UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”NICOLAE TESTEMIȚANU”

Catedra Filosofie și Bioetica

Referat

Avortul în viziune ştiinţifică medicală şi teologică.

A realizat: Larschi Eugeniu Conducător: Banari Ion - lector universitar

Chișinău, 2015

PLANUL LUCRĂRII

Introducere

1. Caracteristica generală a avortului.

1.1 Noţiune de avort.

1.2 Clasificarea avortului.

2. Istoria avortului.

2.1 Istoria evoluţiei.

2.2 Embrionul, corp matern.

2.3 Modificări atît de cardinale.

3. Avortul si femeia.

3.1 Dreptul femeii la avort.

3.2 Porunca a VI-a.

3.3 Embriologii.

Conluzie

Bibliografie

INTRODUCERE

Exista deosebire intre definitia in obstetrica a avortului si cea utilizata in medicina legala si in justitie.In obstetrica avortul reprezinta intreruperea cursului normal al sarcinii in primele sase luni ale acesteia; peste aceasta limita se considera nastere prematura. Din punct de vedere medico-legal si juridic avortul reprezinta intreruperea cursului normal al sarcinii pe toata durata acesteia.Dupa factorii care genereaza avortul acesta se clasifica in: avort spontan(patologic) şi în avort provocat. Cel provocat se clasifica: la cerere, terapeutic, accidentat şi empiric.Am ales ca temă pentru referat „ Avortul în viziune ştiinţifică medicală şi teologică” pentru că este una actuală. Avortul a existat şi în istoria Americană, a fost făcută de moaşe. În 1858 Curtea Supremă din New Jersey a dat legi împiedicănd asta susţinînd că nu o fac pentru a împiedica avorturile, ci pentru a proteja femeile de la consecinţe. Două instanţe în 1812 şi 1845 au declarat că avorturile pot fii făcute pănâ în a patra lună de sarcină, la fel au procedat şi majoritatea instanţelor din alte state. Fizicienii (bărbaţi) au decis că avortul putea fii făcută doar de chirurgi. Şi au făcut o crimă pedepsibilă ca moaşele să facă avort la alte femei.Timp de şaptesprezece secole, sub influenţa moralei creştine, avortul dispare din activitatea medicală legalizată, pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, cînd Academia medicală din Paris cere permisiunea avortului în scopuri terapeutice, din considerente care pun în pericol viaţa mamei. Totuşi, dinamica sancţiunilor juridice – de la pedeapsa cu moartea pînă la o legalizare absolută – ridică problema cauzelor unor modificări atît de cardinale, care au avut loc în ultimii o sută de ani.

Caracteristica generală a avortului.

Definitie. Exista deosebire intre definitia in obstetrica a avortului si cea utilizata in medicina legala si in justitie.In obstetrica avortul reprezinta intreruperea cursului normal al sarcinii in primele sase luni ale acesteia; peste aceasta limita se considera nastere prematura.Din punct de vedere medico-legal si juridic avortul reprezinta intreruperea cursului normal al sarcinii pe toata durata acesteia.

Clasificare: dupa factorii care genereaza avortul acesta se clasifica in: avort spontan (patologic),avort provocat (la cerere,terapeutic,accidental şi empiric) 1. AVORTUL SPONTAN (PATOLOGIC)

Avortul spontan (patologic) reprezinta circa 5-20% din totalitatea sarcinilor. Majoritatea lor apar in primul trimestru de sarcina. In primele 10 saptamani de sarcina avortul se realizeaza intr-un singur timp, embrionul si placenta fiind expulzate deodata. Dupa 10 saptamani avortul se produce mai frecvent in doi timpi, fatul (embrionul) fiind expulzat in primul timp, iar dupa o perioada variabila se elimina placenta (timpul doi).

 2. AVORTUL PROVOCAT

2.1. Avortul la cerere

Conform legislatiei in vigoare se poate efectua avort la cerere in primele trei luni de sarcina.

2.2. Avortul terapeutic

Se efectueaza in urmatoarele situatii: boli ale mamei care pot fi agravate de sarcina si de actul nasterii, situatie in care se pune in pericol viata mamei; cand unul dintre parteneri sufera de o boala care ar putea dauna produsului de conceptie. Avortul terapeutic se efectueaza in general in primele trei luni de sarcina, iar in situatii speciale pana in lunaa sasea.

2.3. Avortul accidental

Avortul accidental se caracterizeaza in principal prin lipsa intentiei de a-l produce. Avortul accidental se poate produce in traumatisme sau netraumatic de exemplu in folosirea unui tratament medicamentos contra indicat in sarcina.

2.4. Avortul empiric (delictual)

Avortul empiric (delictual) se caracterizeaza prin intentia certa de a-l produce. Ca mijloace abortive se folosesc cele mecanice, fizice si chimice.

Istoria avortului

În istoria evoluţiei sale, societatea a luat atitudini diferite faţă de sarcinile nedorite. Cu toate că Hippocrate jură în legătură cu respingerea oricărui remediu avortiv, oricum lumea antică trata avortul drept o solu- ţie a multor probleme neplăcute, cum ar fi „cînd unele căsnicii – potrivit lui Aristotel – devin fecunde peste limita impusă populaţiei prin lege” şi pentru „a nu permite depăşirea nivelului optim al împuierii populaţiei”. Cele menţionate relevă faptul că echilibrul respectivei comunităţi este „primejduit” şi, ca atare, interesul colectivităţii este preponderent orientat asupra celui individual sau familial. Totuşi, Aristotel şi Platon considerau că avortul trebuie provocat înainte ca embrionul să fi primit „viaţă şi sim- ţire”, condiţie ce reflecta crima ori nevinovăţia actului săvîrşit. Filosoful nu precizează momentul în care s-ar produce această transformare a embrionului, dar se subînţelege că este vorba de un moment ulterior conceperii.

Avortul a primit o răspîndire largă în perioada declinului Imperiului Roman, cînd embrionul a fost declarat parte a corpului matern (pars viscerum), iar femeii i-a fost oferită libera decizie asupra destinului viitorului Capitolul 4. Probleme bioetico-filosofice ale medicinei contemporane performante 131 copil. Din cauza decadenţei morale şi desfrîului, multe familii nobile nu se hotărau să aibă urmaşi, avortul fiind considerat drept o soluţie ideală în rezolvarea tuturor problemelor. Embrionul capătă valoare o dată cu propagarea creştinismului care echivalează avortul cu crima.

Timp de şaptesprezece secole, sub influenţa moralei creştine, avortul dispare din activitatea medicală legalizată, pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, cînd Academia medicală din Paris cere permisiunea avortului în scopuri terapeutice, din considerente care pun în pericol viaţa mamei. Avortul clandestin criminal rămîne să fie persecutat şi pedepsit crud prin lege în toate ţările europene. Totuşi, dinamica sancţiunilor juridice – de la pedeapsa cu moartea pînă la o legalizare absolută – ridică problema cauzelor unor modificări atît de cardinale, care au avut loc în ultimii o sută de ani. Pentru a înţelege acest fenomen vom aborda nivelul relaţiilor sociale cu stabilirea unei anumite scări a valorilor.

Avortul si femeia.Astfel, dreptul femeii la avort reiese din afirmaţia drepturilor acesteia la propriul corp. Aici apare întrebarea: poate oare fi admisă această 132 Bioetica medicală în Sănătate Publică judecată în rolul unei norme regulatoare sau ca valoare în societate? Dacă acceptăm ideea că embrionul nu este fiinţă umană, atunci se pierde necesitatea unei atitudini morale, ajungînd pînă la afirmaţia că avortul în general nu este o problemă morală. Decizia de avort este doar rezultatul exprimării anumitor interese, a

balanţei condiţiilor de viaţă, dar nicidecum un act moral. Avem însă dreptul moral de a numi embrionul „ghem de ţesuturi”? Pot fi considerate etice şi alte întrebări, cum ar fi: Embrionul timpuriu este doar începutul vieţii sau începutul vieţii omului, personalităţii? Embrionul timpuriu este o masă de celule nediferenţiate sau este un suflet? Pot fi atribuite criteriile biologice noţiunii de suflet sau aceasta ţine de etică şi morală?

În opoziţia liberalismului se proclamă abordarea conservatoare, care se bazează pe valorile morale ale culturii religioase. Embrionul este explicat drept corpul şi viaţa unei alte fiinţe vii, care i-au fost încredinţate femeii pentru a fi îngrijite şi protejate. Avortul este comparat cu crima, iar porunca a VI-a spune: „Să nu ucizi!”

În celelalte extremităţi se plasează embriologii, care susţin că viaţa posedă un organism autonom, adică un făt mai mare de trei luni (12 săptămîni). Viaţa devine intangibilă doar după naştere, chiar şi în cazul celor care vor vegeta, izolaţi complet de activitatea lumii noastre.

CONCLUZIE

Avortul pentru unii este moartea, dar pentru unii este insusi viata.Este cunoscut faptul că motivarea metafizică a liberalismului este antropologia naturalist-materialistă, care prezintă omul drept un corp psihosomatic, materie care se autocunoaşte. Pe de altă parte, adepţii avortului susţin că embrionul uman nu prezintă nimic esenţial prin sine, decît „un cheag de sînge” sau „masă de sînge”Totuşi, dincolo de retorica despre „drepturile femeii” şi imperativul „să nu ucizi!”, menţionate mai sus, depăşind inutilele dezbateri despre „însufleţirea” fetusului la 40 sau 120 de zile etc., stă o „presimţire” a celor mai mulţi oameni – femei sau bărbaţi: avortul presupune marele dezavantaj moral că prin întreruperea sarcinii se iroseşte o potenţială viaţă omenească. Deci am putea spune că inviolabilitatea (sau sanctitatea) vieţii umane este cea mai puternică obiecţie la adresa avortului. Dintr-o asemenea perspectivă, singura justificare a întreruperii de sarcină rămîne primejdia irosirii vieţii materne. Soluţionarea bioetică a problemei începutului vieţii umane este o cale raţională, care nu vine în contradicţie nici cu poziţia religioasă şi nici cu ştiinţele

naturale. Căutînd căi optime de evitare a conflictului moral şi oferind recomandări logice, bioetica medicală îşi îndeplineşte una din funcţiile sale de bază: protejarea vieţii în oricare formă de manifestare a ei.

BIBLIOGRAFIE

1. Teodor N. ȚÎRDEA. Rodica C. Gramma.Bioetica medicala in Sanatate Publica. - Chișinău, 2007 (129-134)

2. http://www.scrigroup.com/legislatie/drept/AVORTUL-Definitie- Clasificare54922.php

3. http://www.simpatie.ro/index.php?page=chat 4. http://medtorrents.com/download/Bioetica_in_Sanatatea_publica.pdf