- REFERAT -

Perspectiva diacronică în studiul ihtionimelor

Limba este un organism viu, un cod consacrat de tradiţie, de viaţă,

care îşi are propria sa dialectică, rămânând în afara intervenţiilor

arbitrare ce ar căuta să o modifice.

Terminologia piscicolă apare, în contextul limbii române, ca un

domeniu al ştiinţei semelor. Din această perspectivă se pot preciza

apropierile şi depărtările denumirilor abordate faţă de celelalte, cu care

alcătuiesc un ansamblu şi anume câmpul terminologic al cuvântului

„peşte”.

În lucrarea de faţă clasificarea numelor de peşti este gândită

etimologic dar şi din perspectiva mijloacelor de îmbogăţire a

vocabularului. Fireşte că, pe lângă lexicul neutru, includem aici

sinonimele arhaice sau neologice, populare şi regionale, livreşti, ca şi

anumite indicaţii funcţional – stilistice.

* * *

Terminologia piscicolă este cunoscută în limba română încă din cele

mai îndepărtate timpuri datorată – în primul rând – cuvintelor care circulă

în mod obişnuit în vorbirea populară, dar şi prin intermediul

documentelor de natură istorică, arheologică, literară cu caracter

ihtiologic.

Fiind pescari vechi şi – pe mai multe coordonate spaţiale –

numeroşi, acceptăm drept firesc faptul că geţii sau dacii să fi avut un

bogat lexic în legătură cu numele peştilor, dar şi cu uneltele de pescuit

sau alte aspecte ale acestei ocupaţii. Cum însă limba dacă a dispărut în

urma cuceririi romane iar studiile ştiinţifice asupra acestei limbi şi a

moştenirii pe care ea a lăsat-o limbii române abia acum se dezvoltă,

cunoşteam prea puţin acest lexic.

1

Dacă se admite astăzi că ar fi de origine dacă elemente lingvistice

referitoare la pescuit, ca: „(a) agăţa”, „baltă”, „cârlig”, „genune”, „mal”,

„melc”, „pârâu”, nu este exclus să se constate, în timp, că unele denumiri

de peşti, considerate până acum de alte origini (de exemplu - slavă) să fie

dacice.

Mai bogat este lexicul românesc de origine latină în legătură cu

peştii şi pescuitul. În primul rând termenul generic de „peşte” (din

„piscis” la acuzativ: piscem), termen care a fost foarte productiv în limba

română, dând o întreagă familie de cuvinte: „pescar”, „pescăraş” (dim.

„rar”), „pescăriţă”, „pescărie”, „pescuit”, „pescuitor”, „pestişor”,

„pescuţ”, „pescos”, „pescărel”, „pescărit”, „pescăruş”. Apoi (deşi obiectul

lucrării noastre îl constituie numai denumirile de peşti), ni se pare

sugestiv a consemna aici faptul că o serie întreagă de nume de pescari

specializaţi s-a format prin adăugarea sufixelor de origine latină „- ar” şi

„- er”: coticer (care pescuieşte cu coteţul), mrejer (pescar cu mreaja),

năvodar (de la „năvod”), orier sau ostier (pescari care folosesc oria sau

ostia), păstrăvar, plăticar, undiţar, vârşar (pescar cu vârşa) şi zătonar (de

la „zaton”, îngrăditură specifică prinderii peştelui).

Lexicul românesc în legătură cu pescuitul prezintă o serie întreagă

de termeni privind atât peştii, cât şi uneltele de pescuit care sunt de

origine slavă. Astfel, în ceea ce priveşte peştii, „Dicţionarul limbii române

moderne” (Ed. Academiei, 1958) şi „Dicţionarul explicativ al limbii

române” (Ed. Academiei, 1975) consideră ca fiind de origine slavă

termenii: babuşcă (sl.: babuşká); batcă (sl.: babka); behliţă (sl.: bieglyi);

biban (sl.: biban); caracudă (sl.: karakude); caras (sl.: karaś); cegă (sl.:

ciga), chişcar (sl.: piškar); clean (sl.: Kljan); casac (sl.: kosak); costraş (sl.

kostreš); crap (sl.: krap); glăvoacă (sl.: glovoč); lin (sl.: lin); lipan (sl.:

lipan); lostriţă (sl.: losoi); mântuş (sl.: mantus), morun (sl.: moruna);

nisetru (sl.: nesetăr); păstrugă (sl.: pastruga); nisiparniţă (sl.: nisip); obleţ

(sl.: oblu); păstrăv (sl.: păstrăva); plătica (sl.: plătika); plevuşcă (sl.:

2

plěva); sabie (sl.: sabja); scobai (sl.: skobalj); scobar (sl.: skobar); somn

(sl.: som); sorean (sl.: zoreany); sudac (sl.: sudek); saran (sl.: saran).

Explicaţia provenienţei slave a multor nume de peşti este una

firească: slavii veneau

dintr-un spaţiu bogat în cursuri de apă, bălţi şi lacuri şi aveau vechi

deprinderi în ale pescuitului. În intervalul de secole al convieţuirii lor cu

dacoromanii lexicul piscicol s-a îmbogăţit, practic,

printr-o influenţă reciprocă.

* * *

Dacă etimologia unor termeni este lipsită de ambiguitate, sunt

cazuri în care aceasta persistă. În „Istoria pescuitului şi a pisciculturii în

România” (vol. I) de Constantin G. Giurescu (Editura Academiei R.P.R.

Bucureşti, 1964, pag 51 - 52) se regăseşte observaţia: „Cât despre numele

crapului, somnului şi plăticii chestiunea este controversată. Se admite

în genere o origine slavă a acestor trei termeni şi anume bulgară pentru

crap şi plătică şi rusă pentru somn. Observăm însă că există în latina

târzie al secolului al V – lea termenul carpum, pl. carpa, care a dat

francezul carpe şi echivalentele din celelalte limbi romanice. Ce ne

împiedică să admitem o origine latină pentru românescul crap, metateza

explicându-se prin acelaşi proces care a făcut ca formosus să dea

frumos? Termenul plătică evocă imediat noţiunea de plat, turtit, cum e

de fapt corpul acestui peşte. Dar adjectivul plat e de origine latină, dând

în franceză plat, iar în celelalte limbi romanice termeni similari. E foarte

posibil să fi existat un termen latin târziu platica (…). În sfârşit, pentru

somn ne gândim la o eventuală derivare din latinul somnus, pentru un

motiv asemănător celui care explică numele plăticii. Ne referim anume la

faptul că somnul mare – somnul propriu zis, căci pentru stadiile anterioare

de creştere se folosesc succesiv termenii moacă, somotei, iaprac, iarma -

stă deseori pe fundul apelor, parcă ar fi dormit, parcă i-ar fi somn”.

3

Oricum ar fi, numele peştilor reprezintă, sub raportul etimologiei, o

moştenire complexă: unele dintre ele provin din antichitate, altele, aşa

cum s-a văzut – de la elemente slave care s-au contopit cu dacoromanii, o

parte de la turci, greci, bulgari, ruşi, ucrainieni etc., o serie întreagă sunt

formaţiuni proprii, pe terenul lingvistic românesc. O etapă necesară este

raportarea elementelor din inventarul terminologic pe care l-am

identificat la situaţii de limbă diverse, precum: corespondenţa, sinonimia,

omonimia, frazeologia, onomastica rezultată, toponimele create etc.

Lista de nume de peşti este, din punctul nostru de vedere, una

deschisă, dovadă că unele specii au multe sinonime şi variante dialectale,

fapt care contribuie la îmbunătăţirea permanentă a nomenclaturii

piscicole populare.

Materialul ihtionimic românesc, identificat de studiul nostru în

această etapă, ilustrează următorul inventar:

1. Nume populare curente (sub care sunt, în mod obişnuit, cunoscuţi

peştii autohtoni):

a. de origine bulgară: 31 termeni

b. de origine franceză: 2 termeni

c. de origine germană: 2 termeni

d. de origine greacă: 1 termen

e. de origine latină: 12 termeni

f. de origine maghiară: 3 termeni

g. de origine neogreacă: 15 termeni

h. de origine rusă: 11 termeni

i. de origine sârbă: 17 termeni

j. de origine turcă: 4 termeni

k. de origine ucrainiană: 3 termeni

2. Denumiri populare româneşti, aparţinând diferitelor zone (inclusiv

variante dialectale): 789 termeni

4

3. Denumiri ştiinţifice (în limba latină): 172 termeni

4. Denumiri străine identificate ca echivalent al celor româneşti:

a. Bg.: 80 termeni

b. Ceh.: 24 termeni

c. Engl.: 70 termeni

d. Fr.: 91 termeni

e. Germ.: 106 termeni

f. It.: 22 termeni

g. Pol.: 30 termeni

h. Magh.: 34 termeni

i. Ngr.: 17 termeni

j. Rus.: 119 termeni

k. Sb.: 14 termeni

l. Tc.: 9 termeni

m. Ucr.: 1 termen

Redăm, în cele ce urmează, denumirile identificate:

1. Acul de mare, ace …, s.n. = Peşte marin cu corpul lung şi subţire, acoperit cu plăci osoase. Atinge lungimea de 36,5 cm şi este de grosimea unui creion; este în general brun – cenuşiu iar pe spate şi pe laturi are nişte dungi mai deschise la culoare. (Syngnathus tenuirostris).Nume populare: Nume străine:

- bg.: Igla- engl.: Pipe fish- fr.: Aiguille de mer- germ.: Seenadel- it.: Pesce ago- pol.: Iglicznia- magh.: Keskenycsörü tühal- rus.: Igla râba

5

2. Amurul alb, amuri ..., s.m. = Numit şi „crap chinezesc”, este înrudit cu crapul, dar mai mult cu roşioara şi cleanul. Corpul său este alungit şi de culoare gri - închis sau verzui, cu reflexe argintii pe laturi şi cu abdomenul mai deschis. A fost adus din China pentru a fi cultivat în iazuri, heleşteie şi în bălţile Dunării. (Ctenopharyngodon idella).Nume populare: Nume străine:

3. Aphya minuta = Este un guvid mărunt (de cel mult 5 – 6 cm lungime), având corpul comprimat lateral şi ascuţit la cele două extremităţi. Are o dentiţie puternică. Seamănă cu o frunză de salcie. Corpul este transparent. Se regăseşte în Marea Neagră, trăind în larg, sub formă de cârduri mari. Nume populare: Nume străine:

4. Aspretele, aspreţi, s.m. = Peşte prezent în râul Argeş şi în afluenţii săi, având corpul scurt, gros în partea superioară, comprimat lateral în cea posterioară şi care nu depăşeşte 10 – 12 cm ca lungime. Capul, gros şi relativ mare faţă de restul corpului, seamănă oarecum cu cel al zglăvoacei. Corpul, acoperit de solzi aspri şi mărunţi, este cenuşiu – brun, cu benzi transversale mai întunecate pe spate şi galben – albicios pe burtă. (Romanichthys valsanicola).Nume populare: Popete.Nume străine: Asprete < „aspru” (lat. „asper”) + suf. „- ete”

5. Aterina, aterine, s.f. = Peştişor de mare (9 – 10 cm) de culoare argintie, întrebuinţat de obicei ca nadă. Aterina din Marea Neagră migrează pe lângă ţărm în cârduri mici, în partea mai îndulcită a mării. Pătrunde şi în lacurile litorale dulci sau sărate, fiind prezentă şi în faţa gurilor Dunării sau în lacurile Razelm, Sinoe, Zmerca. (Atherina mochon pontica).Nume populare: Nume străine:

- bg.: Aterina- engl.: Silverside- fr.: Atherine- rus.: AterinkaAterina < ngr.: Atherina

6. Aterina adevărată, aterine …, s.f. = Este o specie mai puţin răspândită în Marea Neagră, unde se găseşte în amestec cu specia locală, Atherina mochon pontica. Se deosebeşte de aceasta prin talia ceva mai mare (8 – 12 cm) şi prin dunga argintie de pe laturile corpului, care este mai lată decât un rând de solzi şi foarte pronunţată. (Atherina hepsetus).

6

Nume populare: Nume străine:

- bg.: Srebârka- fr.: Sauchet- germ.: Aehrenfisch- rus.: Atherinka

7. Aţa de mare, aţe …, s.f. = Peşte specific Mării Negre; este lung de 25 cm şi subţire, fără înotătoare, cu botul cilindric. Trăieşte în zona litorală, unde se confundă cu filamentele algelor. (Nerophis ophidion teres).Nume populare:Nume străine:

- bg.: Morska silo- engl.: Straight – Nosed pipe fisk- germ.: Kleine Schlangenadel- magh.: Cernahal- rus.: Şilo, Igla, Zmeevidania

8. Avatul, avaţi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, cu spinarea verzui – cenuşie, cu burta şi laturile argintii. În ţara noastră se găseşte în Dunăre, în bălţile din lunca şi Delta Dunării, în lacurile litorale şi în râurile mari, până aproape de zona colinară. (Aspius aspius sau Aspius rapax).Nume populare: Arvat, Aun, Avăcel, Boulean, Buţoi, Căpcăun, Făt, Gonac, Guran, Lup, Lup de peşte, Peşte lup, Tigan, Vânător, Vângău, Vulcan, Vâlcan, Vâlsan. Este unul dintre peştii cu cele mai multe denumiri populare. Nume străine:

- bg.: Rasper, Lasper- ceh.: Bolen dravy- germ.: Rapfen- magh.: Ragadozo- pol.: Bolen- rus.: Jereh, BeliznaAvat < tc.: Haut

9. Babuşca, babuşte, s.f. = Peşte mic de apă dulce cu aripioare şi cu ochi galbeni. Este înrudit cu roşioara şi este larg răspândit în bazinul dunărean, găsindu-se la noi în toate bălţile, iazurile şi heleşteiele, cât şi în partea inferioară a râurilor mari. (Rutilus rutilus).Nume populare: Babuşcă albă, Bălos, Ocheană, Ocheniţă, Ţărancă, Ţărăncuţă, Taharău.Nume străine:

- bg.: Babuška- ceh.: Plotice obecná- engl.: Roach- fr.: Gardon, Gardon blanc

7

- germ.: Plötze- pol.: Ploc- rus.: Plotva, SorogaBabuşca < bg.: Babuška

10. Barbunul, barbuni, s.m. = Peşte cu o largă răspândire, prezent în apele Mării Negre. Lungimea corpului atinge 10 – 15 cm. Este de culoare roşiatică, având aripioarele galbene, două fire lungi sub bărbie (mustăţi lungi). Corpul şi capul sunt acoperiţi de solzi mari, care se desprind foarte uşor. (Mulius barbatus ponticus). Nume populare: Barbun roşu, Moscalic, Muscalic.Nume străine:

- bg.: Barbun- engl.: Red mullet- fr.: Rouget, Barbet- germ.: Seebarbe- it.: Triglia difango- magh.: Bajuszos vörö marna- pol.: Sultanka- rus.: Sultanka, BarabuleaBarbun < ngr.: Barbuni

11. Batca, batce, s.f. = Peşte mic, asemănător cu plătica, verde – albăstrui pe spate şi argintiu pe abdomen. Îşi găseşte sălaş la noi în Dunăre şi salba ei de bălţi, în lacurile şi bălţile interioare şi în zona inferioară a râurilor mari. (Blicca björkna).Nume populare: Bătculiţa, Belniţa, Bielniţa, Corbancă, Corpancă, Corpănică, Corpacă, Frunza plopului, Proschir.Nume străine:

- bg.: Beliţa, Balka- ceh.: Cejnek malý- engl.: White bream- fr.: Brème bordellière, Petite brème- germ.: Güster- it.: Blicca- rus.: GusteraBatca < ucr: Babka

12. Beldiţa, beldiţe, s.f. = Numit şi „latiţa”, este un peşte mic (9 – 11 cm), asemănător cu obleţul, mult comprimat pe laturi, verde pe spate, argintiu pe laturi şi pe abdomen. Populând apele de munte, latiţa se întâlneşte frecvent şi la şes, îndeosebi în Banat şi Crişana. (Alburnoides bipunctatus).Nume populare: Angeroane, Arjeroane, Bătătură, Behliţă, Beldie, Belciţă, Belchiţă, Coară, Cora, Corla, Coconar, Daltă, Dăltuşcă, Latiţă de vale, Lăteţ, Lătău, Lătuţ, Loitran, Lopişcă, Lopiştea, Obleţ de râu, Pistar, Soreaţă, Tuşcov de râu.

8

Nume străine: - bg.: Blescoveţ- fr.: Spirlin- germ.: Riemling, Schneider- rus.: Bâstreanka

13. Bibanul, bibani, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, prezent la noi în râurile colinare şi de şes, în bălţi şi lacuri. Asemănător întrucâtva cu şalăul, are corpul mai înalt şi un ţep ascuţit pe opercul. Solzii sunt zimţuiţi pe margine, de culoarea alamei pe spate, verde – închis pe laturi şi galben – albicioşi pe pântece. (Perca fluviatilis). Nume populare: Ghibam, Asprişor, Baboi, Boşman, Bojman, Bondraş, Bondar, Coastreş, Costeş, Costraş, Baboi ghebos, Ghebuş, Ghiuran, Răspăr, Zborâş. Nume străine:

- bg.: Kostur, Biban, Meşe- engl.: Perch- fr.: Perche- germ.: Barsch- magh.: Csapo sügo- pol.: Okon- rus.: OkuniBiban < bg.: Biban

14. Blehniţa, blehniţe, s.f. = Numit adeseori şi „boarcă” sau „boarţă”, este un peşte de apă dulce, de 4 – 9 cm; la prima vedere seamănă cu o plătică, dar are capul mare şi gura terminală, fără buze îngroşate. Se găseşte în toate bălţile şi lacurile de câmpie din ţara noastră. (Rhodeus sericeus amarus).Nume populare: Anghelină, Belchiţă, Berechiţă, Blehariţă, Boarcă, Boarchiţă, Bortănică, Borţ, Borţică, Cărăşoaică, Chizdoruncă, Chitic lat, Goghie roşie, Lătană, Mioarţă, Ocheană săracă, Ochişor, Peşte de arin, Peşte sărac, Preoteasă, Rinchiţă, Sferi, Verdeaţă. Nume străine:

- engl.: Bitterling- fr.: Bouvière- germ.: Bitterling- rus.: GorceakEtimologie necunoscută

15. Blennius galerita = Soi de peşte asemănător cu guvidele, care trăieşte şi în Marea Neagră. Îi este caracteristic faptul că, pe linia mediană a capului, are mai multe excrescenţe neperechi ale tegumentului, cu aspect de tentacule relativ mici. Creşte până la 7 – 8 cm. Culoarea predominantă a corpului este galbenă – cenuşie. Nume populare:

9

Nume străine:

16. Blennius sphynx = Peşte mic (atinge doar 6,5 cm) care trăieşte în zona litorală a Mării Negre, pe fundul pietros al apei. Are corpul alungit, comprimat lateral şi lipsit de solzi. Capul este aproximativ rotund, cu gura orizontală prevăzută pe fălci cu dinţi curbaţi. Deasupra ochilor se găseşte câte un mic tentacul simplu sau ramificat. Pe fondul verzui sau galben al corpului se observă 6 – 7 dungi transversale, brune sau cenuşii. Nume populare: Nume străine:

17. Blennius tentacularis = Specie ce se găseşte în Marea Neagră, pe fundurile nisipoase din zona litorală. Este mai mică decât celelalte bleniide (are doar 10 cm) şi ca semn distinctiv are nişte tentacule bine dezvoltate deasupra ochilor. Forma corpului este asemănătoare cu cea a corosbinei. Coloritul corpului este cenuşiu – roşcat, brăzdat de 7 – 8 dungi negre. Nume populare: Nume străine:

18. Boişteanul, boişteni, s.m. = Numit şi „verdete”, este un peşte mic, cu spatele cafeniu sau verde şi burta albă, care trăieşte în apele de munte, uneori rătăcind şi în regiunea colinară a râurilor mari. (Phoxinus phoxinus).Nume populare: Boarfe, Boişte, Borfete, Crai, Crăieş, Crăeţ, Peşte crăiesc, Roşior, Roşinţă Sular, Verdete, Verzişoară, Vrai.Nume străine:

- bg.: Leşanka, Tiganka- engl.: Minnow- fr.: Vairon- germ.: Elritze- magh.: Fürge cselle- it.: Sanguinerolarus.: GoleanBoiştean < din „boişte” (bg.: boiste, sb.: bojište) + suf. „- ean”

19. Boul de mare, boii …, s.m. = Peşte mic de mare (atinge cel mult 30 cm), cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a capului. Numele de „bou de mare” se trage de la corpul său umflat, prevăzut pe cap cu nişte prelungiri asmănătoare coarnelor de la vite. Seamănă cu dracul de mare. Coloritul este cenuşiu – cafeniu, brăzdat de dungi albe şi brune. În Marea Neagră a venit din Marea Mediterană. (Uranoscopus scaber). Nume populare: Nume străine:

10

- bg.: Morska krava, Zvezdobroeţ, Bivolce- engl.: Stargazer- fr.: Rat- germ.: Himmelsgücker- gr.: Liknos- it.: Lucerna- rus.: Zvezdocet- tc.: Kurbaga balâcBou < lat.: Bobus (= bos, bovis)

20. Buzatul, buzaţi, s.m. = Peşte rar în apele Mării Negre, trăieşte în zona litorală. Lung până la 44 cm, el are corpul acoperit în întregime cu solzi. Coloritul este foarte frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi şi înotătoare. (Labrus viridis prasostictes).Nume populare: Nume străine:

21. Calcan, calcani, s.m. = Peşte de mare (prezent la noi, în Marea Neagră) cu corpul turtit şi lat, având ambii ochi pe partea stângă şi solzi lungi, tari, pe burtă şi pe spate. (Rhombus maeticus).Nume populare: Calcan mare.Nume străine:

- bg.: Kalkan- engl.: Black –sea turbot- fr.: Turbot- germ.: Steinbrett- gr.: Kalkani- rus.: KalkanCalcan < tc.: Kalkan

22. Calcanul mic, calcani …, s.m. = După cum îl arată şi numele, este un peşte mai mic, înrudit cu calcanul obişnuit din Marea Neagră. El are corpul mai îngust şi nu creşte mai mult de 60 cm lungime. Trăieşte, în aceleaşi locuri cu calcanul mare. Corpul este lipsit de butoni osoşi. Se întâlneşte rar la noi. (Rhombus rhombus).Nume populare: Nume străine:

- engl.: Brill- germ.: Glattbutt- rus.: KalkanCalcan < tc.: Kalkan

23. Callionymus festivus = Peşte care poate fi regăsit (rar însă) pe fundurile de piatră din apropierea ţărmului Mării Negre. Nu depăşeşte 14 cm. Are capul prelung şi înotătoarea dorsală în

11

permanenţă zbârlită.Nume populare: Nume străine:

24. Callionymus helenus = Peşte marin, cenuşiu – deschis cu mici pete negre, care imită culoarea nisipului. Are corpul fusiform, botul scurt şi ascuţit, ochii mici. Semn distinctiv: aripioarele dorsale (prima scurtă, iar a doua mai lungă). Trăieşte în zona litorală a Mării Negre, pe fundul nisipos, dar şi în regiunea puternic îndulcită din faţa gurilor Dunării. Nume populare: Nume străine:

25. Cambula, cambule, s.f. = Peşte marin cu corpul nesimetric, foarte turtit, cu amândoi ochii pe aceeaşi parte. Este răspândit în Marea Neagră, în lacurile Razelm şi Sinoe. (Pleuronectes flessus).Nume populare: Cambulă de liman, Limbă, Pisică.Nume străine:

- bg.: Pisia- ceh.: Platys bradavienatý- engl.: Flounder, Fluke- fr.: Flet commun- germ.: Flunder, Stuffbutt- rus.: Recinaia kambala, GlosaCambula < tc.: [kal]kan balik

26. Câra, câre, s.f. = Asemănătoare cu zvârluga, câra îşi duce viaţa în apele reci, pe fundul nisipos sau pietros, populând partea inferioară a apelor noastre de munte. Fondul general al corpului bate în auriu. (Cobitis aurata balcanica).Nume populare: Cârcei, Chişcar, Chişcăruţă, Cuţitoaie, Fâsă, Fiţă, Gâriţă, Pişcar, Percioagă, Peştele dracului, Sfârlă, Sfârlugă, Smoarlă, Smorlă, Sârpan, Tigui, Tiţangă, Undiţă, Vârligoanţă, Vârlugă, Vislă. Nume străine:

- bg.: Liskur, Lingur- ceh.: Sykavce horsky

27. Caracuda, caracude, s.f. = Numit şi caras, are o formă înaltă a corpului, uneori aproape rotundă, cu spinarea pigmentată, gura lipsită de mustăţi şi înotătoarea caudală scobită adânc. Este unul dintre peştii cei mai răspândiţi. (Carassius carassius).Nume populare: Caracudă rotundă, Caracudă de baltă, Carasă, Cărăşel, Chişoagă, Lătău, , Lătiţă, Ruginoasă.Nume străine:

- engl.: Crucian carp- fr.: Carassim

12

- germ.: Karausche- it.: Carassio- magh.: Szelés karász- pol.: Karas- rus.: Zolotoi karasCaracuda < bg.: Karakuda

28. Caras, caraşi, s.m. = Peşte de baltă din familia crapilor, de culoare verde – cafenie sau gălbuie, cu capul scurt şi cu solzii mari (Carassius vulgaris).Nume populare:Nume străine:

- rus.: KarasCaras < rus.: Karas

29. Carasul argintiu, caraşi, s.m. = Specie intermediară între caracudă şi peştele roşu chinezesc; este unul dintre peştii cei mai cunoscuţi din apele ţării noastre. Are multe caracteristici asemănătoare cu ale caracudei, iar forma corpului îl apropie de crap. Se deosebeşte de acesta prin gura mică, cu buzele subţiri, lipsită de mustăţi şi trupul lătăreţ. (Carassius auratus gibelio).Nume populare: Argentină, Bogzar, Caracudă albă, Caras, Crapcaras, Plătică, Plăticuţă.Nume străine:

- engl.: Goldfish- germ.: Sielberkarausche, Giebel- pol.: Karas srebrzyaty- rus.: Serebreanâi karasCaras argintiu < rus.: Karas

30. Căluţul de mare, căluţi …, s.m. = Este un peştişor curios, de 10 – 12 cm, prezent în tufele de iarbă de mare şi comparat adesea cu o figură de şah colorată în brun roşcat pe o parte şi mai albicioasă pe cealaltă. Are aceleaşi însuşiri caracteristice ca şi cameleonul: îşi schimbă culoarea pielii şi îşi mişcă ochii independent unul de altul. Serveşte ca element ornamental. (Hippocampus hippocampus). Nume populare: Nume străine:

- engl.: Sea – horse- fr.: Hippocampe- germ.: Seepferdchen- rus.: Morskoi konëk

31. Cegă, cegi, s.f. = Peşte de apă dulce, întâlnit în bazinul Mării Negre şi în Dunăre, cu botul lung şi ascuţit, având o serie de discuri osoase

13

pe spate şi pe laturi. (Acipenser ruthenus).Nume populare: Ceciugă, Cigă, Nosfiţă, Nostiţă, Scigă. Nume străine:

- bg.: Cigă- fr.: Sterlet- germ.: Sterlet- rus.: SterleadiCegă < din sb: Cĭga

32. Chefalul cu coadă lată, chefali …, s.m. = Este un musafir marin migrator, foarte rar prezent în apele Mării Negre. Lungimea maximă atinge 40 cm, exemplarele obişnuite fiind de 25 – 30 cm. Coloritul este verde – brun pe spate, cenuşiu pe laturi, iar pe abdomen – argintiu. Înrudit cu labanul, are forma capului mai lăţită, însă mai mică decât acesta. (Mugil ramada).Nume populare: Nume străine: Chefal < ngr.: Kefalos

33. Chetrarul, chetrari, s.m. = Peşte având corpul fusiform, pedunculul caudal cilindric, capul mare şi mustăţile lungi. Coloritul corpului este cenuşiu – brun, pe burtă albicios – gălbui. Este un peşte specific bazinului dunărean, care se găseşte şi în râurile afluente Dunării. (Gabia uranoscopus).Nume populare: Cui, Morcoci, Peşte pestriţ, Petrişor, Petros, Petroşel. Nume străine:

- ceh.: Rizek- germ.: Steingressling- it.: Gobione uranoscopo- magh.: Felpilanto kullö- rus.: Dlinousâi peskar

34. Chişcarul, chişcari, s.m. = Peşte răpitor, prezent şi în apele noastre de munte cu fundul mâlos. Are corpul alungit, aproximativ cilindric, ajungând până la 17 – 27 cm. Gura, aşezată anterior, în formă de pâlnie, este înzestrată în interior cu numeroşi ţepi cornoşi. Coloritul corpului este cenuşiu, cu luciu metalic, cu abdomenul alburiu. (Endontomyzon danfordi).Nume populare: Chicar, Chicalău, Chicar de smoală, Chiscan, Chişcar chior, Chişcar cu cheoton, Chişcar vânăt, Hadină, Lampetra, Pişcar, Sugaci, Şarpe chior.Nume străine:

- bg.: Recina minoga- ceh.: Mihule Karpatska- engl.: Broock, Lamprey- fr.: Lamproie

14

- germ.: Neunauge- rus.: Recinaia minogaChişcar < Comp. rus.: Piškar

35. Cleanul, cleni, s.m. = Peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul gros, cu botul rotunjit şi cu solzi mari, neregulaţi, argintii cu nuanţe verzui. Este un peşte caracteristic regiunilor colinară şi de şes, apelor Dunării, până în dreptul Hârşovei. (Leuciscus cephalus).Nume populare: Clean vânăt, Clean alb, Foac, Oachiş, Porcul apelor, Virezub, Virezug.Nume străine:

- fr.: Cheraine, Meunier- engl.: Chub- germ.: Döbel- pol.: Klen- rus.: GolovlClean < Kljan

36. Cleanul dungat, cleni ..., s.m. = Numit popular şi „albişoară”, are ca semn distinctiv o dungă cenuşiu – albăstruie, care se întinde de la bot până la baza caudalei. Trăieşte, la noi, în zona lipanului. (Leuciscus souffia agassizi).Nume populare: Clean vărgatNume străine:

Clean < bg.: Kljan

37. Cleanul mic, cleni ..., s.m. = Numit şi cleanul vânăt, se găseşte în apropiere de zona lipanului, cu predominanţă în regiunea colinară a râurilor. Se deosebeşte de clean prin faptul că are corpul mai turtit lateral şi mai lunguieţ. (Leuciscus leuciscus).Nume populare: Clean, Clean vânăt, Foac.Nume străine:

- engl.: Dace- fr.: Vandoise- germ.: Haeshing, Hasel- rus.: EleţClean < bg.: Kljan

38. Clupea, clupe, s.f. = Peşte dulcicol sau salmastrial de 8 – 13 cm, prezent în bazinul hidrografic al Mării Negre. Are corpul puternic comprimat lateral, cu linia abdomenului curbată şi cu zimţi şi este acoperit cu solzi relativ mari. Botul este ascuţit, cu gura oblică în sus şi cu dinţi rudimentari. Coloritul corpului este cenuşiu, cu o nuanţă verzuie pe spate şi argintie pe laturi. (Clupeonella cultiventris). Nume populare: Scrumbioară mică, Scrumbie mică de neam, Rizeafcă mică de neam, Tilcă.Nume străine:

15

39. Cocoşelul de mare, cocoşei …, s.m. = Spre deosebire de speciile înrudite, acesta este un peşte mai lung (12,5 cm), iar pe cap are o excrescenţă în formă de creastă. Coloritul este verzui – închis pe spate, iar pe laturi are dungi galbene, care alternează cu altele, întunecate. Este mai puţin răspândit în Marea Neagră, unde populează îndeosebi fundurile nisipoase. (Blennius pavo). Nume populare: Nume străine: Cocoşel < bg., sb., ucr.: Kokoš (+ suf. diminutival „- el”)

40. Coliosul, colioşi, s.m. = este un peşte foarte asemănător cu scrumbia albastră (prezent la noi în Marea Neagră), deosebindu-se de aceasta prin faptul că, în stadiul de adult, are vezică înotătoare. Pigmentaţia nu diferă mult de cea a scrumbiei. Spatele este verzui – albăstrui, cu dungi intermitente subţiri, care coboară pe laturile corpului, ca la zebră, formând un desen reticular. (Scomber colias).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Maquereau espagnol- germ.: Mittelländische Makrele- rus.: Laponskaia Skumbriia

41. Corbul de mare, corbii …, s.m. = Peşte marin de cârd, care, în mod obişnuit, atinge 30 cm (extrem de rar 50 cm). Are corpul comprimat lateral, linia spatelui arcuită, abdomenul rotunjit şi aproximativ drept. Caracteristice la acest peşte sunt nările bine pronunţate, aşezate înaintea ochilor. Coloritul general este cafeniu – închis, cu nuanţe mai deschise pe burtă. Este rar în Marea Neagră. (Corvina umbra). Nume populare: Nume străine:

- fr.: Corb noir, Corbeau de mer- germ.: Rabenfish- rus.: Temnâi gorbâlCorbul < lat.: Corvus

42. Cordeaua, cordele, s.f. = Peşte de mare semănător cu ţiparul, având aspectul unei panglici. Măsoară 30 de cm. Este acoperit de solzi mici. Ochii şi gura sunt mari; înotătoarele ventrale au migrat sub bărbie, având aspectul unor mustăţi. Corpul are culoarea roşiatică – aurie. Se întâlneşte pe fundurile nisipoase ale Mării Negre, dar este originară din Mediterană. (Ophidium barbatum). Nume populare:Nume străine:

- fr.: Donzelle commune- germ.: Schlangenfisch

16

- rus.: Oşiben

43. Coregonul, coregoni, s.m. = Salmonid cu aspect general de scrumbie. Capul este însă mic, iar gura lipsită de dinţi. Coloritul general este argintiu. A fost adus din lacul Ciudskoe, de pe lângă Leningrad. Se găseşte în Lacul Roşu şi în unele iazuri din Moldova de nord. (Coregonus lavaretus maraenoides).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Lavaret- germ.: Maräne- rus.: SigCoregon < fr. {i}; {s} gr. Kore – „pupilă” + goma „unghi”

44. Corosbina, corosbine, s.f. = Peşte de mare cu capul turtit în partea superioară, cu botul scurt, cu aripioara dorsală foarte lungă şi alcătuită din numeroase raze spinoase. Corpul este gros în partea anterioară, îngustat şi comprimat lateral în cea posterioară, încât are o formă asemănătoare cu a mormolocului de broască. Măsoară obişnuit 13,5 – 16 cm. Coloritul este verde sau cenuşiu – verzui, iar pe burtă - galben. Pe spate şi pe laturi este pigmentat cu pete alb – spălăcite sau alb – gălbui. (Blennius sanguinolentus).Nume populare: Nume străine:

45. Cosacul, cosaci, s.m. = Peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mari, negri – albăstrui pe spinare şi argintii pe laturi. Face parte din ihtiofauna Dunării, a bălţilor dunărene şi rareori, din cea a zonei inferioare a râurilor mari (Tisa, Mureş, Olt, Jiu, Someş). (Abramis ballerus).Nume populare: Coşac, Coşac nemeş, Coşac caraghios, Cosăcuţă, Ţopa. Nume străine:

- germ.: Zope- magh.: Lapos keszeg- pol.: Rozpior- rus.: SineţCosac < bg.: Kosak

46. Cosacul cu bot turtit, cosaci..., s.m. = Peşte din neamul plăticii, se deosebeşte de aceasta prin faptul că are corpul ceva mai alungit şi anala mult mai lungă. Are capul mic, botul gros şi rotunjit la vârf. Trăieşte în Dunăre, uneori şi în Prut, Siret, Crişuri şi Timiş. (Abramis sapa).

17

Nume populare: Nume străine:

- germ.: Zobel- rus.: Glazaci, BeloglazkaCosac cu bot turtit < bg.: Kosak…

47. Crapul, crapi, s.m. = Peşte de apă dulce cu solzii mari, cu buza groasă şi cu patru mustăţi pe falca superioară (Cyprinus carpio).Nume populare: Bortan, Bortănică, Ciortocrap, Ciortan, Ciortănel, Ciortănică, Ciortan lingurar, Ciuciulan, Ciuci, Ciuculete, Crap florean, Crap de Dunăre, Crap ghebos, Crap săltăreţ, Seran.Nume străine:

- engl.: Carp- fr.: Carpe- germ.: Karpfen- rus.: Sazan (forma sălbatică) Karp (forma cultivată)Crap < bg., sb.: Krap

48. Crenilabrus griseus = Se deosebeşte de „Crenilabrus ocellatus” prin faptul că are operculul acoperit în întregime cu solzi şi nu prezintă acea pată neagră în partea posterioară a acestuia, specifică „fratelui” său. Coloritul este, în general, brun – cenuşiu sau verzui, cu două benzi brune de-a lungul corpului şi cu pete deschise pe flancuri. Ajunge la 16 cm lungime. Nume populare: Nume străine:

49. Crenilabrus ocellatus = Peşte marin de talie mică (abia atinge 10 cm); este prezent şi în regiunea sudică a Mării Negre. Are corpul alungit şi puternic comprimat lateral. Botul este relativ ascuţit şi pe fălci prevăzut cu dinţi dispuşi pe un singur rând. Coloritul corpului este variabil: brun, măsliniu sau roşcat cu dungi sau pete închise. Nume populare: Nume străine:

50. Crenilabrus quinquemaculatus = Se aseamănă mult cu „Crenilabrus griseus”, însă corpul este de o conformaţie mult mai înaltă, iar pe preopercular, sub ochi, are 3 – 5 şiruri de solzi. Corpul este cenuşiu – gălbui sau verzui, cu 3 – 5 benzi longitudinale întrerupte din loc în loc. Creşte până la 16 cm lungime. Este rar în Marea Neagră. Nume populare: Nume străine:

51. Crenilabrus tinca = Spre deosebire de celelalte specii de

18

„Crenilabrus”, aceasta are 3 – 5 şiruri de solzi pe preopercular, sub ochi. În lungul corpului, care poate avea până la 30 cm, se află două şiruri de pete mai închise. Este prezent şi el în regiunea sudică a Mării Negre. Nume populare: Nume străine:

52. Ctenolabrus rupestris = Peşte marin, atingând lungimea de 15 cm, aflat şi în Marea Neagră, unde cantonează între tufele de alge. Are corpul alungit şi comprimat lateral. Botul este alungit cu gura terminală şi înzestrată cu dinţi pe mai multe rânduri. Coloritul corpului este cenuşiu – brun, cu reflexe roşii, având câte o pată neagră la baza caudalei, dorsalei şi pectoralelor. Nume populare: Nume străine:

53. Deutex Dentex = Este un peşte marin care se întâlneşte mai rar în Marea Neagră. El se caracterizează printr-o dentiţie foarte puternică, având pe lângă dinţii obişnuiţi, de formă conică, patru dinţi foarte puternici pe falca superioară şi alţi cinci pe cea inferioară. Solzii îi acoperă întreg corpul, fiind situaţi şi pe cap. Coloritul general este cenuşiu – albăstrui, cu pete negricioase pe spate.Nume populare: Nume străine:

- fr.: Denté- germ.: Zahnbrassen

54. Dracul de mare, draci …, s.m. = Peşte marin sau salmastricol, prezent şi pe fundul nisipos al Mării Negre. Are corpul alungit şi comprimat lateral (lungime 30 – 40 cm). Ochii mari sunt dispuşi înainte, gura aşezată oblic, sus. Pe opercule are un spin veninos. Coloritul corpului este cenuşiu – roşcat, cu dungile oblice galben – albăstrui şi abdomenul alb. (Trachinus draco). Nume populare: Dragon.Nume străine:

- bg.: Morski drakon- engl.: Greater Weever- fr.: Vive commune- germ.: Petermänchen- it.: Dragone- rus.: Horskoi skorpionDrac < lat.: „Draco, - onis” (şarpe, balaur)

55. Dunăriţa, dunăriţe, s.f. = Este un peşte asemănător cu câra, atingând cel mult 9 – 10 cm, care îşi duce viaţa pe fundul nisipos şi pietros al apelor. Pe fondul alb cu reflexe violete al corpului se aştern

19

6 – 7 pete de culoare închisă. Botul ei este mai mult bont decât ascuţit, prevăzut cu mustăţi lungi. Nume populare: DunarinaNume străine:

- bg.: Dunavska stipok56. Fiţa, fâţa (fiţe, fâţe), s.f. = Acest peşte este considerat soră bună cu

zvârluga, dar este mai mare puţin decât acesta, înotătoarele pectorală şi ventrală sunt mult mai mici iar petele de pe laturi sunt mult mai regulate. A fost identificat în Jiu şi în râul Nera. Regional, este denumit „fâţă” orice peşte mic care înoată repede. (Cobitis elongata).Nume populare:Nume străine: Fiţa < Postverbal al lui „fâţâi” (onomatopeic)

57. Fusarul, fusari, s.m. = După cum sugerează şi denumirea, acest peşte are forma unui fus. Nu creşte mai mult de 15 – 17 cm, coloritul corpului este galben – cafeniu, brăzdat de 4 – 5 benzi de culoare mai închisă. Se întâlneşte la noi în Dunăre din amonte de Galaţi, mai rar în Delta Dunării, dar şi în zona colinară a râurilor mari. (Aspro streber).Nume populare: Fusar mare.Nume străine:

- fr.: Apron vulgaire- germ.: Streber- rus.: Maîli ciopFusar < Din fus (lat. „fusus”) + suf. „-ar”

58. Galea, s.f. = Peşte marin (20 – 50 cm), înrudit cu mihalţul; ca şi acesta, are o mustaţă sub falca inferioară, în afară de care mai are două pe falca superioară. Corpul, acoperit cu solzi foarte mici, are culoare galben – brună, iar abdomenul alb. (Gaidropsarus mediterraneus).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Loche de mer- germ.: Dreibärtelige seequappe- rus.: Marskoi nalim

59. Ghiborţul, ghiborţi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, de culoare verde – măslinie, cu corpul scurt şi cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi. Aproape că nu există, la noi, râu are, până în zona mrenei, să nu adăpostească şi ghiborţ. (Acerina cernua). Nume populare: Ghigorţ, Bălos, Boandriş, Boandric, Chetricel, Coastriş, Costriş, Costruş, Ghelc, Ghelciu, Ghibor, Ghindar, Ferezan, Jorj, Moş, Moş de baltă, Firizar, Moş de Dunăre, Peşte ferez, Porculean, Răspăr, Rasper, Resper, Sboriş, Vespe, Vespere, Zboraş, Zgarol, Iorş.

20

Nume străine: - bg.: Ropeţ, Biban- ceh.: Jezdik obečny- engl.: Poppe, Ruff- fr.: Gremille- germ.: Kaulbarsch- magh.: Vágo durbincs- rus.: Erş

60. Ghidrinul, ghidrini, s.m. = Peşte vorace marin, migrator în ape dulci, de 5 – 7 cm, prezent în bazinele hidrografice ale Mării Negre. Are corpul fusiform, comprimat lateral şi acoperit cu plăci osoase (înguste şi înalte). Se mai numeşte „peştele cu ţepi”, deoarece pe spate, în locul primei aripioare dorsale, are doi ţepi ascuţiţi îndreptaţi spre cap; un alt ţep sau spin, mai mic, este îndreptat spre coadă. (Gasterosteus aculeatus).Nume populare: Jorjic, Moş cu trei ghimpi, Peşte cu ghimpi.Nume străine:

- engl.: Stickleback- fr.: Epinoche- germ.: Dreistahliger stichling- rus.: Koliuşca

61. Gingirica, gingirici, s.f. = Mic peşte (8 – 12 cm) din bazinul Mării Negre, având corpul comprimat lateral iar abdomenul cu o carenă bine dezvoltată. Este răspândit în zonele îndulcite. În Dunăre urcă până la Călăraşi, fiind întâlnit şi în Lacul Brateş, în bălţile din Insula Brăilei, în iezerul Călăraşi. (Clupeonella delicatula delicatula).Nume populare: Gingerică, Muscah, Tiulca.Nume străine:

- bg.: Triţona- grec.: Triţa- rus.: Tiulka, Sardelika

62. Glăvoaca, glăvoace, s.f. = Peşte care poate ajunge la lungimea de 15 – 18 cm, prezent în apele dulci sau uşor salmastre, mai ales în lacurile litorale cu fund nisipos, câteodată în bălţile dunărene, rareori în Dunăre sau în râuri. Are corpul relativ îngust şi alungit, botul ascuţit şi (spre deosebire de ceilalţi guvizi) gura foarte mică. Corpul este gălbui – cenuşiu – deschis, cu o serie de puncte şi pete brune mici. (Gobius fluviatilis).Nume populare: Nume străine: Glăvoaca < bg.: Glavok

63. Gobius syrman = Se aseamănă prin forma corpului şi prin colorit cu

21

„Gobius fluviatilis” dar, spre deosebire de acesta, are botul mai lat şi obtuz, iar gura mult mai mare. Ajunge până la 18 cm lungime, trăieşte exclusiv în apele salmastre, fiind cel mai frecvent guvid din Razelm. Nume populare: Nume străine:

64. Grindelul, grindei, s.m. = Numit şi „molan”, este un peşte mic, asemănător cu ţiparul, de culoare verde – gălbuie, cu pete mari, negre. Trăieşte în râurile noastre colinare şi de munte. (Nemachilus barbalatus sau Cobitis barbatula).Nume populare: Bârlugă, Brudă, Grindea, Grindeie, Grindeiuşcă, Fâţă groasă, Meresneţea, Moină, Molană, Moleac, Molete, Morlancă, Poplete, Poplac, Ticâitoare, Toată, Vârlugă neagră, Vârlan. Nume străine:

- bg.: Tlástak- ceh.: Mrenka mramovana- engl.: Loach- fr.: Loche franche- it.: Cobite barbatele- magh.: Kovi csik- pol.: Slizi- rus.: GoleţGrindel < Sas.: . „grendel” (= germ.: Grundee)

65. Gupa, gupe, s.f. = Mic peşte de mare (prezent în mod izolat în Marea Neagră), cu corpul de culoare cenuşiu – albăstruie, cu nuanţe argintii pe pântece. Creşte până la lungimea de 30 cm. (Boops boops sau Box boops).Nume populare: Hupa.Nume străine:

- fr.: Bogue- germ.: Blöcker

66. Guppy = Peşte decorativ (de acvariu); femela ajunge la 5 cm lungime iar masculul la cca 2,5 cm. Este originar din America de Sud. Numele i-a fost dat în onoarea ihtiologului R.L. Guppy, care l-a descoperit în apele Trinidad. (Lebistes reticulatus).

67. Gurami = Numele care indică mai multe specii de peşti de acvariu, din familia Anabantoidea, ca de exemplu: Colisa, Trichogaster, Osphronemus, Helostoma, Spharichthys, Trichopsis. De exemplu, „Trichogaster trichopterus sumatranus” este de culoare cenuşiu – argintie, cu două puncte pe corp şi pe coadă, având înotătoarele (pectorale) transformate în două antene ce servesc la pipăit. Este originar din India şi Sumatra.

22

68. Guvida neagră, guvide …, s.f. = Este o specie marină (rară în Marea Neagră) care se aseamănă foarte mult cu „Gobius melanostomus” dar, spre deosebire de acesta, are ochii mari, apropiaţi şi bulbucaţi. Îi lipseşte pata neagă de la baza primei înotătoare dorsale ale cărei radii sunt foarte lungi. Lungimea atinge 12 – 14 cm. Nume populare: Nume străine: Guvida < ngr.: Guvidi

69. Guvidie de baltă, guvidii …, s.f. = Peşte care trăieşte în bălţi, pe fundul mâlos sau argilos, fiind cel mai frecvent guvid din bălţile Dunării. Are corpul relativ scund, mai mult sau mai puţin turtit dorso – ventral, fiind mai gros decât înalt. Gura este mare iar ochii mici, situaţi pe partea dorsală a capului, privesc în sus. Lungimea până la care ajunge: 12 – 18 cm, rar 22 cm. Este cenuşie pe spinare şi în cea mai mare parte a laturilor, cu pete şi marmoraţii negre sau cafenii formând o reţea. (Gobius kessleri). Nume populare: Guvidul de baltă, Guvidie de Brateş, Glăvoace, Gnialci, Băicioc, Ciobănaş, Mialc, Mitrocan, Umflătură.Nume străine:

- bg.: Karamfil- pol.: Babica potokowa- rus.: Bâciok golovaciGuvidie < ngr.: Guvidi

70. Guvidie mică, guvidii …, s.f. = Peşte mic, de 7 cm, rar 10 cm, este indiferent faţă de salinitatea apei, aşa încât se întâlneşte în apele dulci (bălţi, heleşteie, pâraie mâloase). Are corpul şi capul comprimate lateral iar gura mare, aproape orizontală. Elemente caracteristice sunt nările, prelungite sub forma unui tub, care atârnă deasupra fălcii superioare. Culoarea corpului este brună – cenuşie sau galbenă, străbătută de cinci benzi transversale evidente. (Proterorhinus marmoratus).Nume populare:Nume străine: Guvidie < ngr.: Guvidi

71. Guvidul de iarbă, guvizi …, s.m. = Spre deosebire de ceilalţi guvizi, acesta are corpul şi capul mult mai comprimat lateral. Ochii sunt relativ mici şi distanţaţi. Coloritul general este brun sau cenuşiu – măsliniu, peste care se suprapune o reţea de benzi neregulate. Lungimea la care ajunge este de 25 – 28 cm. Este prezent la noi în câmpurile cu vegetaţie bogată de pe fundul Mării Negre. (Gobius ophiocephalus).Nume populare: Guvid de tufe

23

Nume străine: - bg.: Stronghil popce- rus.: Bâciok travianik

Guvid < ngr.: Guvidi

72. Guvidul de mare, guvizi …, s.m. = Peşte care poate fi aflat pe fundul pietros al mării, în vecinătata ţărmului. Are capul turtit dorso – ventral, mai lat decât înalt, cu buza superioară groasă şi lăţită lateral. Coloritul corpului este variabil: predomină culoarea gălbuie întunecată, corpul fiind presărat cu pete brune şi negricioase, dispuse neregulat. Creşte până la lungimea de 20 – 25 cm. Se întâlneşte rar în Marea Neagră. (Gobius cephalàrges).Nume populare: Guvid, Guvidie, Murzac, Lijaboc.Nume străine:

- bg.: Goleamoglava popce, Lihnus- rus.: Bâcioc drãijik- tc.: Kaya balâcGuvid < ngr..: Guvidi

73. Guvidul de nisip, guvizi, s.m. = Este un peşte de talie mică (5 – 6 cm) care trăieşte în mare (şi în Marea Neagră) şi în lacurile litorale salmastre sau dulci, pe funduri nisipoase cu apă puţin adâncă. Are corpul alungit, fusiform şi pedunculul caudal lung şi îngust. Are gura mică şi buzele subţiri. Coloritul corpului este galben – cenuşiu, asemănător nisipului şi presărat cu puncte negricioase. (Pomatoschistus microps).Nume populare: Guvidul tărcat.Nume străine:

- bg.: Dalace- germ.: Strandküling- tc.: Kükükkaya balâcGuvid < ngr.: Guvidi

74. Hamsia, hamsii, s.f. = Mic peşte marin (8 – 12 cm), caracterizat prin gura lui mare, prevăzută cu dinţi mărunţi. (Engraulis engrasicholus ponticus Engrasicholus).Nume populare: Amsi, Amzie, Anceaus, Hamsi, Hamsie. Nume străine:

- bg.: Hamsia- engl.: Anchovy- fr.: Anchois- germ.: Sardele, Anschovis- rus.: Anceous, HamsaHamsia < ngr.: Hampsi

75. Hanusul, hanuşi, s.m. = Este cel mai mare guvid din apele noastre,

24

atingând lungimea de 30 – 35 cm. Trăieşte pe fundul pietros al Mării Negre, la adâncimi mai mari decât ceilalţi guvizi. Are corpul cilindric, pedunculul caudal lung iar corpul mare, gros, puternic, turtit dorso – ventral. Ochii sunt mari, apropiaţi, situaţi în partea superioară a capului. Hanusul este galben – închis sau brun pe spate şi pe laturi, stropit cu pete neregulate de culoare închisă. Pe laturi se disting 2 – 6 dungi transversale, cafenii sau negre. (Gobius batrachocephalus).Nume populare: HanosNume străine:

- bg.: Popce- gr.: Hanus- rus.: Bâciok knut-

76. Hypophthalmichthys molitrix (Cuvier et Valenciennes) = Peşte cu capul mare, neacoperit de solzi, cu ochii aşezaţi jos, sub nivelul gurii, cu gura mică şi buze subţiri. Se deosebeşte de celălalt peşte chinezesc – Ctenopharyngodon idella – prin corpul acoperit cu solzi mici şi linia laterală curbată în jos. A fost adus din China în 1960 şi creşte în lacuri, iazuri şi heleşteie. Nume populare: Nume străine:

77. Ilar, ilari, s.m. = Numit şi „chefalul auriu”, este un peşte cu corpul lat, acoperit cu solzi începând de la nările posterioare. Poate ajunge la 50 cm. Denumirea de „chefal auriu” este dată de faptul că, prinsă ca o mică mărgea, are o pată aurie pe opercul. Este bine reprezentat în Marea Neagră. Primăvara pătrunde în lacurile Mangalia, Siutghiol, Tatlagiac şi Razelm. (Mugil auratus). Nume populare: Vastranos, Singhil.Nume străine:

- engl.: Longfinnes grey mullet- fr.: Muge doré- germ.: Goldmeeraesche- rus.: Singhil, Kefal

78. Labanul, labani, s.m. = Este un peşte asemănător cu cleanul, dar mai mare decât acesta, mai gros, având capul mai turtit, iar aripioarele perechi apropiate unele de altele, lângă cap. Este cel mai mare (ajunge la 62 cm) şi mai valoros chefal din Marea Neagră. Pătrunde şi în Delta Dunării şi în lacurile litorale. (Mugil chephalus).Nume populare: Labaz, Labar, Pacios, Balaban, Chefal cu capul mare, Chefal mare.Nume străine:

- bg.: Kefal- engl.: Grey mullet- fr.: Mulet cabot- germ.: Meeraesche

25

- gr.: Chefalopulos- it.: Cefalo – mugine- pol.: Cefal- rus.: LabanLaban < rus.: Laban

79. Labrus virides prasostictes = Peşte marin, care ajunge la 40 cm, din zona litorală a Mării Negre, unde este fund pietros. Are corpul puţin alungit, capul comprimat lateral, botul alungit şi cu buze groase, iar pe fălci dinţi dispuşi pe un singur rând. Coloritul corpului este verde, cu pete albastre. Pe abdomen are un desen reticular brun. Se poate folosi în acvarii mari (de regulă publice).

80. Lavracul, lavraci, s.m. = Peşte marin răpitor prezent mai rar în Marea Neagră. Seamănă cu şalăul şi cu bibanul. Lungimea sa ajunge la 1 m, astfel că prada nu-i scapă uşor, fapt ce justifică numele pe care îl mai poartă, de „lup de mare”. Coloritul corpului este, în general, cenuşiu – plumburiu, laturile cenuşii – argintii iar abdomenul alb – argintiu. (Morone labrax).Nume populare: Nume străine:

- engl.: See bass- fr.: Bar- germ.: Seebarsch, Wolfbarsch- rus.: LavrakeLavrac < ngr.: Lavrak

81. Limba de mare, limbi …, s.f. = Denumirea aceasta este dată de mai multe popoare şi sugerează forma peştelui acestuia marin, atingând maximum 30 cm şi considerat cel mai mic peşte asimetric din apele noastre. Corpul are o formă lăţită, este acoperit cu solzi mai aspri pe partea dorsală, mai mărunţi pe cealaltă parte, dar nu prezintă butoni osoşi. Faţa dorsală este cenuşiu – cafenie iar cealaltă – albă. La acest peşte se întâlneşte frecvent fenomenul de mimetism, culoarea corpului schimbându-se uşor după culoarea fundului de apă. (Solea nasuta).Nume populare: Soricuţ de mare.Nume străine:

- bg.: Morski ezik- engl.: Sole- fr.: Sole- germ.: Seezunge- gr.: Glossa- it.: Soglida

26

- magh.: Sola- rus.: Morskoi iazâkLimba < lat.: Lingua

82. Linul, lini, s.m. = Peşte de apă dulce stătătoare, cu solzi mici, cu un corp relativ înalt, scurt, cu buzele groase, prevăzute cu două mustăţi mici. De cele mai multe ori spinarea este de un verde – închis, iar părţile laterale de un verde – brun. Se întâlnesc adesea linii de culoare aurie sau chiar negre. Este peştele bălţilor şi al râurilor de şes. (Tinca tinca sau Tinca vulgaris).Nume populare: Porc de baltă.Nume străine:

- bg.: Lin- ceh.: Lin obecný- engl.: Tench- fr.: Tanche- germ.: Schleie- pol.: Lin- rus.: LinLin < bg.: Lin

83. Lipanul, lipani, s.m. = Peşte de apă dulce de munte, cu capul mic şi cu corpul lunguieţ. În ţara noastră, populează apele de munte în zona lor inferioară, denumită şi „zona lipanului”. (Thymallus thymallus).Nume populare: Arămiu, Cimbrişor, Lipean.Nume străine:

- ceh.: Lipan podhorni- engl.: Grayling- fr.: Ombre commune- germ.: Aesche- pol.: Lipien- rus.: HariusLipan < sb.: Lipan, lipen

84. Lostriţa, lostriţe, s.f. = Peşte răpitor, asemănător cu păstrăvul (arie de răspândire: bazinul Dunării, Bistriţa, Dorna, Vişeu, Tisa). (Hucho hucho).Nume populare: Lostocă, Lostiţă, Lostucă, Puică.Nume străine:

- germ.: Hushen, Lachsforelle, Donaulachs- rus.: Dunaiskii lososLostriţa < comp. ucr., rus.: Losoi

85. Lufarul, lufari, s.m. = Unul dintre cei mai lacomi şi mai de temut peşti marini răpitori, trăieşte, la noi, în zona litorală a Mării Negre. Atinge dimensiuni de 30 – 50 cm (rar 1 – 1,10 m) şi are corpul alungit,

27

comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, aspri; gura mare, oblică, este prevăzută cu o dentiţie puternică. Coloritul corpului este cenuşiu, cu o nuanţă albăstruie pe spate şi argintie pe laturi şi pe abdomen. (Pomatomus saltatrix). Nume populare: Nume străine:

- bg.: Lefer- engl.: Bluefish- fr.: Tassergal- germ.: Bleufisch- it.: Ballerino, Pesce Seno- magh.: Verengzo makrahal- pol.: Lufar- rus.: Lufar

86. Mezitul, meziţi, s.m. = Numit şi „Bacaliar”, este un reprezentant al peştilor din apele reci. Poate creşte până la 50 cm, exemplarele obişnuite fiind de 20 cm. Aripioara dorsală este formată din trei segmente distinct delimitate iar cea anală din două segmente. Un semn de recunoaştere este mustaţa de sub falca inferioară. Are o pigmentaţie brun – albăstruie sau galben – cenuşie, partea ventrală este albicioasă. Este unui dintre peştii tipici Mării Negre. (Odontogadus merlangus euxinus).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Merlan- germ.: Wissling- rus.: Picşa cernomorskoe

87. Mihalţul, mihalţi, s.m. = Peşte de râu cu capul mare şi turtit, cu corpul acoperit de solzi mărunţi de culoare galben – verzuie. Mihalţul se pescuieşte în Dunăre şi în afluenţii mai mari ai acesteia, pe care urcă până în regiunea de munte, preferând apele reci. În râurile colinare şi de munte se întâlneşte mai rar. (Lota lota sau Lota vulgaris).Nume populare: Măntuş, Mălin, Mămuleţ, Mămulete, Mănuleţ, Mialţ, Midhai, Midhoc, Mihalciu, Midhoalcă, Nihalţ, Nântuş, Niorţ, Sul, Smalţ.Nume străine:

- bg.: Mihalţanalin- ceh.: Mnik jednovousy- engl.: Burbot- fr.: Lotte- germ.: Rutte, Quappe- rus.: NalimMihalţ < comp. magh.: Menyhal

28

88. Milacopul, milacopi, s.m. = Peşte de mare (rar întâlnit în faţa litoralului românesc) cu corpul turtit, acoperit cu solzi destul de mari. Lungimea la care ajunge este, în medie, de 65 cm. În coloritul corpului predomină nuanţa cenuşiu – albăstruie pe spate şi galben – cafeniu pe latură. (Sciaena cirossu sau Umbrina cirrhosa).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Ombrine- germ.: Gemeiner Umbeerfisch, Bartumber- rus.: Svetlâi gorbâl, Melakopiia

89. Moaca de nămol, moace …, s.f. = Guvid cu botul gros, trunchiat, gura mică, oblică şi ochii mari, bulbucaţi, care privesc în sus, acest peşte este o specie pur dulcicolă, aflându-şi locul în bălţile Dunării, în lacurile litorale, heleşteie, iazuri şi râuri nămoloase. Corpul este cenuşiu – deschis, cu benzi întunecate, oblice. Lungimea atinge 10 – 14 cm. (Gobius gymnotrachelus). Nume populare: Moace, Mocănaş, Bâicioc, Zgâvoc, Zglăvoacă. Nume străine:

90. Moli negru = Peşte de acvariu, de 6 – 9 cm, originar din America Centrală sau America de Nord. Are corpul ovalar, îndesat (partea anterioară mai îngroşată). Capul este uşor comprimat dorso – ventral şi are gura aşezată sus. Are 7 – 11 radii pe dorsală. Coloritul corpului este negru, cu sau fără pete albe ori verzui. (Molliensia sphenos).

91. Morunul, moruni, s.m. = Peşte mare din familia nisetrului care trăieşte în Marea Neagră şi în Dunăre (la vărsarea ei), vânat pentru carnea şi icrele lui (numite icre negre sau caviar). (Huso huso) [var.: morón, s.m.]Nume populare: Belugă, Icrane, Turpac.Nume străine:

- bg.: Moruna- fr.: Huiron- germ.: Hausen- magh.: Viza- rus.: Beluga

Morun < Bg.: Moruna

92. Morunaşul, morunaşi, s.m. = Peşte din familia crapului, de culoare cenuşiu – albăstruie, cu botul puţin alungit. (Vimba vimba). [var.: moronaş, s.m.]Nume populare: Nume străine:

- engl.: Vimba – bream

29

- germ.: Zaehrte- rus.: Ribeţ, SârtMorunaş < comp. bg., sb.: Moruna (+ suf. diminutivul „- aş”)

93. Mreana, mrene, s.f. = Peşte de râu cu solzi de culoare verde – cenuşie pe spate şi alburie pe burtă, care poate ajunge până la o lungime de 30 – 80 cm. Cunoscut ca un abil înotător, îşi află sălaş în Dunăre şi în afluenţii mai mari ai acesteia, urcând până în regiunea de munte. (Barbus barbus sau Barbus fluviatilis).Nume populare: Breană, Imreană, Mereană, Mireană, Mreană de Dâmboviţa, Umreană, Umbreană.Nume străine:

- bg.: Ricina mreana- engl.: Barbel- fr.: Barbeau- germ.: Barbe- it.: Barbolo- magh.: Rozsás- pol.: Brzana- rus.: Usaci, MarenaMreana < bg., sb.: Mrena

94. Mreana vânătă, mrene..., s.f. = Numită adesea şi „moioaga”, este denumită astfel pentru că are o culoare vânătă pe spinare, cu pete mari, închise, ce se unesc între ele. Abdomenul este alb – gălbui. Corpul ei este mai cilindric decât al mrenei obişnuite, fiind acoperit cu solzi mai mici şi cu mucus abundent. Trăieşte în râurile colinare sau de munte (Barbus meridionalis petenyi).Nume populare: Nume străine:

- fr.: Barbeau truité- germ.: Semling- rus.: Balkanskii usaciMreana vânătă < bg., sb.: Mrena

95. Nisetrul, nisetri, s.m. = Peşte mare din Marea Neagră, cu botul lat, cu plăci osoase pe spinare şi pe laturile corpului, preţuit pentru carnea şi icrele lui. (Acipenser gülden - staedtii). Nume populare: Osetior, Osetrin.Nume străine:

- bg.: Nesetăr, Esetăr, Esetra- engl.: Black Sea sturgeon- fr.: Esturgeon- germ.: Waxdick- rus.: Ruskii osëtrNisetru < bg.: Nesetăr, Esetăr, Esetra

30

96. Nisipariţa, nisipariţe, s.f. = Peşte care trăieşte mai mult ascuns pe fundul nisipos al apelor de munte, în porţiunea lor mijlocie şi inferioară. Nu se găseşte în Dunăre. Talia este cuprinsă între 6 – 12 cm; corpul, acoperit de solzi mărunţi, ovali sau rotunzi, este cilindric, iar coloritul galben – spălăcit. Trăieşte numai în Oltenia, vestul Munteniei şi sudul Ardealului. (Cobitis romanica sau Cobitis caspia romanica).Nume populare: Cârnoasă, Crâmpiţă, Fâsă, Năsăpariţă, Năsăpar, Nisipar, Nisiperniţă, Vârlugă cârnoasă.Nume străine: nu se cunosc, fiind un peşte autohton, descris pentru prima dată de biologul român Mihai Băcescu Nisipariţa < bg.: Nasip, sb.: Nasap (nasip) + suf. subst. „- iţă”

97. Obleţ, obleţi, s.m. = Peşte mic de culoare alb – argintie, care trăieşte în apele dulci. (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus), [var.: obléte, s.m] .Nume populare: Obleţ, Obleţ de Dunăre, Bobleţ, Oblete, Albete, Albeţ, Albişor, Albuşel, Albuleţ, Behliţă, Belniţă, Boblete, Chişoaie, Fugar, Oclete, Oclei, Sabiţă, Soreană, Soreancă, Soreat, Surean, Suică, Sveia, Tâclan, Tugă, Gheţar. Nume străine:

- engl.: Bleak- fr.: Ablette- germ.: Ucklei, Laube- rus.: Ukleia, UkleikaObleţ < din „oblu” (v.sl. oblŭ „rotund”) + suf. „-eţ”

98. Obleţul mare, obleţi ..., s.m. = Peşte mai mare decât obleţul obişnuit (ajunge la 40 cm); culoarea corpului este verde – închis, iar laturile argintii. Trăieşte în mare, în faţa gurilor Dunării şi în Dunăre, fiind un peşte migrator. (Chalcalburnus chalcoides danubicus).Nume populare: Obleţ mare, Obleţ de mare, Tuşcov, Obleţ de Dunăre.Nume străine:

- rus.: Şemaia Obleţ < din „oblu” (v.sl. oblŭ „rotund”) + suf. „-eţ”

99. Ostreinosul, ostreinoşi, s.m. = Peşte teleostean marin (de 20 – 30 cm lungime), înrudit cu labanul, care trăieşte în Marea Neagră. După cum arată şi denumirea lui rusească, are botul ascuţit şi acoperit de solzi până la orificiile nazale anterioare. (Mugil salieus). Nume populare: Ostrainos, Chefal mic.Nume străine:

- bg.: Ilaria- engl.: Grey mullet

31

- fr.: Muge sauteur- germ.: Spriagmeerraesche- magh.: Szökdosö tengeri pái- rus.: Ostronos, CiularaOstreinos < ngr.: Ostreinos

100. Pălămida, pălămide, s.f. = Peşte răpitor, prezent în Marea Neagră, având corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere şi gros – fusiform la exemplarele adulte. Se recunoaşte şi după botul alungit şi ascuţit, precum şi după numeroşi dinţi puternici. Culoarea este albăstrui – închis şi se mai disting 8 – 9 linii întunecate, dispuse oblic. Lungimea atinge maximum 85 cm. (Sarda sarda).Nume populare: Pălămida mică, Pălămida mare, Ţigănuşa, Lacherdă, Toric, Balamud.Nume străine:

- bg.: Palamud, Taruk, Tiganka- engl.: Pilamido, Short – finned tuny- fr.: Pélamide commune- germ.: Pelamide, Unechter Borite- gr.: Palamida- it.: Palamita sarda- pol.: PelamidaPălămida < ngr.: Palamida

101. Pălămida de baltă, pălămide …, s.f. = Numit şi „osar”, este un peşte mic, cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini. La noi, trăieşte în Dunăre, în bălţile dunărene, în Prut, Siret, Buzău, Ialomiţa şi în bălţile interioare. (Pungitius platygaster).Nume populare: Pălămidă sălbatică, Peşte ţigănesc, Moş, Pietroşel, Ghelmeş, Ghelciu, Sborş. Nume străine:

- engl.: Stickleback- fr.: Epinochette- germ.: Kleiner Stichling- magh.: Lojoshaso Pikó- rus.: Deveatiglaia koliuşkaPălămida < ngr.: Palamida...

102. Păstrăvul american sau păstrăvul curcubeu, păstrăvi ..., s.m. = Este un peşte care diferă prin colorit de păstrăvul de munte: pe spate este albăstrui – violet, laturile au irizaţii argintii, iar burta are o culoare albicioasă. Linia laterală este umbrită de o bandă roz – sidefie, care dă impresia curcubeului. Este un peşte de crescătorie, rar se găseşte în apele de munte învecinate crescătoriilor. (Salmo irideus shasta).Nume populare: Păstrăv american, Păstrăv curcubeu.

32

Nume străine: - engl.: Rainbow trout- fr.: Truite arc-en-ciel- germ.: Regenbogenforelle- rus.: Radujnaia forelPăstrăv american < Bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

103. Păstrăvul de lac, păstrăvi …, s.m. = Peşte răpitor, dulcicol, din apele stătătoare reci. Are corpul alungit, uşor comprimat lateral şi acoperit cu solzi relativ mari. Botul este obtuz, cu gura largă, prevăzută cu dinţi. Coloritul corpului este argintiu (cu o nuanţă verzuie pe spate) şi cu pete negre rotunde, dreptunghiulare sau în forma literei X. (Salmo trutta lacustris).Nume populare: Nume străine:

- ceh.: Pstruh jezerni- engl.: Lake trout- fr.: Truitte de lac- germ.: Seeforelle- it.: Carpione- rus.: Ozernaia ForelPăstrăv < bg.: Pestărva; sb.: Pastrva

104. Păstrăvul de mare, păstrăvi ..., s.m. = Numit şi „lavrac”, este cel mai mare salmonid din apele noastre. Este strămoşul păstrăvului de munte, care s-a adaptat la viaţa râurilor montane, de unde coboară foarte rar spre şes şi, mult mai rar, în mare. Forma corpului, conformaţia capului şi a dinţilor păstrăvului de mare sunt asemănătoare cu cele ale păstrăvului de munte, însă coloritul (negru – albăstrui pe spate, argintiu pe laturi şi abdomen, cu pete negre, în formă de x, pe corp şi printre ele puncte portocalii sau pete galben – verzui), diferă mult. (Salmo trutta labrax).Nume populare: Lavrak, Lavrak roşu, Somonul Mării Negre.Nume străine:

- fr.: Truite de mer- germ.: Meerforelle- rus.: Cernomorskii lososPăstrăv de mare < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

105. Păstrăvul de munte, păstrăvi ..., s.m. = Peşte cu trupul zvelt, musculos, plin de vioiciune şi supleţe, bogat colorat (verde – închis pe spate, gălbui pe margini, cu burta alb – argintie şi capul stropit cu pete roşiatice - negre). Trăieşte la noi în râurile şi pâraiele de munte şi în câteva lacuri: Lacul Roşu, Bâlea, Gâlcescu, Bucura. (Salmo trutta fario).Nume populare: Păstru, Păstrăv de izvor, Păstrăv de vale, Păstrăv de

33

piatră, Pătatul, Păstran. Nume străine:

- engl.: Brown trout- fr.: Truite commune- germ.: Bachforelle- rus.: Rucievaia forelPăstrăv de munte < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

106. Păstrăvul fântânel, păstrăvi ..., s.m. = Peşte considerat unul dintre cei mai frumoşi din ţara noastră (încă prezent în câteva pâraie afluente Mureşului, Someşului Rece şi în Lacul Ochiul Beiului); pe fondul cenuşiu – verzui se află, ca o fină pigmentaţie, mici puncte portocalii – roşiatice sau de un roşu puternic, încercuite cu albastru. Ajung la 20 – 25 cm. (Salvenius fontinalis).Nume populare: Nume străine:

- engl.: Brook trout- fr.: Saumon de fontaine, Omble de fontaine- germ.: Amerikanische Bachsaibling- rus.: GoleţPăstrăv < bg.: Pestărwa; Sb.: Pastrawa

107. Păstruga, păstrugi, s.f. = Peşte de Dunăre şi de mare, înrudit cu cega, cu corpul lung şi subţire, cu pielea pestriţă pe spate şi gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă. (Acipenser stellatus Pall). [var.: păstrungă, s.f.].Nume populare: Chistrugă, Răstrugă, Severingă, Sevringă. Nume străine:

- engl.: Stor sturgeon- fr.: Esturgeon- germ.: Scherg- rus.: SevringaPăstruga < sb.: Pastruga

108. Peştele - doctor = Peşte decorativ (de acvariu), prezentând pe ambele flancuri şi la baza cozii câte un spin foarte bine ascuţit, ca un bisturiu, cu înotătoarele anale şi dorsale foarte bine dezvoltate, ajungând până la 20 cm. Este răspândit în Oceanul Indian şi Oceanul Pacific. (Zebrasoma veliferum).

109. Peştele – flamură = Peşte decorativ (de acvariu) este, prin originea sa, un peşte de cârd din Marea Roşie, având flamura cea mai lungă şi atingând, la maturitate 25 cm. (Heniochus acuminatus).

110. Peştele - fluture = Peşte decorativ (de acvariu), numit astfel pentru că, în afară de cei doi ochi, mai are pe flancuri, în apropierea cozii, câte o pată care simulează ochii. Ochii adevăraţi sunt camuflaţi de câte o dungă neagră. La maturitate atinge cca. 20 cm, fiind frecvent în

34

Oceanul Atlantic, în apropierea coastelor Floridei (Chaetodon capistratus).

111. Peştele - pensă = Peşte decorativ (de acvariu); prezintă botul lung şi subţire, asemănător unei pense anatomice, cu care izbuteşte să-şi scoată hrana din crăpăturile coralilor, fiind foarte răspândit în apele Oceanului Indian şi Oceanului Pacific. (Chelmon rostratus).

112. Peştele bijutier = Peşte decorativ (de acvariu) care la tinereţe prezintă pete şi culori vii, deosebindu-se de peştele matur, ale cărui culori se estompează, încât creează impresia că sunt două specii. (Ceris angulata).

113. Peştele cavaler = Peşte decorativ (de acvariu), viu colorat, cu trei dungi transversale maronii, atingând la maturitate 50 cm şi având o formă elegantă. Este originar din Marea Caraibilor. (Equetes lanceolatus).

114. Peştele cu căpăstru = Acest peşte decorativ (de acvariu) seamănă cu Peştele cu flamură, dar prezintă al treilea spin al înotătoarei dorsale, mult mai lung, asemănător unui fir. Trăieşte printre coralii din Oceanul Indian şi Oceanul Pacific. Atinge la maturitate 25 cm lungime. (Zanclus cornutus).

115. Peştele cu spadă, peşti …, s.m. = Peşte marin răpitor, de 2 – 5 m, rar în Marea Neagră. Are corpul lipsit de solzi, alungit, aproximativ fusiform, cu pedunculul caudal îngust şi prevăzut median cu o carenă. Falca de sus este prelungită cu o spadă puternică şi tăioasă. Coloritul corpului este albastru – brun pe spate şi alburiu pe abdomen. Curajos şi vorace, atacă morunul, delfinul etc. (Xyphias gladius). Nume populare: Nume străine:

- fr.: Espadon épée- germ.: Schwertfisch- rus.: Meci râba-

116. Peştele împăratului = Peşte de acvariu, cunoscut şi sub numele de Inelul împăratului. Îşi schimbă culoarea de mai multe ori în timpul creşterii, atingând lungimea de 40 cm; este originar din Oceanul Indian şi Oceanul Pacific. (Pomachanthus imperator).

117. Peştele luptător = Peşte decorativ (de acvariu) de 6 cm, din apele cu temperaturi de 28 – 300 C din Thailanda, sudul Chinei şi Arhipeleagul Malaez. Este un peşte bătăuş, dulciol, având corpul alungit şi aproximativ cilindric. Înotătoarele sunt neperechi (dorsala este ceva mai scundă). Coloritul corpului este variabil, cu luciu metalic roşu,

35

albastru, verzui sau alb. (Betta splendes).

118. Peştele Picasso = Peşte decorativ (de acvariu) divers colorat, de la galben la verde, roz şi maro, cu ochii roşii, ce se deplasează foarte lent printre corali. Este originar din zona tropicală a Oceanului Atlantic. (Balistes aculeatus).

119. Peştele roşu ca focul = Peşte decorativ (de acvariu), având corpul acoperit cu spini veninoşi, de culoare roşie ca focul şi cu multe pete bleu. Atinge o lungime de aproximativ 30 cm. Trăieşte în apele Oceanului Indian şi Oceanului Pacific; ceilalţi peşti se feresc de el. (Pterois volitans).

120. Pietrarul, pietrari, s.m. = Comparabil cu fusarul, creşte ceva mai mare (15 – 20 cm, existând şi exemplare excepţionale, de 50 cm). Are gura de forma unei potcoave iar cele două aripioare dorsale mai apropiate una de alta decât fusarul. Se deosebeşte de fusar şi prin solzii mai mărunţi, ca şi prin coloritul brun – gălbui pe spate, cu 5 – 6 benzi mai închise pe laturi şi cenuşiu – albicios pe abdomen. (Aspro zingel). Nume populare: Petrar, Chetrar, Fus, Peşte cu două nume, Peşte de piatră, Rip, Zmug pestriţ.Nume străine:

- bg.: Goleamă vretenarka- fr.: Apron- ceh.: Drsek vétsi- germ.: Zingel- it.: Asprone- magh.: Német buco- pol.: Czop czarny- rus.: ClopPietrar < Din „piatră” (lat. petra) + suf. „- ar”

121. Pisica de mare, pisici ..., s.f. = Peşte de formă rombică, având pielea lipsită de solzi, netedă, de culoare cenuşie – neagră sau verzui – măslinie pe spate, iar pe burtă albicioasă. În Marea Neagră se pescuiesc puţine exemplare. (Tryggon pastinaca – L.)Nume populare: Nume străine:

- engl.: Sting Ray- fr.: Pasténaquée- germ.: Stachelroche- rus.: Morskoi kot

122. Plati = Peşte decorativ (de acvariu) – este asemănător celor din familia Crapului având corpul colorat în roşu – portocaliu iar

36

înotătoarele dorsale şi anale colorate în maro, înn formă de spadă scurtă (uneori, însă, lipsesc). Este originar din Mexic şi Guatemala. (Hiphophorus maculatus).

123. Plătica, plătici, s.f. = Peşte de apă dulce, cu corpul lat, cu capul mic şi scurt. Are culori şi nuanţe diferite, în funcţie nu numai de mediul de viaţă ci şi de vreme. În ţara noastră se găseşte în cursul inferior al râurilor, în bălţile regiunii inundabile a Deltei Dunării, cât şi în lacurile litorale. (Abramis brama).Nume populare: Cârjancă, Cârjencuţă, Frunza plopului, Foaia plopului, Plătică de Dunăre, Plătica râioasă, Plătica ruginoasă, Plăştaică, Sâneţ, Sineţ.Nume străine:

- engl.: Bream- fr.: Brème- germ.: Brachsen- rus.: LeşciPlătica < bg.: Platika

124. Plevuşca, plevuşti, s.f. = Numit şi „pleava”, este un peştişor de baltă cu corpul lungăreţ; este peştele cel mai răspândit. Se găseşte în orice apă stătătoare, cât şi în unda celor curgătoare, urcând uneori până aproape de munte. (Leucaspius delineatus). Numele de „plevuşcă” este dat şi peştilor mărunţi de orice specie. Nume populare: Albişoară, Albişor, Chisagă, Chişoagă, Fircă, Fufă, Gughie, Muscan, Muscănel, Pasadic, Pichici, Pitici, Patruzeci la lingură, Plăntică, Plănticuţă, Plevuşcă de neam, Sârmă, Sărmuliţă, Sorean, Sorească, Sorenaş, Şorez, Tară, Zorean. Nume străine:

- bg.: Várlovka- ceh.: Slunca obecná- germ.: Moderlieschen- magh.: Kurta baing- rus.: Verhovka, OrseankaPlevuşca < V. sl.: Pléva

125. Porcuşorul, porcuşori, s.m. = Este un peştişor întâlnit în mai toate apele ţării noastre. Are corpul mic (8 – 20 cm), relativ alungit, cu două fire de mustăţi pe bot. Gura inferioară este în formă de potcoavă. Linia laterală prezintă 10 – 12 pete negre. (Gobio gobio)Nume populare: Boţog, Chetrar, Cui, Petrişor, Petros, Pistriţ, Porcon, Porcănel, Văcar. Nume străine:

- engl.: Gudgen - fr.: Goujon, Gouvion- germ.: Flussgründling, Gründling

37

- magh.: Hegyi küllö- pol.: Kielb krotkonasy- rus.: PeskarPorcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus

126. Porcuşorul de nisip, porcuşori ..., s.m. = Peştişor scund, aproape cilindric, asemănându-se mult cu Gobio uranoscopus. Spre deosebire de acesta, are botul şi mustăţile mai scurte. Coloritul general este galben – cenuşiu deschis. Este o specie frecventă în râurile colinare şi de câmpie, în cantităţi mai mici în Dunăre. (Gobio kessleri).Nume populare: Nume străine:

Porcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus…

127. Porcuşorul de şes, porcuşori ..., s.m. = Peşte având corpul relativ înalt, asemănându-se cu Gobio gobio, însă pedunculul caudal este mai gros, uşor comprimat lateral. Ochii, mai mari decât la toate celelalte specii de porcuşor, privesc în sus, iar botul şi mustăţile sunt scurte. (Gobio albipinnatus).Nume populare: Nume străine:

Porcuşor < diminutiv al lui „porc”; lat.: porcus…

128. Rândunica de mare, rândunici …, s.f. = Este un peşte marin cu un colorit viu, care îl situează în rândul celor mai frumoşi peşti din Marea Neagră: corpul, acoperit cu solzi mici, este îmbrăcat în culori frumoase (spatele brun – gălbui, laturile roşii – vrune sau verzui, abdomenul alb - gălbui). Are capul mare, ochii mari şi bulbucaţi, iar corpul – butucănos în partea anterioară şi subţire spre coadă. (Trigla lucerna). Nume populare: Nume străine:

- fr.: Grondin perlon- germ.: Knurhahn- rus.: Morskoi petuh

Rândunica < Din rândun[ea] (lat.: Hirundinella) + suf. diminutival „- ică”

129. Răspărul, răspări, s.m. = Peşte specific bazinului dunărean, trăieşte şi în cursul inferior al Timişului, în canalul Bega, pe râul Berătău şi chiar în Mureş. Este frate bun cu ghibortul, având însă corpul mai alungit, de culoare galbenă. Deasupra liniei laterale, în lungul corpului, are trei dungi subţiri negre – albăstrui. Ajunge la 20 cm. (Acerina schraetser). Nume populare: Răspârţ, Meleţ, Spârlui, Meleş.Nume străine:

- germ.: Schrätzer- rus.: Polosatâi ërş

38

130. Rechinul, rechini, s.m. = Ordin de peşti marini răpitori, cu scheletul cartilaginos, care ajung uneori până la 15 m lungime; rechinul din Marea Neagră este de talie mică în comparaţie cu rechinii oceanici. (Squalus acanthias L.).Nume populare: Câine de mare.Nume străine:

- engl.: Picked dog fish, Spur dog fish- fr.: Aiguillat- germ.: Dornhai- rus.: Akula, Katran, Kolinceala akula, NakotniţaRechin < fr.: Requin

131. Rizeafca, rizeafce, s.f. = Specie de scrumbie care trăieşte în Marea Neagră, de unde migrează în Dunăre pentru reproducere şi hrană. [var: rézáfcă] (Alosa caspia nordmanni).Nume populare: Ciros, Cirus, Puzanoc, Scrumbie de Dunăre.Nume străine:

- ceh.: Placka nordmannova- rus.: Puzanok, Duniaskii puzanok

132. Roşioara, roşioare, s.f. = Peşte mic de baltă, cu ochii şi cu aripioarele roşiatice, cu solzii mari, argintii pe spate, cu reflexe aurii pe laturi. Îşi găseşte sălaş pe fundul apelor liniştite – bălţi, iazuri, heleşteie. (Scardinus erythrophtalmus).Nume populare: Babuşcă roşie, Ocheană, Ocheniţă, Pană roşie, Roşioară cu pană roşie.Nume străine:

- bg.: Cervenoperka- eng.: Red eye, Rudd- fr.: Rotengle, Gardon rouge- germ.: Rotfeder- it.: Scardola- magh.: Pirosszenii kele- pol.: Wzdrega- rus.: KrasnoeperkaRoşioara < din „roşu” (lat. roseus) + suf. „-ioară”

133. Sabiţa, sabiţe, s.f. = Numită şi sabie sau săbioară, se aseamănă cu scrumbia, cu deosebirea că spinarea ei este dreaptă. Semnul distinctiv este că are corpul turtit lateral şi abdomenul arcuit. La noi se găseşte în apele Dunării în bălţile sale şi, îndeosebi, la gurile Dunării. De asemenea, se întâlneşte în Olt, Mureş, Siret, Prut, unde migrează pentru reproducere. (Peletus cultratus).Nume populare: Cihan, Saghie, Saghiţă, Săbioară, Săbâiţă.Nume străine:

39

- bg.: Sabica- ceh.: Ostrucha krivocará- fr.: Rasoir- germ.: Sichling, Ziege- it.: Peleco- magh.: Garda- pol.: Ciosa- rus.: CehonSabiţa < bg.: Sabica

134. Sardeluţa, sardeluţe, s.f. = Peşte de mare, care trăieşte şi în Marea Neagră. Are corpul gros, alungit, cu abdomenul comprimat lateral şi este acoperit cu solzi mari; atinge 20 – 23 cm. Capul este alungit, cu operculele striate şi cu gura mică, oblică. Coloritul corpului este albastru pe spate şi argintiu pe laturi şi abdomen. (Sardina pichardus sardina). Nume populare: Nume străine:

- bg.: Sardela- engl.: Pilchard- fr.: Sardine- germ.: Sardine- gr.: Sardela- pol.: Sardela czarnomorska- tc.: Hamai balâc- rus.: SardinkaSardeluţa < ngr.: Sardella

135. Scalari = Este un peşte decorativ plat (de acvariu), argintiu cu reflexe albastre şi dungi negre, transversale, atingând lungimea de 10 – 12 cm. Este originar din zona fluviului Amazon (America de Sud). (Pterophyllum scalari).

136. Scobarul, scobari, s.m. = Peşte de râu, lung de 15 – 20 cm, cu botul proeminent, verde – cenuşiu pe spate şi alb pe laturi şi pe burtă. Trăieşte în regiunile colinară şi de munte. (Chondrostoma nasus).Nume populare: Cârmaci, Maţe negre, Podar, Poduţ, Poduşcă, Podeţ, Scobai, Târnic. Nume străine:

- bg.: Scobar- ceh.: Ostsovetka stéhovavá- fr.: Nase hottu, Alunge- germ.: Gemeine, Nase- it.: Condrostoma nasuto- pol.: Swinka

40

- rus.: ProdustScobar < bg.: Skobar

137. Scorpia de mare, scorpii …, s.f. = este o specie interesantă de peşte, prezentă în Marea Neagră, măsurând 15 – 20 cm (foarte rar 30 cm) şi având corpul ghebos, acoperit cu plăcuţe osoase pe cap, iar în dreptul ochilor – apărat de tentacule. Corpul său cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate înotătoarele. Coloritul acestui peşte este foarte variat, din cauză că are proprietatea de a-şi schimba culoarea (mimetism). (Scorpaena porcus).Nume populare: Scorpie, Scorpeană, Scorpion, Scorpios, Scorpid, Porc de mare.Nume străine:

- bg.: Morski scorpiom- engl.: Scorpion fish- fr.: Rascasse rouge, Scorpène- germ.: Meereber, Drachenkopf- gr.: Scorpios- it.: Scorpano- magh.: Kis sziklahal- pol.: Skorpene- rus.: Morskoi erş

138. Scrumbia albastră, scrumbii …, s.f. = Peşte valoros al Mării Negre, cu o pigmentaţie foarte vie şi frumoasă, cu reflexe metalice şi numeroase dungi transversale. Corpul scrumbiei albastre este aproape cilindric, alungit, acoperit cu solzi mărunţi; de regulă măsoară 20 – 30 cm, rar 30 – 50 cm. (Scomber scombrus).Nume populare: Scrumbia vânătă, Scrumbia de mare, Cularid, Ţâr, Cirus. Nume străine:

- bg.: Skum ria, Ciros- engl.: Mackerel- fr.: Maquerau- germ.: Makrele- magh.: Makrahal- pol.: Makrela- rus.: Skrumbia, Makrel, Balamut

139. Scrumbia de Dunăre, scrumbii ..., s.f. = Peşte specific ponto – caspic; este foarte valoros pentru Marea Neagră. Are corpul comprimat lateral şi carena bine dezvoltată, gura mare, armată cu dinţi bine dezvoltaţi. (Alosa pontica). Nume populare: Scrumbiţa.Nume străine:

- engl.: Danube herrings

41

- germ.: DonauheringScrumbia < ngr.: Skumpri

140. Scrumbia de mare, scrumbii ..., s.f. = Seamănă bine cu scrumbia de Dunăre, dar are corpul mai comprimat, linia abdominală mai dreaptă şi mai puţin aspră, iar mai puţin ascuţită. (Alosa maeotica).Nume populare: Scrumbia albă de mare.Nume străine:

- rus.: Kercenskaia seldi, Azovskii puzanokScrumbia < ngr.: Skumpri

141. Smaridul, smarizi, s.m. = Peştişor marin care trăieşte şi în Marea Neagră şi care se caracterizează printr-un accentuat dimorfism sexual. Bărbătuşul are lungimea de 10 – 19 cm, pe când femela de 5 – 15 cm. Corpul lui este alungit, iar fălcile se pot prelungi, formând un fel de tub. În general, are o coloraţie frumoasă, corpul este de culoare cenuşiu – cafenie cu dungi şi pete neregulate, albăstrui. Petele se întâlnesc şi pe înotătoarele neperechi (Smaris smaris). Nume populare: Nume străine:

- engl.: Pikanel- fr.: Picarel- germ.: Schnauzenbrasse- rus.: Smarîda

142. Somnul, somni, s.m. = Somnul, numit şi „crocodilul ” apelor noastre, este cel mai mare peşte de apă dulce de la noi, întâlnindu-se în Dunăre şi în bălţile sale, în porţiunea inferioară a majorităţii râurilor, în bălţile şi lacurile interioare. Este un peşte răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit în partea dinainte, cu capul mare, lătăreţ şi turtit, cu gura largă, cu mustăţi lungi, cu carnea albă şi grasă; poate atinge 3 – 5 m lungime. (Silurus glanis).Nume populare: Codău, Codoi, Harc, Harcă, Iarma, Iaprac, Moacă, Somnicaş, Somotei, Somn iarma, Somn iaprac, Palaci, Pană mică, Pană mare.Nume străine:

- bg.: Som- ceh.: Surec obecný- engl.: Cat fish- fr.: Silure- germ.: Wels- it.: Siluro- pol.: Sum- rus.: SomSomn < rus.: Som

143. Somnul pitic, somni ..., s.m. = Este un răpitor vorace, „musafir

42

nepoftit”, întrucât distruge icrele peştilor cu valoare economică şi vânează pui de babuşcă, roşioară, lin, crap etc. Se găseşte în majoritatea apelor interioare din Banat şi în reţeaua de canale şi heleşteie de pe lângă Oradea. Asemănător somnului, se deosebeşte de el printr-o aripioară adipoasă pe spate şi prin pectorala şi dorsala armate cu câte un spin. (Ameiurus nebulosus).Nume populare: Somnicaş, Opt mustăţi, Bâş cu coarne.Nume străine:

- ceh.: Sumecek americky- engl.: American cat fish- fr.: Silure chat, Poisson chat- germ.: Zwergwels- magh.: Eszakamerikai törpeharcsa- rus.: Somik, KoşkaSomn < rus.: Som

144. Soretele, soreţi, s.m. = Peşte răpitor adus din America de Nord în Europa în 1880, ca peşte de ornament, s-a răspândit în aproape toate bălţile dunărene şi în unele râuri din ţara noastră. Seamănă cu bibanul dar are corpul mai înalt, înotătoarele dorsale unite, lungimea de 10 – 15 cm iar fondul verde – măsliniu de pe spate este stropit cu pete castanii şi albastre, în timp ce laturile sunt aurii, presărate cu multe punctişoare. (Leponus gibbosus).Nume populare: Peşte soare, Biban soare, Caras galben, Caracudă colorată, Cărăşiţă, Costraş american, Împăratul peştilor, Mâna diavolului, Ochean, Peşte auriu, Regina peştilor, Reginică, Soare, Sorel, Sticlete, Trei culori.Nume străine:

- bg.: Zlatna (Slănceva) râbka- ceh.: Slunecnice pestra- engl.: American sunfish- germ.: Sonnenbarsch- magh.: Eszakamerikai naphal- rus.: Solnecinaia râba

145. Sparosul, sparoşi, s.m. = Peşte marin, al cărui corp înalt, comprimat lateral, îl apropie de caras; de aceea, în unele limbi apare cu denumirea de „caras de mare”. Acoperit deopotrivă pe corp şi pe cap cu solzi, el ajunge rar la 22 cm. Este de culoare aurie pe spate şi argintie pe laturile corpului şi pe abdomen. Câteva dungi transversale brăzdează fondul argintiu. Nu este frecvent în Marea Neagră. (Sargus annularis).Nume populare: Caras de mare.Nume străine:

- fr.: Sparaillon- germ.: Geisbrassen- rus.: Morskoi karas

43

146. Sphyraena sphyraena = Peşte răpitor, marin, care poate ajunge la 1 m; este prezent şi în sudul Mării Negre (ocazional pe ţărmul românesc şi bulgăresc). Are corpul aproximativ cilindric şi acoperit cu solzi mari. Capul este alungit şi comprimat lateral iar botul ascuţit, cu gura largă dispusă sus şi cu dinţi. Coloritul corpului: verde - închis pe spate, abdomenul – argintiu. Nume populare: Luci.Nume străine:

- fr.: Spit, Brochet de mer- germ.: Pfeilhecht- rus.: Barrakuda

147. Stavridul, stavrizi, s.m. = Mic peşte de mare (până la 50 cm) care seamănă cu o scrumbie; este unul dintre cei mai răspândiţi şi mai frumoşi peşti pelagici din Marea Neagră. Se recunoaşte uşor datorită corpului său fusiform, însă turtit lateral, cât şi după linia laterală curbă, acoperită cu mici plăcuţe. Este verzui pe spate şi argintiu cu irizaţii albăstrui – violet pe laturi şi pe abdomen. (Trachurus mediteraneus). Nume populare: Craţă, Stavridă.Nume străine:

- bg.: Safrid- engl.: Horse mackerel, Scad- fr.: Chinchard- germ.: Stöcker- it.: Sgorumbio bastardo- magh.: Fattyu makrahal- pol.: Ostroboek- rus.: StavridaStavrid < ngr.: Stavridi

148. Strunghilul, strunghili, s.m. = Este cel mai frecvent guvid din apele Mării Negre. Faţă de ceilalţi guvizi, are corpul ceva mai gros şi mai înalt, botul scurt, obtuz şi foarte convex. Coloritul general este gălbui – deschis, stropit cu pete brune, neregulate. La baza primei înotătoare dorsale se află o pată neagră evidentă. Trăieşte în zona litorală a mării, pe fundul pietros, ajungând şi în apele Razelmului. Ajunge la 20 – 25 cm lungime. (Gobius melanostomus).Nume populare: Guvid, Negrar, Murzac, Stronghil, Babcă neagră. Nume străine:

- bg.: Travno popce- pol.: Bapka piaskova- rus.: Bâciok krugileak- tc.: Kumkaya balâc

149. Sula sau undreaua de mare = Specie întâlnită la noi de-a lungul

44

întregului litoral, dar şi în Dunăre, unde urcă până aproape de Călăraşi, în bălţile din Deltă şi în lunca inundabilă. Spre deosebire de ceilalţi peşti din ordinul Syngnathiformes, din Marea Neagră, undreaua de mare are talia mai mică (15 c, rar 12 – 20 cm), iar coloritul corpului brun – verzui sau brun – roşcat. Se aseamănă mai mult cu Syngnathus rubescens, dar are înotătoarea mai scurtă. (Syngrathus nigrolineatus).Nume populare: Nume străine:

150. Sumatranul = Peşte decorativ (de acvariu) de culoare argintiu – strălucitoare, având trei dungi transversale de culoare neagră, iar înotătoarele roşii la mascul şi galben – roşiatice la femelă. Este originar din insula Sumatra şi peninsula Malaiezia (Barbus tetrazona).

151. Syngnathus rubescens = Peşte prezent şi în Marea Neagră, este aproape de aceeaşi lungime cu Syngnathus tenuirostris (35 cm) dar are botul mai scurt; corpul este brun – negricios iar pe burtă este albicios. Nume populare: Nume străine:

152. Syngnathus typhle = Peşte marin, una dintre cele cinci specii din ordinul Syngnathus aflate în Marea Neagră; în mod obişnuit este de culoare verzuie sau cafeniu – gălbui pe spate şi argintie – albicioasă pe burtă. Are botul mai lung, mai înalt şi mai turtit lateral decât celelalte specii. Nume populare: Nume străine:

153. Şalăul, şalăi, s.m. = Peşte răpitor de apă dulce, cu capul ascuţit şi cu corpul lunguieţ, acoperit cu solzi mici şi tari, de culoare cenuşie. Dimensiunile obişnuite ale şalăului din apele noastre (trăieşte în Dunăre, în bălţile dunărene, în râurile mari, în lacurile litorale şi în cele interioare) sunt de 40 – 70 cm, foarte rar de 1 – 1,2 m. Până atinge lungimea de 30 cm poartă denumirea de „strapazar”, pescarii alegând-o, probabil, pentru că au luat strapazanul de la barcă drept comparaţie pentru lungime. (Lucioperca lucioperca sau Lucioperca sandra). Nume populare: Salâu, Salior, Cealău, Guran, Smug, Smuge, Smuţ, Suduc, Strapazan, Ciopec, Trapezan, Zmuj, Zmug.Nume străine:

- bg.: Bela Riba, Smadoc, Salâp- engl.: Pikeperch- fr.: Sandre- germ.: Zander

45

- gr.: Sula- rus.: SudakŞalău < magh.: Süllö

154. Şalăul vărgat, şalăi …, s.m. = Este un peşte care, la noi, trăieşte în Dunăre şi în bălţile dunărene. Mai mic decât şalăul comun, ajunge la 45 cm. Are capul mai scurt decât şalăul comun, dar mai înalt. Coloritul este asemănător cu cel al „fratelui” său, dar dungile transversale sunt mult mai intense, gura mai mică, iar dinţii mai slabi. (Lucioperca volgensis) .Nume populare: Şalăul armenesc, Secret, Ciopic, Ciopcic.Nume străine:

- rus.: BerşŞalău < magh.: Süllö

155. Şipul, şipi, s.m. = Peşte din Marea Neagră asemănător cu nisetrul, care îşi depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio).Nume populare: Viză galbenă, Viză.Nume străine:

- engl.: Sturgeon- fr.: Esturgeon- germ.: Gemeiner stör- rus.: Nemţkii atlanticeskii osëtr

156. Şprotul = Peşte mic (8 – 11 cm), răspândit sub formă de diferite specii locale. Varietatea de şprot din Marea Neagră se caracterizează prin forma mai înaltă a corpului, gura mică şi aripioara dorsală situată aproape de coadă. (Sprattus sprattus phalericus).Nume populare: Ciucia, Sardea, Sardeluţă.Nume străine:

- bg.: Sprot, Koparka, Taţa- engl.: Sprat- fr.: Sprat, Esprot- germ.: Sprotte, Breitling- rus.: Cernomoskaia kilka, Sprot, KilkaŞprot < germ.: Schrot

157. Ştiuca, ştiuci, s.f. = Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, de culoare cenuşiu – verzuie pe spate şi alb – gălbuie pe burtă, cu gura mare înarmată cu dinţi şi cu botul turtit ca ciocul de raţă. La noi nu există apă care să nu adăpostească ştiuca. (Esox lucius).Nume populare: Ştiucă, Ştiucoviţă, Căţea, Ciucă, Fâţă, Jidancă, Raţă, Boaldă, Mârliţă.Nume străine:

- bg.: Štuka- ceh.: Stiuka obečna

46

- engl.: Pike- fr.: Brochet- germ.: Hecht- magh.: Közönségels csuka- rus.: SciukaŞtiuca < bg., sb.: Štuka

158. Tonul, toni, s.m. = Peşte de mare care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de 5 m. Culoarea generală a corpului este albăstrui – închisă, laturile şi abdomenul fiind cenuşii cu pete argintii, iar aripioarele albăstrui. Este unul dintre peştii valoroşi ai Mării Negre, deşi exemplarele aflate aici sunt puţine. (Thunnus thynnus).Nume populare: Nume străine:

- engl.: Tunny- fr.: Thon- germ.: Thunfisch- rus.: Tuneţ, Krasnâi tuneţTon < fr.: Thon

159. Ţigănuşul, ţigănuşi, s.m. = Peşte răpitor de 10 – 12 cm cu corpul scurt şi îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre. Este un peşte specific râurilor tributare Dunării. Caracteristic îi este faptul că mişcă aripioarele pectorale şi abdominale alternativ, de parcă ar merge, de unde şi numele german de Hundfisch (peşte - câine). (Umbra canina sau Umbra krameri).Nume populare: Bătrân, Peitroşel, Peşte negru, Peşte ţigănesc.Nume străine:

- ceh.: Blatnák tmavy- germ.: Hundfish- magh.: Lápi poc- rus.: UmbraŢigănuş < diminutiv al lui „ţigan” din bg., sb. „ciganin” (+ suf. diminutivului „- uş”)

160. Ţiparul, ţipari, s.m. = Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă. Se întâlneşte în apele curgătoare şi în Delta Dunării. (Misgurnus fossilis sau Cobitis fossilis).Nume populare: Chişcar, Chişcar roşu, Cec, Cic, Cicar, Cişcar, Cuţitoaie, Smioarţă, Ţâmpar, Ţipar mare, Ţipar fără ochi, Ţăcăitoare, Vârlan, Vârlar. Nume străine:

- bg.: Zmiorca, Viun- ceh.: Piskor obecný

47

- engl.: Mud - loach- fr.: Loche d’etang- germ.: Schammpeitzger, Schlamambeisser- pol.: Piskor- rus.: Viun, Peskar

161. Ţiparul de mare, ţipari..., s.m. = Numit şi „Anghilă” sau „Heliosul”, este un peşte lung de 0,50 – 1 m, care se aseamănă cu un şarpe. Caracteristică îi este înotătoarea dorsală, care înconjoară mai mult de jumătate din corp, unindu-se cu caudala şi anala. Coloritul este verzui – închis pe spate şi gălbui – albicios pe pântece. Este un oaspete rar al apelor noastre, care se găseşte în Marea Neagră, Dunăre, bălţi dunărene şi în partea inferioară a unor râuri afluente Dunării. (Anguilla anguilla).Nume populare: Nume străine:

- engl.: Eel- fr.: Anguille- germ.: Aal- rus.: Ugor

162. Umflătura, umflături, s.f. = Peşte răpitor sedentar, de 11 – 14 cm, care trăieşte în apele dulciole sau uşor salmastre, cu fund nisipos sau scoicos. Are corpul lipsit de solzi, alungit, gros, turtit dorso – ventral în partea anterioară şi comprimat lateral în partea posterioară. Capul este lat, cu gura largă şi ochii mici. Coloritul corpului este cenuşiu, cu cinci dungi transversale roşii. Se întâlneşte mai ales în Brateş, mai rar în Dunăre şi în Razelm. (Bentophilus stellatus).Nume populare: Nume străine: Umflătura < din „umfla” (lat. „inflare”) + suf. – (ă) tură

163. Uva, uve, s.f. = Peşte marin de cârd, de 10 - 18 cm lungime, de pe fundul nisipos al Mării Negre. Are corpul alungit, aproximativ cilindric, cu solzi rari, mici. Botul este ascuţit, cu gura lipsită de dinţi. Coloritul corpului este măsliniu, cu o bandă argintie pe laturi. (Ammodytes cicerellus).Nume populare:Nume străine:

- engl.: Sand – eel- fr.: Cicerelle- germ.: Sandaal- rus.: Pesceanka

164. Vatosul, vatoşi, s.m. = Peşte având corpul în formă de romb, de culoarea mediului înconjurător, în mod obişnuit asemănătoare nisipului, cu numeroase pigmentaţii. La noi, este răspândit în Marea

48

Neagră. (Raja clavata L.).Nume populare: Vulpea de mare.Nume străine:

- engl.: Thornback- fr.: Raie bouclée- germ.: Nagelroche- rus.: Şipovatâi skat

165. Văduviţa, văduviţe, s.f. = Numit şi „văduvioară”, este un peşte asemănător cu crapul, cu capul mai mic decât al acestuia. Coloritul variază după vârstă, fiind negricios – albăstrui pe spate şi argintiu pe burtă la exemplarele bătrâne şi mai ruginiu la cele tinere. Este răspândit în apele şi bălţile Dunării – mai cu seamă în complexul Borcea de jos – cât şi în zona inferioară a râurilor mari. (Leuciscus idus sau Idus melanotus).Nume populare: Alboane, Daviţa, Joltomeasa, Odoviţă, Oduviţă.Nume străine:

- fr.: Ide, Orfe- germ.: Orfe, Aland- rus.: Iaz, JeltomeaskaVăduviţa < diminutiv al lui „văduv” (lat. viduus, ua) + suf. diminutival „ită”, „ioară”

166. Viza, vize, s.f. = Peşte de apă dulce asemănător cu nisetrul. (Acipenser glaber – DEX; Acipenser nudiventris Lovetuky – „Atlasul peştilor din apele RPR”, N. Buşniţă, I Alexandrescu, Bucureşti, 1963, Ed. Ştiinţifică) .Nume populare: Bogzar, Viz.Nume străine:

- bg.: Viza, Şip- germ.: Glattstör- magh.: Simatok- rus.: ŞipViza < comp. rus. Viz

167. Zarganul, zargani, s.m. = Numit şi „ştiucă de mare”, este un peşte de 50 – 80 cm, cu corpul asemănător cu al şarpelui, cu spinarea verzuie şi pântecele alb, cu gura de forma unui cioc lung. Trăieşte la noi, în apele Mării Negre. (Belone belone)Nume populare: Ştiucă de mare, Zargon.Nume străine:

- bg.: Morska bekasa, Zargan- engl.: Garfish, Garpike- fr.: Orphie- germ.: Hornhecht- magh.: Csöröscsuka- pol.: Belona

49

- rus.: Sargan

168. Zeus faber, s.m. = Peşte răpitor, înrudit cu „Zeus pungio”, care se deosebeşte de acesta prin lipsa ţepilor şi prezenţa a 7 – 9 plăci osoase. Se găseşte în Marea Neagră.Nume populare: Nume străine:

169. Zeus pungio, s.m. = Cu o lungime de până la 50 cm, acest peşte se întâlneşte în Marea Neagră. Are corpul foarte înalt şi puternic turtit lateral; îl caracterizează prezenţa a doi ţepi înapoia capului şi a 5 – 6 plăci osoase cu ţepi, la baza dorsalelor. Coloritul corpului este brun, cu reflexe metalice. Nume populare: Nume străine:

170. Zglăvoaca, zglăvoace, s.f. = Peşte mic cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele de munte, în zona stăpânită de păstrăv. Nu creşte mai mult de 11 – 12 cm. Îşi schimbă culoarea după cum este fundul apei, de la negricios la cenuşiu – gălbui. (Cottus gobio).Nume populare: Zglăvoc, Slăvoc, Zglavă, Zglăvoace, Babete, Babi, Babcă, Bătoacă, Boţog, Moacă, Moace, Moaţă, Palipaş, Popă, Botăş.Nume străine:

- engl.: Bullhead- fr.: Chabot de rivière, Chabot- germ.: Groppe, Kaulkopf- rus.: PodkamenşcikZglăvoaca < bg.: Glavoč (= căpos)

171. Zglăvocul pestriţ, zglăvoci …, s.m. = Se deosebeşte destul de greu de zglăvocul obişnuit, având lungimea de 8 – 10 cm şi coloritul corpului cafeniu – verzui. Ca element distinctiv, aripioarele înotătoare sunt stropite cu pete cafenii. Trăieşte în acelaşi locuri cu zglăvocul, dar numai în Moldova şi Maramureş (Cottus poecilopus).Nume populare: Nume străine:

- germ.: Buntfossengroppe, Ostgroppe- rus.: Pestronoghii podkamenşcikZglăvoc < bg.: Glavoč (= căpos)

172. Zvârluga, zvârlugi, s.f. = Peştişor cu corpul subţire, comprimat lateral. Capul, mic, are pe laturile feţei câte un spin ascuns într-un fel de buzunar, de unde îl scoate când atacă prada. Are gura mică şi şase mustăcioare. Coloraţia zvârlugii este foarte frumoasă, deşi nu constă decât în îmbinarea a două culori: galben şi negru sau cenuşiu. Este cel

50

mai răspândit peşte din fauna apelor noastre; trăieşte în toate apele în care se regăseşte ţiparul. (Cobitis taenia).Nume populare: Câră, Cuţitoaie, Fiţă, Fiţoaică, Nisipariţă, Svârlugă, Vârlugă.Nume străine:

- engl.: Spines loach- fr.: Loche de rivière- germ.: Steinpritzger- rus.: Scipovka

.

51