiparulplan s-a schimbat. Singura care a rămas la fel e cerneala. Nicisoluţiile de umezire şi de spălare nu mai sunt folosite. Ca să execuţiun tipar bun trebuia să aduci la parametrul de uscare şi umiditatetot, mai ales materia primă. Era foarte greu. Încă mai avemaclimatizatorul, deşi nu îl mai folosim. Acesta e un sistem formatdin nişte cârlige cu care se agăţa hârtia pentru a fi vânturată şiadusă la temperatura optimă de umiditate şi uscare a secţiei deimprimare, altfel intervenea procedeul de prăfuire şi de cutare, saufălţuire, cum îi spuneam noi. Era un proces care dura 48 de ore,după care rotunjeam hârtia, o tăiam la formatele de imprimarepentru că, pe atunci, aveam maşini pentru diferite formate de im-primare, şi abia apoi o tipăream. Acum e simplu. Hârtia vine gatavidată, noi doar o scoatem şi o introducem în maşină”, ne explicămaistrul de la Fabrica de Timbre.

Au fOsT vReMuRi CâNd se luCRA lA fOCCONTiNuu

Munca tipografilor a devenit mai simplă prin anul 2004,când la Fabrica de Timbre au fost aduse primele maşini per-formante. Dacă înainte totul era lucrat manual, acum pro-cedeul este, cel puţin, semiautomat, deoarece, după cum nespune Vasile, „Noi avem doar o parte din ceea ce se numeşte tipardigital pentru că tipărim doar alb-negru, nu şi policromie. În ceeace priveşte pregătirea şi executarea formelor de tipar, a fost achi-ziţionat, de curând, un computer care ne oferă anumite cote dereglaj. Astfel, infor maţia iese direct din calculator şi apoi pe placă.Înainte, informaţia ne parvenea pe un film, acel film mergea maideparte la o ramă de copiat şi era expus pe o placă. Deci au dis-părut nişte etape de lucru. În 2008 a mai venit o rotativă care exe-cuta imprimate faţă-verso din rolă. Până atunci avusesem maşinide imprimare în coală. Avantajul e că rola e mai ieftină. Mai avemmaşina de imprimare în şase culori plus grupul infraroşu delăcuire. Lăcuirea e acea operaţie care are loc după tipărire şi are

în arta tiparuluiPovestea unui maistRu

POªTAªUL425 ¦ 9

Legislaţie poştală

rolul de a proteja lucrarea. Înainte procesul era mai greoi, maiîntâi se tipărea lucrarea, apoi se trecea prin maşina de lăcuirecoală cu coală.”

Cea mai veche maşină din fabrică a fost achiziţionată în1968, iar cine ştie, în prezent, să o folosească, îşi merită, pedeplin, statutul de tipăritor. „Noi am învăţat şi am executat poli-cromii culoare cu culoare. Era nevoie de o mare precizie. Dacă sis-temul nu era bine reglat, culorile nu erau redate cu fidelitate. Noi,tipografii, îi spuneam potriveală”, ne lămureşte Vasile Bălănoaia.

Fiind nevoie de mai mult personal, programul de lucru eraaltul. „Când m-am angajat la Fabrică, se lucra în trei ture, de la6.15 la 14.15, de la 14.15 la 22.15 şi, numai atunci când era nece-sar, de la 22.15 până dimineaţă. Am lucrat şi eu în ture de noapte.Seara, la ora 10, se spălau maşinile. Îmi amintesc şi acum mirosulînţepător de petrol.”

MAReA fAMilie A TiPăRiTORilORÎn prezent, la tipar digital lucrează cinci salariaţi, iar Vasile

Bălănoaia împreună cu colegul său, Valentin Verdeş, maistrula atelierul Tipar, coordonează activitatea a 30 de persoane.

Dar nu a fost întotdeauna aşa. „Când m-am angajat la Fabrică,aici lucrau în jur de 3.500 de oameni. Fiecare secţie era coordo-nată de câte un şef şi de fiecare atelier răspundeau câte trei in-gineri, unul pentru tipar înalt, altul pentru tipar adânc şi altulpentru tipar plan. La aceştia se adăugau maiştrii şi specialiştii.”Dar până să ajungă unde este acum, Vasile a trecut, la fel camulţi alţii, prin diferite etape, timp în care nu s-a gândit nicio clipă să renunţe la instruire. „Am fost tipăritor, apoi am fosttrimis de Fabrică la o şcoală tehnică de maiştri. În tot acest timpm-am perfecţionat mereu, am mai făcut instruire la locul demuncă, pe măsură ce veneau maşini noi.”

Pentru Vasile, Fabrica de Timbre este locul în care şi-a pe-trecut întreaga viaţă. Şi singurul lucru care l-ar mai putea im-presiona acum, după atâţia ani, ar fi marea familie în care s-atrezit şi momentele frumoase petrecute împreună. „Avematâtea amintiri... Încă mă mai amuz de unul singur când măgândesc. Înainte, când venea câte un angajat nou, cei mai învârstă făceau glume cu el. Maşinile cu care lucrăm sunt grele,este imposibil să le urneşti din loc. Iar ei spuneau: «Împinge,mă, maşina asta, să o aliniem la poloboc, împinge mai pe oparte». Omul încerca să o urnească şi noi ne prăpădeam cu toţiide râs.”

Vasile Bălănoaia nu pare a regreta nimic din timpul petre-cut aici. Poate doar faptul că vremurile s-au schimbat şi,odată cu ele, oamenii. „Înainte, toată informaţia era trans-misă mai departe, cei cu experienţă îi instruiau pe cei tineripentru că astfel cel mai în vârstă îşi simplifica munca. Acum numai e la fel, toţi concurează între ei, se tem să nu fie înlăturaţi.”

Năpădit de amintiri, Vasile nu mai pridideşte să poves-tească. Însă parcă abia acum îşi începe povestea. „Prin '68,pe vremea când eram elev, am făcut o excursie la Buşteni şi amtrecut prin Bucureşti unde am văzut Casa Scânteii. Auzisem căacolo se tipăresc ziare şi reviste. Când am ajuns acasă, le-amspus părinţilor să mă ducă la tipografie. Aşa am ajuns tipări-tor.”

Dacă i s-ar putea reproşa ceva, în nici un caz nu ar faptulcă nu şi-a făcut meseria cu pasiune şi devotament. „Mi-amfăcut munca cu o pasiune extraordinară. După Revoluţie, cândau apărut dezvoltatorii privaţi, mi s-au oferit multe locuri demuncă. Am preferat, totuşi, să rămân aici. Era greu dar şi plăcutcând vedeai, în final, ce iese din mâinile tale.”

CeA MAi MARe sATisfACţieCea mai frumoasă amintire şi cea mai mare satisfacţie a

maistrului tipăritor Vasile ne întoarce, din nou, cu mulţi ani înurmă. „Înainte, în domeniul tipografic, era un concurs care senumea Cartea de aur. În 1977 conducerea Fabricii m-a trimis săparticip şi eu la concursul care avea loc la Galaţi şi am câştigatlocul 2. Am participat cu o filă de calendar pe care am făcut o cu-loare. Lucrarea era executată manual sau, altfel spus, din şpaclu.Nimeni nu avea timp să facă o policromie. La final, cei dincomisie, fiind toţi tipografi, au evaluat dacă e prea mult sau preapuţin dintr-o culoare. Aveau ochiul format, atunci nu existauaparate de măsurare a densităţii culorii”.

După vorbe şi mimică, am putea spune că Vasile Bălănoaiaeste un om împlinit. Ultimele cuvinte pe care ni le-a adresatînainte de a pleca vin ca o confirmare. „Am venit în fabrica astacu drag, am muncit cu drag şi încerc să plec zi de zi satisfăcutacasă.”

Ada Cojan

10 ¦ MAI 2014

Poştă & Poştaşi

factor poştal din întâmplarePână să ajungă angajat al PTTR (cum se chema CNPR pe

atunci), lucru întâmplat în 1976, ion erciu a lucrat vreme de 7ani la Cooperativa RadioTV. La Poştă a ajuns să lucreze ca factorpoştal din pură întâmplare: citise într-un ziar al vremii că PTTRBucureşti face angajări de personal pentru întreţinerea oficiilorşi a aplicat pentru un post de tâmplar, meseria sa de bază. Cumun astfel de post nu era disponibil, i s-a propus ca vreme de

câteva luni să lucreze ca factor poştal la Oficiul Bucureşti24. Întâmplarea a făcut ca la puţin timp după angajare săaibă loc un concurs de marş al poştaşilor bucureşteni. Cumla ora aceea Ion juca fotbal la nivelul Diviziei B, la clubul

Voinţa Bucureşti, nu i-a fost greu să termine întrecerea pelocul 2. Acest lucru l-a făcut remarcat printre mai marii DirecţieiPTTR Bucureşti, care l-au trimis la un concurs de ciclism la Cluj,unde a terminat tot pe 2. Calităţile fizice l-au ajutat la definiti-varea angajării în cadrul Poştei. După o lună i s-a propus să seangajeze ca tâmplar, însă la sfatul dirigintelui OP 24 a refuzat şia preferat să rămână factor. Interesant este că în toţi cei 38 deani de activitate poştală, ion erciu a lucrat doar ca factor poştalîn cadrul aceluiaşi oficiu. Mai mult, în toată această perioadăsediul OP 24 a fost la parterul unui bloc de pe Şoseaua Pante-limon. Ion a schimbat doar două trasee în 38 de ani şi îi ştie peoamenii din zonă mai bine decât pe rudele sale.

Factorul poştal ion eRciu, multiplu câştigător alprobelor de marş, a ieşit la pensie după aproape patru decenii de activitate poştală

CAMPiONula agăţat toa-n cui

În plin efort, la una din cele 34 de ediţii ale Marşului factorilor Poştali la care a participat

maratonul poştaşului de cursă lungă la ultima panglică ruptă

Poştă & Poştaşi

POªTAªUL425 ¦ 11

amintiri din epoca de aurÎn anii petrecuţi ca factor, Ion a avut parte şi de întâmplări

mai neplăcute. Acum, la ora bilanţului, are puterea să râdăcând îşi aduce aminte cum l-a atacat o haită de câini undevaîn spatele Spitalului Pantelimon. „Norocul meu că am văzut uncopac în faţa mea şi m-am agăţat cu ambele mâini de o cracă.Câini erau sub mine, lătrau de mama focului... Am stat ce-am statsuspendat, vreo 10 minute, dar la un moment dat mi-au amorţitmâinile şi a trebuit să dau drumul crengii. Am picat ca un bolovanpe pământ, moment în care cei 7-8 câini au luat-o la fugă şi duşiau fost...”

O altă întâmplare care i-a marcat cariera de factor s-a petre-cut pe Strada Răscoalei. „Aveam acolo un pensionar de originebulgară care era foarte atentcu mine. Mă punea la masăatunci când îi duceam pen-sia, îmi dădea un pahar deapă... La un moment dat tre-buia să-i duc pensia într-o zide sâmbătă şi s-a întâmplatcă n-am avut bani la Poştăpentru acest lucru, aşa căm-am dus luni. Mă pun lamasă, încep să scriu actele când îl aud că începe să mă înjure cala uşa cortului că ce-am făcut cu banii lui, de ce nu i-am adussâmbătă ş.a.m.d. Am dat să plec şi în acel moment el mi-a dat unbrânci de m-a aruncat în uşă. Am căzut şi m-am lovit destul derău la umăr şi cap. Aşa ameţit cum eram, m-am sculat şi am in-trat în el şi l-am aruncat într-o vitrină din sufragerie. S-au sparttoate paharele, farfuriile şi ce mai avea el prin vitrină. El era pejos, eu am dat să plec. Uşa era însă încuiată. Mi-am adunat toateputerile şi am tras de ea până am scos-o din balamale. Când amieşit în curte a asmuţit câinii pe mine... Am luat-o la fugă şi n-ammai ieşit pe poartă ci am sărit gardul şi am luat-o prin porumb.Am fugit până la sediul Miliţiei, că asta se întâmpla înainte de’89, şi le-am povestit tot. Au stat de vorbă cu el, i-au dat o amendăşi l-au potolit”.

Colecţionar de trofeeCariera sportivă a lui Ion este una impresionantă pentru un sim-

plu factor poştal. Până să ajungă în Poştă a jucat vreo patru se-zoane fotbal la nivelul ligii secunde, la Metalul Plopeni şi VoinţaBucureşti, după care a „dat-o” pe atletism. Proba de marş a fostmarea s-a iubire şi a ajuns să câştige inclusiv cinci titluri naţionale.Nu s-a îndepărtat însă de fotbal: a facut şcoala de antrenori, a ab-solvit şi un curs de arbitri şi vreme de câţiva ani buni s-a ocupatde echipa de fotbal a PTTR în calitate de antrenor, manager, jucă-tor etc. „Am făcut de toate, dar îmi plăcea enorm munca aceasta.Am participat la toate întrecerile Marşului Factorilor Poştali, de laprima ediţie, în 1977, când am terminat al doilea, şi până acum vreodoi ani, când competiţia s-a suspendat. Până în 1995, pe când

aveam deja 45 de ani, mi-amtrecut în cont 11 victoriinaţionale plus alte câtevaclasări pe podium. Cred că, întotal, am vreo 17 clasări pepodiumul Marşului Factorilor,record absolut, la care seadaugă patru sau cinci clasăripe podiumul Balcaniadei, pe

care am şi câştigat-o în 1980”. Mai mult, Ion are şi cinci titluri câşti-gate la seniori, în probele de 20 şi 50 de km marş, în perioada1980-1985. „Lucram dimineaţa şi mă antrenam după-amiaza.Poşta avea una dintre cele mai performante secţii de atletism în aceaperioadă şi acest lucru m-a ajutat. Cu două-trei săptămâni înainteacompetiţiei eram scoşi din producţie şi ne antrenam intensiv, iarrezultatele se vedeau la concursuri. Dacă vedeţi câte cupe am acasă,aţi putea realiza mai bine cât de multă pasiune am pus în activitateasportivă”.

Şi acum, la cei 65 de ani ai săi, Ion Erciu aleargă minim 40 dekilometri pe săptămână. „Mă simt excelent, nu am nici cea mai micăproblemă de sănătate. Tinerii se miră de rezistenţa mea la efortatunci când mai ieşim la un fotbal, dar mie mi-a plăcut tot timpulsă-mi menţin condiţia fizică”, destăinuie fostul salariat al OP 24.

„o să-mi fie dor de cursa de zi cu zi, de discuţiilepe care le aveam cu oamenii, cu colegii mei... Cesă-i faci, vine şi un astfel de moment în activi-tatea unui om”.

ion erciu

ion erciu s-a despărţit cu greu de foştii colegi