Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

ProiectRoma – De la oras antic la orasul de azi

Prof: Opritescu Mihail

Curs: Cultura si civilizatie europeana

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Roma - De la oras antic la orasul de azi

Legenda lui Romulus si Remus

Romulus și Remus (771 î.Hr.- 5 iulie 717 î.Hr. Romulus) (771 î.Hr.- 21 aprilie 753 î.Hr.

Remus), fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei

Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei înregistrate de către Plutarh

și Livius, Romulus a servit ca primul Rege al Romei.

Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locației viitorului lor oraș, pe care

Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar că a

creat Legiuni romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș prin răpirea femeilor

triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat mixtura sabinelor și romanilor într-un singur popor.

Romulus avea să devină cel mai mare cuceritor al Romei antice, adăugând mari teritorii și popoare sub

dominația Romei. După moartea sa, a fost zeificat ca zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman.

În zilele noastre, referirile asupra sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.

Fondarea Romei

Odată cu moartea lui Amulius, orașul se liniștește și oferă coroana lui Romulus și lui Remus.

Gemenii refuză, însă, tronul atâta vreme cât bunicul lor se afla încă în viață și refuză și traiul în oraș ca

supuși. Astfel, după restaurarea domniei lui Numitor și onorarea cuvenită a mamei lor Rhea Sylvia, cei

doi părăsesc Alba Longa pentru a fonda propriul oraș pe pantele Colinei Palatine. Înainte de a părăsi

Alba Longa, însă, iau alături de ei sclavi fugari și toate celelalte persoane care doreau o a doua șansă

de a trăi.

Însă odată cu sosirea celor doi la Colina Palatină, ei se ceartă asupra poziției exacte a viitorului

oraș. Romulus dorea construirea orașului pe Colină, dar Remus era în favoarea construirii sale pe

Colina Aventină, mai ușor de fortificat. Cei doi convin să cadă de acord prin testarea abilităților

fiecăruia drept auguri și prin voia zeilor. Fiecare dintre ei se așază pe pământ, departe unul de celalalt

și, privind spre cer, Remus vede șase vulturi, în timp ce Romulus doisprezece. De atunci, romanii

considerau vulturii drept fruntașii măsurătorilor de auguri în zborul păsărilor.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Remus se înfurie de victoria lui Romulus, iar atunci când ultimul dintre ei începe săparea

tranșeei unde avea să treacă pereții orașului său (21 aprilie 753 î.Hr.) Remus ridiculizează unele părți

din munca sa și obstrucționează dezvoltarea. La final, Remus sare peste tranșee, un semn rău, din

moment ce aceasta implica faptul că orașul era ușor de pătruns. În acel moment, Romulus îl ucide pe

fratele său. Și Faustulus este ucis în bătălia ce a urmat la scurt timp. Odată cu încetarea acesteia,

Romulus îl îngroapă atât pe Remus, cât și pe Faustulus; apoi continuă să construiască orașul. Îl

numește Roma,după numele său și-l servește drept primul rege.

După completarea construirii orașului, Romulus divide oamenii Romei care erau capabili de

luptă în regimente a câte 3000 infanterie și 300 cavalerie. El numește aceste regimente legiuni. Restul

oamenilor devin populus ai Romei și din rândurile acestora Romulus alege personal 100 dintre cei mai

nobili oameni pentru a servi într-un consiliu al orașului. Pe aceștia îi numește patricieni, iar consiliul

devine Senat roman. Numirea patricienilor nu era doar din prisma faptului că erau părinții fiilor

legitimi, dar și pentru că intenționa ca mai marii și bogații să-i îngrijească pe cei slabi și săraci precum

tații își îngrijesc fiii.

Romulus creează reputația Romei drept un azil pentru toți cei care doreau o viață nouă. Din

această cauza, Roma atrage o populație de exilați, refugiați,criminali, ucigași și sclavi fugari. Populația

Romei crește atât de tare încât orașul ocupa cinci dintre cele șapte coline ale Romei: Colina

Capitoliului,Colina Aventină, Colina Celiană, Colina Quirinală și Colina Palatină. Romulus însă,

vedea ivindu-se o problemă. Văzând orașul său umplându-se cu străini, puțini dintre aceștia având

neveste, Romulus a decis că era nevoie să umple orașul său și cu femei.

Pentru a rezolva problemele sale, Romulus ține un festival, Consualia, invitând tribul vecinilor

sabini pentru a asista la eveniment. Sabinii au venit în mase, aducându-și și fiicele la festival. Romulus

își planificase să răpească femeile sabine și să le ducă la Roma pentru cetățenii săi. Când Sabinii au

ajuns, Romulus s-a așezat în rândurile senatorilor săi, îmbrăcat în veșminte de culoare roșu închis.

Semnalul că acum era momentul de a acționa era ridicarea și îndoirea mantiei, iar apoi aruncarea

acesteia în jurul său. Armați cu săbii, mulți dintre adepții săi stăteau cu privirea ațintită către Romulus,

iar când acesta a dat semnalul, nobilii au scos săbiile din teacă și au început să zbiere, capturând fiicele

sabinilor, dar permițând și încurajând bărbații să scape nevătămați. În total, aproximativ 700 de femei

sabine au fost capturate și duse la Roma. Acest eveniment este amintit în variate opere de artă

intitulate "Răpirea femeilor sabine". Astfel s-a înființat Roma.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Roma Antica

Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între

753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut

de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și

întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața

invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului

Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu

Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții

importante în organizarea politică și administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură,

limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii

moderne.

Regatul Roman

753 î.Hr. – 510 î.Hr.

Republica Romană

510 î.Hr. – 27 î.Hr.

Imperiul Roman27 î.Hr. – 476 / 1453 d.Hr.

Regatul Roman - Perioada monarhiei 753 î.Hr. – 510 î.Hr.

Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale de la Fondarea

Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, până la expulzarea lui Lucius Tarquinius

Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii Romane. După legendă, orașul Roma a fost întemeiat în

anul 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, care au fost crescuți de către o lupoaică. În legenda romană,

când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste

Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând orașul

Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus și Remus, care au

purces la fondarea Romei în 753 î.Hr .

Republica Romana – Perioada Republicii 510 î.Hr. – 27 î.Hr.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor sale din 510 î.Hr.

până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul 44 î.Hr., anul numirii lui

Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui

Octavianus titlul de August. Orașul Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de

coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba latină și granița de

sud a Etruriei, unde trăiau etruscii, care erau de origine necunoscută.

Imperiul Roman – Perioada Imperiului 27 î.Hr. – 476 / 1453 d.Hr.

Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie statul roman în

secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub Gaius Iulius Caesar Octavianus. Deși

Roma deținea un imperiu cu mult înainte de autocrația lui Augustus, statul pre-augustian este descris,

în mod convențional, ca Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la

Marea Mediterană, precum și regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost

detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat,

ce se afla la Constantinopol. Imperiul Bizantin a continuat să existe, deși își micșora încet-încet

teritoriul, până în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare

din vest (Regatul Franc și de Națiune Germană) și din est (țaratele ruse) foloseau titluri preluate din

practicile romane chiar și în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat,

cu mici diferențe, de toate statele europene post-romane în activitatea de guvernare, drept și

organizarea justiției, tipul de arhitectură și în multe alte aspecte ale vieții.

Căderea imperiului și Evul Mediu

În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât

și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii

Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus în 476

d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin și jafurile barbarilor germanici. Populația ei a scăzut

până la a ajunge la doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva

înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație.

Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit

Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și

zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870;

orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu, și focar de dispute între papalitate și

Sfântul Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat

de papă la Roma, de Crăciun, în anul 800 (de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca

oraș liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală și „oraș sfânt” timp de secole,

chiar și când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică,

precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și artistic în

timpul Renașterii și Barocului, sub patronajul curții papale.

Secolele XVII-XIX

Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în

urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă

în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori pentru scurt

timp independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei

condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870,

trupele regale au năvălit în oraș, și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în1871.

Secolul XX

După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian

condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind Italia cu

Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe timpul unificării

la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de al doilea război mondial, timp în care Roma a

fost afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și

sfârșitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia și a decis crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic

italian” din timpul reconstrucției și modernizării postbelice. A devenit un oraș la modă în anii '1950 și

începutul anilor '1960, anii la dolce vita („viața cea dulce”), și o tendință de creștere a populației a

continuat până la mijlocul anilor '1980, când orașul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea,

populația a început să scadă ușor, o parte din populație mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi

fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiei din trafic și nivelului poluării. În anii

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

recenți această tendință a încetat și populația a crescut din nou, mulțumită și dinamismului cultural și

economic al orașului, și fenomenului imigrației.

Roma – Orasul de astazi

Acest oras este capitala Italiei si resedinta regiunii Lazio. Este primul oras al tarii ca numar de

locuitori: 2. 472. 540 si mare centru politic, financiar si cultural. Ca pondere in productia industriala,

Roma este depasita de alte orase italiene. Principalele ramuri sunt industria constructoare de masini si

de prelucrare a metalelor, industria radiotehnica, textila, alimentara, de pielarie-incaltaminte, chimica

si productia cinematografica.

Orasul este un adevarat "concentrat" de istorie, legendele si monumentele coexistand cu

fenomenala concentrare de populatie de aici.

Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul și Columna lui Traian. O

enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier

roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are reprezentație în Națiunile

Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum

(„Pragul apostolilor”), la città dei sette colli(„Orașul celor șapte coline”) sau pur și simplu l'Urbe

(„Orașul”), este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a

supraviețuit celui de-al doilea război mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist

și baroc în esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Arhitectura Romei – ce a devenit Roma in ziua de azi datorita istoriei

ei glorioase

Roma antică

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru

construit vreodată în Imperiul Roman. Având inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit

pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul

Roman, Domus Aurea, Panteonul,Columna lui Traian, Piața lui Traian, zonele catacombelor, Circus

Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui

Constantin, Piramida lui Cestius și Bocca della Verità.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Medievală

De multe ori trecută cu vederea, moștenirea medievală a Romei este una dintre cele mai

importante dintre cele ale orașelor italiene. Bazilici datând din era paleocreștină includ Santa Maria

Maggiore și San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea),

amândouă găzduind mozaicuridin secolul IV d.Hr.. Mozaice și fresce medievale notabile pot fi văzute

și în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati și Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie

de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie și Torre dei Conti, amândouă în apropiere

de Forumul Roman, precum și scările uriașe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.

Renașterea și Barocul

Roma a fost un centru mondial al Renașterii, al doilea doar în urma Florenței, și a fost profund

influențată de această mișcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în

Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul

guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obișnuiau să construiască

locuințe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul președintelui republicii), Palazzo

Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo

Spada, Palazzo della Cancelleria, și Villa Farnesina.

Roma este de asemenea faimoasă pentru piețele ei imense și maiestoase (de multe ori decorate

cu obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Piețele principale sunt Piazza

Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese și Piazza della Minerva.

Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, de Nicola Salvi. Alte palate

baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum și Palazzo

Montecitorio, sediul Camerei Deputaților.

Neoclasicism

În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil

arhitectonic influențat de arhitectura Antichității, a devenit influența principală asupra arhitecturii

orașului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere,

ambasade și alte agenții guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale

neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde

este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit

în timpul primului război mondial.

Arhitectură fascistă

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic

caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost inițial conceput pentru expoziția

universală din 1942, și era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziția mondială nu a

mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai

reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943),

designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele unui cartier

financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands și

La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor

Externe, a fost conceput în1935 în stil fascist.

Centrul orașului

Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele

Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma,

centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit

doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin

și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu

s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor

Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit

să-l străpungă pentru a intra în oraș în 1870.

Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensioni,[5] peste 200 de palate,[5] 900 de biserici,[5] opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința

președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe

monumente faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante.

Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Structura periferiei

Orașul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalității

moderne. Centrul istoric al orașului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale

Romei. Centrul orașului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic

în afara zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), și în limitele orașului

se află șase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic

suprafața orașului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaș în

jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul orașului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

italiene, pe G.R.A. nu se plătește taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la

Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina și Via

Appia. Via Appia modernă face legătura între centrul orașului și o serie de orășele cunoscute drept

Castelli Romani.

Vatican

Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran.

Găzduiește Piața Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost

reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei Alexandru al VII-lea,

ca o curte adecvată necesităților, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată

vedea pe Papă dându-și binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o fereastră a

Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află de asemenea prestigioasele Biblioteca

Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui

Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.

Academia de Studii Economice BucurestiMaster – Managementul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene

Bibliografie

1. Eliade/Culianu – "Dicționar al religiilor", Editura Humanitas, București, 1993.

2. Drimba, Ovidiu – "Istoria culturii și civilizației", Editura Științifică și Enciclopedică, vol. I,

București, 1984.

3. http://www.historywiz.com/romulus.htm

4. http://ancienthistory.about.com/od/leadersns/p/aa121002aRomulus.htm

5. http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Plutarch/Lives/Romulus*.html#note34

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus

7. http://whc.unesco.org/en/list/91

8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma#C.C4.83derea_imperiului_.C8.99i_Evul_Mediu

9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Vatican

10. http://travel.descopera.ro/6178558-10-atractii-ale-orasului-Roma