politica concurentiala

5/17/2018 politica concurentiala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/politica-concurentiala-55b07eca0642b 1/21

POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI

Despre politica concurentiala in cadrul Uniunii Europene

Concurenţa: În limbajul obişnuit, concurenţa este o competiţie în care

oameni încearcă să existe mai bine decât rivalii lor, în care aceştea tind să obţină

ceea ce au obţinut alţii, sau chiar mai mult, în acelaşi timp. În termeni comerciali,

aceasta este o formă de rivalitate între afaceri în încercarea de a atrage clienţi

prin intermediul oferirii condiţiilor, preţurilor, calităţii etc. mai avantajoase. În

teoria economiei libere, “politica concurenţială” este politica, care tinde săgaranteze libertatea deplină a pieţei şi să prevină pericolul apariţiei

monopolurilor, oligopolurilor şi altor acorduri, capabile să dicteze preţuri şi condiţii

comerciale în defavoarea consumatorilor

Crearea unei pieţe interne unice în cadrul UE a determinat necesitatea

asigurarii conditiilor propice unei concurente “functionale” la nivel comunitar, “un

sistem care să asigure o concurenţă nedistorsionata pe piaţă interna.

Politica concurenţială este importantă pentru crearea Pieţei Europene

Comune. Ea nu ar avea sens, dacă concurenţa între companiile Statelor Membre

ar fi limitată de acorduri restrictive şi activitatea cartelurilor. Acestea ar limita

beneficiile oferite consumatorilor de o piaţă cu concurenţă loială şi liberă, cu o

largă diversitate de mărfuri şi servicii disponibile la preţuri avantajoase

Piaţă interna este de neconceput fara o politica în domeniul concurenţei

care să încurajeze eficienta economica prin crearea unui mediu favorabil

inovatiei şi progresului tehnologic, să protejeze interesele consumatorilor prin

oferirea posibilitatii de a cumpara produse şi servicii în conditii optime şi să

previna eventualele practici anticoncurentiale ale societaţilor comerciale şi ale

autoritatilor naţionale.

Asigurarea unor conditii egale a generat rezultate benefice pentru

consumatori,precum scaderea tarifelor pentru serviciile telefonice, accesul unui

referat.clopotel.ro



numar cât mai mare de persoane la transportul aerian sau posibilitatea

achizitionarii unui automobil într-un stat membru al UE care are cele mai mici

preturi de pe piaţă.

Politica concurenţială are principii ce stau la baza crearii cadrului

legislativ insituit prin Tratatul asupra Uniunii Europene:

• transparenţa în privinţa deciziilor adoptate referitor la comportamentele

anticoncurenţiale;

• nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile

economice internaţionale;

• stabilitatea unui cadru competitiv internaţional;

• cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi

internaţionale în privinţa aplicării legislaţiei în domeniu.

Potrivit Art. 85 (81) alin. 1 al Tratatului CE, politica în domeniul

concurenţei trebuie să garanteze unitatea, omogenitatea şi viabilitatea

pieţei interne prin:

• combaterea monopolizării anumitor pieţe de catre societaţi ce încheie

între ele acorduri protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni;• prevenirea exploatarii puterii economice a unor societaţi în defavoarea

altora – abuzul de poziţie dominantă;

• prevenirea distorsionarii regulilor concurentiale de catre guvernele statelor

membre prin sprijinirea discriminatorie în favoarea anumitor operatori

economici publici sau privati – ajutoarele de stat.

• Combaterea înţelegerilor între grupările de companii cu scopul fixării

preţului sau instituirii controlului asupra volumului total al producţiei îndefavoarea comerţului între Statele Membre- carteluri

Întrucât economia de piaţă – punctul de referinta al politicii economice a

Uniunii şi a statelor membre – plaseaza concurenţă printre factorii determinanti ai

succesului economic, acceptarea prevederilor acestui articol înseamna atât cea

mai buna modalitate de îndeplinire a nevoilor consumatorilor, cât şi cea mai buna

referat.clopotel.ro



cale de asigurare a competitivitatii operatorilor economici, produselor şi serviciilor

europene pe piaţă internaţionala.

Obiectivul si instrumentele politicii concurentiale

Obiectivul politicii concurenţiale europene constă în garantarea unităţii Peţei

comune şi evitarea monopolizării unor sectoare ale peţii. Monopolizarea pieţei

poate avea loc prin acord sau fuziune. În afară de aceasta, ea supraveghează

acţiunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona „regulile de joc” prin

aplicarea măsurilor discriminatorii faţă de unele întreprinderi, favorizând

întreprinderile publice sau prin acordarea asistenţei întreprinderilor din sectorul

privat.

În unele cazuri, incidentele în domeniul concurenţei sunt soluţionate prin

modificarea politicii concurenţiale a statelor sau a companiilor implicate. În alte

cazuri, Comisia pledează pentru aplicarea unei amenzi, ce poate depăşi suma

de 75 milione Euro

Punctate succint, obiectivele vizate de politica în domeniul concurenţei

sunt creşterea bunastarii şi protecţia consumatorilor, redistribuirea veniturilor,

protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii, integrarea pieţelor, dar având şi

consideratii regionale sociale sau sectoriale.

2. Reglementari

Politica in domeniul concurentei este reglementata legal, in primul rand,

de prevederile incluse in Tratatul Uniunii Europene, respectiv:

• Articolul 81, privind practicile restrictive

• Articolul 82, privind poziţia dominantă pe piaţă

• Articolul 86, privind întreprinderile publice

• Articolele 87-89 privind ajutorul de stat.

referat.clopotel.ro



De asemenea, exista referiri si in legislatia secundara adoptata de

Consiliul UE şi de Comisia Europeană, sub forma Regulamentelor şi

Directivelor .:

• Regulamentul Consiliului 17/1962;

• Regulamentul Consiliului 4064/1989, privind controlul fuziunilor, amendat

prin Regulamentul 1310/1997;

• Regulamente şi directive privind exceptările în bloc, acordate în cazul unor

acorduri care privesc situaţii precis determinate, precum: transferul de

tehnologie, cercetarea şi dezvoltarea, distribuţia autovehiculelor, etc.

In afara acestor reglementari precise exista si o serie de instructiuni emise

de Comisie la care se adauga diverse acorduri internationale si decizii ale Curţii

Europene de Justiţie şi ale Tribunalului de Primă Instanţă.

3. Actorii

Instituţia responsabilă la nivel comunitar de implementarea politicii in

domeniul concurentei este Comisia Europeană.

Rolul Comisiei Europene este acela de promovarea politicii concurenţiale

în baza împuternicirilor; examinarea reclamaţiilor depuse de unul din StateleMembre, de un producător sau de particulari. Aceasta administrează Piaţa

Comună pentru a asigura protecţia consumatorilor europeni. Ea deţine

împuterniciri vaste în aplicarea legislaţiei concurenţiale şi, începînd cu 1989, a

fost autorizată să examineze şi să blocheze fuziunile de proporţii mari.

Supravegherea activităţii Comisiei este efectuată de Curtea Europeană de

Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă.. Comisia dispune de Directoratul General IV

(DG IV), care se preocupă de promovarea politicii concurenţiale.

Misiunea de bază a Directoratului general pentru Concurenta (DG IV) este

de a stabili şi implementa o politică concurenţială coerentă în cadrul Uniunii

Europene. De competenţa DG IV ţine executarea controlulului implementării

legislaţiei comunitare în domeniul concurenţei. De asemenea, DG IV se

referat.clopotel.ro



preocupă de politica internaţională a UE în domeniul concurenţei în calitate de

partener al statelor industrial dezvoltate (SUA, Japonia, Canada etc) sau în

calitate de consilier al statelor în curs de dezvoltare (ex Statele Europei Centrale

şi de Est).

Deciziile sunt pregatite de catre Directoratul General pentru Concurenta

(DG IV) care raportează comisarului responsabil, aprobarea acestor decizii

facandu-se prin majoritate simpla.

Procedura: orice înţelegere care este în dezacord cu prevederile

Tratatului, urmează a fi adusă la cunoştinţa Comisiei Europene. Conform

prevederilor Articolelor 81 şi 82, companiile pot spera la o „soluţionare negativă”

a incidentului, ceea ce însemnă că, după examinarea cazului, Comisia nu va

întreprinde acţiuni contra companiilor implicate, acordând scutiri. Comisia

dispune de vaste posibilităţi de investigare. Ea poate efectua controlul

documentaţiei întreprinderilor fără anunţ preventiv. Înainte de a lua decizia finală,

Comisia oferă întreprinderilor şi Statelor Membre posibilitatea de a-şi explica şi

motiva acţiunile. În cazul depistării unui comportament anticoncurenţial, Comisia

poate aplica o amenda de circa 10% din venitul (circuitul) anual.

Companiile pot contesta decizia Comisiei la Curtea Europeană de Justiţie,

care în cele mai dese cazuri reduce suma amenzii. Legislaţia europeană în

domeniul concurenţei oferă prioritate legislaţiei naţionale şi este direct aplicabilă

în Statele Membre.

Parlamentul European evalueaza activitatea Comisiei precum si evolutia

acestui domeniu prin publicarea unui raport anual. Consiliului de Miniştri

autorizeaza exceptările în bloc şi face modificari în baza legală a politicii.

In acelasi cadru actioneaza si autorităţile naţionale investite cu competenţe înacest domeniu (in Romania autoritatea in domeniu este Consiliul Concurentei).

referat.clopotel.ro



4. Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate

Politica în acest domeniu este reglementata prin Articolul 85 (85 (81)) al

Tratatului CE interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate între societaţile

comerciale, daca aceste practici „pot afecta comertul dintre statele membre şi

care au ca obiect sau efect prevenirea, restrictionarea sau distorsionarea

concurenţei în interiorul pieţei comune” . Aceasta interdictie se aplica atât

acordurilor orizontale (din cadrul aceleiasi faze de productie, prelucrare sau

comercializare), cât şi acordurilor verticale (între societaţile care opereaza în

cadrul unor faze diferite ale procesului economic şi comercial şi care nu suntconcurente).

Astfel, un acord restrictiv poate fi definit ca un acord între doua sau mai

multe întreprinderi prin care partile se obliga să adopte un anumit tip de

comportament având că obiect limitarea sau chiar eliminarea concurenţei astfel

încât să determine o creştere a preturilor şi profiturilor fara a contrabalansa prin

generarea unor efecte pozitive pentru piaţă. Aceste acorduri pot lua forma

conventiilor, exprese sau tacite, bilaterale sau multilaterale, fara a fi neaparat

necesar că partile să fie întreprinderi concurente. Notiunea de acord a fost

extinsa şi la manifestarile de vointa care nu au neaparat o natura contractuala,

dar care constituie acte pregatitoare ale viitoarelor contracte. Acordul poate să

consiste şi într-un simplu angajament (gentlemen’s agreement ), lipsit de efect

obligatoriu sau într-o simpla aderare, clar exprimata, dar fara dorinta de a se

angaja juridic, la o strategie comerciala.

Art. 85 (81) alin. 1 vizeaza şi deciziile asociaţiilor de întreprinderi . Este

posibil că prin constituirea unui grup profesional să nu se aduca atingereconcurenţei, dar decizia luata de organul de conducere al unei astfel de asociaţii,

adunare generala sau consiliu de administratie, în masura în care obliga pe

membrii sai să adopte un comportament colectiv anticoncurential să aiba acest

efect.

referat.clopotel.ro



Practica concertata se afla cu o treapta de intensitate mai jos decât

acordul restrictiv, implicând doar coordonarea dintre societaţile comerciale.

Întrucât diferentierea dintre aceste doua forme de cooperare nu este tocmai

facila, Comisia face distinctie doar între acordurile ce intra sub incidenta Art. 85

(81) alin. 1 şi comportamentele paralele ce nu îndeplinesc criteriile acelorasi

dispozitii. Practica concertata nu presupune în mod necesar o manifestare de

vointa, clar exprimata, ci mai degraba o coordonare de fapt a strategiilor

comerciale. Un simplu paralelism al comportamentului întreprinderilor nu poate,

el singur, să constituie proba unei practici concertate, dar elemente concrete pot

să constituie un fascicul de indicii.

Astfel, sunt interzise aproape fara exceptie: acordurile orizontale şi

verticale ce stabilesc preturi în mod direct sau indirect, acordurile asupraconditiilor de vânzare, acordurile ce izoleaza segmente de piaţă (precum cele

referitoare la reducerea preturilor sau cele ce încearca să interzica, să

restrictioneze sau, dimpotriva, să promoveze importurile şi exporturile),

acordurile asupra cotelor de productie sau distributie, acordurile asupra

investitiilor, birourile comune de vânzari, acordurile de împartire a pieţei, pieţele

colective exclusive, acordurile ce duc la discriminarea altor comercianti,

boicoturile colective, restrictiile voluntare (acorduri de neangajare în anumitetipuri de comportamente concurentiale).

Atunci când Comisia Europeana analizeaza încalcarea regulilor

concurenţei pe piaţă interna a Uniunii, se ia drept criteriu o concurenţă

rezonabila, şi nu modelul concurenţei perfecte, care este un model ideal.

Efectele anticoncurentiale se analizeaza pe o piaţă relevanta, adica pe un anumit

teritoriu analizat într-o anumita perioada de timp.

Piaţă relevanta a unui produs este delimitata luând în considerare alte

produse similare, substituibile, adica acelea catre care preferintele 1 Tratatul

CECO şi-a încetat aplicarea la 23 iulie 2002, normele sale regasindu-se în

Tratatul CE şi în acte normative adoptate de catre institutiile comunitare.

Dreptul comunitar ia în considerare nu numai restrângerile concrete aduse

concurenţei, ci şi cele potentiale, probabile (nu însa şi pe cele ipotetice). Obiectul

referat.clopotel.ro



acordurilor nu se confunda cu intentia partilor, ci trebuie să fie apreciat în mod

concret, tinând cont de contextul juridic şi economic. Efectul acordurilor trebuie

cautat în consecintele care rezulta din punerea lor în aplicare, printr-o evaluare

globala a efectelor pozitive şi negative, evidentiind în final un sold, care fie

accentueaza, fie restrânge concurenţă.

Comisia Europeana s-a preocupat de gasirea acelor criterii de

determinare a pragului de sensibilitate peste care, odata depasit, acordurile,

deciziile sau practicile afecteaza concurenţă.

Comunicarea Comisiei din 24 decembrie 1962 cu privire la contractele de

reprezentare exclusiva se refera la acordurile încheiate între un operator

economic şi distribuitorul produselor sale, facând distinctia dupa cum acesta din

urma este independent sau nu. Daca acesta este independent, înseamna căexista o afectare a concurenţei atât la nivelul ofertei (vânzatorul se angajeaza să

vânda unui singur cumparator), cât şi la nivelul cererii (cumparatorul se

angajeaza să nu cumpere decât de la vânzator). Pentru a fi luata în considerare,

aceasta restrângere a concurenţei trebuie să aibe efecte semnificative. În

Comunicarea Comisiei din 29 iulie 1968 cu privire la acordurile, deciziile şi

practicile concertate privind cooperarea între întreprinderi se aduc o serie de

argumente favorabile anumitor tipuri de acorduri dintre întreprinderi, care suntconsiderate benefice. Sunt date drept exemplu schimbul de opinii sau de

experienta, cooperarea în materie contabila, executarea în comun a proiectelor

de cercetare şi dezvoltare, utilizarea în comun a mijloacelor de stocare şi

transport, publicitatea în comun.

Acordurile de importanta minora, considerate că neafectând concurenţă la

nivelul pieţei comunitare, dar care pot fi benefice cooperarii între întreprinderile

mici şi mijlocii, nu trebuie notificate şi nu au nevoie de o decizie de conformitate

cu Tratatul CE. Initial, aceste acorduri erau definite cu ajutorul unor plafoane

referitoare la cotele de piaţă şi la cifra de afaceri anuala, însa în prezent – potrivit

Comunicarii Comisiei din 22 decembrie 2001 – singurul criteriu este constituit de

cota de piaţă, ce trebuie să se situeze sub 10% pentru acordurile încheiate între

competitori actuali sau potentiali, şi sub 15% pentru acordurile încheiate între

referat.clopotel.ro



întreprinderi care nu se afla în aceasta situatie. Că urmare, în general, regulile

Art. 85 (81) nu se aplica: relatiilor dintre întreprindere şi agentii sai comerciali sau

dintre societatea comerciala şi filialele acesteia, acordurilor de cooperare şi

subcontractelor. Asadar, sunt interzise numai acele acorduri care au un impact

apreciabil asupra conditiilor pieţei, prin care se modifica apreciabil poziţia pe

piaţă (adica vânzarile şi posibilitatile de aprovizionare) a întreprinderilor terte şi a

beneficiarilor.

Notiunea cantitativa „apreciabil” nu este, totusi, un criteriu absolut,

deoarece, în fapt, în cazuri individuale, chiar acordurile între întreprinderi care

depasesc aceste limite pot să aiba însa numai un efect neglijabil asupra

comertului dintre state ori asupra comertului ori asupra concurenţei şi, prin

urmare, nu intra în sfera interdictiei.Comunicarea Comisiei din 3 ianuarie 1979 considera legitime urmatoarele

clauze: acelea care interzic utilizarea cunostintelor sau a echipamentelor

furnizate în alte scopuri decât cele prevazute prin contract, acelea care interzic

divulgarea sau punerea lor la dispozitia tertilor.

Potrivit Art. 85 (81) alin. 2, acordurile şi deciziile interzise în virtutea

primului alineat sunt nule de drept. Deşi sunt mentionate numai acordurile, nu

exista nici un impediment şi pentru luarea în considerare şi a practicilor concertate, având în vedere că prezinta caracteristici şi efecte asemanatoare

celorlalte categorii. Art. 85 (81) alin. 2 nu precizeaza regimul nulitatii sau

modalitatile de punere a să în aplicare. Curtea de Justitie a precizat, de aceea,

caracterul absolut şi retroactiv al nulitatii, aratând că un acord nul nu mai poate

produce nici un efect nici între parti, nici fata de terti (hotarârea pronuntata la 25

noiembrie 1971 în cauza Béguelin Import ). În ceea ce priveste întinderea acestei

nulitati, în practica s-a precizat că trebuie să fie limitate doar acele parti ale

acordului care constituie o încalcare a dispozitiilor Tratatului CE, în masura în

care ele pot fi separate de restul acordului.

Conform Art. 85 (81), Comisia Europeana prin intermediul Directoratului

General pentru concurenţă (DG IV) este institutia responsabila cu aplicarea

normelor de concurenţă în acest domeniu la nivelul întregii Uniuni şi poate

referat.clopotel.ro



investiga diferitele cazuri la cererea statelor membre sau din proprie initiativa.

Daca descopera încalcari ale regulilor, Comisia propune masuri care să duca la

încetarea acestora. Practic, rolul sau a fost clarificat prin Regulamentul nr. 17/62,

care stabileste ce anume poate şi trebuie să faca aceasta pentru investigarea şi

rezolvarea cazurilor din domeniul concurenţei prin decizii individuale sau de grup.

În cazul deciziilor prin care Comisia constata încalcarea Tratatului, acordul sau

practica în cauza devin automat nule şi trebuie să înceteze imediat.

Comisia poate impune întreprinderilor amenzi de pâna la 10% din cifra de

afaceri sau penalitati de pâna la 20% din profitul zilnic pâna la încetarea

încalcarii, dar nu poate acorda despagubiri întreprinderilor afectate de încalcarea

în cauza, acest aspect tinând – în temeiul Art. 85 (81) – de competenta

instantelor judecatoresti naţionale. De asemenea, în temeiul aceleiasi dispozitii,autoritatile naţionale pot impune penalitati pentru încalcarea regulilor

concurenţei.

Exista însa posibilitatea că, în baza Art. 85 (81) alin. 3 din Tratatul CE, să

fie autorizate anumite acorduri interzise prin Art. 85 (81) alin. 1. Pentru că aceste

acorduri să fie autorizate, alin. 3 impune îndeplinirea anumitor conditii ce pot fi

certificate prin efectuarea unui bilant economic al acordului respectiv.

Astfel, acordul trebuie să contribuie la ameliorarea productiei sau adistributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic,

trebuie să rezerve utilizatorilor o parte a profitului care rezulta, iar restrictiile

impuse întreprinderilor nu trebuie să depaseasca ceea ce este necesar pentru

atingerea obiectivelor. De asemenea, întreprinderile participante la acord să nu

trebuie elimine concurenţă pe o parte substantiala a pieţei produselor în cauza.

Pentru exceptarea acordului partile trebuie să se conformeze unor conditii

prevazute de Regulamentul nr. 17/62, completand şi un formular special de

notificare a Comisiei de existenta acordului, fara de care nu se poate opera

exceptarea. Operatiunea în sine se poate intinde pe o perioada foarte lunga de

timp, demarand cu publicarea unui rezumat al acordului insotit de intentia de

exceptare în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

referat.clopotel.ro



Deciziile de exceptare au o durata limitata de valabilitate (în general 5-10

ani), pot fi reînnoite sau revocate, dupa cum considera necesar Comisia.

Întreprinderile au, de asemenea, posibilitatea de a obtine decizii de

atestare negativa a faptului că un anumit acord sau o practica nu încalca

dispozitiile Art. 85 (81) alin. 1. În alte situatii, Comisia poate emite scrisori

administrative informale în locul deciziilor de exceptare, prin care Comisia

declara că nu exista nici un motiv pentru a interveni în activitatea notificata, în

absenta schimbarii împrejurarilor ea neputând să-şi modifice poziţia şi să impuna

amenzi beneficiarului. Deşi prezinta avantajul celeritatii, „fiabilitatea juridica” este

redusa pentru că autoritatile sau jurisdictiile naţionale pot considera că nu sunt

legate de aceste scrisori. În practica însa astfel de scrisori sunt importante.

Acordurile ce se considera a genera efecte pozitive pot fi exceptate de lainterdictie, acordate în general pe perioada determinata (ex. acordurile de

exclusivitate, acordurile de licenta pentru transfer tehnologic - Regulamentul nr.

240/96/CE, acordurile de specializare - Regulamentul nr. 2658/2000/CE şi de

cercetare-dezvoltare - Regulamentul nr. 2659/2000/CE, acordurile de franciza,

acordurile din sectorul de asigurari - Regulamentul nr. 3932/92/CEE/ 21.12.92).

5. Abuzul de poziţie dominantă

În conformitate cu prevederile art. 86 (82) al Tratatului CE, „orice abuz de

poziţie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieţei interne

sau într-un segment important al acesteia va fi interzis că fiind incompatibil cu

piaţă interna, atâta timp cât afecteaza comertul dintre statele membre” .

Poziţia dominantă este situatia în care o societate comerciala dispune de

o asemenea putere economica încât poate obstructiona concurenţă pe piaţă pecare actioneaza, impunand anumite clauze partenerilor contractuali precum şi

concurenţilor, clauze pe care, în mod normal, aceştia nu le-ar fi acceptat.

Dintre abuzurile de poziţie dominantă putem enumera: impunerea directa

sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a

pieţei sau a dezvoltarii tehnologice în detrimentul consumatorilor; efectuarea de

referat.clopotel.ro



tranzactii echivalente în conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte

parti implicate într-un contract să accepte obligaţii suplimentare ce nu fac parte

din contract.

Comisia şi Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici

abuzive pe lânga cele principale, enuntate chiar în Tratatul CE: discriminarea

prin preturi stabilite pe zone geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce

împiedica clientii să obtina produse de la furnizori concurenţi, reducerea

preturilor în scopul eliminarii concurenţei, refuzarea nejustificata a furnizarii ce

poate duce la eliminarea concurenţei, refuzarea acordarii de licente.

Exemple de abuz de poziţia dominantă

În cazul United Brands (1978), Curtea de Justiţie a considerat că preţurile

la bananele, furnizate unor State Membre, erau excesive. S-a constatat, că esteun abuz de a cere un preţ excesiv în raport cu valoarea economică a produselor

În cazul Hoffman-La Roche (1979), Curtea de Justiţie a susţinut

constatarea Comisiei, că producătorul de vitamine a abuzat de poziţia sa

dominantă prin încheierea unui şir de acorduri vizând "reducerile pentru

fidelitate". Asemenea reduceri, ce nu pot fi justificate prin cantităţile produsului

livrat, au abătut clienţii de la solicitarea livrărilor de la alţi producători concurenţi

În cazul Polaroid/SSI Europe (1983), o firmă dominantă a refuzat sălivreze produse fotografice unui client mic. Comisia a considerat că un refuz

nejustificat obiectiv constituie o încălcare a Articolului 82

În cazul Akzo (1991), Curtea de Justiţie a confirmat, că vînzarea

produsului dat la un preţ mic - care în unele cazuri poate fi privit ca un preţ

abuziv jefuitor – este destinată sau are ca efect eliminarea concurenţilor. Cu

toate acestea, Curtea a accentuat, că o firmă dominantă a fost forţată să-şi

reducă preţurile sale, ceea ce face parte dintr-un proces concurenţial normal

referat.clopotel.ro



6. Politica cu privire la achizitii şi fuziuni

Politica împotriva acestora are că temei juridic articolele 85 (81), 86 (82),

83, 85 şi 235 ale Tratatului CE. Tratatul CE nu a atribuit, initial, Comisiei

Europene puteri exclusive de autorizare sau interzicere a fuziunilor între

societaţile de carbune sau otel. Creşterea numarului de fuziuni că rezultat al

finalizarii pieţei comune a condus la necesitatea unei interventii comunitare care

s-a desfasurat mult timp pe baza interpretarii prevederilor existente şi prin

intermediul unui sistem informal de investigare dupa momentul fuziunii.

Situatia a fost reglementata prin adoptarea Regulamentului nr. 4064/89 privind

controlul concentrarilor dintre întreprinderi, care dispune că este „incompatibila

cu piaţă interna orice concentrare la nivel comunitar ce creeaza sauconsolideaza o poziţie că rezultat al careia este afectata concurenţă efectiva pe

piaţă interna sau pe o portiune importanta a acesteia.”

Comisia Europeana are dreptul de a examineza fuziunile înainte că acestea să

aiba loc, pentru a hotarî daca sunt compatibile sau nu cu normele de concurenţă

pe piaţă interna, notificarea prealabila devenind astfel obligatorie. Procedura

cuprinde :

• definirea pieţei relevante pentru fuziunea în cauza,

• definirea întinderii geografice a pieţei respective ,

• evaluarea compatibilitatii fuziunii cu piaţă interna pe baza principiului

pozitiei dominante.

Dimensiunea comunitara a unei societaţi poate fi determinata fie prin

definirea unui prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri naţionale

separate. Prima ipoteza este acoperita de Regulamentul nr. 4064/89, care

introduce drept criterii: o cifra de afaceri combinata la nivel internaţional a

societaţilor comerciale în cauza de cel putin 5 miliarde euro, cel putin doua din

societaţile comerciale să aiba o cifra de afaceri la nivel comunitar de minim 250

milioane euro şi fiecare dintre aceste societaţi să genereze nu mai mult de doua

treimi din cifra de afaceri combinata la nivel comunitar într-un stat membru.

referat.clopotel.ro



Cea de-a doua ipoteza a fost introdusa ulterior în acelasi regulament şi

fixeaza drept criterii: o cifra de afaceri combinata la nivel internaţional de minim

2,5 miliarde euro şi o cifra de afaceri de peste 100 milioane euro în fiecare din

cel putin trei state membre, precum şi, individual, pentru cel putin doua dintre

societaţile comerciale respective o cifra de afaceri de minim 25 milioane euro în

fiecare din cele trei state membre şi peste 100 milioane euro în întreaga

Comunitate. Regula celor doua treimi se mentine şi pentru aceasta varianta.

Societaţile comerciale ce propun fuziuni încadrate în parametrii mentionati

mai sus trebuie să informeze Comisia Europeana, care va hotarâ în termen de o

luna daca propunerile creeaza sau consolideaza o poziţie dominantă pe piaţă

relevanta pentru fuziunea în cauza. Daca este cazul, Comisia interzice fuziunea

respectivă; daca nu, ea va confirma compatibilitatea acesteia cu piaţă interna şiva autoriza fuziunea, eventual în anumite conditii. Termenul de o luna pentru

luarea unei decizii poate fi prelungit cu înca patru luni în cazul în care Comisia se

hotaraste să efectueze o investigatie detaliata.

Deciziile de admitere sau respingere sunt definitive. Comisia poate,

înainte de a lua o decizie favorabila, să ceara întreprinderilor în cauza luarea

unor angajamente care constau cel mai adesea în vânzarea unor active.

Negocierea cu întreprinderile în cauza reprezinta un aspect important alcontrolului concentrarilor. Daca o concentrare nu i-a fost notificata, Comisia

poate lua o decizie în vederea restabilirii unei concurente efective, putând să

ordone separarea activelor întreprinderilor care au efectuat operatiunea de

concentrare, fie poate să ordone încetarea controlului.

Două cazuri recente ar putea oferi o idee despre abordarea de către

Comisie a cazului, când concentrările propuse provoacă impresia creării sau

ranforsării poziţiei dominante

În cazul Guiness/Grand Metropolitan (1997), Comisia a considerat că

alianţa propusă între două grupuri globale, producătoare de băuturi, s-ar putea

solda cu crearea sau ranforsarea unei dominanţe pe piaţa specifică a băuturilor

alcoolice în Belgia, Luxembourg, Irlanda, Spania şi Grecia. Totuşi, Comisia a

referat.clopotel.ro



permis fuziunea în baza obligaţiilor părţilor de a-şi sustrage unele interese din

aceste State Membre

În cazul Blokker/Tozs “R” Us (1997), Comisia a decis că achiziţia unei

companii producătoare de jucării de către alta s-a soldat cu ranforsarea poziţiei

în vânzările cu amănuntul a jucăriilor specializate în Olanda, fapt ce este

incompatibil cu Piaţa comună. Din moment ce achiziţia va fi finalizată, Comisia a

ordonat firmei Blokker să se separe de Toys “R” Us, activând independent ca un

vânzător cu amănuntul a jucăriilor. În acest fel, Comisia a reinstaurat concurenţa

efectivă pe piaţa olandeză.

7.Cartelurile

Constituirea de carteluri este una dintre cele mai serioase încălcări care

poate fi adusă dreptului comunitar concurenţial al afacerilor. Ceea ce diferenţiază

cartelurile de alte practici anti-concurenţiale este faptul că acestea sunt înţelegeri

secrete realizate între concurenţi cu scopul de a influenţa şi controla piaţa pe care

îşi derulează activitatea şi de a obţine avantaje financiare majore prin

împiedicarea intrării sau activării pe piaţă a altor agenţi economici care nu se

supun regulilor nescrise ale cartelurilor. Datorită acestor caracteristici, suntconsiderate ca fiind „păcate capitale”.

Cartelurile sunt efectiv dăunătoare pentru economia de ramură unde apar

şi unde activează în principal, dar şi pentru întreaga economie europeană în

ansamblul său. Practic, efectul general al cartelurilor este de slăbi economia în

ansamblul său prin diminuarea concurenţei, prin stabilirea artificială a preţurilor şi

prin influenţarea directă a comportamentului consumatorilor, şi nu în ultimul rând

prin realizarea unui transfer de bogăţie de la consumatorii finali, care în condiţiile

unei concurenţe reale ar fi plătit mai puţin pentru aceleaşi bunuri sau servicii, către

partenerii din cadrul cartelului.

Pe termen lung efectele generate de către carteluri sunt şi mai periculoase

decât cele pe termen mediu şi scurt. Afectând concurenţa reală pe piaţă,

cartelurile, odată formate, tind să atragă tot mai mulţi agenţi economici aceştia

descurcându-se tot mai greu şi fiind în imposibilitatea practică de a face faţă

concurenţei cartelurilor.

referat.clopotel.ro



Înregimentându-se practic în aceste carteluri, pentru a evita efectele directe

ale concurenţei, agenţii economici duc la crearea, pe termen lung, a unei ramuri

industriale instabile, coordonate de principii ne-economice, o ramură industrială

artificială, care nu mai păstrează contactul cu realitatea economică. Treptat se

ajunge la o scădere a productivităţii, menţinerea artificială a unor preţuri mult maimari decât ar fi fost în realitate dacă s-ar fi format prin realizarea echilibrului macro

– economic între cerere şi ofertă, precum şi la stagnarea procesului de inovare

tehnologică.

Scăderea gardului de concurenţă general la nivelul Comunităţii ar duce

astfel indirect la scăderea competitivităţii fiecărui agent economic în parte şi

implicit la scăderea nivelului de oportunităţi de angajare existente pe piaţă.

Tocmai din aceste raţiuni, găsirea, acuzarea şi pedepsirea acestor

acorduri secrete şi implicit a agenţilor economici care au stat în spatele acestorareprezintă unul din elementele centrale ale politicii concurenţiale a Comisiei.

Comisia a acordat tot timpul o importanţă deosebită luptei împotriva acestor

carteluri tocmai datorită impactului negativ pe care activitatea lor îl poate avea

asupra economiei comunitare pe termen lung.

Încă din anul 1998 în cadrul Comisiei, a fost creat un anti-cartel

departament în subordonarea directă a Competition DG. Crearea unei unităţi

distincte dedicate luptei împotriva cartelurilor a fost rezultatul unei necesităţi

practice, membrii cartelurilor dispunând de tot mai multe modalităţi concrete care

le permiteau să ascundă activităţile pe care le realizau şi totodată să îşi acopere

şi urmele.

În anul 2002 avea să se creeze o a doua divizie dedicată luptei împotriva

cartelurilor. Aceste două unităţi de luptă împotriva cartelurilor aveau să fie

finanţate direct de către Comisie şi aveau să beneficieze de o politică şi o

metodologie mai flexibilă şi mai eficientă de management. Aceste unităţi au în prezent

acces la cele mai noi tehnici informative dezvoltate în domeniul inspectării şi procesării

documentelor. Membrii acestora sunt pregătiţi şi instruiţi în tehnici de investigare şi

specializaţi în cerinţele procedurale ale unor astfel de cazuri.Dezvoltarea economică presupune însă realizarea unor contacte

comerciale permanente şi a unor legături comerciale chiar şi între agenţii economici

care sunt concurenţi în diversele ramuri economice la nivel european.

Ideea centrală este că nu se mai poate trăi în izolare şi rupere faţă de realităţile

economice, şi coordonare sub aspectul alinierii politicii generale cu concurenţa poate fi

referat.clopotel.ro



benefică atât timp cât nu se încercă prin aceasta influenţarea concurenţei sau realizarea

de acţiuni contrare prevederilor art 81 din Tratat.

Tocmai din aceste raţiuni, legiuitorul a permis posibilitatea de ne - aplicare a

prevederilor cuprinse în cadrul art. 81 în anumite cazuri:

■ înţelegeri sau categorii de înţelegeri între antreprenori,■ decizii sau categorii de decizii ale asociaţilor de antreprenori;

■ orice practică concertată sau categorii de practici concertate, Pentru a se putea

renunţa la aplicarea acestor prevederi,

acţiunile enunţate anterior trebuie să contribuie la îmbunătăţirea producţiei şi distribuţiei

de bunuri sau care promoveze progresul tehnic şi economic

Acţiunile trebuie ca, în egală măsură, să nu impună antreprenorilor implicaţi

restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivului propus şi să nu

ofere acestora posibilitatea de a elimina concurenţa aferentă unei părţisubstanţiale din producţia respectivă.

Marja de acţiune între acestea este destul de limitată dar, permite şi susţine

din perspectivă legislativă realizarea oricăror acţiuni dedicate dezvoltării

progresului economic la nivel comunitar şi realizarea în egală măsură a unei

pieţe concurenţiale reale şi eficientă unde sunt permise toate libertăţile posibile

pentru agenţii economici atât timp cât aceştia se încadrează în prevederile

Tratatului şi urmăresc realizarea succesului de piaţă prin politici concurenţiale

corecte.

8. Ajutoarele de stat

Potrivit Art. 92 al Tratatului CE, „va fi considerat incompatibil cu piaţă

comuna orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub

orice forma, care distorsioneaza sau ameninta să distorsioneze concurenţă prin

favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri atâta timp cât

afecteaza comertul dintre statele membre” . Practic, orice avantaj acordat de

catre stat sau din resursele de stat este considerat subventie atunci când:

confera un avantaj economic entitatii caruia îi este destinat; este acordat selectiv

anumitor societaţi comerciale sau pentru productia anumitor bunuri; poate

referat.clopotel.ro



distorsiona concurenţă şi afecta comertul dintre statele membre. Temeiul juridic

al politicii comunitare privind ajutoarele de stat este constituit, pe lânga textul

deja evocat, şi de articolele 93 şi 94 ale Tratatului CE. Conceptul de ajutor de

stat a fost interpretat de catre Comisie şi de Curtea de Justitie într-un sens

extrem de larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati,

locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private

(societaţi comerciale private sau societaţi publice ce opereaza în regim

comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau

o autoritate locala sau regionala exercita o influenta puternica în mod direct sau

indirect.

Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de

toate tipurile, fie ele directe sau indirecte. Forma şi scopul ajutorului, precum şimotivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia

asupra concurenţei, de aceea nu numai contributiile propriu-zise (precum

subventiile) sunt considerate că ajutor de stat, ci şi alte masuri ce reduc povara

financiara a unei firme.

O interzicere absoluta a ajutoarelor de stat este imposibila. Art. 2 al

Tratatului CE prevede faptul că unul din obiectivele Comunitatii este acela de a

„promova o dezvoltare armonioasa şi echilibrata a activitatilor economice înîntreaga Comunitate”. Diferentele de dezvoltare economica existente de la un

stat membru la altul şi de la o regiune la alta pot justifica interventia

guvernamentala pentru îndeplinirea acestei sarcini. Astfel, alineatele 2 şi 3 ale

Art. 92 prevad o serie de exceptii considerate compatibile cu piaţă interna:

• ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor individuali, sub

garantia nediscriminarii legate de originea produselor în cauza;

• ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale

sau de situatii exceptionale;

• ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii (dupa

reunificarea acesteia).

De asemenea, Comisia Europeana poate declara că fiind compatibile cu

piaţă interna: ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau

referat.clopotel.ro



regiuni, ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes

european sau de remediere a unor perturbari grave în economia statelor

membre, ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului, alte

categorii de ajutor specificate de catre Consiliul UE.

Întrucât Comisia trebuie să se asigure că statele membre acorda doar

ajutor compatibil cu principiile bunei functionari a pieţei interne, Art. 88 al

Tratatului CE obliga statele membre să anunte şi să ceara aprobarea Comisiei

înainte de acordarea unui astfel de ajutor. Regulile de procedura privind ajutorul

de stat au fost consolidate şi clarificate prin Regulamentul nr. 659/1999/CE, iar

pe baza Regulamentului nr. 994/98/CE Comisia Europeana poate excepta

anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul

pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru cercetare şi dezvoltare, pentruprotejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca şi pentru formare; ajutorul

conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru referitoare la

acordarea ajutorului regional.

În cazul în care Comisia Europeana considera că un anumit tip de ajutor

de stat nu este compatibil cu piaţă comuna şi nici nu face parte din exceptiile

acceptate, aceasta cere statului membru să comenteze acest lucru în cel mult o

luna. Daca justificarile statului membru în cauza nu sunt satisfacatoare, Comisiadecide că statul membru să modifice sau să elimine ajutorul de stat într-o

perioada data (de regula, doua luni). Daca statul membru nu se conformeaza

deciziei Comisiei pâna la termenul limita stabilit, Comisia sau oricare alt stat

membru interesat pot aduce problema în fata Curtii de Justitie. În acelasi timp,

statul membru vizat poate şi el recurge la Curtea de Justitie sau la Consiliul UE

(daca acesta din urma nu-şi face cunoscuta poziţia în cel mult trei luni, decizia

ramâne în sarcina Comisiei, iar daca hotaraste că nu este vorba de o încalcare a

regulilor concurenţei, suspenda toate procedurile desfasurate pâna la momentul

respectiv).

Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea articolelor 92 şi 93 din

Tratatul CE la anumite categorii de ajutoare de stat orizontale instituie dreptul

Comisiei de a emite regulamente de exceptare pe categorii cu privire la anumite

referat.clopotel.ro



feluri de ajutoare. Aceste regulamente trebuie să specifice pentru fiecare

categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la cumulul şi

la controlul lor. De asemenea, Comisia poate decide că în privinta unor ajutoare

ce nu depasesc un anumit plafon, notificarea Comisiei nu este necesara.

Regulamentul mai contine prevederi cu privire la transparenta şi controlul

necesar, durata de validitate şi modificarea regulamentelor emise de Comisie.

Regulamentul nr. 68/2001/CE privind aplicarea articolelor 87 şi 88 ale

Tratatului CE în cazul ajutoarelor privind calificarea profesionala, care se aplica

în toate sectoarele economice în scopul unei mai bune calificari profesionale a

angajatilor, prevede că aceste ajutoare trebuie să se încadreze între anumite

limite, calculate potrivit unor indicatori determinati. Beneficiul regulamentului nu

opereaza daca suma alocata depaseste 1 milion de euro. Regulamentul instituie,totodata, reguli privind transparenta şi controlul acestor ajutoare.

Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 şi 88 ale

Tratatului CE ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici şi mijlocii defineste

în primul rând ce se întelege prin întreprinderi mici şi mijlocii. El enumera

categoriile de ajutoare care pot fi acordate, destinatia lor şi plafoanele acestora,

calculate în functie de indicatori determinati. Se instituie, de asemenea, masuri

de transparenta şi control.Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat în sectorul

carbonifer stabileste regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au că

obiect restructurarea industriei extractive a carbunelui. Regulamentul porneste

de la premisa luarii în considerare a aspectelor sociale şi regionale şi de la

necesitatea mentinerii, că masura de precautie, a unei productii minime interne

care să permita garantarea accesului la rezerve.

Regulamentul enumera şi categoriile de ajutoare care pot fi acordate,

precum şi procedurile de notificare, examinare şi autorizare cu privire la aceste

ajutoare.

referat.clopotel.ro



9 Finanţarea întreprinderilor de stat. Monopolurile de stat

Finanţarea întreprinderilor de stat – Articolul 86 al Tratatului insistă

asupra respectării de către Statele Membre a regulilor de concurenţă în politicalor vis-a-vis de întreprinderile de stat cărora le-au oferit drepturi speciale sau

exclusive. Statele Membre trebuie să notifice toate operaţiunile lor cu aceste

întreprinderi şi să furnizeze informaţiile solicitate de Comisia Europeană. Pentru

a susţine relaţiile concurenţiale în sectoarele dominate de întreprinderi publice

(sectorul telecomunicaţiilor şi a transportului aerian), au fost emise directive

speciale.

Monopolurile de stat.Existenţa monopolurilor de stat provoacă probleme

particulare în concurenţă. Monopolul naţional poate deţine drepturi exclusive în

importul produselor destinate vânzării în interiorul statului, ceea ce împiedică

clienţii de a obţine furnizări din alte surse. Aceasta are un impact evident asupra

comerţului între Statele Membre şi poate crea disbalanţe serioase în concurenţă.

Articolul 31 al Tratatului CE cere Statelor Membre să ajusteze monopolurile de

stat cu caracter comercial pentru a asigura că nu există discriminare între

rezidenţii Statelor Membre în ce priveşte condiţiile, conform cărora bunurile sunt

procurate şi vândute.

referat.clopotel.ro

politica concurentiala

Documents

Transcript of politica concurentiala