CUPRINS

Introducere

Capitolul I Reducţiunea liberalităţilor excesive

Secţiunea 1. Reconstituirea patrimoniului defunctului

Secţiunea a 2-a. Moduri de realizare a reducţiunii

§1. Raportul donaţiilor

§2. Imputarea liberalităţilor

Capitolul II. Donaţia

Secţiunea 1. Încheierea contractului

Secţiunea a 2-a. Efectele donaţiei

Secţiunea a 3-a. Revocarea donaţiei

§1. Dispoziţii comune

§2. Revocarea pentru ingratitudine

§3. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii

Secţiunea a 4-a. Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi

Capitolul III. Partajul succesoral şi raportul

Secţiunea 1. Dispoziţii generale referitoare la partajul succesoral

Secţiunea a 2-a. Raportul donaţiilor

Secţiunea a 3-a. Plata datoriilor

Concluzii

Bibliografie selectiva

1

CAPITOLUL I REDUCŢIUNEA LIBERALITĂŢILOR EXCESIVE

Secţiunea 1. Reconstituirea patrimoniului defunctului

Art. 1.091:

„(1) Valoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi

cotitatea disponibilă, se stabileşte astfel:1

a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente

în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii;

b) determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din

activul brut;

c) reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel

care lasă moştenirea”.

Masa succesorală se stabileşte, aşadar, prin următoarele operaţii:

1. Determinarea activului brut;

2. Scăderea pasivului succesoral (datoriile şi sarcinile moştenirii) pentru a obţine

activul net;

3. Se reunesc fictiv donaţiile consimţite de cel care lasă moştenirea, indiferent de

persoana donatarilor şi de momentul la care au fost consimţite donaţiile.

Pot apărea însă dificultăţi în ceea ce priveşte contabilizarea donaţiilor. Pentru a facilita

acest demers, au apărut câteva modificări legislative: s-a stabilit o anumită limită a darurilor

manuale, se pot obţine informaţii privind depunerile la bănci.2

Prin aceste operaţiuni se stabileşte masa de calcul şi cotitatea disponibilă.

Modificări în Noul Cod Civil apar chiar la operaţiunea prevăzută la punctul 3. Dacă s-

ar fi menţinut soluţia prevăzută de actualul Cod Civil, s-ar fi putut ajunge la crearea unor

situaţii inechitabile.

Astfel, donaţiile făcute de o persoană sunt consimţite, uneori, la un interval de timp

foarte mare în raport cu data deschiderii moştenirii, iar bunurile care formează obiect al

donaţiilor pot suferi fluctuaţii de valoare.

1

2 2

Dacă adoptăm soluţia actualului Cod Civil, vom avea în vedere starea bunului la

momentul la care s-a făcut donaţia şi valoarea bunului de la data deschiderii moştenirii.3

Sunt însă situaţii când utilizând acest text nu ajungem la o soluţie echitabilă. De

exemplu, în cazul în care obiectul donaţiei ar fi fost un pachet de acţiuni la o anumită

societate comercială, iar donatorul a înstrăinat aceste acţiuni intr-un moment în care valoarea

lor s-a dublat; în ipoteza în care valoarea acestor acţiuni a continuat însă să crească, iar

ulterior a intervenit decesul donatorului, dacă se va lua în considerare valoarea bunurilor, în

speţă a acţiunilor, de la data deschiderii succesiunii, s-ar putea ajunge la situaţii dramatice

pentru donatar, întrucât valoarea acţiunilor la data deschiderii succesiunii era mult mai mare

decât valoarea acestora la data la care ele fuseseră înstrăinate de către donator; donatarul va fi

supus astfel reducţiunii liberalităţii excesive, ajungându-se la situaţia în care va răspunde cu

bunurile sale.

Pentru a înlătura aceste inechităţi, în Noul Cod Civil au fost făcute anumite nuanţări

ale acestei soluţii.

Astfel, alin. 2 prevede: „În vederea aplicării alin. (1) lit. c), se ia în considerare

valoarea la data deschiderii moştenirii a bunurilor donate, ţinându-se însă cont de starea lor în

momentul donaţiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie.

Dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se ţine seama de valoarea lor la data înstrăinării.

Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ţine cont de valoarea, la data deschiderii

moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul dobândirii. Totuşi,

dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea

naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare4. În măsura în care bunul donat

sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va

supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei,

corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data

deschiderii moştenirii”. 5

Astfel, au apărut în practică situaţii care necesită o reglementare detaliată din acest

punct de vedere, şi anume acele ipoteze în care un bun a fost donat, acesta a fost valorificat,

dar suma de bani care a fost obţinută a fost investită în procurarea unui alt bun.6 Sunt situaţii 3

4

5

6 3

destul de des întâlnite în care se donează de către părinţi sau de către o persoană apropiată un

apartament cu două camere, bunul respectiv este valorificat şi, după aceea, cu banii obţinuţi se

cumpără un alt bun, de exemplu un apartament cu trei camere. Într-o asemenea situaţie, deci,

este vorba de ipoteza în care bunurile donate au fost înlocuite cu altele, pentru ca moştenitorii

rezervatari să fie protejaţi şi să fie o soluţie cât se poate de apropiată de realitate, se va ţine

seama de valoarea la data deschiderii moştenirii a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea

lor la momentul dobândirii. Deci fluctuaţiile care se vor produce se vor raporta la acest bun,

care-l va înlocui pe cel iniţial donat.

Ca la orice regulă, aici există o excepţie, pentru că nu tot timpul trebuie să ne gândim

doar la apartamente, doar la terenuri, deoarece cu banii obţinuţi ca urmare a valorificării

bunului donat se pot cumpăra şi alte tipuri de bunuri. De exemplu, acele bunuri în privinţa

cărora devalorizarea, ţinând cont de natura lor, era inevitabilă, şi aici trebuie să avem în

vedere autoturismele, bunurile care se folosesc în gospodăria casnică (televizoare, frigidere,

aspiratoare etc.),7 alte bunuri pe care persoanele le pot procura şi care în momentul în care

apar ca fiind noi, mai ales dacă sunt rezultatul unei invenţii, au o valoare foarte mare. De

exemplu, televizoarele cu ecrane cu cristale lichide costau, la momentul apariţiei, lor circa 10

000 de lei, după care preţurile au scăzut foarte mult, televizoare comparabile cu acelea nu

depăşesc 2 000 - 3 000 de lei. La fel se întâmplă şi în privinţa autoturismelor, diferenţe de 10,

20, 30 de mii de euro de la o perioadă la alta, în condiţiile în care, desigur, piaţa îi obligă pe

producători să-şi reducă preţurile. În situaţia acestor bunuri a căror devalorizare este

inevitabilă nu se ţine seama de bunurile care le-au înlocuit pe cele care au fost donate, ci se va

aplica regula iniţială, adică se va lua în considerare valoarea obţinută ca urmare a înstrăinării

acelui bun.8

O altă modificare însemnată vizează reconfigurarea art. 845 din actualul Cod Civil -

prezumţia de donaţie: situaţia unei înstrăinări cu rezerva uzufructului sau situaţia încheierii

unei înstrăinări în schimbul unei rente viagere; în acest caz, legiuitorul prezumă că ne aflăm în

cazul unui contract de donaţie, urmând să se aplice regimul juridic al donaţiei.

Art. 845: “Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina

unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotită în porţiunea disponibilă şi

7

8 4

excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputaţia şi raportul nu pot fi cerute de

succesibilul în linie dreaptă care a consimţit la aceste înstrăinări”.9

Au existat discuţii referitoare la faptul dacă uzufructului urmează să i se asocieze uzul

şi abitaţia, iar în cazul în care se prevede doar renta viageră, trebuie să avem în vedere şi

întreţinerea.

S-a observat că, la noi, contractul de întreţinere este mai des întâlnit decât contractul

de rentă viageră. S-a pus întrebarea de ce se întâlneşte atât de des contractul de întreţinere.

Răspunsul dat a fost că se încearcă astfel eludarea normelor din materia rezervei succesorale.

În Noul Cod Civil, în art. 1091, alin. 4 se prevede:

„Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un

ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă

înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii

pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor,

ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştia nu au

consimţit la înstrăinare”. 10

Este vorba de o prezumţie relativă. În cazul în care debitorul întreţinerii ar dori să facă

dovada că s-a încheiat un veritabil contract de întreţinere, este evident faptul că este mai uşor

pentru debitorul întreţinerii să facă dovada întreţinerii decât dovada rentei viagere.

În Noul Cod Civil, întreţinerea pe viaţă nu este un pleonasm, întrucât se recunoaşte

posibilitatea întreţinerii pe o perioadă determinată de timp.

Secţiunea a 2-a. Moduri de realizare a reducţiunii

S-a preferat ca această materie să fie tratată în acest capitol pentru a exista o

reglementare unitară, chiar dacă sunt chestiuni de ordin procedural.

Nu au existat discuţii în ceea ce priveşte modul de invocare a reducţiunii: acţiunea în

reducţiune sau excepţia în reducţiune. 11

Una dintre problemele ridicate în cadrul acestei teme a fost următoarea: dacă

moştenitorul rezervatar este chemat în judecată de către beneficiarul unui legat, de exemplu,

pentru a preda bunul-obiect al legatului, moştenitorul rezervatar ar trebui să invoce excepţia în

9

10

11 5

reducţiune sau să formuleze cerere reconvenţională prin care să ceară constatarea ineficacităţii

legatului pentru că i se încalcă rezerva succesorală12?

În literatura de specialitate există opinia (prof. Dan Chirică, în cursul din 1996)

potrivit căreia moştenitorul rezervatar ar trebui să utilizeze calea cererii reconvenţionale.

Această soluţie a fost propusă ca alternativă la soluţia invocării excepţiei în reducţiune.

În Noul Cod Civil a prevalat soluţia invocării excepţiei în reducţiune, care se poate

invoca şi verbal, în faţa instanţei. S-a optat pentru această soluţie pentru a proteja moştenitorii

rezervatari, care este posibil să nu deţină mijloacele necesare formulării unei cereri

reconvenţionale (este necesară timbrarea acesteia, redactarea cu respectarea exigenţelor

procedurale etc.).13

§1. Raportul donaţiilor

Art. 1.152:

„(1) Raportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale

judecătorească14.

(2) Raportul cerut de unul dintre moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori

îndreptăţiţi să solicite raportul, cu excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport“15.

Textul nu a fost de la început aşa. Într-o variantă iniţială, Noul Cod Civil prevedea ca

raportul donaţiilor să poată fi solicitat atât în cadrul partajului, cât şi pe cale separată, avându-

se în vedere practica judecătorească îndelungată a ICCJ, precum şi doctrina.

În forma finală, Noul Cod Civil prevede că raportul donaţiilor se realizează numai în

cadrul partajului.

Se consideră că dispoziţiile din materia raportului şi din materia reducţiunii trebuie

interpretate cât mai suplu.

§2. Imputarea liberalităţilor12

13

14

15 6

În această materie s-au respectat principiile prevăzute în literatura de specialitate.

Se face diferenţa între liberalităţile raportabile (doar donaţiile făcute descendenţilor

sau donaţiile făcute soţului supravieţuitor - în cazul în care acesta vine în concurs cu

descendenţii) şi cele neraportabile (legatul este neraportabil, donaţiile neraportabile sau

donaţiile din care se deduce că s-a urmărit în mod clar avantajarea beneficiarului acelei

donaţii-exemplu: în cazul unei donaţii deghizate sub forma unei înstrăinări cu titlu oneros este

clar că cel ce lasă moştenirea a urmărit să facă o donaţie scutită de raport).16

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Diana Anca ARTENE, Drept civil. Succesiuni, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2012;

Mircea Dan BOB, Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul cod  civil,  Editura

Universul juridic, 2012;

16 7

Dumitru C. FLORESCU, Dreptul succesoral, Editia a 2-a revăzută şi adăugită,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012;

Dumitru C. FLORESCU, Dreptul succesoral în noul cod civil, Ediția a IV-a, Editura

Universul juridic, Bucureşti, 2013

Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de Drept Civil în reglementarea

noului Cod Civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012;

Legea nr.287/2009 privind Noul Cod Civil, republicat în temeiul art.218 din legea

71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, publicată în

Monitorul Oficial al României , Partea I, nr.409 din 10 iunie 2011;

Ilioara GENOIU, Ce drepturi are sotul supravietuitor la mostenirea sotului decedat?,

Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013;

Ilioara GENOIU, Dreptul la moștenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck,

Bucuresti, 2012;

Veronica STOICA, Laurențiu DRAGU, Moștenirea legală în noul cod

civil, Universul juridic, 2012;

Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Paul VASILESCU, Introducere în dreptul

civil, Editura Hamangiu, 2010;

Stanciu D. CĂRPENARU, Dreptul de moştenire, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982;

Daniela NEGRILĂ, http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/05/data-si-locul-

deschiderii- mostenirii.html;

8

http://notariat-tineretului.net;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_Civil_din_1865;

www.legeaz.net.

9