Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea Științe Economice si Administrarea Afacerilor

Asigurarea maritimă

Malion (Cornea) Daniela

Afaceri internaționale, anul 3

Suceava – 2013

2

Scurt istoric…

Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, existând încă din antichitate.

Apariția ei ca formă de asigurare reiese din strânsa legătură dintre comerț și navigație maritimă,descoperindu-se că atât navele cu mărfuri și oamenii sunt expuși riscurilor, iar pe ape ele sunt mult mai mari.

A fost introdusă în Marea Britanie, acum aproape 600 de ani, de către Lombarzi pentru a își proteja comerțul internațional.

În orașele italiene din Nord, Veneția si Florența, au fost internaționalizate activitățile de afaceri, care includeau activități bancare si de asigurări.

Odată cu descoperirea Americii, inițiativa în materie de comerț s-a mutat in Mediterana, iar Londra a devenit centrul mondial al activităților de asigurări.

În acele vremuri de ”pionerat” asigurările maritime nu erau realizate de către asiguratori specializați,ci de către comercianți, ca parte componentă a comerțului lor de fiecare zi, pe baza principiului mutualității.

De-a lungul unei perioade de timp, proprietarii navelor au fost aceiași cu proprietarii mărfurilor și exista o singură poliță de asigurare ce includea ambele elemente: nava și marfa, apoi s-a trecut la o specializare mai diferențiată, în funcție de interes 1.

Primele dovezi se referă la Codul lui Hammurabi, descoperit în anul 1902, care cuprind01ea 282 clauze și a fost compus de Hammurabi. Contractul era bazat pe faptul că banii (sau mărfurile) erau daţi în avans spre comercializare, în următoarele forme:

– fie sub formă de credit la o anumită rată a dobânzii pentru care creditorul nu avea dreptul să primească nici o cotă din profitul tranzacţiei comerciale,

– fie drept credite mixte şi parteneriat în care, alături de plata unei anumite dobânzi şi indiferent de rezultatul contractului, creditorul era îndreptăţit să primească o parte din profit 2.

În concluzie putem spune că asigurările maritime prezintă o serie de particularități față de alte contracte de asigurări de bunuri, în ceea ce privește interesul asigurării, riscurile asigurate, tipurile de avarii acoperite, etc.

Prima asigurare maritimă descrie garanţia dată de autorităţi în anul 215 î.d.Cr., conform căreia acestea au preluat riscul în schimbul unei prime de asigurare (în acest caz special, prima consta în o cotă parte din mărfurile necesare armatei romane), pentru a se asigura de sosirea sigură a livrărilor de bunuri, expediate de către comercianţii privaţi care erau proprietarii acestor bunuri.

1 www.wikipedia.org

2 Statin Nicolae Lungu - Asigurări de bunuri, Ed. Universității Ioan Alexandru Cuza din Iași, 2009

3

Evoluţia asigurărilor maritime este strâns legată de dezvoltarea comerţului pe mare și au influenţat în mod decisiv toate celelalte tipuri de asigurări. A concepută şi născută în Italia. În perioada Evului Mediu, asigurarea maritimă a fost “copilul” oraşelor-state italiene și ca urmare primele poliţe de asigurare maritimă sunt scrise în limba italiană.

Ca exemplu, într-o poliţă din 1385 se enumerau următoarele riscuri asigurate:

– calamităţi naturale,

– riscurile mării,

– incendiul,

– aruncarea încărcăturii peste bordul navei,

– confiscare de autorităţi locale,

– represalii,

– întâmplări nefericite sau orice alte obstacole.

Cât despre România sunt date care confirmă că în anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila şi Galaţi în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înfiinţează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale 3.

Interesul asigurărilor maritime.

3 www.ziare.com

4

Pentru început vom defini asigurările maritime :

constituie un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui mare număr de persoane fizice şi juridice la constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure.

In vederea limitării şi mai ales a compensării pierderilor materiale produse de diferite calamităţi naturale sau a celor financiare produse de accidente sau boli persoanelor care desfăşoară o muncă utilă aducătoare de venit familiei, persoanele fizice şi juridice ar trebui să-şi constituie rezerve materiale şi financiare la nivelul valorii bunurilor deţinute sau al veniturilor obţinute în perioadele de câştig maxim. Acest lucru este neeconomicos şi aproape imposibil de realizat.

De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deţinute de diverşi proprietari sau a celor care pot periclita viaţa sau integritatea fizică a diferitelor persoane fizice aducătoare de venituri familiei –unor companii specializate în asigurări şi reasigurări 4.

Acum revenim la interesul asigurărilor maritime, care este legat de nevoia acoperirii pierderilor rezultate în transportul maritim, care pot fi:

- pierderea totală sau parțială dreptului de proprietate asupra navei si a mărfii;- neobținerea dreptului de proprietate sperat dacă voiajul s-ar fi terminat cu bine;- apariția unor obligații patrimoniale;

Ca urmare, interesul asigurării maritime constă în dreptul patrimonial pe care asiguratul dorește să îl păstreze sau să îl obțină.

Principalele interese specifice asigurărilor maritime sunt:

- navele, care sunt obiect de asigurare atât în timpul călătoriilor cât și a reparațiilor, staționării în port, încărcării și descărcării mărfii;

- mărfurile transportate, interesul asiguratului ca să ajungă bine la destinație, dar și depozitarea corectă a mărfii;

- navlul, suma convenită pentru plata transportului maritim;- chiria navei 5.

Riscurile în asigurarea maritimă

4 www.ubv.ro5 Statin Nicolae Lungu - Asigurări de bunuri, Ed. Universității Ioan Alexandru Cuza din Iași, 2009

5

Riscurile maritime au ca obiect anumite daune, a căror probabilitate este, mai mult sau mai puțin, cunoscută dar, in nici un caz, nu se apropie de certitudine.

            Scopul asigurării maritime constă în asigurarea contra acelor evenimente care se pot produce și nu contra evenimentelor care trebuie să se producă.

In literatura de specialitate și în practică internațională a asigurărilor, întâlnim, frecvent, doua mari categorii de riscuri:

-   riscuri asigurabile;- riscuri excluse.

        Din categoria riscurilor asigurabile fac parte:

- riscurile obișnuite sau generale;

- riscurile speciale.

         Din grupa riscurilor obișnuite, asociate transportului pe apă, fac parte așa-numitele riscuri ale mării. Prin acestea se înțelege orice accident sau întâmplare survenite in timpul transportului maritim, indiferent dacă ele sunt sau nu rezultatul direct al acțiunilor vânturilor, valurilor.

            Cele mai importante riscuri ale marii sunt:

1.        furtuna - care poate provoca: scufundarea navei sau avarierea bunurilor transportate prin pătrunderea apei in hambarele navei;

2.        naufragiul - scufundarea navei din diferite cauze;

3.        eșuarea - punerea pe uscat a navei, împotmolirea ei pe fundul marii;

4.        coliziunea - ciocnirea a doua nave intre ele;

5.        abordajul - ciocnirea navei cu orice alt obiect fix sau plutitor;

6.        aruncarea unei părți din încărcătura peste bord, in cazul avariei comune;

7.        furtul;

8.        jaful;

9.        capturarea si sechestrarea de către dușmani,etc.

            Riscurile speciale se datorează unor cauze deosebite și se asigura separat, la cererea expresa a asiguratului, contra unor prime speciale de asigurare. Din aceasta categorie fac parte riscurile determinate de proprietățile mărfurilor, cum sunt:

   scurgerea lichidelor;    spargerea materialelor casante;

6

   încingerea cerealelor, etc.

            Tot din categoria riscurilor speciale fac parte și riscurile de război, inclusiv  războiul civil, precum si riscurile de grevă, răscoale, mișcări civile.

In grupa riscurilor de război intra:

capturarea mărfii; blocade; sechestrul; prohibirea comerciala; represaliile, etc.

            Riscurile de grevă se refera la posibilitatea distrugerii sau avarierii anumitor mărfuri de către greviști.

             Riscurile excluse sunt acele riscuri pentru care societatea de asigurare nu poarta nici o răspundere in cazul în care ele ar interveni in timpul unui transport de mărfuri asigurat.

Evaporarea lichidelor, uscarea cerealelor, moartea naturală a vietăților, sunt evenimente inevitabile, specifice naturii obiectului asigurat. Tocmai din aceasta cauza ele nu fac obiectul acoperirii prin asigurare. De asemenea, nu se acorda drept de asigurare pagubelor datorate:

întârzierii sosirii mărfurilor la destinație; lipsei unui ambalaj corespunzător;  majorității taxelor vamale din tara importatoare, etc.

Avariile navei și ale mărfii

7

În asigurările maritime avaria e determinată ca o pierdere materială, suferite de navă, marfă sau navlu în timpul operațiunii de transport, staționare, descărcare sau încarcare. Trebuie de menționat că în avarie sunt incluse și cheltuielile excepționale.

         Avariile, in funcție de natura obiectului asigurat, de intensitatea acțiunii riscurilor asigurate si de interesele pe care le afecteaza, pot fi:

- Avarie totală sau generală;- Avarie parțială;- Avarie comună

 Prin avarie totală se înșelege pierderea completă a bunului asigurat sau vătămarea integrității fizico-chimice a acestuia, până la încetarea de a mai face parte din genul de bunuri de care aparține.

Orice avarie totală este prezumată a fi pricinuită de un risc al mării, în afară de cazul în care se poate stabili cu exactitate că nava, impreună cu încărcătura de la bord, s-a pierdut într-un act de război.

         Avaria totala poate fi:

a) avarie totală reala - presupune una din următoarele imprejurări: distrugerea fizică totală a bunului asigurat prin incendiu, inundare; pierderea totală a posibilitatilor fizico-chimice ale bunurilor asigurate

(inundarea hambarelor, a incărcăturii de ciment, etc.); confiscarea bunurilor de către inamic.

b) avarie totală prezumată  - atunci când pierderea bunului asigurat este inevitabilă sau costul salvării, recondiționării si reexpedierii ar depăși valoarea bunului la destinatie, astfel incât este abandonat. Abandonul trebuie notificat asiguătorului în mod clar si necondiționat. 

        

Prin avarie parțială (particulară) se ințelege orice daună parțială suferită de bunul asigurat in mod intâmplător, fortuit, din cauza unui risc asigurat.

Pot suferi avarii parțiale atât mărfurile, cât și mijloacele de transport si navlul.

Avaria particulară la mărfuri poate lua forma:

-        unei avarii materiale,

-        a unei lipse,

-        a unei vânzări in timpul calătoriei sau la destinație,

-        a unor cheltuieli de recondiționare sau de reparare, etc.

8

Avariile particulare ale navlului se referă numai la navlul plătit la destinație, nu și la navlul plătit anticipat, care se include in prețul mărfii.

“Regulile York – Anvers” stabilesc că avem de-a face cu o avarie comună atunci când, din necesitate, in mod intentionat si rezonabil, se face un sacrificiu, o cheltuiala extraordinară pentru siguranța comună, în scopul de a ferii de primejdie bunurile angajate intr-o expediție maritima.

Pentru ca sacrificiul (cheltuielile) făcute în timpul transportului să fie recunoscute ca act de avarie comercială, este necesar ca:

primejdia, care impune măsura excepțională, să fie comună (să amenințe atât nava, cat si incărcătura);

preimejdia sa fie reala si gravă, ieșită din comun; cheltuielile făcute să aiba un caracter excepțional, adică să depășească

cheltuielile făcute, în mod normal, in cadrul obligațiilor contractuale; sacrificiul (cheltuielile) făcut să fie rezonabil și, totodata, rezultatul

unui act intenționat pentru salvarea proprietății comune.

         Condițiile de asigurare a mărfurilor, cele mai răspândite, care au devenit tradiționale în practica asigurărilor pe plan mondial, sunt condițiile:

a)    fără răspundere pentru avaria particulară (FPA) - acoperă numai daunele rezultate din pierderea totala a intregii încărcături sau a unei parți a acesteia, precum si daunele de avarie particulară;

b)   cu răspundere pentru avaria particulară (WPA) - acoperă daunele rezultate din avaria totală sau parțială a intregii incărcături sau a unei părți a acesteia, pricinuită de anumite riscuri, specificate în mod expres in polița de asigurare (incendii, trăsnet, furtună, explozii, naufragiu, etc.);

c)    cu timpul, ascutirea concurentei pe piata asigurarilor maritime si insistentele comerciantilor, care cereau un mod de protectie mai larg, mai cuprinzator, au dus la practicarea conditiei “toate riscurile” (all risks). In fapt, aceasta conditie acopera, indiferent de amploarea lor, daunele rezultand din avaria totala sau particulara a intregii incarcaturi sau a unei parti a acesteia, care a avut loc din orice cauza, cu exceptia riscurilor special enumerate in polita de asigurare.

         

9

Prima de asigurare.

Prima de asigurare depinde de specificul mărfurilor, de varietatea riscurilor, de frecvența acțiunilor și de daunele posibile pe care aceste riscuri le-ar genera.

         La stabilirea primei de asigurare societățile de asigurare se bazează pe analiza următorilor factori, dar pentru prima de asigurarea navei se ține cont de :

- vechimea navei (anul de construcție) și clasificarea navei;- tonajul navei;- materialul de construcție;- gradul de periculozitate al mărfii transportate;- limitele de navigație (fluvială, pe ocean, lângă insule);- tipul de propulsie ( cu pânze, motoare, nucleară)

Nivelul primei pentru asigurarea mărfii transportate este influențat de factori ca:

- natura mărfii;- tipul de ambalaj și calitatea acestuia;- ruta de transport, factor care influențează și prima de asigurare a navei ( Triunghiul

Bermudelor);- durata transportului;- sezonul și emisfera în care se efectuează transportul maritim;- mărimea, greutate și valoarea mărfii;- statistica daunelor potențialului asigurat în trecut; 6

6 Caraiani G,. Tudor M., Asigurări, Editura Lumina Lex, 2001

10

Asigurarea mărfurilor de transport maritime (cargo)

Interesul în asigurarea navei îl au, după caz, proprietarii sau administratorii acesteia, armatorul sau navlositorul când nava este angajată după un contract.

Obiectul asigurării îl constituie: navele comerciale, de pescuit, alte ambarcaţiuni asimilate navelor (remorchere plutitoare, şalupe, şlepuri) şi întregul ansamblu de maşini şi instalaţii, precum şi navlul, cheltuielile privind exploatarea navelor asigurate şi navelor aflate în construcţie în şantierele navale (interesul fiind manifestat de şantierele navale).

Riscul asigurat poate fi identificat în raport cu una din următoarele condiţii:

1. Pierderea totală, avarie şi răspundere pentru coliziuni. În condiţiile acestui tip de asigurare, care oferă cea mai mare protecţie armatorului, sunt avute în vedere următoarele riscuri:

pierderea totală, pierderile şi avariile la navă; contribuţia la cheltuielile de avarie comună şi salvare; răspunderea pentru pagubele rezultate din coliziunea navei cu altă navă, cu

instalațiile portuare sau obiecte fixe plutitoare, inclusiv cheltuielile care decurg din aceste evenimente.

2. Pierderea totală, avarie comună şi răspundere pentru coliziuni Acest tip de asigurare oferă asiguratului o protecţie mai limitată. Sunt luate în considerare următoarele riscuri:

pierderea totală a navei; contribuţia la cheltuielile de avarie comună şi de salvare; răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei cu alte nave.

3. Pierderea totală a navei, inclusiv cheltuielile de salvare Pentru acest tip de asigurare se ia în considerare numai riscul de pierdere totală a navei, cheltuielile de salvare şi alte cheltuieli care decurg din acest fapt.

Asigurările la care ne referim se numesc A, B și C, adică așa numitele riscuriasigurate.

Riscuri excluse din polița cargo, adică care nu sunt acoperite:- pierderea, avaria și cheltuiala urmată de comportarea necorespunzătoare voită a

asiguratorului;- pierderi sau alte urmări provocate de război, revoluție sau sechestrare;- acte teroristice din rațiuni politice.Totuși contractul de asigurare cargo poate încheia și în condiția ”riscuri de război”

11

Durata asigurării.În contractele de asigurare a mărfurilor pe timpul transportului maritim nu există o

limită de timp bine precizată ca durata a asigurării, ci se aplica principiul duratei transportului de la depozit la depozit. Acest lucru presupune ca mărfurile sunt asigurate din momentul in care au părăsit depozitul din localitatea de expeditie menționată în contract și continua pe toata durata transportului, inclusiv a transbordărilor, până când au fost descărcate de pe nava în portul de destinație.

De asemenea, asigurarea continuă în cursul obișnuit al transportului, al intârzierii, care este în afara controlului asiguratului, al devierii, al descărcării forțate, al reexpedierii în cursul schimbarii voiajului, intervenite din exercitarea unui drept acordat armatorilor sau navlositorilor in cadrul contractului de navlosire.

Asigurarea navelor maritime și fluvial (casco)

Cuprinde navele comerciale, navele de pescuit şi alte ambarcaţiuni, precum şi utilajele şi instalaţiile plutitoare asimilate navelor, cum sunt remorcherele, macaralele plutitoare, şalupele, şlepurile etc.

Asigurarea se poate încheia în urma acestor condiții:

- asigurarea în condiția Pierderea totală și răspunderea pentru coliziuni, oferă cea mai largă protecție asiguratului

- a doua condiție este Pierderea totală, avarie comună și răspundere pentru coliziuni, adică o protecție mai restrânsă;

- asigurarea în condiții Pierderea totală, adică acoperă cheltuielile de pierdere și avarie, dar și de salvare;

- Pierderea totală și avarii;- Pierderea totală și avarie comună.

În baza asigurării încheiate acordă despăgubiri pentru:

- incendiu, explozie;- furt comis înafara persoanelor de pe navă;- aruncarea peste bord și luarea de valori;- piraterie;- coliziune cu alte forme de transport;- cutremur de pământ, erupție vulcanică ;- avarie la corpul navei;- eroare de navigație;- neglijența comandantului, a ofițerilor sau a echipajului.

Nu se acordă despăgubiri în următoarele cazuri:

- uzura normală și treptată, dar și defectele ascunse la e corpului navei;- pagube produse de forțarea gheții;- pierderi de vieți, daune corporale sau îmbolnăviri;- pagube indirecte: pierderea venitului. 7

7 Stantin Nicolae Lungu ”Asigurări de bunuri” Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2009

12

Suma asigurată se asigură pentru suma declarată de asigurat, care nu trebuie să fie nici inferioară dar nici superioară sumei reale, la data încheierii asigurării. Iar durata se încheie pe o singură călătorie sau pe toate călătoriile pe care urmează să le efectueze nava într-o anumită perioadă de timp. Cel mai des e folosită a doua modalitate.

Asigurarea P.&.I.

Asigurarea P.&.I ce înseamnă –„ PROTECTION AND INDEMNITY CLUB” se

deosebeşte de protecţie oferită de societăţile de asigurare obişnuite. Protecţia oferită este

mutuală, adică membrii acestui club (diverşi armatori) sunt în acelaşi timp şi asigurători şi

asiguraţi. Fiecare membru al clubului contribuie la acoperirea daunelor suferite de alţi membri

ai clubului şi la rândul său beneficiază de contribuţiile celorlalţi membri la acoperirea

propriilor daune.

Asigurătorii în ramura maritimă pentru încărcături (CARGO) şi nave (CASCO) sunt

plan mondial în „Uniunea Internaţională a Asigurărilor Maritime - I.U.I.M.", fiind o

organizaţie internaţională profesională nonguvernamentală, având ca scop reprezentarea

intereselor asigurătorilor pe plan mondial.

Ca concluzie putem constata, deși transportul maritim e unul din cele mai ieftine tipuri

de transporturi, dar pagubele produse în urma unor accidente sunt cele mami costisitoare,

pentru că în majoritatea cazurilor pierderile au loc în largul apelor, de unde nu se mai

recuperează aproape nimic.

Bibliografie:

13

1. Caraiani G,. Tudor M., ” ASIGURĂRI”, Editura Lumina Lex, 2001.

2. Stantin N, Lungu ”Asigurări de bunuri” Editura Universității Alexandru Ioan

Cuză, Iași 2009

3. www.wikipedia.org.

4. www.asigurari.ro

5. www.ubv.ro

6. www.ziare.com

14