Probleme de Integrare a Copiilor Cu CES1 Ramo Fele

Egalitatea de Şanse în Educaţie- Studiu de Caz -

PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ

În România, educaţia specială a avut pentru o lungă perioadă de timp un pronunţat

caracter segregativ. Până în 1989 s-a dezvoltat o reţea de instituţii de învăţământ special,

pornindu-se de la o împărţire a copiilor cu deficienţe în trei categorii: recuperabili, parţial

recuperabili şi nerecuperabili. Modelul de abordare a deficienţelor era unul predominant medical,

accentul fiind pus pe eforturile de reabilitare, de adaptare a copilului, fără a se lua în considerare

nevoile de schimbare la nivelul mediului şcolar. În acest mod au apărut şi s-au consolidat

percepţii, stereotipuri, prejudecăţi la nivelul cadrelor didactice şi al publicului în general,

conform cărora educaţia specială (separată) ar fi singura posibilă în cazul copiilor cu diferite

deficienţe. Astfel de prejudecăţi fac posibilă manifestarea unui adevărat cerc vicios, de tipul unei

profeţii autocreatoare: datorită prejudecăţilor referitoare la cei care învaţă mai greu, aceştia nu

sunt stimulaţi adecvat, nu li se oferă şanse de învăţare, fapt care le accentuează deficitul observat

iniţial, demonstrându-se astfel caracterul întemeiat al credinţelor.

1. Deficienţă iniţială sau întârziere în învăţare

6. Accentuare a 2. Prejudecăţiîntârzierii despre cei

care învaţă mai greu

5. Lipsă de experienţă 3. Aşteptărisau experienţă redusenegativă datorită

acelor credinţe

4. Nu sunt oferite şanse de învăţare datorită acestor credinţe

Un asemenea cerc vicios are un efect dublu:

CERC VICIOS

etichetează, nu permite şanse de progres;

ceilalţi depun puţine eforturi pentru a găsi căile eficiente de a ajuta („toată lumea ştie că

nu se poate, că acest copil nu poate învăţa”).

Se poate încerca ruperea acelui cerc vicios, care se bazează pe supoziţii false. În acest mod,

se creează posibilitatea restructurării atitudinilor, a valorilor, fapt care va permite găsirea unor

forme adecvate de îngrijire.

6. Copilul învaţă 2. Copil şi se dezvoltă „valorizat” ca şi cei

cei „normali”

5. Experienţă 3. Înalte pozitivă aşteptări faţă de

copil

4. Creează o gamă largă deşanse de învăţare

Fără asigurarea unor condiţii minimale, opţiunea integrării copiilor cu deficienţe în

învăţământul obişnuit poate căpăta un caracter de campanie, a cărei evaluare tinde să se realizeze

aproape exclusiv prin criterii cantitative (număr de copii integraţi), neglijându-se calitatea

procesului educativ, fapt care ar compromite ideea respectivă. Se manifestă încă obstacole faţă

de această opţiune din partea cadrelor didactice, din partea părinţilor copiilor obişnuiţi şi chiar

din partea unor părinţi ai copiilor cu probleme (care au aşteptări de nivel redus faţă de şcoală,

preferând instituţiile de tip rezidenţial).

Probleme de integrare a copiilor cu Cerinţe Educative Speciale Ca fiinţă socială, omul este dependent de ceilalţi oameni. Această dependenţă înseamnă, de

fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica şi coopera. Acest lucru dă naştere la sentimentul de

apartenenţă şi solidaritate umană, precum şi la sentimentul de securitate al individului.

CERCUL ÎNVĂŢĂRII

1. Deficienţă iniţială sau învăţare dificilă

Ce se crede despre persoanele cu deficienţe ? Mulţi oameni au reticente faţă de acestea

deoarece au o concepţie greşită despre ele. Unii ştiu din trecut despre persoanele cu handicap

faptul că erau cerşetori sau lăutari ori au în acest domeniu o slabă experienţă. Nici una dintre

aceste idei nu oferă o imagine clară a persoanelor cu deficienţe. Şi ele sunt oameni ca şi ceilalţi :

unii dependenţi, alţii independenţi ; unii lideri, alţii persoane obişnuite ; unii bogaţi, alţii săraci ;

unii graşi, alţii slabi etc. Ca orice persoană, ei sunt produsul unic al eredităţii lor şi al mediului şi

sunt indivizi. (http://www.ecursuri.ro, vizualizat în 10.12.2012)

Dar şi persoanele deficiente, la rândul lor, au două păreri în ceea ce priveşte

impedimentul lor : unele îl consideră un dezastru, iar altele un simplu inconvenient.

Recunoscând faptul că orice proces de readaptare a unei persoane handicapate ar trebui să

ţină cont de măsurile care favorizează autonomia sa personală şi/sau asigură independenţa sa

economică şi integrarea sa socială cea mai completă posibil, trebuie incluse şi dezvoltate

programe de readaptare, măsuri individuale şi colective care să favorizeze independenţa

personală, care să-i permită a duce o viaţă cât mai normală şi completă, ceea ce include dreptul

de a fi diferit. (Albu , 2000)

Posibilitatea de acces la informaţie este cheia unei vieţi autonome. Mai mult,

profesioniştii trebuie să informeze asupra tuturor aspectelor vieţii, iar persoanele handicapate

trebuie să aibă posibilitatea de a-şi procura informaţia ele însele.

Integrarea şcolară exprima: atitudinea favorabilă a elevului faţă de şcoală pe care o

urmează; condiţia psihică în care acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;

consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului în munca de învăţare; situaţie

în care copilul său tânărul poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate pentru

educaţia sa; corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de

a le rezolva; existenţa unor randamente la învăţătură şi în plan comportamental considerate

normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.

Obiectivele cercetării

Obiectivele principale ale lucrării de faţă sunt de a afla dacă există diferenţe

semnificative între copiii cu Cerinţe educative speciale şi cei cu dezvoltare normală din punct de

vedere al manifestării comportamentale. Această diferenţă ar consta într-un comportament

dezadaptativ prezent la copiii cu Cerinţe educative speciale precum şi la frecvenţa respectiv

gravitatea mai mare de apariţie a comportamentelor negative disfuncţionale comparativ cu copiii

cu dezvoltare normală, după evaluarea cadrelor didactice.

Pornind de la ideea conform căreia datorită prezenţei deficientelor , duce la formarea

unor moduri dezadaptative de interpretare a evenimentelor şi la experimentarea unor emoţii

negative disfuncionale mai frecvente , la comportamente nepotrivite, vom încerca să prezentăm

situaţia actuală a copiilor care trec prin acest tip de experienţe care le îngrădesc posibilitatea în a

se integra într-un mediu şcolar întregit ,alături de ceilalţi colegi ai lor, axându-ne asupra

popularităţii în cadrul grupului clasă .

Astfel că vom încerca să realizăm o comparaţie cât mai fină între cele două loturi de

subiecţi având în vedere domeniile precizate mai sus, cu ajutorul unor instrumente validate şi

consacrate.

Ipotezele cercetării

Există diferenţe semnificative la nivelul intenţiei declarate de a ajuta în funcţie de

categoria de apartenenţă a personajului scenariului/ povestirii prezentate - elev cu cerinţe

educative speciale respectiv elev cu dezvoltare normală - şi atribuirea cauzală pentru situaţia

dificilă ( internă respectiv externă).

Participanţi-Subiecţi

În realizarea studiului am utilizat un eşantion de 30 de elevi fiind antrenate 2 clase,

clasele I, si a II a, cu vârste cuprinse între 6-8 ani, făcând parte din mediul urban. Subiecţii sunt

elevi ai Colegiului Naţional „M.Eminescu”din Oradea. Au fost antrenaţi 4 elevi cu Cerinţe

Educative Speciale.

Instrumente de investigare

În realizarea obiectivelor propuse am recurs la utilizarea Experimentului cu poveşti ce

porneşte de la experimentul realizat de Fray & Gaertner în 1986 (apud Brehm şi Kassin, 1996).

În studiul elaborat de autori subiecţii reprezentaţi de femei albe participau la o muncă în echipa

în care o femeie neagră şi una albă avea nevoie de ajutor pentru a termina o sarcină. Când

subiecţii erau lăsaţi să creadă că colaboratoarea( femeia care trebuia ajutată) a depus suficient

efort, sau când cererea a fost făcută de o a treia parte subiecţii erau dispuşi în mod asemnator să

ofere ajutor atât femeii albe cât şi celei negre. Dar când subiecţii erau lăsaţi să creadă că

colaboratoarea nu a lucrat îndeajuns şi nici nu era o presiune venită de la o a treia parte tendinţa

de a o ajuta a fost mai scăzută pentru femeile negre decât pentru cele albe. Autorii spuneau că

atunci când circumstanţele permit subiecţilor să-şi justifice răspunsul negativ, acela de a nu ajuta,

ei discriminează pe baza rasei.

Am realizat o poveste în care un copil ţintă (elev cu cerinţe educative speciale său elev cu

dezvoltare normală ) se află într-o situaţie problematică. În poveste situaţia problematică constă

în faptul că, copilul ţintă trebuia să aducă pentru a doua zi la şcoală un liniar pentru ora de desen,

dar copilul nu are liniarul când începe ora de desen şi are nevoie să-i ofere cineva unul. Fiecare

poveste prezintă motive diferite pentru care copilul a ajuns în situaţia problematică: primul motiv

e independent de copil, culpa nu i se datorează lui, al doilea motiv e dependent strict de copil.

Astfel povestea cuprinde 4 categorii (în funcţie de copilului ţintă - copil cu cerinţe educative

speciale respectiv copil cu dezvoltare normală - şi de motivul problemei în care se află):

-copil ţinta e un copil cu cerinţe educative speciale în care motivul problemei i se datorează lui

-copil ţinta e tot un copil cu cerinţe educative speciale în care motivul problemei e independent

de el

-copil ţinta e un copil cu dezvoltare normală în care motivul problemei i se datorează lui

-copil ţinta e un copil cu dezvoltare normală în care motivul problemei e independent de el.

În ceea ce priveşte studiul experimental al lucrării de faţă, procedură a fost colectivă, li s-

a înmânat tuturor copiilor câte un formular pe care era scris numărul poveştii şi variantele de

răspuns, dacă ajută sau nu copilul ţintă, au fost rugaţi să-şi treacă numele pe verso, iar cei care nu

au reuşit au fost ajutaţi. După ce li s-a citit povestea în care un copil integrat şi unul român se

află în situaţia problematică din motive diferite, ei trebuiau să încercuiască varianta de răspuns

dorită, dacă alege să-l ajute sau nu pe copil. În fiecare din cele 10 clase de copii luaţi în cercetare

au fost citite alte 4 categorii de poveste( categorii bazate pe statutul copilului ţintă şi motivul

problemei) rezultate din cele patru tipuri de poveşti realizate de noi .

REZULTATE OBŢINUTE ŞI INTERPRETĂRI

Comparaţii ale intenţiei copilului ţintă (elev cu cerinţe educative speciale respectiv elev

cu dezvoltare normală ) de a-şi ajuta colegul în funcţie de motivul problemei în care se află.

( intern sau extern )

Motiv

Ţintă

Neatenţia(Atribuire exterioară)

Lipsa efortului-indisciplină( Atribuire internă)

COLEG FĂRĂ CES

Povestea 1 100%

Povestea 2 78,26%

COLEG CU CES

Povestea 3 95,34%

Povestea 4 72,22%

χ2 = 1,73 nesemnificativ

Noi ne aşteptăm ca atunci când motivul problemei în care se află copilul ţintă e atribuită

lui (culpa se datorează lui) tendinţa de a ajuta a copiilor fără cerinţe educative speciale să fie mai

scăzută pentru cei cu cerinţe educative speciale decât pentru cei cu dezvoltare normală. Iar când

motivul e independent de copilul ţintă, tendinţa de a ajuta să fie asemănătoare pentru ambii copii.

Credem că ipoteza noastră nu a fost confirmată pentru această poveste deoarece gradul de

implicare pe care îl presupune ea în situaţia în care copilul era dispus să ajute copilul ţinta era

unul nesemnificativ, nu presupune o interacţiune între cei doi copii. Prima poveste vizează o

sarcină în care nu există un contact social semnificativ, copilul fără cerinţe educative speciale

fiind pus în situaţia în care trebuie să aleagă dacă ajută sau nu copilul ţintă prin a-i oferi un liniar.

Astfel putem spunse că nu toate acţiunile umane se concretizează în interacţiuni. Astfel copii

aleg să ajute atât copilul cu cerinţe educative speciale cât şi pe cel cu dezvoltare normală

indiferent de motivul problemei în care se află.

În plus în această primă poveste este prezentă în clasă şi cea de-a treia parte -doamna

învăţătoare- care le cere copiilor să scoată liniarele din penare. La fel că şi în experimentul

realizat de Frey& Gaertner de la care porneşte experimentul nostru, atunci când era prezentă o a

treia parte, o cerere făcută de o a treia parte şi când subiecţii erau lăsaţi să creadă că

colaboratoarele au depus suficient efort, femeile albe (subiecţii) erau dispuşi să ajute în aceeaşi

măsură atât femeile albe cât şi pe cele negre.

Aşa cum spuneam ipoteza lansată de noi în ceea ce priveşte acest experiment nu e

susţinută de rezultatul obţinut dar se remarcă o tendinţă puternică de a acţiona după motivul

problemei, în ambele categorii de elevi. Putem afirma că nu există diferenţe semnificative din

punct de vedere statistic dar semnificative din punct de vedere al numărului de voturi obţinut în

funcşie de motivul problemei în care se află la nivelul intenţiei declarate de a ajuta.

CONCLUZII ŞI IMPLICAŢII

Copiii pot fi foarte cruzi sau foarte drăguţi cu alţi copii care sunt diferiţi de ei. Atunci

când sunt în preajma lor, îi pot imita, pot râde de ei, se pot juca lângă ei fără să- i includă şi pe ei,

prefăcându-se că nu există. De obicei, copiii reacţionează aşa atunci când nu înţeleg. Pentru a-i

putea înţelege mai bine, se pot organiza jocuri cu ajutorul cărora pot înţelege pe rând diverse

handicapuri. De exemplu, pentru a-i înţelege pe copiii cu deficienţe de vedere, se poate propune

un joc în care pe rând, copiii sunt legaţi la ochi şi lăsaţi să se descurce într-un perimetru definit.

În felul acesta, copiii vor înţelege mai bine situaţia în care se poate afla un copil cu deficienţe de

vedere. Asemănător se pot inventa diverse jocuri adaptate la vârsta şi la puterea lor de înţelegere.

Referindu-ne la experimental cu povesti, puteam afirma că ipoteza lansată de către noi,

aceea că există diferenţe semnificative în funcţie de copilului ţintă şi motivul problemei în care

se află la nivelul intenţiei declarate a copiilor cu dezvoltare normala de a ajuta, nu a fost susţinută

in cazul niciunei dintre povesti.

Considerăm că rezultatele obţinute, nu au o relevanta semnificativa intrucat intenţia declarată a

copiilor cu dezvoltare normala de a ajuta copilul cu Cerinte Educative Speciale nu este

semnificativa dar este mai scăzută când culpa i se atibuia cestuia pe motiv intern de agresivitate

comparativ cu motivul extern cel de neatentie .

La nivel pragmatic acest studiu aduce în atenţia cadrelor didactice necesitatea unei

colaborări strânse între toate persoanele care au legătură cu educaţia acestor copii, şi anume

colaborarea cadrelor didactice cu asistenţii sociali, cu psihologii , cu medicii, cu rudele copiilor,

cu inspectoratul şcolar în vederea scăderii impactului pe care îl au comportamentele agresive atât

în cazul copiilor cu dezvoltare normală cât şi a celor cu Cerinţe Educative Speciale. Familia şi

cei care îşi asuma respnsabilitatea creşterii şi educării acestor copiii trebuie să aibă în vedere

toate aceste aspecte , să-i intelega, să-i sprijine să comunice cu ei astfel încât în momentul în care

aceştia întâmpina dificultăţi să fie disponibili să-i ajute.

Consider că informaţiile obţinute cu ajutorul acestei lucrări vor putea să ajute la întregirea

imaginii problemelor cu care se confrunta copiii cu Cerinţe Educative Speciale, respectic copiii

cu dezvoltare normală , să ajute la găsirea unor soluţii pentru aceşti copiii, şi să pună în evidenţă

necesitatea în viaţa copilului de a avea relaţii puternice cu persoanele din jurul lor, dar şi de a

putea apela la un psiholog, atunci când doreşte.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, A., şi Albu, C., Asistenţă psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic,

Iaşi, Ed. Polirom, 2000

2. Ferreol, G., şi Neculau,A., (coord), Aspecte psihosociale, Iaşi, Ed. Polirom, 2003

3. Gherguţ, A., Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale, Iaşi, Ed. Polirom,2006

4. Gherguţ, A., Sinteză de psihopedagogie socială, Iaşi, Ed. Polirom, 2007

5. Golu, M.., Fundamentele psihologiei, Ed. Fundaţia România de Măine, 2000

6. Ionescu, S., Adaptarea socioprofesională a deficienţilor mintale, Bucureşti, Ed.

Academiei P.S.R., 1975

7. Miftode, V.,(coord), Dimensiuni ale asistenţei sociale: forme şi strategii de protecţie a

grupurilor defavorizate, Botoşani ,Ed. Eidos, 1995

8. Muşu, I., şi Toflan, A., Terapia educaţională integrată, Bucureşti, Ed. Pro Humanitate,

1997

9. Neculau, A.., Manual de psihologie socială, Iaşi ,Ed Polirom, 2003

10. Păunescu, C., şi Muşu, I., Psihopedagogie specială integrată, Handicapul mintal,

Handicapul intelectual, Bucureşti, Ed. Pro Humanitate, 1997

11. Popescu, G., şi Pleşa, O., Handicap, readaptare, integrare, Bucureşti, Ed. Pro

Humanitate, 1998

12. Radu, Gh., Psihopedagogia dezvoltării şcolarului cu handicap, Bucureşti, Ed. Didactica

şi Pedagogică, 1999

13. Radu, I., (coord.), Psihologie socială, Cluj-Napoca , Ed. EXE S.R.L, 1994

14. Verza, E., şi Verza, F., Introducere în psihopedagogie socială şi în asistenţă socială,

Bucureşti, Ed. Fundaţia Humanitas, 2002

15. Vrăşmaş, E., Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Bucureşti, Ed. Aramis, 2001

16. http://www.ecursuri.ro, vizualizat în 10.12.2012

Anexa nr. 1.

Studiul experimental: Poveştile

A.1. Într-o zi de joi la şcoală doamna învăţătoare vă spune să le ziceţi mamelor voastre să vă

pună în penar un liniar pentru a doua zi. Veţi avea nevoie de el la ora de desen.

A doua zi la şcoală la ora de desen doamna învăţătoare vă spune să scoateţi liniarele din penare.

Tu ai două liniare la tine. Cristian nu are nici un linear pentru că deşi mama i l-a cumpărat acesta

l-a uitat acasă.

Ce faci, îi imprumuţi lui Cristian unul din liniarele tale?

DA/NU



A doua zi la şcoală la ora de desen doamna vă spune să scoateţi liniarele din penare. Tu ai doua

liniare la tine. Cristian nu are nici un linear pentru că în pauza dinaintea orei de desen s-a bătut

cu un coleg şi l-a lovit pe acesta cu liniarul şi liniarul s-a rupt.

Ce faci, îi imprumuţi lui Cristian unul din liniarele tale?

DA/NU



A doua zi la şcoală la ora de desen doamna vă spune să scoateţi liniarele din penare. Tu ai două

liniare la tine. Tiberiu (un coleg cu cerinţe educative speciale care beneficiază de învăţătoare de

sprijin) nu are nici un linear pentru că deşi mama i l-a cumpărat acesta l-a uitat acasă.

Ce faci, îi imprumuţi lui Tiberiu unul din liniarele tale?

DA/NU

A.4. Într-o zi de joi la şcoala doamna învăţătoare vă spune să le ziceţi mamelor voastre să vă

pună în penar un liniar pentru a 2 zi. Veţi avea nevoie de el la ora de desen.

A doua zi la şcoală la ora de desen doamna vă spune să scoateţi liniarele din penare. Tu ai doua

liniare la tine. Tiberiu (un coleg cu cerinţe educative speciale care beneficiază de învăţătoare de

sprijin ) nu are nici un linear pentru că în pauza dinaintea orei de desen s-a bătut cu un coleg şi l-

a lovit pe acesta cu liniarul iar liniarul s-a rupt.

Ce faci, îi împrumuti lui Tiberiu unul din liniarele tale?

DA/NU

Probleme de Integrare a Copiilor Cu CES1 Ramo Fele

Documents

Transcript of Probleme de Integrare a Copiilor Cu CES1 Ramo Fele