Piete fin si tehnici bursiere master_CURS07112014 (2).ppt

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARMASTER

Cursuri online

PIEŢE FINANCIARE ŞITEHNICI BURSIERE

ANUL II MASTER

Lector univ. dr.

Carmen NICOLAE

TEMA 4

TRANZACŢII BURSIEREPARTEA I

Obiective

Explicarea noţiunii de tranzacţie bursieră; Definirea categoriilor de tranzacţii; Înţelegerea conţinutului tranzacţiilor la vedere; Definirea operatiunilor cu titluri financiare derivate; Explicarea opţiunilor pe instrumente financiare; Înţelegerea operaţiunilor speculative; Explicarea tranzacţiilor în marjă .

Conţinut

4.1 Tipuri de tranzactii bursiere

4.2 Tranzactii la vedere

4.3. Tranzactii în marja

Tipuri de tranzactii bursiere

În sens larg, tranzactiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare - cumparare de titluri si de alte active financiare, încheiate pe piata secundara, indiferent daca acestea se tranzactioneaza la bursa propriu-zisa sau pe pietele interdealeri.

În sens restrâns, tranzactiile bursiere se refera la contractele încheiate în incinta burselor de valori, prin intermediul agentilor de bursa si în conformitate cu reglementarile pietei bursiere.


Dupa momentul executarii contractului, se deosebesc urmatoarele categorii de tranzactii (la bursa de tip european - dupa modelul francez):

- tranzactii la vedere (au comptant), respectiv acelea la care executarea contractului (livrarea titlurilor si plata pretului) are loc imediat sau în câteva zile de la încheierea tranzactiei la bursa;

Tipuri de tranzactii bursiere - tranzactiile la termen de o luna sau "cu

reglementare lunara", care se încheie în bursa la un moment dat, urmând a fi executate la o data fixa, în perioada de lichidare a lunii în curs, sau într-una din lunile urmatoare;

- tranzactii ferme la termen, care se încheie sub forma contractelor negociate de tip forward;

- operatiunile conditionate, care se executa la termen, dar spre deosebire de cele cu termen ferm, permit cumparatorului, fie sa aleaga între executarea contractului sau abandonarea acestuia prin plata unei prime, fie sa se declare, la scadenta, cumparator sau vânzator, în functie de oportunitatile oferite de piata.

Tipuri de tranzactii bursiere Un rol aparte pe pietele bursiere au dobândit în ultimele

decenii operatiunile cu titluri financiare derivate, respectiv contractele "futures" si cu optiuni pe instrumente financiare (financial futures and options).

Operatiunea "futures" consta, în esenta, în asumarea prin contract de catre participanti a obligatiei de a cumpara sau de a vinde o suma în valuta sau titluri financiare, la o data viitoare, pretul fiind stabilit la momentul încheierii contractului. Obiectivul principal al celor care realizeaza astfel de operatiuni este obtinerea unei diferente favorabile la cursul de schimb (daca s-au tranzactionat valute) sau la dobânda (în cazul titlurilor financiare), între ziua încheierii contractului si scadenta acestuia.


În ceea ce priveste optiunile pe instrumente financiare, acestea sunt contracte standardizate având drept suport: actiuni, indici bursieri, titluri de împrumut, valute sau contracte "futures" si pot fi optiuni de cumparare "call" sau de vânzare "put".


Daca avem în vedere scopul efectuarii lor, operatiunile de bursa pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

- operatiuni simple de investire, generate de interesele vânzatorilor si cumparatorilor. Acestea iau nastere din nevoia de deplasare a capitalurilor disponibile si din intentia de modificare a structurii portofoliului de valori mobiliare detinut sau pentru transformarea activelor financiare în lichiditati;


- operatiuni speculative, prin care se urmareste obtinerea unui profit din diferenta de cursuri între momentul încheierii si momentul lichidarii operatiunii. Contractantul îsi asuma, în mod corespunzator si un risc deoarece evolutia cursului bursier nu poate fi anticipat cu precizie. Principalul director al acestei operatiuni este "cumpara mai ieftin decât vinzi" (buy low, sell high);


- operatiuni de arbitraj, care au ca scop obtinerea unui câstig din diferenta de cursuri, fara ca arbitrajorul sa-si asume riscul pretului. De exemplu, se cumpara un titlu pe o piata unde acesta coteaza mai ieftin si se revinde concomitent pe o alta piata unde titlul coteaza mai scump, încasându-se diferenta de pret. O forma a operatiunii de arbitraj este spreadingul, care se bazeaza pe diferenta favorabila dintre cursurile practicate la momente diferite;


- operatiuni de acoperire, prin care se urmareste evitarea pierderilor generate de evolutia nefasta a cursului bursier. În conditiile unei piete instabile, se încearca conservarea valorii activelor si chiar obtinerea unui câstig. Acestea sunt operatiuni de tip hedging;


- operatiuni cu caracter tehnic, care sunt efectuate de agentii de bursa pentru mentinerea echilibrului si stabilitatii pietei. Cei care efectueaza astfel de operatiuni joaca rolul de creatori de piata (market makers); ei vând titluri pe cont propriu atunci când se manifesta o cerere neacoperita pe piata, respectiv cumpara când oferta este excedentara. Urmarind obtinerea unui profit din diferenta de preturi ei actioneaza implicit în sensul echilibrarii pietei (este cazul specialistului la NYSE).

Tranzactii la vedere

Tranzactiile la vedere, cunoscute si sub denumirea de tranzactii "cash" sau "pe bani gata", se caracterizeaza prin aceea ca persoana care adreseaza ordinul de vânzare sau de cumparare îsi asuma obligatia ca imediat, sau în perioada imediat urmatoare (câteva zile din momentul încheierii tranzactiei), sa puna la dispozitia partenerului sau titlurile vândute sau suma de bani reprezentând pretul cumpararii.


Tranzactiile la vedere se deruleaza pe baza contului "cash" deschis de client la firma broker. Astfel, un investitor poate cumpara valori mobiliare, cu conditia sa plateasca integral contravaloarea acestora, iar un client care vinde "cash" trebuie sa predea valorile mobiliare contractate în cadrul aceluiasi termen, primind contravaloarea integrala a acestora în contul sau.


Tranzactiile la vedere au drept scop, de regula, plasamentul sau obtinerea de lichiditati, desi nu sunt excluse nici operatiunile speculative, cum ar fi cumpararea de titluri în vederea revânzarii lor dupa cresterea cursului, respectiv vânzarea de titluri cu intentia de a fi cumparate ulterior, în conditiile unui curs mai scazut.


În derularea operatiunilor la vedere se parcurg urmatoarele etape:

- înaintarea ordinelor de bursa (vânzare sau cumparare) agentilor de schimb;

- centralizarea tuturor ordinelor referitoare la un anumit titlu de catre specialist;


- stabilirea cursului de vânzare/cumparare; - comunicarea nivelului cursului de deschidere

a bursei; - executarea ordinelor; - reglarea ordinelor, imediat sau într-o

perioada scurta, prin livrarea titlurilor de catre vânzatori si încasarea contravalorii lor de la investitori.


În situatia în care clientul nu-si respecta obligatiile asumate, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau, astfel: vânzând titlurile respective la valoarea lor de piata, din momentul în care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinita sau cumparând titlurile de pe piata, la cursul curent, în vederea lichidarii pozitiei unui client care nu a predat integral titlurile vândute. Orice diferenta nefavorabila rezultata din astfel de operatiuni este suportata de client.


La Bursa de Valori Bucuresti, tranzactiile la vedere se deruleaza printr-un mecanism care asigura accesul direct si continuu al intermediarilor la informatiile referitoare la pret si la cele furnizate de emitentii valorilor mobiliare si care dau, astfel, posibilitatea clientilor de a lua decizia referitoare la investitia într-o anumita valoare mobiliara.


Tranzactia la vedere implica doua fluxuri între cumparator si vânzator:

- fluxul de transfer al banilor; - fluxul de transfer al valorilor mobiliare prin

înscrierea noului detinator în registrul emitentului.


Derularea si finalizarea tranzactiei se efectueaza în intervalul T+3, adica la trei zile lucratoare de la data tranzactiei.

Orice tranzactie la vedere se deruleaza în trei faze: tranzactionarea, compensarea-decontarea si, respectiv, transferul dreptului de proprietate


a. Tranzactionarea la Bursa de Valori Bucuresti presupune mai multe operatiuni care au drept punct de pornire adresarea ordinelor de vânzare sau de cumparare de catre agentii de valori mobiliare. Ordinele apartin clientilor sau sunt ordinele proprii ale societatii de servicii de investitii financiare membra a Bursei si reprezinta instructiunile privind oferta de cumparare sau de vânzare a actiunilor înscrise la cota bursei.


Ordinele de bursa sunt preluate si transmise spre executare de catre societatile membre. Accesul în sistem este permis de la terminalele fin incinta salii de tranzactionare, sau de la cele conectate la sistem, situate la sediul societatii membre ale Asociatiei Bursei.


b. Compensarea si decontarea tranzactiilor la vedere

La sfârsitul fiecarei zile de tranzactionare Bursa transmite fiecarei societati de servicii de investitii financiare în parte, care a efectuat tranzactii în ziua respectiva, patru rapoarte: Raportul de Tranzactionare, Raportul de Compensare, Raportul de Decontare si Raportul de Comision.


Rolul BVB în ceea ce priveste compensarea si decontarea tranzactiilor consta în stabilirea corecta a sumelor nete de plata sau de încasat pentru fiecare SSIF, precum si în asigurarea decontarii acestor sume.

Transferurile banilor de la cumparatori la vânzatori se face prin intermediul Bancii de Decontare (din luna mai 1997, Banca Nationala a României).


Decontarea are loc la trei zile lucratoare de la încheierea tranzactiei în BVB si se realizeaza pe baza rapoartelor emise de BVB dupa fiecare sedinta de tranzactionare care sunt confirmate de catre SSIF-uri.


c. Transferul dreptului de proprietate transferul dreptului de proprietate asupra

actiunilor tranzactionate se realizeaza, în acest sistem de decontare neta continua, numai la sfârsitul celei de-a treia zile, dupa ce banii au ajuns în conturile vânzatorilor. Înregistrarea actiunilor la noul cumparator se efectueaza prin miscari între sectiunile Registrului Bursei de Valori Bucuresti.

Tranzactii în marja

Tranzactiile în marja (tranzactiile în conturi de siguranta de tip "M" sau Long margin account) sunt o varianta a tranzactiilor la vedere si reprezinta cumparari de titluri primare pe datorie, caz în care brokerul acorda clientului sau, în anumite limite, un credit pentru realizarea operatiunii bursiere.

Tranzactii în marja Contul de siguranta se deschide atunci când un client

cumpara mai multe titluri cu aceeasi suma de bani sau acelasi numar de titluri, cu o suma initiala mai redusa, utilizând titlurile drept gaj pentru împrumut. Prin urmare, investitorul care da ordin de cumparare a unui volum de actiuni, nu trebuie sa achite firmei-broker cu care lucreaza întreaga contravaloare a acestora; el trebuie sa depuna, în termenul aferent lichidarii normale, numai o anumita "acoperire", sau marja (margin), diferenta pâna la valoarea contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obtine de la broker pentru tranzactia respectiva (debit balance).


Prin tranzactiile în marja se creeaza o capacitate financiara suplimentara de finantare pentru client. În functie de nivelul marjei, acesta poate, cu o anumita suma avansata în operatiune, sa câstige ori sa piarda, mai mult decât într-o tranzactie cash.


Principalele caracteristici ale unei tranzactii în marja sunt urmatoarele:

- operatiunea implica acordarea unui credit în bani sau a unui împrumut pe titluri;

- initierea tranzactiei are loc prin depunerea de catre client a unei sume reprezentând marja initiala, care constituie o imobilizare pe toata perioada operatiunii; titularul contului efectueaza o suita de operatiuni de sens contrar, care se compenseaza, brokerul urmarind numai soldul contului în marja;


- brokerul, în calitate de creditor, solicita o garantie ce consta în valorile mobiliare cumparate;

- operatiunea comporta un cost, respectiv dobânda perceputa de broker pentru creditul acordat;


- debitorul are posibilitatea sa-si diminueze datoria fata de broker, prin intermediul unor depuneri suplimentare în contul de siguranta. În plus, dividendele încasate la actiunile achizitionate si blocate în depozitul de garantie constituit la broker diminueaza datoria;

- titlurile care sunt blocate ca depozit se actualizeaza zilnic prin prisma evolutiei cursului de piata. Aceasta operatiune este denumita si "marcarea la piata".


În functie de raportul în care se afla marja curenta fata de marja initiala, contul clientului poate fi:

- nerestrictionat, când marja curenta este egala sau mai mare decât marja initiala, caz în care clientul poate sa retraga diferenta favorabila sau o poate utiliza pentru initierea unei noi tranzactii. Excesul de marja alimenteaza un cont distinct de contul de numerar, cont care pe piata americana este denumit "Special Memorandum Account" (SMA);


- restrictionat, când marja curenta mai mica decât marja initiala. Daca însa marja permanenta este mai mica decât marja curenta nu se solicita o acoperire suplimentara din partea clientului, dar acesta nu are posibilitatea sa efectueze tranzactii noi.


În cursul derularii operatiunii, marimea marjei curente, atât absolute (diferenta dintre valoarea colateralului si datoria clientului la broker, acesta echivalând cu capitalul avansat de client), cât si relative, variaza continuu în functie de valoarea de piata a titlurilor care formeaza colateralul (contravaloarea titlurilor achizitionate si pastrate la broker drept garantie a creditului acordat), precum si de intrarile si iesirile în contul de marja.

Tranzactii în marja Cerinta fundamentala pentru functionarea contului în

marja este ca pentru fiecare client valoarea colateralului sa fie tot timpul mai mare debitul pe care acesta îl are la broker. Marja, adica excesul de valoare a colateralului în raport cu datoria, este o modalitate de acoperire a brokerului împotriva riscului de scadere a valorii de piata a titlurilor ce formeaza colateralul, acesta fiind motivul pentru care contul în marja poate fi considerat si un cont de siguranta. În categoria tranzactiilor în marja se pot mentiona: cumparari în marja, apelul în marja si vânzarile în marja.


a) Cumparari în marja În cazul unei cumparari în marja, clientul dobândeste

o pozitie long pe titluri deoarece în momentul efectuarii tranzactiei titlurile apartin clientului si devine debitor fata de broker pentru fondurile împrumutate, iar eventualele dividende vor fi colectate de broker si înregistrate în contul clientului. Brokerul nu remite titlurile catre client, ci le retine drept garantie (colateral) pentru credit acordat. Pâna la achitarea datoriei fata de broker pot interveni doua situatii: cursul actiunilor poate sa creasca sau sa scada.


În ipoteza cresterii cursului, soldul contului echivaleaza cu capitalul propriu. Prin cresterea valorii de piata a actiunilor, capitalul propriu a crescut, în timp ce debitul la broker a ramas neschimbat. În acest caz marja curenta a depasit marja initiala ca urmare a sporului de valoare, constituind un exces de marja. Sporul de valoare a colateralului determinat de cresterea cursului de piata nu apartine integral clientului, ci si brokerului, în functie de contributia acestuia la realizarea operatiunii.


Excesul de marja (marja returnabila), alimenteaza un cont special (Special Memorandum Account - SMA), în care se înregistreaza automat o parte din profitul obtinut ca urmare a cresterii cursului de piata al actiunilor, în conformitate cu marimea marjei initiale. Sumele din contul SMA pot fi retrase de client, operatiune denumita preluarea profitului, sau pot fi folosite pentru cumpararea de noi actiuni.


În ipoteza scaderii cursului, în conditiile unei marje curente sub nivelul marjei permanente si în cazul în care soldul contului memorandum este zero, contul în marja este restrictionat, adica orice tranzactie din cont trebuie facuta prin reconstituirea marjei.


b) Apelul în marja Apelul în marja este operatiunea prin care

clientul trebuie sa refaca marja ce va fi mentinuta pe durata tranzactiei (marja permanenta), în cazul unei reactii adverse a pietei. În cazul scaderii cursului la un nivel care face ca marja curenta sa se situeze sub marja permanenta, brokerul solicita clientului o garantie suplimentara, respectiv o plata în numerar care sa permita refacerea marjei.


c) Vânzari în marja Asa cum am mai aratat, orice tranzactie de cumparare

genereaza pentru client o pozitie long pe titluri, ce îi ofera posibilitatea efectuarii unor tranzactii de vânzare profitabile, mai ales în cazul unei evolutii favorabile de curs. Veniturile din vânzari sunt folosite partial pentru acoperirea datoriei fata de broker, în conformitate cu aportul acestuia la finantarea operatiunii si partial pentru a alimenta contul memorandum.

Bibliografie

Stoica, Victor, Piaţa de capital şi produse bursiere, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006

Miclăuş, P, G., Piaţa instrumentelor financiare derivate, Editura Economică, Bucureşti, 2008

Hurduzeu, Gheorghe, Pieţe şi burse internaţionale de valori, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2009

Dragotă, Victor , Evaluarea acţiunilor societăţilor comerciale, Ed. Economică, Bucureşti, 2008

Anghelache, Gabriela, Piaţa de capital în context european, Ed. Economică, Bucureşti, 2009

Piete fin si tehnici bursiere master_CURS07112014 (2).ppt

Documents

Transcript of Piete fin si tehnici bursiere master_CURS07112014 (2).ppt