PEDIARIA. PUERICULTURA

Pediatria - termen grecesc format din două cuvinte:

pais = copil

iatros = doctor

Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea și patologia copilului de la

naştere până la vârsta de 18 ani.

Subspecialităţi ale pediatriei generale:

pediatria preventivă (puericultura);

pediatria socială;

neonatologia (copilul nou născut -0-28 zile);

psihiatria infantilă;

cardiologia pediatrică;

pneumologia pediatrică;

boli de nutriţie si metabolism;

oncologia pediatrică;

chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrică.

Puericultura provine din latină:

pueros = copil;

cultura = creştere.

Puericultura - ansamblul mijloacelor prin care se asigură creşterea şi dezvoltarea

normală, somatică şi psihică a copilului, precum şi ocrotirea lui de la naştere până la

vârsta

adultă.

Puericultura = pediatrie preventivă = profilaxia îmbolnăvirilor şi menţinerea sănătăţii

copiilor.

Părţi componente ale puericulturii:

preconcepţională (ansamblul de procedee şi măsuri pentru asigurarea dezvoltării

adecvate a genitorilor)

prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de concepţie)

postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie, facilitează dezvoltarea

psihoafectivă şi somatică a copiilor în familie şi societate, contribuie la creşterea

rezistenţei organismului prin mijloace specifice şi nespecifice).

I. Prima copilărie (0-3 ani)

foarte importante dezvoltarea, nutriţia, fiziologia şi patologia copilului

Impărțită în:

a. perioada de nou-născut (primele 28 zile de viață):

primele 7 zile = perioada perinatală;

adaptarea NN la viaţa extrauterină - scădere iniţială în greutate, icterul

fiziologic, criza genitală, etc..

b) perioada de sugar (1 lună – 1 an)

creştere staturală şi ponderală intensă;

nutriţie intensă şi nevoi metabolice crescute;

apariţia dentiţiei temporare (de lapte) şi dezvoltarea funcţiilor digestive - înlocuirea

alimentaţiei exclusiv lactate cu alimentaţie diversificată;

dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea perioadei de veghe, dezvoltarea

mijloacelor de comunicare şi necesitatea unei atenţii educative permanente;

dezvoltarea imunităţii proprii;

morbiditatea crescută, dominată de infecţii ale aparatului respirator, digestiv,

malnutriţie, rahitism;

mortalitate ridicată.

c) perioada de copil mic (1-3 ani)

încetinirea ritmului de creştere;

creşterea accelerată a membrelor inferioare;

completarea dentiţiei temporare;

alimentaţie variată, apropiată de a adultului;

perfecţionarea funcţiei locomotorii, îmbogăţirea limbajului, intensificarea relaţiilor

afective, formarea unor deprinderi privind somnul, mesele, controlul sfincterelor, etc.

morbiditatea este dominată de infecţii ale aparatului respirator, boli infecto-

contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme prin căderi.

II. Copilăria a-II-a (3-6 ani)

creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;

nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai scăzut;

alimentaţia apropiată de cea a adultului;

dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea posibilităţilor de cunoaştere, a

capacităţii de înţelegere, a memoriei şi a puterii de discernământ;

creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul devine gramatical,

raţionamentul apare la 5 ani, prezintă sensibilitate vie, necesită afecţiune;

jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în colectivitate;

independenţa mai mare faţă de familie;

creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin imunizări(vaccinări);

patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor cu caracter imunologic;

mortalitatea este scăzută.

III.Copilăria a III-a (6 -16 ani):

creşterea lentă staturo-ponderală;

înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;

dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de programul instructiv-educativ la care

copilul participă;

morbiditate redusă (reumatismul articular acut, nefropatii, accidente, tuberculoză);

mortalitate redusă;

Impărțită în:

a) perioada de şcolar mic (de la 6 ani până la 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi)

b) perioada de şcolar mare /pubertatea cu durată variabilă (11-14 ani la fete şi 13-

16 ani la băieţi)

Caracterizată prin:

creşterea staturală în general mare, apoi lentă;

modificări ale dimensiunilor şi a raportului dintre segmentele corpului;

apariţia caracterelor sexuale secundare;

dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate psihică şi vegetativă;

sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;

mortalitatea scăzută.

Aspecte specifice la băieţi

viteza de creştere maximă la13-14 ani este de 7,5 cm pe an;

creşterea ponderală este paralelă cu creşterea taliei şi continuă câţiva ani după

încetarea creşterii prin sporirea musculaturii;

toracele se lărgeşte, bazin îngust;

curbura lombară mai puţin accentuată;

lăţimea umerilor depăşeşte şoldurile la 13 ani;

creste numărul nucleilor de osificare;

apare secreţia sebacee la nivelul nasului;

apare secreţia sudorala la axile şi picioare;

apare acneea;

caractere secundare sexuale: pilozitatea pubiană (12-13 ani) - abundentă şi de tip

masculin la15-18 ani; modificarea vocii (14-15 ani); pilozitate facială a trunchiului şi

a membrelor (16-18 ani).

Aspecte specifice la fete

9-10 ani: cresc uterul şi ovarele, apar proeminenţa mamelonului şi lărgirea bazinului;

10-12 ani: apar pilozitatea pubiană, pigmentarea areolei mamare, creşterea sânilor

(iniţial asimetric);

13-14 ani: cresc rapid organele genitale externe şi interne; pilozitatea pubiană (în

formă triunghiulară) şi vulvară; pilozitatea axilară şi apare menstra;

creşterea staturală este maximă între 10-12 ani (câte 6,6 cm pe an), scade după

apariţia menstrelor, este minimă la 15 ani şi se opreşte la 16-17 ani; creşte paniculul

adipos perimamar, pe coapse şi fese.

Mecanismul pubertății

factorul declanşator = gonadotrofinele hipofizare (hormoni fără specific de

sex) - produc creşterea gonadelor, maturaţia gameţilor, secreţia hormonilor sexuali

(androgeni şi suprarenali la ambele sexe).

la sexul masculin - androgenii gonadici ce imprimă tipul masculin al pilozităţii.

la sexul feminin - hormonii estrogeni (ovar) ce produc creşterea şi maturarea uterului,

vaginului, sânilor, labiilor mici. Progesteronul apare după ovulaţie.

scăderea secreţiei S.T.H. şi creşterea tiroidei şi a secreţiei acesteia caracterizează

sfârşitul pubertăţii.

IV. Adolescenţa (16-18 ani la fete si 16-21 ani la băieţi):

oprirea creşterii staturale şi osificarea cartilagiilor de creştere;

dezvoltarea ţesutului muscular şi adipos subcutanat;

desăvârşirea funcţională a tuturor organelor în paralel cu maturizarea sexuală

începută la pubertate.

CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA

Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi a organelor corpului, prin

multiplicare celulară şi creşterea volumului celular.

Dezvoltarea cuprinde procesele calitative de modificare morfofuncţionale a

organelor şi aparatelor pentru adaptarea la condiţiile de viaţă şi la activităţile fizice şi

intelectuale.

Tipuri de organe după ritmul de creştere şi dezvoltare:

organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la pubertate – scheletul, muşchii,

aparatul respirator şi digestiv, rinichii şi marile vase.

organe a căror dimensiune atinge dimensiunile adultului la sfârşitul primului an de

viaţă – creier, organe de simţ.

organe cu creştere lentă, intensă la pubertate – organe genitale.

organe cu creştere rapida în cursul copilăriei, dar care descresc ulterior – timus,

ganglioni limfatici.

Mecanismele cresterii :

a. La nivel biochimic:

conţinutul în apa totală corporală scade în mod continuu de la naştere - 70-75% din

greutatea corporală, la 50-65% la vârsta de adult; cea mai rapidă scădere - la vârsta de

sugar

electroliţii extracelulari Na+ şi Cl- scad proporţional cu apa totală.

substanţele solide evoluează pe o curbă i.p. cu a apei: musculatura la naştere

reprezintă ~25% din greutatea corporală, crește continuu până la vârsta de adult

(43%)

K+ crește în raport cu vârsta din perioada de sugar până la adolescenţă

Calciul şi fosfaţii anorganici cresc constant din perioada de nou născut până la

adolescenţă

b. La nivel celular:

hiperplazie sau multiplicare celulară

hipertrofie (mărirea de volum a celulelor): sinteza proteică ce are loc în ribozomii din

citosoli sub acţiunea ADN-ului nuclear.

diferenţierea celulară.

Multiplicarea celulară = diviziunea celulară în care se realizează o distribuire a

materialului genetic la celulele fiice.

După perioada de timp în care ajung la propria diviziune, celulele se împart în:

ţesuturi cu o mare capacitate de diviziune (măduva hematogenă, epidermul, epiteliul

mucoasei digestive)

ţesuturi ale căror celule au pierdut capacitatea de a se divide (sistem nervos, miocard)

ţesuturi cu o capacitate redusă de a se divide, dar care în condiţii speciale se divid

rapid.

Celulele sexuale se multiplică prin meioză în care celula fiică are jumătate din

numărul cromozomilor celulei mamă. Meioza cuprinde două diviziuni succesive

indirecte, fără sinteză de ADN între ele → spermatozoidul şi ovulul au material

genetic redus la jumătate. Din unirea unui spermatozoid cu un ovul, rezultă celula

fecundată cu 46 cromozomi.

Diferenţierea celulară se realizează treptat, pornind de la o bază materială

determinată genetic aflată în legătură cu mediul extern.

Celulele rezultate din primele diviziuni au potenţial mai mare de diferenţiere =

celule pluripotente care sub acţiunea factorilor externi evoluează spre celule

specializate.

Factorii de creștere

I. Factorii exogeni sau de mediu:

a. Alimentația:

elementul cardinal al acestui proces

subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou născuţi cu greutate şi talie mică

aport proteic şi energetic insuficient în primele luni de viaţă poate determina

reducerea definitivă a taliei

laptele uman prin modulatorii creşterii (factorul epidermal, factorul de creştere al

nervilor, factorul de stimulare al limfocitelor B, sulfihidroxilaza, taurina) accelerează

creşterea staturoponderală în primele 6 luni

subnutriţia de durată afectează creşterea în lungime a oaselor şi, în mai mică măsură

osificarea cartilagiilor de creştere

carenţa proteică severă produce deficitul factorilor coagulării, de enzime, de hormoni

şi hipoproteinemie cu edeme.

carenţa de minerale influenţează procesul de mineralizare osoasă, enzimele celulare.

carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi diferenţierea celulară.

supraalimentaţia precoce produce tulburări de digestie, obezitate şi boli digestive prin

hipertrofia adipocitelor.

b) Mediul geografic înconjurător

Influențează creșterea mai ales în primii 5 ani de viaţă.

Clima temperată - cea mai favorabilă

Clima alpină sau de deşert se corelează cu talia mică.

Creşterea staturoponderală postnatală este mai lentă la altitudinea de peste 1.500 m

datorită hipoxiei prin diminuarea funcţiei respiratorii şi a oxigenării arteriale.

Creşterea taliei este mai mare primăvara; creşterea ponderală este mai accelerată

toamna.

Razele ultraviolete şi razele X în doze mici stimulează creşterea, iar în doze mari o

opresc.

c) Factorii socio-economici

Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu confort tehnic şi umiditate

adecvată

Media înălţimii şi greutăţii > la copiii din mediul urban decât la cei din mediul rural.

d) Factorii afectiv-educativi

Microclimatul social are cea mai mare importanţa în primii 3 ani

Dezvoltarea intelectuală este mai mare şi mai rapidă în familie (în familiile

numeroase - exemplul fraţilor mai mari).

Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa este mai promptă.

Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare socială a copilului.

e) Exerciţiile fizice

foarte importante în primul an de viaţă

înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.

II. Factori endogeni: genetici și hormonali

Factorii hormonali

hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) produce proliferarea celulelor cartilajului

seriat cu creşterea în lungime a oaselor. Hiperfuncţia hipofizară = gigantism,

hipofuncţia = nanism armonic fără retard mintal.

hormonii tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina) acţionează asupra cartilajului de

creştere al osului (mineralizare osoasă), supra creierului şi în maturaţia dentară.

Excesul de secreție = hipertitoidie, hipofuncţia = nanismul dizarmonic şi cretinismul.

parathormonul controlează homeostazia calciului, intervine în calcificarea

scheletului.

insulina are efect pozitiv asupra proceselor de creştere, facilitând sinteza proteinelor,

a acizilor graşi şi a glicogenului.

hormonii androgeni produşi de corticosuprarenală şi gonade, activează iniţial

creşterea iar în final o limitează, accelerând maturaţia scheletică.

cortizonul scade numărul de celule și efect pozitiv în procesele de dezvoltare,

favorizând maturarea enzimatică - funcţionalitatea celulelor.

estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea cartilajului de creştere al osului.

Metode de evaluare a indicatorilor de creştere

Determinarea periodică a G, L / T, PC, circumferinţei braţului, grosimii pliurilor

cutanate şi a indicatorilor antropometrici.

1. Metoda clasică

2. Metoda gaussiană

=reprezentarea grafică a valorilor desenează o curbă care teoretic are formă de clopot,

numerele care variază în jurul normalului tind să se adune în jurul valorii medii - în

vârful clopotului. Pe ramura ascendentă a curbei se află punctele valorilor în minus,

iar pe cea descendentă variaţiile în plus.

3. Metoda modernă:

exprimă limitele normalului prin precizarea deviaţiei standard (DS) faţă de media

vârstei sau prin percentile.

indică statusul unui copil în relaţia cu alţi copii de aceeaşi vârstă şi reflectă o

dinamică normală sau anormală a potenţialului individual de creştere.

a) Metoda DS

se bazează pe distribuirea datelor peste şi sub valorile medii normale, cu variaţii între

+2,0 şi -2,0 DS

se măsoară T copilului și se calculeză Scorul Z cu formula:

Exemplu:

Fetiță de 10 ani, T= 130 cm

Scor Z = (130 cm – 138, 42)/ 5,64

= - 1,49 DS

b. Metoda percentilelor

percentilele sunt cele 99 de valori care permit împărţirea populaţiei studiate în 100 de

grupe conţinând acelaşi număr de subiecţi.

Mediana sau percentila 50 este valoarea variabilei (T / G ) care împarte populaţia dată

în două părţi egale.

graficele conţin numai câteva percentile: 3, 10, 25, 50, 75, 90, 97.

Grafice de creștere pentru 0-36 luni

Grafice de creștere pentru vârste până la 20 ani

Grafice de IMC până la 20 ani

IMC = indice de masă corporală

IMC = G (kg) / T² (m)

Exemplu de grafic de creștere baiat (0-36 luni):

evaluare a G și L între 0-13 luni

curbele ponderală și staturală menținute, aproape constant, sub percentila 5%

hipotrofie staturo-ponderală

Greutatea:

In primele zile după naştere, apare scăderea fiziologică în greutate, care

reprezintă 8-10% din greutate la naştere.

greutatea de la naştere este atinsă iar la vârsta de 10 zile.

Aprecierea aproximativă a greutăţii medii normale la diferite vârste - formule:

3-12 luni: G (kg) = [vârsta (luni) + 9] / 2

1-6 ani: G (kg) = vârsta(ani)x 2 + 8

6-12 ani: G (kg) = [vârsta(ani)x7 – 5] / 2

Lungimea / înălțimea:

la naştere, L cuprinsă între percentilele 10 şi 90 este de 48-54 cm.

creşterea în primul an de viaţă se face cu 25 cm: 5 cm în L1, 3 cm în L2, câte 2 cm

/lună între 3-7 luni şi câte 1 cm/lună între 8-12 luni.

După vârsta de 1 an valoarea medie aproximativă a înălţimii (cm):

- formula Geldrich în cm = 80 + 5 V (V = vârsta în ani)

- formula Weech în cm = 77 + 6 V.

Perimetrul cranian (circumferinţa fronto-occipitală)

uneşte bosele frontale cu protuberanţa occipitală şi reprezintă un indicator

antropometric fidel, deoarece utilizează repere osoase

la naştere PC=34,3 cm pe percentila 50.

la 6 luni este de 42,4 cm; la 1 an - 45,6 cm; la 2 ani - 48,1 cm; la 3 ani - 49,3 cm; la 4

ani - 50,4 cm; la 5 ani - 50,8 cm.

Grafice de perimetru cranian (0-36 luni)

Exemplu de grafic de perimetru cranian fete:

evaluare a PC în interval 0-12 luni

curba este constant ascendentă d.p. cu vârsta și în limitele normalului.

FOAIA DE OBSERVAȚIE CLINICĂ GENERALĂ

Cuprinde:

datele personale ale pacientului

data și ora internării și externării, nr. zile spitalizare

grup sanguin ± alergii (cu roșu)

diagnostic de internare ± la 72 ore, externare

În josul paginii se completează:

Secția, diagnosticul, data si ora internării și externarii, numărul de zile de spitalizare

Starea la externare

Tipul externării

Consimțământul informat obligatoriu semnat de către aparținătorul copilului !!

FIȘA UPU

Cuprinde:

date personale ale pacientului

starea pacientului la primire

anamneză + ex. obiectiv

investigații ± consultații efectuate în UPU

diagnostic de internare.

Anamneza se completează de la aparținătorul copilului și cuprinde:

motivele internării

AHC

APF și APP

condiții de viață și muncă

consum de tutun, alcool

medicația primită

Istoricul bolii (debutul, simptomatologia, durata, etc.)

Examenul clinic general

Starea generală (bună, satisfăcătoare, modificată, influențată)

Temperatură, G, L / T

Starea de nutriție: normoponderal / eutrofic, obez / paratrofic, supra- / subponderal

(distrofic)

Starea de conștiență (agitație, somnolență, obnubilare, comă)

Facies (necaracteristic, vultuos, încercănat, palid, suferind, caracteristic unui sindrom

– se descrie)

Tegumente și mucoase: normal colorate, palide, cianotice, erupții sau leziuni

inflamatorii, etc)

Fanere: normal implantate, palide, cianotice, aspecte caracteristice

Tesut conjunctivo-adipos: normal /slab/ foarte bine reprezentat

Sistem ganglionar: prezența / nu a adenopatiilor cu precizarea localizării, mobilității,

căldurii locale, consistenței, prezenței durerii

Sistemul muscular: normo-/ hiper-/ hipo-/ a -ton, -trofic, -kinetic

Sistemul osteo-articular: craniul – fontanele (închise / deschise, diametrul, bombare /

deprimare), suturile (dehișcente /încălecate / osificate); toracele – normal conformat/

aspect în carenă, piramidal, globulos, cu cifoză/ scolioză; membrele – eventuale

îngroșări epifizare/ diafizare, curburi anormale, picior strâmb, platfus

Aparat respirator: aspectul toracelui, amplianța respirațiilor (simetrice, diminuate),

matitate pulmonară prezentă/ absentă, FR, prezența simptomatologiei afectării CRS

(rinoree, coriză, obstrucție nazală, dispnee, tiraj, cornaj, tuse), auscultația (MV

prezent/ diminuat/ absent bi-/ unilateral; raluri bronșice- ronflante, sibilante sau

subcrepitante, crepitante)

Aparat CV: frecventa si caracterul pulsului; TA; inspectia:aspectul regiunii

precordiale si vizibilitatea socului apexian(spatiu 4 ic la 1-2 cm lateral de linia

mediala - la sugar; spatiu 5 ic stg pe LMC); percutie(delimitarea matitatii cardiace);

palpare:soc apexian, freamat precordial, puls periferic la femurala, radiala;

ausculatatie: AV - masurat pe 15 s, caracterul si ritmul zgomotelor cardiace - in toate

focarele, în cazul zgomotelor sau suflurilor supraadaugate este necesara localizarea

focarului si directiei lor de propagare, aprecierea tonalitatii si intensitatii lor.

Aparat digestiv: aspect cavitate bucală, inspecția abdomenului (meteorizat, aspect

cicatrice ombilicală, circulație colaterală), percuția (timpanism sau matitate),

auscultația, palparea (localizarea durerii, starea turgorului, apărare musculară, hepato

- ± splenomegalie), aspect scaun.

Aparat uro-genital: rinichi palpabili/ nu în flancuri, puncte ureterale dureroase/ nu,

manevra Giordano +/-, glob vezical, diureză;dureri în fosele iliace, malformații,

secreții genitale anormale.

Sistem nervos, endocrin, organe de simț: cefalee, redoare de ceafă; aspect ochi,

urechi, nas.

Orientare temporo-spațială și reflexe prezente, diminuate sau absente.

Investigațiile efectuate și consemnarea lor prin coduri de proceduri

Epicriza pacientului și fișa de circuit

Fișa de tratament

Foaie de evoluție și tratament:

se trec data și ora fiecărei consemnări și tratamentul efectuat zilnic.

Foaie de temperatura

Exemplu de anamneză, istoric, examen obiectiv

Pacient P.O. , sex feminin, vârstă 5 ani 6 luni

Motivele internării :

- febră, tuse seacă, rinoree, apetit diminuat

Istoricul bolii :

Debutul bolii cu tuse seacă și rinoree de 2 zile la care se adauga în ultimele 24 ore -

febra (39 ºC) și stare generală modificată, motiv pentru care se decide internarea.

APF: al-II-lea copil, născută la termen, operaţie cezariană, GN =2900 g, LN= 50 cm,

APGAR =9, alimentată natural 3 săpt. apoi lapte praf Humana, dieversificată la 4 luni

(gluten introdus la 4-5 luni), dezvoltare psiho-motorie bună în perioada de sugar,

vaccinată conform schemei MS, profilaxia rahitismului efectuată cu Vitamina D3

picături orale soluţie 20000 UI/ml – 2 pic/zi până la 2 ani.

APP: nu a mai fost internată .

AHC:

- mama – 35 ani, tata – 35 ani, sora- 12 ani → sănătoşi clinic

- bunicul matern dignosticat cu diabet zaharat la vârsta de 56 ani.

Condiţii de viaţă : bune.

Examenul clinic la internare :

Febrilă (39 °C), G =19 kg ( G ideală = 20 kg) , T = 117 cm ( T ideală = 110 cm), IMC

= 13,97 kg/m² → p 10%

Stare generală bună

Facies încercănat

Tegumente calde, discret palide

Fanere trofice, normal implantate

Ţesut conjunctiv-adipos slab reprezentat

Sistem ganglionar nepalpabil superficial

Sistem muscular : normoton, normokinetic, normotrofic

Sistem osteoarticular : aparent integru morfofuncţional, articulaţii mari mobile

Aparat respirator : torace normal conformat, stetacustic pulmonar nu se percep raluri,

SaO2-98%, tuse seacă, rinoree

Aparat cardio-circulator: zgomote cardiace ritmice, bine batute ,fara sufluri

patologice, AV=103 b/min., artere periferice pulsatile.

Aparat digestiv: faringe discret congestiv, apetit diminuat, abdomen suplu, depresibil,

nedureros; scaun afirmativ normal.

Fara hepato-splenomegalie

Rinichi nepalpabili, puncte ureterale nedureroase , diureză prezentă, urini

normocrome

Neurologic: fara semne de focar, fara deficit motor, ROT și RFM prezente

Fara semne de iritatie meningeala

CHESTIONAR

1. Care este perioada de sugar și ce caracteristici întrunește ?

2. Enumerați organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la pubertate .

3. Cum influențează creșterea hormonii tiroidieni ?

4. Care este statutul ponderal al unui copil cu IMC la nivelul percentilei 90% ?

Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire