Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007

SPORTUL IN TRANZIIE: DE LA SPORT DE ELIT LA SPORT CA MIJLOC DE

INTEGRARE SOCIAL

Paul Ionel MIRON1 Simona IONESCU2

REZUMAT: Prin aceast lucrare urmrim s realizm o trecere n revist a politicilor

sociale din domeniul sportului n strans legatur cu societatea romaneasc din perioada comunist i cea de tranziie. Orice societate cu tradiii n democraie privete sportul ca un mijloc de integrare social. Teoriile sociale i atribuie sportului funcia de integrator social, guvernele arilor dezvoltate punnd n practic diferite politici sociale care privesc toate clasele sociale precum i legtura lor cu sportul. Vom analiza sportul prin intermediul claselor sociale din care provin practicanii, aceast analiz fiind facut cu scopul de a evidenia existena inegalitilor n ceea ce priveste accesul la practicarea activitilor fizice. Cuvinte cheie: sport, tranziie, politici sociale, integrare social.

THE SPORT SEEN AS A TRANSITION: FROM HIGH STANDARD COMPETITIONAL SPORT TO A MEAN OF SOCIAL INTEGRATION

ABSTRACT: With the help of this paper we want to highlight the sports social politics in

tight relationship with the Romanian society from the communist period and the transitional one. Any society with democratic traditions considers the sport as a mean of social integration. Thus, the role of a social integrator is attributed to the sport by the social theories and the governments of the developed countries put in practice different social politics, which include all the social classes and their relationships with it. We will analyze it through the affiliation of the participants to different social classes, this being made with the purpose of distinguishing the inequalities of people to the access of practicing physical activities. Key words: sport, transition, social politics, social integration.

1. INTRODUCERE Orice societate cu traditii in democratie priveste sportul ca un mijloc de integrare

sociala. Teoriile sociale ii atribuie sportului functia de integrator social, guvernele tarilor dezvoltate punand in practica diferite politici sociale care privesc toate clasele sociale si legatura lor cu sportul.

Inainte de 89, societatea comunista folosea sportul in incercarea sa de afirmare in raport cu societatile capitaliste pentru a demonstra eficienta sistemului. Aceasta teorie s-a

1 Asistent Universitar drd., Facultatea de Educaie Fizic i Sport, Universitatea de Vest Timioara 2 Lector Universitar Dr., Facultatea de Educaie Fizic i Sport, Universitatea de Vest Timioara

426

Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007 dovedit a fi juvenila, rezultatele sportive neputand sa infranga un sistem dar, pe de alta parte dovedeste ca sportul creaza valori umane.

Sportul de dupa 1989, la fel ca si alte domenii, necesita crearea unor politicii sociale atat la nivelul sportului de masa cat si la nivelul sportului de mare performanta- privind integrarea sportivilor performeri in viata sociala post competitiva dar mai ales a celor fara rezultate notabile si prevenirea esecurilor de integrare sociala in viata activa tocmai datorita unor evenimente nedorite (accidentari, esecuri, etc).

In privinta sportului de masa, politicile sociale privesc in special accesul la activitatile sportive a persoanelor care provin din medii sociale defavorizate. Mostenirea in sport din perioade din inainte de 1989 este evidenta prin supravietuirea cluburilor sportive scolare la nivelul municipalitatilor si permanenta lor afiliere la ANS.

In Romania putem remarca o implicare minora a politicii in domeniul sportului. Intr-adevar, este o cerinta destul de ridicata a unei societati, tara noastra aflandu-se inca in perioada de tranzitie de la o societate totalitara cum a fost ea definita inainte de 89 si democratia spre care se indreapta.

Problema politicilor sociale nu este rezolvata in domeniul sanatatii, economiei sau agriculturii insa avand in vedere rezultatele pe plan mondial al sportivilor romani, nici sportul nu trebuie uitat. Societatea comunista aborda practicarea activitatilor fizice din perspectiva ideologica, individul contribuia la bunastarea colectivitatii.

Momentul de gimnastca, educatia fizica profesionala, gimnastica in productie, educatia fizica militara sunt mijloace concrete de existenta a activitatilor fizice pe care sistemul communist le-a pus in practica. Nu trebuie uitate competitiile nationale DACIADA, care vizau sporturile de masa. Intre 1989-2000 se remarca lipsa manifestarii politicului pe plan sportiv, totodata si estomparea ideologiilor comuniste cu privire la activitatile fizice. De asemenea putem observa un interes minim acordat sportului pe plan national . Totusi o prima initiativa in acest sens poate fi observata in cadrul programului de guvernare al PSD care prevedea construirea a 400 de sli de sport n cadrul instituiilor de nvmnt n perioada 2001 2004, insa ideea acestui proiect nu a fost o urmare a existentei unei politici sociale ci a unui pariu intre un om politic si un om de afaceri(A. Nastase-I.Tiriac) Scopul acestei lucrari este de a realiza o trecere in revista a politicilor sociale din domeniul sportului in stransa legatura cu societatea romaneasca din perioada comunista si cea de tranzitie. Ne intrebam daca singurul mod de a realiza un progres pe plan socio-economic in sport poate fi obtinut doar in urma unui pariu? Ce tip de politici sociale ar putea fi create in domeniul sportului ? Cream sau importam politici sociale ? Politicile sociale importate tin sau nu cont de specificul national ?

1. POLITICI SOCIALE IN PERIOADA DE TRANZITIE 1.1 Caracteristicile societatii de tranzitie din punct de vedere al activitatilor fizice

In perioada de dupa 1989, starea de lipsuri cumulate, lipsa unui venit permanent, lipsa unui loc de munca stabil, lipsa unei calificari care se cauta pe piata muncii, lipsa unei locuinte adecvate, lipsa hranei s-a permanentizat (Zamfir, 1997, 25) facand loc unei clase sociale sarace, o saracie ce poate atinge forme extreme, nemaintalnite in cea de tip socialist care asigura minimum de subzistenta dar nu incuraja imbogatirea. Aceasta clasa sociala o vom numi in studiul nostru ca facand parte din mediu social defavorizat si care poate trece

427

Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007 de la normalitatea critica pana la saracia extrema trecand prin fazele de situatie acuta de nevoi si situatie de criza generalizata (Zamfir, 1997, 40).

Aceasta perioada, definita si ca o perioada de tranzitie a societatii din toate punctele de vedere, investitia in capitalul uman este calea lunga, dar sigura catre bunastare, fie aceasta individuala sau societala (Stanculescu, Berevoescu, 2004, 288) iar sportul poate fi un mod de investitie prin care se realizeaza acea bunastare.

O caracteristica a acestei perioade din punctul de vedere al educarii copiilor proveniti din mediile sociale defavorizate, cum le-am numit pe cele cu dificultati mari economice, este ca adolescentii si copiii din zonele sarace sunt lasati sa-si organizeze singuri timpul liber, sederea in fata blocului sau in fata casei, in gasti in cartier, fumatul, consumul de alcool au devenit, pentru acestia, activitati de petrecere a timpului liber prin urmare, modelele dominante de petrecere a timpului liber includ activitati care nu depasesc granitele zonelor sarace, rezidentii acestora nefolosind facilitatile pentru petrecerea timpului liber existente in alte zone din localitate (Zamfir, 1997)

Sportul este omniprezent in societatea aflata in tranzitie sub forma unor evenimente festive si mediatizate ; sportul nu mai este organizat (numai) de catre asociatii sau stat, ci de asemenea de catre o multitudine de organizatori si profesionisti atat in domeniul public cat si privat. In plus influenta evolutiei administrative descentralizate si deconcentrate la fel ca si evolutia comportamentelor prin manifestarea puternica a individualismului care determina populatia sa se alature asociatiilor si organizatiilor. (Cheminade, 1997) In cursul ultimilor zece ani sportul a devenit o oferta de consum (Dumazdier, 1998) efectele evolutiei mizelor economice genereaza ansamblul de repere ale societatii. Cresterea puterii de cumparare, mondializarea produselor, explozia din domeniul publicitatii si mijloacelor de comunicare tind sa duca la o pierdere a substratului moral al sportului in favoarea obiectivelor personale de loisir, placere, estetism, performanta si distinctie sociala. (Pigeassou, 2002) Noi valori sociale sunt vehiculate de catre generatiile actuale care influenteaza comportamentele sportive. (Chifflet, 2000) Sportul isi pierde din atributele educative si culturale emancipandu-se fata de valorile sale traditionale si devine un produs de consum. (Mermet,2001) Progresele tehnice si economice inregistrate in ultimii ani determina o evolutie a valorilor sociale cum ar fi libertatea, individualismul si comportamentul axat pe consum care va antrena la randul sau o practica a sportului de loisir mai importanta. In acest domeniu, in Romania, sportul a cunoscut o dezvoltare particulara legata de strategiile statului comunist si rolul sau specific ce i-a fost atribuit pe scena politica. Principala consecinta a acestei mosteniri culturale se observa in reprezentarea populara a sportului in Romania. Exista o elita a populatiei care practica o activitate fizica cu obiective de reusita si constrangeri de angajament fizic (plan de antrenament, pregatire fizica, pregatire tehnico-tactica, etc). Aceasta familie sportiva, traditionala, este fondata pe morala ordinii si a datoriei si nu ofera un loc important loisir-ului, singurele orizonturi fiind spectacolul si evenimentul sportiv care singur beneficiaza de o reala dezvoltare pe scena competitiilor sportive internationale. In conceptia romaneasca sportul este vazut ca o reprezentare utilitara a corpului productiv (Massiera&Ionescu, 2005) Aceasta reprezentare se observa inca in discursul reprezentantilor domeniului. Dupa 1990, contextul politic, evenimentele socioeconomice si culturale chiar daca au avut un impact pozitiv asupra miscarii sportive de masa nu au reusit sa creeze o

428

Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007 mentalitate noua si convingeri catre o cultura de timp liber si a sportului de loisir. Participare la activitatile fizice sportive este inca departe de a fi o caracteristica a timpului liber sau ca mod de viata in Romania. Importanta activitatilor fizice de loisir este totusi prevazuta in programele de invatamant din Romania la fel ca si in documentele europene privind politicile sociale. (Livre blanc de la Commission Europenne, un nouveau lan pour la jeunesse de lEurope, Dclaration du Conseil de lEurope de Nice , dcembre 2001, Rsolution du Conseil de lEurope concernant le sport, dcembre 1999,Trait dAmsterdam, La Dcision 291/2003 du Parlement Europen et du Conseil concernant lanne europenne de lducation par sport 2004 .) Guvernul Romaniei a initiat si promulgat diferite programe care au dus spre exemplu la constructia a 400 de sali de sport si miniterenuri de cartier avand ca scop facilitarea accesului populatiei la activitati sportive. Programul Sali de sport initiat de catre PSD a declansat multe controverse, insa aceste au adus numeroase beneficii persoanelor si institutiilor care le utilizeaza. De asemenea in mediu urban a aparut o gama larga de servicii in domeniul sportului de drept privat ( Sali de fitness, culturism, aerobic, tenis, etc) O evolutie a fenomenului apare si conduce putin cate putin la multiplicarea, diversificarea si ameliorarea serviciilor sportive. Insa, procentul celor care utilizeaza aceste servicii ramana sub cel european. In Romania nicio institutie avand atributii in domeniul sportului nu a demarat o investigatie pe plan national care sa centralizeze numarul de practicanti. Un sondaj de opinie realizat de Uniunea Europeana in 2001 la tinerii cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani in Romania, indica faptul ca 25% din persoanele chestionate practica dd maniera organizata sau nu un sport, in timp ce in majoritatea tarilor europene acest procentaj depaseste 50%. Un alt sondaj de opinie realizat de Federatia Romana a Sportului Pentru Toti ofera cateva date despre practicarea activitatilor sportive. Astfel : 32% din persoanele chestionate practica jocurile sportive, 5% drumetii pedestre si mai putin de 5% ski-ul.

1.2 Sportul in societatea de tranzitie Omogenitatea societatii socialiste contrasteaza cu impartirea pe clase sociale in

societatea de tranzitie. Angajamentul individual in practicarea sportului implica faptul ca sportivul este inainte de toate o persoana caracterizata printre altele de varsta, sex si clasa sau grup social. Definirea sportului prin intermediul claselor sociale din care provin practicantii este indispensabila in special pentru a pune in evidenta si a explica o eventuala inegalitate de acces la sport si a carei origine este ; exista anumite discipline sportive specifice clasei muncitoare si angajatilor, si alte discipline specifice intelectualilor ? Dar claselor marginalizate ?

In Franta anilor 60-80, tenisul de camp, considerat si sportul alb era accesibil doar elitelor sociale. Aparitia marilor companii care considerau ca prin asigurarea unor conditii de recreere tuturor angajatilor se realiza cresterea capacitatii de munca a acestora, si-au dotat baza materiala cu terenuri de tenis de camp, angajatii avand acces la practicarea acestui sport. Acest fapt a condus la popularizarea sportului alb , acestui exemplu urmandu-i si alte ramuri sportive.

Pentru a explica accesul inegal la anumite practici sportive, ne vom referi la cele trei notiuni dezvoltate de Pierre Bourdieu : spatiu social, capital si habitus.

Dupa Bourdieu, spatiul social se organizeaza in jurul a doua axe : structura capitalului, adica natura resurselor de care dispune persoana si volumul sau global. Dupa

429

Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007 acelasi autor exista trei tipuri de capital : un capital economic legat de valoarea materiala ( venituri, mostenire), un capital social corespunzator relatiilor sociale si cercului de cunostinte si un capital cultural fondat pe diplomele dobandite, bunuri (carti, muzica, obiecte de arta) si elemente simbolice cum ar fi atitudinea si instruirea.

Spatiul social si capitalul sunt completate prin notiunea de habitus, definit ca un ansamblu de reprezentari si de dispozitii interiorizate de catre individ, care-si organizeaza propriile practici si actiuni. Dupa Bourdieu, habitusul structureaza perceptia individului facandu-l receptiv la anumite situatii sau respingandu-le pe altele. In plus, orienteaza si comportamentele prin structurarea si generarea unor reprezentari si practici sociale determinate. De exempu : in functie de habitusul sau individul valorizeaza un anumit fel de a vorbi, asculta un anumit gen de muzica, sau practica anumite ramuri de sport.

Trebuie adaugat faptul ca acest spatiu social este compus dintr-o pluralitate de campuri autonome. Fiecarui individ ii corespund in functie de pozitiile sociale, anumite raporturi de forta si mize de putere de tip dominat/dominant. Un camp anume corespunde unei sfere a vietii sociale structurata si ierarhizata si in care se incadreaza persoanele si practicile lor. Exista o multitudine de naturi diferite : politic, cultural, literar, artistic dar si sportiv.

Sportul se organizeaza intr-un spatiu social unde anumite grupuri sociale particulare pot fi pozitionate, adica angajamentul intr-o practica sportiva anume raspunde unei logici sociale (Pociello, 1999). Pozitia ocupata de catre individ in acest spatiu determina formarea unei anumite viziuni asupra lumii sportive, favorabile sau defavorabile, si determina constient sau nu, alegerea tipului de practici sportive corespunzatoare propriului habitus. Astfel, diferentele de practici se stabilesc si se explica dupa anumiti determinanti sociali si culturali si nu dupa optiuni pur individuale. In plus chiar daca pentru anumite sporturi criteriul economic trebuie luat in cont, el nu poate explica ansamblul alegerilor practicilor sportive : chiar gratuite, anumite sporturi se dovedesc putin accesibile copiilor proveniti din clasele populare, rurale,etc (Defrance, 1995)

Pentru copiii care provin din familii sarace si in care parintii se ocupa prea putin de educatia efectiva, cu atat mai putin de activitatile de timp liber a copiilor, indrumarea lor catre sport se face la intamplare. Este curioasa selectia acestor copiii care in general, dupa spusele antrenorilor, raman in sali aceia care au venit singuri sau adusi de vreun prieten si nu cei adusi de catre antrenori prin selectarea lor in cadrul unor campanii efectuate la inceput de an scolar in institutiile de invatamant. Confruntarea cu anumite probleme sociale, provenienta lor din familii cu multi copii si necesitatea de a se impune in acel mediu de timpuriu ii determina sa aleaga sporturile de combat mai curand decat alte sporturi unde domina ludicul.

Chiar daca in sistemul comunist care se baza pe omogenitate sociala, pentru toti sportul era un mod de ascensiune pe scara sociala, in afara altor motivatii personale ale indivizilor, totusi, salile de sport in care se practicau discipline ca boxul, luptele, judo erau pline in proportie de 70% cu copii a caror parinti erau muncitori sau de etnie rroma. Sunt printre putinele sporturi in care acesti copii (rromii) se regasesc.

Iar daca la alte sporturi parintii isi au rolul lor in indrumarea spre disciplina aleasa, aici implicarea parintilor este aproape inexistenta la fel ca si in educatia lor. Cei care au reusit in acest sport sunt in general caracterizati drept selfmademan si nu putine sunt cazurile caci in acea perioada Romania a avut campioni olimpici si mondiali si la lupte si la box.

430

Analele UVT-Seria EFS, No.9 Noiembrie 2007

431

Aparitia unor discipline de tip karate inca din perioada comunista a dezvoltat participarea la sporturile de combat a unei populatii mai vaste insa mediul lor social e total diferit. Intelectualii sunt adeptii acestor sporturi iar una dintre explicatii ar fi filozofia care e promovata de sporturile tip karate, disciplina impusa, care difera de cea a salilor de lupte si box. Asta nu inseamna ca in aceste sali lipseste disciplina sau ca rolul antrenorului de lupte nu e la fel de important cu al celui de karate. Din contra, am putea spune ca cel de la sporturile de combat clasice este un fauritor de destine pentru copiii lipsiti de un viitor promitator in timp ce cel de la karate este doar sensei adica maestrul pentru cei in cautarea si definirea unui mod de viata.

2. CONCLUZII Mostenirea ramasa de la guvernarea de inainte de 1989 este cultura pentru sportul

de elita, fapt incurajat si de Guvernul actual prin introducerea rentelor viagere ca rasplata pentru obtinerea medaliilor la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale si Campionatele Europene. Pe de alta parte, sportul de loisir, considerat de unii autori ca indice al nivelului de civilizatie si de dezvoltare al unei natiuni, este slab incurajat pe plan national.

Numarul orelor de educatie fizica obligatorii a fost redus la minim, bazele sportive ramase din vechiul sistem s-au deteriorat, multe dintre acestea disparand sau fiind deturnate de la scopul de utilizare initiala.

Daca inainte de 1989 proprietatea privata era aproape inexistenta, perioada actuala este caracterizata de aparitia si dezvoltarea cluburilor si asociatilor sportive private care ofera o gama larga de servicii, insa accesul la acestea se face pe baza criteriului ecunomic.

Avand in vedere puternicul rol integrant al sportului in societate, conceperea unor politici sociale si implementarea acestora constituie o necesitate a societatii actuale. Ramane de solutionat problema accesului tuturor claselor sociale la activitatile fizice si sportive competitionale sau de loisir fie ca acest lucru se va realiza pe domeniul public sau privat. BIBLIOGRAFIE 1. BOIA, L. 2005 Mitologia stiintifica a comunismului, Humanitas, Bucuresti 2. BOURDIEU, P. 1980 Comment peut-en etre sportif ?, Questions de sociologie, Edition de Minuit,

Paris 3. BROHM, J-M 1976 Sociologie politique du sport, PUN, Paris 4. CHEMINADE, D. 1997 Tourisme et environnement, Tourisme et sport, Cahiers Espaces, Paris 5. CHIFFLET, P. 2000 Sport federal et sport local de loisir, in : Loisir Sportif, Cahiers Espaces,

Paris, 6. DEFRANCE, J. 1995 Sociologie du sport, La Decouverte, Paris 7. DUMAZEDIER, C. 1998 Revolution Culturelle du temps libre, Meridiens Klincksieck, Paris 8. MERMET, G 2001 Francoscopie, Sport et jeux, Larousse, Paris 9. SUCIU, A. 2003 Consftuirea naional a FRSPT S.O.S. starea naiunii, Constana 10. POCIELLO, C. 1999 Les Cultures sportives, PUF, Paris 11. PREDA, M. 2002 Politica sociala romaneasca. Intre saracie si globalizare, Polirom 12. ZAMFIR, C. 1997 Social Insurance and Social Assistance in Countries in Ttransition, in :

Romanian Journal of Sociology, VIII, 2/1997, Editura Academiei Romane, Bucuresti

13. ZAMFIR, C. 1999 Politici sociale in Romania 1990-1998, Expert, Bucuresti 14. *** 2001 Dclaration du Conseil de lEurope de Nice 15. *** 1999 Rsolution du Conseil de lEurope concernant le sport