UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

CENTRUL BACĂU

DREPT CIVIL. CONTRACTE

REVOCAREA DONAȚIILOR

REFERAT

Conf. Univ. Dr. Gheorghe Comăniță Student Patrichi Ancuţa-ElenaANUL III

[1]

CUPRINS :1. NOTIUNE.................................................................3

2. CARACTERELE JURIDICE ALE

DONAŢIEI………………………………………...5

3. IREVOCABILITATEA DONAŢIILOR………….7

4. REVOCAREA DONAŢIILOR…………………....9

5. BIBLIOGRAFIE…………….……………….……15

[2]

NOŢIUNE

Dintre ramurile de drept, dreptul civil este probabil cel mai vast, cuprinzând,

pe lângã alte norme şi reglementãri legate de om şi patrimoniul. Scopul acestei

reglementãri este asigurarea unei folosinţe şi proprietãţi netulburate, precum şi

protejarea intereselor legitime ale persoanei. Materia contractelor speciale, ca parte

integrantã a dreptului civil, are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin

intermediul cãrora se realizeazã, de regulã, circulaţia bunurilor, ori crearea de valori.

Vânzarea-cumpãrarea, locaţiunea, depozitul, arendarea, donaţia sunt doar câteva

dintre posibilitãţile pe care le are o persoanã relativ la patrimoniul sãu. Operaţiunile

prin care se transmite dreptul de proprietate, pot avea caracter oneros sau gratuit.

Cele cu caracter gratuit beneficiazã de o reglementare mai strictã, tocmai pentru a

apãra interesele familiei.

Un astfel de contract îl constituie şi contractul de donaţie. În Codul Civil,

donaţiile sunt reglementate în cartea III, “ Despre diferitele moduri în care se

dobândeşte proprietatea “, în Titlul II, la un loc cu testamentele, deoarece,atât donaţia

cât şi testamentul au la bazã intenţia de a gratifica.

Reglementarea donaţiei are la bazã intenţia de liberalitate a donatorului.

Aşadar, în Codul Civil, donaţia este normatã astfel : „nimeni nu va putea dispune de

avutul sãu, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între

vii sau prin testament“ .

Potrivit Codului civil, donatia este un contract solemn prin care o parte, numita

donator, cu intentie liberala isi micsoreaza irevocabil patrimoniul sau in favoarea

celeilalte parti, numita donatar, fara a urmari de la aceasta o contraprestatie.

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este

trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face

o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concretizata in incheierea contractului,

in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in

detrimentul altuia, constituind cauza ei. Trebuie facuta precizarea, de asemenea, ca

donatia – ca varietate a contractelor cu titlu gratuit – reprezinta o liberalitate, [3]

deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat spre

deosebire de contractele dezinteresate(de exemplu comodatul, mandatul sau depozitul

cu titlu gratuit, etc. ), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia

un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de

forma prevazute pentru donatii.

Donaţia propriu-zisã (donaţia între vii având ca obiect bunuri prezente este, în

sistemul legii noastre, un act solemn, pentru care trebuie neapãrat sã se întocmeascã

un act autentic. Existã totuşi numeroase donaţii directe care se fac farã act autentic,de

exemplu darurile manuale.

De asemenea, o donaţie poate fi fãcutã în mod indirect fãrã a se uza de formele

cerute de lege pentru donaţii. O asemenea liberalitate rezultã din oricare act juridic al

cãrui motiv a fost de a procura cuiva un folos gratuit; o îmbogãţire ; de exemplu:

renunţarea la o succesiune, pentru ca partea renunţãtorului sã fie atribuitã altui

moştenitor, remiterea unei datorii, stipulaţia unei asigurãri pe viaţã în favoarea unui

terţ etc. O altã categorie de donaţii sunt acelea deghizate care sunt disimulate sub

aparenţa unui act cu titlu oneros.

Astfel, în literatura juridicã, donaţia este definitã ca fiind acel contract

unilateral, esenţialmente gratuit şi solemn, prin care o persoanã ,numitã donator, îşi

transferã irevocabil un drept real sau de creanţã, unei persoane-numitã doantar-

sporind patrimoniul acesteia, fãrã a urmãri sã primească ceva în schimb, drept pe care

acesta îl acceptã. ’

În contractul de donaţie se realizează un transfer al unor drepturi, reale sau de

creanţă, din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului, fără echivalent.

Prin donaţie se produce o sărăcire a patrimoniului donatorului şi o îmbogăţire

corespunzătoare a patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de îmbogăţirea fără

just temei legitim, în cazul donaţiei cauza contractului o constituie voinţa liberală a

donatorului (animus donandi) exprimată în forma cerută de lege, acceptată de

donatar.” În acelaşi timp, donaţia, varietate a contractelor cu titlu gratuit, constituie o

liberalitate, având ca efect micşorarea patrimoniului donatorului, spre deosebire de

contracte dezinteresate (mandatul cu titlu gratuit, comodatul, depozitul cu titlu [4]

gratuit) prin care nu se micşorează patrimoniul celui care procură un folos, şi a cărui

obligaţie este de „facere” şi nu de „dare”, (mandatarul, comodantul sau respectiv

depozitarul), în consecinţă nu sunt supuse regulilor de fond şi de formă prevăzută

pentru donaţi.

Ceea ce caracterizează donaţia este faptul că transmiterea dreptului asupra

bunului donat se face de către donator cu intenţia de a-l gratifica pe donatar (animus

donandi), deci fără a primi ceva în schimb.

CARACTERELE JURIDICE ALE DONAŢIEI

Donaţia este un contract unilateral, solemn cu titlu gratuit, irevocabil, translativ

de proprietate.

a) Donaţia este un contract unilateral, şi nu un act unilateral. Este un contract

unilateral deoarece dã naştere la obligaţii numai în sarcina uneia dintre

pãrţile contractante respectiv în sarcina donatorului (art. 944 Cod Civil)

Prin excepţie, donaţia poate fi şi sinalagmatică (născând obligaţii reciproce)

când prin ea se impune o sarcină donatarului În cazul în care i s-a impus o sarcinã,

donatarul nu poate sã renunţe la sarcinã fãrã acordul donatorului pentru a se sustrage

de la îndeplinirea sarcinilor. În caz de neexecutare a sarcinilor, donatorul are de ales

între a cere fie executarea silitã, fie rezoluţiunea(revocarea contractului).

Spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecãreia dintre

obligaţiile pãrţilor o constituie executarea prestaţiei promise de cãtre cealaltã parte, în

contractele cu titlu gratuit, cauza obligaţiei celui care dispune constã în intenţia de a

mãri patrimoniul celui gratificat, fãrã a primi în schimb o contraprestaţie.

b) Donaţia este un contract solemn.

Codul civil prevede că „donaţia se încheie prin înscris autentic, sub

sancţiunea nulităţii absolute“. Forma autentică este prevăzută ca o măsură de

protecţie a voinţei liberale a donatorului.

Lipsa formei autentice, solemne, a contractului de donaţie este sancţionată cu

nulitatea absolută a contractului.[5]

Nu sunt supuse acestei dispoziţii donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile

manuale. Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi

evaluate într - un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii

absolute a donaţiei. Dacă sunt de valoare redusă, bunurile mobile corporale pot fi

donate prin dar manual. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al

părţilor însoţit de tradiţiunea bunului de la donator la donatar. În aprecierea valorii

reduse a bunurilor care constituie obiectul darului manual se ţine seama de starea

materială a donatorului. În cazul darurilor manuale suntem, prin urmare, în prezenţa

nu a unui contract solemn, ci a unui contract real. În cazul contractului de donaţie

încheiat între absenţi, atât oferta de donaţie, cât şi acceptarea donaţiei trebuie să fie

făcute în formă autentică.

c) Donaţia este un contract translativ de proprietate.

Donaţia este un contract translativ de proprietate deoarece prin acordul pãrţilor

opereazã şi transmiterea acestui drept sau a altui drept real, de la donator la donatar,

fãrã a fi neaparat necesarã şi predarea în acel moment a bunului donat . Acest drept

va putea fi opus terţilor numai în momentul îndeplinirii formalitãţilor publicitare

prevãzute de lege.

Uneori, efectul translativ este subsecvent încheierii contractului de donaţie, ca

în cazul donaţiei imobiliare în zonele supuse regimului de carte funciarã, unde

drepturile reale se strãmutã, se modificã şi se sting numai prin intabulare conform

prevederilor din Legea nr.7/1996. Pentru validitate, nu e neapãrat necesarã predarea

bunului ,principiul conform cãruia proprietatea se transferã prin simplul acord de

voinţã fiind valabil şi in cazul donaţiei. Cât timp donaţia naşte o creanţã în favoarea

donatarului, acesta va putea pretinde de la donator sau de la moştenitorii lui sã-i

predea bunul.În concluzie, donaţia este unul din modurile de dobândire a proprietãţii.

d) Donaţia este un contract irevocabil.

După încheierea contractului, donatorul nu îşi mai poate retrage oferta. Este

nulă orice donaţie făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa

donatorului. În mod excepţional, donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi

pentru neexecutarea culpabilă a sarcinilor la care s-a obligat donatarul . Bunurile [6]

viitoare nu pot forma obiectul darurilor manuale. La cazurile de mai sus se adaugă

revocabilitatea numai în timpul căsătoriei a donaţilor între soţi.

IREVOCABILITATEA DONAŢIILOR

Donaţia este un contract irevocabil.Unele donaţii pot fi revocate.

Prin irevocabilitatea actului juridic, indiferent că ar fi privită ca un principiu

al efectelor actului juridic sau doar ca o consecinţă a principiului forţei obligatorii,

înţelegem ”faptul că actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt

prin voinţa numai a uneia din părţi, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune

capăt prin manifestarea de voinţă, în sens contrar, din partea autorului acestuia”.

Irevocabilitatea donaţiilor are însă un caracter special, mai accentuat decât

forţa obligatorie a oricărui contract, în sensul că în materie de donaţii (indiferent dacă

s-au realizat în formă autentică, deghizată, indirectă sau dar manual), irevocabilitatea

priveşte nu numai efectele, ci însăşi esenţa contractului, fiind o condiţie de validitate

pentru formarea lui, ceea ce se numeşte irevocabilitate de gradul doi.

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor

Condiţiile potestative sunt acele condiţii suspensive sau rezolutorii a căror

realizare depinde de voinţa celui care se obligă.

Condiţiile potestative sunt de două feluri:

a) Pure – a căror realizare depinde în exclusivitate de voinţă

celui care se obliga;

b) Simple – a căror realizare depinde atât de voinţă donatorului

cât şi de alte cauze exterioare.

Spre deosebire de contractele cu titlu oneros, în care sunt interzise condiţiile

pur potestative, în cazul donaţiei sunt interzise şi condiţiile potestative simple pentru

a nu afecta principiul irevocabilităţii donaţiilor. În schimb sunt admise condiţiile

[7]

cazuale sau mixte. Plata datoriilor viitoare nedeterminate pe care le-ar contracta

donatorul este o clauză nulă dacă nu se cunoaşte încă valoarea lor.

Rezervarea dreptului de a dispune de bunul donat este o clauză incompatibilă

cu principiul irevocabilităţii donaţiilor. Este valabilă însă clauza prin care donatorul

ar stipula reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul sau în ipoteza în care donatarul ar

muri înaintea sa, sau când atât donatarul cât şi descendenţii lui ar muri înaintea

donatarului. Dacă a fost stipulata în contract o clauză de genul celei arătate şi

donatarul moare înaintea donatorului, moştenitorii lui trebuie să restituie donatorului

bunurile primite. Dacă s-au donat mai multe bunuri şi rezerva există numai cu privire

la un anumit bun ori suma de bani va fi nulă clauza referitoare la dreptul donatorului

de a dispune de acel bun sau suma de bani. Dacă rezervă dreptului de a dispune se

referă la toate bunurile donate, contractul va fi afectat în întregime de nulitate, căci în

acest caz suntem în prezenţa unei condiţii rezolutorii pur potestativa, interzisă atât în

actele cu titlu oneros cât şi “a fortiori” în cele cu titlu gratuit. Rezervarea dreptului de

denunţare unilaterală este prin natura ei o clauză incompatibilă cu principiul

irevocabilităţii donaţiilor.

Clauze admise în contractul de donaţie

În contractul de donaţie, sunt permise, în principiu, următoarele clauze, care

nu contravin principiului irevocabilităţii donaţiilor:

a) clauza termenului de predare a bunului donat. Termenul nu afectează

dobândirea dreptului transmis, ci numai exerciţiul acelui drept;

b) condiţia cazuală sau mixtă, care nu contravine principiului

irevocabilităţii donaţiilor;

c) clauza plăţii datoriilor prezente ale donatorului, cu dată certă anterioară

donaţiei şi chiar a celor viitoare, dacă valoarea maximă a acestora este indicată în

donaţie;

d) clauza reîntoarcerii bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar

predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar

predeceda donatorului.[8]

În cazul în care donaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de

publicitate, atât dreptul donatarului, cât şi dreptul de întoarcere sunt supuse acestor

formalităţi. Faţă de dispoziţia expresă, donaţia poate fi grevată de o sarcină care

constă în obligaţia instituitului, donatarul de a conserva bunurile care constituie

obiectul liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de

dispunător. Sub regimul vechiului Cod civil stipularea reîntoarcerii bunurilor donate

la decesul donatarului, în favoarea unei terţe persoane, adică substituţia fideicomisară

era interzisă sub sancţiunea nulităţii absolute a liberalităţii.

e) când donatorul depune pe un libret CEC sau pe un alt instrument bancar

o sumă de bani pe numele altei persoane, el poate insera o clauză de restituire pe

numele său, ceea ce nu înseamnă a contraveni la irevocabilitatea donaţiei, pentru că

va acţiona în temeiul clauzei ca mandatar al titularului de libret;

f) este permisă donaţia nudei proprietăţi cu rezerva uzufructului în

favoarea donatorului sau a unui terţ.

REVOCAREA DONAŢIILOR

Noul Cod civil, prevede ca “Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine1 şi

pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul” .

Noul cod civil suprimă cazul de revocare de drept existent în vechiul Cod

civil, şi anume cel pentru survenienţă de copil. Revocarea donaţiei nu operează de

drept (ca în vechea reglementare) şi se limitează la două cazuri: ingratitudinea şi

neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

Promisiunea de donaţie se revocă de drept:

a) atunci când anterior executării sale situaţia materială a promitentului s-a

deteriorat într-o asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de

oneroasă pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

1

[9]

b) dacă anterior executării sale se iveşte unul dintre cazurile de revocare

pentru ingratitudine prevăzute de art. 1023 Cod civil.

Revocarea donaţiilor pentru neexecutarea sarcinilor.

Condiţiile revocării. În Codul civil „ Donaţiunea între vii se revocă, pentru

neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut” iar potrivit aceluiaşi act normativ , “când

donaţiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor, bunurile reintră în mâna

donatorului, libere de orice sarcină si ipotecă.”

Textul Codului civil are în vedere revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea

sarcinilor, el nereferindu-se la condiţiţii ca modalităţi ale actului juridic.

Sarcina nu poate să absoarbă în totalitate valoarea liberalităţii pentru că atunci

contractul s-ar transforma în unul cu caracter oneros şi nu am mai avea o donaţie. De

pildă dacă sarcina stabilită în favoarea unui terţ ar ecivala valoarea liberalităţii

În situaţia în care donatarul nu îndeplineşte sarcinile convenite prin contractul

de donaţie, donatorul poate cere revocarea donaţiei. Revocarea este în acest caz o

sancţiune similară rezoluţiunii din contractile sinalagmatice, donaţia cu sarcini fiind

şi ea în limita sarcinilor un contract sinalagmatic. Ca urmare revocarea operează în

aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi consecinţe ca şi rezoluţiunea.

Revocarea intervine numai în cazul în care neexecutarea sarcinilor este

imputabilă donatarului. La fel ca şi în cazul rezoluţiunii, dacă neexecutarea se

datorează forţei majore sau cazului fortuit , revocarea nu operează. Dacă donatorul, în

favoarea căreia fusese stipulată sarcina , a decedat făcând imposibilă îndeplinirea

acesteia, donaţia nu poate fi revocată tocmai datorită lipsei conduitei culpabile a

donatarului şi nu pentru faptul că ea s-ar fi transformat într-o donaţie fără sarcini.

Sancţiunea revocării donaţiei intervine atât în caz de neexecutare totală cât şi

în caz de neexecutare parţială a contractului şi indiferent dacă sarcina neexecutată era

stabilită în sarcina donatorului sau a altei personae, inclusiv a donatarului dacă

aceasta avea o existenţă valabilă.

[10]

Donatorul nu este obligat să ceară revocarea, el putând opta pentru executarea

silită a obligaţiei neîndeplinite, la fel ca în cazul contractelor sinalagmatice

Caracterul judiciar al revocării. Din cuprinsul Codului civil rezultă că

“revocarea nu se face de drept niciodată”. Aceasta înseamnă că donatorul pentru a

obţine revocarea trebuie să facă apel la o acţiune în justiţie.

Deşi în termenii Codului civil “revocarea nu se face de drept niciodată”, se

admite în doctrină că dispoziţia respectivă vizează doar sitauţia când părţile nu au

stipulat în contract un pact comisoriu şi că este permis ca prin intermediul acestuia

părţile să convină în sensul ca revocarea să opereze de plin drep, deci fără notificare

şi fără cerere de chemare în judecată, în caz de neîndeplinire a sarcinilor, caz în care

instanţei de judecată îi revine doar rolul de a constata intervenţia revocării şi nu de a

o pronunţa.

Efectele revocării. Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor are ca

efect reîntoarcerea bunurilor donate în proprietatea donatorului. La fel ca în cazul

rezoluţiunii, sancţiunea are caracter retroactiv şi bunurile reintră în stăpânirea

donatorului libere de sarcini şi ipoteci.

a. În raporturile dintre părţi, bunurile trebuie deci restituite donatorului sau

moştenitorilor săi, dacă acesta este decedat. Dacă restituirea în natură nu mai este

posibilă deoarece bunurile au pierit din culpa donatarului, acesta va trebui să

plătească contravaloarea lor..

b. Efectul retroactiv al rezoluţiunii (revocării) se produce şi în privinţa terţilor,

fiind aplicabil principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Revocarea donaţiei pentru ingratitudine

Acest motiv de revocare reprezintă consecinţa încălcării obligaţiei de

recunoştinţă. Obligaţia respectivă nu poate justifica exercitarea unei acţiuni pentru

îndeplinirea ei pe cale silită , dar poate constitui temei pentru o desfiinţare a

donaţiei.Sunt revocabile pentru ingratitudine atât donaţiile ostensibile, cât şi cele

deghizate, cele indirecte, precum şi darurile manuale.[11]

Când un bun a fost donat mai multor persoane şi numai una se face vinovată de

ingratitudine sancţiunea operează numai împotriva acesteia

Când un bun a fost donat mai multor persoane şi numai una se face vinovată de

ingratitudine sancţiunea operează numai împotriva acesteia

Cauzele de revocare. Donaţiile sunt revocabile pentru ingratitudine, în

următoarele situaţii:

- dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului;

- săvârşirea de către donatar de delicte, cruzimi sau injurii grave faţă de

donator;

a. refuzul de alimente.

Caracterul judiciar al revocării. Acţiunea în revocare. Şi revocarea donaţiei

pentru ingratitudine, la fel ca cea pentru neîndeplinirea sarcinilor, are caracter

judiciar > revocarea donaţiei nu se face de drept niciodată”, fiind aplicabil şi în acest

caz. Este nevoie deci, pentru a se obţine revocarea , de intentarea unei acţiuni în

justiţie.

Se prevede că „cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in

termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cand donatorul a cunoscut faptul”

Calcularea termenului nu implică dificultăţi în cazul unui fapt de ingratitudine

instantaneu.Termenul va curge din acest moment sau dacă donatorul nu a cunoscut

faptul de ingratitudine, din momentul cunoaşterii lui. Dacă donatorul a decedat

înainte de a cunoaşte faptul de ingratitudine, pentru moştenitori termenul de un an va

curge de la data când ei au cunoscut acest fapt. În cazul faptelor de ingratitudine ce se

prelungesc în timp, ca de exemplu în cazul refuzului de alimente, termenul curge de

la momentul când fastul de ingratitudine a încetat .

Acţiunea are un pronunţat caracter personal în sensul că formularea ei implică

o apreciere ce poate veni doar din partea donatorului, asfel că creditorii donatorului

nu o pot intenta pe calea acţiunii oblice.Apoi acţiunea nu poate fi introdusă “nici de

erezii donatorului in contra donatarului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a

intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care se putea intenta actiunea.”

Rezultă că moştenitorii donatorului pot exercita acţiunea doar în 2 situaţii:[12]

- dacă ea a fost intentată de donator dar acesta a decedat înainte de finalizarea ei;

- dacă donatorul a decedat înainte de împlinirea termenului de un an în care putea

promova acţiunea.

Mai mult decât atât „acţiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor

donatarului”, astfel că dacă donatarul autor al faptei de ingratitudine a decedat,

donaţia nu mai poate fi revocată pentru acest motiv.

Titularul acţiunii, evident, nu este obligat să introducă acţiunea, el putân să-l

ierte pe donator pentru faptul de ingratitudine săvârşit. El nu poate însă să renunţe

anticipat , de exemplu îm momentul realizării donaţiei, la acţiunea în revocare.

Termenul de un an prevăzut de Codul civil este considerat în doctrină un

termen de decădere, asfel încât el nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare.

Efectele revocării.

Codul civil reglementează efectele acestei acţiuni si se observă caracerul ei de

pedeapsă civilă ce nu are efect asupra terţilor. Aşa cum s-a arătat în doctrină,

„acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu este o acţiune în rezoluţiune ( cum este

revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau în constatarea desfiinţării de drept a

contractului ....ci o acţiune în restituire cu caracter de pedeapsă”.

Revocarea donaţiei pentru igratitudine are deci caracter personal şi nu produce

efecte retroactive faţă de terţi..

În ceea ce priveşte părţile efectele acţiunii în revocare sunt retroactive şi se

concretizează în obligaţia donatarului de a restitui bunul donat, dacă acesta se mai

găseşte în patrimoniul său, însă donatorul este ţinu să suporte sarcinile şi ipotecile

constituite în mod valabil de către donatar înainte de revocare. Donatorul va trebui să

fie despăgubit pentru scăderea valorii bunului din aceste motive.

Dacă bunul a fost înstrăinat înainte de inroducerea acţiunii în revocare,

donatarul va plăti donatorului valoarea bunurilor înstrăinate şi nu preţul obţinut din

înstrăinare.

Revocarea donaţiilor dintre soţi

[13]

Spre deosebire de vânzare-cumpărare, donaţia de bunuri între soţi este permisă.

Desigur că, ţinând cont de regimul comunităţii de bunuri, un astfel de contract nu

poate avea ca obiect decât bunurile proprii ale soţului donator, bunuri care, urmare a

donaţiei, devin bunuri proprii ale celuilalt soţ. Donaţia de bunuri între soţi nu este

supusă unor reguli speciale, ea urmând atât în privinţa condiţiilor de fond cât şi de

formă, regulile de drept comun ale donaţiei. Totuşi, trebuie observat faptul că aceste

donaţii sunt valabile char dacă s-au făcut sub condiţie pur potestativă, chiar dacă se

impune donatarului obligaţia de a plăti datoriile nedeterminate ale donatorului şi

chiar dacă donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de bunul donat, deoarece

aceste donaţii nu sunt irevocabile.

Condiţiile revocării. Legiuitorul a creat pentru acest gen de donaţii un regim

special în ceea ce priveşte revocabilitatea. El a statuat in Codul civil că “orice

donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.” Iată deci, că

legiuitorul, care a creat pentru donaţie în general o irevocabilitate mai puternică decât

în cazul celorlalte contracte, a trecut în extrema cealaltă când este vorba de soţi,

reglementând o donaţie esenţialmente revocabilă, derogând chiar de la forţa

obligatory a oricărui contract.

Soţul care a făcut, deci, în timpul căsătoriei, o donaţie celuilalt soţ, poate să o

revoce oricând, fie în timpul căsătoriei, fie după desfacerea acesteia şi chiar şi după

moartea soţului donator, în raport cu moştenitorii acestuia.

Caracterele dreptului de revocare. Dreptul de revocare este regelementat prin

norme de ordine publică astfel că renunţarea soţului donator la acest drept este lipsit

de eficienţă.

El este un drept esenţialmente personal. Facultatea de a aprecia dacă

acţionează pentru revocarea donaţiei aparţine doar soţului donator. După decesul său

moştenitorii lui nu pot revoca donaţia, dreptul nefiind transmisibil către aceştia. Fiind

o chestiune de apreciere ce aparţine soţului donator, nici creditorii săi nu au

posibilitatea revocării donaţiei.

[14]

Soţul donator nu este ţinut să explice în nici un fel motivele revocării. Este

suficientă doar manifestarea sa de voinţă în direcţia revocării, dreptul său de revocare

nefiind ssceptibil de abuz

Modurile de revocare. Revocarea nu are character judiciar, nefiind necesară

obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de revocare. Ea se produce prin manifestarea de

voinţă neechivocă a donatorului de a revoca donaţia.

Revocarea poate fi expresă sau tacită..

Efectele revocării. Revocarea produce efectele unei rezoluţiuni. Donaţia se

desfiinţează cu efecte retroactive, iar bunul donat reintră în patrimoniul donatorului.

BIBLIOGRAFIE

GH. COMĂNIŢĂ, Drept civil. Contracte civile speciale,

Codul civil

[15]