Alexandru Ofrim

© D

an S

tanc

iu

Practici de lectur`

15

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

Lectura ruloului de papirus

Primul suport care a f`cut posibil` redac-

tarea unor texte de mari dimensiuni a fost ru-

loul de papirus. Tulpina de papirus era prelu-

crat` prin uscare, presare [i lustruire, ob]i-

nîndu-se o suprafa]` neted`, un material suplu

pe care se putea scrie. Poten]ialul „tehnologic“

a fost repede sesizat de egipteni, care au înce-

put s` lipeasc` foile de papirus, unele în conti-

nuarea celorlalte, într-o band` continu` lung`

de 6-10 metri [i lat` de 20-30 cm. Din Egipt pa-

pirusul a fost importat în Grecia [i apoi la Roma

(sec. VII-V î.Hr.).

Pentru a putea fi manipulat cu u[urin]`, su-

lul de papirus era rulat pe un cilindru confec]io-

nat din lemn sau din metal, numit umbilicus(„buricul“ c`r]ii). De unul din mînere se ata[a o

etichet` pe care se afla titlul c`r]ii – syllabus în

greac`, titulus în latin`. Textul era scris cu cer-

neal`, pe o singur` fa]` a sulului de papirus, cea

din interior. Pe m`sur` ce se desf`[ura ruloul,

de la dreapta la stînga, ap`reau sec]iuni succe-

sive de aproximativ 30 de cm l`]ime, cu scrisul

pe dou`-trei coloane: aceasta era „pagina“ pe

care o avea sub ochi cititorul din Antichitate.

Nu era prea comod s` cite[ti un sul de pa-

pirus. Pentru a fi citit`, o carte în form` de rulou

trebuia ]inut` cu ambele mîini. Cu mîna dreapt`

se ]inea sulul, iar cu mîna stîng` erau efectuate

succesiv dou` opera]iuni: derularea [i înf`[u-

rarea paginii citite. Dup` lectur`, cartea trebuia

înf`[urat` la loc, în sens invers, pe cilindru, o-

D O S A R

Cititul ni se pare „natural“, la fel ca respiratul sau mersul pe jos, o de-prindere universal`, desf`[urat` dup` acelea[i reguli, atît în zilelenoastre, cît [i în trecutul mai mult sau mai pu]in îndep`rtat. Este îns`suficient s` arunc`m o privire asupra unei pagini dintr-o carte ma-nuscris` din secolul al XIV-lea pentru a ne da seama c` maniera în careera citit` difer` foarte mult fa]` de obi[nuin]ele cititorului de azi. Prac-ticile [i gesturile lecturii s-au schimbat de-a lungul timpului, odat` cutransformarea suporturilor materiale ale scrierii. Textele nu pot fi diso-ciate de materialitatea lor. Formatul c`r]ii, punerea în pagin`, organi-zarea intern` a textului, regulile ortografice îndeplinesc o func]ie expre-siv` [i determin` modalit`]ile de lectur`. Istoricii vorbesc despre maimulte „revolu]ii ale lecturii“ care au modificat obi[nuin]ele [i prefe-rin]ele cititorilor: înlocuirea ruloului de papirus de c`tre codex, tre-cerea de la lectura cu voce tare la lectura silen]ioas`, inventarea tipa-rului, apari]ia textului electronic.

Alexandru Ofrim este conferen]iar la Facultatea de Litere,Universitatea Bucure[ti. Are în preg`tire un volum despre istoriapracticilor de lectur`.

16

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0D O S A R

pera]iune în care, deseori, cititorul se folosea

de b`rbie ca punct de sprijin. Poetul latin Mar-

]ial aminte[te acest gest într-o epigram`: „O car-

te fat`-mare, o carte neumblat`, / Pe care-al ei

p`rinte o ]ine încuiat`, / Un sul pe care nimeni

nu l-a desf`[urat, / {i nimeni înc` barba de el nu

[i-a frecat“. Lectura unui rulou de mari dimen-

siuni putea fi o opera]ie periculoas`. Pliniu cel

B`trîn relateaz` c` un cititor în vîrst` de 83 de

ani „citea în picioare un volumen foarte greu pe

care l-a sc`pat din mîini. |ncercînd s`-l prind`

[i-a pierdut echilibrul, a c`zut [i [i-a rupt picio-

rul, dup` care a murit“.

Ruloul impunea o lectur` linear` [i secven-

]ial`; consultarea unei pagini precedente sau re-

g`sirea unei informa]ii erau opera]iuni greoaie,

ce necesitau derularea înainte [i înapoi a rulou-

lui. Cartea de papirus nu putea fi frunz`rit`, nu

se putea pune un semn de carte. Lectura, o dat`

întrerupt`, ducea la pierderea reperelor. Dac`

dorea s` localizeze un capitol sau un paragraf,

cititorul nu dispunea de orientare în organiza-

rea intern` a c`r]ii [i era obligat s` citeasc` pa-

saje întregi pentru a reg`si informa]ia dorit`.

Specialistul canadian în teoria lecturii, Christian

Vandendorpe, este de p`rere c` ruloul de pa-

pirus „a impus serioase limit`ri expansiunii scri-

sului [i a contribuit la men]inerea acestuia sub

tutela oralului“.

Scrierea continu` [i lectura cu voce tare

Un aspect interesant al culturii scrise din

Antichitatea greco-roman` este faptul c` textele

erau redactate în scriptio continua, adic` f`r`

separarea cuvintelor, a propozi]iilor [i a fra-

zelor. Scribii foloseau rar [i inconsecvent sem-

nele de punctua]ie, literele alc`tuiau un text

continuu, f`r` majuscule, alineate [i paragrafe.

Cititorul nu avea alt` solu]ie decît s` urmeze

firul textului, citindu-l neîntrerupt, de la prima

pîn` la ultima pagin`. |n textele antice, sarcina

de a separa cuvintele era îndeplinit` de cititor,

[i nu de scrib.

Pentru a exemplifica sistemul scrierii în

scriptio continua, vom alege paragraful de mai

sus [i vom scoate semnele de punctua]ie:

Unaspectinteresantalculturiiscrisedinantichitateagrecoroman`estefaptulc`texteleerauredactateînscriptiocontinuaadic`f`r`separareacuvintelorapropozi]iilor[iafrazelorscribiifoloseaurar[iinconsecventsemneledepunctua]ieliterelealc`tuiauuntextcontinuuf`r`majusculealineate[iparagrafe.

Vedem c` cititorul modern are mari dificul-

t`]i în a citi [i a în]elege un text în aceast` pre-

zentare. Lectura este greoaie [i necesit` inter-

ven]ia vocii pentru descifrare. Din pricina ab-

sen]ei oric`rui dispozitiv grafic care s` mar-

cheze pauzele, cititorul trebuie s` redea de mai

multe ori textul cu voce tare pentru a sesiza

succesiunea cuvintelor, sensul frazei. |n acest

tip de lectur`, ochiul are nevoie de un supli-

ment vocal.

Cititorii din Antichitate nu puteau avea obi[-

nuin]a de a citi în t`cere, maniera cea mai obi[-

nuit` de lectur` era cu voce tare, f`cut` atît pen-

tru sine, cît [i pentru ceilal]i. Scrisul nu se putea

dispensa de voce, dup` cum afirm` clasicistul

Jesper Svenbro, într-o carte în care analizeaz`

rela]iile complexe dintre scriere [i lectur` în

Grecia antic`: „Pentru greci, lectura înseamn`

lectura cu voce tare. Aceasta nu pentru c` ar fi

fost incapabili s` citeasc` în t`cere, cum sus]ine

o pozi]ie extrem`, ci pentru c` modul natural

de a citi un text în Grecia antic` era, f`r` nici o

îndoial`, acela de a-l citi cu voce tare. Leg`tura

pe care grecii o între]ineau cu scrisul ar putea fi,

într-adev`r, comparat` cu aceea pe care noi

modernii o avem cu nota]ia muzical`: nu este

imposibil s` citim muzica în t`cere, dar modul

cel mai curent de a face acest lucru este de a o

cînta sau a o interpreta la un instrument pentru

a [ti cum sun`“ (Phrasikleia. Antropologia lec-turii în Grecia antic`, traducere din limba

greac` de Anca Dan [i Raluca-Mihaela Nedea,

Editura Symposion, 2004).

Svenbro mai constat` c` exist` o serie de

analogii între categoriile culturii scrise grece[ti

[i practica „pederastiei pedagogice“, care pre-

supunea rela]ia amoroas` dintre un erast (b`r-

bat adult, activ [i dominant) [i un eromen (ado-

lescent, pasiv [i dominat). Acest model, al rela-

]iei între erast [i eromen, a fost folosit de greci

pentru a reprezenta scrisul [i lectura, rela]ia

17

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 D O S A R

dintre scriptor [i lector. Printre multele verbe

care însemnau „a citi“ în limba greac` veche, se

num`r` [i enthynkhánein, care avea [i sensul

de „a avea raporturi sexuale cu“. O inscrip]ie

descoperit` în Sicilia (sec. V î.Hr.) utilizeaz`

chiar termenii acestei analogii: „cel care scrie

inscrip]ia aceasta i-o va trage (pygíxei) cititoru-

lui“. Faptul nu este izolat, fiind vorba de un ade-

v`rat topos care poate fi identificat [i în inscrip-

]iile latine[ti (amat qui scribet pedicatur quileget – „cel care scrie este cel care iube[te, cel

care va citi o ia pe la spate“). Motivul exist` [i în

imaginea figurativ`. Pe o cup` din Attica, datînd

din aceea[i perioad`, este reprezentat un tîn`r

imberb, îmbr`cat într-o mantie, citind o ins-

crip]ie de pe o coloan` de piatr`. Pentru a citi,

el se apleac` în fa]`, punîndu-[i în eviden]` par-

tea posterioar`, bine conturat` sub faldurile

ve[mîntului. Metaforic, lectorul este asemenea

unui eromen: î[i asum` rolul pasiv al celui ce ac-

cepta s` fie dominat, în timp ce scriptorul este

activ [i dominant, folosind corpul lectorului

pentru a-[i exercita puterea. Cititorul trebuie s`

cedeze scriptorului propria sa voce pentru ca

textul scris de acesta s` se realizeze complet.

Chiar dac`, mult` vreme, lectura în Grecia

antic` însemna în primul rînd lectura sonor`, a-

ceasta nu înseamn` c` lectura silen]ioas` era

necunoscut`. Pentru secolul al V-lea î.Hr. exist`

m`rturii c` lectura interiorizat` era practicat` în

medii restrînse, ceea ce înseamn` c` scriptiocontinua nu era un obstacol de netrecut. |ns`,

majoritatea cititorilor practica lectura cu voce

tare, în diverse situa]ii [i contexte. Istoricul

francez Roger Chartier apreciaz` c` „practica

obi[nuit` în Antichitate a lecturii cu voce tare,

pentru al]ii [i pentru sine, nu trebuie atribuit`

absen]ei controlului lecturii vizuale (aceasta

este f`r` îndoial` practicat` în lumea greac` în-

c` din secolul al VI-lea î.Hr.), ci, mai curînd, u-

nei conven]ii culturale care asocia strîns textul

[i vocea, lectura, declama]ia [i ascultarea“.

Noua form` a c`r]ii:codexul

Ob]inut din pielea unor animale, arg`sit` [i

netezit` pe ambele fe]e, pergamentul asigura o

suprafa]` alb`, bun` pentru scris. Buc`]ile de

piele erau t`iate în dreptunghiuri care puteau fi

împ`turite [i a[ezate unele într-altele, în form`

de caiet sau codex.

Codexul este forma c`r]ii cu care sîntem

obi[nui]i noi ast`zi, form` stabil` care rezist` de

dou` milenii. Aproape patru secole i-au trebuit

codexului s` detroneze ruloul [i vechile practici

18

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0D O S A R

de lectur`. |ncepînd cu secolul al II-lea are loc

trecerea lent` de la volumen la codex, pentru ca

spre sfîr[itul secolului al IV-lea, în Occidentul

latin, pergamentul [i codexul s` înlocuiasc` de-

finitiv ruloul de papirus. Noua form` a c`r]ii a

antrenat o transformare profund` a practicilor

de lectur`. Schimbarea formei [i a suportului

c`r]ii a fost comparat` cu o adev`rat` revolu]ie,

similar` cu consecin]ele introducerii tiparului

sau cu apari]ia c`r]ii electronice.

|n mai multe epigrame, Mar]ial se entuzias-

ma fa]` de avantajele codexului: „De vrei, din-

tr-ale mele, s` iei cu tine-o carte, / La drum s`

te-nso]easc`, acum cînd pleci departe, / Alege-o

pe aceasta: e mic` [i u[oar`, / Po]i s-o cuprinzi

în mîn`, s-o por]i la sub]ioar`, / L`sînd pe raft a-

cas` prea-grelele volume“; „Ia-n mîini aceast`

carte, scris` pe piele fin` de vi]el; / {i-l ai pe Ci-

cero tovar`[ [i-un gînd s` pleci la drum cu el“;

„Mai multe epigrame – trei sute – de-ai avea, /

Te-ar mai citi întreag`, vreunul, carte-a mea? /

De ce atît de mic` te-am pl`m`dit? Ascult`: / |n-

tîi, fiindc` astfel nu-mi ceri hîrtie mult`; / Al doi-

lea: copistul, pe pagini pu]intele / Mai mult de-

un ceas nu pierde cu fleacurile mele; / Al trei-

lea: în grab` prinzi un cititor, / Oricît ar fi de

seac`, se-nghite mai u[or“.

O consecin]` important` a trecerii de la vo-

lumen la codex a fost afirmarea unei noi er-

gonomii a lecturii, o amplificare a gesturilor de

lectur`, adaptarea corpului la noul aspect mate-

rial al c`r]ii. Forma dreptunghiular` [i para-

lelipipedic` a codexului permite cititorului s`-[i

elibereze mai mult corpul. |n timp ce cititorul

ruloului de papirus era obligat s`-[i foloseasc`

amîndou` mîinile pentru a-l derula lateral, citi-

torul codexului îl ]ine cu o singur` mîn` sau

poate s`-l pun` pe mas` ori pe alt suport, întor-

cîndu-i lejer filele. Noua materialitate a c`r]ii a

dus la apari]ia unor gesturi alt`dat` imposibile,

cum ar fi acela de a frunz`ri, de a pune un semn

de carte sau de a face însemn`ri. Cititorul poate

citi [i scrie în acela[i timp, poate s`ri de la o pa-

gin` la alta sau – aspect foarte important – poa-

te s`ri de la o carte la alta, le poate consulta în

acela[i timp, poate compara pagini din c`r]i di-

ferite.

Codexul nu mai este dependent de con-

strîngerile tehnice ale ruloului de papirus, el

poate fi confec]ionat în formate [i grosimi dife-

rite. De asemenea, codexul este mult mai com-

pact decît ruloul, textul poate fi scris pe ambele

p`r]i ale suportului, rezultînd o important` eco-

nomie de material.

Apari]ia codexului a însemnat desprinderea

c`r]ii de linearitate [i intrarea ei în sfera tabula-

rit`]ii, adic` a posibilit`]ii cititorului de a accede

la con]inut în ordinea pe care o dore[te. A tre-

buit s` treac` îns` aproape o mie de ani pentru

ca accesul cititorului s` devin` un procedeu di-

rect [i rapid. Abia în secolul al XII-lea încep s`

fie utilizate elemente paratextuale [i dispozitive

vizuale care ghideaz` lectura [i permit repera-

rea informa]iei în con]inutul c`r]ii.

Pagina devine unitatea de baz` a textului [i

19

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 D O S A R

a lecturii, asupra oglinzii paginii se fixeaz`, de a-

cum înainte, privirea cititorului. Cînd cartea

este deschis`, cititorul vede dou` pagini în

acela[i timp. Prezentarea în form` de diptic a

codexului permite anticip`ri de lectur`, po-

sibilitatea de a contempla cartea deschis`. Un

alt avantaj: cititorul poate s` aprecieze cu u[u-

rin]` locul unde a ajuns cu lectura, s` estimeze

cantitativ sec]iunea parcurs` [i cea r`mas`, î[i

poate planifica durata lecturii.

Mir`rile lui Augustin|n anul 383, tîn`rul Augustin se stabile[te la

Milano, unde îl cunoa[te pe episcopul Am-

brozie, unul dintre cei mai mari oratori ai epo-

cii. |n Confesiuni, Augustin î[i aminte[te mo-

mentul de uimire pe care l-a avut atunci cînd l-a

v`zut pe Ambrozie citind în t`cere: „Cînd citea,

ochii s`i alunecau pe deasupra paginilor, iar

spiritul s`u scurta în]elesul rîndurilor, în vreme

ce glasul [i limba sa se odihneau. Adesea, cînd

eram [i eu prin preajm` – c`ci nu p`zea nimeni

la poart` [i nici nu era obiceiul ca un nou-venit

s` fie anun]at –, îl vedeam cum cite[te în t`cere

[i niciodat` în alt fel. R`mîneam a[ezat, într-o

îndelungat` t`cere – c`ci cine ar fi îndr`znit s`

tulbure o atît de mare adîncire în studiu?! – [i a-

poi plecam, presupunînd c` nu voia s` fie tul-

burat în scurtul r`stimp cînd, ferit de larma tre-

burilor celorlal]i oameni, se putea dedica re-

facerii propriului spirit“. O scen` banal` ast`zi,

aceea a unui cititor adîncit în lectur`, par-

curgînd în t`cere filele c`r]ii, i s-a p`rut bizar`

lui Augustin, obi[nuit s` citeasc` cu voce tare. El

a c`utat diverse explica]ii faptului c` Ambrozie

citea altfel decît to]i ceilal]i: „Se ferea poate s`

citeasc` cu voce tare, ca nu cumva vreun ascul-

t`tor atent [i interesat s`-l sileasc` s` se anga-

jeze în lungi l`muriri sau dezbateri pe marginea

unor pasaje mai obscure, pierzînd astfel o parte

din timpul destinat c`r]ilor pe care voia s` le

studieze. Un alt motiv, poate înc` [i mai înte-

meiat, pentru care citea în gînd era [i nevoia de

a-[i cru]a vocea, care i se deteriora cu u[urin]`.

|n sfîr[it, oricare ar fi fost motivul s`u interior, a-

cesta nu putea fi decît foarte întemeiat la un

b`rbat precum Ambrozie“.

Un alt pasaj bine cunoscut din cartea lui Au-

gustin este cel al momentului convertirii la cre[-

tinism. Aflîndu-se în gr`dina casei sale, Augustin

aude un glas misterios de copil care îi spunea:

„Tolle, lege!“ – „Ia [i cite[te!“. Surprins, se în-

dreapt` c`tre prietenul s`u Alypius, lîng` care

20

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0D O S A R

l`sase Epistolele Sfîntului Pavel, deschide car-

tea la întîmplare [i nimere[te peste un pasaj a

c`rui lectur` l-a f`cut s` se converteasc`: „M-am

repezit deci înapoi, c`tre locul unde [edea Aly-

pius, c`ci acolo l`sasem cartea Apostolului cînd

m` ridicasem s` plec. Am apucat-o, am

deschis-o [i am citit în t`cere primul pasaj pe

care mi-am aruncat privirea: «S` umbl`m în pli-

n` zi cu bun`-cuviin]`, nu în ospe]e [i be]ii, nu

în desfrîn`ri [i în destr`b`l`ri, nu în certuri [i în

rivalit`]i; ci îmbr`ca]i-v` în Domnul Iisus Hristos

[i nu v` îngriji]i de îndestularea poftelor trupu-

lui»“. Dup` aceasta a f`cut un gest foarte fami-

liar cititorilor: „Apoi, însemnînd locul din care

citisem, cu degetul sau cu nu mai [tiu ce alt

semn, am închis cartea [i, întorcîndu-m` c`tre

Alypius cu chipul împ`cat, i-am povestit ce mi

se întîmplase“.

Cele dou` pasaje din Confesiuni pot p`rea

contradictorii. |n primul episod, Augustin este

derutat cînd îl vede pe episcopul Ambrozie ci-

tind cufundat în t`cere. |n cel de-al doilea, el

spune c` a citit în t`cere pasajul din cartea des-

chis` la întîmplare. Lectura sonor` [i cea silen-

]ioas` nu aveau cum s` se exclud` reciproc, în

mod radical. De[i lectura cu voce tare era ma-

niera privilegiat` de a citi, f`cînd obiectul unei

conven]ii general acceptate, existau [i contexte

care f`ceau posibil` lectura silen]ioas` – în ca-

zul consult`rii rapide a unui document sau a u-

nui pasaj dintr-o carte, cu scopuri imediate,

func]ionale. Este [i cazul pasajului citit de Au-

gustin, aflat într-o stare de tulburare sufle-

teasc`, pe care o resimte în urma auzirii vocii. El

spune c` s-a repezit s` citeasc`, deci nu mai era

timp aici de dregerea glasului, de intonarea re-

toric`, de tot ceremonialul asociat lecturii cu

voce tare.

Mai exist` în Confesiuni un pasaj care subli-

niaz` diferen]a de natur` între lectura solitar`

(f`r` public, f`r` ascult`tori) [i lectura cu voce

tare (în prezen]a unui auditoriu). Dup` mo-

mentul convertirii, Augustin se retrage la ]ar`

împreun` cu familia sa [i prietenii, pentru a se

dedica medita]iei [i edific`rii în noua lui religie.

Aici el descoper` Psalmii lui David, pe care îi

cite[te cu voce tare: „Cîte strig`te nu am în`l]at

c`tre tine, Dumnezeul meu, cînd am citit Psal-

mii lui David, aceste cînt`ri de credin]`, aceste

glasuri ale evlaviei în care nu î[i poate g`si locul

un spirit trufa[! (...) Da, cîte strig`te nu în`l]am

c`tre tine citind acei psalmi, cum m` înfl`c`ram

prin ei de iubire pentru tine [i cum eram mis-

tuit de dorin]a de a-i recita, dac` ar fi fost cu pu-

tin]`, c`tre întregul p`mînt, ca s` înfrunt înfu-

murarea neamului omenesc! (...) Cît de aprig`

[i de ascu]it` era dureroasa mea pornire împo-

triva maniheilor! (...) A[ vrea ca ei s` m` asculte

f`r` ca eu s` o [tiu, s` m` asculte a[a, pentru ca

ei s` nu cread` cumva c` acele cuvinte ale mele,

pe care le-am împletit cu Psalmii, le erau adre-

sate lor; c`ci este adev`rat, nu a[ fi rostit acele

cuvinte, sau, dac` le-a[ fi rostit, nu le-a[ fi rostit

în acela[i mod, dac` a[ fi sim]it c` sînt ascultat;

pe de alt` parte, chiar dac` a[ fi vorbit astfel, ei

nu ar fi în]eles cuvintele mele a[a cum mi le

spuneam mie însumi, pentru mine, înaintea ta,

prin sim]irea intim` a sufletului meu“. A[adar,

Augustin nu citea cu voce tare în aceea[i ma-

nier`, exista o diferen]` calitativ` între lectura

pentru sine [i lectura pentru ceilal]i. Lectura cu

voce tare exercita o influen]` asupra cititorului

însu[i, iar aceste efecte puteau fi transmise as-

cult`torilor prin expresia vocii, mimic` facial`,

efecte retorice. Nu se citea la fel dac` erai sin-

gur sau în prezen]a unui public.

Apari]ia dispozitivelor de lectur`

Pagina c`r]ii manuscrise de la începuturile

Evului Mediu nu era deloc prietenoas` cu ci-

titorul. Acesta trebuia s` îndeplineasc` o sarcin`

anevoioas`, întrucît vechiul sistem al scrierii

continue a fost preluat de scribii medievali. Ma-

rea cotitur` în evolu]ia practicilor de lectur` a

fost separarea cuvintelor în interiorul textului,

opera]iune care a facilitat trecerea la lectura si-

len]ioas`. Istoricul american Paul Saenger a de-

monstrat – în cartea sa Space Between Words.The Origins of Silent Reading (1997) – faptul

c`, în Occident, abilitatea de a citi repede [i si-

len]ios un text este rezultatul evolu]iei istorice

a procedeului separ`rii cuvintelor. Acesta î[i are

originea în practicile copi[tilor irlandezi [i an-

glo-saxoni din secolul al VII-lea, de la centrele

21

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 D O S A R

m`n`stire[ti Durrow, Iona, Lidisfarne. Spre

deosebire de ]`rile romanice, în insulele bri-

tanice, limba latin` nu avea leg`tur` cu limbile

vorbite aici, iar scribii distingeau cu greu cu-

vintele, propozi]iile [i frazele latine[ti. Pentru

a-[i u[ura munca de copiere a manuscriselor,

dar [i lectura cu voce tare a textelor latine[ti, ei

au recurs la individualizarea cuvintelor în interi-

orul propozi]iilor.

Separarea cuvintelor [i celelalte procedee

grafice introduse în scriptoriile monahale din

insulele britanice se vor r`spîndi [i pe conti-

nent, între secolele VII-X, mai întîi în ]`rile ger-

manice [i apoi în Fran]a, Spania [i Italia. La co-

pi[tii occidentali, separarea cuvintelor devine

sistematic` [i coerent` abia în secolul al XII-lea.

Concomitent cu separarea cuvintelor au

ap`rut [i alte procedee care s` u[ureze accesul

cititorilor la text. Lectura silen]ioas` este condi-

]ionat` nu numai de segmentarea cuvintelor, ci

[i de recunoa[terea rapid` a formei literelor.

Pentru a putea fi citit`, scrierea trebuie s` fie li-

zibil`. |n secolele VII-VIII existau mari deosebiri

între diversele scrieri întrebuin]ate în Italia,

Fran]a, Spania, astfel încît cititorii aveau dificul-

t`]i în a descifra un text latinesc provenind din

alt` parte. C`lug`rii-copi[ti irlandezi [i anglo-sa-

xoni au pus la punct o scriere minuscul` cu lite-

re standardizate, prin restrîngerea num`rului

de variante pe care le puteau avea acelea[i litere

în interiorul cuvintelor sau rezultate din liga-

mentele cu alte litere. Aceast` standardizare a

scrisului a contribuit [i ea, f`r` îndoial`, la o mai

mare lizibilitate a textului [i la deprinderea lec-

turii silen]ioase.

Principiile scrierii minuscule irlandeze vor fi

preluate [i pe continent, astfel n`scîndu-se „mi-

nuscula carolingian`“, o scriere unitar`, valabil`

în toate col]urile Imperiului lui Carol cel Mare.

Mai agreabil` pentru ochi [i mai u[or de citit, a-

ceast` scriere a u[urat nu numai lectura, ci [i

copierea c`r]ilor: din momentul cînd a intrat în

uz, cantitatea de manuscrise copiate s-a dublat.

|n practica lecturii vizuale, ochii au nevoie

de asisten]a unor semne care nu se pronun]`,

dar care ajut` la în]elegerea sensului. Aceia[i c`-

lug`ri irlandezi [i anglo-saxoni au fost preocu-

pa]i [i de izolarea constituantelor gramaticale

ale frazei latine. Ei au început s` opereze pe sca-

r` mai larg` cu semnele de punctua]ie, aceste

conven]ii grafice cu care sîntem atît de obi[nui]i

ast`zi.

Este imposibil de stabilit cu precizie data

cînd au fost adoptate de o manier` general` a-

ceste instrumente de lectur`. Schimb`rile în is-

toria c`r]ii [i a lecturii se fac lent, inova]iile se

generalizeaz` cu foarte mare greutate, la mare

distan]` în timp. A trebuit s` treac` mult` vreme

pîn` ce pagina c`r]ii s` devin` lizibil`, aerisit` [i

echilibrat`, condi]ii esen]iale pentru un confort

sporit de lectur`. Cratima [i desp`r]irea în sila-

be apar în secolul al X-lea în Anglia, generali-

zîndu-se dou` secole mai tîrziu. |n secolul al

XII-lea începe s` fie folosit punctul (punctus)pentru a marca pauza final`, plasat fie la baza

literelor, fie la mijlocul lor. Tot acum apare [i

virgula (virgula suspensiva), avînd forma „/“.

(Cea pe care o folosim noi dateaz` din secolul

22

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0D O S A R

al XVII-lea [i este o crea]ie a epocii tiparului, la

fel ca semnul de întrebare, de exclamare, paran-

tezele.) Numerotarea paginilor devine o norm`

mult mai tîrziu, în secolul al XV-lea. |n secolul al

XVII-lea se generalizeaz` folosirea alineatului [i

divizarea textului în paragrafe.

De la lectura cu voce tarela lectura silen]ioas`

Trecerea de la lectura oralizat` la lectura si-

len]ioas`, ocular` reprezint` aspectul cel mai

important al evolu]iei practicilor de lectur`. A-

ceast` muta]ie fundamental` a însemnat trans-

formarea modalit`]ilor corporale ale lecturii: vo-

cea înceteaz` s` mai sus]in` efortul de în-

]elegere a textului de c`tre cititor. Eliberat de

mi[c`rile laringelui, noul mod de a citi este mult

mai rapid decît lectura oral`. Frecven]a mi[-

c`rilor oculare ale cititorului se diminueaz` în

fa]a unui text ale c`rui cuvinte sînt separate în

unit`]i vizuale distincte, ceea ce accelereaz` vi-

teza lecturii. |n cazul lecturii sonore, viteza este

de aproape 9000 de cuvinte pe or`, pe cînd lec-

tura silen]ioas` este de trei ori mai rapid`.

Noile practici au transformat lectura [i au

dus la apari]ia unor noi modele cognitive. Seg-

mentarea cuvintelor în interiorul textului nu a

antrenat imediat trecerea la lectura silen]ioas`,

acest proces a fost foarte lent, f`r` schimb`ri

bru[te, desf`[urîndu-se cu viteze diferite în

sînul diverselor p`turi socio-culturale. Cunos-

cut` [i practicat` pe o scar` din ce în ce mai lar-

g` în mediile monahale din secolele VII-IX, lec-

tura silen]ioas` iese din chiliile m`n`stire[ti cîte-

va secole mai tîrziu. Mediile universitare occi-

dentale o îmbr`]i[eaz` în secolele XII-XIII, în

timp ce lumea laicilor – cea a elitelor aristocra-

tice [i a burgheziei urbane – începe s` citeasc`

în t`cere abia în secolele XV-XVII. Aceasta în vre-

me ce mediile populare – ]`r`ne[ti sau or`[e-

ne[ti – r`mîn în cea mai mare parte dependente

de lectura cu voce tare a textelor apar]inînd cul-

turii scrise.

Putem vorbi despre o „democratizare“ [i o

banalizare a lecturii silen]ioase tîrziu, abia spre

sfîr[itul secolului al XIX-lea, moment în care se

generalizeaz` tipul lectorului modern, obi[nuit

s` citeasc` în t`cere [i în singur`tate.

n