UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”IAȘI

CENTRUL DE STUDII EUROPENE

Opoziţia de dezvoltare capitală/ provincie și măsurile ( politicile) care pot atenua această contradicţie- cazul românesc și cazul francez

Îndrumător: Masteranzi

Prof. Iaţu Corneliu Ciortan Mădălina Elena

Clopoţel Lorena Nola

Iași, 2014

2

Cuprins

Introducere

I. Opoziţia de dezvoltare capitală/provincie în România...

1. Decalajele actuale de dezvoltare dintre capitală și provincie

2. Măsurile întreprinse pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare capitală/provincie.

Politici întreprinse

II. Opoziţia de dezvoltare capitală/provincie în Franţa...

1. Decalajele capitală/provincie

2. Măsuri întreprinse pentru contrabalansarea dezvoltării excesive a capitalei

Concluzii

Bibliografie

3

Introducere

Dezvoltarea economică este deosebit de importantă atât la nivel naţional, cât și la nivel global.

Spaţiul românesc a fost invadat de postularea unei opoziţii între “capitală” și “provincie”. Expresia “în

provincie” este împrumutată de la francezi, în Franţa desemnând ceea ce se află în afara Parisului.

Acest sens a fost preluat și de români.

Există o discrepanţă în ceea ce privește modul de dezvoltare dintre capitală și provincie,

această diferenţă a ieșit din ce în ce mai mult în evidenţă odată cu criză economică. Aceste diferenţe

oricum erau destul de vizibile și înainte, însă s-au accentuat în ultimii ani. În aceste condiţii capitala

are caracteristici economice care fac diferenţa între nivelul de dezvoltare din capitală și nivelul de

dezvoltare din provincie.

Statele se bazează pe economii dezvoltate, dar și pe gestionarea eficientă a spaţiului și

resurselor naturale. Pentru a dezvolta întreaga ţară, și de a diminua diferenţele vizibile de dezvoltare

dintre capitală și provincie, statele au luat diverse măsuri, implementând politici. Amplasarea

teritorială, progresul economic, investiţiile străine, au un rol deosebit în ceea ce privește dezvoltarea

zonelor. De asemenea amenajarea teritoriului are un rol deosebit în dezvoltarea economică, prin

organizarea echilibrată a spaţiului.

Încă de la începuturi capitala s-a dezvoltat mai repede din punct de vedere economic, marile

industrii, firme, afaceri s-au concentrat în capitală. Acest lucru reprezintă un dezavantaj pentru

provincii. Aici intervin instituţiile statului care de-a lungul timpului au luat diverse măsuri pentru a

evita dezvoltarea excesivă a capitalei, și de a diminua decalajele.

Societatea românească a trecut prin diverse procese de industrializare, de urbanizare, de

dezvoltare, ceea ce a dus la schimbarea rolurilor, polul mutându-se de la sate la orașe, acestea din urmă

dezvoltându-se în jurul centrelor industriale. În prezent datorită etapelor parcurse mai puţin favorabile

economiei românești, viaţa culturală, industrială și culturală s-a mutat în orașele mari, capitala fiind un

pol foarte important spre care o mare parte a forţei de muncă se îndreaptă.

4

I.1. Decalajele actuale de dezvoltare dintre capitală și zonele de provincie

Criză economică care a izbucnit în anul 2008, a făcut că România, să fie una dintre cele mai

afectate, cel puţin la nivel regional. Criza financiară a surprins România într-o perioadă vulnerabilă,

după multe încercări de progres economic bazat pe creșterea veniturilor peste nivelul de productivitate,

şi consum. Numeroasele efecte negative ale crizei au afectat nu numai planul economic ci şi socialul,

şi instituţionalul, creând diverse dezechilibre.

România se confruntă de asemenea și cu o criză a educaţiei, datorită lipsei unui model de

societate, precum și lipsa unei coerenţe între educaţie și piaţa muncii. Acest lucru are consecinţe

negative pe termen lung, asupra dezvoltării și progresului. Iresponsabilitatea statului român a dus la o

rată scăzută a absorbţiei fondurilor europene, România atrăgând sub 10% din totalul fondurilor alocate

de Uniunea Europeană.1

În România decalajele de dezvoltare sunt vizibile și atunci când vorbim despre capitală și

provincie. Astfel capitala României se află în regiunea Bucureşti- Iacov (regiune de dezvoltare) în

sudul ţării, fiind cea mai mare aglomeraţie urbană din ţară. Din punctul de vedere al suprafeţei,

regiunea este cea mai mică, însă din punct de vedere demografic, urbanistic, economic este cea mai

dezvoltată din România.

Sursă: www.vaslui.insse.ro

1 Bold Ion, Organizarea teritoriului, Editura Ceres, 1974, p. 45.

5

În București se desfășoară o activitate economică intensă, judeţul Ilfov fiind un spaţiu

complementar activităţilor din capitală. Zona capitalei și Judeţul Ilfov concentrează cea mai mare

aglomeraţie industrială din ţară. Aici întâlnim și cel mai ridicat PIB, acesta fiind de 5.616,7

euro/locuitor, fiind aproximativ de două ori media pe ţară.

Sursă: www.financiarul.ro

Densitatea mare a populaţiei şi concentrarea serviciilor şi activităţilor economice fac din

Municipiul Bucureşti cea mai mare piaţă din România, precum şi una dintre cele mai mari din Sud-

Est-ul Europei. București este o zonă urbană în timp ce Judeţul Ilfov are caracateristicile unui judeţ

preponderent rural. Infrastructura Judeţului Ilfov este subdezvoltată în comparaţie cu Bucureștiul2. 3

Structura economică a regiunii reflectă, funcţiile de servicii ale capitalei ţării. Cele mai

importante sectoare ale regiunii sunt construcţiile, transportul, educaţia, cercetarea şi sectorul TIC

contribuind la creşterea competitivităţii şi potenţialului de dezvoltare. Oportunităţile cheie sunt oferite

de posibilitatea integrării educaţiei, cercetării, inovării şi afacerilor pentru îmbunătăţirea inovării în

activităţile economice, folosind resursele umane calificate şi bine pregătite. Dezvoltarea economică şi

socială din ultimii ani a capitalei a condus la o nevoie acută de spaţii pentru amplasarea de noi cartiere

rezidenţiale, activităţi comerciale, astfel încât graniţele geografice şi administrative ale oraşului au

2 www.adrbi.ro/regiunea-bucuresti-ilfov.aspx

3 http://www1.pmb.ro/pmb/primar/proiecte/proiect0408/22-33.pdf

6

devenit necorespunzătoare4. Dezvoltarea zonei metropolitane facilitează amenajarea integrată a

teritoriului la nivel regional astfel încât prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre capitala

Bucureşti şi aria limitrofă (rurală, în cea mai mare parte) în planul structurii demografice, sociale şi

economice, în ceea ce priveşte transportul în comun, dotarea infrastructurală, etc. Înlăturarea acestor

dezechilibre conduc la o îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei.5

În urma unei analize SWOT am ajuns la concluzia că regiunea București- Ilfov, are puncte

tari și puncte slabe, însă și un mare potenţial. Un punct tare este faptul că este principalul pol de

creștere economică și creării locurilor de muncă; infrastructură economică în care domină sectorul

servicii (63,4%), precum şi un important sector al industriei; cel mai mare număr de IMM la nivel

naţional; regiunea este lider naţional în ceea ce priveşte capacitatea de inovare; nivel ridicat de

calificare a forţei de muncă şi cel mai ridicat nivel de salarizare din ţară; pondere mare a persoanelor

cu studii superioare, precum şi a facilităţilor de cercetare.

Ca și puncte slabe am identificat problema infrastructurii de sănătate şi educaţie care necesită

îmbunătăţiri, neesitatea investiţiilor insuficiente în cercetare şi dezvoltare tehnologică; o problemă

importantă o reprezintă degradare socială şi excluziune, mai ales în zonele urbane afectate de o masivă

restructurare economică; degradarea patrimoniului cultural-turistic, este un alt punct slab.

Comparativ cu Municipiul București am analizat și situaţia Municipiului Iași, astfel am

identificat: ca puncte tari

Număr mare de IMM-uri;

Număr mare de firme la 1000 de locuitori;

distribuţie ridicată şi egală a microintreprinderilor în aproape toate sectoarele

economice;

Iniţierea activităţii de recuperare a deşeurilor;

Procesarea alimentară predominant în activitatea industrial;

Forţa de muncă calificată;

Potenţial agricol ridicat: suprafara Agricolă reprezintă 69,45 % din suprafaţa totală a

judeţului şi suprafaţa arabilă reprezintă 46,7% din totalul suprafeţei agricole;

Puncte slabe:

Echipamente şi tehnologii depăşite fizic şi moral;

Capacitate redusă de finanţare;

4 www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf 5 http://www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala

7

Industrie poluatoare, mare consumatoare de materii prime şi energie;

Practicarea agriculturii “de subzistenţă”;

Exploatarea suprafeţelor agricole pe loturi mici;

Nivelul scăzut de mecanizare a agriculturii;6

Lipsa capitalului pentru restructurarea şi modernizarea agriculturii;

Extinderea insuficientă a sistemelor de irigaţii;

Extinderea terenurilor agricole degradate;

Lipsa facilitaţilor legale din partea administraţiei de mediu conform Directivei IPPC a tuturor

agenţilor economici cu impact asupra mediului din judeţ;

Lipsa de coordonare, de comunicare între autorităţi publice, instituţii locale pentru soluţionarea

problemelor de mediu;

Slabă conştientizare a beneficiilor rezultate în ruma utilizării deşeurilor rezultate din creşterea

animalelor în unităţi tip fermă sau populaţie în conformitate cu prevederile Codului de bune

practice agricole;

Rata ridicată a şomajului în judeţ;

Rată scăzută de folosire a capacităţii hoteliere curente şi o foarte scăzută rata de staţionare peste

noapte; importante lanţuri hoteliere internaţional nu sunt prezente în regiune;

Pentru a evidenţia opoziţia de dezvoltare capitală/provincie am analizat câţiva indicatori de

dezvoltare durabilă teritorială, analizând Mun. București și Mun. Iași.

1. Societatea cunoaşterii și dezvoltarea economică și socială

a) Cheltuieli totale cu activităţi de cercetare – dezvoltare ca PIB – În perioada 2005-2009

Iașiul a cheltuit pe activităţi de cercetare foarte puţin o medie de 0,60% în comparaţie cu

Bucureștiul peste 1,00%;

Cheltuieli totale cu activităţi de cercetare- dezvoltare ca % din PIB, pe judeţe, în 2009

6 www.adrnordest.ro/

8

Sursă: http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

b) PIB% pe locuitor – În Iași PIB pe locuitor în anul 2009 era de 17839.50 Ron/locuitor, în

comparaţie cu Mun. Bucureşti unde PIB era de 57285.00Ron/locuitori.

c) Câştigul salarial mediu lunar- În anul 2010 în Iași, câştigul mediu era de 1806 Ron/lună,

în comparaţie cu 2721 Ron/lună în București.

2. Consumul şi producţia durabile

A) Cantitatea de deșeuri menajere colectate pe locuitor- În Iași au fost colectate 198kg/loc pe

an, în comparaţie cu 390kg/loc în București.

3. Sănătatea publică

A) Numărul de medici la 1000 de locuitori- În anul 2010, în Iași ponderea este de 3.25

medici/1000 loc, iar în București ponderea este de 6,02 medici/1000 loc.

4. Coeziunea socială şi teritorială-

A) rata șomajului pe sexe- după cum putem observa Bucureștiul are cea mai scăzută rată a

șomajului.

9

Sursă: http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

5. Utilitatea publică de interes local

A) Lungimea străzilor orășenești- conform datelor statistice în anul 2010, în Iași întâlnim 771

km, în timp ce în București 1936 km.7

I.2 Măsurile întreprinse pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare capitală/provincie. Politici

întreprinse

La nivelul României s-au luat diverse măsuri cu scopul de a diminua decalajele existente între

diversele regiuni ale ţării. Acest lucru s-a făcut și la nivelul Uniunii Europene. După cum știm

România este împărţită în 8 regiuni de dezvoltare, cele mai mai decalaje fiind existente între regiunea

București – Ilfov, care cuprinde capitala, și regiunea Nord- Est, care este aproape ce mai cea mai

săracă regiune din Uniunea Europeană.

Deşi se manifestă o intensă preocupare la nivelul ţărilor OCDE pentru reducerea disparităţilor

în domeniul producţiei, şomajului şi a veniturilor, politicile regionale nu au ca principal scop reducerea

disparităţilor.

Noile obiective care se conturează în domeniul dezvoltării regionale acoperă un orizont mult

mai larg al vieţii social-economice, acordându-se, în acelaşi timp, o importanţă mare problemelor

conexe mediului natural. Vom încerca, în cele ce urmează, să conturăm, plecând de la documentele

7 http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

10

OCDE, câteva dintre liniile directoare ale dezvoltării regionale de perspective.

Dezvoltarea regională este un concept nou ce are ca scop diversificarea activităţilor

economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului

siimbunatatirea nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională s-au

înfiinţat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare

cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au

personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judeţene şi cele locale.8

Rolul politicii va despasi sfera orientării creşterii regionale, fiind chemată să promoveze

creşterea economică în întreaga ţară, prin încurajarea competitivităţii şi a capacităţii regiunilor de a se

dezvolta prin ele însele.

Va acorda un sens mai larg conceptului de disparităţi regionale, avându-se în vedere

dezechelibrele în ceea ce priveşte: calitatea mediului, dotarea cu elemente de infrastructură,

posibilităţile de educaţie, disponibilităţile de capital, accesul al competente. Practice, ceea ce se

urmăreşte este nu reducerea diferenţelor de dezvoltare, ci reducerea disparităţilor de potenţial de

dezvoltare.9

Plecând de la observaţia că disparităţi în dezvoltarea economică există nu numai între diverse

regiuni, dar chiar şi în cadrul aceleiaşi regiuni, trebuie accentuate latura subregionala, punându-se

accent pe politica urbană, astfel de situaţii apărând, cu deosebire, în regiuni care include mari oraşe.

Favorizarea ajustările structural şi sectoriala vizează acele schimbări profunde în plan

geopolitic, mondializarea progresului tehnologic sunt numai câţiva dintre factorii care pot determina

dispariţia sau dezvoltarea unor ramuri de activitate. În multe cazuri, industriile care trebuie să dispară

sunt concentrate în aceeaşi regiune, astfel că restructurarea poate induce importante dezechilibre

regionale. Problema este de o deosebită actualitate în ţările Europei Centrale şi de Est, inclusiv în

România.

Realizarea obiectivelor politicii regionale din această perspectivă presupune o colaborare între

autorităţile publice naţionale şi autorităţile publice internaţionale, între întreprinderi sau chiar cu alte

ţări.

Întreprinderile private joacă, la rândul lor, un rol important în politica regională, în special

întreprinderile mici şi mijlocii. Coordonatele unei politici endogene se defines prin preocuparea

intense de a crea şi dezvolta IMM-uri locale. Adică, spiritual întreprinzător, mai degrabă decât

intervenţia masivă a statului, a devenit cheia dezvoltării regionale.

8 http://www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala

9Puscaș Vasile, Regiune și regionalizarea în Uniunea Europeană, Ed. Institutul Cultural Român, 2004,

p.134.

11

Se acorda, de asemenea, o atenţie tot mai mare rolului jucat de organismele private de

intermediere sau de cooperare-camere de comerţ, bănci locale, centre de schimb de informaţii,

organizaţii care oferă capital de risc, pieţe pentru produse de bază, centre comerciale şi expoziţii.

Această nouă orientare nu neagă rolul administraţiei locale în dezvoltarea regională. Guvernele

centrale au încă un rol important, deşi nou, în special în facilitarea şi coordonarea acţiunii celorlalţi

agenţi economici implicaţi.

Preocuparea pentru posibilităţile de dezvoltare regională este în continuă creştere. Justificarea

acesteia se regăseşte în recunoaşterea specificului local al problemelor economice şi de mediu. De

asemenea, cauzalitatea proceselor de mediu nu poate fi limitată artificial prin delimitări politice sau

geografice. Problemele de mediu nu respecta astfel de delimitări, conducând la necesitatea abordării

regionale. În timp ce, la nivel naţional, preocupările vizează în special problemele legate de declinul

economic, posibilităţile de regenerare sunt sugerate de la nivel local, plecând de la creşterea

atractivităţii mediului pentru afaceri şi populaţie, prin construirea unor economii ecologic durabile.

Numeroase regiuni aplica o anumită politică plecând de ideea că generarea bunăstării trebui să fie

factorul motric, prin dezvoltarea afacerilor exportatoare, bazate adesea pe turismul verde, industria şi

agricultură “adăugatoare de valoare”. Regiunile demonstrează, de asemenea, că pot contribui la

creşterea investiţiilor prin atragerea populaţiei cu un mod de viaţă şi un mediu îmbunătăţite.10

Ce este Agenda Locală 21?

Agenda locală 21 (AL21) s-a constituit în anul 1992, că o iniţiativă a Conferinţei Naţiunilor

Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, denumită şi Summitul Pământului de la Rio, reprezentând bază şi

planul de acţiune ale conceptului de dezvoltare durabilă. Naţiunile care şi-au luat anjamentul de a lua

parte la Agenda 21 sunt monitorizate de Comisia Internaţională pentru Dezvoltare Durabilă şi sunt

încurajate să promoveze Agenda 21 la nivel local şi regional în cadrul proprilor tari. Agenda 21

abordează problema dezvoltării societăţilor şi economiilor prin concentrarea asupra conservării şi

protecţiei mediului şi a resurselor naturale.

În cadrul Summitului Pământului de la Rio, Naţiunile Unite au convenit că punctul de pornire pentru

realizarea unei dezvoltării durabile se afla la nivel local. De altfel, două treimi din cele 2500 de

obiective de acţiune din cadrul Agendei 21 se adresează consiliilor locale. Fiecare autoritate locală

trebuie să îşi conceapă propria strategie, în urma discuţiilor purtate cu cetăţenii asupra problemelor de

interes major.11

Agenda 21 reprezintă modelul de dezvoltare durabilă din punct de vedere social, economic şi

10 Ibidem.

11 www.ncsd.ro/local_agenda_21_ro.html

12

de mediu. Actori precum guvernele, organizaţiile non-guvernamentale (ONG), industria şi societatea

civilă sunt încurajaţi să ia parte în acest proces. Agenda 21 oferă un cadru pentru abordarea

problemelor sociale şi de mediu precum poluarea aerului. Apei şi solului, defrişările, pierderea

biodiversităţii, sănătatea, tendinţele demografice, sărăcia, consumul de energie, problemele legate de

producţia şi transportul deşeurilor.

Principiile dezvoltării durabile trebuie să constituie o parte centrală a oricărei strategii locale.

Agenda Locală 21 abordează tema dezvoltării durabile că o preocupare a comunităţilor, implicând

toate sectoarele societăţii, inclusiv grupurile comunitare, întreprinderile şi minorităţile etnice.

Implicarea întregii societăţi va oferi tuturor oportunitatea de a lua parte în acest proces şi va genera o

sursă de entuziasm, talent şi expertiză, care este vitală pentru realizarea dezvoltării durabile.

Amenajarea teritoriului de asemenea are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte

dezvoltarea echilibrată a regiunilor. Obiectivul principal, de bază al amenajării teritoriului îl constituie

armonizarea la întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice, culturale, stabilite la

nivel naţional, local, pentru asigurarea unui echilibru în dezvoltarea diverselor zone ale ţării, avându-se

ca obiectiv creșterea coeziunii, și a eficienţei relaţiilor economico-sociale dintre aceste zone.

Amenajarea teritoriului are următoarele obiective:

Dezvoltarea socio-economică echilibrată a tuturor regiunilor;

Îmbunătăţirea calităţii vieţii;

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protejarea mediului ambient (și nu

numai);12

Utilizarea raţională a terenului;

12 A se vedea Carta Europeană de Amenajare a Teritoriului. pp. 12- 13.

13

II.1. Decalajele de dezvoltare capitală/provincie

Cea mai mare ţară a Uniunii Europene Franţa are o economie industrială avansată şi un sector

agricol eficient. Principalele activităţi economice sunt: producţia de automobile, industria aeronautică,

tehnologia informaţiei, electronica, industria chimică şi farmaceutică şi moda. Franţa este împărţită în

26 de regiuni. 21, dintre acestea se afla în Franţa continentalaă una dintre regiuni este Corsica, şi 4

regiuni de peste mări.

Sursa: franta.hartaeuropa.com

Capitala Franţei, Parisul, este situat în regiunea Ile-de-France, o regiune compactă, fiind

denumita insulă deoarce mai multe râuri şi canale delimitează graniţele, şi înconjoară Parisul pe o rază

de 81 km în jurul său. Regiunea este este situată la intersecția dintre comerțul european și mondial.

Este prima regiune economică franceză și una dintre primele din Europa. Ile-de-France reprezintă 28,7

% din produsul intern brut al Franţei metropolitane în 2007, datorită prezenței a numeroase companii

multinaționale și o densitate mare de sediu. Foarte atractivă, Ile- de-France este a doua cea mai mare

regiune din Europa și primul din Franța în ceea ce privește investițiile străine primitoare. Aceasta este

prima destinație turistică din lume și una din capitalele mondiale de târguri și conferințe.

Printre primele domenii europene de ocupare, regiunea are aproximativ 5,6 milioane de locuri

de muncă, 94% fiind ocupate. Forța de muncă este înalt calificată cuprinde, 36% din manageri și

aproape 37 % din personalul de cercetare publica în Franța metropolitană. Servicii comerciale sunt

supra-reprezentate în regiune, inclusiv activitățile de pe piața de consultanță și asistență, activitățile

14

financiare și imobiliare, precum și activități de cercetare și dezvoltare și culturale. Ile - de-France

rămâne principala zona industrială, în ciuda scăderii locurilor de munca din industrie.13 Rata șomajului

rămâne mai mică decât provincie, în ciuda unei creșteri semnificative de la sfârșitul anului 2008.

Venitul disponibil pe cap de locuitor este mult mai mare decât alte regiuni, inegalitățile în

standardele de viață sunt mai pronunțate în provincie. Magnitudinea diferențele se explică în primul

rând prin prezența gospodăriilor cu venituri foarte mari. Parisul este centru politic şi comercial al

ţării.14

PIB regional în 2011

PIB în anul 2012

Ile-de-France

France de province

France

métropolitaine

PIB /milioane de euro 2011

Évolution 2011/2010

(en %) 2011

Évolution 2011/2010

(en %) 2011

Évolution 2011/2010

(en %)

PIB /loc milioane d eeuro 607,439 3.1 1,353,215 3.1 1,960,654 3.1

PIB pe angajat /milioane de euro

51,118 2.5 26,345 2.5 30,999 2.5

Locuri de munca provizorii

101,065 2.4 66,702 2.7 74,556 2.6

Sursă: Insee, comptes régionaux base 2005

La 1 ianuarie 2010, Ile-de-France are mai mult de 6 milioane de persoane active, 5.3 procente

în ocuparea forței de muncă, 78% dintre bărbaţi și 72% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 și 64

sunt active. Aceste rate sunt mai mari în regiune decât în toată Franța. Diferența este pronunțata în

special pentru muncitorii cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani indiferent de sex. Tinerii cu vârste

cuprinse între 15 și 24 sunt mai puțin activi în regiune. Tinerii sunt într-adevăr cele mai multe ori

studenți în Ile-de-France decât în altă parte.

La sfârșitul anului 2012, Ile-de-France au totalizat 5,6 milioane de locuri de muncă. Locurile de

munca fiind puternic concentrate în sectorul serviciilor: 87% din ocuparea forței de muncă regionale.

Trei din zece locuri de muncă se află în Paris. Aceasta este departamentul în care sectorul serviciilor

este cel mai puternic reprezentat.15

În domeniul public întâlnim la sfârşitul anului 2011 1,2 milioane de locuri de muncă în Ile-de-

13http://www.insee.fr/fr/regions/idf/default.asp?page=faitsetchiffres/presentation/presentation.htm#un 14

Pușcaș Vasile, Europa în criză, Ed. Eikon, 2011, p. 23.

15 http://www.insee.fr/fr/regions/idf/reg-dep.asp?theme=3&suite=1

15

France. Mai mult de jumătate din forța de muncă fac parte din Serviciul Public de Stat.

Datorită concentrației mare de ministere din Paris, 47,5% din funcționarii publici din regiune

sunt angajaţi în acest departament. În primul trimestu al anului 2013, rata şomajului a fost de 9,1 % din

populaţia activă din Ile-de – France, rămâne oricum mai mică decât rata șomajului în zona

metropolitană. 16

Cea mai slab dezvoltată regiune din punct de vedere economic din Franţa este Corsica. În anul

2011, PIB a fost de 8,06 milioane de euro. Cu un PIB pe cap de locuitor de 23,613euro/loc, aceasta se

situează sub media regiunile provinciale franceze. Economia insulară nu a scăpat de criza financiară,

activitatea economică fiind încetinită. Cu toate acestea, spre deosebire de cele mai multe regiuni

continentale, economia corsicană a rămas singurul care nu a distrus locurile de muncă. În sectorul

industrial se diminuează locurile de muncă, iar activitatea comercială încetineşte. În anul 2012,

diminuarea locurilor de muncă a crescut, rata şomajului crescând cu 0,5% fata de anul 2011.

Rata șomajului

Anul 2013 Rata şomajului,% Variaţia/în %

Corsica 10,3 0,8

Franta Metropolitana 10,5 0,7

Sursă: Prelucrare după Insee, taux de chômage au sens du BIT et taux de chômage localisé.

În anul 2012 efectele crizei financiare, s-au intensificat, angajarea încetineşte, deterioarea pe

piaţa muncii persistă. În anul 2013, rata șomajului a ajuns la 10,3% iar forța de muncă și numărul de

solicitanți de locuri de muncă a depășit pragul de 18 000 de persoane.17

II.2 Măsuri întreprinse pentru contrabalansarea dezvoltării excesive a capitalei

În Franţa amenajarea teritoriuluui a avut un rol deosebit de important, în ceea ce priveşte

contradicţia Paris- Provincie. La începutul anilor 1970, amenajarea teritoriului a avut ca prioritate

oarsele mijlocii, pentru a valorifica mai bine zonele rurale. Una dintre iniţiative întreprinse de

amenajarea teritoriului după anu; 1955 a fost de a favoriza amplasarea întreprinderilor mai mari de

500m2 undeva în afara zonei Parisului, acetea fiind încurajate prin prime, facilităţi fiscale. Un alt

16 http://www.insee.fr/fr/regions/

16

aspect important a fost crearea unor mari infrastructuri, prin startegii care să scoată din izolare unele

regiuni din Vest, sau Sud-Vest, prin comstruirea de autostrăzi.18 Tot prin DATAR se propune

identificarea factorilor determinanţi ai realocarii corporative şi distingerea teritoriilor în funcţie de

atractivitate, şi propune soluţii durabile pentru sprijinirea întreprinderilor în menţinerea sau realocarea

activităţilor în Franţa.19

Delegaţia la Amenajarea Teritoriului şi Acţiunea Regională, DATAR a ajutat la reechilibrarea

teritoriului, şi a schimbărilor socio-economice din Franţa, acesta datează din anul 1963.

Principalele acțiuni ale DATAR sunt:

sprijin pentru regiunile în dificultate: zonele în curs de restructurare industrială și de

schimbările economice;

consolidarea atractivității economice a teritoriilor, inclusiv suport pentru rețele de afaceri;

sprijinirea dezvoltării zonelor rurale: măsuri pentru menținerea serviciilor publice, inclusiv

(case de îngrijire și funcționarea pe serviciile publice) de sănătate, finanțarea infrastructurii

legate de tehnologia informației și comunicare) și măsurile de promovare a dezvoltării

economice;

elaborarea unei politici pentru orașe pentru a promova radiaţii lor, în special economice, și să

consolideze rolul de lider în domeniile de creștere;

dorința de a dezvolta unei rețele de transport echilibrat în întreaga țară, datorită liniilor

feroviare de mare viteză, dar, de asemenea, la echilibrul regional pe trenuri linii structural

neprofitabile;

conștientizare a teritoriilor necesitatea de a pune în aplicare o dezvoltare durabilă, în special

prin luarea în considerare a schimbărilor climatice;

studii prospective pentru a anticipa posibilele schimbări și teritorii și de a oferi îndrumare în

politici publice);

În franţa se pune accent pe noţiunea de egalitate a teritoriilor, care este stabilită impotiva

inegalităţilor din ce în ce mai mari în ultimii ani. Egalitatea este inseparabilă de problema teritorială.

17http://www.insee.fr/fr/themes/document.asp?reg_id=6&ref_id=20420 18 http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Planificare_si_amenajare.pdf.

19 http://www.datar.gouv.fr/

17

Ministerul egalităţii teritoriului şi locuinţei sprijină dezvoltarea echilibrată şi durabilă a tuturor

teritoriilor franceze, fiind luate în calcul, constrângerile de transport din zonele slab dezvoltate,

dificultăţi în accesul la locuri de muncă. 20Cu toate acestea o politică de teritorii egale nu include

omogenizare, adică a face acelaşi lucru peste tot. Este mai degrabă o oportunitate de a oferi fiecărei ţări

în ceea ce priveşte punctele forte şi capacitatea de dezvoltare prin: acces la educaţie, locuinţa, sănătate,

acces la servicii pe termen lung, servicii publice, o nouă formă de solidariatate financiară, dezvoltarea

de noi tehnologii, stabilirea unei noi relaţii între comunităţile d estat şi cele locale. Disapritatile locale

de ocupare sunt puternice în Franţa, la sacri diferite, intre cartiere, regiuni. Un obiectiv teritorial este

de a reduce diferenţele.

Ocuparea unui loc de muncă este o preocupare prioritară a francezilor. Densitatea urbană aduce

multe locuri de muncă în zonele rezidenţiale, dar unele oraşe au mai multe mijloace decât altele de a

acţiona în ceea ce priveşte locurile de muncă. Zona metropolitană cu o reţea densă de transport oferă o

ofertă mare de locuinţe şi foarte multe companii care oferă oportunităţi de muncă.

Politica guvernamentală se axează pe, ajutor pentru crearea locurilor de muncă, şi dezvoltarea

afacerilor dinamice şi de dezvoltare economică la nivel local, creearea de centre teritoriale de

cooperare economică, combinări, întreprinderi, asociaţii.21

Crearea liniei TGV între Paris şi Lyon în anul 1981, şi dezvoltarea progresivă a cesteia pentru a

asigura un serviciu regulat între numeroasele oraşe din Franţa, a reprezentat un element foarte

important. Ideea aceasta a apărut în cursul anilor 1960. La aceea vreme se cauta o modalitate de a mari

rata de utilizare a trenurilor.

.

Concluzii

În definirea corectă a conceptului de dezvoltare regională, statele se pliază pe economii

dezvoltate, dar şi pe o gestionare coerentă a spaţiului şi a resurselor naturale.

Regionalizarea a constituit pentru elita politică a oricărei ţări, o modalitate pentru a accesa mult mai

20 http://www.territoires.gouv.fr/egalite-des-territoires

21 http://www.territoires.gouv.fr/l-emploi-agir-en-direction-des-personnes-et-des-territoires

18

uşor fonduri europene, adoptând în acest fel diferite măsuri.

Este evident că noţiunea de capital reprezintă şi un centru de putere, o piaţă de desfacere flexibilă

pentru marile industrii şi firme. Aceste aspecte enunţate deja devin mult mai dificile de realizat în

provincie. Într-adevăr, capital este un pol de creştere economică, datorită şi ratei şomajului care este

mult mai mică.

Deşi România este împărţită în 8 regiuni de dezvoltare, se constată că cea mai dezvoltată din

punct de vedere economic este Regiunea Bucuresti-Ilfov, iar la polul opus, cu regiunea cea mai săracă

inclusiv în Europa, este Regiunea Nord-Est. Acest decalaj porneşte tocmai de la faptul că zona

Bucureştilor prezintă un flux mare de activităţi şi a unei infrastructuri solide.

Ceea ce este important de relatat este faptul că prin înlăturarea acestor dezechilbre economice,

se urmăreşte practice îmbunătăţirea calităţii vieţii umane.

Din analiza SWOT efectuată pentru ambele regiuni, atât Bucuresti-Ilfov cât şi Regiunea de Nord-Est,

Bucureştiul deţine un imens potenţial, reprezentând totodată un factor de atracţie a investiţiilor de

străine tocmai unei infrastructuri solide, în detrimentul provinciei, acolo unde aceste aspecte devin

dificile de înfăptuit. În acest sens, trebuie menţionat că aceste decalaje economice capital-provincie,

provin şi de la faptul că în provincie există un număr redus de personae calificate în câmpul muncii,

industriile sunt mici sau inexistente, iar activităţile economice sunt practice insuficiente pentru a putea

ajunge la un pol de creştere.

De asemnea, Franţa se prezintă sub forma unei economii industrial avansate, unde rata

şomajului este redusă, deşi valul crizei economice şi-a făcut simţită prezenţa. Aspectele care au ţinut să

echilibreze situaţia economică a capitalei Paris şi a provinciilor au avut în vedere sprijinirea regiunilor

aflate în dificultate, sprijinirea dezvoltării ruale şi a reţelelor de transport echilibrat.

Noţiunea de egalitate a teritoriilor la care face referire Franţa este într-adevăr inseparabila de teritoriu.

Tocmai de aceea, pentru a nu exista diferenţe colosal de mari între capital şi provincie sunt

necesare o infrastructură solidă, un număr relativ mare de persoane calificate în câmpul muncii, o piaţă

de desfacere cât mai largă şi care să cuprinde activităţii din ce în ce mai vaste. Doar în acest mod, se

poate ajunge la o creştere din punct de vedere economic a unei provincii.

19

Bibliografie

1. Bold I., (1974), Organizarea teritoriului, Editura Ceres;

2. Puscaș Vasile, (2004), Regiune și regionalizarea în Uniunea Europeană, Editura Institutul Cultural

Român;

3. Pușcaș Vasile, ( 2011), Europa în criză, Editura Eikon;

Site-uri:

1. www.adrbi.ro/regiunea-bucuresti-ilfov.aspx

2. http://www1.pmb.ro/pmb/primar/proiecte/proiect0408/22-33.pdf

3. www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf

4. http://www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala

5. www.adrnordest.ro/

6. http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

7. http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

8. http://www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala

9. www.ncsd.ro/local_agenda_21_ro.html

10. Carta Europeană de Amenajare a Teritoriului. pp. 12- 13.

11. http://www.insee.fr/fr/regions/idf/default.asp?page=faitsetchiffres/presentation/presentation.htm#u

12 http://www.insee.fr/fr/regions/idf/reg-dep.asp?theme=3&suite=1

13. http://www.insee.fr/fr/regions/

14. http://www.insee.fr/fr/themes/document.asp?reg_id=6&ref_id=20420

15. http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Planificare_si_amenajare.pdf.

16. http://www.datar.gouv.fr/

17. http://www.territoires.gouv.fr/egalite-des-territoires

18. http://www.territoires.gouv.fr/l-emploi-agir-en-direction-des-personnes-et-des-territoires