c. 3 Teorii Și Principii În Bioetică

C. 3TEORII ȘI PRINCIPII ÎN

BIOETICĂ

1. RESPECTUL UNIVERSAL DATORAT VIEȚII

2. PRINCIPALELE TEORII ALE BIOETICII

3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE BIOETICII


Bioetica are o încărcătură bivalentă de natură ştiinţifică cât şi aplicativă în care:

- discursul reflectă modul teoretic de abordare a conflictelor (principii edictate),

- practica se împlineşte prin activităţi şi decizii concrete stabilite la nivel instituțional (comitete, comisii, consilii), care confirmă corectitudinea procedurilor adoptate, acordă expertiză individuală sau colectivă şi participă la soluționarea conflictelor etice.


Tot ceea ce menţine, motivează şi promovează viaţa reprezintă componenta pozitivă, a „binelui” şi orice lucru care perisează sau distruge viața, componenta sa negativă, deci a „răului”.

Etica, reprezintă știința normelor morale dar şi tendința naturală a omului către valorile morale fundamentale unanim recunoscute ca: „binele”, „cinstea”, „omenia”, „fericirea”, „datoria”, compasiunea”.


Susţinerea vieţii nu se poate face fără cheltuieli financiare, consumuri materiale şi de servicii medicale, respectiv fără aportul şi intervenţia sistemică a profesiei medicale.

Susţinând în mod conştient natura umană ca entitate, protejăm într-o manieră activă şi dinamică viaţa în universalitatea sa.


Bioetica = „o stare de fapt”, o atitudine dominantă a respectului pentru viaţă, trebuie să fie mereu

prezentă în mentalul colectivităţii

prin răspunderea individuală dobândită în virtutea drepturilor umane ale naşterii, ale convieţuirii şi ale obligaţiilor morale nemijlocite ce obligă fără nici o dispensă pe fiecare persoană.


Eutanasia este o preocupare etică mai veche, cert opozabilă vieţii dar care-şi actualizează şi chiar amplifică importanţa în ultima perioadă.

Definită şi „deces asistat medical” sau uneori „ajutorul acordat unui om de a înceta din viață în condiţiile solicitate”, eutanasia ca tehnică medicală este principial strict interzisă.


Religia susţine că viaţa este sacră şi ne-a fost oferită în dar de către divinitate.

Deci nu avem dreptul să o întrerupem.

Astfel, este fundamentat principiul teologic că nimeni şi nicicând, în nici o situaţie nu poate să ucidă, nu poate fi ucis şi nu are dreptul să se sinucidă.


Societatea românească contemporană nu acceptă moartea asistată medical. Aceasta şi datorită

- educației milenar-creștine -

care nu este de acord cu nici o formă de eutanasie, fie ea explicită sau implicită, activă sau pasivă, asistată sau independentă.


Decizia asupra vieţii umane sunt extrem de greu de fundamentat.

În timp, probabil se vor produce schimbări graduale de mentalitate, percepţie juridică, filozofică şi etico-morală care va transforma sistemul valoric prezent, modificând corespunzător gândirea individuală şi colectivă până când într-o zi eutanasia va fi reconsiderată, cel puţin conceptual.

2. PRINCIPALELE TEORII ALE BIOETICII

a. UTILITARISMUL

b. KANTIANISMUL

c. TEORIA LUI ROSS

a. UTILITARISMUL

Sec. al XIX – lea:

- Jeremy Bentham (1748- 1832),

- John Stuart Mill (1806- 1873)

Principiul utilităţii –

o acţiune este corectă în măsura în care produce cea mai mare cantitate de fericire pentru cel mai mare număr de oameni

a. UTILITARISMUL

Pentru a decide cursul unei acţiuni este necesară o analiză “cost-beneficiu” - cea mai mare cantitate de beneficiu (fericire) la cele mai mici costuri (nefericire)

Importante sunt consecinţele acțiunii şi nu acţiunea în sine (consecvenţialism)

a. UTILITARISMULExemplu:

O persoană este internată în spital, în stare terminală, menţinută în viaţă de aparate.

Un alt pacient, victimă a unui accident rutier, este adus în acelaşi spital. Are leziuni renale severe şi are nevoie urgentă de un transplant renal care i-ar da şanse maxime de supravieţuire.

Cei doi pacienţi sunt compatibili dpdv al unui transplant.

Este corect să grăbim moartea femeii prin recoltarea unui rinichi de la aceasta pentru a salva viaţa celuilalt pacient?

a. UTILITARISMUL

Fiecare persoană contează la fel de mult - nu se pune problema fericirii unei persoane particulare ci

a unui număr cât mai mare de persoane

Judecarea unui caz - strict obiectiv

Bentham - termenul “plăcere”- creşterea gradului de plăcere în lume la cel mai înalt grad posibil

Cuantificarea plăcerii - intensitate, durată, număr de persoane afectate - nu specifică ce unităţi de măsură trebuiesc folosite

a. UTILITARISMUL

Obiecţii:Principiul utilităţii justifică impunerea

suferinţei unui mic număr de oameni în beneficiul unui număr mai mare de persoane - încălcarea conceptului de “justiţie”

Nu există nici o metodă clară de cuantificare a fericirii, “bunăstării” unui individ

b. KANTIANISM

Immanuel Kant (1724- 1804) - în

“Principii fundamentale ale metafizicii moralei”

Consecinţele unei acţiuni sunt irelevante dpdv moral.

O acţiune este corectă atunci când este în concordanţă cu o regulă care satisface:

“imperativul categoric”Indică ce trebuie să facem fără a se referi la

consecinţe.

b. KANTIANISM

Un singur imperativ categoric ce poate fi exprimat în trei feluri:

1. Acţionează conform unei reguli/maxime care ai dori să fie o lege universală

- Universalizarea sau generalizarea –

o maximă morală este cea care poate fi generalizată şi aplicată la toate cazurile de acelaşi fel (regulă universală)

b. KANTIANISMExemplu:Un medic spune pacientului că este grav

bolnav deşi nu este adevărat. Îi prescrie tratament - rezultate bune - creşterea prestigiului medicului

Dacă vrea ca această maximă să devină regulă universală: ...”ori de câte ori am un pacient sănătos îl voi minţi şi îi voi spune că este bolnav…”.

Consecinţa: lipsa încrederii pacienţilor în condiţiile în care tot acest construct depinde tocmai de încrederea în relaţia medic-pacient

b. KANTIANISM

2. Acţionează în aşa fel încât să tratezi umanitatea, pe tine însuţi sau pe alţii întotdeauna ca scopuri şi niciodată ca simple mijloace.

Fiecare creatură raţională are valoare şi demnitate date de însăşi posesia raţionalităţii şi nu de apartenenţa la un grup social sau specie biologică.

b. KANTIANISM3. Caracterul moral al unei acţiuni este

dat de motivaţia acelei acţiuni şi nu de rezultate - este corectă atunci când este făcută în virtutea datoriei - deontologie (gr. datorie, obligaţie).

Datorii:* - Perfecte - ceva ce trebuie să fac tot

timpul, în orice ocazie (să nu omori).* - Imperfecte - numai în anumite ocazii (să

iubeşti).Datoriile determină ceea ce alţii pot cere de la mine în mod legitim

b. KANTIANISM

Importanţă în context medical:

- este greşit să minţi,

- trebuie să tratezi oamenii întotdeauna ca scopuri şi nu ca mijloace

b. KANTIANISM

Obiecţie:

Nu oferă soluţii pentru rezolvarea cazurilor în care există un conflict între datorii - nu se face o ierarhizare a datoriilor

Ex. Un medic promite unui coleg că va merge la o şedinţă. Chiar înainte de a pleca un pacient intră în comă hipoglicemică.

Promisiunea trebuie respectată chiar dacă consecinţele sunt dezastruoase/sau, nu.

c. TEORIA LUI ROSS

W.D. Ross - filozof englez – “The right and the good”

- Combină aspecte ale utilitarismului şi kantianismului.

- Este o teorie deontologică.- O situaţie dată are aspecte morale şi non-morale.- Există două proprietăţi morale: - bunătate,- corectitudine.

c. TEORIA LUI ROSS- De cele mai multe ori trebuie să cunoaştem

aspectele non-morale ale unei situaţii pentru a lua decizia corectă.

- Regulile nu sunt absolute, pot exista excepţii - sunt ghiduri care ne pot ajuta în luarea unei decizii

- Consecinţele unei alegeri morale sunt importante dar nu doar acestea pot face o acţiune corectăEx. - văd un medic care face o injecţie unui pacient - face ceva corect?

3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE BIOETICII

a. PRINCIPIALISMUL

b. PRINCIPIUL NON-VĂTĂMĂRII

c. PRINCIPIUL AUTONOMIEI

d. PRINCIPIUL BENEFICIULUI

e. PRINCIPIUL JUSTIȚIEI, DREPTĂȚII, ECHITĂȚII, A ADEVĂRULUI

a. PRINCIPIALISMUL

Principiile morale

Tom Beauchamp şi James Childress

* Derivate din şi justificate de teoriile morale.

* Nu formează o teorie morală coerentă.

* Pot intra în conflict până la situaţii incompatibile.

* Sunt incomplete - situaţii în care nu pot fi folosite

** Ghiduri, standarde utile atunci când dorim să obţinem o decizie etică justificată, argumentată raţional.

a. PRINCIPIALISMUL

Sinteza tuturor principiilor morale:1. Principiul non-vătămării “primum non nocere”

2. Principiul autonomiei

3. Principiul beneficiului

4. Principiul dreptăţii, echităţii, justiţiei, a adevărului


A nu face rău - considerată datoria oricui care are în îngrijire un pacient.

Trebuie să acţionăm în aşa fel încât să nu cauzăm un rău inutil sau să lezăm alte persoane.

Ex. 1. Un chirurg care în cursul unei intervenţii chirurgicale lezează deliberat un nerv cauzând infirmitate pacientului

Ex. 2. Asistentă medicală - medicaţie incorectă - neglijenţă


Nu este o cerinţă de a face imposibilul - nu putem cere perfecţiunea în medicină!

* Rezultatele tratamentelor pot fi incerte, pot cauza mai mult rău decât bine.

* Cunoştinţe parţiale despre boli.* Diagnosticul şi tratamentul -

raţionamente fără rezultat sigur* Puterea de a controla evoluţia naturală a

bolilor este limitată


Standarde de performanţă - ce aşteptăm de la cadrele medicale:

- prudenţă, silinţă, răbdare, înţelepciune,

- un anumit nivel al cunoştinţelor, - depăşirea competenţelor - risc nejustificat

pentru pacient

Mediul în care este acordată îngrijirea medicală - resursele disponibile


O afecţiune gravă poate justifica o manevră terapeutică riscantă:

→ consimţământul pacientului - obligatoriu!

Principiul non-vătămării:

* Evitarea riscurilor inutile

* Când riscul este inevitabil - minimizare pe cât este rezonabil posibil


Autonomie

gr. Autos - sine şi normos - regulă- dreptul la alegere liberă, individuală (autonomie personală)

- Indivizii raţionali au dreptul la autodeterminare

- O persoană acţionează autonom atunci când acţiunile sale sunt rezultatul propriilor alegeri şi decizii


Respectul persoanei- fundament al relaţiei medic-pacient

Două cerinţe:• Dreptul individului de a lua decizii legate de

îngrijirea medicală sau cercetarea pe subiecţi umani - consimțământ vs. refuz

• Necesitatea de a proteja pe cei cu autonomie redusă sau absentă


Avantaje:

- Ajută pacienţii să realizeze şi să obţină ceea ce doresc

- Promovează starea de sănătate - pacienţii pot decide mai bine pentru ei decât alţii

- Stimulează pacienţii să-şi asume responsabilitatea deciziilor şi controlul asupra propriilor vieţi

- Factor de reglare a medicinii ca profesie liberală


Dezavantaje:- deseori contrabalansat de principiul non -

vătămăriiCerinţe

- Pacientul doreşte să ia decizii- Pacientul doreşte să primească informaţii- Medicul doreşte şi poate furniza informaţii- Pacientul înţelege informaţia- Pacientul analizează adecvat informaţiile

medicale primite


Hipocrat - să ajuţi sau cel puţin să nu faci rău“A ajuta”- principiul beneficiului

Ar trebui să acţionăm în aşa fel încât să promovăm starea de bine a altor persoane

Unii filozofi - avem datoria de a nu leza pe alţii, dar nu şi datoria de a promova starea de bine a altora.


Sistemul sanitar - principiul beneficiului este o datorie.

Până unde merge datoria cadrului medical de a face bine?

- Nu putem medicului să-şi sacrifice complet interesele şi starea de bine pentru a-şi ajuta pacienţii.

- Standarde ale beneficiului – cadrul medical-sacrificii rezonabile pentru a-şi proteja pacienţii.

e. PRINCIPIUL JUSTIŢIEIDREPTĂŢII, ECHITĂŢII, A

ADEVĂRULUIAristotel - principiul dreptăţii formale:

- cei egali trebuie trataţi egal,

cei inegali trebuie trataţi inegal.

Dreptate:- Ceea ce se cuvine, se merită, este corect- Are valoare atunci când se îndeplinesc anumite

standarde (politice, economice, sociale, culturale)


ADEVĂRULUIEchitate:

Prezumţia că toţi cetăţenii au aceleaşi drepturi politice, acces egal la serviciile publice, în faţa legii.

Aşteptăm şi chiar cerem să fim trataţi just în relaţiile noastre cu alţi oameni sau cu instituţiile!


ADEVĂRULUISistemul medical - justiţie distributivă -

distribuirea beneficiilor sociale şi a sarcinilor – distribuirea îngrijirilor de sănătate

Este fiecare cetăţean îndreptăţit să primească servicii medicale fie că a plătit sau nu pentru acestea?

Este fiecare cetăţean îndreptăţit să primească acelaşi nivel de îngrijiri medicale?

c. 3 Teorii Și Principii În Bioetică

Documents

Transcript of c. 3 Teorii Și Principii În Bioetică