Genialele invenţii ale lui Leonardo Da Vinci construite dupa 500 de ani de la

proiectarea lor

Elicopterul - unul dintre desenele cele mai faimoase ale lui Leonardo în care se poate recunoaşte strămoşul elicopterului de azi. Mecanismul construit din lemn, pânză şi fire de fier era acţionat de către patru oameni care, prin rotirea arborelui central puteau să se desprindă de la sol. Aparatul întâmpina greutăţi în a se despride de pe sol şi doar acţionat de forţa unui motor adecvat ar fi putut să se propulseze în aer.

Barca cu secera sau proiectul Scorpion e remarcabil nu doar prin puterea ofensivă a secerii în cădere instantanee, dar şi pentru manevrabilitatea acesteia prin intermediul unei platforme rotative care o putea poziţiona repede deasupra ţintei. Mecanismul de ridicare al lamei reprezentat de o manivelă cu angrenaj, prin ridicarea rapidă a lamei, îi asigură eficacitatea. Ambarcaţiunea era dotată cu mijoace de protecţie a vâslaşilor şi anume scuturi puternice acoperite cu piele, intrări securizate care aveau rolul de a atenua efectul atacului.

Bicicletta reprezintă unul din numeroasele mistere care învăluie viaţa şi creaţia lui Leonardo. În timpul lucrărilor de restaurare a codului Atlantico s-au descoperit două pagini lipite pe care era ilustrată bicicleta. Trăsăturile desenului, lipsa particularităţilor, semnătura elevului Sallai relevă posibilitatea ca acest desen să nu-i aparţină lui Leonardo, ci elevului său care probabil a văzut un model al bicicletei în atelierul maestrului.

Şurubul lui Arhimede - numele mecanismului dă de înţeles că era folosit încă din timpurile Greciei antice. În vremea Renaşterii era frecvent utilizat. Leonardo a desenat multe dispozitive de felul acesta încercând şi reuşind să le îmbunătăţească. Şurubul permite ridicarea apei printr-un tub înfăşurat în jurul unui cilindru rotit cu ajutorul unei manivele.

Costumul de scafandru

Da Vinci era fascinat nu doar de ideea de zbor, dar si de mare si de posibilitatea ca intr-o zi omul sa se poata scufunda liber in adancurile acesteia, pentru a-i descoperi secretele. Cum nici macar cel mai bun inotator ar fi putut rezista prea mult in adancuri, Leonardo a inventat primul costum de scafandru din istorie. Realizat din piele bine tabacita, dar usoara, avea si o teava prin care se putea respira si era legat la un clopotel, care plutea la suprafata. In caz de pericol, temerarul scufundator putea sa traga de un fir, iar clopotelul se scutura, dand alarma. Practica era si mica punguta atasata la costum, pentru eventualele nevoi fiziologice ale scufundatorului.

Parasuta

Parasuta lui da Vinci era facuta din panza sustinuta de un cadru piramidal din lemn si avea o dimensiune de aproximativ 7x7x7 metri. Da Vinci era convins ca acest dispozitiv ar preveni accidentarea in urma unui salt de la inaltime mare, desi nu l-a testat niciodata. Parasuta lui da Vinci a fost insa verificata de Adrian Nichols, in 2000, cand acesta a sarit de la inaltimea de 3 000 de metri dintr-un balon cu aer. Nichols a declarat ca zborul a fost foarte lin si placut, mai lin chiar decat cu o parasuta moderna. La inaltimea de 600 de metri s-a eliberat totusi de parasuta grea de 85 de kg si a aterizat folosindu-se de una contemporana, pentru a nu fi strivit de cadrul greu de lemn.

Podul rotitor

Ca inventator, Leonardo da Vinci era pasionat si de stiintele militare, incercand mereu sa inventeze noi arme si masini de lupta, cum le numea. Un astfel de echipament era si podul rotitor, un sistem simplu, care permitea armatei sa treaca un rau, apoi sa traga podul si sa il demonteze, pentru a-l folosi ulterior.

Tunul cu trei tevi

Paradoxal, desi era impotriva razboaielor, Leonardo da Vinci era pasionat de tehnica militara, iar una dintre inventiile sale a fost un tun cu trei tevi, care ar fi schimbat pentru totdeauna soarta multor batalii daca ar fi fost folosit. Usor si rapid, avea sa ramana doar un proiect, privit cu scepticism de militarii vremii.

Orasul Ideal

Traind in orasul Milano, da Vinci visa in calitate de arhitect la proiectul unui oras ideal, unde s-ar fi simtit cu adevarat ca acasa. Avea sa lase posteritatii un numar impresionant de proiecte de arhitectura urbana, foarte detaliate, in care lua in considerare toate aspectele necesare unui oras modern, potrivit chiar zilelor noastre.

Masina cu auto-propulsie

In afara de cucerirea marilor si vazduhurilor, era nevoie de masina care sa il ajute pe om sa circule cat mai repede pe pamant. Dupa mai multe incercari, Leonardo avea sa realizeze un model al unei "masini" din lemn, auto-propulsata de un ingenios sistem de arcuri si roti dintate. Avea sa ascunda desenele, de teama ca va fi din nou acuzat ca ideile sale nu se potrivesc cu cele ale Bisericii, si nu a incercat niciodata sa construiasca revolutionara masina. Uitat intre hartiile inventatorului, planul avea sa fie redescoperit, iar in 2004 o echipa de cercetatori de la un muzeu din Florenta au construit o astfel de masina. Spre surprinderea multora, masina functiona, chiar daca era greu de controlat si se misca incet. Cu siguranta ca Leonardo nu s-ar fi mirat daca si-ar fi vazut "automobilul" in mers.

Erele geologice

In timp ce multi dintre contemporanii sai sustineau ca prezenta fosilelor de moluste pe platourile montane se datoreaza Potopului biblic, Leonardo incerca sa gaseasca o alta explicatie. Cu secole inainte de a se vorbi despre placile tectonice, el a intuit ca muntii s-au inaltat de-a lungul unor lungi perioade de timp, fiind altadata fundurile unor mari disparute. Teoria era nebuneasca si chiar eretica, dar cine si-ar fi putut imagina ca avea sa fie confirmata peste secole ?

Tancul realizat dupa schitele lui Leonardo

Leonardo da Vinci a încercat să își aducă contribuția în acest domeniu, schițând un proiect de tanc medieval. Problema principală de care oamenii s-au lovit de fiecare dată a fost lipsa unui sistem de propulsare, altul în afara tracțiunii umane ori de cea oferită de animale. Acest impediment avea să dispară abia secolele mai târziu când, odată cu revoluția industrială apare motorul cu abur, urmat apoi de cel pe benzină.

Robotul lui Leonardo este un robot umanoid care a fost proiectat de Leonardo da Vinci în jurul anului 1495.

Notițele privind proiectarea unui robot apar în schițele lui Leonardo care au fost redescoperite în anii 1950. Leonardo și-a prezentat „robotul” la o festivitate găzduită de către Ducele Sforza la curtea din Milano în anul 1495. Cavalerul robot se poate așeza, își poate ridica vizorul și manevra independent brațele sale. Întregul sistem robotizat era operat de o serie de scripeți și cabluri. După descoperirea sa printre schițe, robotul a fost construit cu fidelitate pe baza proiectului lui Leonardo și acest lucru a dovedit că așa cum Leonardo l-a planificat era pe deplin funcțional.Robotul este un războinic, îmbrăcat în armură medievală germano-italiană și se pare că era în stare să facă mai multe mișcări asemănătoare celor umane. Aceste mișcări includ așezarea, mișcarea brațelor sale, a gâtului. Acest robot este parțial rezultatul cercetării anatomice a lui Leonardo din Canonul proporțiilor unde este descris Omul vitruvian.

Robotul lui Leonardo se mișca. Nu era acționat electric, ci pus în mișcare cu ajutorul unui sistem de corzi și scripeți. El corespundea modelului de corp uman așa cum l-a înțeles Leonardo în urma studiilor sale de anatomie. Corzile erau poziționate în locul nervilor și mușchilor, iar scripeții în loc de articulații. Tracțiunea și relaxarea acestora făceau posibilă mișcarea membrelor.Robotul își putea roti capul cu ajutorul unui gât flexibil, putea deschide și închide maxilarele (aproape corect din punct de vedere anatomic), putea să-și miște brațele, să se așeze și să se ridice. În desen, robotul arăta ca un cavaler îmbrăcat într-un fel de armură și fusese proiectat cu două sisteme care acționau separat - unul care controla partea de jos (picioarele, labele picioarelor și șoldurile), iar celălalt pentru partea de sus (brațele, umerii, palmele).

MASINA DE ZURAT

Observand indelung pasarile, da Vinci a realizat mai multe modele de “masini de zburat”, care imitau natura pe cat posibil. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute, semanand mai curand cu un planor al zilelor noastre, doar ca aripile se puteau misca. Modelul avea si un loc pentru pilot, fiind practic o barca usoara, cu aripi. Din pacate nici unul dintre modele nu avea sa functioneze, ceea ce nu l-a impiedicat pe inventator sa continue sa caute.