Referat de Predat _Tratatul de La Lisabona

5/13/2018 Referat de Predat _Tratatul de La Lisabona - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/referat-de-predat-tratatul-de-la-lisabona 1/13

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” SIBIUFACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: MASTERAT- BOLOGNA IADMINISTRAŢIE PUBLICĂ EUROPEANĂAnul I

TRATATUL DE LA LISABONA - IMPACTUL ASUPRA

INSTITUŢIILOR UNIUNII EUROPENE

Îndumător : Student ANUL I:

Conf. univ. dr. Daiana Vesmas Ştefan Pitea

- Februarie 2011-



(Restanţă)

CUPRINS

1.

Introducere...........................................................................................................................................

Modifăcările aduse de Tratatul de la Lisabona:..................................................................................Principalele consecinţe ale Tratatul de la Lisabona sunt:...................................................................Legătura între Tratatul de la Lisabona şi Strategia Europa 2020......................................................Puncte slabe ale României de dinainte de aderare..............................................................................Evoluţia României după aderare.........................................................................................................Concluzii despre evoluţia României în perioada 2007 – 2010...........................................................Evoluţia politicilor interne româneşti după Tratatul de la Lisabona.................................................Implicaţiile Tratatuui de la Lisabona asupra instituţiilor româneşti..................................................Concluzia studiului lansat de Institutul European din România în cadrul proiectului Strategy andPolicy Studies (SPOS)........................................................................................................................

1. Introducere

2



Tratatul de la Lisabona reprezintă actul fundamental pentru înfăptuirea reforminstituţionale, legislative şi de politici a Uniunii Europene. Acesta asigură statelmembre arhitectura instituţională, baza juridică şi politicile publice prin intermedicărora Uniunea Europeană îşi poate continua procesul de convergenţă instituţiona

politică şi legislativă, sau spus sub o altă formă, integrarea. Tratatul de la Lisabonafost semnat la data de 13 decembrie 2007 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 200urmare ratificării sale de către toate statele membre ale Unuunii Europene, potriv

propriilor tradiţii constituţionale. România a ratificat Tratatul de la Lisabona pr Legea 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare

Tratatului privind Uniunea Europeana şi a Tratatului de instituire a Comunita Europene, publicată în Monitorul Oficial nr. 107/12 februarie 2008.

Obiectul Tratatului de la Lisabona este amendarea principalelelor două trata

care reglementează, la acest moment funcţionarea Uniunii Europene, respectiv:• Tratatul instituind Comunitatea Europenă (TCE), care

deveni, ulterior amendării, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europe(TFUE);

• Tratatul Uniunii Europene (TUE).Tratatul Uniunii Europene prin moficările aduse de Tratatul de la Lisabon

cuprinde principiile şi obiectivele generale ale Uniunii, prevederi-cadru de natuinstituţională, prevederi generale privind Politica externă şi de securitate comun(PESC)1;

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene cuprinde prevederi detaliareferitoare la modalitatea de funcţionare a Uniunii.Anexat la Tratatul Uniunii Europene se găsesc o serie de protocoale ce

valoare juridică egală cu a textului propriu-zis al Tratatul de la Lisabona declaraţii. Aceste declaraţii reprezintă manifestări politice de voinţă ale statelmembre şi pot avea un rol important în interpretarea prevederilor Tratatul de Lisabona.

2. Modifăcările aduse de Tratatul de la Lisabona:

1 Prevederile TUE reglementează în mod explicit valorile şi obiectivele Uniunii; principiul conferirii de competenţe şicompetenţele Uniunii; principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii; rolul Cartei drepturilor fundamentale; politica devecinătate a UE; cetăţenia europeană; rolul parlamentelor naţionale; instituţiile Uniunii, Politica externă şi de securitacomună, procedurile de revizuire a tratatelor.

3



• terminologic - datorită renunţării la structura pe piloni2 a UE, astfel cum a foinstituită prin Tratatul de la Maatricht (1992), nu se va mai face distincţia întComunitatea Europeană şi Uniunea Europeană, distincţie rămasă fără obiect. Prurmare termenii Comunitate, Comunitate Europeană3 sunt înlocuiţi cu termen

Uniune, Uniune Europeană.•Dispariţia pilonului III• Iniţiativa cetăţenilor (art. 11 Tratatul Uniunii Europene, art. 24 Tratatul privi

funcţionarea Uniunii Europene )•Competenţele Uniunii•Personalitatea juridică a UE•Dreptul statelor membre de a se retrage din UE•Revizuirea tratatelor • Preeminenţa dreptului Uniunii Europene

3. Principalele consecinţe ale Tratatul de la Lisabona sunt:

Rolul crescut atribuit Parlamentului european determină consolidarcaracterului democratic al UE;

Consolidarea rolului Consiliului european şi, implicit, a statelor membîn procesul decizional UE;

Competenţe sporite ale Comisiei europeane în domeniile care faceaobiectul pilonul III, în paralel cu diminuarea influenţei sale în alte domendatorită instituirii codeciziei ca procedură decizională ordinară şi introducer

iniţiativei legislative cetăţeneşti; O monitorizare mai atentă a acţiunilor Comisiei europeane de cat

Parlamentul european; Vor fi atribuite competenţe sporite Curţii de Justiţie a Uniunii Europen

4. Legătura între Tratatul de la Lisabona şi Strategia Europa 2020.

Apariţia Tratatului de la Lisabona şi reformarea UE au fost necesare pentdezvoltarea şi implementarea unui modelul european îmbunătăţit în cele tr

dimensiuni ale sale: politic, economic şi social. Odată cu crearea contextulinstituţional şi politic propice înfăptuirii reformelor structurale la nivelul UE, precuşi la nivelul statelor membre, la 3 martie 2010 Comisia Europeană a lansat şi supdezbaterii publice Comunicarea Europa 2020 - o strategie pentru creştere inteligent2 Pilonul I – Comunitatea Europeană; Pilonul II – Politica externă şi de securitate comună – domeniul va continuadupă intrarea în vigoare a TL, să fie guvernat de reguli speciale, îndeosebi cu privire la modalitatea de luare a deciziiPilonul III – Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală.3 Subzistă Comunitatea Europeană a Energiei Atomice/Euratom

4



ecologică şi favorabilă incluziunii. Obiectivele strategiei Europa 2020 au foconfirmate de Consiliul European de vară în data de 17 iunie 2010. Astfel, se poaconsidera că din punct de vedere al reformelor structurale angajate atât de UE, cât de către statele membre, Tratatul de la Lisabona va avea în Strategia Europa 2020 u

important instrument de aplicare, dar şi un document-platformă pentru interven publice ce vizează cele trei modele4. Astfel, în vederea desăvârşirii modeluleconomic european, la 29 septembrie 2010 Comisia Europeană a adoptat cel mamplu pachet legislativ de consolidare a guvernanţei economice din UE şi din zonEuro de la lansarea Uniunii Economice şi Monetare. În acelaşi mod se pot interpredeciziile Consiliilor Europene din octombrie şi decembrie 2010 privind UEM samecanismele de evitare a crizelor economice în UE.

Strategia „Europa 2020” înseamnă progresul conceptelor de creştere inteligentdurabilă şi favorabilă incluziunii şi dialogului social. Tratatul de la Lisabona aparastfel, ca asigurând o mai puternică bază juridică pentru continuarea Strategiei de

Lisabona, iar Strategia „Europa 2020” apare ca un instrument de aplicare a Tratatulde la Lisabona.

În plus, modelul social european se evidenţiază pregnant, fiind mai mult decâtsimbioză a modelelor interne ale statelor membre, putându-se vorbi despre unicitatsa la nivel mondial. Legat de acesta, şi nu numai, se pune un accent deosebit panaliza tuturor implicaţiilor pe care le are obligativitatea juridică a Cartei, dar şi prolul crescând al partenerilor sociali în UE.

Programul de cercetare-dezvoltare destinat studiilor de strategie şi polit(Strategy and Policy Studies – SPOS), lansat de Institutul European din România

2006 pentru sprijinirea României în exercitarea atribuţiilor sale de stat membru UE, a fost continuat în anul 2010 printr-o nouă serie de studii.În anul 2010, în cadrul proiectului Strategy and Policy Studies (SPOS) au fo

realizate patru studii, care au abordat arii tematice relevante pentru evoluţia Româniîn contextul european. Astfel, studiile s-au adresat unor teme centrale ale programulde guvernare sau solicitărilor particulare ale instituţiilor centrale reprezentate reuniunile de coordonare a afacerilor europene.

Lucrările furnizează elemente de fundamentare ale strategiei, politicilor construcţiei instituţionale naţionale ce decurg din documente programatice de baale Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona; Strategia Europa 2020; Strateg

europeană pentru regiunea Dunării), precum şi o aplicaţie practică referitoare stimularea dezvoltării politicii industriale (Potenţial competitiv al creşteeconomice)

În opinia autorilor acestui studiu, Europa, Uniunea Europeană democratizează, cetăţenii săi capătă un rol tot mai important şi, de aceea, su4 A se vedea http://ec.europa.eu/economy_finance/articles/eu_economic_situation/2010-eu_economic_governance_proposals_en.htm

5



analizate cu atenţie aceste aspecte, considerând primordial cetăţeanul în raportul scu Uniunea şi statele membre. Se vorbeşte astfel despre cetăţenia europeană, despinstituţii şi cetăţeni post-Lisabona, despre participarea activă a acestora la construcţcomună europeană, despre oportunităţile şi limitele acesteia.

5. Puncte slabe ale României de dinainte de aderare

Ţara noastră şi-a asumat o serie de angajamente cu prilejul negocierilor,semnării Tratatului de aderare, dar şi ulterior. Îndeplinirea acestora a fost pe laanalizată de specialiştii Institutului European din România. Astfel, se precizează

priorităţile aderării erau:- aducerea la îndeplinire a Tratatului de Aderare a României, înţeles ca mome

formal al încheierii procesului de pre-aderare şi de inaugurare a celui de post-aderar

- îmbunătăţirea capacităţii administrative, element-cheie al maximizăavantajelor aderării;- absorbţia fondurilor europene, dar şi adaptarea cadrului instituţional, legislat

şi administrativ, în general;- reflectarea în spaţiul românesc a modelului european de dezvoltare,

dimensiunii sociale, democraţiei şi cetăţeanului, puncte-cardinale ale UE.Principala concluzie a Institutului European din România, susţinută

argumentată pe larg, este că, până în prezent, România nu a reuşit să-şi construiascăapreciere pozitivă în legătură cu modul în care a reuşit reformele interne saucontribuit la dezvoltarea Uniunii pe ansamblu.

Studiul realizat de Institutului European din România constată că şi duaderarea la Uniunea Europeană sistemul administrativ românesc a păstrat unele dintcaracteristicile sale negative enunţate în marea majoritate a rapoartelor de ţarealizate de către Comisia Europeană.

În argumentarea celor de mai sus, autorii studiului arată că, la momentul aderăla Uniunea Europeană, Comisia Europeană a instituit Mecanismul de Coordonare Verificare (MCV), un mecanism post-aderare creat special pentru monitorizarRomâniei şi Bulgariei.

Activitatea uzuală a Comisiei Europene de a veghea la modul de aplicare

respectare a acquis-ului comunitar a fost considerată insuficientă în cazul RomânieiBulgariei. Ca urmare, statele membre au luat decizia asigurării unor garansuplimentare prin mecanismul MCV. Menirea acestui mecanism este de a contribuiinstituirea unui sistem judiciar şi administrativ imparţial, independent şi eficace, dotcu mijloace suficiente, între altele, de combatere a corupţiei. Comisia European

6



menţionează în rapoartele sale persistenţa deficienţelor în respectivele sectoarinclusiv în ultimul raport din anul 20105.

De asemenea, un aspect criticat ce s-a manifestat în perioada aderării, dar care a menţinut şi după aderarea României la Uniune, se referă la persistenţa abuzul

puterii executive în emiterea de acte normative cu caracter de urgenţă. În ultimii ani, adică înainte şi după aderare, puterea executivă a apelat în mod excesiv la acesabilităţi în procesul de reglementare, fapt ce a restrâns rolul Parlamentului de uniautoritate legiuitoare, precum şi principiul separaţiei puterilor în stat. Acest fapt a dla întărirea puterii Guvernului în detrimentul Parlamentului şi totodată a redtransparenţa procesului legislativ. Pe de altă parte, în anul 2005, Comisia Europeansemnala faptul că propunerile legislative şi de politici, strategiile şi planurile dacţiune erau elaborate de către consilierii politici, fapt care ducea la o diminuarerolului funcţionarilor publici profesionişti. Rapoartele Comisiei din mai 2006 septembrie 2006 precizau faptul că de multe ori legislaţia elaborată era transmi

către Parlament fără a se lua în calcul indicatorii economici, coroborarea cu al prevederi legislative relevante sau evaluarea capacităţii administraţiei publice de pune în aplicare respectivul act normativ. Totodată, Comisia preciza faptul că procesul de fundamentare a propunerilor legislative şi de politici, evaluările ex-anteanalizele de impact erau în general slab elaborate, iar consultările cu factorii interesnu erau sistematice şi consistente. În acest sens, constatările Comisiei reflectau o stade fapt în care cetăţenii şi actorii interesaţi nu participau în mod efectiv la procesul elaborare, monitorizare şi evaluare a legislaţiei elaborate, adoptate şi aplicate.

6. Evoluţia României după aderare

În general, în documentele Comisiei, evaluarea generală conduce la o nomediocră, cel puţin în ceea ce priveşte eficienţa administrativă (indiferent de nivesau cea judiciară, fiind subliniate modalităţile necorespunzătoare de identificare analizare a problemelor şi de implementare a politicilor, pe fondul unui vid dmonitorizare centralizată a procesului de înfăptuire a politicilor şi a încercărilor dinfluenţare a factorilor decidenţi.

7. Concluzii despre evoluţia României în perioada 2007 – 2010

5 De exemplu, concluziile MCV din iulie 2010 stipulează că „evaluarea Comisiei indică deficienţe importanteeforturile României de a realiza progrese”. A se vedea Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consi

privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, Bruxelles 20.07.20COM(2010) 401 final.

7



Analizând evoluţia României în perioada 207-2010 se desprind trei maconcluzii:

1. Conform documentelor oficiale, există trei coordonate principale a

consolidării capacităţii administrative, respectiv administraţia publică, sistem judiciar şi instrumentele structurale;2. Asistăm la discursuri paralele ale decidenţilor europeni şi ale cel

naţionali, primii atrăgând atenţia asupra deficienţelor existente în toate aceste trsectoare şi asupra reformelor insuficiente raportate la perioada de timp care a trecde când România şi-a asumat o serie de angajamente;

3. În al treilea rând, faptul că România nu va putea beneficia oportunităţile pe care le aduce Tratatul de la Lisabona atât timp cât are aceste restanla capitolul reformă.

În acest context, autorii studiilor lansate de Institutul European din Români

constată o mai bună coordonare de către Departamentul pentru Afaceri Europenetranspunerii legislaţiei Uniunii în legislaţia internă, o profesionalizare a activităacestui minister de sinteză şi coordonare internă. Acţiunile sale, permanente eficace, dau coerenţă sporită acţiunilor României şi reduc riscul ca acestea să

prezinte, la nivelul instituţiilor şi politicilor UE, dezarticulate şi lipsite de viziune. perioada următoare, de maximă importanţă în viziunea autorilor, este întărirea rolulDAE în coordonarea acţiunii interne, dar, în egală măsură, buna sa colaborare cParlamentul naţional, pe de o parte, şi cu MAE, pe partea sa de coordonare, exprimade reprezentarea externă a României, Politica Externă şi de Securitate Comună

Politica de Securitate şi Apărare Comună.8. Evoluţia politicilor interne româneşti după Tratatul de la Lisabona

România trebuie să-şi îndeplinească în mod real obligaţiile asumate praderarea la Uniunea Europeană, pentru a se putea adapta la modificările substanţiaintroduse de către Tratatul de la Lisabona. În acest sens, se constată necesitaterespectării imediate de către România a literei şi spiritului recomandărilor de ţaformulate în atâtea ocazii şi, mai ales, a propriilor sale angajamente, făcute cu tatâtea ocazii, precum încheierea negocierilor de aderare6, aderarea propriu-zisă7 s

diferitele evaluări de ţară ante şi post-aderare8.6 Lunga listă a sectoarelor în care România a cerut şi obţinut perioade tranzitorii vorbeşte despre aceste angajamente,multe din ele încă neîndeplinite după 7 ani7 Aderarea condiţionată de îndeplinirea angajamentelor pe justiţie şi afaceri interne a făcut necesară introducerea MCVului pe aceste domenii8 Un exemplu, în acest sens, îl constituie situaţia, deja amintită, din domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne care aconstituit şi continuă să constituie motiv de îngrijorare a Uniunii Europene, deşi au trecut 7 ani de la încheiereanegocierilor de aderare şi 4 de la aderare.

8



În planul politicilor interne româneşti, autorii studiilor lansate de InstitutEuropean din România recomandă:

- adaptarea şi pe mai departe a legislaţiei, instituţiilor şi politicilor naţionale modul de funcţionare al Uniunii Europene, având în vedere că „puterea

transformare” exercitată de UE asupra României, europenizarea şi modernizarea ţănoastre se realizează direct şi nemijlocit prin îndeplinirea acestui obiectiv. În pluRomânia trebuie să recupereze restanţele acumulate în plan legislativ, în general, în particular, cele legate de aplicarea deplină şi conformă a acquis-ului UReformele tergiversate precum şi cele blocate cumulează neajunsuri, care, mdevreme sau mai târziu, vor trebui rezolvate. Cea mai simplă formulă este aceearezolvării „la pachet” atât a acestora, cât şi a noilor obligaţii, însă pentru aceasta esnevoie de voinţă politică, de un adevărat „pact politic”, dar şi de o largă susţinere d

partea comunităţilor profesionale afectate de reformele de înfăptuit. Nu în ultimrând, este nevoie de concentrarea pe priorităţi, coordonare şi interconecta

instituţională. Toate acestea ar putea fi cuprinse în pactul politic propus care s- putea astfel constitui într-un cadru de relansare a întregului proces de reformlegislativă, instituţională şi de politici interne şi de asigurare, în fine, a deplinconvergenţe a acestora cu cele existente în UE;

- profesionalizarea şi depolitizarea totală a structurilor centrale, regionale locale implicate în absorbţia fondurilor europene, astfel încât România să poaaccede la această deosebit de importantă resursă nerambursabilă de finanţare depăşeşte 30 de miliarde de euro pentru exerciţiul financiar 2007-2013, cu atât mmult cu cât s-a trecut de jumătatea acestuia, riscul ca România să nu absoarbă ma

parte din fonduri fiind foarte ridicat;- acordarea unei atenţii speciale implicaţiilor pe care le are obligativitat juridică a respectării prevederilor Cartei, dar şi cele derivate „constituţionalizarea” modelului social european asupra ansamblului drepturilcetăţeneşti, dar, mai ales, asupra instituţiilor statului român;

- creşterea rolului mass-mediei naţionale, regionale şi locale, a societăţii civi precum şi a comunităţilor de practică în domeniul afacerilor europene în scopcunoaşterii şi aplicării politicilor Uniunii Europene. Reformele trebuie să asigurecalitate ridicată a intervenţiilor, să fie transparente şi să implice cetăţenii, beneficiaacestora.

În planul politicilor externe româneşti, autorii consideră necesară stabilirea unstrategii la care să subscrie forţele politice naţionale şi care să aibă suportcetăţenesc fără de care lipseşte legitimitatea democratică a unor decizii de o asemenimportanţă.

Sunt avute în vedere rolul major pe care Politica Externă şi de SecuritaComună şi, respectiv, Politica de Securitate şi Apărare Comună îl vor avea în viit

pentru definirea locului şi rolului UE în lume, dar şi interesele generale de politi

9



externă şi apărare ale României dublate de cele specifice ca stat membru aflat graniţa de est a UE şi NATO şi stat riveran la Marea Neagră.

9. Implicaţiile Tratatuui de la Lisabona asupra instituţiilor româneşti

Capacitatea administrativă deficitară, persistenţa unor erori şi repetarea lovădesc carenţe sistemice ale modelului de societate în România. Ca urmarimplementarea Tratatului de la Lisabona necesită o regândire a arhitecturii sistemulsocietăţii româneşti pe ansamblul său (poate chiar a Constituţiei, a organizăadministrativ-teritoriale etc.), având ca obiectiv crearea unui stat european moderadică a unui stat eficient, adaptat economiei sociale de piaţă. O asemenea reformmajoră trebuie însă realizată cu prudenţa impusă de importanţa sa, fiind chemaţi

participe la ea partidele, societatea civilă, organizaţiile profesionale, medacademic, massmedia şi, mai ales, cetăţenii, adevăraţii realizatori şi beneficiari

unei asemenea întreprinderi;Absenţa unor programe autohtone care să le înglobeze şi integreze pe ce

europene, vădeşte lipsa de orientare şi deriva naţională şi explică axarea conformare cu programele europene în dauna acţiunii pro-active. Faptul

programele politice autohtone sunt gândite pe dimensiunea unui singur mandat, suincomplete şi incoerente, iar implementarea este inconsecventă şi ineficientă, arată avem nevoie de o clasă politică, în general şi, în particular, de un executiv, mresponsabile (ar putea fi avute în vedere criterii de performanţă managerială), dar de un pact politic multianual, pe obiective de îndeplinit şi nu pe manda

Imperfecţiunile sistemului politic, care a reuşit totuşi aderarea la UE şi NATO, încsă devină o piedică în calea integrării reale a ţării noastre în cele două organizaţii, c precădere în UE. Pentru a recupera rămânerile în urmă ale României, sistemul management politico-administrativ naţional trebuie reformat, trebuie să fie inovativsă aibă capacitatea de a depăşi cutumele şi limitele actuale. La rândul său, ştiinromânească, inteligenţa academică, trebuie integrate în procesul de reformaresocietăţii, orice altă soluţie văduvind România de expertiza necesară şi amânând sindie realizarea clamatei europenizări-modernizări a societăţii româneşti9.

Prezenţa românească pe scena europeană este insuficientă şi necorespunzătoarAutorităţile statului se informează şi învaţă insuficient de la celelalte state membre

de la instituţiile europene. Sunt necesare mecanisme specifice de învăţare, de recuadministrativ şi de corecţie. Pentru aceasta, sistemul juridic trebuie să asiguinterpretarea unitară a cauzelor şi să ofere repere solide pentru noile reglementă

9 Programele Jean Monnet ale UE au, între altele, scopul de a sprijini guvernele statelor membre, clasa politeuropeană, instituţiile UE. Există o tradiţie a conlucrării cu profesorii Jean Monnet în toate statele membre, mai puţinRomânia. Coordonatorul acestui proiect este profesor Jean Monnet, cunoaşte pe ceilalţi profesori Jean Monnet deBucureşti, Cluj, Iaşi, Târgu-Mureş etc. şi face această afirmaţie în cunoştinţă de cauză.

10



similar cadrului european. Iar principiile europene, precum cele din Carta albăserviciilor de interes general, trebuie recunoscute şi aplicate, asigurându-se astfel, pde o parte, stabilitatea şi neutralitatea instituţiilor de reglementare şi, pe de altcontinuitatea implementării reformelor şi răspunderea în executarea actul

administrativ.La nivelul administraţiei centrale, este necesară o mai clară definire a ariilor dresponsabilitate între DAE şi MAE pentru eliminarea dublării de competenţe prrevizuirea legislaţiei în vigoare privind coordonarea afacerilor europene şi delimitaradecvată a responsabilităţilor celor două ministere implicate. Dacă se decide că DAeste coordonatorul naţional al integrării, atunci este necesară asocierea sa, alături MAE, la coordonarea Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE10

domeniile aflate în competenţa sa având în vedere că România trebuie să prezinte poziţie unică în cadrul diferitelor instituţii europene.

În acest sens, rolul DAE trebuie să fie acela de a disemina informaţiile primi

de la instituţiile europene şi Reprezentanţa Permanentă şi de a asigura coordonar poziţiilor ministerelor de linie, eventual medierea atunci când este nevoie11. DAEsingur sau în colaborare cu o instituţie academică - ar putea deveni inclusiv un centde expertiză pe tematica europeană pentru instituţiile româneşti, oferind stagii şi aforme permanente de pregătire pentru funcţionarii implicaţi în acest domeniu, general, şi a celor implicaţi în atragerea de fonduri europene, în special.

Se impune modificarea cadrului legislativ, astfel încât Parlamentul, cu rcrescut în luarea deciziei în UE, să fie implicat în sistemul naţional de coordonareafacerilor europene (cel puţin pe marile teme aflate pe agenda europeană

momentului). În acelaşi sens al creşterii rolului parlamentului naţional în afacerieuropene, ar fi necesară implicarea directă a Comisiei de afaceri europene în definirşi susţinerea poziţiilor României în faţa UE, ceea ce ar conferi acestora o dublegitimitate, parlamentară şi guvernamentală.

Se impune o activitate mai intensă de educare a cetăţenilor cu privire la calitatlor de cetăţeni europeni având drepturi şi obligaţii. În acest sens, completările adus

prin Legea 242/2010, prevederilor legii 52/2003 privind transparenţa decizională administraţia publică, asigură lărgirea ariei de aplicare a dispoziţiilor acesteia contribuie la îmbunătăţirea procesului de consultare a publicului interesat. Esnevoie, în continuare, ca publicul interesat şi afectat de intervenţiile publice să f

informat despre aceste completări, iar instituţiile publice să utilizeze mecanismele 10 Există experienţa dublei coordonări a ataşaţilor militari (MAE şi MApN), ai ministerului de interne (MAE şi MAsau a celor culturali (MAE şi MC)11 Un studiu al Direcţiei Uniunea Europeană din MAE din anul 1998 arată că nu există un model unic de coordonaractivităţii europene în statele UE, acestea mergând de la modelul francez al SGG-ului „care se bucură de autorita

primului-ministru – până la cel spaniol, unde coordonarea era la MAE”. În ultimii zece ani, în România am aafacerile europene pe lângă primul-ministru, ca minister de sine-stătător, departament la MAE etc. Dacă fiecare dinaceste formule a funcţionat bine la ea acasă, la noi s-a dovedit deficitară până la urmă.

11



consultare publică şi, mai ales, să valorifice rezultatele obţinute în urma acestconsultări. De aceea, instituţiile guvernamentale specializate trebuie să realizecampanii tematice de informare şi să instituie mecanisme şi instrumente de stimulaa participării active a cetăţenilor şi instituţiilor interesate şi afectate de intervenţii

publice. În timp, această practică trebuie să devină o componentă transversalăînfăptuirii actului administrativ prin mecanisme stimulative, astfel încât să existe u proces real de consultare şi nu o mimare a acestuia de dragul conformării prevederile cadrului normativ.

Promovarea şi consolidarea cunoaşterii principalelor aspecte legate de politiciUniunii Europene trebuie să beneficieze de un cadru permanent şi instituţionalizat ddiscuţii şi dialog prin care aceste informaţii să se consolideze şi să devină elemenaplicative în înfăptuirea actului administrativ propriu-zis, ceea ce ar duce la iniţierşi realizarea unor ample procese de reformă „de jos în sus”. De aceea, este nevoie do implicare mai activă a mediului academic atât prin proiecte de popularizare, cât

prin cele vizând formarea specialiştilor 12.

10. Concluzia studiului lansat de Institutul European din România cadrul proiectului Strategy and Policy Studies (SPOS)

Având în vedere că România a rămas restantă la mai toate angajamenteasumate la încheierea negocierilor de aderare, la aderare şi cu ocazia evaluăril

periodice post-aderare, situaţie mai evidentă decât oricând acum, când am ra„obiectivul Schengen”, este nevoie de un pact politic naţional care să permită un no

început al integrării ţării noastre în UE, un adevărat „Big Bang” al integrăRomâniei astfel încât, pe parcursul unuia sau cel mult a două mandate, să recupereze întârzierile şi să se facă posibilă implementarea în paralel a noil

prevederi ale Tratatului de la Lisabona.

Bibliografie12 A se vedea iniţiativa Departamentului de Relaţii Internaţionale de la SNSPA de a forma, prin intermediul unui

program masteral, specialişti români în evaluare de politici şi programe europene.

12



1. Prof. univ. dr. Iordan Gheorghe Bărbulescu, Lect. univ. dr. Alice Iancu, Lect. univ. dr.

Oana Andreea Ion, Drd. Nicolae Toderaş, Studii de Strategie şi politici nr. 1, Tratatul d

la Lisabona. Inmplicaţii politoce aupra instituţiilor şi politicilor româneşti, Ediţie Bilingv

Institutul European din România, Bucureşti, 2011

2. Eduard Dragomir, Dan Nita, Tratatul de la Lisabona, Editura Nomina Lex, Bucureşti,

2009

3. Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul decizional in Uniunea Europeana, Edit. Polirom

Bucureşti, 2008

4. Beatrice Andresan Grigoriu, Tudorel Stefan , Tratatele Uniunii Europene. Versiune

consolidata, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.

5. http://ec.europa.eu/economy_finance/articles/eu_economic_situation/2010-09

eu_economic_governance_proposals_en.htm

13

Referat de Predat _Tratatul de La Lisabona

Documents

Transcript of Referat de Predat _Tratatul de La Lisabona