BODALE DANIELA-ANCUTA

Asistenta manageriala si secretariat(AMS)-IDAnul 1 , semestrul 2

Necesitatea cunoasterii managementului public

1.1Managementul public

Managementul public ca domeniu distinct al stiintei managementului a aparut n deceniul al optulea al secolului trecut, n principal ca urmare a situatiei critice n care s-au aflat sistemele administrative din majoritatea statelor dezvoltate. Deficientele majore ale acestor sisteme au creat disfunctionalitati devenite cronice care, n timp, au exercitat o presiune puternica, greu de suportat de catre cetatenii tarilor respective si au alimentat efectele unei crize n domeniul administratiei. A fost necesara aparitia unei astfel de situatii, pentru ca liderii statelor dezvoltate sa traga un semnal de alarma asupra pericolului iminent n care se afla omenirea la acea vreme, daca teoriile clasice traditionale aveau sa continue sa domine modul de organizare si functionare a institutiilor, sistemelor administrative, n general si din tarile lor, n special. A fost "o lectie a istoriei" pentru care unele state, chiar din grupa celor dezvoltate, mai "platesc" si astazi. Stiintamanagementul publicstudiaza procese si relatii de management existente ntre componentele sistemului administrativ dar si n cadrul acestora n vederea descoperirii de principii si legitati generale, de metode si tehnici pentru mbunatatirea previziunii, organizarii si coordonarii, administrarii resurselor si control-evaluarii activitatilor cu scopul cresterii gradului de satisfacere a interesului public.Desi exista importante similaritati de continut cu stiinta managementului general, fapt de altfel absolut normal,managementul public are coordonate de continut clar definite prin care se distinge semnificativ de acesta si de alte domenii ale stiintelor economice si sociale.De asemenea, este important de remarcat ca la o analiza atenta se pot identifica importante interdependente ntre managementul public si alte domenii ale stiintelor economice si sociale, cum ar fi managementul general, marketingul public, dreptul administrativ, administratia publica, informatica administrativa, psihologia sociala etc.[14]Pentru o delimitare corecta a continutului managementului public, sunt prezentate n continuare cteva coordonate esentiale.Managementul public studiaza procese si relatii de management identificate n sectorul public pe patru niveluri:n afarasistemului administrativdintr-o tara, n relatiile internationale: interstatale si interinstitutionale, Fundamentele managementului public;ntrecomponentele-institutiile existente n structura sistemului administrativ dintr-o tara grupate pe cele trei ramuri ale autoritatii: legislativa, executiva, juridica;n cadrulautoritatilor administrativeca entitati distincte ale structurii unui sistem administrativ;n cadrulorganizatiilor publicecare desfasoara activitati de interes public si nu fac parte din structura sistemului administrativ.stiinta managementului public urmareste identificarea principiilor si legitatilor generale si specifice, pentru sectorul public n general si pentru institutiile publice n special, care, prin continutul lor, sa asigure fundamentele necesare satisfacerii interesului public.Principiile si legitatile managementului public sunt de fapt o rezultanta a proceselor de analiza si sinteza a unui numar reprezentativ de situatii practice identificate n sectorul public, care au fost generalizate si considerate ca avnd influenta determinanta asupra modului de desfasurare a activitatilor n sectorul public.stiinta, n general, prin continutul ei, are caracter teoretic si este reprezentata prin principii si legitati cu o orientare specifica, data de domeniul pentru care acestea sunt definite. Valoarea acestor principii si legitati este demonstrata n practica si se masoara prin gradul n care fundamentul teoretic are o contributie semnificativa la realizarea obiectivelor domeniului respectiv.Managementul public are un set de principii si legitati specifice[15]care determina semnificativ continutul proceselor si relatiilor de management din sectorul public influentnd realizarea obiectivului fundamental pentru acest domeniu.Obiectivul fundamentalal managementului public este cresterea gradului de satisfacere a interesului public, fiind determinat de nevoile generale si specifice. Sistemul de nevoi sociale generale si specificedetermina n totalitate continutul interesului public. n vederea realizarii obiectivului fundamental, managementul public, prin exercitarea functiilor sale de catre managerii publici, asigura o previzionare realista a ntregului sistem de obiective. n functie de acesta, reprezentantii managementului public creeaza o structura adecvata a sistemului administrativ n ansamblu si a fiecarei institutii publice n parte, n care coeziunea sa fie data de coordonarea excelenta la nivel de sistem si componente si de motivarea adecvata a resurselor umane n functie de gradul de realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public si pentru fiecare entitate institutionala existenta si comunitate locala distincta.Realizarea obiectivului fundamental al managementului public implica din partea titularilor de posturi si functii publice de conducere si executie n acest domeniu un plus de responsabilitate n gestionarea tuturor categoriilor de resurse de care dispune sectorul public, respectiv resurse umane, informationale, materiale si financiare. Toate acestea sunt utilizate n procesele de management si de executie din institutiile publice pentru satisfacerea nevoilor sociale si, implicit, realizarea obiectivului fundamental al managementului public. Cunoasterea modului n care resursele atrase n sistem sunt utilizate si identificarea gradului n care nevoile sociale generale si specifice sunt satisfacute determina o monitorizare permanenta prin control si evaluarea nivelului performantelor obtinute n sectorul public n general si de fiecare institutie publica n particular. Informatiile rezultate din controlul si analizele efectuate n cadrul sistemului administrativ si n fiecare institutie publica reprezinta baza pentru mbunatatirea nivelului performantelor manageriale obtinute n procesul de realizare a obiectivului fundamental al managementului public.Desi managementul public, asa acum s-a aratat, este un domeniu nou al stiintei managementului, n tarile dezvoltate exista deja convingerea ca extinderea principiilor si abordarilor specifice lui nu este doar o chestiune relativa, ci devine o necesitate imperativa, care determina coordonatele majore ale reformei n sectorul public. Altfel exista riscul alunecarii Fundamentele managementului public spre formalism accentuat, schimbnd cteva acceptiuni generale si neesentiale n detrimentul celor fundamentale, reunite n noul managementul public.[16]Prin urmareeste necesara renuntarea la tiparele vechi clasice de percepere a sistemului administrativ, n general si a institutiilor publice n special ca fiind aparatul administrativ birocratic n care se elaboreaza norme, regulamente, legisi prin care acestea sunt aplicate si trecerea la noileprincipii si legitati generale ale managementului public, prin care sistemul administrativ n ansamblu si fiecare institutie publica prin managerii publici urmaresc obtinerea unui nivel determinat al performantei manageriale reflectate n cresterea gradului de satisfacere a interesului public general si a nevoilor sociale specifice.[17]n Romnia, reforma administrativa nu poate fi realizata fara schimbari majore de conceptie n ceea ce priveste managementul public, valorile si principiile fundamentale ale acestuia[18],pentru fiecare din cele patru niveluri mentionate mai sus si fara pregatirea resurselor umane din institutiile publice pentru a ntelege necesitatea, continutul schimbarilor reformei, rolul si responsabilitatea fiecarui functionar public si reprezentant ales. Altfel se va continua plasarea formei naintea esentei; or realitatea a demonstrat ca cele doua nu pot exista una n afara celeilalte ci, dimpotriva, esenta determina continutul obiectivelor reformei, n functie de care se identifica formele, modalitatile de realizare si finalitatea acestui proces complex.Prin noul management public se urmareste proiectarea si implementarea sistemului de management care satisface cel mai bine, prin activitatile desfasurate, nevoile sociale determinate si sintetizate n continutul interesului public, obiectivul fundamental al acestuia.[19]Se poate afirma fara nici un fel de ndoiala camanagementul public ofera coordonatele unei reforme reale n sectorul publicdin tarile dezvoltate. Caracteristicile managementului publicMultidimensionalitatea si specificul managementului public atrag, n mod evident, o serie de caracteristici, care, prin continutul lor, faciliteaza ntelegerea si asimilarea conceptelor fundamentale ale acestui domeniu nou al stiintei managementului.Caracteristicile managementului public trebuie abordate n interdependenta lor, pornind de la premisa ca ceea ce determina continutul managementului public este tocmai efectul sinergic rezultat din combinarea optima a acestora.[20]Caracterul integrator, de sinteza, al managementului public rezulta din sfera foarte larga de delimitare a obiectului de activitate pentru sectorul public.Caracterul political managementului publiceste determinat de influenta pe care reprezentantii politicului, integrati n structura organizatorica a institutiilor publice, o au asupra continutului proceselor de management si de executie.Caracterul complexal managementului public poate fi explicat lund n considerare mai multe aspecte si apare, fara ndoiala, ca un corolar al precedentelor caracteristici.Managementul public are un caracter complex datorita sferei foarte largi de delimitare a sectorului public. Managementul public este practicat n toate institutiile din sectorul public, care reuneste n structura sa domenii distincte. Prin urmare, complexitatea este data de varietatea nevoilor sociale din fiecare domeniu si a variabilelor organizationale specifice institutiilor publice n care managerii publici si exercita functiile de conducere.Caracterul de diversitateal managementului public este o consecinta directa a numarului mare de domenii din sectorul public, pentru care se definesc aceleasi legitati generale si principii a caror aplicare esteputernic influentata de specificul lorPrincipiile si legitatile specifice managementului publicstiinta managementului public reuneste o serie deprincipii considerate fundamentale pentru ca procesele de management si de executie din institutiile publice sa aiba clar precizate coordonatele de baza si sa se poata realiza o coeziune ntre conceptie, decizie si actiune.Principiul conducerii unitareconsta n definirea si aplicarea de catre toti factorii de decizie a conceptelor fundamentale de management public, pornind de la aceeasi perceptie reflectata ntr-o viziune comuna, unitara, clara asupra sectorului public, asupra fiecarui domeniu si fiecarei entitati organizationale distincte n parte.Exista o logica elementara potrivit careia un sistem nu poate sa functioneze eficient dect daca partile sunt armonios integrate si coordonate si n acest spirit trebuie perceput si implementat principiul conducerii unitare.Prin urmare,cunoasterea de catre toti factorii de decizie a continutului principiului conducerii unitare si implementarea corecta a acestuia nu este doar necesara, ci devine, n contextul noului management public, absolut esentiala.[22]Principiul conducerii autonomeconsta n particularizarea continutului managementului public, n functie de domeniile n care se aplica si de diversitatea intereselor publice generale si specifice identificate. Prin urmare, principiul conducerii autonome consta n acordarea unui grad corespunzator de autonomie manageriala si financiara institutiilor publice, pentru satisfacerea intereselor publice generale si specifice.[23]Daca n cele mai multe tari autonomia legislativa nu este considerata ca oportuna ntr-un stat unitar, n ceea ce privesteautonomia manageriala,practica din toate tarile democratice dezvoltate a confirmat necesitatea stringenta de a conferi reprezentantilor managementului public acea independenta de actiune stimulativa pentru a obtine performante si a deveni responsabili pentru nivelul acestora.[24]Principiul perfectionarii continueca principiu al managementului public, consta n abordarea ntr-o dinamica permanenta a sistemului de management public, n functie de schimbarile aparute n mediul intern si international dar si n sistemul de interese publice generale si specifice.Principiul administrarii eficienteconsta n realizarea, prin intermediul proceselor si relatiilor de management din sectorul public, a gestionarii eficiente a tuturor categoriilor de resurse atrase si destinate realizarii obiectivelor previzionate, astfel nct sa se poata respecta o concordanta esentiala si necesara ntre nivelul performantelor economice si sociale obtinute n institutiile publice de titularii posturilor si functiilor publice de conducere si de executie si cheltuiala cu care acestea sunt oferite.Principiul legalitatiiconsta n dimensionarea, structurarea si combinarea proceselor si relatiilor manageriale, prevederile legislative considerndu-se ca o baza legala de luat n considerare si nu ca un scop n sine.Functiile managementului publicPentru a ntelege continutul functiilor managementului public, este important sa luam n considerare cel putin doua aspecte. Primul este determinat de faptul camanagementul public, desi un domeniu distinct al stiintei managementului,este puternic influentat de acesta, din al carui trunchi comun s-a desprins si particularizat n institutiile din sectorul public. Argumentele pe care se bazeaza astfel de similaritati sunt destul de usor de identificat si nteles. Cteva dintre acestea sunt prezentate n continuare:[25]- institutia publica este tot o organizatie care se supune unor reguli de baza asemanatoare pentru constituire si pentru functionare;- institutia publica are o misiune si un sistem de obiective clar determinate de nevoi specifice, identificate n domeniul din care face parte;- conducerea institutiei publice este asigurata de o persoana sau un grup de persoane,- n orice institutie publica exista un sistem de management format din cele patru subsisteme de baza: organizational, decizional, informational si metodologic,- fiecare institutie publica dispune de toate categoriile de resurse proprii si atrase, pe care le utilizeaza n procesele de management si de executie pentru realizarea obiectivelor,- n fiecare institutie publica moderna pot fi identificate, cu ponderi diferite nsa, cele cinci domenii de activitate din organizatiile sectorului privat, respectiv: cercetare-dezvoltare, comercial, productie de bunuri si servicii, resurse umane si financiar-contabil.Al doilea aspect, cel putin la fel de important ca si primul, deriva din particularitatile sectorului public, care influenteaza semnificativ continutul managementului public si modul de exercitare a acestora. Cteva aspecte sunt esentiale[26]:.obiectivul fundamental al managementului public este cresterea gradului de satisfacere a intereselor publice generale si specifice,. exercitarea functiilor publice de conducere si de executie se face de catre membri ai corpului functionarilor publici si reprezentanti ai partidelor politice cstigatoare n scrutinul electoral,.influenta majora a cadrului legislativasupra continutului proceselor de management si de executie si asupra unor componente importante ale sistemului de management din institutiile publice,. existenta unuicadru legislativ uniccare precizeaza drepturile si obligatiile functionarilor publici de cariera ntr-o tara, indiferent de domeniul n care acestia activeaza,. existenta uneiierarhii bine determinate pentru functionarii publiciintegrati n sistemul carierei etc.Existadoua categorii de functii ale managementului n institutiile din sectorul public: functii ale managementului publicgeneral valabilesifunctii specificepentru fiecare domeniu distinct al sectorului public: administratie, sanatate, nvatamnt, asistenta sociala, cultura etc.Functia de previziuneconsta n ansamblul proceselor de management desfasurate n institutiile publice prin care se determina principalele obiective ale acestora n strnsa interdependenta cu cele ale altor institutii din sectorul public si n functie de nevoile publice generale si specifice, modalitatile de realizare si resursele necesare. n ceea ce priveste functia de previziune, specialistii n domeniul managementului public au un punct de vedere comun: toti considera aceasta functie ca una din cele mai importante functii ale managementului public.Functia de organizare-coordonarea managementului public consta n ansamblul proceselor de management prin care se proiecteaza si se armonizeaza componentele cadrului organizatoric intern necesar realizarii obiectivelor previzionate n institutia publica si n domeniul n care aceasta se ncadreaza.Functia de administrarea managementului public consta n ansamblul proceselor de management prin care se gestioneaza resursele umane, materiale, financiare si informationale existente si atrase n institutia publica n procesul de realizare a obiectivelor previzionate.Functia de motivareconsta n ansamblul proceselor de management prin care resursele umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate.Functia de control-evaluarea managementului public consta n ansamblul proceselor de management prin carese compararezultatele obtinute cu obiectivele previzionate,se verificalegalitatea activitatilor desfasurate n cadrul si n afara institutiei publice,se masoara si analizeazaabaterile sise identificamodalitatile de corectare sau amplificare a cauzelor care le-au determinat.

1.2 Necesitatea cunoasterii managementului publicGreselile trecutului, pe de o parte, si ritmul foarte lent n care au nceput n ultimii douazeci de ani ai secolului trecut schimbarile majore n procesele de management si de executie din institutiile publice si n comportamentul organizational, au efecte majore si astazi n sistemele administrative din tarile dezvoltate. De altfel, la vremea respectiva analistii pentru sectorul public au aratat n lucrarile lor dimensiunile crizei si implicatiile pe care aceasta le-ar putea avea pe termen mediu si lung asupra sistemului administrativ.A aparut astfel nevoia de schimbari majore n sectorul public, n general si n modul de administrare a institutiilor statului, n special, astfel nct acestea sa fie eficiente si sa satisfaca deplin interesele cetatenilor, asteptarile lor, nevoile lor.Grupuri reprezentative de cercetatori din tarile dezvoltate au considerat ca a sosit momentul ca rezultatele investigatiilor si studiilor elaborate de ei n ultimul deceniu sa fie publicate. Au sperat ca liderii interesati ai administratiilor occidentale vor aprecia efortul lor si vor ntelege de ce sistemul trebuia schimbat si cum ar trebui sa aiba loc schimbarile necesare. n acea perioada s-a declansat o strategie ofensiva a specialistilor n domeniul managementului public asupra marilor conducatori ai administratiilor din tarile dezvoltate. Rezultatul confruntarii a fost aparitia unui nou domeniu al stiintei managementului, managementul public si a unui nou mod de perceptie si abordare a aparatului administrativ dintr-o tara. Mai concret, aparatul birocratic, care a functionat mai bine de 50 de ani, trebuia orientat potrivit unor noi principii.[1]Mutatii fundamentale nu puteau fi facute de aceiasi teoreticieni si practicieni care aveau un mod de gndire si comportamen 22522y2423w t traditional, rigid, bazat pe principiile birocratice ale gndirii formaliste promovate de binecunoscutul sociolog german Max Weber. Atunci, n fata argumentelor specialistilor n domeniul managementului public, practicienii au nteles un adevar esential si elementar, anume faptul ca un sistem nu poate deveni functional si eficient n acelasi timp si nu-si poate realiza misiunea pentru care a fost creat doar pe baza unui pachet de legi, a unor reguli, norme si regulamente elaborate de juristi, aplicabile si/sau aplicate n baza unor perceptii oarecare de catre persoane cu pregatire generala. Era nevoie de orientarea sistemului catre noile valori ale managementului public, care sa asigure functionarea eficienta a structurilor administrative create pentru a satisface nevoile cetatenilor, interesele generale si individuale ale membrilor comunitatii, perceputi drepti clienti ai unei imense piete reprezentate de societate n ansamblul ei si de fiecare unitate administrativ teritoriala n parte.

1. Managementului public

Managementul modern reprezint sinteza dintre tiin, practic i art. n evoluiasa, conceptul de management i-a mbogit coninutul de-a lungul unui proces dedurat. A. Mackensie arat c managementul este procesul n care managementulopereaz cu trei elemente fundamentale idei, lucruri i oameni, realiznd obiectivulprin alii 1. Jean Gerbier consider c managementul nseamn organizare, arta de aconduce, de a administra2. Ion Petrescu, ntr-o lucrare de sintez (Management) scria: managementuleste ansamblul activitilor, disciplinelor metodelor, tehnicilor care nglobeaz sarcinileconducerii, gestiunii, administrrii i organizrii societii comerciale (regiei autonome)i vizeaz ca, prin adoptarea deciziilor optime n proiectarea i reglarea proceselormacroeconomice, s antreneze ntregul colectiv de salariai pentru a lucra ct maiprofitabil, pentru a organiza schimbri capabile s asigure unitii un viitor trainic ieficace pe plan economic i social 3. Ovidiu Nicolescu, n lucrarea Management este de prere c managementulrezid n studierea proceselor i relaiilor de management din cadrul lor, n vedereadescoperirii de noi sisteme, metode, tehnici i modaliti de conducere, de natur sasigure ridicarea eficieneiTranziia spre economia de pia a determinat profunde mutaii n toate domeniilevieii sociale, inclusiv n sectorul public. Prin coninutul su, managementul publicreprezint suportul teoretic i practic necesar implementrii schimbrilor n instituiilepublice.Calitatea procesului de management i de execuie din instituiile publice esteinfluenat n mod direct de nivelul de pregtire general i managerial a funcionarilorpublici, iar managementul public contribuie decisiv la aceasta.

1.1. Necesitatea cunoaterii managementului public

Cunoaterea managementului public permite identificarea i analiza structurilor dininstituiile publice, a relaiilor care exist ntre componentele acestora, a rolului fiecreiuniti n cadrul sistemului, a sarcinilor, competenelor i responsabilitilor care revinmanagerilor publici.Managementul public definete principiile i regulile de organizare a sistemuluiinformaional n instituiile publice, particularitile procesului de culegere, nregistrare,stocare, transmitere i prelucrare a informaiilor care circul n cadrul sistemului demanagement al instituiilor administrative.Managementul public ofer posibilitatea cunoaterii principalelor metode i tehnicipentru nelegerea i perfecionarea continu a proceselor de management i de execuiedin instituiile publice i a stilului de management al funcionarilor publici permanenii/sau alei din sectorul public.

1.2 Conceptul de management public

n literatura de specialitate, n mod frecvent ntlnim noiuni ca administraie,administraie de stat, activitate executiv, autoritate executiv, autoritate administrativi mai puin management public.Astfel, unii autori precizeaz c termenul administraie desemneaz oactivitate a unei persoane, care ajut la realizarea unui obiectiv; ali autori consider cadministraia local, n baza principiului autonomiei locale, este, n esen, administraiepublic i nu administraie de stat. Specialitii francezi sunt de prere c autoritateaadministrativ este reprezentat de o persoan sau de un grup de persoane, funcionaripublici care au competene precizate de lege pentru a aciona n sensul aplicriiconinutului legilor publice.ntr-o colecie recent de eseuri Hyde i Shafritz ncearc s contureze odefiniie a managementului public. Ei sunt de prere c managementul public studiaz olarg problematic integrat n domeniul administraiei publice i vizeaz metodele,tehnicile manageriale, activitatea i priceperea cu care acestea sunt utilizate pentru atranspune ideile i politica n programe de aciune.OVERMAN susinea n lucrrile sale, c managementul public se difereniaz deadministraia public deoarece:- trateaz problematica executrii funciilor managementului adaptate laspecificul sectorului public;- urmrete orientarea activitii desfurate n sectorul public, pe criterii deeficien;- abordeaz, cu precdere, nivelul de mijloc al structurii sistemuluiadministrativ;- are tendina de a generaliza problematica ampl a managementului nsectorul public;- se afl n strns legtur cu managementul tradiional ca tiin i cu altedomenii distincte: tiina politic, sociologia.Prin urmare, managementul public nu numai c abordeaz aspecte ca sistemul demanagement n instituiile publice, resurse umane, eficiena pe care administraiapublic local le menioneaz ca pri ale aceluiai ntreg, ci analizeaz modul deexercitare a funciilor de management, ntr-un context bine definit de administraiapublic.Managementul public reprezint ansamblul proceselor i relaiilor demanagement, bine determinate, existente ntre componente ale sistemului administrativ,prin care, n regim de putere public, se aduc la ndeplinire legile i/sau se planific,organizeaz, coordoneaz, gestioneaz i controleaz activitile implicate nrealizarea serviciilor care satisfac interesul public.Prin definiie, se accentueaz urmtoarele caracteristici ale managementuluipublic:- managementul public reunete un ansamblu de procese i relaii demanagement, care apar ntre componentele sistemului administrativ;- obiectul managementului public este satisfacerea interesului public princrearea unui cadru instituional corespunztor care s permit aplicarea actelornormative;- procesele desfurate n sectorul public sunt att procese de management, ct i, de execuie;- relaiile de management din instituiile publice reprezint raporturile careapar n sistemul administrativ. n administraia de stat, acestea se realizeaz n regim deputere public, adic prin intermediul prerogativelor acordate de Constituie i actelenormative care fac s prevaleze interesul public general atunci cnd acesta este nconflict cu interesul particular.Concluzionnd, definim managementul public ca fiind o disciplin specializatcare are ca obiect cunoaterea proceselor i relaiilor de management din administraiapublic n toat complexitatea lor n vederea formulrii de principii i legaliti pentruperfecionarea permanent a organizrii i funcionrii structurilor administrative, nfuncie de valorile puterii politice, de necesitile economico-sociale, de gradul denzestrare tehnic, de nivelul general de cultur i civilizaie, cu scopul realizrii unorservicii publice eficiente, corespunztoare nevoii sociale generale i satisfaceriiinteresului public.1.3Caracteristicile managementului public

Multidimensionalitatea managementului public, determin o serie decaracteristici care contribuie la o bun nelegere a coninutului acestuia. Figura de maijos (nr.2) schieaz caracteristicile managementului public:A. Caracterul integrator. Managementul public studiaz modul de conducere ainstituiilor publice dintr-o societate n sensul larg al termenului, integrnd elemente dintoate domeniile vieii sociale: nvmnt, administraie, asisten social.B Caracterul de diversitate. Managementul public are un caracter de diversitate,deoarece exist instituii cu competen material general i instituii cu competenspecial, instituii centrale i locale. Astfel, alturi de o teorie general amanagementului public, care formuleaz principii i legaliti valabile pentru ntreagaadministraie public, att central ct i local se poate delimita o ramur amanagementului public n administraia public central de stat, respectiv o ramur amanagementului instituiilor publice locale autonome, dar i o a treia parte referitoare lamanagementul celorlalte categorii de uniti sociale, care aparin sectorului public.C. Caracterul complex. Managementul public are un caracter complex ntructreunete elemente specifice managementului n diferite domenii care aparin sectoruluipublic: nvmnt, cultur, asisten social, sntate.D. Caracterul de sintez. Managementul public preia din alte domenii concepte,metode teorii, care sunt folosite cu succes de funcionarii publici. Prin urmare, estenecesar o adaptare a cunotinelor din sociologie, psihologie, statistic, drept,economie la particularitile sectorului public.

1.4Abordri majore ale managementului public

Exist trei abordri cu privire la managementul public cunoscute pe planmondial:1. abordarea politic2. abordarea legal3. abordarea managerial1. Abordarea politic a managementului public pune accent pe valori careprezentativitate, sensibilitate, receptivitate, considerndu-se c acestea sunt esenialepentru meninerea democraiei constituionale i pot fi integrate n managementulpublic. n acest context, abordarea politic pune accentul pe avantajele pluralismuluipolitic, reprezentat n managementul public.Pe plan mondial, aceast abordare a fost explicat i susinut de Wallace Sayrecare consider c problema fundamental ntr-o societate democratic esteresponsabilitatea pentru un control total.Aceast abordare a atras observaiile diverilor specialiti americani, care i-auconcentrat n mod deosebit atenia, asupra gradului n care funcionarii publici cufuncie de conducere particip la politica public.1. Abordarea legal a managementului public.Aceast abordare a fost uneori minimizat ca importan n special de reprezentaniiabordrii manageriale. n S.U.A., ns abordarea legal este definit ca fiind una dintrecele mai importante abordri pentru nelegerea i definirea managementului public.Abordarea legal a managementului public reunete trei valori:- Prima se refer la procedura utilizat pentru a desfura proceseleadministrative. Aceasta trebuie s fie precis definit deoarece este recunoscut cavaloare care nu poate fi limitat la un singur set de cerine sau standarde;- A doua valoare se refer la drepturile individuale reale ale fiecrui funcionarpublic;- A treia valoare se refer la aspectele juridice, care influeneaz rezultateleconflictelor aprute ntre persoanele private i stat.-3. Abordarea managerial a managementului public.nelegerea acestei abordri este condiionat de cunoaterea teorieimanagementului tiinific i a abordrii birocratice.A. Teoria managementului tiinific.Managementul tiinific este reprezentat, n principal de Frederick W. Taylor, soiiFrank i Lillian Gilberth i Harrington Emerson.Concepia lui Taylor, expus n lucrarea sa fundamental, Principles of ScientificManagement (1911) poate fi sintetizat n 11 principii, dup cum urmeaz:1. nlocuirea metodelor tradiionale, bazate pe experien prin metode tiinifice,fundamentate pe analiza tuturor elementelor produciei, structurilor, proceselor imecanismelor;2. Selectarea salariailor pe baza unor metode fundamentate n mod tiinific,antrenarea i instruirea lor;3. Colaborarea ntre salariai i administraie n scopul aplicrii unor principii deorganizare tiinific a ntregii activiti;4. Diviziunea muncii intelectuale i fizice;5. Amplificarea coninutului economic al muncii cadrelor tehnice;6. Analiza procesului de munc prin descompunerea n elemente componente;7. Evidena strict a timpului de munc i normarea muncii;8. Unificarea i standardizarea S.D.V.-urilor, proceselor tehnologice;9. Controlul tehnic al operaiunilor tehnologice;10. Aplicarea salarizrii n acord pe baza unor indicatori specifici;11. O strict delimitare ntre funciile de conducere i cele de execuie.Este interesant, de asemenea, punctul de vedere al lui Taylor cu privire la rolulleadershipului n cadrul organizaiei. Abordarea leadershipului s-a modificatconsiderabil n timp, acest termen fiind definit n diverse moduri. De fapt, leadershipulreprezint abilitatea managerului unei ntreprinderi de a determina sau influena una saumai multe persoane s acioneze mpreun cu perseveren i competen pentrurealizarea unui obiectiv comun. La baza leadershipului se afl spiritul de echip, definitca fiind starea ce reflect dorina oamenilor de a gndi, simi i comporta armonizat nvederea realizrii unui scop comun.B. Abordarea birocratic.Aceast abordare, l are ca reprezentant pe Max Weber, considerat a fi fondatorulmanagementului birocratic. Principalele elemente ale organizrii birocratice, conturaten lucrarea sa reprezentativ: The Theory of Social and Economic Organizations sunturmtoarele:- diviziunea muncii i definirea clar a autoritilor i responsabilitilor n procesulcomplex de realizare a obiectivelor organizaiei;- compartimente specializate i sarcini bine precizate n cadrul acestora;- ierarhia bine determinat n cadrul organizaiei care s asigure coordonarea activitilordin compartimentele specializate;- selectarea i promovarea persoanelor pe baza calificrii tehnice prin examinare, nconcordan cu pregtirea i experiena;- emiterea actelor administrative i a deciziilor numai n scris;- separarea managementului de proprietarii organizaiei;Abordarea managerial implic un nalt grad de formalizare a structurii i, nacest sens, pentru fiecare angajat se precizeaz sarcinile, competenele iresponsabilitile, selecia angajailor realizndu-se n funcie de abilitatea acestora.1.5 Domeniul managementului public

nelegerea acestui domeniu distinct presupune cunoaterea unor aspecteparticulare, menite s permit o prezentare a cadrului general, n care se deruleazprocesele de management din administraia public din Romnia. Exist dou sectoarecare ofer servicii publice: sectorul public, i n acest caz se vorbete de administraiapublic, i sectorul privat, iar n acest caz se vorbete de instituii, organizaiiparticulare.

1.6 Caracteristicile domeniului managementului public1.6.1. Interesul public

Scopul managementului public n instituiile administraiei publice estesatisfacerea interesului general, fr a se avea n vedere un profit material, n timp cemanagerii din organizaiile particulare urmresc n mod constant un ctig material.Este foarte important de precizat c obiectivul unei instituii publice este servireainteresului public. n acest sens, precizm referitor la interesul public urmtoarele:- presupune existena unui cadru legislativ care s precizeze limitele de aciuneale funcionarilor publici pentru satisfacerea nevoii sociale;- are un anumit grad de generalitate;- i schimb coninutul n diferite perioade istorice.

1.6.2. Serviciul public

Corelat cu conceptul prezentat anterior, serviciul public poate fi definit ca unansamblu de activiti organizate i autorizate de administraia public pentru asatisface nevoi sociale n interes public. Nevoile sociale sunt nelimitate i difer dupcele mai variate criterii: geografice, culturale, economice, de vrst, sex, grad decivilizaie. Sistemul de nevoi este diversificat i nu se poate reduce numai la serviciilepublice ale instituiilor administrative. Prin urmare, devine evident necesitatea de aoferi servicii publice de ctre instituii/organizaii particulare a cror funcionare trebuies fie autorizat de instituiile din cadrul sistemului administrativ.Principalele caracteristici ale serviciului public sunt:- satisface o utilitate social;- se afl ntr-un raport juridic continuu cu administraia public care l-anfiinat i care-l conduce;- furnizeaz bunuri i/sau servicii care satisfac interesele unui grup sau alesocietii;- este supus unui regim juridic, reglementat de principii de drept public, care-ldifereniaz de acelea ale ntreprinderilor particulare.n practic se pune problema administrrii serviciului public care poate ficontrolat direct sau indirect de reprezentanii instituiilor publice care au, potrivit legii,autoritate public.Clasificarea serviciilor publice poate fi realizat dup urmtoarele criterii:1. Dup criteriu juridic exist:a. servicii publice administrative, acestea sunt reprezentate de o activitate sau unansamblu de activiti, prin care instituiile din sistemul administrativ acioneaz ntr-uncadru legislativ bine determinat, pentru a satisface interesul general i/sau individual almembrilor unei societi;b. servicii publice industriale i comerciale.2. Din punctul de vedere al modului de cooperare la satisfacerea interesului publice potdistinge:a. servicii publice la realizarea crora nu sunt implicate persoane din rndulclienilor i care au drept scop satisfacerea direct i individual a particularilor. Npractic, aceste servicii sunt variate i cuprind servicii industriale i comerciale, serviciisociale, precum cele din domeniile: nvmnt, sport, cultur dar i serviciiadministrative. Aceast categorie de servicii se realizeaz prin: stabilimente publice; acestea sunt servicii publice oferite de o instituiepublic care dispune de un patrimoniu distinct i se constituie ca o tehnic, un procedeupentru a realiza o mai bun satisfacere a interesului general; stabilimente de utilitate public n domeniul nvmntului, al asisteneisociale, acestea sunt instituii create din iniiativa particular, cu fonduri private i frscop lucrativ pentru satisfacerea unui interes general, ca de exemplu: universitileprivate, teatrele particulare.b. serviciile publice la realizarea crora particip indirect i alte persoane frca beneficiarul s intre n contact cu serviciul respectiv; n acest caz, clientul esteutilizator i nu beneficiar. (Ex: ntreinerea reelei de drumuri).c. servicii la realizarea crora sunt implicate persoane din rndul cetenilor i,sunt destinate ntregii colectiviti umane, fr ca indivizii s cunoasc n modindividual rezultatul (ca de ex: aprarea naional, serviciul diplomatic ).3. Din punctul de vedere al nivelului la care se realizeaz exist:a. servicii publice naionale;b. servicii locale care se organizeaz la nivel de judee, comune.4. Din punctul de vedere al formei de proprietate exist o diferen ntre:a. serviciile publice monopolizate, oferite de instituiile administrative care deini monopolul asupra activitilor respective;b. serviciile publice realizate de agenii economici publici i/sau privai; aceastcategorie de servicii sunt oferite att de instituii publice, ct i de organizaii private.Trebuie reinut faptul c nu orice activitate de interes public este serviciu public, cinumai acele activiti, care, sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoi socialeapreciate de puterea politic ca fiind de interes public. n acest context, este importantde explicat conceptul de putere public, respectiv n ce const puterea managerilor i aautoritilor administrative.

1.6.3. Puterea public

Puterea public reprezint ansamblul drepturilor speciale pe care le are o instituieadministrativ, n sens de autoritate care reprezint i apr interesul public i care, nmod obligatoriu, trebuie s se impun interesului particular. Prin urmare, instituiileadministrative emit cate de autoritate, care se execut din oficiu i/sau aplicnd direct,dac este nevoie, msuri administrative de constrngere cu caracter preventiv, desanciune sau de execuie silit.Puterea public are n vedere respectarea legilor, n acest sens precizm:- legea este cadrul general, de baz, care delimiteaz domeniul deaplicativitate al managementului public;- principiul legalitii este principiul fundamental al managementului public;- aplicarea legii presupune i adoptarea de acte normative de ctremanagementul instituiilor din sistemul administrativ;- actele administrative normative au for juridic inferioar legii i seierarhizeaz n funcie de poziia i competena instituiilor care le-a emis.

1.7.Organizarea instituiilor publice

Organizarea managerial are o sfer larg de cuprindere. Ea vizeaz n moddeosebit organizarea ansamblului activitilor unei organizaii, avnd menirea de a creacadrul necesar aciunii eficiente a salariailor i armoniza activitile care au loc nfiecare domeniu distinct al ntreprinderii.Remarcm c organizarea managerial se bazeaz, pe de o parte, pe diviziuneamuncii pe orizontal, care duce la precizarea i fixarea atribuiilor i sarcinilor ce revinsalariailor i, pe de alt parte, pe diviziunea muncii pe vertical, care asigur stabilireaunor niveluri de autoritate i precizarea raporturilor dintre ele.

1.7.1Conceptul de organizare

Termenul de a organiza provine din limba francez (organiser) i nseamn aaciona metodic pentru asigurarea desfurrii eficiente a unor activiti14. Nu se poatedesfura o activitate eficient n cadrul unei colectiviti fr existena unei anumiteordini n ce privete divizarea sarcinilor, stabilirea de responsabiliti, precizarealegturilor ntre acestea.Cei ce vor s coopereze vor lucra mpreun mult mai eficient dac vor cunoatece trebuie s fac, ce activiti de munc le revin n parte din ansamblul activitilorcolectivului i care este rolul lor, n raport cu ceilali. Acest lucru are valabilitate att ndomeniul afacerilor, ct i n cel guvernamental. S proiectezi i s menii sistemul deroluri n organizaie este fundamental pentru organizarea managerial15.Organizarea managementului public reprezint un ansamblu de procese prin carese delimiteaz elementele componente ale sistemului, se precizeaz sarcinile icompetenele care revin componentelor acestuia, precum i relaiile care se stabilescntre ele n cadrul i n afara sistemului.n funcie de nivelul la care se desfoar procesele se disting:5. Organizarea compartimentelor unei instituii din administraia public;6. Organizarea instituiei ca ntreg;7. Organizarea sistemului administraiei de stat.n funcie de obiectul organizrii, se delimiteaz:1. Organizarea structurii, conine modul de reprezentare i dispunere aelementelor sistemului administrativ ca ansamblu de instituii.2. Organizarea proceselor, care const n stabilirea sarcinilor, competenelor iresponsabilitilor componentelor sistemului i a relaiilor dintre persoane,compartimente, dintre administraie i persoane din afara acesteia, n vedereadesfurrii unor procese eficiente i satisfacerii cerinelor sociale.Aadar, organizarea n administraie are ca scop crearea condiiilor pentrundeplinirea atribuiilor i realizarea sarcinilor care revin instituiilor i funcionarilorpublici din cadrul sistemului administrativ.Eficiena organizrii ns se apreciaz dup rezultatele acesteia i se regsete neficiena activitii din administraia public.Amploarea i complexitatea organizrii sunt dependente de nivelul la care serealizeaz aceasta. Cu ct instituia din administraia public are o sfer mai larg deatribuii, competene i responsabiliti, cu att i organizarea acesteia este maicomplex.n ceea ce privete organizarea instituiilor publice din administraie exist treiabordri fundamentale:1. Abordarea lui Max Weber2. Abordarea Frederick Taylor3. Abordarea lui Henry Fayol.1. Abordarea lui Max WeberWeber considera c, n general procesele administrative evolueaz n progresiegeometric spre raionalismul tehnologic, ceea ce nseamn c pe msura evoluieiideile devin sistematice. Prin urmare Weber susinea c birocraia un element major naceast evoluie complex (ideile de baz a lui Weber cu privire la modul n carebirocraia afecteaz sistemele administrative din diferite ri le-am prezentat n capitolulII ale cursului )..n opinia lui Weber, munca de funcionar public poate nsemna o carier carepermite valorificarea capacitii individuale de munc pe o perioad ndelungat.2. Abordarea lui Frederich Taylorn cadrul acestei abordri, Taylor a acordat o atenie deosebit departamentelorfuncionale n care se desfoar cu precdere activitile de planificare.Departamentul de planificare ar trebui s se ocupe de organizarea activitilor, demodul de folosire a timpului i costurile necesare desfurrii activitii, disciplina lalocul de munc. (Precizm c, contribuia lui Taylor la dezvoltarea managementuluitiinific a fost analizat detaliat pe parcursul capitolului al II-lea).3. Abordarea lui Henry FayolHenry Fayol (1841-1925), considerat creatorul managementului administrativ, aabordat problemele managementului din punctul de vedere al ntreprinderii n ansamblulei. El a evideniat pentru ntia oar funciile ntreprinderii tehnic, comercial,financiar, de securitate, de contabilitate, administrativ-, artnd c ntre acestea existo strns interdependen i c, importana lor poate fi diferit n raport cu naturaactivitilor sau tipul ntreprinderilor.Detaliind coninutul funciei administrative, Fayol identific cinci atribute aleacesteia prevederea, organizarea, comunicarea, coordonarea i controlul care au fostpstrate pn n prezent n teoria modern a managementului.n managementul public, aplicativitatea ideilor lui Fayol se bazeaz pe cele cincielemente enunate anterior. El a acordat o atenie deosebit structurii organizatorice,conturnd clar modul n care autoritatea i responsabilitatea se coreleaz. Fayolconsider, c n orice tip de organizaie, angajaii trebuie s-i cunoasc bine poziiile nstructura organizatoric, iar managerii trebuie s-i asume responsabilitile pentrupropriile aciuni. Principala lucrare a lui Henry Fayol, intitulat AdministrationIndustrielle et Generale, aprut n anul 1911, este i n prezent una dintre crile dereferin n teoria managementului.