Facultatea de Psihologie și Științele EducațieiPsihologie, an III, grupa 15322

Bibliografie: Constantin, T. (2008), “Predictori ai persistentei motivationale; rolul implicarii

motivationale”, în M. Milcu, Cercetarea psihologică modernă: Direcţii şi perspective, Ed.

Universităţii Bucureşti, vol2/2008, 33-45.

Predictori ai persistenţei motivaţionale; rolul implicarii motivationale

Problema studiată și modelul teoretic.Fără îndoială că domeniul motivaţiei umane este unul

complex, bogat în paradigme explicative şi în modelări empirice. Definiţiile motivaţiei au o

diversitate mare, de la definiţii care insistă pe fundamentul tensiunilor interioare la definiţii

cognitive, definiţii comportamentale („motivaţia apare atunci când are loc o întărire adecvată,

comportamentul fiind dependent de consecinţe sale”). Dincolo de această bogăţie şi diversitate, din

analiza cercetărilor recente se conturează ideea că in domeniul motivaţiei, diversitatea factorilor

motivaţionali pot fi reduşi la un model cu două module distincte: unul calitativ, care include factori

definitorii ai orientării sau direcţiei implicării motivaţionale şi un altul cantitativ, care include

factorii asociaţi forţei şi persistenţei motivaţionale.

Obiectivele cercetării :Un prim obiectiv a fost acela de a analiza relaţiile dintre două module

distincte ale motivaţiei - implicarea motivaţională şi persistenţa motivaţională – pornind de la

premisa aceste module descriu esenţa motivaţiei umane şi că în ele sunt rezumate principalele

modele explicative ale motivaţiei. Un al doilea obiectiv a fost acela de reţine ca variabilă

dependentă persistenţa motivaţională – ca măsură a aspectului cantitativ al motivaţiei – şi de a

analiza variabile dependente susceptibile de a juca rolul de predictori ai acesteia.

Ipotezele cercetării Cu referire la primul obiectiv al cercetării s-a presupus că există corelaţii mici

între factorii implicării motivaţionale şi cei ai persistenţei motivaţionale, pornind de la premisa că

ambele dimensiuni evaluează aspecte ale relevante ale motivaţiei, Subsidiar acestei ipoteze, s-a

presupus că subiecţii cu un nivel înalt al persistenţei motivaţionale vor avea o orientare

motivaţională predominată intrinsecă. Cu referire la cel de al doilea obiectiv al cercetării, s-a

presupus că se va obţine un model predictiv valid al persistenţei motivaţionale în care factorii

implicării motivaţionale, cei ai implicării emoţionale şi cei ai structurii accentuate de personalitate

vor avea un pondere semnificativă.

Variabile investigate (psihologice și demografice). In modelele teoretice prezentate in studiile

anterioare, majoritatea venind din zona comportamentului planificat s-au identificat opt factori

descrişi în literatura de specialitate ca fiind cei care condiţionează persistenţa motivaţională: efortul

Facultatea de Psihologie și Științele EducațieiPsihologie, an III, grupa 15322

- energia pe care o persoană o pune în slujba atingerii unor obiective motivaţionale; încrederea –

încrederea pe care o persoană o are în capacitate sa de a folosi abilităţile; perseverenţa ,scopul –

căutarea şi alegerea unor obiective incitante şi a schiţa mintal strategii de atingere a lor;

organizarea – planificarea şi organizarea efortului în vederea atingerii obiectivelor dificile;

concentrarea – focalizarea pe esenţial, pe activităţile asociate scopului şi motivaţiei principale;

obstacolul – a insista în faţa obstacolelor, a căuta şi găsi soluţii alternative de depăşire constructivă

a lor, ambiţia –nevoia de a fi în competiţie şi de a-i întrece pe ceilalţi; Luând în calcul aceşti factori,

s-a propus construcţia unei probe standardizate de evaluare a persistenţei motivaţionale –

Chestionar PM3 .

Lotul investigat: Cercetarea s-a realizat pe un lot de 762 de subiecţi din populaţie generală, lot

având o structură relativ echilibrată din punctul de vedere al diferitelor caracteristici socio-

demografice.Datele au fost culese în perioada noiembrie 2007 februarie 2008.

Metodologia utilizată: În prezenta cercetare au fost utilizate patru chestionare standardizate de

evaluare a personalităţii două scale simple de autoevaluare şi date sociodemegrafice.

1. Chestionarul PM3 (numai prima secţiune a chestionarului, cea de a doua secţiune având scale

ipsative, poate fi folosită doar pentru o analiza secundară).

2. Chestionarul IM evaluează implicare motivaţională, definită prin preferinţele sau tendinţele unei

persoane de a fi atrasă de anumite tipuri de obiective motivaţionale. Acesta conţine 40 de itemi

dihotomici solicitând alegerea forţată între două variante de răspuns similar dezirabile şi evaluează

poziţia subiectului pe 4 dimensiuni: 1) implicare egocentrică; 2) implicare socială; 3) implicare

internalistă; 4) implicare instrumentală.

3. Chestionar Q12 evaluează implicarea emoţională a angajaţilor la locul de muncă, adică măsura

în care aceştia se identifică cu obiectivele organizaţionale, participă cu interes şi convingere la

atingerea acestora găsind recunoaştere şi satisfacţie. Acesta solicită angajaţilor să evalueze, pe o

scală Likert în 6 trepte, măsura în care sunt de acord sau în dezacord cu 12 aserţiuni vizând relaţia

lor cu organizaţia de care aparţin.

4. Chestionarul DA 307 evaluează trăsăturile accentuate ale personalităţii care pot „da farmec”

personalităţii unui angajat, pot funcţiona chiar ca atuuri personale sau profesionale. Acesta conţine

151 de aserţiuni pe care subiecţii trebuie să le evalueze şi să decidă dacă sunt „adevărate” sau

„false” în cazul lor, dacă se potrivesc sau nu cu felul lor obişnuit de a gandi.

Facultatea de Psihologie și Științele EducațieiPsihologie, an III, grupa 15322

Date obţinute şi interpretarea lor .Relaţii statistice între factorii IM si factorii PM3: Analiza

corelaţiilor dintre cele două probe ne arată că există o corelaţie semnificativă între persistenţa

motivaţională, pe de o parte şi cele două scale ale implicării motivaţionale, pe de altă parte, în

sensul că un nivel înalt al persistenţei motivaţionale este asociat cu o orientare spre implicarea

motivaţională de tip intrinsec. Altfel spus, angajaţii care se simt atraşi de sarcini provocatoare care

să le permită autovalidarea internă au şi tendinţa de a persista mai mult din punct de vedere

motivaţional, în timp ce angajaţii care se implică motivaţional în special pentru recompensă sau alte

avantaje au tendinţa de a avea scoruri mici la persistenţa motivaţională.

Concluzii cercetării: Trei din cele patru ipoteze ale cercetării au fost confirmate.: a) există corelaţii

mici între factorii implicării motivaţionale şi cei ai persistenţei motivaţionale; b) subiecţii cu un

nivel înalt al persistenţei motivaţionale au o orientare motivaţională predominată intrinsecă; c)

factorii celor două probe motivaţionale corelează slab dar semnificativ cu factorul dezirabilitate

socială. Cea de a treia ipoteză, prin care se estima că se va obţine un model predictiv valid al

persistenţei motivaţionale în care factorii implicării motivaţionale, cei ai implicării emoţionale şi cei

ai structurii accentuate de personalitate vor avea un pondere semnificativă, este parţial confirmată.

S-a obţinut un model predictiv valid dar în acest model nu intra ca factori predictivi semnificativi

factorii implicării motivaţionale.

Reflectie critica:Persistenţa motivaţională, ca dispoziţie comportamentală controlabilă a indivizilor

de acontinua activitatea în manieră susţinută reprezintă un fenomen psihologic a cărei

circumscriereteoretică a fost dificil de realizat şi tradus în termeni empirici. În opinia lui T.

Constantin persistenţa este nucleul motivaţiei umane, ceea ce transcede nivelul intenţional care ţine

de selectarea, clarificarea şi adoptarea scopurilor şi motivelor personale. Persistenţa este o variabilă

sensibilă la factori de ordin cultural, care pare să diferenţieze membrii diverselor culturi.

Limite a) nu se operează distincţie clară între persistenţa general, persistenţa în sarcină şi

persistenţa motivaţională.

b) legătura dintre persistenţă, pe de o parte şi perseverenţa afectului sau perseverenţa în procesările

cognitive, pe de altă parte, este insuficient explorată şi clarificată.

c) faptul că factorii implicării motivaţionale nu sunt predictori ai persistenţei motivaţionale

confirmă încă o dată faptul că cele două dimensiuni sunt relativ independente. În acest sens rolul

dezirabilităţii sociale trebuie explorat în cercetările viitoare.