Averea unei unităţi patrimoniale este dată de totalitatea bunurilor şi a mijloacelor economice care îi aparţin, şi care diferă în funcţie de obiectul principal de activitate.

Activul reprezintă acea parte a bilanţului în care sunt exprimate valoric bunurile economice ale firmei, mijloacele cu care aceasta operează pentru realizarea obiectului său de activitate.1

Fig.3.5. Structura activelor patrimoniale

La modul general, un activ poate fi: utilizat separat sau împreună cu alte active pentru producţia de bunuri destinate vânzării

sau pentru prestarea de servicii; schimbat cu alte active; utilizat pentru stingerea unei datorii; repartizat acţionarilor întreprinderii.2

Conform literaturii de specialitate activele se împart după două criterii fundamentale:

după lichiditatea activelor, după conţinutul economic şi natura activelor.

Lichiditatea arată capacitatea unui activ de a se transforma în bani.

1. ACTIVELE IMOBILIZATE se mai cunosc şi sub denumirea de bunuri imobile, nu sunt fungibile şi sunt destinate utilizării în activitatea unităţii patrimoniale pentru o perioadă mai lungă de timp, transformarea lor în bani făcându-se într-un interval lung de timp. Deci, activele imobilizate au următoarele trăsături:

perioada lor de utilizare, de regulă este mai mare de un an;

participă la mai multe cicluri economice, neconsumându-se după prima întrebuinţare;

nu sunt destinate comercializării în mod direct.

1

2

ACTIVE

PATRI

MONIALE

ACTIVE IMOBILIZATE

ACTIVE CIRCULANTE

IMOBILIZĂRI NECORPORALE

IMOBILIZĂRI CORPORALE

IMOBILIZĂRI FINANCIARE

CREANŢE

STOCURI

INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

A. IMOBILIZĂRILE NECORPORALE nu sunt bunuri materiale concrete, din această categorie făcând parte:

cheltuieli de constituire – sunt reprezentate de cheltuielile efectuate cu înfiinţarea unei societăţi comerciale, adică taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, reclamă, publicitate, cheltuielile făcute pentru creşterea de capital prin emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni.

cheltuieli de cercetare-dezvoltare – apar datorită întreprinderii de lucrări de cercetare care duc la crearea de noi tehnologii, noi produse.

concesiuni, brevete şi alte drepturi similare – cuprind cheltuielile ocazionate de achiziţionarea sau realizarea brevetelor, a mărcilor de fabricaţie, a licenţelor, sau a altor drepturi de proprietate industrială sau intelectuală.

Un contract de cesiune este un act prin care o parte numită concedent cedează contra unei plăţi, unei alte părţi, denumită concesionar, dreptul de exploatare a unei activităţi, pe o anumită perioadă de timp. Pentru utilizarea bunului, concesionarul datorează concedentului ceea ce formează redevenţa, care este egală cu amortismentul bunului concesionat, la care se adaugă o anumită dobândă.

fondul comercial este dat de plusul de valoare pe care-l obţine firma pe ansamblul ei ca urmare a locului unde este amplasată şi este format din cheltuielile făcute pentru menţinerea sau dezvoltarea activităţii (clientela, vadul comercial, reputaţia, regulamentul de piaţă); acest fond comercial face obiectul contabilităţii doar dacă este adus ca aport sau dacă este achiziţionat, nu se contabilizează în timpul activităţii firmei, ci doar dacă i se determină preţul de vânzare.

alte imobilizări necorporale pot fi considerate cheltuielile făcute cu ocazia achiziţionării sau elaborării unor programe informatice, a internetului, etc.

B. IMOBILIZĂRILE CORPORALE cuprind activele care au substanţă concretă, individualizată prin caracteristici fizice, tehnice, funcţionale, şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

valoarea lor este mai mare decât limita stabilită de lege; durata lor de utilizare este mai mare de un an; aparţin unor persoane juridice care le utilizează în producţia proprie, le folosesc în scop

administrativ sau le închiriază terţilor.

Din categoria imobilizărilor corporale fac parte mijloacele fixe, terenurile şi investiţiile făcute cu amenajările acestor terenuri.

Terenurile sunt bunuri imobile, constituite din parcela de teren, cu sau fără construcţii care să aparţină unui proprietar.

Terenurile sunt înregistrate în patrimoniu la valoarea stabilită în funcţie de clasa de calitate, mărimea suprafeţei, amplasament, etc., la costul de achiziţie sau la valoarea aportului în natură.

Evidenţa terenurilor se ţine cu ajutorul cadastrului general, care este un sistem obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, care facilitează identificarea, înregistrarea şi reprezentarea pe hârtii şi planuri a terenurilor aflate pe teritoriul naţional, indiferent care este destinaţia acestora sau cine este proprietarul.

Parcela de teren este privită ca un imobil, adică o imobilizare în plan economico-financiar, indiferent dacă are sau nu construcţii.

În categoria terenurilor şi a amenajărilor de terenuri intră terenurile agricole şi silvice, cu construcţii şi fără construcţii, terenurile cu zăcăminte, dar şi amenajările la acestea, cum sunt desecări, irigaţii, etc.

Terenurile sunt diferenţiate după:

destinaţie şi,

categorie de folosinţă.În contabilitate se reflectă operaţiile privind terenurile cumpărate şi aduse ca aport de către acţionari şi

asociaţi la constituirea societăţii comerciale, dar şi contravaloarea terenurilor ieşite din patrimoniu ca urmare a vânzării, dizolvării sau lichidării societăţii.

Mijloacele fixe sunt considerate acele obiecte sau complexul de obiecte utilizate ca atare, care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:

au o durată normată de utilizare mai mare de un an;

au o valoare de intrare în patrimoniu mai mare decât limita stabilită prin hotărârea Guvernului.

În cazul obiectelor care sunt folosite în seturi, loturi, sau care sunt un tot unitar, încadrarea acestora ca mijloace fixe se face ţinând seama de întreaga valoare.

Un mijloc fix are o durată lungă de funcţionare, participând la mai multe cicluri de producţie şi transmiţându-şi treptat valoarea asupra produselor fabricate şi comercializate.

Sunt considerate mijloace fixe: clădirile, construcţiile speciale (de exemplu: sonde, căi ferate, poduri, canale de apă, gaze etc.), maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare, control şi reglare, mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile, uneltele, dispozitivele, instrumentele, mobilierul şi aparatura birotică.

În contabilitate, operaţiile economice care privesc mijloacele fixe urmăresc intrarea mijloacelor fixe, calculul amortizării şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora, reparaţiile şi ieşirea lor din gestiunea societăţii comerciale.

Clasificarea mijloacelor fixe

Se face diferenţiat, pe grupe, subgrupe, clase, subclase şi familii, în funcţie de caracteristicile constructive şi condiţiile de exploatare ale acestora.

De la 1 ianuarie 20053, conform noului "Catalog privind duratele normale de funcţionare şi clasificare a mijloacelor fixe", împărţirea pe grupe de mijloace fixe este următoarea:

1. Construcţii

2. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii

3. Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale

IMOBILIZĂRILE ÎN CURS sunt acele imobilizări corporale sau necorporale care au o poziţie intermediară în structura activului patrimonial şi a căror decontare sau terminare nu a avut loc:

imobilizări necorporale în curs, cum sunt cheltuielile de constituire, de cercetare – dezvoltare, programele informatice, care nu au fost consemnate ca atare în patrimoniul firmei;

imobilizări corporale în curs, a căror perioadă de realizare presupune o perioada lungă de timp; la terminarea acestora are loc transformarea în imobilizare corporală terminată.

C. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE sunt acele elemente de avere care reprezintă sume investite pe termen mai mult sau mai puţin îndelungat în titluri de participare, împrumuturi acordate pe termen lung în scopul obţinerii de profit. Din această categorie fac parte titlurile de participare, titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu, creanţele imobilizate, etc.

Titlurile de participare sunt drepturi sub formă de acţiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor firme care permit exercitarea unui control asupra societăţii emitente, şi care duc la obţinerea anuală a unor venituri financiare sub formă de dividende.

Titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu sunt titluri dobândite (altele decât cele de participare) în vederea realizării unor venituri financiare, fără a putea interveni în gestiunea firmei emitente. La fel, titlurile obţinute pentru ca la scadenţă să se realizeze un profit, dar fără a se interveni în gestiunea altor societăţi, sunt considerate tot titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu.

Creanţele imobilizate cuprind: creanţele legate de participanţi, apărute cu ocazia acordării de împrumuturi altor firme la

care sunt deţinute titluri de participare; împrumuturi acordate pe termen lung, în baza unor contracte, şi care sunt purtătoare de

dobânzi; garanţii şi cauţiuni la terţi pentru a garanta executarea unei obligaţii.

Creanţa reprezintă dreptul pe care-l are un creditor de a primi la un termen stabilit, o anumită sumă de bani, alte valori ori bunuri economice, de la un debitor.Garanţia este realizată în baza unui contract care specifică faptul că partea numită garant garantează celeilalte părţi, adică beneficiarului, executarea unei anumite obligaţii; în cazul în care obligaţia nu a fost executată, beneficiarul are dreptul să scoată la licitaţie bunurile sau hârtiile de valoare, pentru a stinge astfel obligaţia asumată.Cauţiunea se realizează tot pe baza unui contract dar prin acesta, o persoană garantează faţă de terţi pentru o altă persoană, că în cazul în care nu se va respecta angajamentul luat, ea va îndeplini obligaţiile persoanei garantate.

2. ACTIVELE CIRCULANTE – se mai regăsesc şi sub denumirea de active curente sau mijloace circulante, şi au o perioadă de rotaţie de regulă mai mică de un an, schimbându-şi în permanenţă forma materială şi utilitatea în cadrul unui circuit economic.

Din această categorie fac parte stocurile, creanţele comerciale, disponibilităţile băneşti, creanţe asupra asociaţilor, personalului, statului, investiţii financiare pe termen scurt, etc.

STOCURILE sunt active circulante formate din: rezerve pentru producţie (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar,

baracamente şi amenajări provizorii, producţia şi lucrările / serviciile în curs de execuţie). rezerve pentru circulaţie (semifabricate, produse finite, mărfuri etc.).

Materiile prime sunt valori materiale care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc total sau parţial în produsul finit, în forma iniţială sau modificată (de ex.: făina în panificaţie, laminatele în industria constructoare de maşini etc.).

Materialele consumabile sunt valori materiale care participă sau ajută la procesul de fabricaţie, dar de regulă nu se regăsesc în produsul finit. Principalele materiale consumabile sunt:

materialele auxiliare, care se adaugă materiei prime, pentru a servi la modificarea acesteia (substanţele pentru vopsit sau aţa în industria de încălţăminte, drojdia în panificaţie etc.) sau sunt folosite pentru asigurarea unei bune desfăşurări a activităţii (lubrifianţii, materialele de întreţinere etc.);

3

combustibilii, care iau parte direct / indirect la procesele dintr-o unitate patrimonială (pot fi energetici, tehnologici sau gospodăreşti);

piesele de schimb au scop înlocuirea unor părţi componente ale maşinilor şi utilajelor, care să permită repararea acestora (de exemplu: rulmenţi, anvelope, acumulatori, etc.);

alte materiale consumabile sunt: furajele, seminţele, materialele pentru plantat; furajele sunt produse agricole vegetale sau de natură animală, în formă naturală sau prelucrată care sunt utilizate ca hrană pentru animale (de exemplu: fân, grăunţe, rezidii rămase de la fabricarea produselor animale sau vegetale, etc.);

Obiectele de inventar sunt bunuri care participă direct sau indirect la procesul de producţie şi care au o valoare mai mică de 1500 lei, indiferent de durata lor de utilizare, sau o durată de folosinţă mai mică de un an indiferent de valoarea lor (de exemplu: mobilierul mărunt, sculele, echipamentele de protecţie, matriţe, module etc.).

Baracamentele şi amenajările provizorii sunt folosite pentru efectuarea unor lucrări sau prestarea de servicii şi în urma demontării lor se pot obţine bunuri care pot fi refolosite sau revalorificate (de exemplu: barăci, schele, podeţe etc.).

Producţia în curs de execuţie este formată din mijloacele în curs de transformare, adică producţia neterminată, care are o poziţie intermediară între materia primă şi semifabricat sau între semifabricat şi produsul finit.

Semifabricatele sunt bunuri care se găsesc într-o anumită fază a prelucrării, au fost recepţionate şi în continuare fie că se vor prelucra fie se vor vinde către terţi.

Produsele finite sunt bunuri materiale care au trecut prin toate fazele tehnologice, corespund din punct de vedere al normelor calitative şi au fost recepţionate, întocmindu-li-se documentaţia de predare către depozit.

Mărfurile sunt bunurile materiale achiziţionate de la terţi pentru a fi revândute sau bunurile fabricate în interior şi desfăcute spre vânzare în magazinul propriu.

Ambalajele sunt bunuri materiale care se folosesc pentru protejarea altor bunuri pe timpul transportului şi a depozitării acestora. Ambalajele pot fi de circulaţie (cutii, pungi, containere) sau de producţie (flacoane pentru parfumuri, cutii pentru conserve etc.).

Animalele şi păsările cuprind animalele şi păsările care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate imobilizări corporale, cum ar fi: animalele tinere, animalele pentru îngrăşat, albinele, etc.

ALTE ACTIVE CIRCULANTE sunt reprezentate de creanţe sau valori în curs de decontare, plasamente şi disponibilităţi băneşti.

În cadrul activelor circulante sunt încadrate doar creanţele care au scadenţa sub un an de zile, celelalte fiind considerate imobilizări financiare.

Principalele creanţe active circulante sunt:

clienţi – sub această denumire apare înregistrat în contabilitate dreptul furnizorilor de bunuri, lucrări şi servicii asupra beneficiarilor acestora;

avansuri acordate furnizorilor – se pot detalia astfel:- avansuri – în cazul în care se acordă înaintea începerii unui contract sau a unei comenzi;- aconturi – în cazul în care se acordă după ce contractul sau comanda a fost executată parţial.

efecte comerciale de primit – apar în cazul în care o firmă vinde anumite produse şi doreşte să fie sigură că va încasa contravaloarea acestora, cerând clientului semnarea unui document;

sume de încasat de la societăţi din cadrul grupului – cuprind drepturile de creanţă asupra altor unităţi din cadrul grupului, cum sunt: bunuri livrate, imobilizări cedate, dividende de încasat pentru investiţiile financiare pe termen scurt, etc.;

sume de încasat din interese de participare – cuprind drepturi de creanţă din interesele de participare pe termen scurt, cum sunt sumele virate unităţilor legate prin interese de participare;

creanţe privind capitalul subscris şi vărsat – se referă la drepturile de creanţă asupra acţionarilor sau asociaţilor care au subscris să contribuie la majorarea capitalului, aportul lor fiind adus la societatea comercială;

alte creanţe – se referă la creanţele rezultate în urma decontărilor cu: personalul, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, etc.

Plasamentele şi disponibilităţile băneşti – fac parte tot din categoria activelor circulante şi reprezintă valorile economice cu cel mai mare grad de lichiditate, care îmbracă forma de bani sau care îndeplinesc funcţia acestora.

Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate în scopul realizării unor venituri financiare pe termen scurt.Instrumentele de trezorerie sunt titluri de valoare achiziţionate pentru realizarea unor operaţiuni

speculative sau pentru protejarea disponibilităţilor băneşti:

bonurile de tezaur – apar în cazul în care statul se împrumută pe termen scurt prin emiterea acestor titluri de obligaţii, pentru acoperirea bugetului în caz de urgenţă;

certificatele substitutive de devize – se eliberează firmelor care au făcut operaţiuni de comerţ exterior, valoarea lor schimbându-se în funcţie de rata de schimb a devizelor.

Disponibilităţile băneşti sunt formate din disponibilităţile existente în casierie şi în conturile de la bănci, acreditive, alte valori, etc., astfel:

numerarul din casieria unităţii;

disponibilităţile din conturile bancare în lei, în valută sau în curs de decontare;

sumele sub formă de acreditive aflate la dispoziţia furnizorilor;

avansurile de trezorerie;

alte valori cum sunt tichetele de masă, bonurile valorice, tichetele şi biletele de călătorie, biletele de tratament şi odihnă, etc.