Piata asigurarilor din Romania

Gradul de concentrare al pietei de asigurari din Romania a inregistrat in 2010 o noua crestere de 11%, dupa ce in 2009 aproape s-a dublat. Acest lucru a fost posibil datorita consolidarii unor grupuri internationale care activeaza pe aceasta piata, precum si datorita cresterii cotei de piata din 2010 a marilor jucatori de pe piata asigurarilor.

Piata asigurarilor din Romania este foarte dinamica, aratand tendinte diferite pentru asigurarile de viata si cele generale. In general, o dinamica mai mare a unui segment de piata este insotita de o dinamica mai redusa a celuilalt segment. In 2010, tendinta s-a inversat in comparatie cu 2009 pentru ambele segmente ale pietei de asigurari: desi intreaga piata a asigurarilor a inregistrat o scadere de 6%5, segmentul de piata al asigurarilor de viata a marcat o crestere de 2%, condusa de cresterea de 9% a asigurarilor de viata cu componenta investitionala (de tip unit-linked), in timp ce segmentul asigurarilor generale a inregistrat, pentru prima oara in 8 ani, o contractie de 8% in moneda RON.

In anul 2010, segmentul de retail al pietei de asigurari a crescut cu 4% pentru produsele de asigurari de viata si generale, in timp ce segmentul corporativ al pietei si-a redus bugetul pentru asigurarile generale cu aproximativ 15%. Aceasta situatie a aparut datorita faptului ca numeroase companii si-au inchis activitatile si/sau redus cheltuielile cu asigurarile.

In 2010, profitul agregat al pietei asigurarilor a inregistrat din nou o scadere de 25%, in comparatie cu 2009, in timp ce pierderile agregate au scazut, de asemenea, cu aproximativ 34%, conducand la un rezultat net negativ de 41 mil RON.

Costurile de achizitie si administrare au crescut usor in 2010 cu 1%, din cauza maririi cu 7% a costurilor de administrare (costul administrarii politelor de asigurare), in timp ce costurile de achizitie au inregistrat o scadere actuala de 8% in comparatie cu 2009, ca urmare a scaderii cheltuielilor pentru marketing si publicitate.

Din totalul primelor brute subscrise in 2010, 15% au fost cedate pentru reasigurare, reprezentand o scadere de 23% in comparatie cu 2009 si o scadere de 31% raportat la 2008. Scaderea din 2010 a primelor brute subscrise cedate pentru reasigurare a fost explicata in primul rand de schimbarile realizate privind strategia de reasigurare a majoritatii companiilor. Aceasta strategie a fost modificata odata cu adaptarea portofoliul de produse la noile cerinte ale pietei si ca urmare a analizei riscului portofoliului prin teste de stress.

Tendintele pietei asigurarilor din Romania vor include, pentru urmatorii 2-3 ani, identificarea si implementarea de masuri pentru imbunatatirea performantei si a eficientei activitatilor, reevaluarea canalelor de distributie, incluzand utilizarea mai frecventa a bancassurance ca si canal de distributie a asigurarilor, consolidarea activitatilor si rebranduirea.

2

Noṭiuni

Intermediarii. În unele situaţii, asigurarea, respectiv reasigurarea, nu se încheie în mod direct între părţile contractante, ci prin intermediari.

În asigurări există două categorii de intermediari:

- Agenţi de asigurare- Brokeri de asigurare

Pentru a putea funcţiona ca intermediari, aceştia trebuie să fie autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, dacă au sediul într-un stat membru UE, de autoritatea competentă din statul membru de origine.

Activitatea de intermediere în asigurări

Potrivit Legii nr. 403/2004, activitatea de intermediere în asigurări reprezintă introducerea, propunerea ori îndeplinirea altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Astfel de activităţi nu sunt considerate a fi de intermediere, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurator sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea asiguratorului. De asemenea, nu sunt considerate activităţi de intermediere în asigurări nici următoarele:

a) furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract;

b) administrarea daunelor unui asigurator pe baze profesionale;c) activitatea de regularizare a daunelor

Intermediarii îşi desfăşoară activitatea de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii sau comision, care sunt autorizate sau înregistrate în condiţiile stabilite de lege şi de normele emise în aplicarea ei, precum şi intermediarii din statele membre ale UE care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări.

3

Obiectul activitătii de intermediere

Obiectul activităţii de intermediere în asigurări constă în introducerea, propunerea ori îndeplinirea altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune.

Dacă aceste activităţi sunt îndeplinite de asigurător sau un angajat al asigurătorului care acţionează în numele acestuia, ele nu sunt activităţi de intermediere, deoarece asigurătorul este parte în contractul care se va încheia.

De asemenea, legea prevede expres că nu sunt considerate activităţi de intermediere furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale şi nici regularizarea daunelor.

Deşi asigurătorii, nu pot, în principiu, să apeleze la intermediari neautorizaţi, prin excepţie, se accepta intermedierea unor contracte de asigurare de către cei care desfăşoară o altă activitate profesională decât intermedierea în asigurări, dacă aceste contracte îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) contractul de asigurare intermediat necesita doar cunostiinte referitoare la riscul acoperit prin acesta;

b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;

Brokerul de asigurare

Brokerul de asigurare este o persoană juridică romana, autorizată să negocieze pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi său potenţial asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor.

Brokerul de asigurare poate fi şi un intermediar dintr-un stat membru care este autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii.

Conform art. 35 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, pentru a obţine autorizaţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, un broker de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie persoana juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă sintagma de “broker de asigurare”, “broker de asigurare-reasigurare” sau “broker de reasigurare”, după caz, sau într-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare;

b) să aibă un capital social vărsat în formă băneasca, a cărui valoare nu poate fi mai mică decât un minim legal (150 milioane lei) şi actualizat prin normele CSA;

4

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, valabil pe întreg teritoriul UE şi Spaţiului Economic European, a cărui valoare se actualizează periodic;

d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare şi/sau reasigurare;

e) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;

f) să aibă personal angajat care să răspundă tuturor cerinţelor profesionale;

g) să menţină un jurnal al asistenţilor de brokeraj;

h) să pună la dispoziţia Comisiei raportările cerute privind activitatea pe acre o desfăşoară, registrele şi înregistrările contabile pe care un broker este obligat să le ţină.

Brokerii au un rol important în mobilizarea capacităţii de subscriere, cerută de asigurare pentru riscuri mari şi specializate, prin cunoştinţele lor şi accesul la pieţele mondiale ale asigurărilor şi reasigurărilor.

Pentru serviciile prestate, brokerii sunt remuneraţi prin plata unui comision, denumit “taxa de brokeraj”, prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de reasigurare plătite de client (companie cedenta sau reasigurator în cazul retrocedării) care variază în funcţie de tipul de contract, de durată şi de piaţă între 1.5 şi 15%. În cazul asigurării, cota diferă în funcţie de tipul de asigurare, în timp ce la reasigurare ea este mai mică la contractele proporţionale şi mai mare la contractele neproportionale (în special la “excedent de dăuna”).

Brokerul pune pe primul loc interesele solicitantului (denumit “principal”) şi, în acest sens, este obligat prin definiţie, legi şi uzuante să-şi utilizeze întreaga pregătire profesională teoretică şi practică pentru a încheia cea mai bună afacere (protecţia optimă cu o primă de reasigurare rezonabilă).

Raporturile dintre broker şi asigurator

Deşi veniturile lor se formează din încasarea comisionului de la asigurator, brokerii nu sunt, pur şi simplu, mandatarii asiguratorilor. Ei se angajează în nume propriu faţă de asiguraţi, dar în contul asiguratorului. Acest lucru îi transforma în comisionari, în sensul art. 405-406 Cod comercial.

Teoretic, mandatul nu este subînţeles în raporturile dintre asigurator şi intermediar, care rămâne o persoană independenta ce-şi exercita în fata terţilor asiguraţi propriile drepturi şi obligaţii. În practică, însă, brokerul dispune de un mandat explicit din partea asiguratorului, conţinut în contractul încheiat cu acesta din urmă.

5

Astfel, contractul dintre broker şi asigurat produce efecte faţă de asigurator, care este direct obligat la plata indemnizaţiei sau a sumei asigurate faţă de clientul brokerului. Astfel, potrivit art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, sub condiţia primirii împuternicirii din partea asiguratorilor, brokerii au dreptul să colecteze primele , să plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asiguratorului sau reasiguratorului.

Raporturile dintre broker şi client

În realitate, se poate aprecia că brokerii sunt mandatarii clienţilor asiguraţi. Brokerii cumpără asigurări pentru clienţii lor, cărora le reprezintă interesele pentru alegerea celui mai potrivit produs de asigurare. Clienţii (asiguraţi) comanda brokerilor un plasament în asigurări, respectiv le solicită acestora să găsească oferta optimă din perspectiva acoperirii riscurilor precizate şi a preţului. În aceste condiţii, jurisprudenţa pune în sarcina brokerilor o obligaţie de sfătuire, pretinzându-le să se comporte cu clienţii ca “un ghid şi consilier experimentat”.

Agentul de asigurare

În art. 2 lit. (C) alin. (58) din Legea nr. 32/2000, a fost definit agentul de asigurare că fiind aceea “persoana fizică sau juridică împuternicita, în baza autorizării unui asigurator sau reasigurator, să încheie în numele şi în contul asiguratorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurator/reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare”.

Activitatea agenţilor de asigurare se poate desfăşura prin intermediul subagenţilor de asigurare, care sunt persoane angajate cu contract de muncă ale agentului de asigurare persoana juridică şi care acţionează în numele acestuia.

Împuterniciţi ai asiguratorului pentru încheierea unui contract de asigurare pot fi şi agenţii de asigurare subordonaţi. Aceştia sunt persoane fizice sau juridice care, pe lângă activitatea profesională principală pe care o desfăşoară, intermediază în numele şi în contul asiguratorilor produse de asigurare care sunt complementare produselor furnizate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.

În dispoziţiile normei înscrise în art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, se menţionează că o persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate de agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurator, denumită contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.

6

Prezentarea comparativă a agenţilor de asigurare şi a brokerilor de asigurări

Agenţi de asigurare Brokeri de asigurare

Reprezintă interesele asiguratorului Reprezintă interesele asiguratului/reasiguratului

Vând poliţele de asigurare ale unuia sau mai multor asiguratori

Cumpără asigurări/reasigurări pentru clientul sau, numit principal

Persoane fizice care lucrează full-time sau part-time pentru asiguratorul pe care îl reprezintă pe baza unui contract

Persoane juridice independente specializate în intermediere în asigurări

Nu sunt profesionişti în asigurări Sunt experţi în asigurări

Ca regulă, nu pot fi daţi în judecată pentru neglijenţa în exercitarea profesiei

Pot fi daţi în judecată pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor lor

Remunerat de către asigurator prin salariu, comision sau o combinare a acestora

Remunerat de către asigurator prin comision, denumit brokeraj

Uneori are atribuţii limitate (numai completarea cererii de asigurare), fără dreptul de a emite poliţa de asigurare

Atribuţii privind găsirea protecţiei optime pentru client, încheierea contractului de asigurare, uneori şi administrarea daunei

Principalele diferenţe dintre agenţii şi brokerii de asigurare sunt următoarele:

- brokerii sunt exclusiv persoane juridice cu capital social minim şi structura internă reglementate, în timp ce agenţii pot fi şi persoane fizice;

- brokerii sunt mandatari ai clienţilor şi mandatari fără reprezentare ai asiguratorului, angajându-se în nume propriu în raporturile cu clienţii, agenţii sunt mandatari cu reprezentare ai asiguratorilor;

7

Principalele produse oferite de brokerii de asigurari sunt :

- Asigurari de bunuri.

- Asigurari de persoane.

- Asigurari de raspundere civila.

- Asigurari auto.

- Asigurari maritime, de aviatie si transport.

- Asigurari specifice in domeniul agriculturii..

- Asigurari de riscuri financiare.

- Asigurari de viata.

Asigurarea de bunuri

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.

Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:

8

1. proprietate în comun - o persoană care deţine un bun în comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;

2. proprietatea ipotecată - în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - în calitate de creditor. În aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părţi;

3. proprietatea inchiriată - în cazul în care chiriaşul încheie un contract de asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

4. proprietatea aflată în custodie - custodele are un interes asigurabil, în ceea ce priveşte bunul pe care îl deţine în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;

5. persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.

În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de închiriere sau locaţie de gestiune.

Perioda de asigurare

În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.

Începutul şi încetarea răspunderii

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele încheiate în aceasta.

Asigurarile de persoane

Asigurarile de persoane au drept scop protectia persoanelor fizice impotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporala sau viata asiguratului.

Protectia se realizeaza de societatea de asigurare prin garantarea platii unei indemnizatii in ipoteza producerii riscului asigurat.

In functie de riscurile acoperite asigurarile de persoane pot fi structurate in :

a)    asigurari de viata care pot fi :

- asigurari de supravietuire

- asigurari de deces

9

- asigurari mixte

b)    asigurari de persoane, altele decat cele de viata - de accidente, de boala.

Ambele categorii de asigurari au ca obiect persoanele fizice. In primul caz este vizata viata asiguratului, iar in al doilea caz prin prisma protectiei riscurilor de accidente, boala si alte riscuri.

Intre cele dou ramuri de asigurari exista o serie de elemente comune si anume:

-         asiguratul poate sa incheie, dupa caz, unul sau mai multe contracte de asigurare impotriva aceluiasi risc sau complex de riscuri pentru sume variate

-         au ca titular persoana fizica, dar in anumite cazuri pot avea titular si un grup de persoane ( familia, grup profesional)

-         suma asigurata se stabileste de asigurat in functie de necesitati si posibilitatile lui financiare

-         la producerea evenimentului asigurat asiguratul sau beneficiarul de asigurare poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare incheiate cu diferite societati de asigurare

-         suma asigurata se plateste asiguratului indifetent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare

-         asiguratorul nu plateste suma asigurata in cazul in care evenimentul s-a produs prin comiterea de catre asigurat a unor fapte penale in mod intentionat sau au fost cauzate acte de razboi

-         beneficiarul de asigurare este exclus din aceasta calitate daca a provocat intentionat decesul asiguratului.

Asigurarea de raspundere civila

Asigurarile de raspundere civila au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terte persoane, in conditiile in care asiguratul este raspunzator din punct de vedere legal.

Raspunderea civila legala reprezinta temeiul in baza careia o persoana poate actiona in judecata o alta persoana sau organizatie, care se presupune a fi vinovata de producerea unor pagube, prin nerespectarea legislatiei in vigoare. Raspunderea civila legala presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a) savarsirea de catre asigurat a unei fapte ilicite;b) dovada existentei unui prejudiciu.c) Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a asiguratului si prejudiciul adus

tertei persoane;d) Constatarea culpei asiguratului care a savarsit fapta ilicita.

10

Conceptul de raspundere civila legala, este foarte important pentru ca societatile de asigurari care incheie asigurari de raspundere civila sunt obligate sa despagubeasca in numele asiguratului numai daca acesta este raspunzator legal sa plateasca daune unei terte parti.

In consecinta, raspunderea civila legala poate aparea doar in urma producerii unor prejudicii sanctionate prin lege.

Prin incheierea contractului de asigurare se acorda despagubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare pentru prejudicii de care raspunde in fata legii si pentru cheltuielile de judecata la care este obligat in procesul civil.In cazul in care prejudiciul este provocat cu intentie sau din neglijenta grava, societatea de asigurari nu va acorda despagubiri.

De asemenea, exista numeroase alte riscuri care nu sunt acoperite prin politele de asigurare de raspundere civila.Suma asigurata. Suma asigurata se stabileste la valoarea solicitata de asigurat si agreata de societatea de asigurare, separat pentru daune materiale si separat pentru vatamari corporale sau deces.In cazul persoanelor juridice, cuantumul acestei sume se determina in functie de cifra de afaceri anuala, estimata la incheierea contractului. In cazul persoanelor fizice aceasta se poate determina in functie de averea personala prezenta si viitoare sau in functie de estimarea sentintei judecatoresti maxime pentru vatamare corporala si deces.

O caracteristica a asigurarilor de raspundere civila consta in stabilirea unei sume asigurate pe perioada si a unei sume asigurate pe eveniment.

Evenimentul desemneaza orice actiune sau fapta a asiguratului care antreneaza raspunderea civila a acestuia si care este acoperita prin polita de asigurare. Indiferent de valoarea prejudiciului generat de asigurat, societatea de asigurari nu va plati despagubiri mai mari decat valoarea sumei asigurate pe eveniment. De asemenea, indiferent de numarul evenimentelor produse in perioada asigurata, asiguratorul nu va acorda despagubiri mai mari decat suma asigurata pe perioada.

Produse de asigurare de raspundere civila

Cea mai cunoscuta asigurare de raspundere civila din tara noastra, singura asigurare obligatorie din piata de asigurari romaneasca este asigurarea de raspundere civila a conducatorilor de autovehicule. Clauzele contractului de asigurare, inclusiv valoarea maxima a despagubirilor precum si nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule in functie de capacitatea cilindrica a lor, sunt stabilite prin Ordin si norme emise de Comisia De Supraveghere A Asigurarilor din Romania.

In asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule sunt cuprinse toate persoanele fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii si folosite pe drumurile publice.

11

De asemenea, sunt obligate sa se asigura persoanele straine posesoare de autovehicule pe care le folosesc pe teritoriul Romaniei, daca nu poseda documente internationale de asigurare valabile si pe teritoriul Romaniei.

Asiguratorul plateste din fondul constituit din primele de asigurare realizate in contul asigurarii de raspundere civila auto, despagubirile pe care asiguratii le datoreaza conform legii, tertilor pagubiti in urma accidentelor de autovehicule, prin avarierea sau distrugerea bunurilor si prin vatamarea corporala ori decesul unor persoane. De mentionat ca se platesc despagubiri tuturor persoanelor pagubite ca urmare a unui accident de autovehicul iar acestea se acorda si in cazul in care conducatorul autovehiculului, raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul. In despagubirile pe care le plateste asiguratorul se includ si cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

In cazul in care se produce un accident de autovehicul, de a carui producere se fac vinovate in aceeasi masura doua persoane cuprinse in asigurarea de raspundere civila auto, despagubirea cuvenita fiecaruia dintre cei doi asigurati va reprezenta jumatate din paguba inregistrata cu prilejul producerii accidentului respectiv.

Exista si cazuri cand nu se acorda despagubiri pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. De exemplu nu se acorda despagubiri in cazul in care accidentul a fost produs dintr-un caz de forta majora sau din culpa exclusiva a persoanei pagubite ori din culpa exclusiva a unei terte persoane.

Asigurarea de raspundere civila auto este singura asigurare obligatorie din Romania. Contractul de asigurare este un contract de adeziune, asiguratii fiind nevoiti sa accepte conditiile de asigurare si primele de asigurare impuse de legiuitor.

O alta categorie de asigurari de raspundere foarte importanta sunt asigurarile de raspundere civila profesionala. Acestea au rolul de a proteja asiguratul, persoana fizica sau juridica, impotriva prejudiciilor ( corporale, materiale, financiare, etc) pe care acesta le poate provoca unor terte persoane.

In Romania, legislatia in domeniu asigurarilor, ca si in multe alte domenii de activitate se situeaza mult standardele europene, singurele profesii a caror practicare este conditionata de incheierea unei asigurari de raspundere civila profesionala sunt cele de experti contabili, contabili autorizati, evaluatori, experti tehnici, medici.

Asigurarea auto

Asigurarea facultativa a autovehiculelor se incheie in baza conditiilor generale si a prevederilor cuprinse in prezentele instructiuni.

Conditii de asigurabilitate:

- autovehiculul sa fie înmatriculat sau in curs de inmatriculare in România;- sa existe interesul patrimonial;- prezentarea in original a documentelor-certificat de inmatriculare si carte de identitate

12

Inspectie efectuata de catre reprezentantul Asiguratorului prin care se verifica daca autovehiculul întruneste urmatoarele conditii:

- este in stare de functionare;- starea de intretinere a autovehiculului este buna, prezinta integritatea tuturor elementelor

caroseriei, vopsea intacta, fara urme de exfoliere sau rugina a tablei, pneurile nu prezinta o uzura accentuata;

- daca autovehiculul prezinta avarii ale caroseriei si ale elementelor casabile (parbriz, luneta, geamuri laterale, oglinzi retrovizoare etc);

- seria sasiului (citita de catre reprezentantul Asiguratorului pe autovehicul) este identica cu cea mentionata in originalul certificatului de inmatriculare si in originalul cârtii de identitate ale acestuia; in anul precedent incheierii asigurarii, autovehiculul sa fi avut maxim 2 proprietari; in caz contrar se refuza încheierea contractului.

Pentru acoperire incluzând si riscul de furt:

Asiguratul trebuie sa fie in posesia a cel putin doua rânduri de chei originale ale autovehiculului; in caz contrar se refuza încheierea contractului. Atentie: Exceptie de la prevederea de mai sus fac urmatoarele autovehicule:

- cele achizitionate in leasing când utilizatorului i se inmaneaza de regula 1 singur rând de chei originale;

- Ia reînnoirea politelor de asigurare pentru autovehiculele care au fost cuprinse in asigurare cu 1 singur rând de chei originale, numai cu aprobarea Administratiei Centrale.

Asigurarea de viata

Asigurarea de viaţă este acea formă de asigurare prin care se asigură protecţia financiară a familiei sau a altor persoane în caz de deces al asiguratului. Riscul financiar legat de deces, boală sau invaliditate este suportat de un grup de indivizi expuşi aceluiaşi risc, care contribuie la constituirea fondului de plată a sumelor asigurate.

Plecând de la ideea că viaţa nu poate fi evaluată, asigurările de viaţă nu urmăresc acoperirea unei pagube. Dacă în cazul asigurării de daune indemnizaţia nu poate depăşi valoarea bunului asigurat în momentul producerii evenimentului, în cazul asigurărilor de viaţă noţiunea de pagubă nu poate fi privită ca un punct de referinţă. Asigurarea de viaţă are deci o natură neindemnitară, ceea ce presupune că:

1. suma asigurată are caracter forfetarLa încheierea contractului părţile stabilesc suma ce se va plăti în caz de apariţie a riscului asigurat, fără a se ţine cont de valoarea pagubei. (Art. 38: "Suma se plăteşte indiferent de sumele din asigurările sociale, despăgubiri de la vinovat sau în baza răspunderii civile delictuale").

2. suma asigurată nu are caracter de reparaţie a prejudiciului fiind doar obligaţia asumată la încheierea contractului.

3. asiguratorul nu are dreptul de recurs împotriva celor responsabili de producerea evenimentului. Legea 136/1995 în art.22 stabileşte că asiguratorul este subrogat în

13

drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor responsabili de producerea pagubei, doar în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă.

Asigurările de viaţă clasice ce acopereau riscul decesului, au fost înlocuite treptat de asigurările mixte de viaţă ce presupun economisiri, investiţii, pensie, tratament medical etc.

Principalele forme de asigurări de viaţă

În funcţie de riscul care se asigură sunt întâlnite următoarele forme de asigurări de viaţă: asigurări de viaţă (rar întâlnite), asigurări mixte de viaţă, asigurări de accidente, asigurări de economie şi invaliditate din accidente.

1. Asigurarea de viaţă în forma ei tip acoperă numai riscul de deces. Asiguratul plăteşte prima, iar la producerea evenimentului asigurat, beneficiarul desemnat va încasa suma asigurată.În cazul asigurărilor de viaţă pe termen limitat suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul intervine în perioada de valabilitate a contractului (în interiorul termenului). Deoarece nu presupune nici capitalizarea şi nici nu acoperă riscul în mod avantajos pentru asigurat sunt preferate asigurările de viaţă pe termen nelimitat sau cele mixte de viaţă.

2. Asigurarea mixtă de viaţă este una care pe lângă riscul de deces acoperă şi riscul de supravieţuire, oferind deci protecţie dublă. Astfel, dacă asiguratul este în viaţă la expirarea termenului, el va primi suma asigurată, dacă nu ea revine beneficiarului.Atunci când asiguratul doreşte retragerea banilor, reziliază practic contractul primind de la asigurator nu suma asigurată, ci una diminuată, denumită valoare de răscumpărare.

3. Asigurările de accidente acoperă riscurile unui accident: decesul sau invaliditatea permanentă totală sau parţială. Fac de regulă excepţie accidentele suferite în timpul săvârşirii unei infracţiuni, în caz de război, cele datorate energiei nucleare.

În caz de producere a evenimentului asigurat, respectiv invaliditatea, asiguratul are dreptul la:

- o sumă proporţională cu gradul de invaliditate;- indemnizaţie zilnică de spitalizare;- indemnizaţie pentru convalescenţă;- creşterea prestaţiei în funcţie de gradul de invaliditate.

În funcţie de contract, în caz de deces suma asigurată se plăteşte în întregime numai dacă acesta intervine într-un interval de timp de la accident (de ex. 1 an). După expirarea termenului, suma asigurată va fi diminuată în funcţie de prestaţiile anterioare efectuate.

Asigurările de economie şi de invaliditate permanentă din accidente nu acoperă riscul decesului. În caz de invaliditate, asiguratul va primi pentru o perioadă de timp sume suplimentare. La expirarea contractului, indiferent de plata acestora, asiguratul va încasa suma asigurată integral.

14