Nou Microsoft Word Document

download Nou Microsoft Word Document

of 26

  • date post

    29-Jun-2015
  • Category

    Documents

  • view

    276
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of Nou Microsoft Word Document

Comunicarea politica Comunicarea n acest capitol vom prezenta doar cteva din ideile ce stau la baza comunicarii, urmnd ca n capitole ce urmeaza sa realizam o analiza a procesului comunicational pornind de la comunicarea politca. Comunicarea ca fenomen a devenit un proces care nu mai ascunde multe mistere, putnd fi vazuta ca si purtatoarea valorilor unitare ale ntlnirilor ntre indivizi sau ale schimbului precum si a valorii comunitare a mpartasirii (pag 25 Zemor). Comunicarea devine n timp un cuvnt care acopera un cmp polisemantic vast, delimitat de mijloacele de comunicare care pot fi: transmiterea de mesaje si de documente, comunicarea facuta la o academie sau la un Consiliu de ministrii, comunicarea telefnica, suporturile si tehnicile de comunicare, comunicarea interpersonala, comunicarea institutionala, mediatica, politica, ale carei avataruri, cele mai recent, sunt direct influentate de practicile publicitare care, preocupate mai mult de afirmare sau de promovare ect de polemica, au venit sa le nlocuiasca pe cele ale reclamei sau ale propagandei si tind sa reduca locul schimbului inerent n procesul de comunicare (pag 25). Comunicarea este prezenta n viata oricarei persoane, rezultnd n felul acesta domeniul vast de acoperire. Activitatea omeneasca, individuala, colectiva, sociala nseamna un proces continuu de emitere, primire si analizare a informatiilor.

Comunicarea are ca suport actiunea si reflectia. Schimbul de informatii ntre o persoana, o organizatie sau o colectivitate, este n privinta multor autori, ca un proces ce are loc ntre un receptor si un emitator. Cu toate ca aceasta metoda poate ajuta foarte mult la stabilirea procesului comunicational, nu spune ca n comunicare procesul nu se desfasoara de fiecare data linear, a se vedea conceptul lui Lasswell. Comunicare din zile noastre a devenit un proces ce sufera modificari foarte mari, o data pentru ca numarul de informatii a crescut foarte mult, noile tehnologii avnd un rol foarte mare n aceasta privinta, dar si a feedbackului care ajunge sa fie mai rapide dect comunicarea nsesi. Rolul definitiv al comunicarii este acela de liant social. Comunicarea publica Comunicare publica dupa cum vom vedea se prezinta ca un tip e comunicare formala care nu urmareste acapararea tuturor formelor de comunicare de pe un anumit teritoriu. Comunicarea publica, este de parere Pierre Zemor, se efectueaza pornind de la regulile si normele acelei tari. Comunicarea publica se desfasoara ntr-un domeniu legitimat de interesul general, n felul acesta depasind domeniul public reglementat de catre juridic. Opinia autorului despre atributiile puterilor publice si misiunile serviciilor publice este ca ele releva dispozitii constitutionale, legale si regulamente proprii oricarui stat de drept (pag 27). Asadar comunicarea publica este expresia aplicarii regulilor, desfasurarea oricaror proced 252o1423c uri sau luarea oricaror hotarri publice.

Mesajele de informare publica sunt n teorie emise, primite si tratate de institutiile publice n numele poporului, n aceeasi maniera n care sunt pronuntate hotarrile judecatoresti sau votarea legilor. Informatiile transmise sunt de interes public deoarece trebuie sa se supuna transparentei. Functiile atribuite si exercitate de institutiile publice sunt catalogate de catre Pierre Zemor ca fiind: informarea (a aduce la cunostinta, a da seama si a pune n valoare), de a asculta (asteptarile, ntrebarile si dezbaterea publica), de a contribui la asigurarea relationarii sociale (sentimentul de apartenenta colectiva, luarea n considerare a cetateanului n calitate de actor) si de a nsotii schimbarile comportamentelor si pe cele ale organizatiei sociale. Definitia ce ar reiesi din cele prezentate ar putea fi formulata n urmatorul fel: comunicarea publica este comunicarea formala, care tinde catre schimbul si mpartasirea de informatii de unitate publica si spre mentinerea liantului social, a caror responsabilitate revine institutiilor publice (pag 27). Dar care este granita dintre comunicare publica si comunicare politica? Autorul cartii Comunicare publica, Pierre Zemor, este de parere ca viata publica este n ntregime marcata de raporturile politice (pag 134). Rezulta deci o imixtiune ntre cele doua tipuri de comunicari. O deosebire ar fi ca pe plan national sau chiar local, cetateanul este receptor n comunicarea publica n calitate de beneficiar al serviciilor si interlocutor n dezbaterea publica.

Din comunicarea institutionala cu greu se poate sti ct din ea contine elemente ale unei politici si n felul acesta avnd un caracter institutional si ct este preocupare pentru mentinerea puterii sau recstigarea ei. Persuasiunea Emitatorul pentru a putea sa reuseasca att transmiterea dar si acceptarea punctelor de vedere de catre receptor, acesta se foloseste de strategiile ce i sunt puse la ndemna de persuasiune. Persuasiunea este un set de strategii ce are ca unic scop convingerea grupului tinta. n continuare sa vedem cu poate fi definita persuasiunea pentru a ntelege mai bine acest proces. Unul dintre primii care au ncercat sa defineasca persuasiunea este Aristotel, care era de parere ca n proces sunt folosite att argumente artistice ct si nonartistice, bazndu-se pe credibilitatea sursei (ethos), pe apelul emotional (pathos), sau pe cel logic (logos) ori pe o combinatie a acestora, era de parere filosoful. Persuasiunea devine eficienta atunci cnd ea are la baza temeiuri comune ce exista ntre agentul persuasiv si tinta persuasiunii. Printre primele definitii moderne ale persuasiunii au fost date de catre autori precum Winston Brembeck si William Howell pornind de la sursa mesajului si capacitatile de concepere a discursului ale agentului persuasiv. Acestia au definit pentru nceput persuasiunea ca o ncercare constienta de a schimba gndurile si actiunile, manipulnd motivatiile oamenilor n raport cu telurile predeterminate (pag 24 apud Larson pag

26), apoi prezentnd-o ca pe o comunicare prin care se intentioneaza sa se influenteze alegerea (pag 19 apud Larson pag 26). Keneth Burke (apud Larson pag 26) defineste persuasiunea ca pe o ndemnare artistica a agentului persuasiv n utilizarea resurselor ambiguitatii. Sentimentul de identificare se realizeaza prin modul n care cel persuadat se adreseaza ntr-un limbaj ct mai apropiat de cel al lui. Burke este de parere ca identificarea adevarata este atunci cnd agentii persuasivi, cred si vorbesc la fel ca auditoriu. Persuasiunea este pentru nceput definita ca un proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente. Persuasiunea este un proces ce are la baza o sursa si un receptor care trebuie sa coopereze. Definitia pe care o propune Charles U. Larson, continund ideea lui Keneth Burke, este urmatoarea: persuasiunea este crearea mpreuna a unei stari de identificare ntre sursa si receptor, ca urmare a utilizarii simbolurilor (pag 26). n procesul de persuasiune este evident importanta intentia sursei sau a continutului mesajului la fel si ceea ce se petrece n mintea receptorului. Persuadarea rezultata este de fapt o autopersuadare, pentru ca nu putem fi persuadati fara a lua parte la proces. Propaganda Propaganda n forma ei cea mai simpla poate fi definita pornind de la ideea, precum si cercetatorul francez n domeniul stiintelor politice J. Driencourt, ca Totul e propaganda (pag 23 apud Taylor, apud Larson pag 396). Cu toate acestea o astfel de definitie nu poate ajuta foarte mult la ntelegerea propagandei.

L. W. Doob era de parere ca propaganda reprezinta o campanie extrem de bine organizata, cuprinznd mesaje si indicii orchestrate atent pentru a orienta omul obisnuit catre concluzia inevitabila (pag 195 nu e apud). Joesph Goebbles, ministrul nazist cu probleme de propaganda, era de parere ca propaganda devine ineficienta n momentul n care suntem constienti de existenta acesteia (pag 23 apud Taylor, apud Larson pag 396). Pentru J.A.C. Brown propaganda este o schema de promovare a unei doctrine sau de influentare a atitudinilor emotionale (pag 12 apud Larson pag 396). Cu alte cuvinte reclamele ce nu contin ideologii nu sunt propagandistice, dar n acelasi timp mesajele religioase, majoritatea comunicatelor de presa guvernamentale au caracter propagandistic deoarece fac referiri la ideologii. Propaganda se deosebeste de argumentatie, este de parere Brown, prin raspunsuri prestabilite. Deoarece toate tentativele propagandistice urmaresc modificarea opiniilor oamenilor, nsa nu orice schimbare a parerii este sinonima cu propaganda; daca exista un schimb sincer de argumente, iar grupurile de discutie nu detin puncte secrete n agende, atunci nu avem de-a face cu o activitate propagandistica (pag 396). Jacques Ellul sustine ca din punct de vedere tehnocratic, propaganda constituie un ansamblu de reguli, directive administrative, ordonante modele de trai si educatie precum si de compensatii acordate de

statutul politic modern (pag 398). Rezulta astfel o majoritate propagandistica a culturii tehnocrate. Dierdre Johnson vede mesajele propagandistice cuprinse ntre propaganda pura si terminnd cu nonpropaganda, unele dintre ele se folosesc de instrumentele specifice pentru a putea sa fie ncadrate. Opinia autoarei, dupa cum reiese din definitiile de mai sus, este aceea ca trebuie sa existe trei elemente foarte importante n orice tip de propaganda: pastrarea secretului, manipularea si scurtcircuitarea judecatii logice, cu ajutorul argumentelor emotionale si a sugestiei. Dupa cum observa si Charles U. Larson, nu toate genurile de comunicare prin mass-media reprezinta propaganda (pag 398). Propaganda poate fi definita, dupa cum remarca autorul cartii Persuasiunea, receptare si responsabilitate Charles U. Larson, cu foarte mare dificultate. De aceea propaganda poate fi definita din perspective ce pornesc de la ideologie sau mass-media, dar si aratnd care sunt secretele ei, scopul uniformizator pe care l urmareste sau obstructionarea procesului gndirii. Propaganda este ideolo