Perspectivă asupra turismului

din Turcia

Prof.: Gina Butnaru Andreea Bulai GT23

tefana Cra niuc GT23Ș ș

Iustina Co a GT21 ș

Cap. I. Date generale0

Capitala Ankara

Cel mai mare oraș Istanbul

Coordonate geografice 39°55′N 32°50′E

Limba oficială Turcă

Sistem politic Republică parlamentară

Suprafață 783.562 km²

Populație 77.695.904

Densitate 101 loc/km²

Monedă Liră turcească

Cap.II. Poziție geografică

Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se

află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia

are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la

nord-est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia este o republică

democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un

stat membru al ONU, NATO, OSCE,OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie

2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

1

Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărțită în 2 componente: Türk, care

înseamnă „puternic” sau „măreț” în turca veche și, de obicei, semnificând locuitorii Turciei

sau un membru al turcilor sau oameni turci, mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de

chinezi oamenilor care locuiesc în Munților Altay din Asia Centrală mai devreme de 177

î.Hr.E; și sufixul abstract –iye (derivat din sufixul arab –iyya), dar, de asemenea, asociat cu

sufixul Medieval Latin –ia în Turchia.

Prima referință folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim continuat în

inscripțiile Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc

„Turkey” derivă din latina medievală, Turchia (c. 1369).

Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici

culturale, politice și istorice. Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei

mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și

un centru de comerț.

Cap.III.Potențialul natural al țării

III.1.Relief

Turcia se asterne pe doua continente. 97% din suprafata tarii poate fi gasita pe Asia si

doar 3 % se afla pe teritoriul Europei. Tara este o tara transcontinentala Euroasiatica. Lacurile

din tara ocupa un teritoriu de 783.562 kmp. Din acest teritoriu in partea sud vestica al Asiei

regasim 755.688 kmp, iar in Europa regasim 263.764 kmp. Turcia este impartita pe 7 regiuni,

astfel pe suprafata tarii deosebim teritoriile: Anatolia de Est, Anatolia de Sud Est, Anatolia

2

Centrala, Marea Egee, Marea Mediterana, Marea Marmara si Marea Egee. In cadrul tarii

deseori sunt cutremuri si eruptii vulcanice.

Relieful tarii in cea mai mare parte este dominat de munti. Alaturi de acestea regasim

si campii inguste si un podis central, situat in Anatolia. Muntii tarii sunt: Muntii Ararat,

Taurus, Pontici, Koroglu, Clio – Sat, Erciyes si Kackar. In partea de nord al tarii regasim

muntii Pontici de Vest, alaturi de Muntii Pontici de Sud si Muntii Canic. In partea de sud al

tarii regasim Muntii Taurus de Est, Muntii Taurus de Vest, Muntii Taurus Central si

Antiaurus. Lantul muntos este continuat de Muntii Kurdistan. Intre partea de nord si sud, in

centrul lantului muntos se intinde podisul Anatoliei. In partea estica al tarii regasim podisul

Armeniei, iar in nord estul tarii, podisul Kars, care dispune de altitudini maxime de 3000 de

m.

Cele trei podisuri principale ale tarii sunt: Podisul Traciei Orientale, Podisul Armeniei

si Podisul Anatoliei. In partea centrala a turciei se afla Podisul Anatoliei cu altitudini care

variaza intre 800 si 1500 de m. In directia de vest intre culmile muntoase care dispun de

altitudini in jur de 2500m, se asterne Podisul Armeniei, care dispune de un aspect muntos si

este des fragmentat de depresiuni. In aceasta zona se afla campia Araratului, in cadrul caruia

s-a format si lacul Van. Deasupra campiei se inalta grandios cateva conuri de vulcani, precum

si Ararat, cu o altitudine de 5156m. Acesta insa nu mai este un vulcan activ. In partea

europeana a tarii este situat podisul Traciei Orientale.

III.2.Clima

In cadrul tarii domina doua tipuri de climat si anume climatul temperat maritim, care

poate fi simtit pe litoralul Marii Negre si climatul subtropical de pe litoralul marii Mediterane.

Datorita acestora verile in cadrul tarii sunt destul de uscate, iar pe timp de iarna cantitatea de

precipitatie este destul de scazuta. In zona podisurilor climatul este asemanator cu climatul

continental.

Climatul maritim poate fi regasit in zonele care sunt aproape de Marea Neagra. Acest

tip de climat este caracterizat prin veri racoroase. Temperaturile pe timpul sezonului estival se

situeaza in jur de 22 grade celsius. Iernile sunt blande, astfel amplitudinile termice anuale sunt

scazute, temperaturile medii anuale fiind situate intre 10 – 15 grade Celsius. Cantitatea de

3

precipitatie este destul de mare, acesta fiind situat intre 750 – 1000 mm/an. Vanturile care pot

fi simtite pe teritoriul tarii sunt vanturile de vest si alizeele. Vanturile de vest, bat din directia

de vest si aduc o cantitate mare de precipitatii pe coastele tarii. Acestea se formeaza intre

maximele tropicale si minimele subtropicale. Alizeele sufla din directia de nord – est, catre

directia de sud – est, acestea fiind vanturi calde. Alizeele se formeaza cand vantul fierbinte

din zona Ecuatorului se ridica si de deplasarea aerului care soseste din partea de nord si sud.

Clima subtropicala care domina partea de vest al tarii. In cazul climatului mediteran

( subtropical) verile sunt calde si uscate, in timp ce pe timp de iarna, temperaturile nu scad

considerabil. Temperaturile medii anuale sunt intre 15 – 17 grade celsius. Clima este

caracterizata prin 4 anotimpuri, dintre care primavara si toamna trec foarte repede.

Amplitudinile termice anuale sunt relativ mici, astfel acestea se situeaza in jur de 10 grade

celsius. Vanturile care domina aceasta parte al tarii sunt alizeele si vanturile de vest.

Coasta Marii Negre constituie locul unde cantitatea de precipitatie este cea mai mare pe

durata intregului an, acest lucru in primul rand se datoreaza vanturilor de vest. In partea de est

al coastei, cantitatea precipitatiei este extrem de mare, acesta fiind de 2.500 mm/an.

Zapada si ninsorile sunt extrem de rare pe partile de Marea Neagra si Marea Marmara.

Aici ninge in fiecare an timp de cateva zile doar. Ninsorile sunt la fel de rare si in partea

coastei Marii Egee, insa situatia se schimba cand vine vorba de muntii inchisi. In interiorul

Turciei, pe Platoul Central, datorita muntilor inchisi, clima mediterana nu poate patrunde,

astfel aici domina un climat continental. In Anatolia estica temperaturile sunt situate in jur de

-30 si -40 grade celsius. Zapada este persistenta, astfel are o durabilitate generala de 120 zile

din an. Pe timpul sezonului estival insa, temperaturile cresc pana la 30 de grade celsius pe

timp de zi. Cele mai uscate regiuni din Turcia sunt reprezentati de campia Malatya si campia

Konya, unde cantitatea de precipitatie nu depaseste 300 mm/an.

III.3.Hidrografie

Toate râurile care curg pe teritoriul Turciei se varsă in bazinele câtorva mări (Marea

Neagră, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterană, Marea Caspică), în Golful Persic și

în lacurile Asiei Mici și Podișului Armean. În Turcia sunt puține râuri mari. Ele au în general

4

un caracter de munte, cu multe cascade dar cu debit sărac, în majoritatea lor fiind înguste și

destul de scurte.

Nivelul apei este extrem de variabil și depinde de anotimp, cu excepția râurilor cu

izvoare subterane. Malurile râurilor sunt de obicei stâncoase, iar curenții sunt repezi. Iarna

râurile îngheață foarte rar, chiar și în regiunile cu munți înalți. În anotimpul ploios, și in

perioada dezghețului, se umflă repede și produc inundații pustiitoare, care aduc mari perderi.

Vara și toamna multe din ele seacă. Foarte puține râuri din Turcia sunt navigabile și pe

porțiuni reduse.

Dintre râurile care se varsă în Marea Neagră, cele mai importante sunt: Kîzîl Irmak

(1151 km), cel mai lung râu al Turciei, Sakarya (790 km), Yeșil Irmak (416 km), Çoruh (368

km). După numaărul de râuri bazinul Mării Negre este cel mai bogat: in această mare se varsă

peste 500 de râuri mici și mari.

În Marea Marmara se varsă câteva râuri din partea asiatică si europeană a Turciei. Cel

mai mare dintre ele este râul Susurlu (260 km), care curge in partea europeană a Turciei.

Cel mai mare râu din bazinul Mării Egee este Marița (400 km), care își are izvoarele

pe teritoriul Bulgariei. Celelalte râuri care se varsă în Marea Egee străbat partea asiatică a

țării. Acestea sunt: Gediz (350 km), Büyük Menderes (215 km), Küçük Menderes (140 km),

Bakîrcisi (120 km) și altele.

În Marea Mediterana se varsă peste 100 de râuri. Cele mai importante râuri ale acestui

bazin sunt: Seyhan (516 km), Ceyhan (474 km), Tarsus (150 km), Aksu (132 km).

Pe teritoriul Turciei, în Podișul Armean, izvorăsc Tigrul ,(1900 km) si Eufratul

(2800km), care se varsă în Golful Persic, precum și Kura (1279 km), cu afluentul său Araks

(914 km), care se varsă în Marea Caspică.

În Turcia sunt foarte multe lacuri si bălți, acestea ocupând aproape 10.000 km2 din

suprafața Turciei (sau 1,3% din teritoriul țării). Dintre acestea, peste 20 au o suprafață

apreciabilă: între 50 și 100 km2 și chiar mai mare. După conținutul apei, lacurile Turciei se

împart în lacuri sărate, lacuri sălcii și lacuri cu apă dulce.

5

În estul țării se pot distinfe o grupă de lacuri, dintre care cel mai mare este lacul sărat

Van (cu o suprafață de 3764,5km2). Acesta se află la o înalțime de 1725 m. Adâncimea medie

a lacului care primește peste 30 de râuri, este de 16m, iar cea maximă de 25m. O altă grupă de

lacuri, cu o componență variată de apă, se găsețte în partea de sud a Anatoliei Centrale.

Dintre acestea, cel mai însemnat și al doilea ca mărime în Turcia este lacul Tuz, situat

între orașele Ankara și Konya, la o altitudine de 899m. Suprafața acestui lac sărat este de

1620 km2. Adâncimea apei este foarte mica (circa 1m), in schimb salinitatea ei este mult mai

ridicată decât a apei Mării Moarte. Adesea în timpul verii lacul seacă, deoarece clima în

această regiune este foarte uscată: cantitatea medie a precipitatiilor este doar de 15mm intr-un

an. În zona sudică și estică a litoralului Mării Marmara sunt situate cateva lacuri cu apă dulce.

Resursele hidroenergetice ale Turciei au o mare importanță pentru economia țării.

Acestea sunt principalele izvoare ale alimentării cu apă a instalațiilor de irigare și

hidroenergetice. Un rol deosebit îl joacă râurile și lacurile în dezvoltatea agriculturii, deoarece

în multe regiuni ale țării agricultura este posibilă numai prin irigarea suprafețelor arabile.

Din punct de vedere energetic, o importață mare o au râurile de munte, și în special

acelea care izvorăsc din Podișul Anatoliei Centrale și din Podișul Armean. Aceste râuri se

caracterizează printr-un curs repede, prin cascade, căderi de apă abrupte și din acest motiv

dispun de mari rezerve hidroenergetice. După cele mai generale calcule, aceste rezerve sunt

evaluate la 2.500.000kw.

Apele subterane si importanță turistică

Terasele din Pamukkale sunt formate din travertin, o roca sedimentara depusa in urma

actiunilor izvoarelor termale.

In aceasta zona se gasesc 17 izvoare termale a caror temperatura variaza de la 35 °C la

100 °C . Apa care izvoraste din sursa este transportata 320 m pana la baza teraselor de

travertine unde depune carbonat de calciu pe o sectiune de 60 pana la 70 metri. Cand apa

suprasaturata cu carbonat de calciu ajunge la suprafata, se elibereaza dioxid de carbon si astfel

se depunde carbonatul de calciu. Depunerea continua pana cand dioxidul de carbon din apa se

6

compenseaza cu cel din aer. Carbonatul de calciu este depus de apa sub forma gelatinoasa,

intarindu-se mai tarziu sub forma de travertin.

Aceasta reactie este determinata de catre conditiile climatic, temperature ambientala si

durata cursului de apa.

Formatiunea stancoasa de la Pamukkale se afla in larga vale Menderes, din regiunea

egeeana, strabatuta de numeroase izvoare termale. ”Fortareata de gheata”, cum i se mai spune

e cuprinsa de valea Çürüksu, in care se intalnesc raurile Lycos si Menderes, delimitand

granita de vest a vaii.

In partea sudica se inalta muntele Babadag. La sud-est se afla muntele Honoz, cu o

inaltime de 2751m, cunoscut si sub numele de “Muntele Cadmos”.

Aceasta s-a format in timp indelungat, doar 2,2 grame de calcar se depun la cate

250 de litri de apa scursi pe stalactite.

“Perla” Turciei este deschisa tot timpul anului si atrage milioane de turisti. Locul

poate fi vizitat 24 de ore din 24, fiind surprinzator atat in cursul zilei, cat si seara. Terasele

sunt luminate noaptea.

Apa din bazine e bogata in hidrogen si calciu. Culorile apelor din bazine variaza in

functie de reflectarea razelor soarelui.

In cursul zilei apele capata o nuanta superba de turcoaz, pentru ca seara sa se inchida

la culoare, trecand de la un bleumarin intens la trandafiriu si apoi aramiu. De aceea este

spectaculoasa vizita atat ziua, cat si seara sau noaptea.

Cutremurele ce au dus la formarea treptelor in stanca au avut loc in perioada domniei

lui Nero, Antonius Plius, Alexandru cel Mare, Septimius Severus, si au distrus orasul

Hierapolis, renumit pe vremuri pentru aerul curat din zona si pentru proprietatile terapeutice

ale apelor termale. Chiar si imparatii veneau in aceste locuri pentru a-si trata diverse afectiuni.

La foarte mica distanta de Pamukkale, cam la 5 km, in Karahayit, se afla inca o astfel

de minune naturala, de proportii reduse, unde apele, bogate in fier, au depus straturi

calcaroase cu nuante intens rosietice. Locul este renumit pentru un centru spa foarte

modern dotat. In imediata apropiere a teraselor de calcar de sus, se afla cetatea antica

Hierapolis.

7

Apa de aici este bogata in saruri minerale. Lasata la pastrare in sticla si-a dovedit

puritatea, nedepunand niciun sediment.

Aceste izvoare au proprietati curative pentru foarte multe boli, motiv pentru care

Hierapolis era o destinatie balneara inca din antichitate.

O atractie pentru care Hierapolis a ramas celebru este piscina sau izvorul Cleopatrei,

ale carei ape cu proprietati terapeutice intineresc trupul si revigoreaza spiritul. Bazinul se

numeste astfel pentru ca se spune ca insasi regina Egiptului a venit pe aceste meleaguri sa se

imbaieze in apele termale miraculoase de la Hierapolis.

III.4. Flora și fauna

Turcia nu va asteapta doar cu un relief variat, dar si cu o flora si fauna bogata, care in

primul rand se datoreaza climei diverse. Aici va veti putea minuna de frumusetea hibiscusilor

si al palmierilor, in timp ce savurati preparatele traditionale are tarii. Agricultura in sudul tarii

este extrem de dezvoltata, astfel aici sunt cultivati cartofi, sfecla de zahar, plante leguminoase,

dar si citrice, alaturi de vita de vie. Suprafetele in cadrul carora sunt cultivate fisticul,

curmalele si alunele de padure, devin tot mai extinse, astfel exportul acestora este destul de

mare.

Flora

Datorita climei variate, in Turcia pot fi gasiti artari, lauri, maslini si palmieri. Cei

carora le plac fructele, in sudul tarii se pot bucura de banane proaspete, de castani comestibili

si de smochini. De-a lungul plajelor se inalta decorativ portocalele si padurile de pin, care

ofera un tablou impresionant. In mai multe regiuni din tara pot fi regasite castanii, artarii si nu

in ultimul rand plataniile. Desi nu Turcia este recunoscuta datorita plantatiilor extra de lalele,

nici de aici nu lipsesc florile decorative si colorate, care atrag privirile prin simpla prezenta.

Lalelele multicolore infloresc pe timp de vara, atat in parcuri, cat si in gradinile localnicilor,

alaturi de gentiane. Frumusetea florei este incomparabila in primul rand datorita salbaticiei

care a fost protejata de-a lungul anilor de catre locuitori, astfel padurile nu au fost distruse. Pe

campuri veti putea zarii florile multicolore de camp, alaturi de ierburi si ferigi. In punctele

8

inalte ale tarii se regasesc padurile de pin, iar de-a lungul coastei Marii Negre pot fi zarite si

padurile de foioase.

Fauna

Asemenea florei si fauna este extrem de diversa si variata. In lanturile muntoase, in

paduri in cele mai multe cazuri pot fi zarite cerbii alaturi de caprioare, pisicile salbatice, lupii

si ursii. In cazul in care va veti afla in zone rurale, nu este exclus sa vedeti in mai multe parti

turme de oi, camile sau capre. In cadrul muncilor agricole sunt folosite caii si magarii, astfel si

acestia sunt prezenti alaturi de vaci. In zonele unde civilizatia moderna nu a patruns inca, vor

putea fi observate soimii, vulturii si vinderelii.

De-a lungul coastelor pe plaja, deseori pot fi zarite broscute testoase, insa si delfinii

vin destul de aproape de tarm. In raurile si lacurile tarii, pot fi regasite diverse specii de pesti,

intr-un numar extrem de mare.

Cap.IV. Potențialul turistic

VI.1. Date istorice

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 noiembrie 1923, din rămășițele Imperiului

Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în

secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a

permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al XVI-lea,

ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul

Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial,

puterile învingătoare au căutat împărțirea imperiului prin Tratatul de la Sèvres. Cu sprijinul

aliaților, Grecia a invadat și ocupat orașul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19

mai,1919 a fost inițiată o mișcare naționalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa, un

comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Pașa a încercat

revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a

societății turcești, în ceea ce a devenit războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș

Savașı).

9

La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara

eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de

stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici

Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele turcilor) și a devenit

primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia,

desprinzând-o de trecutul ei otoman.

În prezent există conflicte interne cu populația kurdă care luptă pentru un declararea

unui stat independent.

IV.2. Populația și demografia

Populația Turciei a fost de 72,5 milioane, cu o rată de creștere de 1,45%/an, bazată pe

recensământul din 2009. Densitatea medie a populației este de 92 pers/km pătrat. Proporția

reședinței în zonele urbane este de 75,5%. Oamenii din grupa de vârstă 15-64 ani constituie

67% din totalul populației, grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din populație, în

timp ce grupei de vârstă de 65 și peste 65 ani îi corespunde 7% din totalul populației.

Speranța de viață la bărbați este de 71,1 ani și la femei 75,3 ani, cu o medie globală de

73,2 ani pentru întreaga populație.

Educația este obligatorie și gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96%

pentru bărbați, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%. Cifrele mici la femei de

datorează, în principal, obiceiurilor tradiționale ale arabilor și kurzilor care locuiesc în

provinciile de SE ale țării. Articolul 66 din Constituția turcă definește „un turc” ca „oricine

care este obligat de statul turc prin legături cetățenești”, prin urmare folosirea legală a

cuvântului „turc”ca cetățean al Turciei este diferit de definiția etnică. Totuși, majoritatea

populației turcești este de etnie turcă.

Alte grupuri etnice majoritare (porțiuni mari care au fost extensiv turcizate încă din

perioadele Selgjuk și Otomană) include abkhazians, adjariani, albani, arabi, asirieni, bosnieci,

circassieni, hamsheniși, kurzi, laz, pomakci, rromanes, zazas și 3 minorități recunoscute

oficial (prin tratatul de la Lausanne), armeni, greci și evrei. Semnat în 30 ianuarie 1923,

acordul bilateral privind schimburile de populație dintre Grecia și Turcia a avut drept efect

10

mutarea a aproape 1,5 milioane de greci din Turcia și, la fel, cca 500 mii de turci au venit din

Grecia. Minoritățile din vestul Europei includ levantinii care au fost prezenți în țară (în

particular, Istanbul și Izmir) încă din perioada medievală.

Kurzii, un grup etnic distinct, concentrat mai ales în SE țării, sunt cea mai mare etnie

non-turcă, estimată la aproape 18% din populație potrivit estimărilor CIA. Alte minorități

decât cele 3 minorități oficial recunoscute nu au privilegii speciale, în timp ce termenul

„minoritate” rămâne un subiect sensibil în Turcia. Datele exacte ale repartiției etnice a

populației nu este disponibilă pentru că cifrele recensământului turc nu includ statistici de

etnie.

IV.3.Structura pe vârste a populației

Turcia avea 73,7 milioane de locuitori în 2010, indicator în creștere de an la an cu

1,21%, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. Peste 90% din populația Turciei are cel mult

65 de ani. Cu alte cuvinte, Turcia dispune de o masă critică de populație activă de peste 66,33

de milioane de locuitori. Ce va face Europa cu ea?

Cel mai recent recensământ din 2009

arată că 67% din totalul populației Turciei

reprezintă populație activă, cu vârste cuprinse

între 15 și 64 de ani, în timp ce aproximativ

26% din populație este reprezentată de copii

de maximum 14 ani – o grupă de vârstă cu

potențial de a fi convertită în populație activă.

Mai mult, peste 40% din populația Turcieiare maximum 25 de ani. Doar 7% dintre locuitorii

Turciei sunt vârstnici. Turcia se aliniază tendințele demografice mondiale, care indică faptul

că în țările dezvoltate ponderea grupei de vârstă 15-64 de ani predomină în totalul populației.

În timp ce populația Turciei explodează, Europa îmbătrânește din ce în ce mai accelerat.

În următorii 40 de ani, populația Turciei va urca la 97 de milioane de locuitori, față de 73,7

milioane – acum.

11

Structura populației Turciei pe grupe de vârstă

Grupa 15-64 de ani reprezintă 67% din totalul populației.

Grupa 0-14 ani acoperă aproape 26% din totalul populației.

Cei care au peste 65 de ani reprezintă 7% din populație.

Speranța de viață la bărbați este de 71,1 ani și la femei 76,1 ani.

Rata fertilității măsurată la nivelul lui 2009 este de 2,03 născuți vii

per femeie.

Vârsta mediană în Turcia e de 28,8 ani.

Aproximativ 71% din populația Turciei trăiește în urban.

IV.4.Structura pe sexe a populației: 50.2% bărbaţi, 49.8% femei

IV.5.Evoluția populației: natalitatea și mortalitatea în ultimii 10 ani

În Turcia, din 1960 până în 2010 a avut loc o scădere a ratei mortalității, de la 16,4 ‰

ajungând la 6‰. Din 2010, însă, urmează o ușoară creștere până în 2050 (9,7‰), datorită

îmbătrânirii populației.

Dinamica ratei mortalităţii generale(1960-2050)

12

În Turcia, din 1960 până în 2010 a avut loc o scădere a ratei mortalității, de la 16,4 ‰

ajungând la 6‰. Din 2010, însă, urmează o ușoară creștere până în 2050 (9,7‰), datorită

îmbătrânirii populației.

Dinamica ratei mortalităţii infantile (1960-2050)

IV.6.Migrația populației

Procentul de imigranţi este de 1.814% din populaţia ţării, iar cel al emigranţilor de

17.58/1000 locuitori.

Migraţia netă a Turciei este una pozitivă, de 0.56/1000 locuitori (2009), iar raportul

dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor este aşadar de 1.03.

IV.7. Educația

Când s-a născut republica, mai mult de 90% din populaţie era analfabetă. Atatürk,

conducătorul primei republici, a construit şcoli noi si Constitutia decreta că primele patru

clase sunt obligatorii si gratuite. Conform statisticilor în anul 2007 aproximativ 96% din

populaţia aflată in grupa de vârstă adecvată, erau înscrise intr-o instituţie de învăţământ

primar. În cazul învăţământului secundar, procentul este de 80,16%, iar în cazul studiilor

superioare de calificare profesională de 36,30%.

13

În Turcia, sistemul de învăţământ este asigurat de către guvern. Noua legislaţie

introdusă de către Marea Adunare Naţională în martie 2012 a crescut învăţământul obligatoriu

de la 5 la 12 ani pentru copiii cu vârsta de la 6 la 18. Pentru ca elevii să-şi continue studiile la

o instituţie de învăţământ superior, aceştia sunt apoi obligaţi să ia examenul naţional de

admitere sau examenul OSS.

Instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, secundar şi superior sunt parte a sistemului

de educaţie formală în Turcia. În plus, există, de asemenea, centre de formare care oferă

educaţie informală şi sunt supervizate de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEB).

Educaţia informală oferă servicii pentru cei care ar dori să-şi completeze educaţia lor şi îi

învaţă pe oameni de diferite profesii cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru dezvoltarea

lor personală.

Nu sunt taxe de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ superior. Cu toate acestea,

elevii vor primi sprijin financiar, în cazul în care nu au fondurile necesare pentru a-şi continua

educaţia. Conform Statisticii Naţionale pentru Educaţie, în Turcia la sfârşitul anului 2012,

existau “168 de universităţi în Turcia, de stat şi private, din care 2/3 sunt de stat şi 1/3 sunt

private”. Conform Statisticii Naţionale pentru Educaţie, universităţile sunt alcătuite din

facultăţi şi şcoli de patru ani, care oferă programe de licenţă, şi şcoli profesionale de doi ani,

care oferă programe de pre-de licenţă de natură profesională numai. Există, de asemenea,

programe de masterat şi doctorat, care sunt coordonate de către institute de studii

postuniversitare. Toate programele de doctorat necesită o diplomă de Master şi trebuie să fie

finalizate în patru ani. Programele de doctorat constau în cursuri, un examen de calificare

doctorală (atât în scris şi oral), şi susţinere unei teze de doctorat.

IV.8.Politica generală a Turciei

Tipul de guvernare: Politica Turciei este una republicană . La fiecare 4 ani se voteazǎ alt

preşedinte. Preşedintele Turciei este Abdullah Gül. Există şi 15 Comisii Parlamentare care

14

sunt responsabile pentru examinarea proiectelor de legi, ele propunând amendamente.

Partidele politice care vor să formeze un grup în Parlament au nevoie de cel putin 20 de

locuri. Grupurile partidelor politice formează Comisiile Consultative, care se întalnesc sub

conducerea echipei Presedintelui Marii Adunări Naţionale.

Sistemul partidelor politice: Partide Politice: Partidul Comunist Turc (TKP), Partidul Stânga

Democrată (DSP), Partidul Democrat Popular (DEHAP), Partidul Turcia Democrată (DTP),

Partidul Ţării (YP), Partidul Fericirii (SP), Partidul Marii Uniri (BBP), Partidul Turciei

Independente (BTP), Partidul Dreptate si Progres (AKP), Partidul Laburist (EMEP), Partidul

Liberal Democrat (LDP), Partidul Libertatii şi Solidaritaţii ŐDP, şi altele.

Existenţa claselor sociale: Indicele GINI este în cazul Turciei de 43%, ceea ce indică o

disparitate destul de pronunţată a distribuţiei veniturilor în societate. Conform statisticilor din

anul 2007, aproximativ 80% din venituri erau acumulate de numai putin peste 50% din

populaţie.

Naţionalismul şi situaţia minorităţilor: În Turcia principalele categorii de minorităţi sunt cele

aferente etniilor: caucaziene, kurde, laz, romi, şi altele (asiriene, armene, bulgare etc).

Populaţia turcă reprezintă aproximativ 80% din totalul populaţiei. Politicile în ceea ce

priveşte tratamentul minoritaţilor au cunoscut schimbări în ultimii ani, în special în vederea

aderarii la U.E.

Turcia este un membru fondator al Națiunilor Unite (1945), OECD (1961), OIC (1969),

OSCE (1973), ECO (1985), BSEC (1992) și al economiilor mari G-20 (1999). Pe 27

octombrie 2008, Turcia a fost aleasă ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al

Națiunilor Unite. Turcia este un membru eficient al consiliului de la începutul lunii ianuarie

2009. Turcia a mai fost membru al Consiliului de Securitate al ONU în 1951-1952, 1954-

1955 și 1961.

Menținându-și orientarea pro-occidentală, relațiile cu Europa au fost întotdeauna partea

centrală a politicii externe a Turciei. Turcia a devenit membru fondator al Consiliului Europei

în 1949, candidând pentru asocierea ca membru în CEE (predecesor al UE), în 1959, și a

devenit membru asociat în 1963. După decenii de negocieri politice, Turcia a candidat pentru

statutul de membru deplin al CEE, în 1987, și a devenit, în 1992, membru asociat al UE,

15

semnând acordul Uniunii Vamale cu UE ( în 1995) și a început, oficial, negocierile formale de

aderare cu UE încă din 30 octombrie 2005. Procesul de aderare va avea, probabil, câteva

decenii, pentru că persistă dezacordurile politice și culturale dintre UE și Turcia.

Un alt aspect definitoriu al relațiilor externe ale Turciei au fost legăturile sale cu SUA.

Bazat pe amenințările comune reprezentate de Uniunea Sovietică, Turcia s-a alăturat la

NATO în 1952, asigurându-și strânse relații bilaterale cu Washington pe tot timpul Războiului

Rece. În perioada de după războiul Rece, importanța geostrategică a Turciei s-a reorientat

înspre apropierea de Orientul Mijlociu, Caucaz și Balcani.

Independența statelor turce din Uniunea Sovietică în 1991 a permis Turciei (care are o

moștenire lingvistică și culturală comună cu acestea) să-și extindă relațiile politice și

economice adânc în Asia Centrală. Cel mai proeminent succes în relațiile sale cu aceste state e

prelungirea (cu multe miliarde de dolari) a conductelor de gaze naturale și ulei de la Baku, în

Azerbaijan, la portul Ceyhan din Turcia. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan - așa cum mai este

numită - a făcut parte din strategia politicii externe a Turciei de a deveni conducta de energie

spre vest. Totuși, frontiera Turciei cu Armenia, un stat din Caucaz, rămâne închisă în urma

ocupării teritoriului Azer în timpul Războiului.

IV.9.Infrastructura generală, turistică, comunicațiile și internetul

Turcia are o reţea extinsă de drumuri bine intreţinute, făcând legătura între oraşe, sate

şi ariile turistice populare. Guvernul turc a investit şi continua să investeasca pentru

imbunataţirea reţelei de drumuri. Numărul de vehicule de pe drumurile turceşti este relativ

redus comparativ cu standardele europene.

Infrastructura rutiera: Lungimea reţelei naţionale a drumurilor a atins 62 000 Km din

care 1 726 Km sunt autostrăzi si 55 000 Km drumuri asfaltate. 95 % din transportul

de pasageri si 90 % din transportul de mărfuri este realizat prin transportul rutier si pe

sosele.

Infrastructura feroviara: Lungimea totala a căilor ferate este de 10 933 Km din care 2

133 sunt in prezent electrificate.

16

Infrastructura aeriana: Terminale internaţionale: Istanbul (Atatürk şi Sabiha

Gökcen), Ankara (Esenboga), Izmir (Adnan Menderes), Adana, Trabzon, Van,

Erzurum, Bursa, Samsun, Antalya, Dalaman, Milas-Bodrum; terminale interne:

Bursa, Tekirdag – Çorlu, Erzurum, Gaziantep, Kars, Sinop, Mardin, Kayseri, Denizli-

Cardak, Van.

Infrastructura navală: Turcia are 8 430 Km de coastă 15 porturi principale in

proprietatea statului. Porturi principale: Samsun, Haydarpasa (Istanbul), Izmir, Izmit,

Trabzon, Mersin, Iskenderun.

Infrastructura militară: In ultimii 21 de ani de la instaurare, si ca urmare a unor mari

eforturi, Ministerul Aparării a avut mari succese in crearea unei infrastructuri

naţionale moderne de apărare in Turcia, cu rezultate foarte mulţumitoare in anumite

arii vitale.

Infrastructura Financiară: este asigurată prin sistemele integrate TIC-RTGS şi TIC-

ESTS, sisteme ce asigură efectuarea tranzacţiilor in timp real pe teritoriul Turciei, in

monedă natională. Pe baza acestor siteme operează 48 de bănci, iar entitatea de

centralizare si control (proprietarul efectiv al sistemelor) este CBRT. Tranzacţiile

efectuate prin acest sistem au atins un procent de 21,5% (valoare absoluta aproximativ

22 mlrd TRY) in 2008, cu o creştere de 12,5% faţă de anul anterior

Cap.V.Economia

V.1.Structura pe ramuri a economiei

Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creştere remarcabilă din punct de vedere

economic. Industria energetică este reprezentată îndeosebi prin industria cărbunilor (mai ales

17

lignit si huilă), localizată în nord-vestul Anatoliei.Energia electrica se obţine în cadrul

hidrocentralelor şi termocentralelor.

Economia turcă devine dependentă de industrie în majoritatea oraşelor, mai ales

concentrate în provincia vestică a ţării, şi mai puţin pe agricultură, totuşi, agricultura

tradiţională rămâne un stâlp pentru economia turcă. Sectorul agricol reprezintă 8,9 % , în timp

ce sectorul industrial reprezintă 30,8% şi sectorul servicii reprezintă 59,3%. Totuşi,

agricultura reprezintă 27,3% din forţă de muncă. Sectorul turismului a experimentat rapid

creşterea în ultimii 10 ani, şi constituie o parte importantă a economiei. În 2008, au fost

30.927.192 vizitatori în ţară, care au contribuit cu 21,9 miliarde dolari la veniturile Turciei.

Alte sectoare ale economiei turce sunt: bancare, construcţie, tehnică casnică,

electronice, textile, rafinarea uleiului, produsele petrochimice, minerit, fier şi oţel,ind. de

maşini şi auto. Turcia are o industrie auto mare şi în creştere, care aprodus 1.147.110 vehicule

în 2008; ocupa locul 6 ca producător în Europa (după Marea Britanie şi înaintea Italiei), şi al

15- lea în lume. Turcia este de asemenea una din naţiunile care conduc construcţiile navale; în

2007 ţara s-a situat pe locul 4 în lume (după China, Coreea de Sud şi Japoniei) în ceea ce

priveşte numarul navelor comandate şi pe locul 4 în lume (după Italia, SUA şi Canada) în

ceea ce priveşte nr mega-iahturilor comandate.

V.2.Sectoare de activitate cu aspect statistic din ultimii 5-10 ani

Agricultură: 11, 2%

Industrie: 29, 4%

Servicii: 59, 4%

Forța activă: 24,8 milioane

Sectoare agricole și zootehnice: tutun, bumbac, cereal, măsline, sfeclă de zahăr, legume,

citrice, animale vii.

18

Industrie: textile, âncălțăminte, procesare alimentară,automobile, electronice, minerit, oțel,

petrol, construcții, hârtie, cherestea.

Produse exportate: dispositive, alimente, textile, produse metalice, echipamente de

transport, electrocasnice, electronice, încălțăminte, îmbrăcăminte.

2.1. Domeniul construcții

Companiile de constructii din Turcia au castigat contracte in valoare totala de 2

miliarde 850 milioane de dolari in prima jumatate a anului 2005, in cadrul unui numar de 125

proiecte separate desfasurate in intreaga lume, Pe intregul an 2006, firmele de constructii din

Turcia au castigat contracte in valoare de 3 miliarde 179 milioane de dolari pe plan

international, in timp ce cifra pentru anul 2005 a fost mai mica de un miliard de dolari.

Companiile de constructii din Turcia s-au implicat intr-un numar de 2.600 de proiecte in

valoare de 58 miliarde de dolari in 62 de tari din intreaga lume pana acum. Companiile turce

au castigat contracte in valoare de 1 miliard 15 milioane de dolari in Federa'ia Rusa, 229

milioane de dolari in Irak, 231 milioane de dolari in Afganistan, 246 milioane de dolari in

Kazahstan in 2005. Firmele de constructii din Turcia au un mare avantaj in fata celor straine

in ceea ce priveste proiectele de reconstructie dezvoltate in Irak si Afganistan. Datorita

ofertelor rezonabile si tehnologiei avansate de care dispun, cat si distantei mici a Turciei de

aceasta regiune si experientei de care dispune aceasta, companiile de constructii din Turcia

vor fi avantajate in cadrul viitoarelor licitatii din Irak si Afganistan. De aceea, mai multe

companii straine vor fi obligate sa coopereze cu companiile din Turcia pentru a desfasura

operatiuni in aceste regiuni.

2.2. Sectorul bancar.

Sistemul bancar turc si-a revenit din criza de la sfarsitul anilor 1990, iar bancile sunt

detinute in proportie de aproape 50% de investitori straini. Bancile din afara Turciei au fost

19

atrase de oportunitatile de crestere, iar capitalul si experienta lor ar putea intari sistemul

financiar din Turcia in fata riscurilor de instabilitate economica. In Turcia sunt 29 de banci

comerciale private, detinute de companii locale sau straine, care totalizeaza doua treimi din

activele sectorului bancar. Actiuni ale multora dintre acestea, inclusiv cele mai mari sunt

tranzactionate la bursa. Concluzie. Investitiile straine sunt un semn de incredere in sectorul

bancar reabilitat si in perspectivele acestuia. Totusi, sistemul bancar, in intregul sau, mai are

probleme si nu toti investitorii straini o vor duce bine pe piata din Turcia.

2.3. Despre traficul turistic: incoming, intern, outgoing

Piata turistică plasată pe locul 6 în lume, în 2012, după Franta, Statele Unite, China,

Spania si Italia, Turcia a găsit răspunsul la criza economică în cresterea sosirilor

internationale, având 31,782 milioane vizitatori (2,013 milioane excursionisti) cu 400% mai

multi decât în urmă cu cinci ani si cu 1,04% mai multi decât în 2011. De altfel, incomingul a

crescut dinspre toate tările sursă, cu exceptia Rusiei care se orientează din ce în ce mai mult

asupra Thailandei si regiunii Asia Pacific.

Influenta mijloacelor de transport asupra traficului turistic au variat si ele în intervalul

2010 – 2012. Transportul aerian a câstigat din ce în ce mai multi adepti, rata schimbării fiind

de 5,94% în 2012 fată de 2010, peste 30 milioane persoane preferând avionul (peste 22

milioane turisti străini si peste 7 milioane de turci). A doua posibilitate de transport preferată

este cea rutieră, peste 10 milioane (peste 6 milioane de străini si aproape 4 milioane de turci)

de turisti apelând, în 2012, la această metodă, fată de peste 11 milioane in 2010. Conform

statisticilor, cei care au renuntat la transportul rutier au făcut-o în favoarea celui aerian, mult

mai bine dezvoltat în ultimii doi ani si înzestrat cu aeronave, respectiv rute de operare noi.

Transportul maritim a fost încurajat, numărul de pasageri crescând la peste 3 milioane în

2011, fată de 2,44 în 2010. Anul 2012 a adus, însă, o usoară scădere de -2,43%.

Un asemenea trend ascendent nu putea să nu impacteze si agentiile de turism, numărul

acestora crescând spectaculos, de la 118 agentii, în 2000, la peste 4.350 în anul 2005, si la

6.924 în 2015.

20

V.3.PIB pe locuitor

PIB (PPC)

21

estimări 2015

- Total1,569 trilioane $ (locul 17)

- Pe cap de locuitor 20.188 $

(locul 61)

PIB (nominal)

estimări 2015

- Total752,510 miliarde $ (locul

18)

- Pe cap de locuitor 9.680 $

(locul 66)

PIB pe cap de locuitor

15 200 USD (CIA 2012 est.)

Partea a II-a

I.Activitatea turistică din Turcia22

II.Formele de turism practicate

Deşi turismul din Turcia este concentrat în special pentru segmentul de piaţa nisip şi

mare (sun&sea), diversitatea ei incomparabilă, a resurselor naturale şi a

condiţiilor climaterice oferă un potenţial considerabil pentru dezvoltarea unor noi produse

turistice, produse ce s-ar putea concentra pe turismul de aventură sau eco-turism.

Industria turismului şi a călătoriilor din Turcia este încă la început. Acesta s-a

dezvoltat în special în ultimii 20 ani, şi este cu precădere concentrată pe turismul

de litoral. Mulţi vizitatori nu conştientizează încă oportunităţile enorme pe care această ţară le

poate oferi pentru turismul bazat pe natură sau turismul cultural. De exemplu, Turcia are nici

mai mult, nici mai puţin de 7 monumente UNESCO, monumente ce se găsesc încapitala

culturală, Istanbul, sau în siturile arheologice din Troia.

Datorită faptului că cea mai mare atenţie a fost acordată turismului de litoral, numărul

total al turiştilor ce vizitează anual Turcia nu este foarte mare, deoarece practicarea aceastei

forme de turism este condiţionată de sezonalitate. Un lucruîmbucurător este însă faptul că în

ultimul timp autorităţile au început să-şi îndrepte atenţia şi asupra altor forme de turism,

precum turismul balnear, cel medical sau turismul sportiv. În ceea ce priveşte analiza

indicatorilor turistici se poate observa că aproape toţi aceştia au înregistrat creşteri ale

valorilor, ceea ce înseamnă că turismul din Turcia este pe drumul cel bun, însă întotdeauna

autorităţile şi investitorii vor trebui „să ţină pasul” cu noile trenduri mondiale în ceea ce

priveşte turismul.

III.Indicatorii activității turistice din ultimii 3 ani

III.1.Cererea de turism în ultimii 3 ani

Nr. de turiști sosiți (cu aproximație)

23

2012– 22 de milioane de turisti

2013– 25 de milioane turisti

2014 – 30 de milioane turisti

Nr. de înnoptări (cu aproximație)

2012- 286.000.000

2013- 325.000.000

2014- 390.000.000

Densitatea turistică

2012 – 22.000.000 : 77.695.904= 0,283

2013- 25.000.000 : 77.695.904= 0,321

2014- 30.000.000 : 77.695.904= 0,386

III.2.Ocuparea în turism

Nr. total de locuri de muncă în turism pe tipuri de meserii:56 de joburi

Exemple de câteva joburi:

GHID TURISTIC DETAȘARE GHIZI-REFERENTI Tour Escort Travel guide pentru Turcia Great job opportunity In Tourism Guide Tour Guide DETASARE INDRUMARE VIZITATORI (GHIZI) Manager de serviciu (Duty Manager) pentru Hotel din Turcia

III.3.Indicatorii efectelor turistice (cheltuieli totale în turism și venituri totale)

Principalul motiv al sejurului petrecut de turistii nerezidenti in Turcia l-a reprezentat

afacerile, participarea la congrese, conferinte, cursuri, targuri si expozitii (62,1% din numarul

total de turisti nerezidenti), cheltuielile acestora reprezentand 69,4% din total.24

Din totalul cheltuielilor pentru cazare (50,7%), fiind preferata in special cazarea cu

mic dejun inclus (92,8% din totalul cheltuielilor pentru cazare). Cheltuielile turistilor

nerezidenti in restaurante si baruri au fost de 16,3% iar cele pentru cumparaturi au reprezentat

12,0%. Din totalul cheltuielilor pentru cumparaturi 34,9% au reprezentat cheltuielile

pentru cumpararea alimentelor si bauturilor, urmate de cheltuielile pentru cumpararea de

cadouri si suveniruri(33,6%).

Cheltuielile pentru inchirierea de autoturisme au avut o pondere de 54,9% din totalul

cheltuielilor pentru transport iar cheltuielile pentru accesul in parcuri de distractii, targuri,

cazinouri, sali de jocuri mecanice au reprezentat 64,3% din totalul cheltuielilor pentru

recreere.

Din totalul nerezidentilor sositi in Turcia, 41,0% si-au organizat sejurul prin agentii de turism

iar 33,5% si-au organizat singuri sejurul. Restul sejururilor au avut alt organizator (sindicate etc.)

19,5%, precum si agentia de turism, o parte si turistul nerezident cealalta parte 6,0%. Principalul

mijloc de transport utilizat de turistii nerezidenti pentru a sosi in Turcia a fost avionul (77,5% din

numarul total de turisti). Autoturismele proprii au reprezentat 13,2%, urmate de autocare si autobuze

cu 7,2%, alte mijloace ( tren, ambarcatiuni fluviale, autoturisme inchiriate, motociclete etc.) 2,2%.

25

Încasările din turismul internațional (TOP 10)

Nr.

Crt.Țara

Piața

regională

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2012

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2013

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2014

1. Germania Europa 94.2 bil $ 110.1 bil. $ 97.1 bil. $

2. Italia Europa 53.2 bil. $ 61.6 bil. $ 57.6 bil. $

3. Turcia Europa 48.7 bil. $ 55.6 bil. $ 54.3 bil. $

4. Spania Europa 40.2 bil. $ 45.7 bil. $ 42.7 bil. $

5. China Asia 39.7 bil. $ 40.8 bil. $ 37.2 bil. $

6. SUAAmerica de

Nord34.7 bil. $ 40.0 bil. $ 36.0 bil. $

7.Marea

BritanieEuropa 30.1 bil. $ 36.0 bil. $ 38.6 bil. $

8. Franta Europa 25.6 bil. $ 24.8 bil. $ 22.3 bil. $

9. Australia Oceania 21.3 bil. $ 22.0 bil. $ 18.5 bil. $

10. Austria Europa - 21.8 bil. $ 18.9 bil. $

26

Nr.

Crt.Țara

Piața

regională

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2012

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2013

Încasări din

turismul

internațion

al pe 2014

În ceea ce priveşte durata medie a sejurului,  putem spune din datele de mai sus

că acest indicator a înregistrat o stagnare în anii 2012 şi 2013, pentru ca în anul 2014 să

se observe o creştere de 0.3%. Acest lucru se datorează faptului că durata timpului liber

acordat angajaţilor a c r e scu t î n u l t im i i an i ş i d in c e î n c e ma i mu l t ă l ume î ş i

poa t e pe rmi t e o vacan ţ ă î n străinătate pentru cã preţurile biletelor de avion s-

au stabilizat la o valoare accesibilă multor oameni ( o vacanţă în străinătate presupune

de cele mai multe ori un sejur de şapte zile).

Făcând o analiză a statului Turcia, putem observa că acesta prezintă numeroase

avantaje, care atrag milioane de turişti anual. Totuşi, sectorul financiar rămâne

cel maidezvoltat, iar dacă autorităţile din Turcia ar profita de numeroasele puncte

forţe ale acestei ţări, nu doar numărul turiştilor ar creşte, ci şi Ţara Semilunii ar fi

recunoscută pe plan mondial drept o destinaţie turistică de primă clasă.

Cheltuieli în turismul internațional (TOP10)

27

Nr.

Crt.Țara

Piața

regională

Cheltuieli

pentru turismul

extern pe 2012

Cheltuieli

pentru turismul

extern pe 2013

Cheltuieli

pentru turismul

extern pe 2014

1. Germania Europa 80.8 bil. $ 91.0 bil. $ 83.1 bil. $

2. Italia Europa 73.1 bil. $ 79.7 bil. $ 76.4 bil. $

3. Turcia Europa 48.5 bil. $ 68.5 bil. $ 71.4 bil. $

4. China Asia 43.7 bil. $ 36.2 bil. $ 29.8 bil. $

5. Franța Europa 38.9 bil. $ 43.1 bil. $ 36.7 bil. $

6. SUA America deN 27.8 bil. $ 30.8 bil. $ 27.3 bil. $

7. Japonia Asia 25.1 bil. $ 27.9 bil. $ 26.5 bil. $

8. CanadaAmerica de

Nord24.3 bil. $ 26.9 bil. $ 24.7 bil. $

9. Rusia Europa 20.8 bil. $ 23.8 bil. $ 21.2 bil. $

10. Olanda Europa 20.7 bil. $ 21.7 bil. $ 19.1 bil. $

IV.Relațiile dintre România și Turcia

28

Cooperarea în domeniul economic și comercial reprezintă un aspect foarte important în

relațiile noastre. La sfârșitul anului 2011, volumul de schimburi comerciale între Turcia și

România s-a ridicat la 7 miliarde de dolari. Turcia este cel mai mare partener comercial al

României în afara U.E. Oamenii de afaceri turci care își desfășoară activitatea în România de

la începutul decadei 90 au avut o mare contribuție în această direcție. În prezent, peste 6000

de oameni de afaceri turci operează în această țară într-o arie largă de sectoare, cum ar fi

domeniul bancar, construcții, producție de bunuri de consum, sănătate, învățământ și media.

Valoarea totală a investițiilor turce în România, inclusiv cele care vin prin terțe țări, este

estimată la peste 5 miliarde de dolari.

Unul dintre scopurile principale ale parteneriatului strategic dintre Turcia și România îl

reprezintă dezvoltarea în viitor a relațiilor economice. Credem că există încă un mare

potențial pentru extinderea cooperarii noastre în domeniul economic, atât la nivel bilateral, cât

și prin terțe țări.

Cooperarea culturală și contactele între popoare sunt la fel de importante ca și voința

politică în extinderea relațiilor bilaterale dintre cele două țări. Ca rezultat al relațiilor vechi de

secole dintre noi, cele două țări au o moștenire culturală comună reflectată în cele aproape

3000 de cuvinte comune din limba turcă și, respectiv, limba română, în tradițiile culinare

similare și în exemplele de arhitectură turcă existente în regiunea Dobrogei. Datorită atitudinii

deschise a autorităților române, minoritățile turcă și tătară trăiesc de secole în România într-o

atmosferă de pace. Anual, mii de turiști români vizitează Turcia în vacanțe și concedii.

Suntem încredințați că Centrele Culturale Turce “Yunus Emre” din București și Constanța pe

care le-am inaugurat în noiembrie 2011 vor contribui la descoperirea în continuare a

elementelor comune din culturile turcă și română și la apropierea și mai strânsă dintre cele

două națiuni.

V.Concluzii

29

În concluzie, putem afirma că Turcia face parte din statele cu un potenţial turistic

extraordinar, care trebuie exploatat. Aici pot fi dezvoltate numeroase alte forme de turism care

să atragă turişti din toată lumea. Deşi Turcia este cunoscută mai ales pentru turismul de litoral,

cultural şi de shopping, aceasta prezintă un potenţial puţin exploatat în ceea ce priveşte

turismul sportiv, de afaceri, termal, sportiv şi ecoturismul.Obiectivele acestei lucrări sunt

analiza turismului în Turcia şi evidenţierea formelor de turism ce se practică în această

ţară, dar cărora, până în momentul de faţă, nu li s-a acordat importanţa cuvenită.

În următorii ani, dacă Guvernul şi Ministerul de Turism din Turcia vor continua să se

implice în acest domeniu, numărul turiştilor dornici să practice aceste forme de

turism alternative va creşte tot mai mult.

VI.Bibliografie

www.wikipedia.ro

www.scribd.ro

www.stiucum.ro

www.documentstips.ro

„Statele Lumii - Antologie”, editura Steaua Nordului, 2007

www.infotravelturcia.ro

30