Politica de combatere a schimbarii climatice

Datorita cresterii cantitatilor de gaze cu efect de sera din atmosfera clima planetei are de suferit. Astfel apar temperaturi ridicate ce duc la topirea ghetarilor si la cresterea nivelului de apa din mari si oceane, fapt ce duce la tot mai multe inundatii si secete in zonele care erau ferite de astfel de fenomene. Cel mai important gaz cu efect de sera este dioxidul de carbon care inregistreaza cea mai mare concentratie din ultimii 800000 de ani. Tratatul international denumit Protocolul de la Kyoto limiteaza emisiile tarilor dezvoltate pentru sapte gaze cu efect de sera: dioxidul de carbon,metanul, protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile, hexafluorura de sulf si trifluorura de azot. Schimbarea climatica poate fi un subiect de mare delicatete deoarece exista multi oameni care neaga prezenta schimbarilor si spun ca masurile de combatere nu sunt necesare. Aceste pareri sunt rapid respinse de dovezile solide ale climatologilor la nivel mondial in proportie de 97 la suta. Mai spun ca schimbarile sunt cauzate de actiunile oamenilor precum arderea combustibililor fosili sau defrisari. Aceste rezultate se reflecta si in analiza IPCC-ului care a unit principalii experti. IPCC sau Grupul Interguvernamental Privind Schimbarile Climatice este o organizatie infiintata in 1988 de Programul Organizatiilor Natiunilor Unite si Organizatia Mondiala pentru Meteorologie si este principalul grup de international de evaluare a schimbarilor climatice si potentialelor impacturi socio-economice. Din cauza ca schimbarile climatice au depasit granitele nationale, trebuie luate actiuni la nivel international. Uniunea Europeana a contribuit la elaborarea Conventiei-cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice semnata in 1992 si a Protocolului de la Kyoto din 1997 care limiteaza emisiile de gaze cu efect de sera ale tarilor dezvoltate. Rolul Comisiei Europene in combaterea schimbarilor climatice include: elaborarea politicilor climatice U.E.; reprezentarea Uniunii Europene in cadrul negocierilor internationale; schema de comercializare a certificatelor de emisii; monitorizarea punerii n aplicare de ctre rile membre ale UE a obiectivelor de reducere a emisiilor n sectoarele din afara ETS; promovarea tehnologiilor nepoluante; gestionarea bugetului U.E. Uniunea Europeana a impus o politica pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera prin intermediul Programului European privind schimbarilor climatice instituit in anul 2000. Liderii Uniunii Europene au stabilit proiecte ambitioase pentru 2020 cu obiective climatice si energetice. Uniunea Europeana a stabilit de asemenea si obective de lunga durata pana in 2050. Strategia Europa 2020 prevede o crestere inteligenta, durabila si favorabila a incluziunii. Printre obiective se numara nu doar schimbarea climei, ci si reducerea emisiilor cu 20 la suta si cresterea energiei cu 20 la suta, impreuna cu imbunatatirea eficientei energetice. Primele doua obiective au fost puse in aplicare inca din iunie 2009. Cu privire la sursele de energie regenerabile, sunt anumite variatii de la 10 la suta (sectoare de resurse in faza incipienta), la 49 la suta (sectoare avansate pe baza de bioenergie si hidroenergie). Ansamblul diferitelor tari vor atinge astfel obiectivul national de 20 la suta pentru UE si va mari ponderea medie a energiei regenerabile in consumul de energie de la 12,5 la suta in 2010. La nivel mondial, emisiile de gaze cu efect de sera continua sa creasca de la an la an; si fiind o problema globala, sunt necesare eforturi globale. De acea sunt incepute negocieri internationale privind schimbarile climatice si Uniunea Europeana se exprima intr-o singura voce. In 1992 este incheiata Conventia-cadru a Natiunilor Unite (CCONUSC) si a fost primul acord international major care a abordat combaterea schimbarilor climatice. Conventia a stabilit un cadru pentru colaborarea intre tari pentru a preveni interventii periculoase asupra sistemului climatic global. In 1997, Conventia a fost completata de Protocolul de la Kyoto, un tratat international care stabileste obiective obligatorii pentru tarile industrializate, in scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. Protocolul intrat in vigoare in 2005 si constituie primul pas catre inversarea tendintei mondiale de crestere a emisiilor. Uniunea Europeana se foloseste de politici de reducere a emisiilor si de promovare a energiei nepoluante. Principala metoda este schema de comercializare a certificatelor de emisii. ETS este elementul de baza al strategiei U.E. privind schimbarile climatice. Premisa de baz a schemei este simpl. Se stabilete o limit sau un plafon pentru emisiile globale provenite de la instalaiile vizate, cum ar fi centralele electrice. n aceast limit, proprietarii instalaiilor primesc i cumpr certificate pentru a emite anual o anumit cantitate de gaze cu efect de ser. Productorii care produc mai puin i pot vinde surplusul de certificate. Cei care estimeaz emisii ce depesc cantitatea acoperit de certificatele pe care le dein au posibilitatea fie de a investi n msuri sau tehnologii de reducere a emisiilor, fie de a cumpra certificate suplimentare de pe pia care s acopere ntregul exces sau doar o parte din acesta. Posibilitatea comercializrii certificatelor, n limita plafonului general pentru emisii, ofer flexibilitate. Aceasta garanteaz c emisiile sunt reduse acolo unde costurile de reducere sunt minime i c investiiile sunt direcionate ctre zonele n care se poate obine cea mai mare reducere a emisiilor la cele mai mici costuri. Emisiile generate de transportul aerian cresc rapid. Se estimeaza ca, pana in 2020 emisiile globale ar trebui sa creasca cu aproximativ 70 % fata de 2005 si cu inca 300-700 % pana in 2050. Din 2012, toate companiile aeriene care opereaz zboruri ntre aeroporturi din UE fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii. Pentru a da Organizaiei Aviaiei Civile a ONU mai mult timp s introduc un sistem mondial de abordare a emisiilor generate de transportul aerian, UE nu a inclus nschema de comercializare a certificatelor de emisii zborurile internaionale ctre i dinspre aeroporturi din afara UE. ETS nu acopera aproximativ 55 % din emisiile U.E. Sectoarele respective includ transporturile, cladirile, agricultura si deseurile. Autoturismele produc aproximativ 15 % din emisiile de dioxid de carbon din Uniunea Europeana prin urmare reducerea acestora poate aduce o contributie semnificativa la combaterea schimbarilor climatice. Politica de reducere a emisiilor a auotovehiculelor incepe sa dea roade.Noile modele comercializate in 2013 emit in medie 127 de grame de dioxid de carbon pe km. Camioanele, autobuzele i autocarele produc aproximativ 5 % din emisiile de CO 2 ale UE. n mai 2014, Comisia European a adoptat o strategie pentru reducerea emisiilor de CO 2 provenind de la vehiculele grele i a propus, pentru nceput, adoptarea unei legislaii privind certificarea emisiilor de CO 2 ale acestor vehicule. Comisia Europeana vizeaza instaurarea unei uniuni a energiei mai rezistente si dotate cu o politica vizionara in materie de schimbari climatice. In ultimul deceniu U.E. a realizat progrese considerabile in combaterea schimbarilor climatice. Lupta impotriva schimbarilor climatice se bucura de o sustinere importanta: patru din cinci europeni estimeaza ca utilizarea mai eficienta a energiei poate stimula economia,iar noua din zece considera ca schimbarile climatice sunt o problema grava.

BIBLIOGRAFIE:http://ec.europa.eu/climahttp://ec.europa.eu/clima/citizens/causes/index_ro.htm