Conferinta ApicolaRamnicu Valcea

21.02.2015

Organizatori: Stuparul Mag, Asociatia Apicola Mihaesti-2011, ApiExpert, World Vision Romania

Agenda prezentarii

1. Metode de Crestere si Selectie ale Matcilor2. Nutritia albinelor3. Managementul bolilor4. Notiuni de management apicol

1. Metode de Crestere si Selectie ale Matcilor

1. Metode de Crestere si Selectie ale Matcilor

•Program de crestere si selectie•Ce presupune un program de crestere si selectie?a) Cunostinte minime de geneticab) Alegerea materialului reproducator - locuri de imperechere

controlata - rezervor si conservator genetic•Rolul unui conservator genetic:•Salvarea•Regruparea•Conservarea•Mentinerea unei mari diversitati de indivizi in cadrul unei rase

Rolul unui rezervor genetic:•Rasa utilizata intr-un rezervor genetic nu trebuie sa fie neaparat una locala, principalul scop al unui astfel de centru este selectia genetica, comportamentala, fizica, rezistenta la factori de stres si genealogia•Sa tina pasul cu evolutia practicilor apicole si de evolutia peisajului agricol

Luate impreuna, rezervorul si conservatorul trebuie sa fie obligatoriu izolate fatade alte familii de albine.

Criterii de selectie primarea) rezistenta la bolib) prolificitatea matciic) instinctul de roired) harnicia sau capacitatea de a culege nectar si polene) agresivitatea sau instinctul de aparare

Criterii de selectie secundarea) longevitatea matcii si a albineib) dezvoltarea in primavarac) capacitatea de a iernad) lungimea trompeie) organizarea cuibuluif) predispozitia la furtisagg) capacitatea de a construi fagurih) simtul mirosului si puterea aripilori) simtul de orientarej) igiena cuibului

d) Criterii de selectie

c) Metoda de lucru: transvazare, starter, finisor, nuclee de imperechere.

e) Metode de imperechere

Imperecherea in rasa pura

Este o metoda care presupune imperecheri intre matci cu parinti comuni, singurul sau scop fiind acela de a pastra, uniformiza si intensifica anumite caractere. Reprezinta o etapa intermediara in cadrul cresterii matcilor, scopul sau fiind acela de a obtine materialul reproducator care sa fie utilizat mai departe. Nu este recomandat sa se practice in masa din cauza aparitie cosangvinitatii cu efectele sale nocive binecunoscute. Pentru imperecherea in rasa pura este aproape indinspesabila inseminarea artificiala.

Imperecherea de linie

Cea mai folosita dintre metodele de crestere de-a lungul timpului, imperecherea de linie este o forma a imperecherii in rasa pura, avand atat avantajele, dar si dezavantajele majore prezentate mai sus, cel mai important fiind cosangvinizarea si automat pierderea vigorii si proguctivitatii indivizilor. Presupune utilizarea unor matci de prasila, asa numitele „capete de linii” care dau care genereaza liniile ce urmeaza a fi incrucisate reciproc, dar nu intr-un mod fix care sa fie determinat initial. In zilele noastre, termenul de imperechere de line este utilizat de multe ori in mod gresit in locul notiunii de imperechere incrucisata, ceea ce duce la confuzii majore. Imperecherea de linie presupune mentinerea puritatii rasei.

Imperecherea incrucisata

Aceasta se refera in mod clar la incrucisarea diferitelor rase , utilizand aceeasi metodologie ca imperecherea de linie. Printre avantajele majore ale acestei metode il reprezinta obtinerea hibrizilor al caror caracter heterozis duce la un plus de vitalitate si productivitate de cele mai multe ori. Are insa si o serie de dezavantaje, existand de multe ori nepotriviri intre rase sau indivizi, dar si un control dificil al produsilor, conducand in acest fel la obtinerea de matci mongrel.

Imperecherea hibrida – exemplu practic

Asa cum am aratat deja, exista mai multe metode de crestere a matcilor. Am ales sa utilizam imperecherea hibrida intrucat am constatat ca produce cea mai mare proportie de matci foarte bune dintre toate metodele pe care le-am testat. Mai mult decat atat, spre deosebire de alte metode de crestere, permite repetarea rezultatelor bune datorita gradului foarte mare de control pe care il putem avea asupra provenientei fiecarei matci.

Cea mai importanta etapa o reprezinta testarea materialului genetic. Aceasta se petrece intotdeauna cu un an inaintea folosirii acestuia pentru reproductie. Incepem prin stabilirea a 4 pana la 10 familii pentru fiecare rasa (de obicei folosim 8 familii drept material genetic reproducator pentru fiecare rasa, cu exceptia Buckfast-ului, unde folosim patru familii).

Pentru a prezenta mai usor cum se petrec lucrurile in mod practic, vom lua un exemplu 8 familii cu matci caucaziene pe care le selectam pentru testare. Vom atribui fiecarei familii cate o cifra de la 1 la 8. Matcile fiecareia dintre familii trebuie sa fi trecut prin minim un an apicol complet. Primul pas il reprezinta obtinerea matcilor cosangvine din fiecare familie. De ce cosangvine? Trei motive stau la baza acestei proceduri:

1. Cosangvinizarea este cea mai sigura metoda prin care poti pastra o linie pura.2. Prin cosangvinizare se pot indentifica mult mai usor caracterele ce se vor transmite dominant de catre o matca la generatiile urmatoare.

Daca spre exemplu o matca va transmite un caracter de agresivitate, la a cincea generatie cosangvina produsii vor fi extrem de agresivi, aratand astfel transmiterea dominanta a acestui caracter. Asta nu inseamna ca vom elimina familia respectiva din teste, experienta noastra practica ne-a demonstrat ca de multe ori din combinarea a doua matci dintre care una da produsi blanzi, iar cealalta agresivi, rezulta un hibrid genetic excelent din punct de vedere al temperamentului, blandetea fiind dominanta asupra caracterului agresiv.Mai mult, de multe ori doua matci blande dau un produs agresiv prin combinare. Prin practica am constat in mod clar ca de cele mai multe ori doua exemplare cu trasaturi complet diferite ofera prin imperechere un produs de calitate buna.

3. Transvazarea trebuie sa fie facuta mereu din matci tinere.

Exista o asemanare mare intre albine si alte exemplare din lumea animala. Cu cat mama este mai batrana, cu atat da produsi mai slabi sau chiar cu defecte. Astfel ca prin cosangvinizare putem obtine mereu produsi tineri identici cu matca initiala ale carei caractere le dorim pastrate.

Cosangvinizarea se obtine intotdeauna prin inseminare artificiala, fiind practic imposibil de realizat liniile cosangvine printr-o alta metoda.

Vom avea deci opt matci cosangvine la care putem testa potrivirea produsilor. Prin inseminare artificiala, incepem reproducerea lor astfel: o matca provenita din familia 1 se fecundeaza cu trantori proveniti din familia 2. Vom nota produsul cu 1×2. Apoi o matca din familia 3 se fecundeaza cu trantori din familia 4. Obtinem deci produsul 3×4. Si asa mai departe, combinam doua cate doua matcile in vederea obtinerii produsilor primari.

Vom avea asadar patru matci pe care le putem nota 1×2, 3×4, 5×6, 7×8 conform modului de obtinere. La randul lor, combinam aceste matci prin inseminare cate doua si obtinem astfel doi produsi care pot fi notati (1×2)x(3×4) si respectiv (5×6)x(7×8). Acestia reprezinta materialul genetic reproducator final.

Recoltam larve de la una dintre matci pentru obtinerea de botci, iar fiicele astfel obtinute le inseminam cu trantori de la cealalta matca. Producem un numar de cate 20 de astfel de matci pentru fiecare rasa si le testatam pe parcursul anului. Rezultatele sunt urmarite cu ajutorul unei aplicatii software.Foarte important este ca matcile sa fie testate in conditii similare pentru a putea trage o concluzie corecta.

Combinatiile cu rezultatele cele mai bune vor reprezenta materialul genetic utilizat anul urmator. Pe cat de dificila este etapa de testare, pe atat de simpla este continuarea cresterii matcilor. Practic din doua matci astfel obtinute pentru fiecare rasa putem produce cateva mii de matci de o calitate excelenta anul urmator. Din prima dintre ele transvazam larvele, iar fiicele celei de-a doua vor conduce familiile donatoare de trantori. Se obtin astfel hibrizi genetici cu o uniformitate de pana la 96%.

2. Nutritia albinelor

2. Nutritia albinelor

Albinele au nevoie de o gama de elemente pentru satisfacerea necesarului nutritional care sasustina o crestere si o dezvoltare normala. Aceste elemente sunt reprezentate de proteine(aminoacizi), carbohidrati (zaharuri), minerale, lipide (acizi grasi), vitamine si apa. Albinelecolecteaza apa, nectar si polen pentru a-si satisface necesarul nutritional. Acestea sunt adusede catre culegatoare in functie de necesitatile familiei si de disponibilitatea acestora in natura.

Calitatea si cantitatea insa nu sunt tot timpul pe masura nevoilor unei anumite familii. Lipsauneia sau a mai multor astfel de materii poate duce la o reducere semnificativa a efectivelorunei familii, la scaderea longevitatii albinelor lucratoare, reducerea numarului de trantori, scaderea sistemului imunitar si in cele din urma moartea familiei. Priceperea unui apicultorconsta in a-i asigura albinei necesarul nutritional, de a anticipa evolutia culturilor si a florei side a stabili un plan pentru a compensa un eventual deficit de nectar si polen. Un astfel de plan poate fi obtinerea unor populatii numeroase inainte de un cules, mentinerea acestora sauchiar sa le permita reducerea in conditiile in care culesul lipseste sau se afla la un nivel scazut(spre exemplu in timpul unei perioade mari de seceta sau in timpul iernii). Incidenta boliloreste de altfel mult mai mica in cazul unei familii de albine hranite corespunzator.

Nectarul - Culesul de nectar stimuleaza comportamentul igienic al albinei, astfel incat indiviziimorti (adulti sau larve) sunt indepartati mult mai rapid decat atunci cand culesul lipseste. Nectarul este principala sursa de energie sub forma de carbohidrati. Nectarul este compus in mare parte din zaharoza si cantitati mici de enzime si minerale. Zaharoza este transformata de albine prin adaugarea de enzime in glucoza si fructoza.

Polenul este format dintr-o multime de componente necesare supravietuirii si dezvoltarii uneifamilii de albine. Principala componenta o reprezinta proteina, desi raportul in care se gasescanumiti aminoacizi are o importanta vitala. Mai mult, studiile recente au aratat ca lipidele, vitaminele si mineralele si cantitatile in care acestea se gasesc au de asemenea un rolimportant. Concentratia de proteine a fost stabilita de catre mai multi cercetatori ca fiind de minim 20-25% pentru un polen de calitate.

Aminoacizi esentiali (g/16 g N)Treonină 3.0Valină 4.0Metionina 1.5Izoleucina 4.0Leucina 4.5Fenilalanina 1.5Histidina 1.5Lizina 3.0Arginină 3.0Triptofan 1.0

Grasimile se refera la lipide, care sunt compuse din acizi grasi (steroli si fosfolipide). Acizii grasisunt niste componente necesare ale fosfolipidelor, care joaca un rol important in integritateastructurala si functionala a membranelor celulare la insecte. In conditii normale necesarul de lipide este asigurat de catre polen. Un studiu din 1981 a aratat ca colesterolii inclusi in hranasuplimentara au stimulat cresterea puietului, fata de suplimentele in care acestia nu au fostinclusi.

Despre necesarul de minerale al albinelor nu se cunosc foarte multe detalii. Cantitatiinsemnate de potasiu, fosfati si magneziu sunt importante pentru toate insectele, cu toate ca excesul de sodiu, clorura de sodiu si calciu sunt toxice pentru albina. Numeroase elemente pot fi gasite in polen, precum potasiu, magneziu, calciu, sodiu, fier, cupru, mangan, zinc, aluminiu, cadmiu, crom, plumb, nichel si seleniu, cu toate ca majoritatea sunt prezente in cantitatineinsemnate. Polenul contine intre 2 si 4% cenusa in substanta uscata sau 1-7% din minerale. Albinele hranite cu o dieta sintetica cu diferite concentratii de cenusa in polen au crescut celmai mult puiet cand cenusa avea valori de 0.5-1%.

Nivelul foarte crescut de minerale din polen a dus la o scadere a puietului crescut de albine. Polenul ce contine mai mult de 2% cenusa a aratat o reducere masiva a cresterii puietului, iarla concentratii de peste 8% acesta a incetat aproape complet.

Si in cazul vitaminelor nu se cunosc foarte multe detalii, cu toate ca sunt esentiale pentrutoate animalele. S-a descoperit ca nu au o legatura directa cu longevitatea albinelor mature, insa influenteaza direct dezvoltarea larvelor. Complexul de vitamine B este vital pentru toateinsectele, inclusiv pentru albine. Polenul este o sursa excelenta de vitamine B; 4 dintre acestea- acidul pantotenic, tiamina, riboflavina și piridoxina – s-au dovedit a fi foarte importantealaturi de vitaminele A si K pentru dezvoltarea glandelor hipofaringiane si pentru cresterealarvelor. Acidul giberelic și inozitolul au de asemenea un rol important in dezvoltarea larvelor. Multe vitamine nu sunt intr-o forma stabila si se vor deteriora atunci cand polenul este stocatpentru mai mult timp.

3. Managementul bolilor

3. Managementul bolilor

3.1 Varooza

3.1.1 Selectia exemplarelor cu rezistenta crescuta la Varroa

Si in cazul Varroa, ca de fapt in toate bolile albinelor, pentru ca rezultatele sa fie imbunatatitefundamental si durabil, prima directie de actiune ar trebui sa fie indreptata catre selectia sireproducerea exemplarelor cu o rezistenta crescuta la acest parazit. Primii pasi in aceastadirectie au fost facuti in Statele Unite ale Americii de catre Departamentul pentru Agricultura(USDA) prin programul SMR (Supressed Mite Reproduction), redenumit ulterior VSH (VarroaSensitive Hygiene). Pe scurt, in cadrul acestor programe s-a observat ca factorul care impiedicadezvoltarea Varroa in cadrul familiei poate fi transmis si chiar dezvoltat cu ajutorul selectieigenetice (SMR), iar ulterior s-a constatat ca acest factor se afla in stransa legatura cu activitateade igiena a albinei adulte si s-a trecut la denumirea VSH.

3.1.2 Masuri de preventie impotriva Varroa

Este extrem de eficient sa se utilizeze stropiri cu sirop 1:1 si uleiuri esentiale in lupta impotrivaVarroa si chiar nosemozei. Se pot folosi aceste stropiri in loc de utilizarea fumului atunci cand se inspecteaza familia, la un interval de minim doua saptamani. Nu se ridica ramele din familie, stropirea se face pe leaturi cu ajutorul unei pompe de gradina de dimensiuni mici care pulverizeaza vapori fini. Mai mult decat atat, o metoda poate si mai eficienta o reprezintacernerea unei cantitati de 200 de grame de zahar pudra deasupra ramelor. In felul acesta, in momentul in care albinele se curata de pudra de zahar elimina si eventalii paraziti. Practic, procesul este acelasi ca in cazul stropirilor cu sirop, dar este mai eficient pentru ca pudra se distribuie pe un numar mai mare de albine.

3.1.3 Tratamente anti-Varroa

Dupa parcurgerea acestor etape, ultima masura o reprezinta tratamentul propriu-zis.

Se realizeaza o solutie din Taktic si grasime animala (untura) in proportie de 250 ml la 2 kg. Pentrua facilita omogenizarea, grasimea animala se incalzeste usor pana cand devine lichida sau semi-lichida, evitandu-se insa amestecarea cu Taktic la temperaturi inalte. In aceasta solutie se introducbaghete din lemn de esenta moale (brad sau tei) cu urmatoarele dimensiuni: 2 cm latime, 1 cm grosime si 30 cm lungime. Intr-o cantitate de solutie formata din 250 ml Taktic si 2 kg grasime se pot introduce aproximativ 150 de asemenea baghete care se lasa la impregnat 24 de ore. Apoi se scot betele cu ajutorul unei manusi si se transporta in stupina intr-un recipient inchis. Se introduce pe urdinis cate o bagheta/familie de dimensiuni normale. Pentru roiuri de maxim 5 rame se recomanta baghete cu latimea de 1 cm, celelalte dimensiuni ramanand identice. Bagheta se scoate dupa o saptamana, se reimpregneaza si se reintroduce in stup in acelasi fel. Se repetaoperatiunea de maxim 3 ori, intervalul de tratament acoperind o perioada de 21 de zile plus douapauza, deci o generatie completa de puiet, de preferat ultima. Va recomand ca in timpulmanipularii baghetelor sa purtati masca chirurgicala si manusi de unica folosinta pentru a evitaintoxicarea cu amitraz. In stupinele noastre efectuam acest tratament o singura data pe an, iaranul acesta am introdus baghetele doar de doua ori, parazitii fiind intr-un numar extrem de redus. Pentru evitarea crearii rezistentei Varroa la acest tip de insecticid se poate alterna tratamentul cu o solutie pe baza de Klartan (tau-fluvalinate) si apa in proportie de 25 ml la 1 litru in benzi saubaghete de 2 cm latime, 20 cm lungime si 2 mm grosime impregnate timp de 24 ore. In cazulacesta se folosesc doua baghete pentru 10 rame care se introduc intre acestea si se lasa 42 de zile.

3.2 Nosemoza

3.2.1 Cauzele raspandirii nosemozei

In primul rand, tocmai lipsa unui control periodic si riguros a condus in prima faza la dezvoltareaexploziva a numarului de familii infestate. Si asta pentru ca spre deosebire de alte boli, cum ar fiinfestarea cu Varroa, nosemoza poate fi diagnosticata mult mai greu dintr-un motiv elementar: nu se vede cu ochiul liber, fiind necesare analize de laborator. Mai mult decat atat, prezentasimptomelor este mult mai dificil de identificat, fiind necesare o informare si o pregatire a apicultorilor in acest sens. Nu degeaba Randy Oliver, poate cea mai mare autoritate in domeniulnutritiei si bolilor albinei numea nosemoza ucigasul tacut al albinelor. Spre exemplu, se face de multe ori o confuzie intre nosemoza si diaree sau dizenterie. Chiar daca nosemoza poatefavoriza aparitia diareei, in multe cazuri de infestare cu Nosema Apis si in toate cazurile de infestare cu Nosema Ceranae nu apare diareea. Cum de altfel se poate manifesta dizenteria farasa existe infestare cu Nosema. Deci se face o asociere partial neadevarata intre cele doua.

Asa cum am spus, nu o sa insist asupra descrierii stiintifice sau clasice a celor doua tipuri de paraziti, informatii detaliate pot fi gasite foarte usor pe internet. Cred ca mult mai util este saintelegem cum ar trebui sa abordam aceasta situatie creata la nivel global si care ne poateafecta grav in conditiile in care nu suntem pregatiti. Sa vedem intai ce anume ne-a condus catreaceata situatie.

Este inutil de spus ca Nosema exista de foarte mult timp, ar fi o greseala sa credem ca este cevanou aparut. Totusi, de-a lungul timpului albinele au reusit sa creeze o rezistenta care le-a permissa supravietuiasca in lupta cu aceasta boala. Si atunci intrebarea logica ar fi de ce in ultimaperioada lucrurile au degenerat. Din punctul meu de vedere exista cativa factori care sunt greude controlat cum ar fi modificarile climatice si de mediu care au influentat calitatea si frecventaculesurilor de nectar si polen. Din pacate, acesti factori nu pot fi influentati de catre apicultori, asa ca ar trebui sa ne focusam pe ceea ce putem influenta. Si din fericire, sau poate din nefericire, majoritatea factorilor care conduc la explozia nosemozei tin de apicultor.

3.2.2 Prevenire si tratament

Pe langa masurile deja arhicunoscute si recomandate de prevenire a bolii cum sunt iernareafamiliei cu o populatie cat mai numeroasa, hrana suficienta si de calitate buna, cuib binestrans, evitarea condensului si curentilor de aer in timpul iernarii, folosirea substantelor de genul uleiurilor volatile sau Fumagilinei pentru preventie sau tratament, cred ca ar trebui saprivim in mod special doua aspecte esentiale. Principala modalitate de raspandire a sporilor de Nosema o reprezinta ceara. Acesta este si motivul pentru care albinele lucratoare care curata sipregatesc celulele pentru ouat sunt infestate in cea mai mare masura. De aici se porneste un cerc vicios: albinelor doici li se reduce viata prin ingerarea sporilor, nu mai ating stadiul de culegatoare si astfel observam o familie bine populata care are o productie extrem de mica. Si tragem concluzia absoluta ca avem un tip de albina “de carne”. In cazurile mai grave populatiade doici scade atat de mult incat puietul nu mai poate fi ingrijit si se ajunge si la boli ale puietului.

Deci, acordati maxima importanta sursei de unde va achizitionati faguri artificiali, teoretic ei artrebui se provina din ceara sterilizata, dar parerea mea este ca sunt cazuri in care procesultehnic nu se respecta in totalitate si astfel se ajunge la o raspandire incredibil de rapida a sporilor de Nosema. Mai mult, schimbati fagurii din cadrul familiilor conform unui program prin care la fiecare trei ani sa existe faguri complet noi in fiecare stup. In cazul in care in urmaanalizelor exista spori de Nosema in unele familii este recomandat sa inlocuiti fagurii din familiile afectate si sa-i dezinfectati prin fumigatie cu acid acetic 60%. Indepartati din stupinafamiliile infestate pentru evita contaminarea celorlalte. Contaminarea se realizeaza in special prin schimbul de faguri intre familii, fagurii proveniti din familii afectate si introdusi in familiisanatoase le vor infesta si pe acestea. Nu mai are rost sa precizez cata atentie trebuie sa existein cazul achizitiei de roiuri sau familii pe faguri provenind din alte stupine.

Si totusi, desi cred ca aceste lucruri sunt cunoscute de catre majoritatea apicultorilor si in multecazuri chiar respectate de catre acestia, nu s-a reusit rezolvarea sau macar ameliorareaproblemei. Pentru ca in foarte multe cazuri nu se tine cont de cel mai important aspect in luptacontra Nosema Apis si respectiv Ceranae: vitalitatea albinei este cea care controleazaintensitatea manifestarii nosemozei si permite sau impiedica dezvoltarea acesteia. De ce s-a pierdut si cum se poate recastiga vitalitatea familiilor de albine? Raspunsul este unul cat se poate de evident: cresterea matcilor in lipsa unor programe de crestere si selectie sau, si maigrav, programe de selectie bazate doar pe mentinerea puritatii au condus catre cosangvinizarinecontrolate. Nu voi detalia aici cum imperecherea de linie de exemplu duce la un grad crescutde cosangvinizare necontrolata. Cosangvinizarile repetate si atentie, necontrolate, au condus la o scadere a vitalitatii familiilor de albine si implicit o scadere a rezistentei lor la Nosema.

In foarte multe stupine unde se produc matci se foloseste metoda clasica prin care se alege ceamai buna matca drept matca de reproductie fara sa se tina cont de istoricul si provenienta ei. Imperecherea se face de multe ori in aceeasi stupina unde se afla si trantorii sai si astfel apareprimul grad de cosangvinizare. Apoi in anii urmatori se alege o fiica foarte buna care insa poateavea surori sau semi-surori in stupina in care se imperecheaza. Si astfel se ajunge in final la o cosangvinizare necontrolata din ce in ce mai mare si evident la o scadere a rezistentei sivitalitatii. Din punctul meu de vedere aceasta este principala cauza a raspandirii din ce in ce maiputernice a acestui parazit. Rezolvarea nu consta in niciun caz in tratamente chimice care au efect pe termen scurt, dar pe termen lung slabesc si mai mult rezistenta albinei. Sunt de acordca pe termen scurt si in caz de urgenta sunt necesare si ajuta. Dar lupta cu natura nu poate ficastigata astfel. Cum ne putem imagina ca un tratament poate reprezenta o solutie solida petermen lung cand in America spre exemplu, unde aproape toti apicultorii utilizeaza Fumagilina, exista printre cele mai mari procente de infestare?

Se poate observa deci ca orice masura in afara de un control strict al materialului genetic nu poate decat cel mult sa ajute, in nici un caz nu rezolva situatia creata. Iar acesta este doarprimul pas. Ca sa intelegeti exact ce vreau sa spun va ofer un exemplu concret: una dintre tarilecare au inteles cel mai bine lucrul acesta este Suedia. Citeam zilele trecute un material al Universitatii Suedeze pentru Stiinte Agricole despre cresterea albinelor rezistente la boli si in special la nosemoza. Programul lor de selectie in acest sens a inceput acum 15 ani si abia in ultimii 8 ani au obtinut rezultate din ce in ce mai bune, facandu-se progrese de la an la an. Credca putem invata ceva din exemplul acesta. Si chiar daca in Romania nu exista o strategienationala, pana la urma depinde de fiecare dintre noi sa ne pregatim si sa fim din ce in ce maibuni.

4. Notiuni de management apicol

4. Notiuni de management apicol

4.1 Management apicol4.2 Principii de management4.3 Alegerea vetrei de stupina4.4 Alegerea rasei de albina4.5 Alegerea tipului de stup4.6 Operatii sezoniere4.7 Bugetul apicultorului

Va multumim pentru atentie!

www.apiexpert.ro