Occidentul romanesc nr 31

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania

Anul III - Nr. 31 / 24 pagini1-30 septembrie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afi liere politică sau religioasă!

occidentul romanesc

ZiarGRATUIT

„Spania a fost vizitată în perioada ianuarie-iulie a acestui an de 34 milioane de turişti străini, cu 3,9% mai mulţi decât în perioada similară a anului trecut şi totodată un nou maxim istoric...”

Pagina 08

„Spania a fost vizitată în perioada ianuarie-iulie a acestui an de 34 milioane de turişti străini, cu 3,9%

SPANIA: NUMĂR RECORD DE 34 MILIOANE TURIŞTI STRĂINI

ÎN PRIMELE ŞAPTE LUNIÎn România, de la 1 august2013 medierea este obl igatorie„Şedinţele de informare asupra avantajelor medierii sunt obligatorii, de la 1 august 2013, înainte de tranşarea unei dispute în instanţă...”

Interviu cu Zvetlana Preoteasa, director general al Institutului “ Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni„Guvernul Ponta este primul guvern din 1990 care a considerat necesară...”

Industriile Spaniei şi Italiei îşi revin datorită exporturilor„Activitatea industriei spaniole a crescut în august 2013 pentru prima dată în ultimii doi ani, în timp ce producţia uzinelor italiene a accelerat la cel mai rapid ritm din ultimele 28 de luni, semn că două dintre ţările europene cel mai dur lovite...”

Ion Purice a devenit erou în Ital ia , după ce a salvat o fet i ţă rănită într-un accident „Românul şi-a oprit TIR-ul transversal pe autostradă, astfel încât să împiedice alte maşini să lovească...”

Pagina 04

Pagina 12

Pagina 08

Pagina 23

Ediţia tipărită a publicaţiei în limba română Occidentul românesc pentru septembrie 2013 a fost realizată cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI

„Găina năsăudeană”, purtată cu fală la

Madrid

Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034-913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 de-punerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: [email protected]. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www. barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla•Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: [email protected]. Site: http://www.sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.Consulatul General al României la Bilbao•Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •E-mail: cgrumaniabilbao@ telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 de-punerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Ju-risdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana•Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secr [email protected] •(informatii consulare): info@consulatcastellon. e.telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primi-re acte) 12:00-13:00 (eliberare documente)Consulatul României la Zaragoza•C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spate-le clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: [email protected], Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni- vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)Consulatul României la Ciudad Real•Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura ( Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria•Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: [email protected]. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, ofi cierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), tele-fon: 0034-682733408. Consulatul onorifi c al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edifi cio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •E-mail: consuladomurcia@ xplorasolutions.com. Consulatul onorifi c al României la Pamplona•Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR:Dan Caragea (Portugalia)EDITORI:Andrei Bodea K. Varble (CA/USA)Dan Luca (Bruxelles)Irina G. Şova (CA/USA)Lucian Oprea (Colorado)Marian Petruţa (Illinois/USA)Puşa Roth (Bucureşti)Tudor Petrut (CA/USA)REDACTORI:Andra M. Gutierréz (Benidorm)Elisabeta Iosif (Bucureşti)Mircea Fluieraş (Malága)Oana Moşniagu (Madrid)Sebastian Rus (Boston/USA)Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

FONDATORI:Kasandra Kalmann-NăsăudeanFlorin Valentin BarbuDIRECTOR EXECUTIV:Michael Harrison Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL:Răzvan M. Ionescu (Spania)REDACTOR ŞEF:Kasandra Kalmann-NăsăudeanREDACTOR ŞEF ADJUNCT:Gabriela C. Sonnenberg (Spania)MANAGER PROIECT:Eduard Rudolf Roth (Baleares)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca)Vasile Mureşan (Illinois/USA)Zoe Stoleru (Valencia)Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona)SPECIALIŞTI:Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT:[email protected]@occidentul-romanesc.comwww.occidentul-romanesc.comTipărit la IMCODAVILA S.A.Depósito Legal: TO-607-2011ISSN 2069 – 8801

Adrese şi informaţii utile02REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A

SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Sâmbătă seară, 7 septembrie, a.c., s-a desfăşurat cel de al doi-lea atelier din cadrul proiectului „Folclor, tradiţii şi obiceiuri româneşti”, proiect prezentat de Asociaţia România şi fi nanţat de DPRRP. Atelierul „ Obiceiuri de nuntă” a fost organizat, coor-donat şi prezentat de Ica Tomi.La eveniment au participat ro-mâni rezidenţi în Torrejón de Ardóz, Móstoles, Arganda del Rey, Madrid şi Coslada, care au venit îmbrăcaţi în frumoa-se costume populare româneşti.Evenimentul a fost deschis de către Miguel Fonda Ştefănescu - preşedinte FEDROM Spania, care a subliniat din nou, impor-tanţa păstrării limbii române şi a tradiţiilor şi datinilor stră-moşeşti în comunităţile româ-neşti din străinătate, recitînd la fi nal o poezie. În prima parte a atelierului a fost prezentată desfăşurarea nunţii tradiţio-nale din zona Bistriţa-Năsăud, moment în care a intervenit prin intermediul internetului Ionela Iacob, etnolog, care a prezentat riturile de trecere. După această prezentare, s-a vizionat „Nunta năsăudeană”, o fi lmare trimisă de Alexandru Pugna şi realizată

Ediţia tipărită şi on-line pentru luna septembrie 2013 a publica-ţiei în limba română Occidentul Românesc a fost fi nalizată şi cu sprijinul companiei Jett Media Group din Statele Unite, Fundación „Mujeres E xitosas” – Spania şi S.C. Edstein S.R.L. Braşov.

de televiziunea română, produ-cător Elise Stan.În timpul evenimentului, Eugenia Mateescu, îmbră-cată într-un valoros costum popular din Oltenia, Mariana Mihăilă, Alexandru Fusea, Marin Mateescu, Emilia şi mulţi alţii, au împărtăşit din experien-ţa lor celor prezenţi, diverse mo-mente din obiceiurile şi tradiţiile de nuntă româneşti. Un moment deosebit care a încântat invita-ţii, a fost momentul „Jocului găinii cu strigături” realizat de Lucia Iacob. Găina prezentată a fost împodobită tradiţional, ca la Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar în rolul nănaşului a fost preşedintele FEDROM, Miguel Fonda Ştefănescu care, conform tradiţiei a plătit găina. Alături de invitaţi, au mai fost prezenţi echipa de voluntari din FEDROM, care a ajutat la buna desfăşurare a atelierului. Prin-tre aceştia: Iulia Giurumescu care a tradus invitaţilor spa-nioli toate aspectele eveni-mentului, Cecilia Limona, Ela Stîngă, Nina Vasile, Esteban Navarro, Marius Vili Sârbu - vicepreşedinte FEDROM, Raquel Viejobueno, poetă.Evenimentul s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, de prietenie şi încântare. Unii au fost impre-sionaţi de frumoasele noastre

tradiţii populare iar alţii şi-au amintit şi au retrăit cu emoţie şi dor, acele momente extra-ordinare trăite la nunta lor sau a rudelor şi prietenilor de acasă:Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, adu-când pe o tavă tradiţionala găină de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt daruri pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt oferite contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifi ce, numite „strigă-turi la găină”: „Faceţi-mi şi mie larg/ Să pot sări de pe prag,/ Să pot sări mintenaş/ Cu găina la nănaş./ Faceţi-mi cărare lată, /Că-s cu sumna sufulcată/ Şi cu găina-nstruţată,/ Cu găina ce’ciuclată,/ Nu să dă fără de plată...”

În România ultimilor opt ani, au domnit hoţia, minciuna, şpaga şi teroarea. În toate dome-niile. Grupuri de personaje afl a-te în diverse funcţii ale statului au reuşit să-şi construiască prin falsitate şi furt adevărate imperii fi nanciare. Ceea ce se întâmplă în „ţara de... poveste” este foarte limpede. Pentru toată lumea. Şi pentru părinţii copilului sfâşiat de câinii maidanezi şi pentru tinerii de modă nouă ce protes-tează în Bucureşti. Să nu ne mai prefacem că nu ştim, că nu ve-dem, că nu simţim. Tot poporul român a înţeles foarte clar fap-tul că tot ce mişcă-n România se învârte în jurul unui singur personaj care deţine puterea ab-solută în româneasca ţară... Un personaj pentru care nu există li-mite în niciun fel de situaţie. Un personaj pentru care nu există credinţă, nu există Dumnezeu, nu există legi, nu există onoare sau demnitate. Doar minciună, hoţie, putere şi bani. Să fi m rea-lişti şi conştienţi de toate acestea şi mai ales de faptul că anume personaje cocoţate în cele mai înalte funcţii ale magistraturii au decis în urmă cu un an, că votul democratic a 7,4 milioane de români pentru demiterea preşe-

dintelui „ţării de... poveste”, nu contează. Aceste personaje care ar fi trebuit să fi e alese dintre cei mai de seamă înţelepţi ai ţării, cu multă educaţie, profesiona-lism şi experienţă în domeniu, s-au dovedit a fi doar nişte poli-truci slugarnici, neprofesionişti, unii dintre ei cu trecut comunist şi infracţional care răspund doar la anumite comenzi. Nici celui care ştie doar să dea ordine, nici celor care-au ignorat România prin decizia lor, nu le pasă de ro-mâni ci doar de propriul lor in-teres. „Câştigătorul” referendu-mului din vara anului trecut s-a întors la palat împreună cu toate slugile sale iar românii sunt an-chetaţi şi astăzi pentru că au fost la vot. Despre ce vorbim? Toa-te eforturile de-a se instala real democraţia, libertatea, cinstea, binele şi valoarea în toate do-meniile din România s-au dis-trus prin metodele securiste-co-muniste ordonate de către acest personaj şi de către slugile care îi îndeplinesc poruncile fără să clintească. Proteste ca-n occident...

Ce văd astăzi în România nu poate decât să-mi producă o perpetuă stare de rău. Câte-va mii de oameni blochează centrul capitalei pentru ceva în care, cică, ar crede deşi multora dintre ei nu le este prea clar în ce anume. Cei mai mulţi dintre protestatarii acestor zile împo-triva proiectului de minerit de la Roşia Montană sunt tineri, socializează pe Facebook şi se infl amează uşor la orice ţine de ecologie, corporaţii asupritoare şi aparate de stat care îşi impun brutal politicile publice. Este o mulţime pestriţă, îmbrăcată cu gusturi şi obiceiuri care nu au nicio legătură cu masele. Pe mulţi dintre ei dacă îi iei la bani mărunţi despre Roşia Montană o vor lua pe arătură sau se vor bâlbâi, derapând în teorii comuniste, anti-capitaliste, conspiraţioniste sau în fi lozofi i socio-politice care au mai multă legătură cu cărţile pe care le-au

O Românie de... povestecitit, decât cu realitatea politică, economică şi cu cea de la Roşia Montană.

La protestele tinerilor de modă nouă se bea bere şi se cântă la tot felul de instrumente exotice. Se dansează. Se bate în asfalt cu petul de plastic, plin cu pietre ca să se facă zgomotul mai mare. Cică aşa au văzut ei că se protestează în occident... Da, adevărat, doar că în oc-cident oamenii au drepturi, au legi pe care le respectă, au infrastructură şi o viaţă socia-lă demnă. Ştiu când şi cum să protesteze şi pentru ce anume. Şi trăiesc în viitor. Din toate punctele de vedere şi pe toate planurile. La o distanţă de zeci şi zeci de ani faţă de aşa zişii protestatari din aceste zile de pe străzile Bucureştiului. Este trist că publicaţii care s-au hră-nit cu bani grei din publicita-tea de la Roşia Montană Gold Corporation, - atunci când criza din presă durea al dracului de rău -, acum nu dau importan-ţă subiectului iar jurnaliştii se transformă în activişti, umfl ând proporţiile mişcării anti-Roşia Montană, doar pentru că loveş-te în guvernul USL sau pentru că le serveşte convingerilor lor ecologiste.

Mă mir, ca mulţi alţii, de ce ies tocmai acum aceşti oa-meni în stradă împotriva unui proiect ce dăinuie de peste 13 ani şi nu au ieşit în stradă pen-tru a-l contesta în fi ecare an sau în cazuri mult mai concrete de abuzuri morale ale clasei poli-tice, de cazuri de corupţie sau de fraudă majore, dovedite de justiţie.

Ba chiar mă mir de ce nu iese nimeni în stradă când un copil din Bucureşti moare ucis de câinii maidanezi ce mişună peste tot în capitala europeană în timp ce Primăria Capitalei şi Parlamentul României au avut,

în ultimii opt ani, mai multă grijă de câini decât de oameni. Poate pentru că indignarea îm-potriva proiectului de minerit de la Roşia Montană a pornit de la diverse ong-uri care au pri-mit sponsorizări grase pentru a face tămbălău şi care au ştiut să vorbească pe limba acestor ti-neri, nu în lozinci politice şi în clişee tehnice. A înnebunit lupul

Ori de câte ori s-a vorbit pe un ton războinic despre câinii comunitari, am fost din-tre cei care susţineau că vina nu îi aparţine în exclusivitate animalului care devine uneori agresiv, ci omului. Am avut câini, îmi plac câinii şi consi-der că avem de învăţat unele lucruri de la aceste animale. Când însă un câine fără stăpân sfâşie un copil, aşa cum s-a întâmplat recent în Bucureşti, îngăduinţa faţă de haitele ce-şi fac veacul pe străzile oraşului sucombă. A căuta motivele şi împrejurările în care s-a pro-dus această dramă reprezintă un demers inutil. Acelor pă-rinţi nu le va reda copilul des-coperirea rădăcinilor agresive ale maidanezului, aşa că, nişte măsuri de prevenire a unei ast-fel de nenorociri i-ar fi putut scuti pe specialiştii lui peşte de corvoada dibuirii carenţe-lor temperamentale ale câine-lui ucigaş. Am umblat destul de mult prin străinătate, dar n-am văzut nicăieri un câine maidanez nici în buricul târgu-lui, nici la periferie. De haite, nici nu se pune problema... Carevasăzică, nu-i o minune, o chestiune imposibilă de-barasarea spaţiului public de maidanezii care devin, uneori, agresivi. Se invocă de multe ori argumentul suprem: nu sunt bani pentru amenajarea unor spaţii în care să fi e adu-naţi câinii vagabonzi. Ciudat.

Cuvânt înainte 03

O Românie de... povesteSEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE

201320132013

Kasandra Kalmann-Năsăudean- Redactor şef Occidentul Românesc

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Bine că sunt bani pentru tere-nuri de sport în pantă, pentru piscine închise înainte de inau-gurare, pentru despăgubiri du-bioase, aducătoare de paran-dărăt, pentru ajutoare oferite celor din Republica Moldova. Pentru că nu sunt bani pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari, mulţi copii, femei, adulţi, riscă zi de zi să ajungă la spital, iar dacă nu sunt foar-te norocoşi, la morgă. S-a adus în discuţie de nenumărate ori sterilizarea, o metodă care nu ar rezolva problema imediat, dar ar conduce către o îndrep-tare a situaţiei, în timp. N-am înţeles exact care-i şpilul cu crotalierea: ne încălzeşte cu ceva dacă îngrăşăm statisticile care vorbesc despre creşterea sau menţinerea numărului de câini fără stăpân? Nu. Realita-tea e mai importantă decât sta-tisticile sforăitoare, cu atât mai mult, cu cât realitatea aceasta îşi poate înfi ge colţii în fi ecare dintre noi. Mânia oamenilor în faţa unei nenorociri precum cea despre care vorbeam se în-dreaptă spre câinele vagabond, fi e el agresiv ori ba. În fond, nu ai de unde să ştii dacă du-lăul care vine în fugă spre tine vrea să se joace sau să te ata-ce. În mod normal, principalii vinovaţi pentru aceste situaţii sunt cei care nu fac nimic, de ani buni, pentru rezolvarea si-tuaţiei. Desigur, câinele e şi el vinovat pentru situaţiile însân-gerate, însă e un animal, fără judecată. A preveni manifestă-rile agresive ale câinelui stă în puterea omului, care, înzestrat fi ind cu judecată, poate găsi soluţii. Totul e să se dorească aşa ceva. Într-o ţară normală, civilizată, primarul în a cărui sector s-ar fi întâmplat ceea ce se întâmplă în România cu maidanezii ar fi răspuns pe-nal pentru moartea unui copil

atacat de câini fără stăpân, legea obligându-i pe toţi cei răspunzători să plătească mi-lioane de euro pentru o astfel de tragedie. Dar nu în ţara de... poveste unde există legi dar nu se respectă în niciun fel de situaţie.

Tărăboiul acesta al milei care e prezent acum în toa-tă mass-media românească e absurd. Problema a încetat de mult să mai fi e una de opţiune afectivă, de împărţire a oame-nilor în cruzi şi miloşi - e o problemă pur şi simplu tehni-că, socială. În acţiunea socială, conceptul de milă e inoperant: aici au sens doar priorităţile, abordate în ordine. Întrucât ad-ministraţiile locale anterioare şi-au dovedit indolenţa şi ne-putinţa şi în acest domeniu, nu-mărul câinilor fără stăpân din Bucureşti a depăşit 100.000 şi creşte cu 15% pe an. Situaţia e la fel de gravă şi în alte oraşe ale ţării. Anual, zeci de mii de oameni, între care mulţi copii, sunt muşcaţi de aceste patrupe-de. Nu mai poţi ieşi noaptea pe stradă, ba nici chiar ziua, prin locuri mai neumblate, fără un par în mână. Măsuri ca pune-rea câinilor în ţarcuri sau cas-trarea lor ar fi fost sufi ciente dacă se aplicau cu opt-zece ani în urmă. Acum e prea târziu: numărul imens deja existent, rata teribilă de înmulţire, capa-cităţile limitate de hrănire sau „procesare” a lor fac inevita-bilă eliminarea fi zică a acestor animale. Şi ca să umpli ţara cu târle de câini, animale complet neproductive, cărora le dai de mâncare în condiţiile în care statul n-are bani să hrănească bolnavii din spitale, înseamnă să transformi mila în crimă. În consecinţă, lucrurile sunt cât se poate de clare: avem de ales în-tre oameni şi câini. Restul e... de poveste.

Unul dintre drepturile pe care le are un român care munceşte legal în străinătate este acela de a-şi creşte pensia cu ajutorul cotizaţiei plătite pe parcursul perioadei petrecute în afara ţării. Lucrătorii români care muncesc într-un stat al Uni-unii Europene (UE) sau într-o regiune din Spaţiul Economic European (SEE) trebuie să ştie că, începând cu 1 ianuarie 2007, ţara noastră este obligată să apli-ce prevederile regulamentelor comunitare în domeniul securi-tăţii sociale.

Reprezentanţii Ministeru-lui Muncii susţin că persoanele care au desfăşurat activităţi pro-fesionale în România şi în alte ţări membre pot solicita acor-darea dreptului la pensie atât potrivit legislaţiei în vigoare la noi, cât şi conform legislaţiei din cealaltă ţară implicată.

Până la 30 aprilie 2010, în relaţiile dintre ţările mem-bre s-au aplicat prevederi-le Regulamentelor (CEE) nr.1.408/71 şi 574/72. Cele două acte normative au fost înlocuite începând cu 1 mai 2010, de Regula-mentele (CE) nr. 883/2004 şi 987/2009. În relaţia cu statele din SEE şi cu Elve-ţia se aplică tot dispoziţii-

le Regulamentelor (CEE) nr.1.408/71 şi 574/72.Primează legislaţia naţională în materie

Legislaţia în vigoare la noi prevede că stagiul de cotizare pentru obţinerea drepturilor de pensie, în cazul lucrătorilor mi-granţi, se calculează prin însu-marea perioadelor de asigurare realizate în România cu cele de asigurare cumulate în alte state membre în care persoana re-spectivă a muncit.

Aceste perioade de cotizare trebuie confi rmate de instituţiile competente ale ţărilor în care salariatul a fost încadrat cu un contract de muncă. Drepturile la pensia comunitară sunt calcu-late proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fi ecare stat membru implicat, cu res-pectarea principiului pro rata temporis.

În cazul persoanelor sta-bilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a pensiei se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul unde are reşedinţa permanentă. De aici se vor face toate demer-surile către autorităţile compe-tente din România sau din alte regiuni din spaţiul comunitar pentru obţinerea tuturor infor-maţiilor.

Perioada muncită legal în străinătate ajută la pensie

Topul celor mai competitive ţări din lume

În România, de la 1 august 2013 medierea

este obligatorie

Unul dintre drepturile le Regulamentelor (CEE)

De interes04Perioada muncită legal în


Nu este necesară deplasa-rea solicitantului pentru strân-gerea datelor. Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturi-lor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activita-te din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii an-gajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).

Dovada vechimii în mun-că realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evi-denţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, se face cu ajutorul carnetului de asigurări sociale, carnetului de muncă, sau cu alte acte prevăzu-te de lege.

Potrivit prevederilor lega-le în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este ne-cesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinători de fonduri arhivisti-ce, în vederea obţinerii lor.

După ce instituţiile com-petente ale statelor membre implicate îşi comunică, prin intermediul formularelor stan-dard de legătură, toate infor-maţiile necesare, acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea ce-rerii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoa-nei interesate şi/sau celeilalte/celorlalte instituţii competente.

Nu este necesar ca solici-tantul să îndeplinească simultan condiţiile necesare deschiderii drepturilor de pensie în toate statele membre implicate, drep-turile de pensie fi ind acordate cu respectarea prevederilor legisla-ţiilor naţionale în materie.

Şedinţele de informare asupra avantajelor medierii sunt obligatorii, de la 1 august 2013, înainte de tranşarea unei dispute în instanţă, în cauzele care privesc litigiile de muncă, divorţurile, partajul de bunuri comune, malpraxisul, dreptu-rile consumatorilor şi unele ac-ţiuni penale. Începând cu 1 au-gust 2013, o parte din acţiunile civile şi penale vor fi respinse de către instanţele de judecată dacă părţile nu vor trece, îna-inte de începerea procesului, printr-o şedinţă obligatorie de informare asupra avantajelor medierii.

Potrivit articolului 2 ali-neatul 1 indice 2 al Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de me-diator, cu modifi cările şi com-pletările ulterioare, „instanţa va respinge cererea de che-mare în judecată ca inadmi-sibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop”, pentru unele liti-gii.

Totodată, conform Ordo-nanţei de Urgenţă nr. 4/2013, aceste prevederi se aplică nu-mai proceselor începute după data de 1 august 2013.

Şedinţa de informare în care mediatorul le explică păr-ţilor avantajele medierii este gratuită, însă procedura de me-diere este taxată de către medi-atori. Tarifele practicate diferă în funcţie de natura şi comple-xitatea litigiului. Procedura de informare privind medierea nu poate depăşi 15 zile.

Dovada participării la şedinţa de informare se face printr-un certifi cat eliberat de mediator, în timp ce, dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de in-formare, nu răspunde invitaţiei sau nu se prezintă la dată fi xa-tă pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-ver-bal, care va fi depus la dosa-

rul instanţei.”Dacă în urma şedinţei de informare părţile sunt de acord să soluţioneze litigiul prin mediere, se va în-cheia un contract de mediere şi se va stabili o dată la care va avea loc şedinţa de mediere. În unele cazuri, pentru soluţiona-rea litigiului, pot avea loc mai multe şedinţe, discuţiile medi-atorului putându-se desfăşura şi cu fi ecare parte în sesiuni separate. Dacă părţile se înţe-leg asupre rezolvării litigiului, se încheie un acord de medie-re, care va fi înaintat instanţei de judecată, pentru încuviin-ţare. Instanţa de judecată va pronunţa o hotărâre judecăto-rească, numită «de expedient», care va consfi nţi înţelegerea părţilor concretizată în acordul de mediere”, explică avocatul Roxana Horga, mediator auto-rizat.

Potrivit mediatorului Gabriela Gyongy Mihuţ, pur-tătorul de cuvânt al Consiliului de Mediere, medierea poate dura între două şi şase săptă-mâni, în funcţie de complexi-tatea cauzei şi de sediul părţi-lor. Ea mai arată că la această perioadă se adaugă între trei zile şi două săptămâni, pentru validarea hotărârii.

Potrivit articolului 60 in-dice 1 din Legea 192/2006, cu modifi cările şi completările ulterioare, părţile sau partea interesată trebuie să facă do-vada că au participat la şedin-ţa de informare cu privire la avantajele medierii, în cazul mai multor tipuri de litigii: în domeniul protecţiei consuma-torilor; în materia dreptului familiei, în domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care pri-vesc raporturile de vecinătate; în cazurile de malpraxis, în litigiile de muncă, în litigii-

Raportul Competitivităţii Globale 2013-2014, prezentat de Forumul Economic Mondial (WEF), aduce o veste bună pentru România. Ţara noastră a reuşit să urce două poziţii comparativ cu anul trecut, ocu-pând locul 76. Potrivit informa-ţiilor date publicităţii de WEF, România a obţinut, pe o scară de la unu la şapte, un scor gene-ral de 4,13 puncte (în creştere faţă de 4,07 puncte anul trecut).

Topul celor mai competi-tive state din lume este condus de Elveţia, care de cinci ani îşi păstrează poziţia de lider, în raportul actual având un scor de 5,67 puncte. Locul secund a revenit Singapore (5,61 punc-te), iar poziţia a treia este ocu-pată de Finlanda (5,54 puncte). Pe locul patru este Germania (5,51 puncte), iar pe cinci SUA

le civile a căror valoare este sub 50.000 de lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de des-chidere a procedurii de insol-venţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la alte proceduri pre-văzute de lege.

De asemenea, în materie penală, procedura de infor-mare este obligatorie în cazul „infracţiunilor pentru care re-tragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătu-ră răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identifi cat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făp-tuitorul”. Printre infracţiunile care pot ajunge la mediere se numără, astfel, lovirea, ame-ninţarea, dar şi violul.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului de Mediere consi-deră că, după 1 august 2013, „apetitul” pentru mediere va fi în creştere. „Noua creşte-re substanţială a taxelor de timbru, precum şi termenele îndelungate în instanţe fac ca apetitul justiţiabililor pen-tru mediere să crească (...) În plus, clienţii care participă la mediere economisesc până la 90-95% din costurile unui pro-ces”, a arătat Gabriela Gyongy Mihuţ.

(5,48). Clasamentul continuă cu Suedia-locul 6 (5,48 punc-te), Hong-Kong-locul 7 (5,47 puncte), Olanda-locul 8 (5,42 puncte), Japonia-locul 9 (5,40 puncte) şi Marea Britanie- lo-cul 10 (5,37 puncte).

Aşa cum am mai spus România se afl ă în cea de a doua jumătate a clasamen-tului. Ţara noastră a fost depăşită de state precum Polonia (locul 42), Cehia (46), Ungaria (63) şi Croaţia (75). În schimb, a devan-sat Slovacia (78), Republica Moldova (89) şi Grecia (91).

Analiştii WEF notează faptul că Indonezia a înregis-trat una din cele mai mari creş-teri în acest an urcând 12 pozi-ţii până pe locul 38. În schimb, unele din statele din Orientul Mijlociu au înregistrat cele

mai mari scăderi, de exemplu Egiptul a pierdut 11 locuri până pe poziţia 118 în timp ce Iranul a pierdut 16 locuri până la poziţia 82. Raportul a fost realizat pe baza intervievării a 15.000 de directori de compa-nii din 144 de ţări.

Analiştii susţin că din acest raport se desprind trei mesaje cheie. Primul este ace-la că stimularea inovaţiei duce la creşterea competitivităţii şi la creşterea economică şi asta o demostrază cele 5 state din top: Elveţia, Singapore, Germania, Finlanda şi SUA. Al doilea mesaj: De aseme-nea, s-a constatat o îndepărta-re de politicile de tip „pompi-er” practicate în primii ani de criză, ceea ce a dus la evitarea multor situaţii de risc care ar fi putut apărea în ultimul an. Multe state europene şi-au restructurat semnifi cativ eco-nomiile, ceea ce a fost esen-

ţial. “Desigur că mai sunt restructurări de făcut şi nu doar în Europa pentru a men-ţine ritmul de creştere”, spun analiştii. Un al treilea mesaj pe care specialiştii îl trans-mit este acela că ţările trebuie să se axeze pe cooperarea la nivel de lideri în fi ecare soci-etate: guverne, mediu de afa-ceri şi societate civilă.”Doar lucrând împreună ca o echipă putem aduce economia mon-dială înapoi pe linia de pluti-re”, concluzionează Jennifer Blanke, economist-şef în cadrul Forumul Economic Mondial.***Materiale realizate de Raluca Teodorescu – Analist Economico-FinanciarSursa: The World Economic Forum, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Business Media

mai frecvente care îi preocupă pe părinţii copiilor şi care, într-adevăr, are infl uenţă pe termen lung asupra parcursului şcolar al copilului, este interesul pentru lectură. Un astfel de interes poa-te fi cultivat prin acţiuni susţinu-te, încă de la vârste fragede ale copilului, când părintele îi poate citi cu voce tare. Cu cât vei fi mai entuziasmat când vei citi, cu atât copilul va fi mai încântat.

Cel mai important este să ţi seama de ritmul copilului şi să te asiguri că se distrează. Atunci când citeşti: urmăreşte cu degetul pe carte pe măsură ce citeşti; foloseşte voci speci-al şi diferite pentru personaje, precum şi interjecţii, citeşte cu intonaţie. Aceasta îl va ajuta pe copil să devină mai interesat de poveste; opreşte-te şi uitaţi-vă la ilustraţii. Faceţi legătura dintre ilustraţii şi ceea ce citeşti. Cere-i copilului să povestească ce se întâmplă în ilustraţii; invită-l pe copil să ţi se alăture când se re-petă o anumită frază în poveste; fă legătura între evenimentele din poveste şi evenimente simi-lar din viaţa lui; dacă copilul te întreabă ceva, opreşte-te şi răs-punde-i la întrebare. Povestea ar putea fi pentru copil un context să îşi exprime gândurile şi să îşi rezolve propriile sale probleme; continuă să-i citeşti copilului şi după ce el învaţă să citească. În felul acesta copilul poate asculta şi înţelege povestiri mai difi cile decât cele permise de capacita-

un obiect. Furtul este un com-portament des întâlnit în rândul copiilor, în special în rândul copiilor mici care manifestă un ”sentiment” al proprietăţii extrem de fragil. Abia în peri-oada 5-7 ani, copiii pot înţelege faptul că furtul este un compor-tament negativ. Odată ce co-pilul înţelege că furtul încălcă drepturile cuiva şi că pot exsita consecinţe serioase, abia atunci el poate percepe acest compor-tament într-un mod diferit. Un lucru este sigur: copiii de toate vârstele trebuie să înţeleagă că luarea unui obiect fără a cere permisiunea reprezintă un lucru rău şi că pot exista consecinţe grave ale acestui fapt.

Patru paşi pentru stopa-rea acestui comportament

Aceleaşi reguli de bază se aplică pentru furt, indiferent dacă copilul dumneavoastră este mic sau mare. Aceşti patru paşi vă vor ajuta să modifi caţi acest comportament.

Pasul 1. În mod calm con-fruntăm şi evaluăm intenţia copilului

Primul pas presupune crearea cadrului în care com-portamentul a apărut: Ce s-a

Nu este sufi cient ca un părinte să îşi trimită cu conşti-inciozitate copilul la şcoală în fi ecare zi pentru ca aceasta să aibă succes. Implicarea părin-ţilor în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnifi cativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în gene-ral. Conform cercetărilor, copiii unor părinţi implicaţi: absen-tează mai rar; se comportă mai bine; au performanţe şcolare mai bune; acced la nivele mai înalte de educaţie.

Cercetările arată că un me-diu familial care încurajează învăţarea este mai important decât venitul părinţilor, nivelul educaţional sau background-ul cultural. Implicându-se activ în educaţia copiilor lor, părinţii le transmit acestora un mesaj im-portant: că sunt interesaţi de ac-tivităţile copiilor, iar şcoala este importantă.

Există câteva modalităţi concrete prin care părinţii se pot implica în educaţia copiilor lor.

Acasă: citiţi copilului dumneavoastră, discutaţi cu

copilul cărţile şi poveştile pe care i le citiţi, ajutaţi-l pe copil să îşi organizeze timpul, limitaţi privitul la televizor în serile din cursul săptămânii, discutaţi în fi ecare zi cu copilul despre ceea ce s-a întâmplat la şcoală, veri-fi caţi-i temele de casă în fi ecare seară.

La şcoală: Întâlniţi-vă cu învăţătoarea pentru a discuta despre cum şi când este nevoie de ajutorul dumneavoastră, în funcţie şi de interesele pe care le aveţi. Oferiţi-vă voluntar. Părin-ţii pot: să ajute în sala de curs, să desfăşoare activităţi individuale cu copiii (de exemplu, să citeas-că), să ajute copiii cu nevoi edu-caţionale speciale, să ajute des-făşurarea activităţilor în diferite laboratoare (informatică, ştiinţe, ateliere de teatru sau alte arte), să însoţească elevii în excursii, să antreneze echipele de sport ale şcolii, să vorbească elevilor despre cariera lor sau despre ex-perienţele profesionale, să ajute la scrierea unor articole despre şcoală.

Toate aceste activităţi re-prezintă o oportunitate pentru părinţi de a interacţiona cu personalul şcolii şi cu ceilalţi părinţi. Astfel ei pot afl a infor-maţii despre activităţile zilnice şi despre climatul şcolii, ceea ce îi ajută să înţeleagă cum este şcoala unde învaţă copilul lor. În ceea ce priveşte propriul copil, părintele poate astfel să îl aju-te în activităţile şcolare, dar, în acelaşi timp, creează un context adecvat pentru discutarea unor probleme delicate şi serveşte ca model de comportament res-ponsabil.

Una dintre problemele cele

Modul în care părinţii reac-ţionează după ce copilul a furat un obiect, poate să fi e distructiv (în mod paradoxal chiar să în-curajeze comportamentul) sau poate să fi e productiv, în sensul că ajută copilul să facă diferenţa dintre bine şi rău. Copiii trebuie să înţeleagă nu numai care sunt aşteptările adultului în ceea ce priveşte onestitatea, ci şi de ce este aceasta importantă.

”Am găsit un joc video în dulapul fi ului meu de 12 ani şi ştiu că nu este al lui. Sunt abso-lut sigură că l-a furat din maga-zin atunci când a fost la cumpă-rături împreună cu bunicii. Are tot ce-şi doreşte, nu pot înţelege de ce fură. Nu-mi vine să cred că am crescut un cleptoman. Nu ştiu ce să fac...”

Comportamentul capabil să zdruncine chiar şi pe cei mai calmi părinţi este descoperirea faptului că propriul copil a furat

mai frecvente care îi preocupă

Implicarea părinţilor Succesul şcolar al copiilor

un obiect. Furtul este un com-Modul în care părinţii reac-

Copilul meu a furat: cum reacţionez?

tea lui de a citi.Odată ce copilul învaţă să

citească el-însuşi, pune-l să îţi citească cu voce tare. Aceasta va întări încrederea lui în abilitatea sa de a citi, şi, în general, de a dobândi noi abilităţi. Dacă copi-lul îţi cere ajutor la citirea unui cuvânt, răspunde-i imediat, ast-fel încât să nu piardă sensul po-veştii. Nu îl forţa să repete şi el cuvântul respectiv, dar lasă-l să o facă dacă acest lucru vine din propria iniţiativă. Dacă copilul înlocuieşte un cuvânt cu un al-tul, nu îl corecta dacă sensul este acelaşi. Dacă înlocuirea schim-bă sensul (de exemplu, înlocu-ieşte ”lac” cu ”loc”), roagă-l să citească propoziţia de la început pentru că nu eşti sigur ca ai înţe-les bine. Fii atent la semnele de oboseală ale copilului şi opreşte activitatea la cel mai mic semn de oboseală sau frustrare. Dar cel mai important este să îl lauzi cât mai mult pe copil. Astfel, nu numai că el va învăţa să citeas-că, dar o va face cu plăcere şi va fi motivat să citească din ce în ce mai mult.

În concluzie, există câteva sfaturi concrete pe care părinte-le este bine să le aibă în minte:

• stabileşte-ţi în fi ecare zi o perioadă de timp când citeşti cu copilul tău;

• cei mai mulţi copii pre-feră să li se citească seara, la culcare;

• lasă cărţi în camera co-pilului pentru ca el să le poată

întâmplat? Unde şi când s-a în-tâmplat? Cu cine era copilul în acel moment? Ce l-a determinat să fure? Din păcate întrebarea directă ”De ce ai furat, mă? De ce?” nu prea este de mare folos. Cea mai bună abordare este ca părintele să relateze cum a des-coperit obiectul respectiv şi să descrie ce simte în legătură cu asta. Iată un exemplu: ”Mihai, am fost foarte tristă şi furioasă în momentul în care am găsit în dulapul tău un joc video care nu-ţi aparţine. Cum a ajuns acolo?”. Dacă nu primiţi un răspuns, veţi întreba: ”L-ai luat tu?”

Două lucruri sunt impor-tante de reţinut. În primul rând, nu reacţiona exagerat. Cu si-guranţă veţi fi furios şi frustrat, însă trebuie să rămâneţi calm/ă. În al doilea rând, nu eticheta co-pilul – hoţ, furăcios, pungaş etc. şi nu-l acuzaţi de furt. Acuzaţiile rareori rezolvă ceva şi, mai mult decât atât, copilul este ”încura-jat” să mintă pentru a evita pe-deapsa. Acceptaţi că aveţi o pro-blemă şi încercaţi să o rezolvaţi împreună.

Pasul 2. Specifi caţi de ce furtul este un comportament greşit

Exprimaţi-vă aşteptările în legătură cu onestitatea. Copilul trebuie să înţeleagă motivele pentru care furtul este un com-portament greşit şi în ce mod

răsfoi şi singur;• creează-i un fel de colţ de

lectură, cu un raft de cărţi şi un fotoliu confortabil;

• citeşte-i cărţi care să îi facă plăcere, ori de câte ori o cere, chiar dacă ajunge să le în-veţe pe de rost;

• îl poţi lăsa apoi pe copil

că continue propoziţiile sau să recitaţi pe rând din carte.

Majoritatea copiilor în-vaţă să citească la şcoală, pe la 6-7 ani. O modalitate de învăţare pune accent pe re-cunoaşterea cuvântului şi a sensului lui în funcţie de con-textul în care este folosit. O altă modalitate este învăţarea şi decodarea sunetelor repre-

zentate de litere, focusându-se pe legătura dintre cuvântul scris şi pronunţat. Majoritatea învăţătorilor folosesc o com-binaţie a acestor metode, dar e bine ca părintele să fi e con-ştient de ele.

A-l forţa pe copil să în-veţe să citească mai devreme poate reprezenta ulterior un obstacol care stă în calea in-teresului său de a citi întrucât este frustrant pentru copil. Or, copiii cărora le place să înve-ţe, au cele mai mari şanse de

succes în şcoală. Iar interesul pentru lectură nu trebuie for-ţat, ci trebuie sprijinit cu răb-dare, în timp, cu atât mai mult cu cât cititul este o abilitate esenţială pentru întreg proce-sul de învăţare. De aceea, plă-cerea de a citi se construieşte împreună, de către părinte cu copilul său, prin joc şi alte ac-tivităţi distractive.

faptului că propriul copil a furat

Prof. Irina Georgescu Şova- Hayward/California

Părinţi şi copii06copilul cărţile şi poveştile pe


că continue propoziţiile sau să succes în şcoală. Iar interesul

încalcă valoriile morale ale fa-miliei. Fiţi scurt/ă şi prezentaţi numai argumentele pentru care acest comportament este greşit: ”Să iei un lucru care nu-ţi apar-ţine este o faptă greşită. Noi nu luăm lucrurile care nu sunt ale noastre. Trebuie să avem încre-dere unii în alţii. Mă aştept ca tu să ceri permisiunea ori de câte ori doreşti să împrumuţi ceva ce nu-ţi aparţine”.

Reţineţi, copii mici cu greu fac diferenţa între a lua şi a împrumuta, de aceea poate e nevoie să le explicaţi aceste concepte înainte. Dacă copilul dumneavoastră este mai mare, puteţi discuta cu acesta posibi-lele consecinţe ce pot decurge în urma unui astfel de comporta-ment greşit, cum ar fi pierderea prietenilor, reputaţie nedorită, pierderea încrederii acordate de cei din jur, posibile probleme cu legea etc. Informaţi copilul că anumite persoane pot manifes-ta o lipsă totală de toleranţă în astfel de situaţii şi că pot chema poliţia chiar dacă returnează obiectul luat.

O singură discuţie pe această temă nu este de ajuns pentru a produce o schimbare comportamentală pe termen lung. Planifi caţi discuţii pe tema onestităţii şi pentru săptămânile următoare, astfel încât copilul să înţeleagă bine care sunt aşteptă-rile dumneavoastră dar mai ales

să asimileze această virtute în comportamentul său de zi cu zi.

Pasul 3. Refl ectarea asu-pra impactului

În general, copiii nu se gândesc la efectele produse de acest comportament asupra celorlalte persoane, de aceea este importantă experimentarea perspectivei celuilat, să reali-zeze cât de supărător este să-ţi fi e luat un lucru care este al tău. Dacă copilul dumneavoastră este mic puteţi face lucru prin jocul de rol utilizând jucăria lui preferată. După ce ”aţi luat” ju-căria, întrebaţi, ”Cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar fura jucăria? Ar fi corect?”. În situaţia în care copilul este mai mare, puteţi întreba: ”Imaginează-ţi că eşti Ionuţ şi tocmai ai constatat că banii din buzunarul hăinuţei au dispărut. Cum te-ai simţi? Ce ai vrea să-i spui persoanei care ţi i-a luat?”

Pasul 4. Restituirea obiectului – ”îndreptarea fap-tei”

Copilul trebuie să înţeleagă de ce furtul este un comporta-ment greşit şi ce trebuie făcut pentru a ”îndrepta” un astfel de comportament. Cea mai bună consecinţă (”pedeapsă”) este să-i cerem copilului să restituie obiectul luat şi să-şi ceară scuze. Funcţionează şi mai bine dacă îl însoţiţi. Dacă copilul a luat un obiect din magazin, informaţi

proprietarii despre cele întâm-plate şi despre ceea ce urmează să faceţi, astfel vă asiguraţi că restituirea va decurge conform planului. În cazul în care obiec-tul este stricat şi nu mai poate fi returnat, copilul va plăti costul acelui obiect. Într-o primă etapă s-ar putea să fi ţi nevoit/ă, să plă-tiţi dumneavoastră costul acelui obiect, dar, ulterior, copilul va fi făcut responsabil pentru achita-rea datoriei din banii lui de bu-zunar sau prin îndeplinirea unor sarcini suplimentare în casă.

ATENŢIE: Informaţi-vă înainte de a acţiona dacă politica magazinului prevede intervenţia poliţiei pentru orice caz de furt. Apoi acţionaţi în conformitate cu cea mai bună soluţie desco-perită de dumneavoastră în acel moment.

Spania08 SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Spania a fost vizitată în perioa-da ianuarie-iulie a acestui an de 34 milioane de turişti străini, cu 3,9% mai mulţi decât în peri-oada similară a anului trecut şi totodată un nou maxim istoric, arată cifrele publicate joi de Ministerul spaniol al Industriei, Energiei şi Turismului, trans-mite EFE.Cifra înregistrată în primele şapte luni ale acestui an este cu 400.000 de turişti mai mare decât precedentul record, înre-gistrat în primele şapte luni din 2008, când 33,6 milioane de turişti străini au vizitat Spania.În ceea ce priveşte doar luna iu-lie 2013, un număr de 7,8 mili-

Una dintre atracţiile turistice de top din Barcelona, Parcul Guell, unde pot fi admirate mai multe dintre lucrările ar-hitectului de geniu Antonio Gaudi, va putea fi vizitată din luna octombrie a acestui an în schimbul unei taxe de intrare de 8 euro.În ultimul secol, intrarea a fost liberă în faimosul parc din Barcelona, dar acest lucru se va schimba de la 1 Octombrie, scrie Daily Mail. Decizia au-torităţilor spaniole vine ca o măsură de a proteja atracţiile parcului de actele de vanda-

Activitatea industriei spani-ole a crescut în august pentru prima dată în ultimii doi ani, în timp ce producţia uzinelor italiene a accelerat la cel mai rapid ritm din ultimele 28 de luni, semn că două dintre ţările europene cel mai dur lovite de criză îşi revin şi întăresc econo-mia zonei euro, principala piaţă pentru exporturile României. Creşterea producţiei indus-triei italiene a accelerat pro-pulsată de creşterea comen-zilor noi pe fondul majorării substanţiale a exporturilor, se arată într-o analiză a fi rmei britanice de cercetare Markit Economics, scrie Bloomberg. În Spania, îmbunătăţirea ac-tivităţii industriei întăreşte ideea promovată de premierul Mariano Rajoy că exporturi-le vor ajuta economia să iasă anul acesta din recesiune. „Privind înainte, speranţa pentru producătorii industriali este ca actuala îmbunătăţire a încrederii în majoritatea ţări-lor din zona euro să încurajeze afacerile să investească mai mult şi consumatorii să chel-tuiească mai mult, în special pe bunuri destinate unei folo-sinţe îndelungate“, consideră Howard Archer, economist-şef specializat pe Europa la IHS Global Insight.La nivelul zonei euro, indicato-rii Markit arată o producţie in-dustrială mai mare decât s-a an-ticipat. Semnalele încurajatoare au început să se înmulţească de

Spania a fost vizitată în perioa-

Barcelona: Din octombrie Parcul Guell va putea fi vizitat în

schimbul unei taxe de intrare

Industriile Spaniei şi Italiei îşi revin datorită

exporturilor

Spania: Număr record de 34 milioane turişti străini în

primele şapte luni

Posibile semne de stabilizare în Spania:

Şomajul scade uşor pentru a şasea lună consecutiv

oane de turişti străini au vizitat Spania, în creştere cu 321.000 de persoane sau 2,9% compa-rativ cu luna iulie 2012.Cele mai mari creşteri procen-tuale s-au înregistrat în cazul turiştilor proveniţi din ţările nordice (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia) precum şi din Marea Britanie şi Rusia, în timp ce în termeni ab-soluţi cei mai numeroşi turişti străini în Spania au fost brita-nici, germanii şi francezii.Catalonia (nord-estul Spaniei) a fost principala destinaţie tu-ristică spaniolă în luna iulie, cu 8,8 milioane turişti străini, urmată de insulele Baleare, cu

lism care au afectat multe din exponate de-a lungul anilor. De asemenea, pe lângă taxa de 8 euro, numărul de turişti care vor putea vizita în fi ecare zi parcul va fi limitat la 800. Ast-fel se doreşte să fi e prezervată una dintre atracţiile turistice incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Decizia autorită-ţilor spaniole a iscat discuţii pro şi contra introducerii taxei. Cei care nu sunt de acord cu această măsură spun că Parcul Guell aparţine municipalităţii şi că, spre deosebire de cate-drale şi de muzee ar trebui să

6,2 milioane turişti, insulele Canare, cu 5,8 milioane turişti, şi regiunea Andaluzia cu 4,4 milioane turişti străini.Turismul este un sector cheie al economiei spaniole, fi ind responsabil pentru aproximativ 11% din Produsul Intern Brut. Creşterea numărului de turişti, care a venit într-o perioadă în care pieţele rivale Egipt şi Turcia au fost afectate de ten-siuni politice, este o veste bună pentru Spania, ţară a cărei eco-nomie s-a contractat timp de doi ani consecutivi, iar datele ofi ciale arată că rata şomajului a atins nivelul de 26,26% în al doilea trimestru.

lase accesul liber. Bineînţeles, reprezentanţii agenţiilor de turism salută această iniţiati-vă. „Sincer, turismul este cam singura industrie care mai funcţionează la acest moment în Spania, aşa că nu este de mirare că autorităţile încearcă să scoată pe orice cale bani de la turişti“, a declarat spaniolul Xavier F ernandez, consultant în turism. Indiferent de contro-versele din jurul acestei hotă-râri, autorităţile spaniole sunt convinse că taxa nu va scădea interesul turiştilor dornici să viziteze Parcul Guell.

Numărul şomerilor înregistraţi din Spania a scăzut în luna au-gust cu 31 de persoane faţă de luna anterioară, astfel că cifre-le se menţin la un nivel stabil - 4.698.783 de şomeri, potri-vit datelor furnizate marţi de Ministerul spaniol al Muncii şi Asigurărilor Sociale.Autorităţile spaniole privesc cu optimism aceste noi date lunare ale şomajului, întru-cât este primul an - din anul 2000 -, în care în luna august scade numărul şomerilor.Luna august 2013 este a şa-sea luna consecutivă în care numărul şomerilor înregistraţi în Spania a înregistrat scăderi. În iulie, rata şomajului a scă-zut cu 1,4%, în special datorită sezonului turistic solid, care a stimulat angajările sezoniere.Datele lunii iulie veneau după publicarea unui stu-diu al Institutului spaniol de Statistică - INE - care anun-ţă că rata şomajului era de 26,3% în trimestrul doi din 2013, numărul total al per-soanelor fără un loc de muncă ajungând la 6 milioane.

când economia uniunii mone-tare a revenit pe creştere, în al doilea trimestru, după cea mai lungă recesiune din istorie. În-crederea în economie a urcat în august la maximul ultimilor doi ani. Indicele Europe 600 al acţiunilor companiilor europe-ne a câştigat 5% în valoare în ultimele două luni, iar euro s-a apreciat cu 1,8% în raport cu dolarul.„Încurajator este mai ales fap-tul că revenirea este la scară largă, indicele PMI (al optimis-mului directorilor de achiziţii – n.r.) crescând în toate statele cu excepţia Franţei“, notează

Chris Williamson, economist-şef al Markit. El a subliniat că în Germania, Olanda, Austria, Spania şi Italia producţia in-dustrială creşte cu cel mai rapid ritm din ultimii cel puţin doi ani, în timp ce în Grecia scăde-rea a încetinit substanţial.Optimismul este întărit, printre altele, de rezultatele Mercedes-Benz, care ocupă locul trei în topul mondial al producătorilor de autovehicule de lux. Acesta a produs în prima jumătate a anului mai multe maşini ca ni-ciodată pentru a acoperi cererea pentru noile modele compact şi de SUV-uri.

România 09SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Elevii se întorc la şcoală pe data de 16 septembrie. Anul şcolar 2013-2014 va avea 36 de săptămâni de cursuri şi se va încheia pe data de 20 iunie 2014. Vacanţa de iarnă nu mai este vacanţă intersemestrială, astfel că semestrul I va conti-nua până pe data de 1 februa-rie 2014, potrivit Ministerului Educaţiei.CALENDAR ŞCOLAR 2013-2014:Semestrul I• Cursuri – luni, 16 septembrie 2013 – vineri, 20 decembrie 2013 (În perioada 2 - 10 no-iembrie 2013, clasele din învă-

Câteva sute de persoane, în majoritate tineri, s-au adunat şi miercuri seară, pentru a patra zi consecutiv, în Capitală, la fântâna de la Universitate, pen-tru a protesta faţă de proiectul minier de la Roşia Montană.Protestatarii, care au ocupat trotuarul de la fântână şi sunt încadraţi de jandarmi, scandea-ză, fl uieră şi agită steaguri şi cartoane cu mesaje de protest.O parte a lor fac zgomot cu pet-uri în care au băgat pietri-cele, bat din palme şi la tobe africane.Un tânăr cu o portavoce le-a mulţumit pentru prezenţă ce-lor veniţi la protest şi a anunţat că, şi în seara de miercuri, vor avea loc ateliere de discuţii pri-vind proiectul minier şi campa-nia „Salvaţi Roşia Montană”.El a mai arătat că protestatarii doresc retragerea proiectu-lui de lege ce reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană, anularea contractului cu Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), interzicerea exploa-tărilor cu cianuri în România şi introducerea zonei Roşia Montană în patrimoniul Unesco.Participanţii l-au aprobat şi au scandat „Uniţi, salvăm Roşia Montană”, „ Solidaritate”, „Cinste roşienilor”, Zi de zi aici vom fi ”, „Vrem cultură, nu cianură” şi „PDL şi USL, aceeaşi mizerie”.Printre mesajele afişate la protest se numără „După mină, potopul”, „ Premierul zice da, deputatul zice nu, doctorul ce zice?”, „Ei, aur! Noi, cianură!”, „Arab Spring, Turkish Summer, Romanian Autumn”, „Ăsta e doar preambulul, vă aşteaptă Istanbulul” şi „G REBLA de PLUMB e în FIREA cianu-rii”.Protestele de la Bucureşti, alături de manifestări similare

Un copil în vârstă de patru ani a murit, luni, după ce a fost atacat de câini maidanezi, în apropierea Parcului Tei, din Sectorul 2, iar fratele acestuia, de şase ani, a fost muşcat de un picior, dar a reuşit să fugă şi să-şi anunţe bunica.Decesul a fost cauzat de hemo-ragia externă, pe corpul copi-lului fi ind găsite sute de plăgi, a declarat medicul care a făcut autopsia, Abdo Salem, de la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML). Medicul a precizat că doar pe tălpile copi-lului de patru ani nu au fost gă-site plăgi, restul corpului fi ind cu sute de muşcături de câini.„Voi face exact ceea ce vrea populaţia”Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a anunţat mier-curi că municipalitatea va or-ganiza un referendum local privind eutanasierea câinilor vagabonzi şi va face, legat de această problemă, „exact ceea ce vrea populaţia”, precizând că a convocat o şedinţă de îndată a CGMB pentru 6 septembrie. Oprescu a arătat că, potri-vit Legii referendumului nr. 3/2000, „obiectul şi data refe-rendumului local se stabilesc şi se aduc la cunoştinţă publică cu cel puţin 20 de zile înainte de ziua desfăşurării acestuia”, iar „referendumul local se poa-te organiza într-o singură zi, care poate fi numai duminica”

ţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă)• Vacanţa de iarnă – sâmbătă, 21 decembrie 2013 – dumini-că, 5 ianuarie 2014• Cursuri – luni, 6 ianuarie 2014 – vineri, 31 ianuarie 2014• Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 1 februarie 2014 – duminică, 9 februarie 2014Semestrul al II-lea• Cursuri – luni, 10 februarie 2014 – vineri, 11 aprilie 2014• Vacanţa de primăvară – sâm-bătă, 12 aprilie 2014 – marţi, 22 aprilie 2014• Cursuri – miercuri, 23 aprilie

desfăşurate duminică în alte oraşe din ţară, au început după ce Guvernul a aprobat, în 27 august, un proiect de lege care reglementează exploatarea mi-nereurilor din perimetrul Roşia Montană, documentul urmând să fi e transmis Parlamentului spre adoptare.La protestele de duminică, luni şi marţi, o parte a mani-festanţilor au blocat temporar trafi cul pe bulevardele Regina Elisabeta şi Nicolae Bălcescu şi, respectiv, Calea Victoriei.Exploatarea minieră ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal

(articolul 16).Astfel, referendumul local ar putea avea loc în ultima dumi-nică din luna septembrie sau în prima duminică din octombrie.Oprescu a precizat că, în vede-rea organizării referendumului, a convocat pentru vineri, la ora 12.00, Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB), în şedinţă de îndată.„Problemele de interes deo-sebit din unităţile administra-tiv-teritoriale şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, în condiţiile prezentei legi, apro-bării locuitorilor, prin referen-dum local”, potrivit articolului 13 din Legea referendumului.Potrivit edilului-şef al Capitalei, referendumul va avea o singu-ră întrebare, respectiv „Sunteţi de acord cu măsura radicală (eutanasierea câinilor fără stă-pân - n.r.)?”.Sorin Oprescu a mai spus că, dacă bucureştenii se vor pro-nunţa la referendum pentru eu-tanasierea câinilor vagabonzi, atunci el va putea „pune presi-une” pe parlamentari, în vede-rea adoptării unui act normativ „cum vrea poporul”, legat de această problemă.Întrebat cum va vota la referen-dum, primarul general nu a do-rit să răspundă, rezumându-se să spună că va vota. El a adă-ugat că va spune cum a votat după referendum.

Elevii se întorc la şcoală pe ţământul primar şi grupele din

care poate fi numai duminica” după referendum.

după ce planul urbanistic zonal

Anul şcolar 2013-2014: Cursuri din 16 septembrie,

semestre egale, vacanţa de iarnă nu mai este intersemestrială

Un copil în vârstă de patru ani (articolul 16).

Sor in Oprescu propune re ferendum local pr iv ind eutanasierea câinilor vagabonzi

2014 – vineri, 20 iunie 2014• Vacanţa de vară – sâmbătă, 21 iunie 2014 – duminică, 14 septembrie 2014Tezele din semestrul întâi al anului şcolar 2013-2014 vor fi susţinute, de regulă, până la 20 decembrie 2013, iar cele din semestrul al doilea, până în 23 mai 2014. În situaţii deosebite, bine fundamen-tate, în funcţie de condiţiile climaterice locale speciale şi de specifi cul şcolii, inspecto-ratele şcolare pot aproba, la cererea conducerii unităţilor de învăţământ, modifi cări ale structurii anului şcolar.

va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statu-lui ar creşte cu încă 5,69%, la 25% din acţiuni, dar condiţio-nat de emiterea la timp a tutu-ror autorizaţiilor, potrivit unui draft al Acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation pentru începerea exploatării.Compania Roşia Montană Gold Corporation deţine la Roşia Montană (judeţul Alba), prin concesionare în vede-rea exploatării, cel mai im-portant zăcământ de aur din România, evaluat la aproxi-mativ 300 de tone de aur şi

Câteva sute de oameni manifestează la Universitate împotriva proiectului de la Roşia

Montană

Anul şcolar 2013-2014 are 36 de săptămâni de cursuri, însu-mând 176 de zile lucrătoare.Prin excepţie de la această re-gulă, se stabilesc următoarele:• pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar are 37 de săptămâni din care durata cursurilor este de 33 de săptămâni, 4 săptămâni fi ind dedicate desfăşurării exame-nului naţional de bacalaureat. Cursurile claselor terminale se încheie în data de 30 mai 2014;• pentru clasa a VIII-a, anul şcolar are 36 de săptămâni din care durata cursurilor este de 35 de săptămâni, o săptămână fi ind dedicată desfăşurării eva-luării naţionale. Cursurile cla-selor a VIII-a se încheie în data de 13 iunie 2014;• pentru clasele din învăţămân-tul liceal - fi liera tehnologică, cu excepţia claselor terminale, durata cursurilor este cea sta-bilită prin planurile-cadru de învăţământ, în vigoare.• pentru clasele din învăţămân-tul profesional cu durata de 2

ani, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare;• pentru învăţământul special - clasele a IX-a - a XI-a, ciclul inferior al liceului, fi liera teh-nologică, durata cursurilor este de 37 de săptămâni, însumând 181 de zile;• stagiile de pregătire practică pentru care au optat absolven-ţii ciclului inferior al liceului, fi liera tehnologică, cuprind

720 de ore care se desfăşoară în perioada propusă de unitatea de învăţământ organizatoare şi aprobată de inspectoratul şco-lar, conform structurii anului şcolar, cu respectarea vacan-ţelor;• pentru învăţământul post-liceal (şcoală postliceală şi şcoală de maiştri), durata cur-surilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ, în vigoare.

1.600 de tone de argint.Investiţia Roşia Montană, blocată de mai mulţi ani din cauza disputelor privind pro-tecţia mediului, a fost inclusă în Planul naţional de investi-ţii şi locuri de muncă lansat, în urmă cu o lună, de Guvern şi prezentată ca proiect de „exploatare cu noi standarde de mediu” de unde statul es-timează benefi cii de 78% din ceea ce generează proiectul.Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, re-stul fi ind în posesia statului prin compania Minvest.

zarea: toate fabricile, magazi-nele, restaurantele, hotelurile etc. au devenit proprietatea statului. Autoturismele nu pu-teau fi deţinute decât de insti-tuţii. Locuinţele celor conside-raţi „duşmani ai poporului“ au fost confi scate. Proprietarii lor au fost evacuaţi, bibliote-cile le-au fost arse în curte şi au fost trimişi să locuiască în spaţii insalubre. În cele mai frumoase imobile s-au mutat liderii comunişti (aşa-numita „nomenclatură“, lacomă să-şi savureze privilegiile). Repre-siunea a avut multe forme: la facultate nu puteau fi primiţi decît cei cu „origine socială sănătoasă“ – adică copiii de muncitori şi de ţărani săraci. Religia era interzisă în şcoli, iar mersul la biserică nu era bine văzut de noii diriguitori.Liderul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a decretat eliberarea deţinuţilor politici în 1964. Politica regi-mului s-a schimbat, urmând o perioadă de relativă liberali-zare şi de emancipare de sub controlul sovietic. Nicolae Ceauşescu – ajuns la putere în 1965 – a continuat această politică. Perioada 1964-1971 a adus mari speranţe şi opti-mism. Au fost recuperate va-lorile culturale româneşti, au fost reeditate cărţile autorilor interzişi în anii ’50, scriito-rii şi artiştii români au putut crea mult mai liber. A avut loc o deschidere către Occident, fi ind publicate numeroase traduceri. Şi copiii au bene-fi ciat de această deschidere: la chioşcurile de ziare putea fi cumpărată celebra revistă franceză de benzi desenate Pif, pe care o aşteptam cu nesaţ în fi ecare săptămînă. În şcoli, limba rusă a fost eliminată, după ce, în anii precedenţi, fu-sese materie obligatorie.Nivelul de trai al populaţiei a crescut semnifi cativ. Maga-zinele alimentare erau bine aprovizionate. În 1967, ame-ricanii au deschis la noi o fa-brică Pepsi-Cola, singura din ţările comuniste. Maşinile pu-teau fi proprietate personală – aşa a apărut Dacia, o repli-că a mărcii franceze Renault. Oamenii erau mai bine îmbră-caţi, tinerele purtau fustă mini, după moda occidentală. Au apărut şi blugii, dar nu puteau fi cumpăraţi din magazine, ci doar de la cei care îi procurau din Iugoslavia sau dacă aveai rude în străinătate. Şi acum îmi amintesc prima mea pere-che de blugi, prin 1978, marca Wrangler. Filozoful francez Régis Debray spunea că în ţările comuniste, blugii şi mu-zica rock au fost mai puternice decât armata sovietică. Şi la noi au apărut formaţii rock – Phoenix, de exemplu. Totuşi, tinerii nu aveau voie să poarte plete, ca şi cum acestea erau un pericol pentru regim. Mili-ţienii aveau obiceiul să îi tun-

• În 1912 s-au stabilit pe Valea Mureşului, aproape de Arad. Erau tineri, medici amândoi şi aveau lumea la picioare. Şi-au dedicat viaţa salvând şi îngri-jind oameni atât în cele două războaie mondiale cât şi în viaţa de zi cu zi, găsind timp să-şi educe cei doi copii după cele mai sănătoase principii de viaţă. Au fost respectaţi şi iubiţi. Pentru dăruirea lor, pentru profesionalismul lor, pentru seriozitatea şi cinstea de care au dat dovadă în fi e-care clipă a vieţii.• Ajungând la putere, comu-niştii le-au furat dreptul de-a mai profesa, bunurile şi iden-titatea oferindu-le două locuri de muncă la un C.A.P.: şofer pe camionul care aparţinuse famliei şi femeie de serviciu. Au fost umiliţi, batjocoriţi şi denigraţi de o gaşcă de der-bedei inculţi, proveniţi din prostimea săracă şi transfor-maţi peste noapte în ofi ţeri de securitate şi mari activişti de partid.• Batjocura şi umilinţa au îndurat-o şi cei doi copii, şi copiii acestora. Zeci de ani, trei generaţii de oameni au îndurat şi suportat talpa grea şi necruţătoare a comuniştilor. Zeci şi zeci de ani, bunicii, părinţii şi nepoţii, toţi laolaltă, au fost urmăriţi de securitatea comunistă.După mai bine de 65 de ani, descendenţii acestei familii reuşesc să facă lumină şi să recupereze identităţile fura-te de către cea mai josnică şi mai mizerabilă clasă politică.

Destine distruse de comunişti (Fragment)„În perioada 1947-1964, în-treaga ţară devenise o adevă-rată închisoare. În 1948 a fost înfi inţată Securitatea, a cărei misiune era să apere, prin te-roare, conducerea comunistă şi să-i distrugă pe toţi cei care s-ar fi opus acesteia. Mai întîi, Securitatea i-a trimis în închi-soare pe foştii oameni politici şi pe marii intelectuali ai ţării. (Mulţi au murit în penitencia-re cum ar fi cele de la Sighet, Aiud, Gherla şi multe altele.) Aici, erau supuşi unui regim de exterminare: înfometaţi, torturaţi, puşi la muncă forţa-tă. În închisori au fost trimişi foşti ofi ţeri, preoţi, ţărani, stu-denţi şi chiar elevi de liceu. Securitatea avea pretutindeni informatori, adică persoane care colaborau de bunăvoie sau erau constrînse, prin şan-taj. Dacă vorbeai împotriva regimului, puteai fi arestat şi condamnat la închisoare. Ofi ţerii Securităţii puteau împuşca oameni pe loc, fără judecată; aşa au sfîrşit mulţi ţărani care s-au opus, nevrînd să li se ia pământul pentru a fi înfi inţate ferme colective de stat (Cooperative Agricole de Producţie).În 1948, a avut loc naţionali-

dă pe cei prinşi pe stradă. Unii profesori îţi măsurau părul cu liniarul şi te trimiteau la tuns.Revenind la muzică, erau obiş-nuite petrecerile (sau „ceaiu-rile“) unde adolescenţii as-cultau formaţiile apusene de succes. Vinilurile ajungeau foarte repede în România, le aduceau piloţii Tarom sau ma-rinarii; erau copiate imediat pe bandă de magnetofon şi se răspândeau cu o viteză extra-ordinară.În 1971, Ceauşescu a făcut o vizită în China şi în Coreea de Nord, şi a fost impresionat de spectacolele grandioase de pe stadioane, prin care erau adulaţi conducătorii acestor ţări. La întoarcere, a conside-rat că s-a mers prea departe cu liberalizarea şi a propus ca, de atunci înainte, ştiinţa, arta, literatura să fi e atent su-pravegheate de către partid, pentru a nu promova idei dă-unătoare regimului. Presa şi Televiziunea au devenit strict cenzurate, fi ind obligate să-l proslăvească pe Ceauşescu şi pe soţia sa, Elena. Cultul personalităţii a început să se amplifi ce treptat, după alege-rea lui ca preşedinte, în 1974, pe lângă funcţia sa de secretar general al PCR. A fost inau-gurat Festivalul „Cântarea României“, în cadrul căruia se desfăşura propaganda co-munistă. Pe stadioane erau organizate şi spectacole cu mii de fi guranţi – mai ales elevi, care, după săptămâni istovi-toare de repetiţii, dansau, al-cătuiau lozinci cu trupurile lor şi cântau ode „conducătorilor iubiţi“. Cei mai oropsiţi erau bucureştenii, cei din provin-cie participau doar la marele miting, în momentul în care

„Marele Conducător“ venea în vizite de lucru.Securitatea s-a adaptat la noile realităţi. Ofi cial, nu mai existau deţinuţi politici, cei care criticau regimul sau pe Ceauşescu erau declaraţi bolnavi psihic şi izolaţi în spitalele de psihiatrie. Popu-laţia era supravegheată prin reţeaua de informatori (erau recrutaţi chiar şi elevi de li-ceu), iar opozanţii erau ascul-taţi cu microfoane ascunse în casă. O adevărată obsesie a noastră era că Securitatea ne urmăreşte pe toţi, cu ajutorul turnătorilor, şi că ne ascultă telefoanele.Aproximativ până în 1982, nivelul de trai era suportabil. Însă anii acestei prosperităţi relative aveau să se încheie în momentul în care Ceauşescu decide să şteargă imensa da-torie externă a României. Spre a susţine programul de indus-trializare masivă, Ceauşescu împrumutase miliarde de do-lari de la băncile occidentale, pentru a construi întreprinderi de industrie grea, mari consu-matoare de energie şi inefi ci-ente în plan economic. Pentru a plăti datoria externă, au fost introduse măsuri de austerita-te de neimaginat. Totul mergea la export: alimente, petrol, energia electrică. Regimul n-a ţinut deloc seama de nevoile populaţiei care a început să trăiască la limita subzistenţei.Magazinele alimentare au în-ceput să se golească. Pe raf-turi se găseau doar borcane cu tocană de legume, creveţi viet-namezi şi şampanie. Alimente-le de bază au fost raţionaliza-te, vândute numai pe cartelă. Cartela era un fel de bon cu pătrăţele, îl decupa vânzătorul

de la Alimentara unde erai în-scris pe o listă. Raţia prevedea o jumătate de franzelă pe zi şi un kg de zahăr, un litru de ulei, un kg de carne, o jumătate de pachet de unt şi cinci ouă pe lună. Ca să cumperi lapte, tre-buia să te aşezi la rând de la 3 noaptea. Uneori, alimentele se vindeau „la liber“ – de obicei, la uşa din dos a magazinului, unde se formau cozi imense şi oamenii se îmbulzeau.Pentru a economisi valuta, Ceauşescu nu mai importa cafea naturală, aceasta fi ind înlocuită cu ovăz prăjit – cel căruia îi spuneam „nechezol“ (ovăzul este hrană pentru cai). Portocalele şi bananele erau importate numai de Anul Nou şi trebuia să ai noroc ca ele să nu se termine chiar înainte să ajungi şi tu în faţă, după ce ai stat câteva ore la coadă. Lip-surile erau de tot felul: nu se găsea tot timpul hârtie igieni-că! Nu se găseau băuturi al-coolice (în afara şampaniei), lenjerie intimă, lame de ras.Şi benzina era raţionalizată: lunar, aveai dreptul la doar 20 de litri. Ca să pleci la drum lung, trebuia să o ai pusă deo-parte şi să o transporţi în ca-nistre, în portbagaj, pentru că benzinăriile din alte judeţe nu aveau voie să vîndă decît 10 li-tri şi doar dacă stăteai la cozi interminabile. Au fost impuse restricţii şi la circulaţia maşi-nilor: într-o duminică puteau ieşi doar maşinile cu număr par, iar în cealaltă, cele cu nu-măr impar.În apartamente, apa caldă curgea doar două ore, de două ori pe săptămînă, iar în ultimele ierni ale regimului comunist, caloriferele erau îngheţate. Ziua, gazele aveau

o presiune atât de mică, încât gospodinele găteau noaptea, când presiunea era sufi cientă. Curentul electric se întrerupea deseori, mai ales seara. Făcu-sem rost de un felinar cu pe-trol, dar acesta scotea un fum îngrozitor.Începînd cu 1985, TVR1 emi-tea doar două ore, între 20-22, difuzînd aproape în exclusi-vitate emisiuni dedicate lui Ceauşescu şi soţiei sale. Cine putea se uita la posturi bulga-re, maghiare sau iugoslave, prinse cu antene confecţionate artizanal.Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt lumea de atunci, aş spune că totul era gri. Cel mai grav era, însă, faptul că nu ne dădeam seama că e atât de gri...”

Destine distruse de comu-nişti: o carte de 608 pagini de documente, declaraţii şi istorie. Patru ani de muncă a doi jurnalişti şi a unui redac-tor de investigaţii. 608 pagini cutremurătore despre viaţa a trei generaţii, victime a unui regim diabolic ale cărui me-tehne le mai întâlnim şi as-tăzi... Carte editată în limba română, engleză şi germană.• Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean• Coautori: Michael Harrison Cronkite şi Cristian Ioanovics Guitars• Traducere şi corectură: Corina H. Simonescu şi Krista Fluieraş• Lansarea cărţii va avea loc pe data de 16 noiembrie 2013 în Benidorm/Spania şi 14 decembrie 2013, în Sacramento/California.

Un material realizat de Andra G. Mateescu

Lansare de carte10zarea: toate fabricile, magazi-• În 1912 s-au stabilit pe Valea


Destine distruse de comunişti

Vorbe de duh şi de luare-aminte (IV)

GEORGE BACOVIA (II)

Iată continuarea discursu-lui lui Tândală, din Negruzzi:

„Nu da împrumut ca să nu-ţi faci duşmani. Dă-ţi, popo, pintenii, şi bate iapa cu călcâ-iele; ş-apoi, prinde orbul, scoa-te-i ochii. Nu te bucura la câşti-guri mici, pentru că c-un rac tot sărac, c-un pitic, tot calic; dar când îmbli cu miere, linge-ţi degitele. Primeşte orice-ţi vor da. Calul de dar nu se caută-n gură; şi cine n-are ochi negri, sărută şi albaştri. Când vei voi să te apuci de ceva, prinde ie-purele cu carul. Mâţa cu clopot nu prinde şoareci. Nu te-ngriji cum o s-o scoţi în capăt. Nevo-ia învaţă pre cărăuş, şi cine are barbă are şi pieptene.

Nu te amesteca în intrigi. Nici pre dracul să vezi, nici cruce să-ţi faci. Nici lupul pre bălaia, nici bălaia pre lup. Ia-ţi catrafusele, şi fugi ca dracul de tămâie.

Nu te-ncrede în caracte-

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

rul omului în slujbă. El este o brânză bună în burduh de câine. Făgăduieşte multe, dar să deie Dumnezeu, mamă, să fi u eu fată! Nu gândi c-o să scapi de dânsul. Banul rău nu se pierde, şi are ac pentru cojocul tău, nici socoti că s-a îndrepta; calul bă-trân nu mai învaţă a juca. Când nu-i în slujbă, e omul cel mai de treabă, dar posteşte robul lui Dumnezeu, că n-are ce mânca; şi câte spune sunt o frumoasă poveste, dar mare minciună, căci minciuna boierească trece în Ţara Ungurească. Caută să-ţi fi e supuşii vrednici, ca să nu zică lumea că cum e turcul, e şi pisto-lul. Dă-le pildă bună, pentru că peştele de la cap se-mpute.

Nu fi i falnic, nici face din ţânţar armăsar. În urma războ-iului, mulţi voinici s-arată. Vul-pea dacă n-ajunge, zice că pute. Să nu fi i din cei carii zic: lasă-mă să te las, şi ia-l de pe mine că-l omor. Nu te certa cu cei ce ştiu mai multe decât tine. Hai-de, tată, să-ţi arăt pre mama. Nu îmbla cu c... în două luntri, nici te mândri, căci mândrului îi stă Dumnezeu împotrivă.

Nu te năcăji pre soartă. Norocul cine-l ştie? Fă-mă pro-oroc, să te fac bogat. Beţivului şi dracul îi iese cu oca nainte; însă vremea le îndreaptă toa-

te. Vremea vinde lemnele, şi nevoia le cumpără. Tu fi erbe mazirea şi taci. Joacă ursul la cumătrul, poate a juca şi la tine.

Nu te mânia pre lume. Se mânie văcarul pre sat; satul nu ştie nimic. Umileşte-te. Capul plecat nu-l taie sabia. Cine se înalţă se smereşte; şi dacă ajunge cuţitul la os, şi petreci ca câinele-n car, trăieşte ca viermele în rădăcina hreanului, până va veni vremea că cui pre cui să scoată. Nu fi i obraznic... Vor crede c-ai p... tot butuci, şi-i da piste un omuşor care ţ-a face coastele pântece.

De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă; dar nu fi i supărător, c-or zice că: mart din post nu mai lipseşte. De vei păgubi în vreo neguţitorie, să-ţi fi e de învăţătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. O dată vede naşul p... fi nului; iar de vei câştiga, nu te mai apuca şi de altele, căci cine sare garduri multe, îi dă câte un par în c... şi ulciorul nu merge de multe ori la apă. Când ţi s-or aprinde căl-

câiele, însoară-te păn-a nu îm-bătrâni, căci însuratul de tânăr şi mâncarea de dimineaţă n-au greş; şi bătrânul amorezat e ca chiroşca cu păsat. Fă cunoştinţă cu fata; n-o lua numai pe au-zite, pentru că nu se mănâncă tot ce zboară, şi se-ntâmplă de departe trandafi r, şi de aproa-pe borş cu ştir. Vezi cum a fost maică-sa, căci pe unde a sărit capra, mai presus a să sară iada. De-i videa-o că nu vra să plă-mădească şi toată ziua cerne, cercetează-ţi casa, pentru că bă-taia e din rai. Fii român verde şi rupe mâţa în două. Bate şeaua, să-nţeleagă iapa, căci femeia-i dracul; şede în deal şi prăvale carul în vale; dar nu întinde aţa să se rupă. Gospodăria să-ţi fi e măsurată, căci la gospodina bună, mulţi voinici s-adună; şi de-i şi păţi ceva, numai tu să ştii unde te strânge ciubota. Nu te apuca s-o păzeşti; mai lesne poţi păzi un cârd de ie-puri; şi măcar că găina bătrână face zeamă bună, fereşte-te de babe. Baba bătrână nu se teme

de vorba groasă. Lumea piere, baba se peaptănă. În sfârşit, mângâie-te la necazuri, gân-dind că sacul şi-a găsit petecul, şi roagă-te zi şi noapte să-ţi deie Dumnezeu mintea moldovanu-lui - cea de pe urmă.”

Avea încă multe de spus moş Tândală, când a luat sea-ma că nu-l asculta nime, căci noi cu toţii adormisem şi horă-iam. Aşadar făcu şi el ca noi.”A freca menta

Expresia înseamnă astăzi „a nu face nimic”, „a pierde timpul”, dar, după cum poves-teşte cineva, pe un blog, sensul originar era cu totul altul.

„De fapt, încă din Grecia Antică, exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fi e frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut şi, probabil, pentru a respecta nis-caiva ritualuri precreştine. Răs-pândirea grecilor în Balcani, mai ales în perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, a dus acest obicei şi în alte re-giuni, inclusiv în Bucureşti şi

chiar în Tulcea, unde au exis-tat în permanenţă comunităţi puternice ale acestei etnii. Fa-miliile înstărite de români, în permanenţă amatoare de rafi -namente şi etichete de compor-tament în societate, au adoptat cu iuţeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut în-căperii şi senzaţia de răcoare pe timpul caniculei verii.

Din acest moment, începe modifi carea înţelesului expre-siei prin faptul că mulţi sluji-tori de casă preferau frecatul meselor cu mentă, ore în şir, în locul muncilor grele precum tăiatul lemnelor, căratul apei etc. De aici şi nemulţumirea stăpânilor gospodăriilor vizavi de slujitorii care se fofi lau de la muncile adevărate, prefe-rând să frece mesele cu mentă cât era ziulica de mare. De aici şi până la transformarea unei activităţi domestice oneste într-una depreciativă, distanţa a fost extrem de mică.

(…) Exprimarea „a freca menta„ a persistat însă sub for-ma ei colorată, specifi c balcani-că, cu înţelesul de a trage chiulul de la muncă, dar, odată cu scur-gerea anilor, prea puţini îşi mai aduci aminte sau mai ştiu ade-văratul sens al acestor cuvinte.”

Format la şcoala simbolismului francez, George Bacovia, este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei teh-nici unice în literatura română, folosind poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafi zică, cu nuanţe expresi-oniste sau existenţialiste. Re-ferindu-se la creaţia sa, George Călinescu afi rma că „poetul este deci nu un simplu liric, ci un ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi şi gesturi proprii”. Deşi la înce-put a fost considerat de critica literară ca poet minor, Bacovia va cunoaşte treptat o recepta-re favorabilă, fi ind considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi simbolişti români.Revenind la biografi a auto-rului, se ştie că în anul 1914 se internează la sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritărescu din Bucureşti. Poetul este preocupat de tipă-rirea volumului „Plumb”. În publicaţia „Seara“ au apărut în acest răstimp poeziile „Nervi de toamnă”, „Nocturnă” şi „Romanţă”, iar „Noua revistă română“ i-a publicat „Plumb de toamnă”, „În grădină, „În parc”, „Oh, amurguri”, „Plumb de iarnă”.În „Ilustraţiunea naţională“ apare „Serenada muncitorului” (cu titlul „Serenada”). Revista „Versuri şi proză” îi publică poe-ziile „Altfel”, Fanfara” (cu titlul „Fanfara militară”), „Amurg de iarnă” (cu titlul „Plumb de

Puşa Roth - Bucureşti

Educaţie şi cultură 11chiar în Tulcea, unde au exis-


iarnă”), iar în „ Absolutio” apa-re „Plumb de iarnă”. Spre fi na-lul anului 1914, Bacovia revine la Bacău unde este vizitat de Alexandru Macedonski. Anul următor (1915) scoate revista „Orizonturi noi” împreună cu Ion Iordăchescu, un fost co-leg, funcţionar la prefectura din Bacău (care semna versuri sub numele de Ion Amaru) şi cu Smil Kraus. Revista a avut o existenţă scurtă, au apărut doar trei numere, din cauza lipsei de fonduri. Poetul pu-blică în „ Cronica Moldovei” poeziile „Nervi de primăvară” şi „ Nocturnă”, iar în revista „ Facla“ apare un articol sem-nat de Alexandru Macedonski despre poezia bacoviană. Aurel Savela publică în „Cronica Moldovei” un alt articol dedicat creaţiei bacoviene, şi tot aici îi apare şi poezia „Marş funebru” (cu titlul „Interior trist”). În „Flacara” apar „ Note de primăvară”, „Note de toamnă”, „Vobiscum” precum şi poeme-le în proză „Amăgire” şi „Pe gânduri”. În această perioadă o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, Agatha Grigorescu. Datorită recomandării lui C. Banu către I.G. Duca, ministrul instructiu-nii publice, la data de 16 iunie poetul este angajat la Direcţia Învaţământului Secundar şi Superior din minister, copist clasa a III-a. O lună mai târziu, în iulie apare volumul „Plumb”, cu un tiraj de 500 exemplare. În acelaşi an au apărut volu-mele : „Poezii” de Octavian Goga, „Amăgiri” de Ion Pillat şi „Parodii originale” de G. Topârceanu. Fiind o perioadă difi cilă istoric, primul război mondial, autorul este mobilizat şi în luna octombrie, împreună cu alţi funcţionari, este trimis să însoţească arhiva ministerului în refugiu la Iaşi.

În 1916 în „Noua revistă ro-mână” (an. XVII, nr. 23. 24-31 ianuarie, p. 342), la rubrica „În-semnări“ apare un articol sem-nat de N. Davidescu: despre poezia bacoviană: „ Bacovia e, înainte de toate, sincer. Po-ezia lui nu ţinteşte niciodată un anumit efect literar; tot-deauna însă ea aduce cu sine, fără să-şi dea socoteala, unul. Aceste fl ori cresc tocmai din lipsă de preocupaţii mărunte cu care Bacovia se mulţumeşte să se analizeze şi să-şi noteze, scurt, precis, cu nervii strânşi într-o înnăscută încordare, impresiile.” Tot acum apare o recenzie la volumul „Plumb” în „ Cronica“ (nr. II, 57, 13 mar-tie). Autorul ei este Ion Vinea.Colaborează la „Literatorul” (serie nouă) şi în 1918 apare poezia „Nocturn” dar şi po-emul în proză „În zadar” (cu titlul Van). „Cartea vremii”, îi tipăreşte „Poemă fi nală”, iar în anul următor, 1919, apare po-ezia „Vânt”. În anul1920 este desemnat şef de birou clasa a III-a la Ministerul Muncii, iar anul următor este avansat şef de birou clasa I, dar din cauza unei eczeme care îl va chinui doi ani de zile este nevoit să-şi dea de-misia din funcţie. Revista „Ideea europeană” îi publică poezia „Sânge, plumb, toamnă”, iar „Cuvântul liber” îi tipăreşte poezia „Amurg” şi po-emul în proză „Valuri”. În cea de-a doua ediţie a antologiei lui Ion Pillat „Poezia toamnei”, G. Bacovia fi gurează cu poeziile: „Alean”, „Amurg”, „Note de toamnă”(cu titlul Fiori), „Nervi de toamnă”, „Note de toamnă”, „Pastel”, „Toamna” .„Lirica lui G. Bacovia a avut darul să lase o dâră grea asu-pra poeziei de după război. În vremea când simbolismul era acaparat de sonoritatea facilă

şi de strălucirile false ale lui Ion Minulescu, pe atunci foarte tânărul poet Ion Pillat strângea în volumul Plumb (1916) versu-rile profund originale bacovie-ne. Mai deloc citit sau numai de poeţi, volumul sortit unei stră-bateri încete, subterane, avea să se infi ltreze în sensibilitatea generaţiei următoare, până la saturaţie. G. Bacovia adu-cea o notă nouă lirismului de acum douăzeci de ani. O notă elementară, de dezagregare sufl etească, de descompunere, impusă simplu, fi reşte, cu un caracter de fatalitate. Poemele bacoviene, scurte, statice, de-scriptive, fără mijloace plastice deosebite, operau asupra poeţi-lor prin obsesie, adică ele creau o atmosferă sugestivă, de o pu-tere neobişnuită. Bacovia cânta pe o coardă unică un cântec simplu de jale, a anotimpului, a intemperiei, a monotoniei pro-vinciale, a marasmului preves-titor de moarte, cântec mono-cord, care, descompus artistic în notele componente, poate nu rezista, dar care luat ca atare, cu o consimţită pasivitate, iscă stări sufl eteşti echivalente […]Bacovia nu propune un ideal de artă sau un ideal etic; el este cel ce este, identic cu sine şi ne-asemănător cu nimeni şi, fără a chema pe cineva după sine, a modifi cat sensibilitatea con-temporană prin simplul fapt al existenţei sale.”(Şerban Cioculescu, G. Bacovia: Poezii, în Adevărul, XLVIII, 15 492, 23 aprilie 1934; reprodus în Şerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane [1942], ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, pp. 136-l40).În anul 1922 apare în revista „Flacăra“ poezia „Plumb de iarnă”, iar „Gândirea” îi pu-blica „Frig”. George Bacovia revine la Bacău, unde afl ă de

logodna Agathei Grigorescu cu un ofi ţer. Anul următor se în-toarce la B ucureşti, iar Agatha Grigorescu, care rupsese logod-na, îi promite că se vor căsători după ce-şi va termina studiile.Pentru volumul „Plumb” mi-nistrul Cultelor şi Artelor, Constantin Banu (19.01.1922- 30.10.1923),din guvernul Ion I.C. Brătianu (19.01.1922 – 27.03.1926) îi acordă un pre-miu de 5000 lei. Acest premiu deschide calea comentariilor favorabile asupra creaţiei baco-viene. Cezar Petrescu retipă-reşte în „Gândirea“ un amplu grupaj de poezii, însoţit de o prezentare succintă, sub pseu-donimul Darie.Criticul Eugen Lovinescu con-sidera poezia lui Bacovia „ expresia celei mai elementare stări sufl eteşti; e poezia cineste-ziei imobile, încropite, care nu se intelectualizează, nu se spiri-tualizează, nu se raţionalizează; cinestezie profund animalică; secreţiune a unui organism bol-nav, după cum igrasia e lacri-ma zidurilor umede; cinestezie ce nu se diferenţiază de natura putredă de toamnă, de ploi şi de zăpadă, cu care se contopeşte. O astfel de dispoziţie sufl eteas-că e prin esenţa muzicală; i s-ar putea tăgădui interesul, nu i se poate tăgădui realitatea prima-ră; în ea e poate cea dintâi lică-rire de conştiinţă a materiei ce se însufl eţeşte”. (E.Lovinescu, Poezia nouă, în Critice, Editura Ancora, Bucureşti, 1923; re-produs în E. Lovinescu, Opere, vol. IX, ediţie îngrijită de Maria Simionescu şi Alexandru

George, note de Alexandru George, Editura Minerva, Bucureşti, 1992, pp. 320-323). În publicaţia „ Cugetul româ-nesc” poetul e prezent cu poe-ziile „Dimineaţa”, „Gol”, „Nervi de toamnă”, precum şi cu trei poeme în proză, „În cafeu”, „Ninsoare”, „ Târziu”. În 1924, poetul obţine un loc de suplinitor la catedra de desen şi caligrafi e a Şcolii Comerciale de băieţi din Bacău. Participă la Piatra-Neamţ la o seză-toare l i terară, alături de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, I onel Teodoreanu, George Topârceanu, Ion Marin Sadoveanu. Revista „Omul l iber“ prezintă poezia „Serena-da muncitorului”, apărută cu ti-tlul „Serenada” şi un articol de Ion Pas (semnat p. a. s.), în care se pune acentul pe „gestul de revoltă surprinzător, brutal” al poetului contra „răului” social. La rugămintea profesorului Bogdan-Duică de la Facultatea de Filologie din Cluj, care avea de gând să comenteze împreună cu studenţii poezia lui Bacovia şi apoi să scoată o nouă edi-ţie, poetul trimite, prin fratele său Constantin, un manuscris cu piese din „Plumb”, „Scân-tei galbene” şi volumul inedit pe atunci „Cu voi…”. Bogdan-Duică va face în anul următor, la seminar, analiza liricii baco-viene însă nu va reuşi să scoată volumul promis. Manuscrisele au rămas în posesia bibliote-cii Facultăţii de Filologie din Cluj. Dar la Râmnicu-Sărat apare o nouă ediţie a volumului „Plumb”, cu un tiraj redus.

Interviu12 SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Elena Bogdan: Ce consideraţi că reprezintă pentru româ-nii din străinătate Institutul Eudoxiu Hurmuzachi?Zvetlana Preoteasa: Gu-vernul Ponta este primul guvern din 1990 care a con-siderat necesară înfi inţarea postului de Ministru delegat pentru românii de Pretutin-deni, subordonându-i şi or-ganizând astfel întreaga ac-tivitate pentru problematica

românilor din afara graniţelor.Astfel, Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutitndeni se ocupă de tot ceea ce înseamnă fi nanţare pentru asociaţiile româneşti din afara graniţelor, Institu-tul Cultural Român asigură diplomaţia culturală şi face cunoscute lumii valorile cul-turale româneşti, iar Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pen-tru Românii de Pretutindeni este singura instituţie care are drept obiective păstrarea limbii, culturii şi identităţii naţionale a românilor din comunităţile româneşti din străinătate, în special în rân-dul celor din jurul României, cunoscute sub numele de comunităţi istorice.Având aceste obiective stabilite prin lege, IEH colaborează cu toate min-isterele care sprijină prin politicile lor cetăţenii româ-nii din afara ţării, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, din care de fapt IEH face parte, Ministerul Educaţiei

Interviu cu Interviu cu Interviu cu

Zvetlana Preoteasa,Zvetlana Preoteasa,Zvetlana Preoteasa,director general al Institutului “Eudoxiu director general al Institutului “Eudoxiu director general al Institutului “Eudoxiu

Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni Hurmuzachi” pentru Românii de PretutindeniNaţionale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Culturii.De asemenea, este pentru prima oară când românii din comunităţile româneşti din Europa şi din întreaga lume pot să îşi diversifi ce ac-tivitatea culturală, socială şi spirituală, prin colaborarea cu IEH şi implicarea directă a acestuia.

Elena Bogdan: Ce implică pentru viitorul institutului să fi ţi directorul acestuia? Dar pentru dumneavoastră?Zvetlana Preoteasa: Atun-ci când am fost numită ca Director General al IEH de către Ministrul delegat pen-tru Românii de Pretutindeni, domnul Cristian David, cred că s-a avut în vedere activi-tatea mea de peste 20 de ani la catedră, sunt profesor, pre-cum şi experienţa pe care am dobândit-o în management, ca urmare a faptului că am fost Secretar de Stat pentru învăţământul preuniversitar în guvernul Tăriceanu. Tre-buie să menţionez că în perio-ada în care am fost Secretar de Stat pentru învăţământul preuniversitar, împreună cu Ministrul de atunci al Educaţiei, domnul Cristian Adomniţei şi Ministrul de atunci al Administraţiei şi Internelor, domnul Cristian David, actual Ministru del-egat pentru Românii de Pretutindeni, am pus bazele

şi am înfi inţat LCCR (Proiect privind predarea cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească), deschizând ast-fel primele şcoli cu predare în limba română din Italia, Spania şi Belgia, care se bucură de un succes extraor-dinar în rândul românilor de acolo.Mergând pe aceeaşi direcţie, unul dintre obiec-tivele mele ca director gen-eral al IEH este deschiderea de şcoli româneşti acolo unde nu există deocamdată, fi e prin asociaţiile de români, fi e prin biserică.De asemenea, sunt preocupată de susţinerea actualelor şcoli româneşti prin cursurile de pregătire pentru cadrele noas-tre didactice şi prin trimiterea de materiale didactice elevilor români.O a treia direcţie în care intenţionez să acţionez este promovarea valorilor cul-turale în comunităţi, lansarea şi sprijinirea tinerilor artişti români care trăiesc departe de ţară.E.B.: Care sunt proiectele importante în care sunteţi implicaţi ca instituţie şi care credeţi că este impactul pe care acestea îl vor avea în viaţa culturală a românilor din afara graniţelor?Z.P.: Din luna aprilie şi până în prezent, am lansat două proiecte pe care noi le considerăm de succes. Primul este “Basm românesc”, ce constă în crearea unui basm românesc din texte, elabo-rate succesiv, de către elevii şcolilor cu predare în limba română din întreaga lume. Proiectul a demarat de Ziua Internaţională a Copilului, 1 iunie 2013, prin redactarea primei pagini a basmului cu contribuţia elevilor de la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, a fost com-pletat până în prezent de elevi din şcoli cu predare în limba română din Spania, Italia, Serbia, Ucraina şi urmează să fi e continuat în următoarele

săptămâni de copiii din Belgia şi Ungaria. Finalul povestirii va fi realizat de către elevii Palatului Copiilor din Chişinău. Fiecare ţară a ilustrat propria contribuţie printr-un desen sugestiv. Basmul ilustrat realizat va fi publicat sub egida IEH. Lansarea acestuia va avea loc de Ziua Internaţională a Copilului, 1 iunie 2014, la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti. Basmul editat va fi distribuit în şcolile cu predare în lim-ba română din comunităţile româneşti. Proiectul va continua, în anul următor lansării basmului edi-tat, prin realizarea unei benzi desenate a basmului de către elevii şcolilor cu predare în limba română şi prin constitu-irea grupurilor de mesageri ai basmului românesc la nivelul fi ecărei şcoli.Al doilea proiect derulat de către IEH, „Sâptămâna E d u c a ţ i e i , C u l t u r i i ş i Spiritualităţii româneşti”, s-a desfăşurat la Mangalia în perioada 05-11 august, în parteneriat cu Departamentul Politici pentru Relaţia cu

Românii de Pretutindeni. Acesta a constat în dezba-teri şi seminarii pe teme educaţionale, culturale şi spir-ituale româneşti. Cele 7 zile ale proiectului au fost dedi-cate Limbii Române, Istoriei şi Civilizaţiei Româneşti, Geografi ei României, Artei Româneşti, Cărţii Româneşti şi Spiritualitaţii Româneşti.

Politici pentru Relaţia cu

Românii de Pretutindeni.

românilor din afara graniţelor. Elena Bogdan: Ce implică

Proiectul s-a adresat cu preponderenţă profesorilor de limbă română, isto-ria românilor şi geogra-fia României din Republica Moldova, Spania, Italia, Ucraina şi Ungaria, pre-cum şi studenţilor bursieri ai statului român din Republica Moldova. În cadrul proiectu-lui ne-am bucurat de lec-tori de marcă din domeniile amintite, decani de facultăţi, Arhiepiscopul Tomisului, pre-cum şi de prezenţa domnu-lui Cristian David, Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni.E.B.: Aveţi planuri pentru promovarea limbii şi culturii române în lume, nu doar în rândul românilor de pre-tutindeni?Z.P.: De promovarea limbii şi culturii româneşti în lume, cu alte cuvinte de aducerea în faţa cetăţenilor străini de artă românească, se ocupă Institu-tul Cultural Român.Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de pretutin-deni are în vedere sprijinirea etnicilor şi cetăţenilor români, precum şi păstrarea limbii şi culturii naţionale în familiile

şi comunităţile lor.E.B.: Care sunt proiectele in-stitutului prin care doriţi să-i implicaţi pe românii stabiliţi în Spania?Z.P.: Suntem în faza de pregătire a unui calendar cul-tural pentru anul 2014, prin care să fi e evidenţiate toate sărbătorile comunităţilor româneşti, sărbători care

formează profi lul fi ecărei comunităţi şi o evidenţiază printre celelalte comunităţi, adică unitate în diversitate.Împreună cu Institutul Limbii Române dorim să realizăm cât de curând o întâlnire a profesorilor de limba română la nivel european, care să includă, bineînţeles, şi pe cei din Spania.E.B.: În ce măsură primiţi spijin din partea autorităţilor de la Bucureşti?Z.P.: IEH se bucură de spri-jin necondiţionat atât din par-tea ministrului delegat pen-tru Românii de Pretutindeni, domnul Cristian David, cât şi din partea întregului Guvern, pentru a-şi atinge obiectivele pentru care a fost înfi inţat.Nimic nu se poate face frag-mentat, lucru care s-a înţeles de către acest Guvern, iar domnul Ministru Cristian David a strâns laolaltă, într-un comitet, reprezentanţi ai ORS, ICR, DRP şi IEH, ast-fel încât, prin colaborare şi comunicare, instituţiile impli-cate să poată cu adevărat spri-jini şi apăra cetăţenii români din afara ţării.E.B.: Ce gânduri doriţi să transmiteţi românilor de pre-tutindeni prin intermediul publicaţiei în limba româană Occidentul Românesc? Z.P.: Pentru că tocmai a fost ziua limbii române, aş vrea să le spun tuturor că a fi român nu reprezintă un complex, ci reprezintă mândria de a vor-bi aceeaşi limbă, de a avea aceleaşi trăsături naţionale cu George Enescu, cu Emil Cioran, cu Maia Morgenstern, cu Nadia Comăneci, cu Ilie Năstase etc. Sărbătorind limba română, omagiem tot ceea ce ne defi neşte: trecut, cultură, familie, locuri natale. De aceea, Nichita Stănescu spunea:„Limba română este patria mea”. La mulţi ani lim-bii române, la mulţi ani pop-orului român!Interviu realizat de Elena Bogdan

Interviu 13SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

„Un univers distinct, original ne întâmpină în desenele lui Eduard Rudolf Roth, a cărui imaginaţie surprinde adesea prin combinarea neaşteptată de forme, obiecte, volume, spaţii devenite metafore plas-tice. Ca într-un poem, ideile se ascund şi se revelează, parcurg un metabolism un-eori la limita oniricului, dar păstrând întotdeauna coerenţă imagistică şi un echilibru compoziţional încântătoare.” - Costin Tuchilă

Rudy Roth este un tânăr art-ist român, rezident în Palma de Mallorca - Spania, care îşi defi neşte arta ca pe o invitaţie de a căuta inefabilul în ener-giile creative ale imaginaţiei inconştiente. Grafica sa, articulată în arhitecturi şi ge-ometrii contradictorii, afi rmă el, i-a fost înnodată caligrafi c de degete de o lumină lipsită de contururi, ale cărei umbre s-au suprapus peste trecerea timpului.D o c t o r a n d î n R e l a ţ i i i n t e r n a ţ i o n a l e , absolvent a două programe masterale, unul al Universităţii Bucureşti

şi un altul al University of Kent at Canterbury, Rudy Roth (pseudonimul literar al lui Eduard Rudolf Roth) a activat ca jurnalist radio (R adio România) mai bine de 13 ani, iar din anul 2005, este consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, man-ager de proiect, formator şi web-designer. Însă doar prin grafi că, pictură sau poezie îşi regăseşte vocaţia infi nitului.Între 30 septembrie şi 19 octombrie 2013, 50 dintre lucrările sale vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană Bucureşti în cadrul expoziţiei intitulate La déesse du temps perdu (Zeiţa timpului pierdut). Vernisajul va avea loc marţi, 1 octombrie 2013, la ora 17:30, în Sala „ Mircea Eliade” a Bibliotecii, cu par-ticiparea extraordinară a actorului Dorel Vişan. Cei prezenţi vor putea asculta un microrecital de harpă celtică al Roxanei Moişanu şi o prezentare critică a cunos-cutului critic şi om de radio Costin Tuchilă. Reporter: Există un timp anume, atunci când fi ecare realizează că poate face altce-va, în cazul dumneavoastră, grafi că. Când aţi început să desenaţi, ţinând cont de formaţia dumneavoastră, de celelalte preocupări ? Rudy Roth: Cred că primele urme cât de cât semnifi cative ale paşilor mei pe drumul plin de sinuozităţi al artei grafi ce

se regăsesc cândva prin gim-naziu. Ţin minte că atunci am participat la mai multe concursuri de pictură pen-tru copii, iar toată lumea se aştepta să dau un sens pasiu-nii mele pentru desen. Aveau să treacă însă mai bine de 15 ani, până când – în tim-pul stagiului masteral de la Bruxelles –, mâinile mele să mai rupă din nou imagini din textura infi nitului. Acolo, în ploioasa capitală a Regatului Belgiei şi în câteva scurte interludii prin Bucureşti, Timişoara şi Paris s-au născut cele mai multe dintre schiţele acestea, care parcă moştenesc ceva din conturul translucid al neliniştilor mele. Reporter: Aţi debutat cu grafi că de carte la volu-mul de poezii „Paşii pro-fetului” de Lucian Blaga, la invitaţia Editurii Ars Longa din Iaşi, volum prezentat la Festivalul „Lucian Blaga” de la Alba Iulia în anul 2008. Cum aţi relaţionat cu universul blagian, cu nebănuitele lui trepte ?Rudy Roth: Expresionismul lui Blaga este covârşitor. Fer-til, inundat de simboluri, plin de vibraţii, însă covârşitor. Fără doar şi poate, nu pot spune că m-am simţit con-fortabil, întâlnirea cu ver-surile blagiene a fost extrem de puternică. Iar aceasta se aşeza peste asimetria inerentă a începutului. Dacă ar fi să primesc invitaţia acum, cred că aş încerca să-l tălmăcesc pe Blaga în alte umbre decât am făcut-o atunci. Aş lasa misticismul la nivelul unei simple sugestii, mai degrabă, decât la nivelul unei dimen-siuni dominante…

Reporter: A urmat volumul „Lauda somnului”, tot de Lucian Blaga, în care cântă exuberanţa vieţii terestre, deşi poezia lui este un mister. (Lucian Blaga a fost numit de Pompliu Constantinescu „poet al misterului”). Cum aţi dezlegat, din punct de ve-dere grafi c, această fi losofi e a misterului?Rudy Roth: Lauda som-nului, apărut în 2010, m-a găsit într-o altă etapă a ex-perimentelor mele grafi ce. Deja creionul meu înce-puse să sondeze tonuri mai subtile, am reuşit să pun grafi ca în acord cu estetica expresionistă. Efectul vizibil

a constat într-o trecere de la un simbolism articulat într-o manieră destul de primitivă la un imaginar tributar unei spiritualităţi ancestrale, de la interpretări ale misterului la geometrii contradictorii care sfi dează raţiunea.

Reporter: O altă treaptă în timpul devenirii a fost întâl-nirea cu poezia maestrului Mircea Albulescu din volu-mul „Ultimele noduri”. Cum aţi gândit această împletire de idei grafi ce cu cele po-

etice, ţinând cont de apelul defi nitiv sau defi nitoriu al poetului?Rudy Roth: Aşa cum am spus-o de fi ecare dată, întâl-nirea artistică cu Maestrul, cu bunul meu, Mircea Albulescu, a fost ca o duminică. Alături

de acest pescar de sufl ete care înnoadă linişte din năvoadele timpului, mi-am purtat, aido-ma unui copil, nostalgia unei mirări clandestine. Despre schiţele astea am spus dintot-deauna că am senzaţia că nu-mi aparţin. Ca şi cum ceva, cumva, undeva ar fi făcut ca mâinile mele să le transpună pe hârtie şi doar atât. Cred că răspunsul se afl ă în seva creaţiei din Ultimele noduri.Reporter: „La déesse du temps perdu” („Zeiţa timpu-lui pierdut”), titlul expoziţiei din octombrie 2013, de la Bucureşti, nu ne conduce oare spre timpul iubirii?Rudy Roth: Desigur. Cineva m-a întrebat de curând dacă, în arta mea, măsor iubirea cu timpul. Am răspuns că ştiu să măsor femeia doar cu timpul iubirii... Un timp al iubirii, născut într-o joi când destinul, sătul să îmi tot înghesuie cioburi din su-fl et prin vitralii cu geometrii contradictorii, mi-a tatuat visul infi nitului pe pleoape. Iar în numele acestui vis, ac-cept ca timpul să-mi îndese sub unghii aşchii de tăceri şi iubire… ***Interviu realizat de Occidentul Românesc

Rudy Roth este un tânăr art-

Reporter: O altă treaptă în de acest pescar de sufl ete care

a constat într-o trecere de la etice, ţinând cont de apelul

Timpul şi lumina împart o Timpul şi lumina împart o Timpul şi lumina împart o singură umbră singură umbră singură umbră

Rudy RothRudy RothRudy Roth

Diaspora14 SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Bruxelles-ul este capitala de facto a Uniunii Europene. Vrem, nu vrem, peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. La aceasta se adaugă miliar-dele de euro care sunt destinate României şi care au nevoie de o accesare cu impact pentru ce-tăţenii şi pentru comunităţile în care trăiesc. Există o dinamică contemporană la nivelul UE – se discută reforma instituţiilor europene şi noile competenţe. România trebuie să fi e activă în acest mecanism de poziţionare. Statul Român al următorilor 5-10 ani trebuie regândit, iar dacă reuşim să ne folosim op-tim resursele, vom juca un rol important în Europa! “Filonul românesc˝ actual nu poate pro-duce rezultate performante în actuala stare de fapt. Acum, la nici un an de alegerile europe-ne, avem nevoie de o dezbatere pragmatică, despre dezvolta-rea capacităţii României de a infl uenţa politica europeană. Şi pentru că de fi ecare dată când avem alegeri europene ajungem tot la discuţii cu iz na-ţional, propun încă de acum 10 teme europene concrete pentru campania care precede alege-rile europene din 25 mai 2014.I. Program guvernamental “Experţi pentru o R omânie europeană”Fără îndoială există la nive-lul României o problemă de resursă umană alocată, de finanţare a acestui sistem de „calibrare fină a României la Uniunea Europeană”. Este clar că inerţia sistemi-că nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Trebuie inter-venit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate. Soluţia propusă este lansarea cât mai rapidă a unui program guvernamental “Experţi pentru o Românie europeană” de consolidare pe două paliere (naţional şi local) a expertizei tehnice europene din România. Voinţa politică este impor-tantă, dar trebuie sprijinită de o puternică componentă tehnică, necesitând expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, soci-al, sector de afaceri, politici sectoriale, comunicare, etc). Nu trebuie blamată o persoa-nă anume, un partid politic şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui obiectiv. Deşi este

paradoxal, “procedura ma-cro” de relaţionare naţional-european este în mare majo-ritate un algoritm tehnic.II. Resura umană alocată Pentru racordarea ţării la UE avem nevoie de apro-ximativ 5.000 de români la Bruxelles şi 25.000 de per-soane în România implicate în mod real în mecanismul comunitar. În prezent avem doar vreo 2.500 la Bruxelles şi maxim 10.000 în Bucureşti (în special în sectorul pu-blic). România este o „mină” de resursă cu potenţial enorm pentru a forma fibra de care e nevoie pentru o reprezentare adecvată la nivel european. Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în domeniul studiilor europe-ne, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Trebuie gândită o strategie pe acest palier, de a coordona cererea şi oferta în domeniul experti-zei europene. Pe lângă tinerii valoroşi care s-au pregătit în ţară, să nu uităm nici de re-sursa umană care s-a format la şcoli în străinătate, mult mai obişnuită cu sistemul de lucru internaţional, şi care poate fi atrasă prin progra-me şi iniţiative bine puse la punct.III. Colaborarea şi comu-nicarea permanentă cu români din Bruxelles-ul EuropeanRacordarea unei ţări de pes-te 20 de milioane de locui-tori la o structură de 500 de milioane, precum Uniunea Europeană, nu este un lucru uşor. Trebuie însă alocată o resursă umană corespunza-toare, fără a subestima acest mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe cei 100 de di-plomaţi din Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles şi anumiţi eurodeputati, mi-niştri şi experţi tehnici din ministere. În prezent avem însă vreo 2.500 români care lucrează în mediul european de la Bruxelles, foarte mulţi dintre aceştia derulându-şi activitatea în cadrul Comisiei Europene. Iar aceşti 2.500 de români din Bruxelles trebuie puşi în valoare în avantajul reciproc. Să nu uităm ei sunt acolo fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu reprezintă Româ-nia. Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană pentru România şi eu am semnalat-o de câţiva ani. Am identificat acei 9 directori din Comisia Europeană care sunt de na-ţionalitate română şi cei 42 de şefi de unitate români şi am început deja demersurile la nivel de Guvern pentru a organiza o întâlnire a premie-rului cu aceştia. Cel mai pro-babil întâlnirea va avea loc în luna octombrie, la Bucureşti. Deci mergem foarte mult pe

modelul francez şi german, bineînţeles sunt ţări mai vechi în UE, care invită func-ţionarii de rang superior din Comisie în special la o întâl-nire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării respective în anul următor. Este o chestie normală şi sper ca România să poată realiza această întâl-nire în octombrie anul acesta şi mi-aş dori ca după aceea s-o instituţionalizăm şi s-o avem în fiecare an. IV. Sectorul privat - consolidare federaţiilor sectoriale româneşti în Bruxelles E foarte important ca România să aibă o poziţio-nare structurată şi sectorială la Bruxelles. Există 3.000 de federaţii industriale care sunt prezente în Bruxelles-ul eu-ropean. Structurile naţionale româneşti sunt membre ale acestor federaţii europene în majoritatea cazurilor, dar nu sunt active. Activitatea şi re-laţionarea cu structura euro-peană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Trebu-ie ca aceste federaţii să urmă-rească agenda publică euro-peană, să se implice, să aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o transmite în mod coagulat la Bruxelles. Lip-sa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul eu-ropean, lipsa unei prezenţe industriale româneşti inte-grate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România fac ca nici un român să nu ocupe o astfel de poziţie de vârf în Bruxelles-ul european. Cum să avem influenţă în grupuri-le industriale reprezentate la Bruxelles? V. Opinia României pe dosare legislative secto-rialeUniunea Europeană nu în-seamnă doar „temele mari” ale politicii externe. Pentru cetăţeanul de rând importan-tă este calitatea alimentelor, calitatea apei, siguranţa lif-turilor din clădiri, etc. Toate acestea sunt legate de legisla-ţia europeană. Aceasta trebu-ie însă anticipată, discutată şi la nivel naţional cu toţi acto-rii implicaţi. Sunt 3-4.000 de dosare active la Bruxelles, şi 100 de conferinţe pe zi, care nasc dezbateri, coaliţii, ini-ţiative şi implicit legislaţie. România a fost prea mult oscilantă, nesigură şi nesus-tenabilă. Sistemul românesc are nevoie de expertiza teh-nică pentru anticipare şi sus-ţinerea pragmatică a intere-selor naţionale.VI. Poziţionarea la ni-vel de vârf în Uniunea Europeană de după ale-gerile europeneAnul 2013 este un an prelecto-ral la nivel european şi este im-portant să organizăm România pentru următorul mandat al Parlamentului European şi

al Comisiei Europene. Ce portofolii sunt cruciale pen-tru România? Unde este im-portant să avem români în Cabinetele de Comisari? Avem schimbări la vârf şi în Parlamentul European, dar şi la nivelul Consiliului - cu oportunităţi de a avea români în jurul noilor lideri. Cine sunt românii care îndepli-nesc condiţiile de eligibili-tate pentru a lucra în aceste Cabinete? Trebuie urmărit calendarul numirilor şi stabi-lit procedura de sprijin acor-dat românilor cu şanse de inserţie. Doar prin enumera-rea ascestor intrebari ne dam seama de necesitatea unei co-laborari între Statul Român şi românii din Bruxelles. Încă de acum trebuie să gân-dim profilul viitorului comi-sar european român, dar şi ce politicieni români pot să conducă comisiile strategi-ce din cadrul Parlamentului European. Trebuie să sensi-bilizăm factorii de putere de la nivel naţional pentru a nu ne trezi că trocurile politice locale împing spre Bruxelles politicieni care nu pot să fie operaţionali în mediul inter-cultural al afacerilor europe-ne.VII. România intră pu-ternic în dezbaterea des-pre viitorul instituţiilor europeneTraversăm o perioadă în care dezbaterile legate de viito-rul Uniunii Europene devin un subiect fierbinte, atât la Bruxelles, cât şi în alte ca-pitale europene. România este unul dintre cele 25 de state membre UE care au decis să semneze Tratatul Fiscal. Unde se plasează însă România în dezbaterea des-pre viitorul instituţiilor euro-pene şi al Uniunii Europene în general? Care este rolul cheie al României în acest proces de transformare, ce am putea câştiga şi care ar putea fi pierderile? Ce idei, ce bune practici ar putea su-gera România pentru ameli-orarea arhitecturii instituţi-onale şi a funcţionarii UE? Ce dificultăţi a întâmpinat în scurta perioadă de 6 ani de membership? Ce soluţii ar fi pentru surmontarea lor? Cât poate influenţa interesul românesc dezbaterea despre viitorul Europei? Cum şi în ce mod? Care este acest in-teres în context european? Acestea sunt doar câteva în-trebări care suscită interesul unei dezbateri la nivel intern în contextul descris anterior. Vocea României trebuie să

fie remarcată şi ascultată de către partenerii de dialog, să fie un stat activ în procesul de reformă a instituţiilor UE. Este important ca România să aibă un profil articulat şi la nivelul UE, aşa cum are deja la nivelul NATO. Coe-renţă, predictibilitate, de asta are nevoie România rapor-tându-ne la activitatea sa din Uniunea Europeană. Pentru atingerea acestor obiective e nevoie de input academic, e vorba de a implica în timp stakeholderii români, atât pe cei din ţară, dar şi pe cei din mediul capitalei Europei. România trebuie să îşi stabi-lească un punct de minim şi unul de maxim în dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene. Există riscul ca o şovăială politică sau dezin-teres să ducă la autoexclude-rea României din dezbatere. România trebuie să-şi ia ro-lul în serios! VIII. Pregătirea P reşedenţiei româneşti a UE România urmează să îşi în-ceapă mandatul Presedenti-ei UE în a doua jumătate a anului 2019. Spre deosebire de strategiile naţionale româ-neşti, unde se fac cu greu pla-nuri pe un an, la Bruxelles se gândeşte pe termen cel puţin mediu. Aşadar, pentru a ne plia pe metodele de lucru eu-ropene, ar trebui să începem deja pregătirile pentru a ne îndeplini sarcinile în 2019. Avem încă 6 ani la dispoziţie să arătăm partenerilor noştri şi să ne demonstrăm nouă în-şine că sîntem foarte buni ca idei, proiecte şi management al carmei clubului comunitar. Poate ar fi util să recapitu-lăm şi să analizăm cei 6 ani de când am devenit parte a Uniunii Europene. Practic, coincidenţa face să ne situăm undeva la jumătatea distanţei dintre cele două evenimente – aderarea şi începerea man-datului Preşedinţiei UE.IX. Platforme locale eu-ropene – conceptul Casei Europei dezvoltat la nivel local în RomâniaConstrucţia Uniunii Europene are nevoie de suportul şi im-plicarea activă a cetăţenilor. Reducerea distanţei dintre problemele cotidiene şi dez-baterea politică europeană este necesară atingerii aces-tui obiectiv. Europa este un proiect economic, social, politic şi cultural. Conceptul Casei Europei implică găsi-rea metodelor de articulare a identităţii naţionale cu cea europeană, proiectarea unui sistem în care atât comunita-

tea locală, cât şi cea regiona-lă îşi au locul în amfiteatrul european. Implicarea întregii comunităţi locale este deci-sivă în succesul proiectului. Responsabilitatea revine nu doar instituţiilor locale, ci şi sectorului industrial, aca-demic, neguvernamental, precum şi mass media. Dez-voltând platformele locale cu iz european putem sprijini şi proiectul deschiderii birou-rilor regiunilor românesti în capitala Europei, un proiect pe care România l-a început, dar care necesită încă suste-nabilitate în abordare. X. Eurodeputatul – lide-rul procesului de integra-re a României în UEEurodeputatul este repre-zentantul vocii cetăţeanului. Rolul acestuia nu trebuie să se mărginească în a activa în anumite comisii parla-mentare, iar în week-end în a explica cetăţenilor de pe sticla televizorului activita-tea Parlamentului European. Parlamentarul european este liantul între Guvern şi Parla-mentul României facilitând întelegerea mai bună a iniţi-ativele de la nivel comunitar. Este persoana care comuni-că permanent cu sectorul de afaceri şi societatea civilă organizată pentru a simţi în mod real pulsul cetăţeanu-lui. Avem o echipă europar-lamentară echilibrată, avem periodic nevoie însă şi de su-flu nou, de oameni conectaţi atât la realitatea de la Bruxel-les cât şi la cea din România. Această „dublă pălărie”, precum şi complementaritea necesară între voinţa politi-că şi expertiza tehnică, face ca influenţa la Bruxelles să fie maximă, căci am avea oameni care să vorbească şi româna şi „bruxelleza”.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fon-dator în 2003 al Clubului “ România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoa-ră activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România aface-rilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele co-municării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democra-ţii germani, socialiştii fran-cezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid po-litic român – PSD Bruxelles.

al Comisiei Europene. Ce fie remarcată şi ascultată de tea locală, cât şi cea regiona-

10 idei concrete pentru o

Românie europeanăDan Luca - Bruxelles

Diaspora 15SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Consulul General al României la Los Angeles, Eugen Chivu, a declarat pentru ziarul Mioriţa USA, că jurnalista Corina Drăgotescu va fi ataşat de presă al Consulatului, începând de la 1 septembrie 2013. Din discu-ţia cu domnul Consul General reiese că postul este nou cre-at, iar salariul jurnalistei va fi plătit din bani publici. Corina Drăgotescu va începe munca direct cu o pauză, pentru că ur-mează Labor Day weekend.Ce datorii au de achitat con-tribuabilii şi statul român faţă de Corina Drăgotescu, o jur-nalistă controversată, care şi-a anunţat intenţia de emigrare în octombrie 2012, într-un reality show lacrimogen la TV? Po-trivit declaraţiilor ei din 2012, soţul a caştigat la DV Lottery, iar motivul emigrării este fi ica lor, care studiază fashion & modeling la UC Riverside din Long Beach, CA. Dar despe facultăţile de ”maioneză cu ciuperci” din SUA discutăm altadată. „Plec pentru un vii-tor mai bun pentru fata mea. M-am dus în America foarte des, de 12 ani merg de două ori pe an, cel puţin. Am văzut cum este să trăieşti într-o ţară în care vin oameni din toate locurile şi în care toleranţa în-seamnă ceva. Aveam nişte vise, am trăit 20 de ani să-mi ating acele vise. După 30 de ani de muncă mă aşteaptă un anunţ al unui alt ‚domn Boc’ care să-mi spună: nu avem bani să vă plătim pensia. Preferi să te duci în afară, unde munceşti 10 - 15 ani, dacă Dumnezeu îmi dă sănătate, îţi depui bani de pensie sau pentru viitorul copilului şi reuşeşti să-i oferi o viaţă normală familiei pe care o ai. Pornesc la un alt drum”, a declarat ziarista în 5 octom-brie 2012, la RTV.E s t e n o r m a l c a f a m i l i a Drăgotescu să-şi susţină uni-cul copil. Nu este normal să uzeze de metode de parvenire dâmboviţene pentru a obţine o sursă de venit în SUA. Româ-nii din America şi-au câştigat

Costurile de emigrare în SUA ale jurnalistei Corina Drăgotescu vor fi

plătite din bani publicirespectul pentru că s-au inte-grat în societetate prin forţe proprii (fără proptele de la Bucureşti), respectând legis-laţia şi valorile ţării adoptive. Drăgotescu vine in SUA cu balcanisme, a renunţat deja la obiectivele declarate anul tre-cut (corespondent RTV; şcoală de nutriţie în California), iar acum are ambiţia “să aibă grijă de românii-americani”. Numai că românii-americani nu au nevoie de grija dumnea-ei pentru că se descurcă foarte bine singuri, unii de zeci de ani, alţii de 3-4 generaţii.În calitate de angajată MAE, Corina Drăgotescu nu va pre-sta servicii pentru SUA, deci nu va avea dreptul la ajutor so-cial sau pensie din partea sta-tului american, ci va depinde tot de “un domn Boc”. Meto-dele dâmboviţene de parvenire nu dau roade în administraţia publică sau în fi rmele private americane, dar pot să infecte-ze uşor orice bucată de pământ românesc - misiunile diploma-tice ale României din străina-tate sunt “pământ românesc”.Corina Drăgotescu s-a lan-sat în presă imediat după Revoluţia din 1989, iar de-a lungul timpului şi-a exprimat sprijinul pentru Ion Iliescu, echipa lui neo-comunistă şi alţii. În iunie 1990, Corina Drăgotescu era de partea mi-nerilor, care băteau studenţii din Piaţa Universităţii şi susţi-nea că “minerii au făcut bine că au distrus jumătatea putre-dă a mărului”. Ca o nostalgică veritabilă, în anii ’90, Corina Drăgotescu a deţinut brandul comunist “Scânteia”. „Procedura de achiziţiona-re a mărcii «Scânteia» a fost demarată la începutul anului 2007, şi la sfârşitul lunii mar-tie 2008, am intrat în posesia brand-ului. Deţin dreptul de proprietate asupra tuturor do-meniilor, mai puţin Imobiliar şi IT. Pot să spun că plănuiesc să lansez un produs de infor-maţii pe zona de Internet, şi anume un site. Am două do-menii înregistrate deja - www.scanteiaonline.ro şi www.ziarul-scanteia.ro. Ambele domenii sunt înregistrate pe numele Magdalena Gabriela Bolintineanu, asistenta consi-lierei mele. E un proiect. Nu ştiu dacă voi rămâne cu forma aceasta, cu linia gândită acum

un an şi jumătate în urmă”, a declarat Corina Drăgotescu. (sursa: Mediafax)O parte dintre românii din SUA - pe care ea declară că vine să-i ajute - au emigrat din cauza mineriadelor, securiş-tilor, comuniştilor, corupţiei şi parveniţilor plătiţi din bani publici. Deci, românii din SUA nu au nevoie de ajuto-rul Corinei şi al altora ca ea. Cei care au ajuns în SUA îna-inte de 1989 - oameni cărora li s-au confi scat averile, li s-a retras cetăţenia română şi nu mai aşteaptă pensii sau ajutoa-re din România - nu au motive sa agreeze opiniile doamnei Drăgotescu, care a susţinut adesea că “statul român are, deci statul trebuie să ne dea” şi a muncit “pe brânci” pentru a stoarce cât de mulţi bani a putut de la statul român. Ştiaţi că a divorţat de soţ ca să pri-mească o locuinţă de la stat şi apoi s-a recăsătorit cu “biletul ei câştigător” la DV Lottery? Presupun că şi pentru postul din LA a transpirat în acelaşi fel greţos - s-a mutat din trust în trust şi a cântat “imnuri” ce-lor care au plătit-o mai mult. Ca urmare, nu sunt prea mulţi români din SUA care au nevo-ie de sprijinul Corinei, în afară de familia şi prietenii ei.Unul dintre rolurile misiuni-lor diplomatice româneşti din străinatate este acela de a acor-da sprijin cetăţenilor români afl aţi în difi cultate într-o ţară străină. Dar ajutorul nu constă în angajarea la consulat sau ambasadă pentru românii in-capabili să-şi gasească un loc în societatea americană. Ca urmare, decizia B ucureştiului de a-i oferi o sursă de venit Corinei Drăgotescu la Los Angeles, nu putea veni decât ca o rasplată pentru servicii politice murdare, făcute unui papiţoi sus pus, lipsit de edu-caţie şi bun simţ. Pe langă sa-lariul în lei şi indemnizaţia în valută - potrivit legii - Corina Drăgotescu va avea dreptul la o indemnizaţie de instala-re, sporuri, premii şi bene-fi cii; o indemnizaţie pentru soţul ei (dacă acesta nu va fi încadrat în muncă în SUA); indemnizaţie pentru cumpă-rarea unor efecte personale şi o sumă care va acoperi o parte din taxele de studii ale fi icei ei. Pe scurt - contri-buabilii români vor suporta costurile emigrării Corinei în SUA, demenţial! Detalii despre salariile diplomaţilor, aici: http://www.realitatea.net/afl a- care-e-salariul-mediu-la-mae-si-cat-castiga-diplomatii-romani_1049475.htmlhttp://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_ modificare_s a l a r i z a r e _ m i s i u n i _

consulare_334_2007.phph t t p : / / l e g e 5 . r o / G r a t u i t /g u 3 d o m j t / l e g e a - n r- 4 9 5 -2004-privind-salarizarea-si-alte-drepturi-banesti-ale-personalului-din- administratia-cen t r a l a -a -min i s t e ru lu i -afacerilor-externe-si-de-la- misiunile-diplomatice-ofi ciile-consulare-si-institGhidul Viitorului Diplomat, pagina 11: “dacă visezi să de-vii membru al Corpului diplo-matic şi consular al României, trebuie să ocupi o funcţie pu-blică, să nu fi i membru al unui partid politic, să cunoşti cel puţin o limbă străină, să fi ab-solvit Academia Diplomatică său să fi promovat concursul de admitere în Corpul diplo-matic şi consular al României (organizat potrivit regulamen-tului de organizare şi desfăşu-rare a concursului de admi-tere în Ministerul Afacerilor Externe) şi nu în ultimul rând să ai o stare de sănătate co-respunzătoare, atestată de Ministerul Afacerilor Externe. Concursurile de admitere în Corpul diplomatic şi consular se organizează pentru funcţiile diplomatice său consulare va-cante. Dacă ar fi să întrebăm un specialist în acest domeniu, ar declara că sociabilitatea, lucrul în echipă, ţinuta ves-timentară, spiritul analitic şi capacitatea de sinteză, fl exi-bilitatea, rigurozitatea şi, nu în ultimul rând, loialitatea sunt printre calităţile care nu ar trebui să-i lipsească unui diplomat.” http://csd.aser.ro/files/2012/01/Ghidul- Viitorului-Diplomat.pdfAha, deci loialitatea faţă de anumite grupuri de intere-se o recomandă pe Corina Drăgotescu pentru un post în diplomaţie! Încă n-am auzit-o vorbind în engleză, dar va pri-mi un spor pentru limbi stră-ine. Academia Diplomatică nu a absolvit-o, vechime în MAE nu are. Oare a câştigat un concurs? Când? Cine au fost contracandidaţii ei, cine a declarat-o admisă şi a decis angajarea ei în LA? Corina Drăgotescu, bolnavă de can-cer cu câţiva ani în urmă, are o stare de sănatate perfectă aşa cum prevede legislaţia? Cine a decis că e necesar acest post la Los Angeles pentru ca Drăgotescu are treburi per-sonale acolo? Presupn că a transpirat “pe brânci” pentru acest post, în stilul ei caracte-ristic de oportunistă. Maniere-le “elegante” ale jurnalistei le cunoaştem din apariţiile ei te-levizate - de exemplu din alter-caţia cu Andreea Pora ( Revista 22) în direct la Realitatea TV, în 2010.Doamna Drăgotescu ne-a transmis că vrea să vorbească

cu directorul ziarului Mioriţa USA, după ce vine la post. Sunt curioasă pe ce ton şi ce are de gând să ne ofere ca să nu mai scriem adevărul despre ea? O admir pentru ambiţia cu care încercă să implemen-teze în SUA sistemul mize-rabil de pile, cunoştinţe şi re-laţii cu care a făcut carieră în România. Numai că integrarea în SUA nu este similară cu in-tegrarea în Consulatul din LA, iar aceasta este o altă lecţie pe care o are de învăţat. Gogoşile “dinozaurilor” din mass media românească - categorie căreia aparţine Corina, nu valorează nici cât o ceapă degerată în so-cietatea americană. În curând s-ar putea să auzim că a ares-tat-o poliţia pentru că a încer-cat să dea şpagă undeva.De ani de zile singurul „re-fren” pe care-l auzim la misiu-nile diplomatice româneşti din SUA este “nu avem bani”. Din cauza lipsei de fonduri misiu-nile diplomatice funcţionează cu personal redus. În ultimii ani s-a discutat varianta anga-jării part time a unor români din comunitate, o soluţie care ar reduce cheltuielile MAE prin eliminarea costurilor de relocare, transport, şi întreţi-nere pentru familiile diploma-ţilor trimişi temporar la post în SUA. La Ambasada României din Washington DC - princi-pala misiune diplomatică a

României în SUA, nu s-a zu-grăvit interiorul de mai mulţi ani. Instalaţiile de încălzire şi răcire sunt vechi şi nu mai fac faţă necesităţilor. Clădi-rea Ambasadei, cumpărată de Regina Maria în anul 1926, ne-cesită renovări pentru care nu sunt alocate sufi ciente fonduri. Ambasada nu mai are bucătar de vreo 7-8 ani; pentru recep-ţii şi evenimente este nevoită să apeleze la fi rme de catering şi la improvizaţii. Personalul diplomatic şterge praful, dă cu mopul şi curăţă băile de la locul de muncă, pentru că am-basada nu are fonduri să anga-jeze o fi rmă de curaţenie sau o femeie de serviciu permanent. Prosperitatea unei ţări se vede la Washington DC şi după acest criteriu - clădirile şi po-sibilităţile ambasadelor. Bine că MAE a gasit resurse ca să-i platească un salariu Corinei Drăgotescu, pentru a tăia frun-ze la câini în Consulatul din LA! Sper că vom primi fo-tografi i cu Corina, când va fi rândul ei la curăţenie în clădi-rea Consulatului. Sau va fi ge-neroasă şi va plăti din propriul ei salariu o femeie de serviciu la Consulat?În concluzie, cei care aţi ple-cat din România pentru că v-aţi săturat de corupţie, nepo-tisme, parveniţi şi relaţiile lor - vizitaţi Consulatul General al României din Los Angeles după 1 septembrie 2013 şi că-utaţi-o pe Corina. Va fi benefi c - salvaţi bani! Vă veţi aminti de ce aţi plecat din ţară; vă va trece repede dorul de casă şi cheful de a vizita România, deci nu veţi mai cheltui bani pentru biletele de avion şi cadouri pentru România. Mulţumim mult pentru aju-tor, Corina!

nii din America şi-au câştigat aceasta, cu linia gândită acum

Simona M. BotezanDirector Adjunct - Publicaţia Mioriţa - CA/USAhttp://ziarulmiorita.net/

ucis după cucerirea cetăţii. Clă-direa dominantă în Piaţa Unirii este Catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, construită în stil baroc între 1736 şi 1774 şi nu-mită de timişoreni pur şi simplu Domul; am auzit că Domul are o acustică excelentă care o ca-lifi că pentru nişte concerte de orgă de nota 12, şi datorită lui pieţei i s-a spus multă vreme Piaţa Domului; apoi vei remar-ca silueta elegantă a Palatului Baroc, ridicat în 1733 şi refă-cut în 1886, în care azi se afl ă Muzeul de Artă, având alături casele Brück şi Emmer în stil secesionist, proiectate de ace-laşi demiurg timişorean László Székely la începutul sec. 20; pe partea opusă Domului sunt Palatul eparhiei sârbeşti (“ Vicariatul”) construit în 1747 şi Catedrala ortodoxă sârbă, iar în mijlocul pieţei sunt un mic izvor cu apă potabilă şi Monumentul Sfi ntei Treimi, ridicat ca mulţumire de supra-vieţuitorii epidemiei de ciumă din 1738-1739.Cartierul Fabric: colonia şvabă a Timişoarei

Despre cartierul Fabric se spune că prin sec. 18-19 ară-ta ca o Veneţie în miniatură: era împânzit de mici canale navigabile racordate la Bega, mori de apă şi poduri, iar co-loniştii şvabi stabiliţi în Fabric în număr mare ridicaseră aici împunătoare clădiri în stil ba-roc, ateliere de meşteşugari şi fabrici de toate felurile; iar nu-mele cartierului ar veni chiar de la fabricile sale. Recunosc, cât am fost liceean în Timişoara nu îmi amintesc să fi trecut vreo-dată prin Fabric, iar recent când l-am văzut atât de ferm reco-mandat de ghid am crezut că este vorba de o supraevaluare turistică, şi am fost tentat să îl las deoparte: aş fi greşit, pentru că Fabric chiar merită văzut...

Intrarea în Fabric se face pe fotogenicul pod Decebal, ridicat în 1908, dincolo de care se vede una dintre clădirile-simbol ale Timişoarei: Baile Neptun, edifi ciu construit în 1914 în stil secesionist sub bagheta magică a aceluiaşi ar-hitect László Székely care a proiectat cea mai mare parte a edifi ciilor din Piaţa Victoria; dincolo de pod se întinde un bulevard fl ancat de construcţii baroce, cu un aer cât se poate de germanic: ordnung und dis-ziplin pare a fi mesajul în piatră lăsat de coloniştii şvabi de acum două-trei secole turiştilor de as-tăzi. Apoi se vede pe dreapta si-lueta graţioasă a Sinagogii din Fabric, ridicată în 1899, după care urmează Piaţa Romanilor cu frumoasa Biserică romano-catolică Millenium, ridicată între 1896 şi 1901 pentru a co-memora exact un mileniu de la

Fostul port al TimişoareiExplorarea la pas a

Timişoarei ar putea începe foarte bine cu cartierul Iosefi n, întins în sud-vestul oraşului, între gară şi podul Traian din-spre cartierul Cetate. Întemeiat după 1744 ca sat de colonişti germani aşezat pe ambele părţi ale Begăi, Iosefi n se numea pe atunci Josephstadt, după nume-le împăratului austriac Iosif al II-lea sub a cărui domnie a fost înfi inţat. În sec. 19 Iosefi n s-a bucurat de avânt economic şi

prosperitate: aici se afl a gara oraşului şi portul Timişoarei (să nu uităm că pe atunci Bega era canal fl uvial navigabil cu legătură către Tisa şi Dunăre), alături de mai multe mori şi fabrici. Aşa că Iosefi nul de azi este dominat de edifi cii baroce, la care se adaugă, ca peste tot în Timişoara, edifi cii ridicate în stilul secesiunii vieneze.

Străbătând Iosefi n de la gară spre centru vei remarca întâi Casa cu Ancoră, con-struită în 1755 pe locul primei căpitanii a Portului Timişoara; apoi Biserica Romano- Catolică din Iosefi n, construită în 1774, în stil baroc; după aceasta se profilează silueta elegantă a Bisericii Notre Dame: da, Timişoara are şi o biserică Notre Dame, care a fost ridica-tă la fi nalul sec. 19 şi aparţinea Mănăstirii călugăriţelor din or-dinul Notre Dame; când eram liceean în Timişoara habar nu aveam că şi clădirea frumoasă în care învăţam aparţinuse tot

ordinului Notre Dame, biserica Notre Dame fi ind chiar în spa-tele liceului meu. Ceva mai în-colo este Piaţa Mocioni numită adesea doar „Sinaia”, unde se vede Biserica Ortodoxă con-struită în 1936, cu o arhitectură inspirată de cea a Sfi ntei Sofi a; după care urmează Piaţa Maria, numită aşa după Monumentul Fecioarei Maria, ridicat pe lo-cul unde legenda locală spu-ne că a fost schingiuit până la moarte Gheorghe Doja. Piaţa Victoriei, sanctuarul ti-mişorean al secesiunii vieneze

Dincolo de podul Traian începe cartierul Cetate, cel mai vechi nucleu urban al Timişoarei. La dreapta podu-lui se vede Catedrala ortodoxă, ridicată între 1936 şi 1946 în stil predominant moldovenesc şi ctitorită de regele Mihai, iar la stânga se profi lează silue-ta zveltă a Bisericii Ordinului Piarist, fl ancată de clădirile în stil secesionist care au aparţinut aceluiaşi ordin şi care constitu-iau Liceul Piarist. La nord de Catedrala ortodoxă se întin-

de Piaţa Victoriei continuată de Piaţa Operei, dominată de atâtea palate în stilul Wiener Seccession încât recent scriam că este un sanctuar secesionist în toată puterea cuvântului; iar cele mai multe din clădirile fru-moase de aici sunt proiectate de arhitectul László Székely, căru-ia Timişoara îi datorează foar-te mult din chipul ei de astăzi: în Piaţa Victoriei el a proiectat Palatul Dauerbach, Palatul Hilt & Vogel, Palatul Széchényi şi Palatul Neuhausz, iar Palatului Weiss i-a reproiectat fronto-nul, în Piaţa Operei a proiectat Hotelul Timişoara, iar la sud de Piaţa Victoriei tot el a proiectat Liceul Piarist.

După ce te vei delecta cu atmosfera secesiunii viene-ze din Piaţa Victoriei şi Piaţa Operei trebuie să te abaţi puţin la dreapta, ca să vezi şi Castelul Huniade, ridicat de faimosul Iancu de Hunedoara (Ioan Huniade) în anii 1443-1448 pe locul palatului regal construit

după 1307 de regele maghiar Carol Robert de Anjou; proba-bil cea mai veche clădire din Timişoara, castelul a cunoscut în timp un şir lung de transfor-mări şi a fost pe rând reşedin-ţa regală a lui Carol Robert în perioada 1316-1323, reşedinţa lui Iancu de Hunedoara după 1443-1448, reşedinţa beilor turci care au condus paşalâcul Timişoarei după 1552, cazarmă de artilerie, arsenal şi depozit după cucerirea Timişoarei de austrieci în 1716; astăzi aici este Muzeul Banatului.Piaţa Libertăţii: ultima dova-dă a Timişoarei otomane

Afl ată ceva mai la nord de Piaţa Operei, Piaţa Libertăţii era înainte de 1716 un ba-zar turcesc, pe care austriecii l-au dărâmat pentru a face loc Pieţei Paradei, numită şi Piaţa Prinţului Eugen în onoarea generalului Eugen de Savoia care a readus Timişoara în lu-mea creştină. Aici se afl au se-diile administraţiei militare a armatei austriece din Banat, şi tot aici s-a ridicat în 1731 şi Primăria germană sau Primăria veche, unul dintre edifi ciile-simbol ale Timişoarei; în faţa Primăriei se ridică statuia Sf. Ioan Nepomuk, în amintirea victimelor epidemiei de ciumă din 1762-1763, iar pe zidul Primăriei, în drepta intrării, poţi vedea ultima dovadă a ocupaţiei turceşti în Timişoara: o inscripţie în alfabetul arab ră-masă din Timişoara otomană a anului 1643.

Dacă te abaţi puţin la stân-ga de Piaţa Libertăţii vei vedea Sinagoga din Cetate, ridicată în 1865, ale cărei motive decora-tive maure sigur merită un mic ocol, în timp ce la dreapta pieţei este micuţa Piaţă Sf. Gheorghe, care se zice că ar fi cea mai ve-che din oraş; iar tot în Cetate, în partea de est a acesteia, se afl ă şi ultima parte a cetăţii din Timişoara care a supravieţuit până astăzi: Bastionul Theresia, care adăposteşte câteva baruri, restaurante şi săli de expoziţii şi participă din plin la viaţa zgo-motoasă a Timişoarei de astăzi.Piaţa Unirii: Timişoara habs-burgică

Însă locul în care Mica Vienă îşi arată cel mai limpede chipul baroc cu trăsături viene-ze este Piaţa Unirii, afl ată tot în cartierul Cetate, ceva mai la nord de Piaţa Libertăţii; din start îmi recunosc subiectivi-tatea vis-à-vis de Piaţa Unirii, care îmi place la nebunie şi pe care o consider una dintre cele mai frumoase pieţe pe care le-am văzut în călătoriile mele prin Europa. Şi dacă într-adevăr Timişoarei îi este caracteristic aerul mic burghez central-euro-pean, aşa cum se spune, atunci nu există niciun loc mai nimerit să savurezi pe îndelete acest aer decât Piaţa Unirii, la vreuna din terasele pieţei, cu o cafea sau o bere în faţă.

Iniţial se numea Piaţa Losonczy, în amintirea comi-telui care a condus apărarea Timişoarei în faţa turcilor în 1552, pe care otomanii l-au

sosirea maghiarilor în Panonia; ceva mai încolo este o altă clădire-simbol a Timişoarei, numită Casa de raport a mu-nicipiului, ridicată în stil se-cesionist de acelaşi demiurg timişorean László Székely în 1910; iar dincolo de ea se în-tinde Piaţa Traian, inima cartie-rului Fabric: construită în 1740 ca replică la scară mai mică a Pieţei Domului, Piaţa Traian este dominată de Biserica or-todoxă Sf. Gheorghe, ridicată în 1748, care aparţine azi doar comunităţii sârbe; aşa întinsă, monumentală şi teutonică arată grozav, să recunoaştem…

Liceean de TimişoaraAtunci când am ajuns ca

student la Bucureşti şi eram în-trebat de unde sunt vă zic sincer că nu spuneam mai niciodată că sunt din Lugoj - dar am terminat liceul în Timişoara -, ci simplu, că sunt din Timişoara; se ştie, amintirile de licean sunt printre cele mai dragi amintiri din viaţa unui om, iar ale mele sunt ale unui liceean de Timişoara, de la Liceul de Filologie-Istorie. Apoi Bucureştiul a început să mă acapareze tot mai mult, în

felul acela lacom şi tiranic în care se pricepe el să te facă să uiţi de acasă; iar acum câţiva ani devenisem atât de străin de Timişoara încât ajuns acolo cu probleme profesionale, nu am vizitat nimic altceva în oraş de-cât hotelul, restaurantul la care am mâncat şi sediul instituţiei la care venisem. Este adevărat, nu prea am avut nici timp ca să revăd oraşul în care fusesem li-ceean, dar nici nu am încercat vreo clipă să fac asta; m-am purtat exact aşa cum te porţi cu cineva foarte drag de care nu ai fi vrut să te desparţi vreodată: am jucat din prima până în ulti-

ma clipă acolo rolul indiferen-tului, ca şi cum Timişoara nu ar fi pentru mine decât o deplasa-re de serviciu şi nimic altceva. Există însă un avantaj clar în faptul că astăzi nu mai am mai nimic în comun cu Timişoara, şi o revăd doar ca un simplu călător: o văd cu ochi limpezi, detaşat, la adevărata ei frumu-seţe; aşa că pot spune liniştit, pe cuvânt, că Timişoara este unul dintre oraşele minunate din acest colţ al Europei şi, nici vorbă să îmi fi e indiferentă…

16ordinului Notre Dame, biserica


Timişoara Marea mea dragoste

sosirea maghiarilor în Panonia; felul acela lacom şi tiranic în

bucurat de avânt economic şi

prosperitate: aici se afl a gara de Piaţa Victoriei continuată

mă acapareze tot mai mult, în

grozav, să recunoaştem…

Liceean de Timişoara

am jucat din prima până în ulti-

ma clipă acolo rolul indiferen-

Frumuseţile României

Prof. Tiberiu Grădişteanu- Lugoj/Timiş

celorlalte clădiri din Málaga. Iar Casco historico (incluzând şi un vechi cartier evreiesc) din Málaga are străzi pitoreşti cu clădiri având balcoane-le cu fi er forjat şi ferestrele cu chenar tipice oraşelor din Andaluzia. Sunt frumoase, nimic de zis, însă din punctul meu de vedere campioana la acest capitol ar trebui să ră-mână Córdoba ori Granada.La mică distanţă de Málaga se afl ă Ronda, oraşul rupt în două de ditamai prăpastia, care ar trebui să poată fi vizi-tat din Málaga într-o călătorie lejeră de o zi. Ronda este cel mai cunoscut dintre aşa-zisele Pueblos Blancos, oraşele albe ale Andaluziei, care împân-zesc întreg ţinutul Serranía de Ronda şi oferă peisaje rurale andaluze care de care mai spectaculoase. Mai cunoscute dintre aceste Pueblos Blancos sunt Grazalema, Zahara de la Sierra şi Setenil, dar pe lângă ele mai sunt destule, pe alese. Relativ, aproape de Málaga se afl ă şi Gibraltar, înspre sud-vest, iar Marbella şi celelalte staţiuni de pe Costa del Sol sunt cel mai uşor de atins din Málaga. Există trenuri din Málaga spre Sevilla şi Córdoba (cu cel de Sevilla am mers eu, e drum de cel mult două ore şi jumătate), însă nu există tren direct şi din Málaga spre Granada, deşi aceasta e mai aproape decât primele două. Oricum, toate distanţele pe care nu le aco-

peră trenul se acoperă uşor cu autobuzele locale.Málaga are trei sărbători mari şi late care merită ostenea-la călătorului venit de peste mări şi ţări: Semana Santa de Málaga, cu fastuoase pro-cesiuni religioase ce se ţin în Săptămâna de dinainte de Paştele catolic (însă nu uita că o Semana Santa şi mai impresionantă se celebrează în Sevilla), Feria de Málaga în august, cu tot tacâmul an-daluz, adică vin, tapas, cân-tece şi dansuri fl amenco plus coride (însă în mod sigur e întrecută de Feria de Abril din Sevilla, pentru care pot depune mărturie) şi Festivalul de Film din Málaga în aprilie, cel mai important festival al lumii dedicat numai fi lmelor spaniole. Aceasta o însemna oare, şi telenovele, au ba? Va fi treaba voastră să afl aţi, când o să ajungeţi pe acolo cu pri-ma ocazie.Iar ultima sărbătoare din Málaga se poate ţine în ab-solut orice zi a anului şi se numeşte vin de Málaga: roşu, dulce şi “tunat” (sau fortifi -at, în limbaj de specialitate) cu brandy, precum vinurile de Porto, de Jerez din vestul Andaluziei, de Madeira sau de Marsala din Sicilia, este genul de vin pe care ori îl placi din prima, ori nu îl placi deloc. Ori-ori, nuanţe intermediare nu cred să existe, sincer...Material realizat de Kasandra Kalmann-Năsăudean

Vacanţe 17SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

sărat, peştele sărat fi ind unul din alimentele de bază ale marinarilor din acele vre-muri. După ce a trecut prin multe stăpâniri cu care renunţ să vă chinui de această dată (cartaginezi, romani, vizigoţi şi bizantini) Málaga a ajuns sub papucul frumos împodo-bit al arabilor din Califatul de Córdoba, sub numele de Mālaqah, pentru a trece mai departe în mâinile dinastiilor maure venite din Africa, iar în 1057 Mālaqah a fost cu-cerită de regişorii mauri din Granada vecină, fi ind unul dintre ultimele locuri în care maurii au reuşit să se menţină în Spania: învecinatele Ronda şi Marbella au fost cucerite de spanioli în 1485, Málaga în 1487, după un asediu eroic de 4 luni, iar Guadix şi Almeria în 1489, în fi ne, Granada, capitala emiratului şi ultimul bastion maur în peninsula iberică, a căzut în 1492, iar odată cu ea a luat sfârşit şi Reconquista, după mai bine de şapte secole şi jumătate de lupte între spanioli şi mauri.Esenţial în această poves-te este faptul că Málaga a cunoscut o foarte lungă stă-pânire maură, astfel că, in-evitabil, în topul atracţiilor din Málaga vei găsi vestigii maure, Alcazaba de Málaga şi Castillo de Gibralfaro. La ele se adaugă catedrala şi câ-teva muzee, din care cele mai cunoscute sunt Casa Natal de Picasso (unde s-a născut picto-rul) şi Palacio de Buenavista, în care se afl ă muzeul dedicat aceluiaşi Picasso. Însă Picasso e atât de cunoscut de-a lungul şi de-a latul lumii încât sigur nu are nevoie de pledoaria mea. Ceea ce nu se poate spu-ne şi despre vestigiile maure din Málaga, care mi-au picat cu tronc şi despre care am de gând să povestesc azi.Alcazaba de Málaga: să vezi, şi să tot vezi…Alcazaba de Málaga este un palat fortifi cat construit în sec. 11 de dinastia maură a hammudizilor, şi se pare că este cea mai bine conserva-tă alcazaba din Spania. Spun aceasta pentru că alcazaba nu este un nume propriu, ci înseamnă citadelă, cetate sau fortifi caţie urbană, iar în Spania există o mulţime de asemenea alcazaba, din care o bună parte sunt împrăştiate chiar prin Andaluzia. Numele de alcazaba vine din limba arabă, unde al-qasbah în-semna chiar citadelă, cea mai mare parte din aceste alcazaba fi ind ridicate de mauri în perioada în care ei stăpâneau Spania.

Când ajungi în Málaga este foarte tentant să faci ca mai toată lumea şi să treci mai de-parte spre staţiunile însorite de pe Costa del Sol ori spre Sevilla, capitala Andaluziei. Málaga e cunoscută nu ca o atracţie turistică în sine, ci ca al doilea centru urban din Andaluzia, având al doilea port maritim din toată penin-sula iberică şi un aeroport mă-ricel ce uneşte staţiunile de pe Costa del Sol cu o puzderie de oraşe ale Europei. La fel am făcut şi eu când am ajuns pri-ma dată în Málaga: plaja nu se numără printre pasiunile mele, aşa că am luat trenul spre Sevilla, nerăbdătoare să prind începutul faimoasei Feria de Abril, una din cele mai mari fi este ale Spaniei. Însă la întoarcerea din Sevilla în Málaga m-am decis să-i dau o şansă şi să explorez faţa mai puţin cunoscută a acestui oraş mare şi aglomerat, îna-inte de-a urca în avion înapoi spre casă. Nu regret deloc, şi iată de ce…Malaka, Mālaqah, Málaga: o poveste cu acelaşi numeLa prima vedere Málaga e dezamăgitoare pentru turistul dornic de imagini andaluze autentice. Capitala Costei del Sol e dominată de clădiri moderne înalte şi monotone, îmbrăcate în combinaţia cla-sică de sticlă, oţel şi beton şi aducând suspect de mult cu blocurile comuniste de acasă, şi nici măcar Plaza de Toros (arena de coride), marea, pal-mierii şi portul nu reuşesc să şteargă complet gândul frus-trant că ar fi bine să mergi mai departe spre alte locuri, mai puţin moderne. Colac peste pupăză, numele oraşului se pronunţă într-un mod neaş-teptat şi ciudat pentru vorbi-torii limbii române, cu accent pe prima silabă, nu pe a doua cum ştim noi, ca după absol-virea facultăţii de telenovele. Nu dispera, totuşi, pentru că în partea de est a oraşului, la mică distanţă de port, se afl ă Casco historico, cartierul is-toric. Aici este vechiul nucleu maur al Málagăi, cu vestigii rămase în picioare de mai bine de un mileniu, din peri-oada în care Spania aparţinea lumii islamice şi era condusă de arabii şi maurii veniţi de peste mare, din nordul Africii.Málaga este un oraş foarte vechi, înfi inţat de coloniştii fenicieni din cetatea Tyr (din Libanul de astăzi) în anul 770 înainte de Christos. Pe atunci se numea Malaka, cuvânt ce însemna în limba feniciană sare. Lângă portul din Malaka feniciană se punea peşte la

sărat, peştele sărat fi ind unul Când ajungi în Málaga este

Málaga,citadela maură a lui Picasso

celorlalte clădiri din Málaga. peră trenul se acoperă uşor cu

Alcazaba de Málaga înseam-nă un labirint complicat com-pus din două rânduri de zi-duri, porţi, turnuri, grădini cu fântâni, curţi interioare şi clă-diri maure, întinse pe un deal în centrul oraşului vechi şi cu o vedere perfectă către portul acestuia, pentru a zări orice potenţial inamic ce ar fi venit dinspre mare. Cele mai vechi construcţii din Alcazaba se pare că au fost ridicate prin sec. 8, când maurii deja cuce-riseră Málaga şi cea mai mare parte a Spaniei. Aproape de intrarea în Alcazaba sunt rui-nele unui străvechi amfi teatru roman rămas din secolul 1 înainte de Christos, în curs de restaurare, din care maurii au luat pietre pentru a-şi construi clădirile lor câteva secole mai târziu, iar ridicarea edifi ciilor din Alcazaba s-a făcut treptat în timp, cele mai noi fi ind de prin sec. 14.Inima Alcazabei de Málaga este Cuartos de Granada,

unde se afl a locuinţa condu-cătorilor mauri din Málaga. Ea este una dintre cele trei patios (curţi interioare) în stil andaluz construite în sec. 11-14 pentru a despărţi clădirile şi anexele palatului maur afl at în mijlocul celui de-al doilea rând de ziduri. Iar tavanele, pereţii şi arcadele clădirilor palatului maur, fabulos îm-podobite în stil maur îţi vor lua ochii. aşa cum atunci nu mă mai săturam să le admir, acum nu mă mai satur să ad-mir fotografi ile lor şi pot spu-ne cu mâna pe inimă că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fi u aşa încântată de nişte fo-tografi i înfăţişând pereţi. Dar ce pereţi...Castil lo de Gibralfaro, Stânca LuminiiPe lângă zidurile Alcazabei urcă o alee către Castillo de Gibralfaro, o fortifi caţie ma-ură ridicată la începutul sec. 14 (pe nişte ruine feniciene cu mai bine de un mileniu mai vechi), de către Yusuf I, regele maur de Granada. Înăl-ţimea pe care e castelul maur se numeşte Monte Gibralfaro şi este un pinten al Montes de

Málaga, un masiv muntos fă-când parte din lanţul de munţi numit Cordillera Penibética.Numele de Gibralfaro nu are nicio legătură cu Gibraltarul afl at nu departe de Málaga, ci vine tot de la fenicieni, pen-tru care Jbel-Faro însemna Stânca Luminii. Sus în cas-telul maur se afl ă un parador, adică un hotelaş de lux, şi un loc de belvedere cu cea mai bună privelişte asupra oraşu-lui Málaga, până hăt departe.Dacă te întorci din Gibralfaro

în Alcazaba vei găsi, la mică distanţă de aceasta, Catedrala din Málaga, ridicată în sec. 16, după ce deja Málaga de-venise un oraş creştin. Din motive neclare turnul ei estic nu a mai fost terminat, astfel încât Catedrala s-a ales cu porecla La Manquita, adică Cea cu o singură mână (sau Ciunga, fără nicio aluzie la guma de mestecat), însă uni-cul turn al Catedralei o face uşor de recunoscut în mijlocul

“Un universo diferente, original, nos da la bienvenida en los dibujos de Eduard Rudolf Roth, cuya ima-ginación sorprende a menudo por la combinación inesperada de formas, objetos, volúmenes, espacios, convertidos en metáforas plásticas. Como en un poema, las ideas se esconden y se revelan, traspasan un metabolismo casi onírico a veces, pero conservando siempre una coherencia de la imagen y un equi-l ibrio de composición encantadoras.” – Costin Tuchilă

Rudy Roth es un joven artista rumano, residente en Palma de Mallorca – España, que defi ne su arte como una invi-

tación para buscar lo inefable en las energías creativas de la imaginación inconsciente. Su gráfi ca, articulada en arqui-tecturas y geometrías contra-dictorias, según él, le ha sido anudada caligráfi camente a los dedos, por una luz falta de contornos, cuyas sombras se han sobrepuesto al paso del tiempo. D o c t o r e n R e l a c i o n e s Internacionales, graduado en dos programas de máster, uno

En español18 SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

tación para buscar lo inefable

El tiempo y la luz comparten una sola sombra - Exposición grafi ca fi rmada Rudy Roth

en la Universidad de Bucarest y otro, en University of Kent de Cantebury, Rudy Roth (el pseudonimo literario de

Eduard Rudolf Roth), ha tra-bajado como locutor de radio (Radio Rumania) más de 13 años, y a partir de 2005 es consultor para el desarrollo y optimización de negocios, ge-rente de proyecto, formador y diseñador web. Pero sólo a través de la gráfi ca, la pintura o la poesía, reencuentra la vo-cación del infi nito. Durante 30 septiembre y 19 de octubre 2013, 50 de sus obras serán expuestas en la

Biblioteca Metropolitana de Bucarest, en la exposi-ción intitulada La déesse du temps perdu (La diosa del tiempo perdido). La apertu-ra tendra lugar el martes, 1 de octubre 2013, a las 17:30 h, en la sala “Mircea Eliade” de la B iblioteca, con la par-

ticipación extraordinaria del actor Dorel Visan. Los pre-sentes podrán escuchar el re-cital de arpa celta de Roxana Moisanu, y una presentación critica del conocido hom-bre de radio y crítico, Costin Tuchila.Traducción: Oana Moşniagu

Feria de Sanfermin se deosebeşte fundamental de Feria de Abril, celebrată la Sevillia: aici nu se pune preţ pe apartenenţa la o pă-tură socială priviliegiată, ci dimpotrivă, se caută înfrăţi-rea cu toată lumea, fără re-stricţii sau discriminări. În nicio altă arenă taurină nu se consumă atâta alcool ca la Pamplona. Aici coridele sunt organizate de „Casa de la Misericordia”, o instituţie de binefacere, care împar-te săracilor carnea taurilor sacrifi caţi şi fi nanţează din profi t un cămin de bătrâni. În Pamplona, aproape o ju-mătate de milion de oameni aleargă cu taurii pe străzi; de trei ori mai mult decât populaţia oraşului (180.000) dansează şi petrece pe străzi, făcând din noapte zi. Turiş-tii prezenţi au citit de bună seamă romanul Fiesta al lui Hemingway sau au vizionat măcar ecranizarea sa, cu Ava Gardner în rolul principal.

E fapt incontestabil că Sanfermin este o sărbătoare a bărbăţiei, chiar dacă nu e o noutate să vezi şi femei aler-gând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul îşi mobilizează toate rezer-vele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergaţi de tauri, sub tropăitul lor asur-zitor, cu mirosul de jivină în nări, simţind sufl area lor fi erbinte în ceafă, amatorii de senzaţii tari par suspen-

daţi între spaţiu şi timp, între viaţă şi moarte. Toate deta-liile supărătoare ale cotidia-nului anost se topesc sub im-periul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai preţios al anului. Atracţia lor irezistibilă îi smulge de lân-ga mama sau soţia iubitoare, de lângă copiii care-şi con-templă îngroziţi taţii, rugân-du-se să scape nevătămaţi. Unii aleargă pe ascuns. Cur-sele – las carreras – sunt iuţi şi periculoase; localnicii ex-perimentaţi ştiu cum să evite învălmăşeala şi să se refugi-eze în ultimul moment, dar veneticii neştiutori – patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidaţii involuntari la sinucidere - sunt surprinşi adesea pe picior greşit. Poate şi pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt arun-caţi la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcaţi, nemişcaţi. Îndeosebi americanii şi aus-tralienii deţin recordul la ac-cidentări. Cu toate acestea, e un adevărat miracol că se înregistrează relativ puţine incidente grave şi extrem de rare cazuri mortale.

Taurii sunt programaţi genetic să evite îmbulzea-la, fi ind mereu în căutarea unui „tunel” prin care între-văd drumul spre libertate. Majoritatea izbiturilor sunt provocate însă de colegii din plutonul de co-alergători. Doar trei la sută din răni sunt provocate de coarne şi în doar zece la sută din cazuri sunt implicaţi patrupezii. Sunt dramatice momentelele în care taurul se clatină, în-cercând să decidă direcţia în care s-o ia, nehotărât în faţa „vitejilor” înarmaţi conform regulamentului cu nimic mai mult decât un simplu ziar. Pe care dintre ei să se pră-vălească? În astfel de clipe, se-ntâmplă ca unul sau altul dintre combatanţi să se piar-

dă cu fi rea, trăgându-şi veci-nul în faţă, pe post de scut uman. Homo hominis taurus est.

Cu excepţia „poporului simplu”, partizan etern al luptelor cu tauri, corida a preocupat dintotdeauna atât străinii cât şi spaniolii, fi ind un veşnic subiect controver-sat. Încă de pe vremea greci-lor şi romanilor, învăţaţii şi clericii condamnau obiceiul barbar, atribuindu-i origini neclare, păgâne. În anul 1567, Papa Pius al V-lea a interzis tradiţionalele curse taurine duminicale, dar in-genioşii săi contemporani au găsit imediat o portiţă de scăpare, programând specta-colele lunea şi „inventând” astfel o nouă zi de sărbătoa-re. „Pe tot parcursul istoriei noastre, puţine sunt lucrurile care au reuşit să entuziasme-ze şi să fericească naţiunea noastră în măsura în care a făcut-o această sărbătoare”, nota scriitorul José Ortega y Gasset, referindu-se la eufo-ria trezită de apariţia primi-lor toreadori, la graniţa din-tre secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Nici în secolelele

următoare, liderii naţiunii nu au reuşit să cadă la pace: în timp ce protagoniştii gene-raţiei de scriitori de la 1898 – Unamuno, Pío Baroja, Antonio Machado, Azorín – cultivau aversiunea faţă de coridă, în fruntea generaţiei

de aur din anul 1927 s-au si-tuat Federico García Lorca şi Rafael Alberti, adepţi în-fl ăcăraţi ai luptelor cu taurii. A urmat epoca franchistă, care a stilizat corida ca pe un spectacol de fi esta naţio-

nal, dar a restrâns sărbătorile populare locale. Abia după moartea dictatorului Franco a revenit situaţia la normal.

În 1862, autorului de b a s m e H a n s C h r i s t i a n Andersen i se face rău odată cu răpunerea primului taur în arena din Málaga; scriito-rul este nevoit să părăsească tribuna după sacrifi carea ce-lui de-al cincelea din seria de doisprezece prevăzuţi în program. În schimb, mai târziu, poetul şi prozatorul Kurt Tucholsky comenta: „O barbarie. Dar dacă se ţine şi mâine, eu unul mă duc din nou.” Criticul de artă Théophile Gautier, la fel ca şi conaţionalul său, Alexandre Dumas considera lupta cu taurii drept „unul dintre spectacolele cele mai frumoase, pe care omul le poate imagina”, mărturisind că în momentul loviturii mortale de la fi nal, când toa-

tă arena îşi ţine răsufl area, a simţit emoţii care egalea-ză tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare dra-me shakesperiene. Astăzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hăituirea bovinelor trezeşte reacţii contradictorii, de la entuziasm până la respinge-rea totală, într-un amestec de fascinaţie şi consternare.

Explicaţia supravieţuirii acestei tradiţii de-a lungul veacurilor, în ciuda nume-roaselor încercări de a-i pune capăt, constă în inegalabila forţă de atracţie pe care o exercită acele momente de răvăşire emoţională exacer-bată. Sentimentul atingerii morţii, presimţirea neantului şi efemerităţii existenţei, no-rocul de a scăpa de sub peri-colul iminent, a doua şansă, încununată mai apoi de o re-naştere aparent miraculoasă sunt câteva dintre elemente-le care creează emoţiile cele mai puternice. Nu doar jocul cu viaţa şi moartea sunt tipi-ce pentru spanioli, ci însăşi respectul şi importanţa pe care o acordă sentimentelor adânci, acelor emociones fuertes care conferă exis-tenţei un sens profund. „Ri-giditatea şi incapacitatea de a simţi emoţie constituie pentru spanioli nenorocirea cea mai groaznică ce poate paşte un om”, scria cândva Gerald Brenan în The Face of Spain. Spania îi regizează morţii un spectacol multico-lor: lupta cu taurii, un spec-tacol pe care îl exportă chiar şi prin fostele colonii de peste ocean (în Mexic, ele se numesc Pamplonadas).

Aşa cum o operă italiană îi zguduie pe unii, tot aşa fi -orul estetic îi electrizează pe spectatorii luptelor taurine.

Cu toate acestea, nu se pune problema unei indiferenţe suverane a spaniolilor faţă de suferinţă, sânge şi moar-te, aşa cum suspecta în mod eronat americanul Richard Ford. Nu uciderea taurului joacă rolul decisiv, ci mo-mentul care precede moar-tea, secunda de dinainte de fi nal. Ţelul spectacolului nu este să contempli luarea în coarne a unui mozo, ci să te abandonezi admiraţiei pen-tru talentul său inegalabil de se apropia de bestie până la limita supremei atingeri, rămânând, ca prin minune, nevătămat.

Aşa paradoxal cum sună, motivul pentru care spaniolii caută pericolul şi apropierea de moarte rezidă tocmai în pofta lor nestăvilită de viaţă. Nu e obligatoriu să te simţi imortal atunci când te con-frunţi cu un taur fi oros, dar înseamnă enorm dacă poţi să simţi măcar pentru o clipă că trăieşti la intensitate ma-ximă. Hemingway şi Spa-nia se potrivesc de minune: eterna învecinare cu moar-tea, sentimentul existenţial, acea bănuială instinctivă că moartea ar fi singura certitu-dine, emoţiile puternice care o însoţesc au darul de a re-lativiza precaritatea grijilor „lumeşti”, diminuând im-portanţa lor şi ajutându-ne să gustăm din plin fi ece cli-pă, ca pe un cadou divin. O incursiune în fi esta spaniolă este un pas pe calea depăşi-rii propriei noastre temeri de moarte, un miracol al renaş-terii setei de a trăi.***Sursa: „FIESTAS, Spanien im Festrausch”, autor Rolf Neuhaus, Verlag Winfried Jenior, Kassel, 1999

Fiesta total

de aur din anul 1927 s-au si- tă arena îşi ţine răsufl area, Cu toate acestea, nu se pune

următoare, liderii naţiunii nu nal, dar a restrâns sărbătorile

de senzaţii tari par suspen- dintre combatanţi să se piar- coridă, în fruntea generaţiei

Gabriela Căluţiu Sonnenberg- Benisa/Spania

Călător în Spania 19SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

Partea a II-a

Legătura dintre tradiţie şi datini

Sărbătorile creştine sunt mai totdeauna însoţite de fru-moase şi uimitoare tradiţii şi datini, care sporesc farmecul şi însemnătatea acestor mo-mente de popas duhovnicesc din viaţa Bisericii şi a credin-cioşilor. Contextul integrării lor în viaţa eclesială se leagă întotdeauna de dimensiunea profundă a ethosului nostru românesc.

Când vorbim despre „tra-diţii“, trebuie precizat faptul că acest cuvânt are mai multe semnifi caţii, care, din păcate, uneori se confundă. În limba-jul teologic, cuvântul şi noţi-unea de „tradiţie“ sau „Sfânta Tradiţie“, scris prin urmare cu majusculă şi care nu are plural, fi ind unică, înseamnă acea cale de transmitere a Revelaţiei Divine sau a Descoperirii Dumnezeieşti, alături de Sfânta Scriptură. Ea mai poar-tă numele de Predanie, adică de transmitere a învăţăturilor, datinilor, practicilor şi creaţi-ilor spirituale şi materiale pe care le moştenim de la o gene-raţie la alta. Mai teologic, prin Sfânta Tradiţie sau Predanie se înţelege „totalitatea ade-vărurilor revelate, care nu se cuprind în Sfânta Scriptură, ci au fost predate prin viu grai de către Mântuitorul şi Sfi nţii Apostoli, fi ind ulterior con-semnate în scris şi păstrate de către Biserică până în zilele noastre“.

Cel de-al doilea sens al cuvântului şi noţiunii de „tra-diţie“, scris cu literă mică şi care se foloseşte şi la plural, este cel obişnuit, cunoscut de toţi, adică ansamblu de con-cepţii, obiceiuri, datini şi de credinţe care se statornicesc, din punct de vedere istoric, în cadrul unor grupuri soci-ale sau naţionale şi care se transmit pin viu grai, din ge-

neraţie în generaţie.În calendarul popular,

luna septembrie face trecerea către toamnă, odată cu ziua de 1 septembrie, care, pe vre-muri, reprezenta şi începutul anului bisericesc, fi ind con-siderată luna în care oamenii încep să–şi îndrepte forţele către livezi şi către viţa–de–vie. Este timpul când, în dru-mul către Sfânta Marie Mică şi apoi către Drumul Crucii, se grupează o serie întreagă de activităţi prin care oame-nii îşi depozitează în cămară proviziile pentru iarnă. De asemenea, toţi cei care nu au reuşit, peste vară, să îşi facă provizii de plante medicinale, mai au răgaz până la Sfânta Maria Mică, pentru că încă mai au leac în această peri-oadă, şi dacă ştii să le culegi vei avea benefi ciul unei te-rapii tămăduitoare. Sfânta Maria Mică este ziua în care, în primul rând, se sărbătoresc toţi cei care poartă numele Fecioarei. Obiceiul spune că, în această zi, toţi cei ce poar-tă acest nume trebuie să facă o colivă de fructe. Această tradiţie se păstrează în zona Moldovei, în zonele vitico-le, dar şi în preajma Huşului. Blidul în care ciorchinele se culege bob cu bob se duce ca ofrandă la biserică pentrubo-găţie şi putere. Calendar popular

Poporul numeşte luna lui septembrie „răpciune”, înţe-legînd prin aceasta începutul perioadei de timp rece, dar şi „viniceriu”, căci, la urma ur-mei, septembrie rămâne luna strugurilor. Sărbătorile tradiţi-onale ale lunii septembrie sunt:1 septembrie: Simion Stâlpnicul

Simion Stâlpnicul este cel care, în credinţa popula-ră, susţine cerul şi pământul, stând într–un picior pe un stâlp înalt. El este patronul vânturilor şi poate produce cutremure. De aceea, ziua lui este foarte importantă, oame-nii respectînd–o de frică să nu li se dărâme casele sau să nu li se înţepenească picioarele. Fiind un vechi început de an bisericesc, cum era vremea în această zi, aşa urma să fi e tot anul, iar dacă tuna, se credea că toamna va fi lungă.8 septembrie: Sfânta Maria Mică

De Sfânta Maria Mică pleacă păsările migratoare, în special rândunelele, iar lumea nu mai poartă pălărie, sărbă-toarea anunţând sfârşitul verii şi începutul toamnei.

14 septembrie: Ziua CruciiFiind o sărbătoare foarte

importantă, există obiceiul pomenirii morţilor, dându–se de pomană ulcele noi, pline cu miere sau apă curată, având legat un fi r roşu de toartă şi un colac şi o luminare deasupra. Toate vietăţile care au ieşit din pământ primăvara se întorc acolo în această zi, căci, dacă atunci pământul se deschidea, acum a sosit momentul să se închidă. Se crede că, înain-te de a intra la loc, şerpii se adună pe un deal şi scuipă pe coada unuia dintre ei, făcînd astfel o mărgică, bună pentru vindecarea diferitelor boli. Şerpii care au muşcat oameni în cursul anului nu se mai pot întoarce în pământ, ci vor ră-mâne la suprafaţa acestuia, fi ind condamnaţi la moarte. Fiindcă acum se începe cule-sul viilor, ziua poartă şi denu-mirea de „Ostrovul viilor”.Sfânta Maria Mică

Naşterea Sfi ntei Marii, una dintre cele mai emble-matice şi îndrăgite fi guri fe-minine ale creştinităţii, este celebrată în calendarul creştin ortodox toamna, pe data de 8 septembrie.

În calendarul arhaic, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este cunoscută sub denumirea de Sfânta Maria Mică şi este echivalentă în-cheierii anotimpului de vară şi începutul celui tomnatic. De acum încolo, frigul şi ploile se pot instala oricând, pământul îşi cere dreptul, iar lucrările de toamnă trebuie neapărat să fi e întreprinse. Insectele văzduhului şi ale pământului încep să se refu-gieze din calea frigului. Tot-odată, rândunelele îşi încep pelerinajul spre meleaguri de iernat, plecarea lor fi ind con-siderată în tradiţia populară un indiciu al timpului propice începerii muncilor agricole de toamnă. Pentru un mai mare efect tămăduitor, este ideal ca adunarea şi colectarea plan-telor medicinale să aibă loc până în sărbătoarea Sfi ntei Marii Mici. Ofi cial, după data de 8 septembrie, se dă startul culesului viilor şi al strângerii roadelor de orice fel.Ziua Crucii

Sărbătoarea Înălţarea Sfi ntei Cruci preacinsteşte descope-rirea, pe Muntele Golgota, de către împărăteasa Elena, a crucii pe care a fost răstignit Iisus.

În ace laş i t imp, Ziua Crucii aminteşte de un mo-

ment semnifi cativ din viaţa Sfi nţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un persecutor al creştinilor (307-312), împă-ratul Constantin a avut o im-presionantă viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce for-mată din stele, însoţită de in-scripţia „Prin acest semn vei învinge”! Şi a învins!

După izbândă, împă-ratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să des-copere crucea pe care a pă-timit Mântuitorul Hristos. La I erusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit trei cruci identice: una pe care a pătimit Hristos şi două ale tâlharilor răstigniţi în aceeaşi zi cu Iisus. Împărătea-sa era însă mâhnită că nu ştia care dintre cele trei cruci este sfi nţita cruce căutată. Enigma a fost dezlegată de Macarie, Patriarhul Ierusalimului de atunci, în urma unei minuni.

Pentru că în localitate murise o tânără dintr-o fa-milie aristocrată, patriarhul a apropiat fi ecare cruce de fata moartă. Tânăra a înviat şi l-a lăudat pe Dumnezeu, când ie-rarhul a aşezat lângă ea crucea pe care a pătimit Iisus. Vestea s-a răspândit în tot ţinutul, iar biserica a devenit neîncăpă-toare.Credincioşii şi-au ex-primat dorinţa să vadă cinstita cruce, iar patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusa-lim, în anul 335 d.H. în ura-lele entuziaste ale mulţimii. De atunci, în fi ecare an, la 14 septembrie este cinstită Ziua Înălţării Sfi ntei Cruci.Datini şi obiceiuri

Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în po-por, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospoda-rilor. Credincioşii sfi nţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta că-niţelor ei leagă câte un fi r de aţă roşie, iar fi ecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de po-mană săracilor, în memoria rudelor decedate.

De Ziua Crucii, în zonele viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfi nţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.

Doar strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi; ei

sunt păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc în limbaj popular „Strugurii lui Dumnezeu”. În podgorii se fac focuri şi pod-gorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică şi băutură.

În această zi se bat nucii. Tot acum, se adună din păduri şi ramurile de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt re-coltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miracu-loase şi sunt unelte valoroase pentru fântânarii care vor să depisteze izvoarele subterane.

În această zi nu se mă-nâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

În tradiţia populară, frun-zele şi fl orile de busuioc, mentă, maghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfi n-ţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cru-ce. Florile de busuioc sfi nţit acum alină durerile, chiar şi migrenele puternice sau du-rerile de dinţi. În mediul ru-

ral, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune şi în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor.

De Ziua Crucii se pregă-teşte „un leac” pentru pomii care nu mai rodesc: gospoda-rii atârnă de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfi nţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în aceşti fructiferi neroditori.

Prognozele meteorologi-ce din vechime pentru Ziua Crucii sunt verifi cate în timp: când cocorii se pregătesc de plecare este un semn că vre-mea se răceşte; dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, cârdul de ciori gălăgioase anunţă căde-rea brumei. Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegi fructele călinului, pentru că în ajunul sărbătorii va fi o noap-te geroasă.

Această dată vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi. .

Monedele sfi nţite azi, păs-trate în portofel, alături de o

cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în muncă la fi ecare.La mulţi ani, Maria!

Deşi în fi ecare anotimp calendarul ortodox are cel puţin o zi închinată Maicii Domnului, totuşi ziua în care se sărbătoreşte ziua nu-melui este 8 septembrie, de „ Naşterea Maicii Domnului”. În această zi, creştinii fac amintirea momentului mi-nunat din viaţa părinţilor Ioachim şi Ana, când Maria a venit pe lume, cu toate că cei doi erau trecuţi de vâr-sta a doua. În vechime, atât la evrei, cât şi la celelalte popoare, familiile care nu aveau copii erau considerate familii care purtau ghinion, iar participarea lor la viaţa socială, chiar şi la activităţile religioase, era privită cu sus-piciune. Datorită credinţei, rugăciunilor şi a speranţei lor, Arhangelul Gavriil le-a adus vestea cea bună a naşte-rii Mariei, iar Ioachim şi Ana au devenit dintr-o familie

exclusă şi marginalizată, fa-milia prin excelenţă şi model de dragoste şi dăruire. Pentru a înveşnici numele lor ală-turi de copilul născut în chip minunat, Biserica a rânduit ca în prima zi după „Sfânta Marie Mică” să fi e pomeniţi părinţii Ioachim şi Ana. In-diferent de occidentalizarea numelor copiilor şi nepoţilor noştri, numele Maria, Marian, Mariana, Mărioara, Măriuca şi Ana-Maria continuă să fi e omniprezente în toate comu-nităţile urbane şi rurale. Cele mai multe sărbătorite poartă numele de Maria, Mariana, Maricica, Măriţa, Marinela sau Marina, iar sărbătoriţii sunt cunoscuţi de cei dragi cu numele de Marian, Marin. Tu-turor, publicaţia Occidentul Românesc le doreşte să se bucure de frumoasele culori ruginii ale primelor zile de toamnă, să profi te de ultimele raze dulci de soare, să deguste mustul cu gust de tămâioasă şi arome de chihlimbar, şi să ne amintim că nimic nu este mai frumos decât să le urăm celor dragi de ziua lor, eternul „La Mulţi Ani”!

Tradiţii strămoşeşti20neraţie în generaţie.


Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/ Spania

sunt păstraţi ca ofrandă pentru cruciuliţă (chiar dacă este şi

Tradiţii, datini şi obiceiuri în luna

septembrie

Ingrediente:• 1 pui mijlociu• 3 ardei copţi • 500 grame păstăi• 1 litru supă de pui sau legume• 300 ml smântână grasă• 1 ceapă mare• 3 căţei de usturoi• 1-2 linguri de făină• 2 foi de dafi n• verdeaţă (mărar şi pătrunjel)• 3 linguri de ulei• 2 linguri de oţet• sare• piperPreparare:Curăţaţi ceapa şi tocaţi-o.Curăţaţi şi tocaţi usturoiul.Tăiaţi ardeii pătrăţele.Curăţaţi şi tăiaţi fasolea.Grijiţi bine puiul (tăiaţi ex-cesul de piele, smulgeţi re-sturile de pene, puful, porţi-onţi-l, etc.).Încingeţi uleiul într-o cratiţă adâncă (preferabil de fontă – ceaun).Adăugaţi şi sotaţi ceapa.Adăugaţi bucăţile de pui şi rumeniţi-le pe ambele părţi.Stingeţi cu supă.Când dă în clocot, adăugaţi păstăile şi foile de dafi n.Fierbeţi 40 de minute la foc mediu.Adăugaţi usturoiul, ardeiul

O băutură de vară, proaspătă şi dulce, cu efect răcoritor, limonada cu pepene verde este uşor de făcut în casă. Ca să obţineţi o bătură fi nă, fără pulpă, strecuraţi amestecul printr-o sită fi nă. Apoi, pen-tru cei care doresc, se poate decora paharul cu cubuleţe de pepene verde, din care aţi scos sâmburii.Preparaţi această băutură pen-tru petreceri sau pentru a vă răcori în zilele toride de vară.

Limonadă cu pepene verde

Tort delicios cu afi ne şi brânză de vaci

Pui cu păstăi şi ardei copt în sos de smântână

Supă cremă de roşii cu busuioc şi mentă

copt, oţetul.Amestecaţi smântâna cu făina.Încorporaţi treptat supa de pe pui până realizaţi un li-ezon bine legat. Atenţie la cocoloaşe!Turnaţi încet liezonul peste

pui.Asezonaţi cu sare, piper şi oţet după gust până obţineţi un amestec dulce-acrişor-aromat.Adăugaţi verdeaţa tocată şi opriţi focul.

Ingrediente:• 6 roşii mari, bine coapte• 2 linguri pastă de tomate• 1 cartof mare• 1 ceapă mare• 3 căţei de usturoi• 3 linguri ulei de măsline• 1 ardei iute roşu (opţional)• 2 linguri busuioc tocat• 1 lingură mentă tocată• 1 linguriţă de zahăr• sare• piper proaspăt măcinat

Din iulie şi până în septembrie, în pieţe poţi găsi afi ne proas-pete, delicioase şi extrem de sănătoase, pe care le poţi folosi la o mulţime de deserturi. Ingrediente:• 13-15 buc. pişcoturi• 600 – 800 g afi ne• 600 g brânză dulce de vaci• 250 g iaurt de fructe (fructe

Bucătăria de acasă 21SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013

• crutoane pentru servire• smântână dulce pentru ser-vire/decorPreparare:Decojiţi roşiile şi tocaţi-le.Curăţaţi cartoful şi tăiaţi-l cu-buleţe.Curăţaţi şi tocaţi ceapa şi us-turoiul.Scoateţi seminţele ardeiului şi tocaţi-l.Încingeţi uleiul într-o oală.Adăugaţi şi sotaţi 30 de se-

de pădure)• 5 linguri zahăr pudră• 250 ml frişcă• 2 pliculeţe gelatină• 1 pliculeţ jeleu• pentru însiropare: suc de afi -ne, fructe de pădure, compot sau afi natăPreparare:Spălăm şi curăţăm afi nele (de

cunde ceapa, usturoiul şi ar-deiul iute.Adăugaţi roşiile tocate şi pasta de tomate. Ameste-caţi des.Adăugaţi cartofi i şi 1 litru de apă.Cantitatea de apă adaugată depinde de cât de mari şi ze-moase sunt roşiile dar şi de cât de concentrată este pasta de tomate.Fierbeţi 35-40 de minute până

frunzuliţe, coji, etc.) şi le lă-săm la scurs. În cazul afi nelor îngheţate, vom lăsa fructele într-o strecurătoare pentru a elimina apa şi sucul în exces.Pregătirea cremei de brânză: omogenizăm brânza de vaci (scursă de zer) cu zahăr pudră şi iaurtul de fructe.Adăugăm 2 pliculeţe de ge-

Autor: Viorica Bădilă – Iernut/Mureş

când cartofi i au fi ert bine.Adăugaţi menta, busuiocul, zahărul, sare şi piper după gust. Lăsaţi să mai dea câteva clocote.Pasaţi totul cu un blender sau robot de bucătărie şi, dacă do-riţi, strecuraţi.Supa de roşii cu busuioc şi mentă se serveşte fier-binte sau la temperatu-ra camerei, decorată cu smântână dulce.

latină (pregătite după retetea de pe ambalaj) şi frişca bătută tare. În fi nal adăugăm jumătate din cantitatea de afi ne, omoge-nizăm totul cu grijă, mişcări de jos în sus pentru a nu distruge fructele foarte mult.Pregătim o tavă cu margine detaşabilă. Pişcoturile le vom înmuia în suc de fructe, com-pot sau afi nată.Deasupra pişcoturilor aşezate în tavă, punem toată cantitatea de cremă, deasupra afi nele rămase şi jeleul (incolor) pregătit după reţeta de pe ambalaj.Lăsăm tortul de brânză la rece, minim 6-8 ore sau peste noapte.

Ingrediente:• 700 g miez de pepene ver-de, fără sâmburi• 1 lămâie• 200 ml apă• 3-4 linguri de zahăr (după gust)• gheaţă pentru servirePreparare:Încălziţi apa într-o crăticioa-ră. Adăugaţi zahărul. Ames-tecaţi până se topeşte şi lă-saţi să se răcească.Extrageţi zeama de lămâie.

Scoateţi seminţele din pepe-ne şi pasaţi miezul acestuia într-un blender.Adăugaţi zeama de lămâie în sucul obţinut şi strecuraţi-l printr-o sită fi nă.Amestecaţi sucul de pepene cu apa în care aţi topit zahărul.Lăsaţi totul la rece până la servire.Limonada cu pepene verde se serveşte rece, cu cuburi de gheaţă, decorată cu frun-zuliţe de mentă sau busuioc.

Panseluţa este o fl oare pitică, extrem de gingaşă şi drăgălaşă. Petalele au formă de inimă şi sunt divers colorate. Datorită formei sale, panseluţa este con-siderată fl oare dragostei. Legen-de străvechi spun că panseluţele au puterea de a vindeca o inimă frântă.

Adevărat sau nu, un lucru ştim sigur: şi Shakespeare a folosit suc de panseluţe pentru a unge ochii regine Titania, pentru ca aceasta să se îndrăgostească de prima persoană pe care o va în-tâlni.Efecte vindecătoarePanseluţele (Violae Tricoloris Herba/Viola tricolor) sunt fl ori decorative care pot fi cultivate în glastră, dar mai ales în gră-dini, sub formă de răsaduri. Puţini dintre noi ştim că panse-luţa este înzestrată şi cu puteri tămăduitoare. Medicii naturişti folosesc părţile aerine ale aces-tei fl ori pentru a prepara diverse medicamente. Deşi nu există dovezi concludente asupra ca-lităţilor terapeutice ale panselei,

Trandafi rii îmbogăţesc parcuri-le şi grădinile cu frumuseţea şi parfumul lor, dar dulceaţa peta-lelor lor conţin şi substanţe vin-decătoare care pot fi folosite în bucătărie, în cosmetica bio şi în medicina naturistă. Petalele de trandafi r, pline de vitaminele A, B, C, D şi E, calciu, fi er, fosfor, zinc, fructoză, se dovedesc a fi leacuri fi ne pentru dureri de cap, depresii, anxietate sau afecţiuni digestive. Petalele pot fi consu-mate în dulceaţă sau şerbet, în ceaiuri sau siropuri.Se recomandă infuzia de petale de trandafi r pentru eliberarea căilor respiratorii, pentru tuse convulsivă şi crize de astm.Se poate bea un sirop de petale

Gălbenelele sunt printre cele mai sigure plante medicinale. Flo-rile de gălbenele pot fi folosite proaspete sau uscate, sub formă de praf sau cremă. Tinctura de gălbenele poate fi administrată intern, iar ceaiul de gălbenele atât intern, cât şi extern, aplicat

Bujorii sunt printre cele mai frumoase plante spontane, culti-vate pentru parfumul şi culorile irezistibile, dar şi pentru calită-ţile lor terapeutice. Da, bujorii sunt fl ori cu proprietăţi vindecă-

aceasta este recomandată în nu-meroase afecţiuni.• Reglează funcţia metabolis-mului• Ameliorează simptomele răcelii• Calmează tusea seacă• Reduce infl amaţiile• Tratează tenul gras, seboreic• Vindecă negii şi alte probleme ale pieliiBenefi cii pentru tenPanseluţa este una din cele mai fi ne fl ori. Acelaşi efect delicat îl are şi asupra pielii, când este folosită ca remediu naturist. Se recomandă în acest scop pan-seluţa sălbatică, cea cu fl ori de culoare galben şi mov.• Revigorează tenul cu aspect îmbătrânit• Tratează tenul gras• Vindecă acneea• Calmează iritaţile şi alergiile

de trandafi r pentru calmarea sis-temului nervos central, pentru ameliorarea depresiei, apatiei, tulburărilor anxioase şi obsesi-ve, surmenajului psihic şi fi zic, insomniei şi lipsei de energie. Se pot face şi inhalaţii cu aroma petalelor de trandafi r în aroma-terapie.Datorită vitaminei C şi fl avono-idelor, petalele de trandafi r sunt antioxidanţi puternici pentru creşterea rezistenţei organismu-lui. Se poate bea o cană de ceai de petale de trandafi r în fi ecare zi, pentru eliminarea toxinelor din corp şi întărirea funcţiei fi -catului.Se recomandă consumul de ceai de trandafi r ca adjuvant în

toare. Acum câteva mii de ani, chinezii foloseau rădăcina aces-tor fl ori superbe pentru prepara-rea unor medicamente cu efecte analgezice. De altfel, pentru China, bujorul este o fl oare naţi-onală, care simbolizează vitali-tate, prosperitare şi onoare.De la bujorul de grădină ( Paeonia offi cinalis) se folosesc atât fl orile, cât şi rădăcina. În ceea ce priveşte celelalte tipuri de bujori, fi toterapeuţii utilizea-ză doar petalele, celelalte părţi ale plantei fi ind toxice.Bujorul de grădină, sau bujorul românesc sunt fl ori de o fru-museţe rară, ocrotite de lege. Rădăcina bujorului de grădină

• Înlătură roşeaţaInfuzia combinată de panselu-ţa sălbatică este recomandată pentru remedierea acestor pro-bleme de piele. Maceratul din panseluţă este indicat în acnee. Se prepară din 3-4 linguriţe de fl oare uscată şi un litru de apă. Se lasă la macerat o zi, apoi se fi ltrează. Planta rămasă se pune la fi ert pentru 5 minute în jumă-tate de litru de apă. După răcire, cele două rezultate obţinute prin fi ltrare se amestecă şi se bea pe durata unei zile. Cura durează 30 de zile pentru curăţarea te-nului. Acest tratament va reda elasticitatea, luminozitatea şi strălucirea pielii.Cum se plantează panseluţele?Se pot planta seminţe de panse-luţă primăvara devreme, pentru a avea fl ori în vară. Panseluţele

constipaţie, diaree, dizinterie, gastroenterită sau dischinezie biliară. Ceaiul din petale de trandafi r elimină greaţa, stimu-lează digestia şi tranzitul intes-tinal, contribuind la refacerea fl orei intestinale.Se recomandă ceaiul de petale şi fructe de trandafi r pentru trata-rea infecţiilor urinare. Ceaiul de trandafi r curăţă rinichii şi vezica urinară, prevenind infecţiile uri-nare. Mai mult, acest leac favo-rizează eliminarea pietrelor la rinichi prin deblocarea tractului urinar.Mămicile care se afl ă în perioa-da de alăptare se pot confrunta cu infl amaţii ale sânului. Ceaiul de petale de trandafi r poate cal-ma durerile provocate de mas-tită. Ceaiul de trandafi r poate fi

conţine uleiuri volatile şi sub-stanţe cu efecte sedative şi anti-spastice excepţionale. Din acest motiv, această plantă a fost folo-sită multă vreme pentru tratarea bolilor de natură nervoasă: epi-lepsie, isterie, tuse sau convulsii apărute pe fond nervos.Ştiai că petalele bujorilor roz şi roşii erau pe vremuri folosite la colorarea şi aromatizarea cea-iurilor medicinale? Se adaugă de regulă în infuzii, pentru tra-tarea tuselor nervoase şi dureri-lor de piept. Tot din petalele de bujori se prepară astăzi produse dermatologice pentru tratarea pielii sensibile, iritate şi infl a-mate a capului.

pentru casă se pun în glastre la o adâncime de 0,5 cm. După 8 săptămâni se pot replanta în grădină, la loc răcoros. Se va uda moderat şi se vor tăia vâr-furile din când în când pentru a da altele noi. Când se plantează în grădină, panseluţele trebuie puse în pământ afi nat şi nive-lat. Seminţele se împrăştie şi se acoperă uşor cu un strat subţire

de pământ. Semănătura se va uda zilnic, până răsar plantele. Se pot apoi replanta în grupuri mai mici sau mai mari.Aceste informaţii au scop in-formativ, ele nu înlocuiesc recomandarea medicului sau a personalului medical autori-zat. Nu folosiţi aceste informa-ţii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament.

Florile în tratamente naturiste

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/ AngliaFoto: Dan Gherman

22 SEPTEMBRIESEPTEMBRIESEPTEMBRIE201320132013 Terapia verde

Bujorul în fi toterapia mo-dernăAstăzi, preparatele din rădăcină de bujor sunt recomandate nu-mai ca adjuvant în tratarea unor afecţiuni articulare, de genul ar-tritei, reumatismului sau gutei, precum şi în vindecarea tusei astmatice. Seminţele de bujor nu mai sunt momentan utilizate de medicii naturişti.În homeopatie, extractele pe bază de bujor sunt indicate în tratarea fi surilor anale, hemo-roizilor, ulceraţiilor, abcese-lor şi escarelor.Bujorii în tratamentul can-ceruluiCercetări recente în domeniu

băut şi pentru dereglările men-struale sau chiar infertilitate.Uleiul din petale de tranda-fi r poate fi folosit la masarea corpului, pentru regenerarea ţesuturilor şi catifelarea pie-lii. Uleiul de trandafi ri este scump deoarece sunt necesare mii de fl ori de trandafi r pentru a produce o sticluţă de ulei. Pentru tenul uscat şi ridat, în-roşit sau iritat, se poate folosi apa de trandafi r.Cum se culeg petalele de tran-dafi r?Se folosesc doar soiurile de trandafi r dulce, utilizat de re-gulă pentru dulceaţă, cum este trandafi rul Rosa Damascena sau Rugosa şi Centifolia. Se pot fo-losi atât petalele, cât şi bobocii uscaţi de trandafi r. Se culeg bo-

au scos la iveală un alt efect miraculos al bujorilor: tratarea cancerului. Chinezii foloseau aceste plante ca tratament adju-vant pentru bolnavii de cancer, administrat în paralel cu meto-dele chimioterapeutice moder-ne. Acest leac anti-cancer este o combinaţie interesantă între practica orientală şi medicina occidentală de azi.Preparatele pe bază de rădăci-nă de bujor au capacitatea de a reduce efectele secundare ale chimioterapiei în cazul bolnavi-lor de cancer: greaţă şi vărsături, crampe abdominale, diaree sau pierderea în greutate.Precaţii şi contraindicaţii

Preparatele din petale şi rădăci-nă de bujor nu se administrează copiilor mici, pe perioada sarci-nii şi a alăptării sau bolnavilor de atonie intestinală.Atenţie! Petalele de bujor au un grad mic de toxicitate, de aceea se vor folosi în cantităţi mici, şi numai în amestec cu alte plante. Nu se va depăşi o linguriţă de petale în cazul ceaiurilor medicinale.Aceste informaţii au scop informativ, ele nu înlocuiesc recomandarea medicului sau a personalului medical auto-rizat. Nu folosiţi aceste infor-maţii pentru auto- diagnostic sau auto-tratament.

boci şi petalele desfăcute dimi-neaţa, când natura e înrourată. Florile de trandafi r nu se spală, ci se lasă numai să se usuce bine roua, apoi se pun la uscat într-un săculeţ de pânză la loc întuncos, 7 zile. După ce s-au uscat, tran-dafi rii se păstrează într-un bor-can închis ermetic.Cum se prepară ceaiul din pe-tale de trandafi r?Ceaiul de trandafi r se prepară dintr-o linguriţă de plantă la un pahar cu apă fi erbinte (nu cloco-tită). Ceaiul se lasă la infuzat 5 minute şi se bea fără zahăr.Ceai de trandafi r – Precauţii şi contraindicaţiiNu este indicat persoanelor care au alergie la trandafi r. Consu-mul excesiv de ceai de trandafi r poate da arsuri la stomac. Nu se

asociază cu medicamente anti-infl amatoare sau pentru subţie-rea sângelui.Aceste informaţii au scop infor-mativ, ele nu înlocuiesc reco-mandarea medicului sau a per-sonalului medical autorizat. Nu folosiţi aceste informaţii pentru auto-diagnostic sau auto-trata-ment.

Panseluţa

Bujorul

Petalele de trandafir

Crema de Gălbenelesub formă de comprese. Crema de gălbenele este făcută din pe-talele fl orii Calendula offi cinalis. Unguentele de gălbenele comer-cializate astăzi conţin 2 până la 5 procente de extract de gălbenele.Planta bolilor de pieleCrema de galbenele este utilizată în principal pentru a trata iritaţii ale pielii, contuzii, arsuri şi răni deschise. Calendula stimulează circulaţia sângelui la nivelul ţe-suturilor şi favorizează creşterea de noi capilare. Acestea îmbună-tăţesc circulaţia şi măresc viteza de reparare a ţesuturilor afectate de rănile deschise, precum şi de leziunile ţesuturilor, de tipul ar-surilor solare. Crema de gălbe-nele are un efect calmant asupra

pielii şi reduce semnifi cativ sen-zaţia de mâncărime sau durere. Crema de gălbenele este de ase-menea recomandată pentru trata-rea degerăturilor minore.Tratamentele cu radiaţii pentru cancer pot provoca pacienţilor leziuni şi dermatite. Medicii ho-meopaţi recomandă crema de gălbenele ca cel mai sigur reme-diu pentru calmarea şi vindeca-rea acestor afecţiuni ale pielii.Unguentul de gălbenele are pro-prietăţi anti-infl amatorii remar-cabile, şi de aceea este recoman-dată în cazul durerilor musculare, crampe sau entorse. Crema poate fi de asemenea utilizată pentru tratarea hemoroizilor.Herpesul este o boală cu transmi-

tere sexuală cauzată de un virus care provoacă erupţii ale unor ve-zicule mici dureroase pe zona ge-nitală umplute cu lichid. Medicii au constatat că prin aplicarea cre-mei de gălbenele, semnele bolii sunt reduse şi erupţiile se retrag. Recomandarea de a aplica crema de galbenele la nivelul organele genitale este una confi rmată de mulţi specialişti.Reţetă Cremă de Gălbenele cu unturăAlifi a de gălbenele se prepară simplu acasă. Ai nevoie de urmă-toarele ingrediente:• 4 pumni de fl ori (opţional cu tot cu tulpini şi frunze, bine to-cate înainte)• o jumătate de kg de untură de porc pură, nesărată (unt sau mar-garină)

Se topeşte untura pe foc şi când e pe punctul de fi erbere, se adaugă gălbenelele.Se lasă să fi arbă 2 minute, apoi se ia de pe foc şi se lasă la răcit până a doua zi.Dimineaţa se pune din nou la topit şi se apoi se strecoară şi se depoziteată în cutii şi se închid ermetic.Pentru efecte mai puternice, se strecoară câte o capsulă de Vita-mina E în fi ecare cutie, găurind capacul. Se omogenizează şi se dă la frigider.Alifi a de gălbenele se poate com-bina şi cu fl ori de muşeţel.Se va aplica pe răni, varicelă, ulcer varicos, arsuri sau degeră-turi, ciuperci la picioare, cicatrici, cancer mamar şi alte leziuni ale sânului sau infl amaţii reumatice.

O altă reţetă include şi ceară de albine. Se amestecă toate ingre-dientele, folosind o lingură de lemn, până când alifi a se face maronie.Se lasă apoi la macerat peste noapte şi dimineaţa se încălzeşte şi se fi ltrează printr-un tifon. Se păstrează în cutii la frigider.În orice caz, trebuie mai întâi testată reacţia alergică la acest produs. Înainte de utilizarea pe tot corpul, se recomandă un test simplu, care constă în aplicarea unguentului într-un punct mic al pielii de pe mână. După 8 ore se va observa dacă apar reacţii ad-verse. Reacţiile alergice la crema de gălbenele apar de obicei la persoanele alergice la plantele din familia margaretelor, cum este fl oarea-soarelui.

MUNCĂ - CERERI Caut de muncă ca ajutor de mecanic auto, zugrav în con-strucţii, în comunitatea Madrid. Am experienţă, sunt serios şi responsabil. Telefon: 698 522 009. Doamnă, caut de muncă în curăţenie, îngrijit copii sau bă-trâni în comunitatea Madrid. Telefon: 698 522 009. Doamnă responsabilă, caut de muncă ca internă sau exter-nă în menaj sau îngrijire copii şi persoane în vârstă în comu-nitatea Madrid. Am experienţă în domeniu -pot demonstra-, şi gătesc foarte bine din bucătăria spaniolă. Telefon: 642 894 357. Persoană serioasă, respon-sabilă, atentă, calmă şi înţelegă-toare, curată şi sănătoasă, caut loc de muncă în menaj sau în-grijit persoane în vârstă, în co-munitatea Madrid. Am împlinit 60 de ani. Telefon: 915 732 908 – Georgina. Doamnă, 46 ani, educată, harnică, serioasă, cu acte în regulă, caut de muncă ca şi ex-ternă în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, cu-răţenie, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Telefon: 602 538 831. Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer con-diţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de con-ducere categoria B. Telefon: 634 649 931. Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Tele-fon: 653 426 503. Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern. Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă. Mai multe detalii la telefon: 642 896 623. Persoană de origine româ-nă, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (cro-

itorie în serie), menaj, bucă-tărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc de-cent de muncă. Contact: n. [email protected], sau telefon: 0040/764 441 369. Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calcu-lator (servere dedicate, securi-tate online, baze de date, linux, windows server 2003-2007-2008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de mun-că convenabil, decent. Con-tact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com Doamnă serioasă, respon-sabilă, cu peste 12 ani expe-rianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764. Caut de muncă în construc-ţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407. Doamnă serioasă şi res-ponsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571. Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009. Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am refe-rinţe bune, locuiesc în Albal/Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562. Bucătar, cu 14 ani de expe-rienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pen-tru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolă-românească) sau numai românească. Tele-fon: 673 145 467. Tânără, 23 ani, caut de lu-cru în orice domeniu în zona Madrid, preferabil în Torrejón de Ardoz. Am terminat facul-tatea de Ştiinţe Economice, am experienţă în contabilitate, vân-zări şi îngrijit copii. Vorbesc foarte bine spaniola, engleza şi franceza. Am acte în regu-lă. Mă puteţi contacta la tele-fon: 690 984 392 sau e-mail: [email protected]

Caut de muncă ca şi şofer profesionist în toată Spania. Posed categoriile: A, B, C şi E. Telefon: 642 817 526. Doamnă serioasă, 44 de ani, fără obligaţii, din provin-cia Madrid, caut de muncă în Spania ca şi internă. Am ex-perienţă, carnet de conducere, drept de muncă, referinţe foarte bune. Telefon: 602 467 030.

MUNCĂ - OFERTE Angajăm specialist în mon-tat mobilă, în Sevilla. Telefon: 954 789 401, 625 315 359. Angajăm autónomoscu ma-şină proprie, frigorifi că, pentru repartizat produse alimentare în Barcelona. Telefon: 665 985 398, 609 081 158. Angajăm ajutor de bucă-tar, serios, ordonat şi respon-sabil pentru un restaurant în Valencia. Informaţii la tele-fon: 666 853 958. Firmă din Albacete, anga-jează electricieni, instalatori, zidari, zugravi, specialişti în acoperişuri şi fi erărie. Mai multe detalii la telefon: 605 421 772, 924 682 483. Angajăm persoane cali-fi cate în montat gresie şi fa-ianţă, gips-carton, pladur, în Murcia.Informaţii la telefon: 635 628 578. Angajăm în Murcia, zidar, zugrav, dispus a se deplasa pe tot teritoriul Spaniei. Telefon: 616 611 443. Angajăm ospătar pentru sfârşit de săptămână în Gandia/Valencia. Mai multe informaţii la telefon: 637 875 022. Angajăm internă, serioasă şi responsabilă pentru a îngri-ji o persoană în vârstă, în co-munitatea Madrid. Mai multe informaţii la telefon: 916 406 047, 609 747 012. Angajăm internă în zona Aravaca-Madrid. Detalii la: 630 289 692. Angajăm externă pentru a avea grijă de 3 copii, de luni până vineri între orele 16:30 – 20:30, în Boadilla del Monte/Madrid. Mai multe detalii la telefon: 918 158 208. Angajăm externă pentru curăţenie, călcat rufe şi îngri-jit copii, de luni până vineri de la orele 18:00 la 21:00, în Hoyo de Manzanares/Madrid. Telefon: 654 089 726. Angajăm externă în Sant Andreu de la Barca/

Barcelona, de luni până vineri între orele: 09:30 – 13:30. Mai multe detalii la telefon: 635 614 246. Angajăm internă între 30-45 de ani pentru a avea grijă de o persoană de 81 de ani, în Mataró/Barcelona. Informaţii la telefon: 605 537 053. Angajăm externă în Masquefa/Barcelona. Tele-fon: 692 865 471. Angajăm externă pentru a avea grijă de copii în interva-lul: 08:00 – 19:00 în Ciudad Real. Telefon: 635357409, 635 357 409. Angajăm internă în provin-cia Alicante. Mai multe infor-maţii la telefon: 675 092 143.

ÎNCHIRIERI

Închiriez o cameră în Parque Cataluña - Torrejón de Ardoz, pentru 1 persoană, într-un apar-tament liniştit, condiţii bune. Preţ 180 euro, cu cheltuieli in-cluse. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 894 357. Închiriez ocameră în zona metro Pradillo (Móstoles). Apar-tamentul are 120mp, 4 camere, 2 băi, căldură de la comunidad, aragazul este pe butelie.Camera este separată de celelalte 3, are baie proprie, ideală pentru o pereche. Preţ 200 euro pe lună. Persoanele interesate pentru vizitarea apartamentului sunt rugate să sune la numărul de tel-efon fi x: 910161714 sau mobil: 660364862 – Stela. Închiriez o cameră pentru o fată în zona Renfe Leganés Central. Preţ 150 euro, cheltuieli aparte. Mai multe informaţii puteţi obţine la telefon: 602 464 308. Închiriez o cameră în Madrid, zona metro Marqués de Vadillo (distrito de Carabanchel) – L5, condiţii foarte bune. Telefon: 633 839 105. Închiriez cameră de matri-moniu mare, în vilă, în Torrejón de Ardoz, de preferinţă pentru o persoană. Mai multe la telefon: 690 984 392. Închiriez cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 sau 2 per-soane, începând cu orice dată. Condiţii foarte bune. Telefon: 662 456 050.

VÂNZĂRI AUTO Vând Opel Vectra 1,9 CDTI, 163.000 km, culoarea azul marino, jante aliaj, stare

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@

occidentul-romanesc.com

Telefon: 637 998 036642 298 948

(luni-vineri, 11:00–19:00)

Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru

conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon

sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei

care le transmit redacţiei noastre spre publicare!

perfectă, Madrid. Preţ 3.800 euro. Telefon: 666 115 989. Vând Seat Ibiza Sport, 1,9DCI, an fabricaţie 2003, culoarea albă, preţ 2.500 euro negociabil, Coslada. Telefon: 657 037 495. Schimb auto Kia din 2003 cu Volkswagen Golf4. Mai multe informaţii la telefon: 642 694 285.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI

Vand teren pentru construcţ i i , casă-vi lă la ieşirea din oraşul Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15), cu suprafaţa de 3.200 mp.Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil 7€/ mp.Telefon: 642960 470. Vând casă aproape de Năvodari, la 3 km de plajă, cu parcelă de 1.444 mp. Preţ negociabil: 45.000 euro. Mai multe detalii la telefon: 642 267 439. Vând urgent teren intra-vilan la 20 km de Brăila, în suprafaţă totală de 2.193 mp, cu proiect de construcţii şi toate avizele şi autorizaţiile necesare. Preţul este ne-gociabil. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 642 924 490. Vând urgent casă în locali-tatea Şilindia, judeţul Arad, compusă din 2 corpuri,3 camere, bucătărie, loc pentru baie, alte anexe, gradină foarte mare, stare bună, zonă liniştită, disponibilă imediat. Preţ: 6300 euro. Mai multe relaţii la tel-efon: 0040/749 524 857 sau, între orele 20:30-23:30 la tel-efon: 642 211 857. Vând teren intravilan cu suprafaţa de 1. 560 mp, de-schidere la intrare de 15 m, cu cabană dotată cu apă potabilă şi curent electric, în zona Stadion din Alba Iulia. Preţul este negociabil. Pentru alte de-talii sunaţi la telefon: 659 260 340. Vând casă de 104 mp, cu teren de 100 mp în Robleda/Salamanca. Casa trebuie reconstruită. Preţ 15. 000 euro. Mai multe informaţii se pot obţine la telefon: 634 744 817, sau e-mail: gabyzeu@gmail. com Vând apartament zonă centrală, în oraşul Azuga/

Prahova, cu suprafaţa de 60 mp. Apartamentul are uşă dublă la intrare, pivniţă şi alte diverse îmbunătăţiri. Preţ neociabil. Pentru informaţii suplimentare sunaţi la telefon: 659 343 884. Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, bal-con, zona liniştită. Preţ nego-ciabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046 542. Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.

MATRIMONIALE

Bărbat ecuadorian, 43 de ani, cu situaţie economică stabilă, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară sinceră şi comunicativă, pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 694 285. Tânăr 38 de ani, prezenta-bil , sincer, din Rivas- Vaciamadrid doresc să cunosc o domnişoară/doamnă pen-tru o relaţie serioasă. Telefon: 642 792 857. Tânăr, 30 de ani, 1,65 m, 70 kg, serios şi fără obligaţii, din Valencia, caut o domnişoară/doamnă de aceeaşi vârstă pentru o relaţie serioasă. Tel-efon: 602 152 142.

Mica publicitate 23perfectă, Madrid. Preţ 3.800 Prahova, cu suprafaţa de 60 mp.


Ion Purice a devenit erou în Italia, după ce a salvat o fetiţă rănită într-un accident

Cea mai tare ştire: Lia Olguţa Vasilescu, primăriţa din Craiova, îi acuză pe „băieţi” că au plantat sub fereastra sa o maşină

„ticsită cu tehnică de ascultare”

Un şofer de camion român, Ion Purice, a devenit erou în Italia, după ce, duminică, a protejat o fetiţă rănită într-un accident rutier produs pe

Primarul Craiovei, Olguţa Vasilescu, scrie pe contul său de Facebook că RAT Craiova a ridicat din faţa Primăriei o ma-şină parcată ilegal care era „tic-sită de tehnică de ascultare”.„E prea frumos să ţin pentru mine... Astăzi RAT Craiova şi Poliţia Locală au ridicat o maşină parcată ilegal, în faţa primăriei, sub fereastra mea. Şi... Era ticsită de tehnică de ascultare... Măi, băieţi, măi... Nu v-am spus că am cameră

autostrada A4, oprindu-şi vehiculul transversal pe ca-rosabil, pentru ca aceasta să nu fi e lovită de alte maşini, relatează presa italiană. Ion Purice are 29 de ani, este român de origine şi de trei ani locuieşte şi munceşte în Cuttack, în provincia Rovigo. El este tatăl unui copil în vârstă de trei ani şi lucrează pentru Bieretti, o companie din Porto Viro care transpor-

de luat vederi în birou? Vă dau eu caseta... Aşa cevaaaaaa?”, scrie Olguţa Vasilescu.Ea a mai postat un comentariu pe acest subiect: „Întrebare întrebătoare pusă de toată pre-sa... Ce credeţi că fi lează ser-viciile într-o ţară democratică? Primăria sau magazinul de papiote de vis-à-vis? Cert e că aveam alte aşteptări de la ba-ieţi... Aşaaaa de proooşti? Să te prindă RATU’?”.Ruşine!!!

tă produse alimentare. Dumi-nică, în ziua accidentului, el transporta peşte de la Milano la Veneţia, pe autostrada A4, afi rmă presa italiană. Românul şi-a oprit TIR-ul transversal pe autostradă, astfel încât să împiedice alte maşini să lovească o fetiţă proiectată pe carosabil din maşina tatălui ei, după un accident. În prezent, micuţa Jihan, în vârstă de opt ani,

este internată la terapie inten-sivă, la spitalul Papa Ioan al XXIII-lea din Bergamo.După acest gest eroic, Purice şi-a reluat munca, în aceste zile el fi ind în Germania, de unde urmează să se întoar-că joi seara. Numele lui a fost dezvăluit de angajator, R obertino Bonato pentru pu-blicaţia La Voce di Rovigo.„Nu ştiu cine este acest şofer de camion: era tânăr şi slab. A dispărut la scurt timp după ce m-a ajutat să îi salvez via-ţa fi icei mele, dar mi-ar plă-cea să îl văd ca să îi strâng mâna şi să îi mulţumesc”, afi rmase anterior tatăl fetiţei.

Occidentul romanesc nr 31

Documents

Transcript of Occidentul romanesc nr 31