Introducere

În ceea ce priveşte condiţiile de piaţă, negocierile dintre UE - Mercosur apar în

contextul unui schimb comercial, caracterizat prin intensitatea sa, asimetrie şi având un model

al relaţiilor Nord-Sud (Puerto Sanz 2004). Intensitatea se bazeaza pe faptul ca evoluţia

comerţului din anii `90 arată că totalul schimburilor comerciale s-a dublat. Importurile

realizate de Mercosur proenite din Uniunea Europeana au crescut aproape de patru ori. De

asemenea, exporturile din aceeaşi perioadă au crescut cu o medie de 3,6%.

De asemenea, schimburile comerciale între blocurile comerciale este asimetrică în

măsura în care Mercosur este un partener economic de o relevanţă mică pentru UE,

participand cu doar 3,3% din schimburile sale totale extracomunitare între 1998 şi 2000. Cu

toate acestea, Mercosur este partenerul principal al UE în America Latină, absorband mai

mult de jumătate din fluxurile comerciale bi-regionale şi investiţiile străine directe europene

în regiune. În schimb, UE este principalul partener comercial al Mercosur, peste comertul

reciproc dintre statele care formeaza Mercosur si a comertului cu SUA.

În cele din urmă, specializarea schimburilor comerciale bilaterale este în concordanţă

cu parametrii tipici schimburilor comerciale dintre zonele dezvoltate şi subdezvoltate.

Importurile Mercosur provenite din UE nu cunosc schimbări substanţiale în ultimii 25 de ani.

În perioada cuprinsă între 1998 şi 2000, 85% din importuri sunt concentrate în două grupe de

produse: pe de-o parte, produse chimice, petrol, cărbune, cauciuc şi mase plastice şi pe de alta

parte, metal, maşini şi echipamente electrice şi echipamente de transport. În general, se poate

argumenta că aceste importuri au un grad ridicat de sofisticare fata de cele realizate de

Mercosur, originare din alte zone ale lumii.

Pe de altă parte, referindu-se la politica internă, intre dificultatile interne si cele

externe pentru a avansa procesul de negociere sunt identificate: evoluţia proceselor de

integrare în Mercosur şi UE; dezvoltarea negocierilor Free Trade Area of the Americas

(FTAA) si, in special, pozitia pe care o adopta Brazilia cu privire la acest proiect; importanta

si momentul reformei Politicii Agricole Comune, şi, în cele din urmă, posibilitatea de a ajunge

la rundele de negocieri multilaterale promovate de OMC.

În iulie 2001, au început negocierile cu privire la accesul produselor pe pietele dintre

UE şi Mercosur si, o prima dificultate a constat in identificarea tarifelor de bază pe baza

carora s-au realizat acordurile de reducere a tarifelor. UE urmarea sa se ia ca tarif in vigoare

cel din 2001, momentul inceperii discutiilor. În schimb, Mercosur se afla in procesul de

1

definire a Tarifului Extern Comun, astfel că a fost dificil să se ajungă la un acord intern şi

oferind o referinţă pentru a începe negocierea.

În plus faţă de condiţiile de piaţă şi a politicii interne, negocierile UE-Mercosur aveau

loc într-un mediu dominat de o puternică dinamică de schimbare (Peña 2005). Potrivit Peña

(2005), contextul este marcat în principal de: prevalenta problemelor globale de securitate in

agendele puterilor principale; eroziunea granitelor in fata problemelor interne si externe din

agendele politice şi economice ale ţărilor; perplexitatea cetăţenilor în faţa problemelor

securităţii şi a concurenţei economice globale şi impactul acesteia asupra identităţilor

naţionale şi como sobre el desplazamiento de las ventajas competitivas.

În cele din urmă, merita amintit faptul ca dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele

două regiuni sunt încorporate într-un context multidimensional in sensul ca sunt tot mai

influenţate de agendele politice respective şi de securitatea de nivel national, regional si

global. Acest lucru se întâmplă în special după evenimentele tragice din 11 septembrie 2001 şi

11 martie 2004 (Valladao si Da Motta Veiga 2003).

Partile

Uniunea Europeana ca şi Mercosur sunt două structuri regionale diferite. Atat punctele

de plecare cat si condiţiile, căile, metodele, etapele de dezvoltare, prezintă un contrast

puternic între cele două blocuri.

Uniunea Europeană (UE) este o entitate politică, socială și economică, dezvoltată în

Europa, fiind compusă din 27 state.

Mercosur (Piaţa Comună a Sudului) a fost înfiinţată în 1991 şi cuprinde Argentina,

Brazilia, Paraguay şi Uruguay. Venezuela a fost acceptata ca membra în 2006 şi este în

prezent în procesul de integrare în Mercosur.

Uniunea Europeană s-a aratat favorabila pentru consolidarea Mercosur şi a sprijinit

eforturile sale, în special prin Acordul interinstituţional de suport tehnic şi instituţional pentru

structurile nou create.

În 1995, UE şi Mercosur au semnat un Acord de Cooperare interregională care a intrat

în vigoare în 1999.

UE este prima piata pentru Mercosur privind exporturile sale agricole, reprezentând

19,8% din totalul importurilor UE pentru agricultură în 2009. Mercosur se situează pe locul 8

în rândul partenerilor comerciali ai UE, reprezentând 2,7% din comerţul total al UE în 2009.

Ţările din Mercosur au devenit principalul furnizor al UE de anumite produse agricole de

bază, cum sunt: carnea de bovine, porumbul sau soia. Adâncirea relaţiilor comerciale cu ţările

2

din Mercosur nu va duce decât la creşterea volatilităţii preţurilor produselor de bază de pe

piaţa comună ca urmare a politicilor agricole ale acestor state, precum şi a condiţiilor

climatice de care dispun.

În ceea ce priveşte dezvoltarea economică, PIB-ul UE este de €11 785 474,9, în timp

ce PIB-ul Mercosur este de $2.770.723 mil. PIB-ul nominal per capita în UE este de $37.194

si in Mercosur este de $10.530.

Participarea în comerţul internaţional este diferit. Cu toate că populaţia UE reprezintă

doar 7% din populaţia mondială, schimburile sale comerciale cu restul lumii reprezintă

aproximativ o cincime din importurile şi exporturile derulate la nivel mondial.

Comertul cu marfuri:

UE are un nivel relativ ridicat de dezvoltare fata de Mercosur si este formata din unele

ţări care sunt puternic industrializate. Ambele au grade diferite în nivelul de dezvoltare al

statelor sale membre.

In UE, de la inceput au fost stabilite organisme formate din funcţionari care nu

raspund la instrucţiuni din partea guvernelor lor (Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie),

oferind o viziune comună şi independenta în formarea deciziilor.

În Mercosur, cu excepţia Secretariatului tehnic şi Comisiei Reprezentanţilor

Permanenţi (organ fara capacitate de decizie), organismele comune sunt formate din

reprezentanţi ai fiecărui guvern.

In cadrul UE, piata unica este o realitate petru companii, consumatori şi lucrători.In

cazul Mercosur a fost stabilita o uniune vamala imperfecta. În ciuda acestor două realităţi

diferite, părţile implicate în negocieri, şi anume, cele două blocuri regionale, sunt formate din

delegaţii reprezentând atât UE cat şi Mercosur.

3

Acordul-cadru de Cooperare Internationala semnat la 15 decembrie 1995 în Madrid,

între Comisia Europeană şi statele sale membre, precum şi Mercosur şi statele sale membre,

are trei teme principale: dialogul politic, cooperarea şi comerţul. Acest acord a pus bazele

legale pentru cooperarea în cadrul institutional, economic, social şi cultural. Este operaţional

începând cu 1 iulie 1999.

De asemenea, UE şi Mercosur au semnat un Memorandum de înţelegere, la 26 iunie

2001, care defineşte priorităţile de cooperare în funcţie de sector în perioada 2000-2006.

Domeniile de cooperare identificate sunt: sprijinirea punerii în aplicare a Pieţei Interne a

Mercosur; prijin pentru instituţionalizarea Mercosur şi sprijin pentru societatea civilă în

Mercosur.

Având în vedere acest lucru, se poate argumenta că problemele de negociere sunt

ridicate, adica, atât UE, cât şi Mercosur sunt certe in ceea ce vor face si pana unde va merge

relatia comuna.

Obiective

Negocierile UE-Mercosur au scopul de a realiza un parteneriat

strategic bi-regional. Acest angajament trebuie să se bazeze pe

trei piloni fundamentali: dialogul politic, cooperarea economică şi

comerţul liber.

La nivelul negocierilor comerciale s-a stabilit ca astfel de chestiuni ca subvenţiile

pentru exportul de produse agricole şi sprijinul intern pentru producţia agricolă sa fie

rezolvate la nivelul OMC. Se incearca un acord preferential amplu, care sa cuprinda

angajamente de liberalizare a comerţului mai profunde decât cele asumate de către părţi in

sistemul comercial multilateral. Dar, se mai urmareste un acord preferential care sa fie în

deplină concordanţă cu angajamentele asumate la Organizaţia Mondială a Comerţului.

UE urmăreşte: să contribuie efectiv la consolidarea unei Mercosur efective;

imbunatatirea substantiala a accesului la bunuri, servicii si investitii europene pe pietele

Mercosur şi realizarea de norme eficiente şi de calitate.

Mercosur nu caută doar un spatiu bi-regional favorabil consolidarii sale, ci si, de

asemenea, vede pentru viitor asocierea ca un element fundamental pentru dezvoltarea

economiilor lor nationale şi îmbunătăţirea proceselor de producţie de transformare şi integrare

competitivă în economia globală; de asemenea, accesul efectiv si amplu pe piata europeana, în

special a acelor produse care prezinta avantaje competitive clare.

4

Cu toate acestea, ambele părţi au ceva de care sa se teamă in fata perspectivei unui

acord bi-regional mai profund. În ceea ce priveşte sectoarele cheie în negocierile comerciale,

pe de o parte, UE se intreaba permanent despre implicaţiile procesului de liberalizare a

sectorului agricol şi al pescuitului, pe de altă parte, Mercosur percibe riesgos derivados de la

apertura în sectorul automobilelor, bunurilor de capital şi serviciilor.

Relaţiile comerciale dintre UE şi Mercosur nu sunt de fiecare dată puse pe „picior de

egalitate“. Integrarea regională nu a progresat, iar produsele europene nu au acces pe piaţa

statelor Mercosur. Producătorii de carne din statele membre Mercosur pot utiliza produse

veterinare interzise în UE. Toate produsele importate din Mercosur trebuie să respecte

normele europene de producţie, ceea ce nu se întâmplă astăzi. Este motivul pentru care UE

trebuie să adopte o poziţie fermă în cazul negocierilor purtate cu blocul Mercosur. UE nu

trebuie să ofere avantaje în cazul dosarului agricol ca urmare a riscului de a excede cadrului

prevăzut de Politica Agricolă Comună.

Având în vedere cele de mai sus, se poate argumenta că obiectivele negocierilor UE-

Mercosur sunt de natură economică, dar, şi oarecum legate de politica internă (chiar dacă

societatea civilă are o implicare redusa în acest proces). Caracterul economic este evident în

obiectivul general de a stabili un acord comercial preferenţial între cele două blocuri.

Caracterul relaţional iese în evidenţă în obiectivele Mercosur de inserare competitiva in

economia globala. În mod similar, caracterul politic intern se desprinde din obiectivul de

dezvoltare a economiilor naţionale şi din consolidarea transformarii productive ale statelor

membre ale Mercosur.

Rezultatele

În noiembrie 1999 la Bruxelles a avut loc prima reuniune a Consiliului de Cooperare

UE-Mercosur, unde s-a stabilit practic, structura, metodologia şi calendarul pentru negocierile

dintre cele două regiuni. S-a creat un Comitet de Negocieri Bi-regional care supraveghează

negocierile comerciale şi de cooperare. De asemenea, s-au creat Grupurile tehnice în scopul

de a pune în aplicare activităţile legate de negocierile comerciale. În aprilie 2000 a avut loc la

Buenos Aires prima rundă de negocieri a Comitetului de Negocieri Bi-regional. S-a ajuns la

concluzii pe principii generale, dialogul politic, cooperarea şi problemele comerciale. De

asemenea, s-a convenit ca un viitor Acord de Asociere Inter-regional creează drepturi şi

obligaţii pentru UE, Mercosur şi statele membre respective. S-a mai stabilit ca negocierile

5

comerciale nu ar trebui să excludă niciun sector si ar constitui un compromis unic pentru a fi

implementat ca un tot indivizibil.

A doua rundă de negocieri a avut loc la Bruxelles în iunie 2000 şi s-au analizat aspecte

legate de schimbul de informaţii, intensificarea barierelor netarifare şi definirea obiectivelor

specifice pentru fiecare domeniu de negociere. Negocierile politice au fost conduse la cel mai

înalt nivel în cadrul Comitetului de Negocieri Bi-regional, în timp ce negocierile privind

cooperarea au fost elaborate la nivel de subgrupuri.

A treia rundă de negocieri a Comitetului de Negocieri Bi-regional a fost de succes. A

avut loc în Brasilia, în noiembrie 2000, când această ţară detinea preşedinţia Pro Tempore a

Mercosur. Intr-adevăr, după reuniunea de la Buenos Aires, în aprilie şi începutul lunii iunie,

negocierile au început să fie mai eficiente.

Marea atenţie politică de ambele părţi, extinderea pe scară largă de tehnicieni de

ambele parti si puternica dorinta de reusita a preşedinţiei braziliene au făcut din această rundă,

un succes tehnic.

În ceea ce priveşte dialogul politic, s-a reuşit să se consolideze un text de negociere

care arată rezervele de ambele părţi, care va permite progresul mai rapid şi armonizat în

cadrul negocierilor viitoare.

In ceea ce priveste capitolul privind cooperarea, cooperarea tehnică şi economică ar

trebui să intervina eficient pentru a ajuta la punerea în aplicare a diverselor aspecte ale

negocierilor comerciale ca priorităţi.

In cele din urmă, în ceea ce priveşte pilonul comerţului, a existat o interacţiune

constructiva şi fructuoasa între părţi, facandu-se schimb de informatii cu privire la întrebările

anterioare ale părţilor si trecand la identificarea obiectivelor specifice şi elementelor pentru

viitorul acord.

S-a a ajuns la o nouă etapă în care in rundele urmatoare va fi posibil schimbul de

documente de lucru şi chiar de texte de negociere pe un număr substanţial de subiecte.

In domeniul de aplicare a Acordului-cadru încheiat în 1995 în Madrid, negocierile UE-

Mercosur se duc de mai multi ani.

Negocierile au fost suspendate în 2004 din cauza diferenţelor fundamentale privind

comerţul. Mai multe state membre UE (Austria, Irlanda, Grecia, Ungaria, Luxemburg,

Polonia și Finlanda, România, Cipru), în frunte cu Franța, s-au opus până acum extinderii

concesiilor privind comerţul cu produse agricole şi alimentare oferite statelor membre

Mercosur.

6

Cu toate acestea, relaţiile politice s-au dezvoltat cu un acord în cadrul ultimului

summit de la Lima (2008) pentru a extinde relaţiile în trei domenii noi: Ştiinţă şi Tehnologie,

Infrastructură şi Energie Regenerabilă.

UE isi canalizeaza ajutorul dat catre Mercosurc prin Programul Regional 2007-2013,

aprobat în august 2007 în cadrul Strategiei Regionale. Programul regional ofera 50 de

milioane de euro pentru proiecte în trei domenii prioritare:

Sprijin pentru instituţionalizarea Mercosur

Sprijin pentru punerea în aplicare a viitorului Acord de Asociere UE-Mercosur

Eforturile de a spori participarea societăţii civile în procesul de integrare regională.

Uniunea Europeană este, de departe, cel mai mare furnizor de ajutor pe care se

bazeaza Mercosur.

La data de 17 mai 2010 a avut loc la

Madrid summitul Uniunea Europeană-

Mercosur. Şefii de Stat şi de Guvern au tinut o

dezbatere privind situaţia din ambele regiuni şi

i-au informat pe omologii lor cu privire la

evoluţiile recente ale problemelor lor

respective de integrare şi situaţiile lor economice. Mandatarii au subliniat apropierea de

valorile culturale, economice şi politice care unesc cele doua regiuni. Au mai subliniat faptul

că, cu o populaţie totală de peste 700 de milioane de persoane, cu un PIB combinat şi un

comerţ bi-regional de aproximativ 100.000 de milioane de euro pe an, cooperarea dintre cele

două blocuri creeaza beneficii reciproce şi genereaza efecte colaterale, la nivel mondial.

Cu ocazia reluarii negocierilor pentru un acord de asociere UE-Mercosur şefii de Stat

sau de Guvern au reamintit importanţa lor in vederea reusirii unui acord ambitios si echilibrat

între cele două regiuni, care să conducă la relaţii mai profunde şi sa ofere mari beneficii

economice şi politice pentru ambele părţi. Liderii sunt conştienţi de eforturile semnificative

necesare şi au insistat pe faptul ca se vor angaja pe deplin să întreprindă aceste negocieri. La

începutul lunii iulie, cel mai târziu, va fi o prima rundă de negocieri.

Uniunea Europeană şi Mercosur şi-au exprimat angajamentul lor de a ajunge rapid la o

concluzie ambiţioasa, generala si echilibrata a Rundei pentru Dezvoltare de la Doha şi, având

în vedere rolul fundamental al comerţului ca un motor de creştere economică şi dezvoltare, au

reafirmat angajamentul de a evita protecţionismul, în toate formele sale. Şefii de Stat sau de

Guvern au subliniat importanţa dialogului politic între cele două regiuni.

7

În conformitate cu concluziile conferinţei ministeriale UE - America Latină şi Caraibe

din Madrid, 2010, în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi inovaţiei, şi luând în considerare relaţiile

deja strânse dintre cele două regiuni în domeniul cercetarii şi dezvoltarii tehnologice, părţile

au convenit să exploreze modalităţi concrete pentru a realiza o mai profundă si mai intensă

cooperare privind inovarea si tehnologia in beneficiul reciproc.

Ambele părţi au evidenţiat progresele realizate în colaborarea dintre Mercosur şi

Uniunea Europeană şi revizuirea intermediară a Programului indicativ regional.

8