Complicațiile edentației parțiale

Tulburările funcționale

Masticatorii:

- Apar când se pierd dinții din regiunea laterală. Prin pierderea molarilor dispare ¾ din suprafața activă a masticației, ceea ce duce la scăderea eficienței de triturare a alimentelor, atât cantitativ cât și calitativ.

- Apare o concentrare a forțelor de masticație asupra dinților restanțo, această suprasolicitare fiind cauza aparitiției modificărilor patologice la nivelul lor.

Fizionomice: Apar în cazul pierderii dinților frontali sau ca o complicație a edentației parțiale , cum ar fi:

- Migrări orizontale cu apariția tremelor și diastemelor- Vestibularizări ale dinților frontal- Abraziuni exagerate ale dinților frontali- Reducerea dimensiunii verticale de ocluzie

Fonetice:

- Funcția fonetică este mai puțin afectată, producându-se o adaptare rapidă la condițiile de edentație

- Tulburările fonetice sunt accentuate în cazul lipsei întregului grup frontal superior- Pierderea dinților frontali inferiori produc tulburarea fonației prin modificarea culoarului

coloanei de aer

Migrarile orizontale:

Migrarea orizontală se poate face prin translație totală a dintelui sau prin înclinare (frecvent la mandibulă). Migrările orizontale se produc atât în sens mezial cât și distal, cele meziale (meziogresiune) fiind mai ample și mai numeroase decât cele distale (distogreiunile).

La maxilar au o viteză și o amplitudine mult mai mare datorită structurii spongioase a osului.

Înclinarea dinților face dificilă inserția protezelor mobile sau a lucrprilor conjuncte; prin înclinăro se modifică înalțimea cispizior, ducând la apariția contactelor premature și a interferențelor în IM și RC.

Migrărie verticale:

Se produc la dinții antagonisțto spațiului edentat.

Egresiunea (migrarea dinților împreună cu procesul alveolar(; apare la dinți cu parodonțiul sănătos, iar coroana clinică nu-și modifăc dimensiunea inițoală. În urma egresiunii, dintții migrați pot veni în contact cu mucoasa crestei antagoniste, iar tratamentul protetic se face după extracția dinților migrați și chiar remodelarea chirurgicală a alevolelor acestor dinți.

Tratament al egresiunii: remodelare osoasă, gingivală, modificare coronară.

Extruzia (migrarea dinților fără procesul alveolar( apare la dinți cu parodonțiul afectat și se produce mai repede ca egreiunea. Coroana clinică devine mai mare decât cea anatomică.

Consecințele migrărilor verticale

Denivelarea planului de ocluzie cu apariția contactelor premature și a interferențelor, odată c pierderea timpurie a molarilor de șase ani, care erup slab mineralizați.

Dispariția punctelor de contact interdentare.

Câmpul protetic în edentația parțială

Câmpul protetic este alcătuit din totalitatea elementelor morfologice ale oaselor maxilare pe care se plică proteza parțială.

Suportul dentoparodontal

1. Numărul și topografia dinților restanțo:

În cazul în care există edentație cu prezența unui număr mic de dinți restanți (2-5 dinți), dar repartizați bilateral, sunt condiții bune pentru menținerea și stabilizarea protezei, față de situația în care acești dinți sunt grupați pe o singură parte.

2. Poziția dinților de pe arcadă

La maxilar, axele de implantare converg spre apex iar la mandibulă sunt divergente spre apex.

În edentația parțialp, dinții mimitanți breșelor edentate și dinții antagonișto acestor spații migrează spre spațul liber, modificându-și pozițiile de implantare în sens orizontal și vertical aceste noi poziții se numesc malpoziții secundare ale dinților restanți.

3. Morfologia coronară

Coroanele dentare prezintă convexități pe cele 4 fețe laterale, iar lnia care unește convexitățile maxime se numește ecuator anatomic.

Ecuatorul anatomic este luat în considerare numai în pozițiile fiziologice.

Dinții prezintă o poziție de implanatre caracteristică fecătuia, căreia îii corespunde un ecuator de implantare, paralel cu lnia de colet pe fiecare față a coroanei dentare.

Pentru tramentul proteic cu proteze mobilizabile ne intreseaza ecuatorul protetic sau ecuatorul comun al dintilor stalpi, care este dat de linia ce uneste convexitatile maxime ale acestor dinti.

Traiectul ecuatorului ptotetic poate coincide cu cel al ecuatorului de implatare sau de malpozitie sau poate fi creat prin pretatiri protetice. Ecuatorul protetic se determina cu ajutorul paralelografului.

Trasarea ecuatorului protetic imparte fetele laterale coronare in doua zone distincte cu utilizarea protetica fi

Ecuatorul protetic se poate prezenta in diverse situatii:

- Ecuatorul tipic situat aproximativ la jumatatea distantei cervico-ocluzale, cu un traiect care porneste de pe fata proximala dinspre edentatie , trece in diagonala pe fetele vestibulara si orala apoi se indreapta catre fata proximala opusa edentatiei unde se afa mai aproape de colet

- Ecuatorul atipic care se prezinta in trei variante: 1.traiect oblica pornind de pe fata vestibulara dinspre edentaie in aproierea fetei ocluzale, coboara oblic vestibular si oral si ajunge pe fata proximala opusa edentatiei, foarte aproape de colet. Se intalneste frecvent la

canini si premolari. 2 ecuatorul inalt situat apoape de suprafat ocluzala pe fetele vestibulara si orala. Se intalneste frecvent la premolarii supueriori inclinati vestibular si la premolarii inferiori inclinati lingual. 3 ecuatorul coborat.

Cracteristici privind retentivitate dintilor

La maxilar retentivitatile ffavorabile ale molarilor ssunt situate pe fetele vestibulare si spre distal datorita inclinarii coroanei in aceste sensuri, iar la mandibula retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate lingual si spre mezial datorita inclinarii coroanei in aceste sensur.

Premolari superior si inferiori datorita implantarii aproape verticale si uneori caninii inferiori prezinta zone retentive atat vestibular cat si oral. Retentivitatile dintilor pot fi mari, medii sau reduse.

Clasa 1 – edentatie biterminala (edentatie bilaterala marginita numai mezial de dinti)

Clasa 2 – unilaterala marginita mezial de dinti

Clasa 3 – edentatie laterala marginita atat mezial cat si distal de dinti

Clasa 4 – edentatie frontala

Molarul 2 absent fara antagonist nu se ia in considerare.

Bresele cele mai posterioare determina clasa de edentatie.

Edentatia de clasa a 4a intersecteaza linia mediana a arcadei si este marginita distal de dinti.