Raportarea Eronata a Activelor Si Datoriilor
-
Upload
alexalexutza -
Category
Documents
-
view
74 -
download
4
description
Transcript of Raportarea Eronata a Activelor Si Datoriilor
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI
FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
Master – Tehnici contabile și financiare de gestiune a afacerilor
Raportarea eronată a activelor şi datoriilor
-tehnică de contabilitate creativă-
Bucureşti
2013
1
Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Concepte generale privind practicile de contabilitate creativă
1.1. Definiția contabilității creative
1.2. Factorii determinanți în apelul spre contabilitatea creativă
1.3. Motivul apelării la tehnici de contabilitate creativă de modelare a bilanțului
CAPITOLUL II. Raportarea eronată a activelor și datoriilor – tehnică de contabilitate creativă
2.1. Raportarea eronată a activelor
2.2. Raportarea eronată a datoriilor
CAPITOLUL III. Exemple de companii care au apelat la aceste tehnici
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
2
INTRODUCERE
Existenţa incertitudinilor atât în plan economic cât şi contabil, în care întreprinderea îşi
desfăşoară activitatea, face ca multe din elementele situaţiilor financiare, să nu poată fi măsurate
cu certitudine, ci doar estimate.
Opţiunea managementului întreprinderii pentru una din multiplele tratamente şi politici
contabile, crează implicit posibilitatea alegerii intenţionate a celei care răspunde intereselor sale,
care nu întotdeauna converg spre imaginea fidela, şi mai degrabă spre o imagine convenabilă.
Apare astfel, o distorsionare a calităţii informaţiei financiare, generând incertitudini cu privire la
consecvenţa şi comparabilitatea informaţiilor destinate utilizatorilor, situaţie în care avem de a
face cu o contabilitate de intenţie, altfel spus, se intră în sfera contabilităţii creative.
Despre contabilitatea creativă am ales și eu să vorbesc în acest proiect, mai exact despre
recunoașterea eronată a activelor și datoriilor, o tehnică de contabilitate creativă.
Pe parcursul proiectului am prezentat conceptele generale cu privire la practicile de contabilitate
creativă , tehnicile prin care activele și datoriile pot fi recunoscute eronat pentru a crea o imagine
bună atât situațiilor financiare cât și firmelor, per ansamblu , dar și cateva modalități prin care
companiile celebre și-au supraevaluat activele și subevaluat datoriile, creând astfel o imagine
care nu reflecta imaginea reală a acestora.
3
CAPITOLUL I
Concepte generale privind practicile de contabilitate creativă
1.1. Definiția contabilității creative
Conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de regulă, pentru a descrie
procesul prin care profesioniștii contabili își folosesc cunostințele în scopul
manipulării cifrelor incluse în conturile anuale.
Unii autori definesc contabilitatea creativă ca „un ansamblu de procedee care
vizează modificarea nivelului rezultatului în scopul creșterii sau micșorării sau
prezentarea situațiilor financiare, fără ca aceste obiective să se excludă
reciproc” (Stolowy 2000). Pentru alții contabilitatea creativă este
reprezentată de „ansamblul de tehnici, opțiuni și spații de libertate lăsate de
textele contabile care, fără a se îndepărta de la normă si exigențele
contabilității, permit managerilor unei întreprinderi schimbarea valorii
rezultatului sau modificarea aspectului documentelor contabile” (Gillet, citat
de Shabou si Boulila Taktak, 2002).
O viziune complexă asupra contabilității creative este dată de Naser (1993) , în
opinia căruia contabilitatea creativă este:
1. procesul prin care, dată fiind existența unor breșe în reguli, se
manipulează cifrele contabile si, profitând de flexibilitate, se aleg acele
practici de măsurare si divulgare ce permit transformarea documentelor
de sinteză din ceea ce ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;
2. procesul prin care tranzacțiile sunt structurate de asemenea manieră
încât să permită „producerea” rezultatului contabil dorit.
4
1.2. Factorii determinanți în apelul spre contabilitate creativă
Există o serie de factori în urma cărora companiile apelează la contabilitatea creativă, printre
aceștia regăsim:
Costurile rezultate din conflictul de interese
Conform teoriilor pozitive, orice contract prezintă costuri asociate. Aceste costuri explică
diferenţele între procedurile contabile utilizate de către firme şi momentul adoptării anumitor
proceduri contabile specifice.
În general, cercetătorii utilizează planurile de compensaţii şi contractele de datorii pentru a
genera ipoteze asupra diferenţelor dintre procedurile contabile utilizate. Astfel, s-a observat că,
în cazul în care remuneraţiile lor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, managerii vor fi
tentaţi să aibă un comportament oportunist, optând pentru acele procedure care să le permită
menţinerea acestor drepturi la un nivel ridicat. În momentul în care câştigurile se situează mult
sub limita maximă, se va recurge la procedeul numit „big bath” (marea îmbăiere). Conform
acestui procedeu, în anul în care societatea înregistrează o pierdere, managerii majorează
pierderea respectivă prin includerea tuturor pierderilor probabile viitoare, ceea ce va permite
prezentarea unor caştiguri ridicate, in anii care urmează.
Incompetența managerilor
Managerii incompetenţi işi concentrează atenţia asupra unor aranjamente particulare şi neglijează
sistemul de informare contabilă şi ratele financiare, care încep să se deterioreze. O societate
ajunsă in acest stadiu începe să utilizeze contabilitatea creativă. Deoarece aceasta nu a obţinut
performanţe satisfăcătoare, este posibil, printre altele, ca furnizorii să nu ii mai acorde credit
comercial, creditorii să îi micşoreze termenele de rambursare a creditelor, clienţii să işi caute alţi
furnizori. Utilizând contabilitatea creativă, managerii adoptă o poziţie defensivă. Se poate
concluziona că, uneori, contabilitatea creativă poate fi asociată cu eşecul; societatea o utilizează
pentru a amana ziua “fatală”.
Incertitudinea și riscul
Problematica riscurilor si incertitudinilor a apărut ca urmare a faptului că orice entitate trăieste
5
într-o civilizație a riscului. Starea de „incertitudine” rezultă din faptul că în permanență există o
„amenințare” a unui eveniment care poate să se întâmple numai o singură dată, iar riscul depinde
de acțiunile întreprinse de alții.
Cu alte cuvinte, instabilitatea unor elemente de pe piaţa financiară este un alt motiv al utilizării
contabilităţii creative, ca instrument de reducere a riscului.
Atitudinea utilizatorilor de informaţii financiar contabile
Se consideră că înşişi utilizatorii situaţiilor financiare pot contribui la utilizarea contabilităţii
creative prin importanţa excesivă acordată rezultatului contabil. Aceștia doresc câștiguri cat mai
mari , iar pentru a li se prezenta niște situații financiare cat mai bune ,managerii folosesc diverse
tehnici de manipulare. Ceea ce nu realizează utilizatorii este faptul ca li se prezintă de fapt o
situație deformată a poziției finaciare şi că în loc să caute beneficii artificiale şi-ar putea îndrepta
atenţia mai degrabă asupra situaţiei cash-flow-ului, care prezintă fluxurile monetare.
Varietatea activităţilor economice
Caracterul extrem de variat al activităţilor economice impune o serie de particularităţi în ceea ce
priveşte evaluarea acestora. Ca urmare, pentru a reprezenta cât mai bine imaginea unei activităţi
date, este necesară acordarea unei marje de libertate. Această libertate se traduce prin existenţa
opţiunilor în materie de evaluare. Utilizarea opţiunilor, deşi legitimă, permite întreprinderilor
să-şi “netezească” rezultatele.
Globalizarea
Modul de circulație a capitalurilor pe piețele financiare are drept consecință
acordarea unei priorități absolute a factorului financiar. Privilegierea strategiei de
crestere externă în detrimental dezvoltării organizației aduce în discuție problema
statutului entității contabile. Tranzacțiile circulate, interferența unor entități
legate în finanțarea firmei etc sunt practici cunoscute.
Absența sau insuficiența normelor contabile naționale
Inexistența unor norme adecvate taliei entităților, hibridarea de reguli având
surse doctrinare diferite sunt si ele o cauză a acestui fenomen.
6
Alti factori
Printre alți factori ce au generat nevoia de creativitate contabilă Stolowy (2000) mai face referire
și la:
- intensificarea tot mai puternică a mediului concurențial
- nevoia de finanțare generată de fonduri proprii insuficiente
- presiunea crescută pentru comunicarea de rezultate favorabile, venită din partea
investitorilor si analistilor
- dorința de a asigura stabilitatea cursului în momentul în care se urmărea cotarea la bursă a
unei companii private
- dorința de a-și asigura o poziție privilegiată într-o ofertă publică de cumpărare
- dezvoltarea conturilor consolidate precum si accentul pus pe armonizarea contabilă care
oferă un grad mai mare de libertate cu privire la deciziile contabile adoptate.
7
1.3. Motivul apelării la tehnici de contabilitate creativă de modelare a
bilanțului
Intr-o viziune internaţională, bilanţul este documentul de sinteză care redă starea şi evoluţia
situaţiei financiare. El permite formularea de judecăţi de valoare privind randamentul şi riscul
aferente unei intreprinderi, precum şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. Din acest motiv,
intreprinderile sunt tentate să incerce să-şi amelioreze structura bilanţului.
Exista o serie de tehnici care vizează modelarea contului de profit și pierdere iar acţionand
asupra rezultatului, se modifică, în egală măsură, şi structura bilanţului. In afară de ele, există
însă o serie de tehnici destinate în mod particular ameliorării bilanţului. Aceste tehnici acţionează
asupra unuia sau mai multora dintre elementele următoare: active, capitaluri proprii, datorii.
Un motiv foarte bun pentu care societățile apelează la anumite tehnici de contabilitate creativă
pentru a nu prezenta un bilanț adevarat ci unul modificat este acela de a prezenta o societate cu
performanțe financiare superioare,acest lucru putând fi realizat prin supraevaluarea activelor și
prin subevaluarea datoriilor . De asemenea , prin aceste tehnici nu se va mai prezenta imaginea
reală a societății ci ceea ce se dorește să se evidentieze .
8
CAPITOLUL II
Raportarea eronată a activelor și datoriilor – tehnică de contabilitate creativă
Evaluarea activelor și datoriilor raportate în bilanț reprezintă o metodă destul de utilizată în ceea
ce privește aplicarea tehnicilor de contabilitate creativă. Activele și datoriile raportate în mod
eronat pot fi asociate unor elemente comune de exploatare, cum ar fi conturile de creanțe, de
stocuri, de datorii comerciale sau pot avea o latura neobișnuită , cum ar fi operele de artă.
Rezultatul este însa același și anume o raportare eronată a poziției financiare și a performanței
financiare.
În cele mai multe cazuri, pentru a lăsa impresia unei performanțe financiare superioare, activele
sunt supraevaluate și/sau datoriile sunt subevaluate.
Există o legătură direct între câștigurile și sumele raportate pentru active. În situația în care
costurile sunt capitalizate, cheltuielile suportate sunt înregistrate sub forma unor active în cadrul
bilanțului și nu sub forma unor cheltuieli în contul de profit si pierdere. În consecință, câștigurile
perioadei curente sunt majorate. O legatură similară există între câștigurile si activele care nu
sunt supuse amortizării, incluzând aici si elemente precum creanțele , stocurile și investițiile.
Atunci cand astfel de active sunt evaluate la valori mai mari decât sumele care pot fi realizate
prin utilizare sau vânzare ,cheltuielile sau pierderile sunt amânate , majorându-se astfel
câștigurile.
De asemenea, o subevaluare a datoriilor conduce la majorarea temporară a câștigurilor. Odată cu
creșterea câștigurilor, se obtine un plus și în cadrul rezultatului reportat, având ca efect o sporire
direct a capitalurilor proprii ale acționarilor.
Uneori, societățile apelează la supraevaluarea activelor primate în urma emiterii de acțiuni,
efectul resimțindu-se prin creșterea capitalurilor proprii. Doar în cazul în care activul
supraevaluat este șters din bilanț sau este vândut în pierdere , creșterea fictivă a capitalurilor va fi
reluată.
9
2.1. Raportarea eronată a activelor( Supraevaluarea activelor )
a) Creanțele
Creanțele au un rol foarte important în detectarea veniturilor premature sau a celor fictive. O
asemenea recunoaștere improprie a veniturilor duce la imposibilitatea de colectare a creanțelor.
Drept urmare, ritmul de creștere al creanțelor este mai ridicat decât al veniturilor iar durata de
încasare a creanțelor crește până la un nivel mai ridicat decât ar fi normal pentru acea societate
sau competitorii din același domeniu de activitate. Totuși, chiar și atunci cand veniturile sunt
recunoscute în mod corespunzător, câștigurile pot fi majorate, cel puțin temporar, prin evaluarea
necorespunzătoare a creanțelor.
Creanțele sunt raportate la valoarea realizabilă neta, adică valoarea care se așteaptă să fie
colectată la încasarea acestora. Din valoarea totala a creanțelor, se deduce o estimare a sumelor
care nu pot fi colectate. Aceasta se înregistrează sub forma unei cheltuieli cu ajustarea creanțelor
incerte. În situația în care există dovezi că o parte sau toata valoarea unei creanțe nu se poate
colecta, acea parte va fi anulată. Cheltuiala asociata ajustării pentru deprecierea creanțelor incerte
, a fost înregistrată anterior ca o estimare.
O societate care dorește să își sporească temporar câștigurile poate apela la minimizarea
cheltuielor înregistrate sub forma ajustării pentru creanțe incerte. Această modalitate, în schimb,
va diminua rezerva pentru creanțe incerte și va majora valoarea realizabila neta a creanțelor.
Doar mai târziu, de multe ori în anii ulteriori, când rezerva pentru creanțe incerte se dovedește a
fi neadecvata, problema va fi scosă la suprafață. Atunci, o ajustare sau o cheltuială suplimentară
trebuie înregistrată . Mai rau , se poate ca problema să nu fie scoasă la iveală pentru perioade mai
lungi de timp daca valorile ce nu pot fi colectate nu sunt șterse ci sunt raportate ca fiind elemente
colectabile. Oricum, valoarea realizabilă a creanțelor va fi supraevaluată.
Ca și în cazul în care câștigurile sunt sporite cu ajutorul veniturilor premature sau a celor fictive,
atunci când creanțele sunt supraevaluate prin diminuarea intenționată a estimărilor sumelor
necolectabile ne putem aștepta la situația în care creanțele , mai puțin rezerva pentru clienți
incerti , cresc într-un ritm mai rapid decat cel al veniturilor. Utilizatorii situațiilor financiare
trebuie să fie foarte atenți astfel încât sa observe cazurile în care creanțele sunt supraevaluate iar
veniturile sunt constante sau descrescătoare.
10
Diminuare veniturilor poate indica o scădere a cererii pentru produsele sau serviciile oferite de
entitatea în cauză și o creștere a cererii pentru produsele competitorilor. Poate exista și o situație
negativă pe piață care afecteaza nu doar entitatea ci și capacitatea de plată a clienților acesteia.
Astfel, societatea ar putea alege variant în care să vândă mai puțin pe credit pentru a menține
nivelul veniturilor anterioare. Toți acești factori conduc la nivelul redus de colectare a creanțelor
și la un risc ridicat de supraevaluare a acestora.
Daca o entitate înregistrează o ajustare sau o cheltuială pentru sume necolectate nu înseamnă
neapărat că , în perioadele anterioare, a apelat la majorarea artificial a câștigurilor. Chiar și cea
mai bună estimare a sumelor care nu pot fi colectate se poate dovedi inadecvată, deoarece
circumstanțele se modifică. Cu toate acestea, impactul unei cheltuieli necesare pentru a ajusta o
creștere majoră neașteptată a sumelor necolectabile va avea același efect asupra rezultatului- un
declin abrupt. Astfel, utilizatorii situațiilor financiare trebuie să fie obișnuiți cu riscul de
supraevaluare a creanțelor, chiar daca supraevaluarea este intenționată sau nu.
b) Stocurile
Stocurile reprezintă costul bunurilor nevândute din bilanț. În momentul în care bunurile sunt
vândute, costul acestora se transfer în contul de profit si pierdere sub forma costului bunurilor
vândute, cunoscut și sub denumirea costul vânzarilor. O supraevaluare a stocurilor va subevalua
costul bunurilor vândute si, drept urmare, profitul net va fi supraevaluat.
Există multe abordări disponibile unei entități în intenția de a supraevalua stocurile. De exemplu,
o abordare direct constă în supraevaluarea cantității fizice de elemente incluse în stocuri, ceea ce
implică utilizarea de valori pentru bunuri false sau raportarea drept stocuri valide a bunurilor cu
defecte. În al II-lea rand, entitățile pot crește valoarea raportată a stocurilor fără a modifica
numărătoarea fizică a acestora, prin evaluarea stocurilor la sume superioare. O a treia metodă de
supraevaluare a stocurilor constă în amânarea unei ștergeri din bilanț a bunurilor depreciate, care
sunt ezate moral.
Supraevaluarea cantității fizice a stocurilor
Această metodă reprezintă o tehnică impertinentă de contabilitate creativă. Din pacate, există
multe entități care au încercat să-și supraevalueze stocurile în această manieră.
11
Creșterea valorii raportate
O societate nu este nevoită să crească numărul fizic al bunurilor din stocuri pentru a-și majora
valoarea raportată. O înregistrare contabilă efectuată pentru a crește stocurile și a reduce costul
bunurilor vândute va avea același efect. Totuși, impactul este imediat, asemenea unui
medicament care acționează rapid. Odată cu majorarea stocurilor, crește și valoarea activelor
curente și astfel și lichiditatea aparentă a entității. Reducând costul bunurilor vândute, marja
bruta a profitului a firmei crește,odată cu rezultatul net. De asemenea, se majorează și rezultatul
reportat și astfel și capitalurile proprii.
12
2.2. Raportarea eronată a datoriilor(Subevaluarea datoriilor)
Datoriile reprezintă sacrificii viitoare de resurse sau servicii efectuate pentru decontarea
obligațiilor prezente. Atunci când sunt evaluate corect, ele sunt raportate la valoarea prezentă a
resurselor și serviciilor utilizate pentru decontare. O datorie subevaluată este o datorie raportată
la o valoare mai mică decât valoarea prezentă a obligației. Atunci când o datorie este decontată
sau ajustată la valoarea prezentă, va rezulta o pierdere sau o cheltuială. Astfel, rezultatele
așteptate vor fi optimiste dacă nu se acordă atenție datoriilor subevaluate.
Influența directă asupra rezultatelor este mult mai sesizabilă în cazul datoriilor precum :
cheltuielile angajate, datoriile comerciale, obligațiile privind taxele și impozitele, datoriile
contingente.
Cheltuielile angajate reprezintă cheltuielile care au fost recunoscute, dar nu au fost achitate. De
aceea, în bilanțul contabil este raportată o valoare de plată sub forma unei datorii. Astfel de
exemple include sume datorate pentru cheltuielile de desfacere, generale și de administrație
neachitate, pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare neachitate, salarii, beneficii, utilități,
asigurări neachitate.
Datoriile comerciale se datorează cumpărărilor de stocuri pentru care plata nu a fost încă
efectuată. Atunci când datoriile comerciale sunt subevaluate și achizițiile de stocuri sunt adesea
supraevaluate, ceea ce conduce la o subevaluare a costului bunurilor vandute și, în final, la o
supraevaluare a profitului net. Mai târziu, când se descoperă că nu au fost înregistrate achiziții de
stocuri, se va afecta rezultatul sau, dacă achizițiile se referă la anii anteriori, se va modifica
rezultatul reportat deoarece rezultatele anilor precedenți sunt retratate.
Perioada de decontare a datoriilor, adică numărul de zile necesar până la achitarea datoriilor din
bilanțul contabil, este un indicator important în determinarea modificărilor neobișnuite sau
neașteptate ale datoriilor. De asemenea, o îmbunătățire a valorii marjei comerciale este un
indiciu că s-au efectuat anumite ajustări asupra datoriilor și asupra costului bunurilor vândute.
13
CAPITOLUL III
Exemple de companii care au apelat la aceste tehnici
3.1. Cazul Parmalat
Parmalat era cea mai mare companie alimentară italiană, și a patra ca dimensiune din Europe,
controlând 50% din piața italiana de lapte si produse de lapte. Dintr-o data s-a descoperit că
lipseau lichidități în valoare de 4 milioane euro, ca și 8 milioane de euro în titluri de valoare, deci
bani ai investitorilor, se evaporaseră. Fațada de mare companie agro industrială cu 34 000
angajați ascundea o imensă schemă financiară speculativă cu scopul de a atrage banii
investitorilor și de a-i redirecționa printr-o rețea de 260 de companii offshore, unde banii
dispăreau.
De asemenea, pentru a-și subevalua datoriile, se făcea o reclasificare a acestora în capitaluri
proprii, prin emiterea unor obligațiuni convertibile care erau cumpărate de filialele ascunse și
pentru care exista clauză irevocabilă de conversie.
Fondatorul Parmalat, Calisto Tanzi, a angajat, de asemena, compania în câteva acțiuni
neobișnuite, cum ar fi agenția de turism Parmatour și achiziția clubului de fotbal Parma. Au fost
pompate sume importante de bani în aceste doua întreprinderi, care de la început au înregistrat
numai pierderi.
Pierderile clubului de fotbal nu sunt înca cunoscute. ,însă este cunoscut faptul că Parmalat își
creștea activele prin modul de recunoștere al jucătorilor, și anume , erau recunoscuți la preţurile
de transfer de 279,2 milioane euro, mai mult decât cluburi precum Manchester United (79,1
milioane euro) sau Iuventus (116 mil euro).
După declanșarea scandalului s-a anunţat că datoria netă a companiei s-a ridicat la peste 14
miliarde de euro (17,6 miliarde de dolari), valoare de aproape opt ori mai mare decât cea indicată
de foştii manageri ai grupului agro-alimentar italian.
Firma de audit PriceWaterhouseCoopers (PWC), angajată să verifice conturile multinaţionalei
după scandalul declanşat în decembrie, a stabilit ca situațiile financiare nu erau cele reale și că
14
Parmalat s-a folosit de tehnicile de contabilitatea creativa pentru a recunoaște eronat activele și
datoriile, exagerându-se în repetate rânduri.
3.2. Cazul Enron
Scandalul declanşat în jurul Corporaţiei Enron şi al firmei de contabilitate, Arthur Andersen, s-a
declanşat în 2001, culminând cu declararea falimentului la 2 decembrie. Firma de contabilitate
Arthur Andersen, una dintre cele cinci cele mai mari companii de contabilitate din lume, a fost la
rândul său desfiinţată. În urma dezvăluirilor de senzaţie despre neregulile contabile, acţiunile
Enron au scăzut de la 90 de dolari bucata la mai puţin de 50 de cenţi. Frauda consta în înfiinţarea
de entităţi off-shore, controlate tot de oamenii de la Enron, cu care desfăşurau pe hârtie diverse
tranzacţii, acestea absorbind toate pierderile şi datoriile companiei Enron, pe lângă evaziunea
taxelor. În felul acesta, bilanţul Enron era întotdeauna pozitiv şi înregistra creşteri spectaculoase
ale profitului, dar conducătorii Enron erau nevoiţi să recurgă la noi manevre contabile necurate
pentru a crea impresia unor profituri de miliarde.
15
CONCLUZII
Încă de la începutul proiectului ne-am putut da seama de faptul că contabilitatea creativă
reprezintă procesul prin care contabilii își folosesc cunoștiințele pentru a manipula cifrele
regăsite în situațiile financiare cu scopul de a prezenta utilizatorilor o imagine cât mai bună și
înfloritoare a companiei.
Pentru a ajunge la această imagine, există o serie de tehnici și procedee de modelare atât a
contului de profit și pierdere cât și a bilanțului. În cazul nostru, în ceea ce privește bilanțul,
aceste tehnici acţionează asupra unuia sau mai multora dintre elementele următoare: active,
capitaluri proprii, datorii.
Un motiv foarte bun pentu care societățile apelează la anumite tehnici de contabilitate creativă
pentru a nu prezenta un bilanț adevarat ci unul modificat este acela de a prezenta o societate cu
performanțe financiare superioare, acest lucru putând fi realizat prin supraevaluarea activelor și
prin subevaluarea datoriilor . De asemenea , prin aceste tehnici nu se va mai prezenta imaginea
reală a societății ci ceea ce se dorește să se evidențieze .
Analizând per total toate aspectele prezentate , putem afirma că atâta timp cât este legal,
companiile se vor folosi tot timpul de contabilitatea creativă , pentru a-și evidenția datorii mai
mici, active cât mai mari și o trezorerie buna care sa le permită să-și desfășoare activitatea pe o
perioada cât mai mare de timp.
16
BIBLIOGRAFIE
1. Balaciu Diana, Bogdan Victoria,”Practici de contabilitate sub amprenta creativității”,
2. Balaciu Diana , Suport de curs - Contabilitate creativă ,
3. Raileanu Vasile, Manea Cristina Lidia, Rapcencu Cristian ,Suport de curs și aplicații
practice – Contabilitate creativă,
4. http://www.toplink.ro/director/top-5-fraude-de-miliarde/
5. http://www.ziare.com/articole/parmalat
17