Notiuni de imunologie

8/8/2019 Notiuni de imunologie

http://slidepdf.com/reader/full/notiuni-de-imunologie 1/15

Notiuni de imunologie

Organismul este în permamen solicitat de factori aimediului extern care, intrând în contact cu aparatul s u deap rare, declan eaz reac ii împotriva a ceea ce este non-propriu(non-self) pentru celulele acestui aparat, având drept rezultat fieneutralizarea i eliminarea acestora, fie o reac ie dehipersensibilitate imunologic , reac ie imunitar . Astfel,

r spunsul imun este considerat ca un mecanism de ap rare, princare organismul recunoa te ceea ce este str in de sine.Recunoa terea self-uhii prin deosebirea de non-self (Burnet,1949), este foarte precis i proprie fiec rui organism.Recunoa terea self-ului st la baza toleran ei imunologiceînn scute fa de componen ele proprii, iar recunoa terea non-self-u\ui condi ioneaz reac iile de ap rare imunologic fa desubstan ele str ine. Printre mecanismele care genereazîmboln viri sau favorizeaz croniciz ri, un rol important îlde ine dereglarea r spunsului imun. Patologia imunologic , înspecial cea autoimun , intereseaz toate domeniile medicinei. Inesen , imunologia este tiin a care studiaz r spunsulorganismului la ac iunea unei substan e str ine, pe care acesta o

recunoa te c nu-i apar ine. Fenomenele imunologice intervinîn acceptarea sau respingerea grefelor, ap rarea antimicrobianmanifestat prin imunitate activ sau pasiv , procesele alergicesau de autoimunizare. Dac , prin fenomen imunologic seîn elege, simplificat, formarea de anticorpi prin p trunderea unei



substan e antigenice, contactul organismului cu agentul agresor (anti-genul) poate avea trei consecin e biologice:- realizarea unei protec ii fa de acest agent, cu rezultate

benefice când reac ia antigen-anticorp are loc în sânge; acestefect st la baza vaccin rii.- realizarea unei boli imunologice, când reac ia de contactaltereaz celulele. Boala imunologic poate fi expresia uneihipersensibilit i de tip imediat (imunitate umoral ) fa deantigen sau expresia unei hipersensibilit i de tip întârziat

(imunitate celular ), ca în cazul tuberculozei. Dup cumantigenele sunt str ine sau proprii (alterate, modificate) sevorbe te despre boli imunologice sau despre boli autoimune.

Imunitatea umoral se realizeaz prin intermediul plasmocitelor (care formeaz anticorpi), iar cea celular prin intermediullimfocitelor. între cele dou sisteme nu exist grani , rolul

principal de inându-l limfocitele mici circulante.- Un r spunsimun nul, fenomen denumit toleran imunologic . Toleran a

poate fi natural (celule proprii sau gemeni univitelini) sauindus experimental (în via a fetal sau la nou-n scu i). Ultimultip are importan în practica grefelor la gemeni univitelini sauîn terapia prin imunodepresoare. Deci, de obicei, r spunsul imuneste benefic, de ap rare, asigurând supravie uirea speciei.

R spunsul imun insuficient genereaz boala infec ioas .R spunsul prin hipersensibilitate determin fenomene alergice,iar când se produce dereglarea r spunsului imun, apar procesede autoimunizare (boli autoimune), de autoîntre inere. Prinimunitate se în elege lipsa de receptivitate sau rezisten a



specific a unui organism fa de infec ia cu un anumit agent patogen (de la lat. immiinitas-atis = scutire de orice obliga ie;scutire de impozite). Imunitatea este un fenomen specific, pentru

c organismul reac ioneaz Ia p trunderea unui anumit agent patogen sau a unei anumite substan e str ine (antigen), prinformarea unei substan e (anticorp) cu ac iune specific deneutralizare a agentului patogen sau a substan ei str ine, prinunirea antigenului cu anticorpul. La baza imunit ii st deciunirea antigenului cu anticorpul. Exist i o rezisten

nespecific fa de germeni realizat de:-factori mecanici: pielea i mucoasele (structura i secre ii). Deexemplu: omul respir zilnic peste 15 000 1 aer, care con in maimult de 150 000 de bacterii;-factori chimici: secre iile glandelor sebacee i sudoripare,acidul clorhidric din sucul gastric, lizozimul (enzimhidrolizant ) din ser, lacrimi, saliv , secre ii nazale etc., alexi-nasau complementul, properdina, opsoninele prezente în ser;-factori celulari: fagocitele polimorfonucleare (neutrofile ieozinofile) i fagocitele mononucleare (monocite, macrofage,histiocite).

Rolul decisiv în imunitate îl de in îns factorii imimologicispecifici.Imunitatea poate fi înn scut (rezisten a este nespecific ) saudobândit . Ultimul tip se poate realiza în mod pasiv, printransfer de anticorpi (de pild , prin laptele de mam imun sau

prin seroterapie), sau în mod activ prin formarea de anticorpi în



organism. Ace tia pot lua na tere fie în urma unui stimul unic i puternic (boala), fie în urma unor stimuli mici i repeta i(vaccinuri). In cazul p trunderii în organism a unor agen i

patogeni (agresiune septic ), într-o prim etap intr în ac iunemecanismele de ap rare preexistente nespecifice (chimice icelulare) - prima barier imunologic -, blocând substan elestr ine la locul producerii sau p trunderii în organism. Cândaceast barier este dep it , intr în func iune mecanismeleimunologice specifice (imunitatea umoral - mediat de

plasmocite, care formeaz anticorpii - i imunitatea celular -mediat de limfocite), capabile s opreasc invazia septic , dar uneori pot ele însele s produc noi boli (boli autoimune).Sistemul imunologic este format din limfocite, plasmocite imacrofage. Limfocitele i plasmocitele sunt strâns înrudite,limfocitul fiind elementul fundamental, iar plasmo-citul ultimasa faz de specializare func ional . Limfocitele alc tuiescsuportul imunit ii celulare. Ele genereaz hipersensibilitatetardiv (ex.: tuberculoz ), recunosc i intercepteaz non-self-\x\,sunt celule cu memorie imunologic , produc reac ia grefeicontra receptorului, asigur imunitatea tumoral i rezisten a launii germeni i autoalergene. Plasmocitele constituie suportulimunit ii umorale. Ele sintetizeaz anticorpii, care sunt

imunoglobuline (g-globuline).Limfocitele i plasmocitele sunt celule imune (imunocite). Semai numesc i celule imunocompetente, datorit rolului pe care-lde in în imunitate. Sub influen a unor factori difer i, pot devenicelule imunoincompetente. Al treilea element al sistemului



imunologic este macrofagul. Acesta fagociteaz eritrocitelelezate imunologic, prelucreaz antigenul (rol în r spunsul imun)

i distruge substan ele str ine p trunse în organism.

Etapele r spunsului imun sunt:- captarea antigenului de c tre macrofage;- fragmentarea i transferul informa iei antigenice c tre sistemulimunologic (limfocite i plasmocite).

R spunsul imun poate fi primar (la prima p trundere aantigenului) i secundar (la p trunderi ulterioare). R spunsulimun secundar este mai rapid i mai intens i se da-tore tecelulelor cu memorie imunologic (limfocite).

Teste pentru imunitatea celular :

- reac ia de hipersensibilitate întârziat (ex: reac ia detuberculin );- transformarea blastic a limfocitelor (PHA);- examenul citologic i histologic al esutului limfatic. Teste

pentru imunitatea umoral :- electroforeza i imunoelectroforeza serului;- dozarea cantitativ a frac iunilor de imunoglobuline;- titrarea activit ii unor anticorpi;- cercetarea plasmocitelor medulare i ganglionare.

Sistemul imunologic de ine "inventarul" antigenic al tuturor esuturilor proprii, înc din perioada fetal sau primele luni de



via . Trei antigene (tireoglobulina, cristalinul i spermatozoizii)scap , fiind sechestrate. Dac , accidental, vin în contact cu

esutul limfatic, acesta nu le recunoa te. încearc s le expulzeze

(oftalmie simpatic , tiroidita Hashimoto, aspermiile postvirotice) i apar boli autoimune.

i în leucemia limfatic cronic pot ap rea anticorpi (anemiahemolitic autoimun etc.), esutul limfatic nemai-recunoscândantigenele proprii. Dar cea mai clasic imunopatie difuz este

boala lupic . Trebuie deosebite bolile imiinologice (ex: anemiahemolitic prin transfer pasiv de anticorpi sau eritroblastozafetal , reac iile posttransfuzionale) de bolile autoimune sau prinautoîntre inere (boala lupic ,poliartrita reumatoid , rectocolitahemoragic etc.).

Antigenele sunt substan e care, p trunse în organism suntcapabile s determine -dup un oarecare timp de laten -apari ia anticorpilor, cu care reac ioneaz specific. Aceasta sedatore te faptului c sunt substan e str ine de organism (non-self). în limbajul curent se folose te termenul de alergen pentruantigenele care produc de regul reac ii generale sau localezgomotoase i nefavorabile organismului. Ca s devin

imunogene -adic s determine producerea de anticorpi -antigenele trebuie s fie formate dintr-o molecul relativ mare is prezinte cel pu in doi determinan i antigenici. Ace tia suntgrup ri chimice care asigur specificitatea antigenului i poartdenumirea de haptene. Un asemenea antigen este complet.



Antigenele incomplete sunt lipsite de suportul macro-molecular,fiind formate numai din determinan ii antigenici, deci dinhaptene. Nu sunt imunogene, neproducând r spuns imun. Se pot

îns uni cu anticorpii, pe care-i pot eventual neutraliza. Nu produc anticorpi, decât dac li se adaug un suportmacromolecular, de obicei proteic.

Haptene pot fi: penicilina, sulfamidele, acidulacetilsalicilic, bazele purinice etc. Antigenele sunt de obicei de

natur proteic , lipoproteic i mai rar polizaharidic . O serieîntreag de produse naturale microbiene, rickettsiene i virotice,

precum i umori, esuturi sau celule de diferite specii animale ichiar unele substan e vegetale pot constitui antigene pentru om.

Majoritatea acestora, de pild antigenele bacteriene, suntconstituite de fapt dintr-un amestec de zeci i sute de substan e

diferite unele antigenice, altele nu. i toxinele microbiene au propriet i antigenice. Se spunea în trecut c o substan care seafl în mod normal în organism nu poate fi antigenic pentruacela i organism, f când excep ie globulele ro ii, care, luate dela om, pot fi antigenice pentru alt om, dar numai dac acestaface parte din alt grup sanguin . i alte structuri propriiorganismului în anumite condi ii pot deveni antigenice, deciautoantigenice (substan e sechestrate, ca tireoglobulina saucristalinul, celule degradate sau modificate etc.). Pentru a

produce anticorpi, antigenele trebuie s intre în contact cusistemul imun pe cale oral , respiratorie, digestiv , cutanat ,



parenteral . Anticorpii reprezint r spunsul specific alorganismului la p trunderea antigenului. Anticorpii purtauînainte diferite denumiri, dup fenomenele produse în prezen a

antige-nelor respective. Aceste fenomene (neutralizare,aglutinare, precipitare etc.), sunt de fapt rezultatul uniriispecifice antigen-anticorp.

Anticorpii sunt comple i când se pot uni cu antigenele prindoi poli (bivalen i) i incomple i (blocan i), când se unesc cu

antigenele printr-un singur punct. Anticorpii sunt g-globulinesecretate de imunocite (plasmocite, limfoplasmocite), fapt

pentru care se numesc imunoglobuline (Ig). Se deosebesc 5 clase principale de Ig (G, M, A, D i E), fiecare având subclase. Ig au propriet i de anticoipi, numai dac posed "zone reactive"(locul în care se fixeaz determinantele antigenice ale

antigenelor).

Sinteza Ig s-ar face dup teoria selec iei colonale(Burnet, 1957). Potrivit acestei teorii, în organism exist popula ii diferite (clone) de celule, care formeaz anticorpi. Lana tere organismul are clone capabile s sintetizeze anticoipi

pentru fiecare antigen, dup un anumit cod genetic fixat.

Reac ia antigen-anticorp st la baza fenomenelor imunologice, este specific i se poate realiza în orice propor ii.In aceast reac ie intervine i sistemul complementului (9compu i proteici), activat de complexele antigen-anticorp.Complementul activat produce corpi activi, care atrag



polimorfonuclearele, elibereaz substan e vasoactive, activeazcoagularea i m resc permeabilitatea vascular . Efectele

biologice ale complexului antigen-anticorp pot fi multiple:

favorabile, indiferente sau chiar nocive. Printre rezultatelefavorabile trebuie citate, în primul rând, ac iunea antimicrobian

i cea antitoxic , care asigur rezisten a i imunitatea specific .Dar reac ia antigen-anticorp poate produce cele mai variate imai grave tulbur ri generale, acestea constituind fenomene dealergie, de hipersensibilitate. Deci, în unele situa ii, anticorpii

pot conduce la o rezisten m rit , iar în altele, la o sensibilitatesporit , mergând chiar pân la hipersensibilitate.Pierzându- i uneori capacitatea de a deosebi structurile propriide cele non-self, sistemul imunologic poate declan a o reac ieimunologic normal cantitativ i calitativ, îndreptat însîmpotriva propriilor structuri (boli prin autoagresiune, boliautoimune).

Alergia reprezint ansamblul manifest rilor cunoscute subdenumirea generic de hipersensibilitate, cu rezultat alconflictului antigen-anticorp, cu eliberarea unor substan eiritante (histamin , serotonin , aminoacizi etc.) pentru organism.Aceste manifest ri in de anumite particularit i individuale,deoarece tulbur rile apar numai la anumite organisme aflate încontact cu substan e fa de care majoritatea indivizilor secomport normal. Dou no iuni trebuie re inute:- no iunea de idiosincrazie, care desemneaz o intoleran a



organismului fa de anumite substan e la primul contact, decif r o prealabil sensibilizare, i- no iunea de anafilaxie (fenomen specific alergiei), care este o

reac ie dramatic , brutal , imediat , a organismului, la contactulcu alergenul. Manifest rile alergice sunt provocate de eliberareade histamin datorit conflictului antigen-anticorp. Efectelehistaminei constau în:- contracturi ale musculaturii netede, care explic cdhstric ia

bron ic , colicile abdominale, biliare etc.;

- vasodilata ia capilar , care explic ro ea a, edemul, hemoragia,colapsul. Fenomenele de hipersensibilitate se produc înanumite condi ii. Contactulsensibilizam1 se face prin inocularea unor doze mici, uneoriinfime, de antigen (alergen), de regul de natur proteic , dar i

polizaharidic . Dup un timp de incuba ie, de laten , de 8 - 14zile - timp necesar form rii anticorpilor -,se instaleaz o stare dehipersensibilitate ce dureaz luni sau ani, perioad în care omulnu este bolnav. Boala clinic nu apare decât la al doilea i laurm toarele contacte cu antigenul respectiv. Dup sensibilizareaorganismului cu un anumit alergen, manifest rile alergice potap rea i la contactul cu alte alergene, ca urmare a cre riitonusului alergic. Reac iile de hipersensibilitate pot fi:

-tardive, ap rând la 1 - 2 zile de la contactul cu alergenul; sevorbe te în aceste cazuri de alergie tisular , anticorpii neap rândîn sânge; în cadrul reac iilor tardive se situeaz reac iile cutanatede tip eczematos, unele alergii medicamentoase, unele alergiiinfec- ioase - i în particular alergia la tuberculin ;



imediate, atunci când apar la 5 - 30 de minute de la contactul cuantigenul; dintre acestea men ion m:- fenomenul Arthus: infiltra ie a esutului celular, urmat de

edem, hemoragie i escar ; apare dup infectarea subcutanat aunor antigene, la animale de experien deja sensibilizate;- ocul anafilactic: manifest ri dramatice, care constau în frison,

paloare, colaps, dispnee astmatiform , diaree, v rs turi, uneorisincop i chiar moarte; apare dup introducerea intravenoas aunui antigen, la persoane sensibilizate;

- boala serului: tumefac ii ganglionare, febr , hipertensiune,edeme alergice, dureri i tumefac ii articulare; apare la 8 - 12zile de la infectarea serului i ar trebuie s fie considerat ca oreac ie întârziat ; totu i, tulbur rile care survin sunt de acela i,tip cu cele ap rute în reac iile imediate; se manifest dupadministrarea unui ser care trebuie s persiste în organism pânce se formeaz anticoipii pentru a ap rea conflictul antigen-anticorp; se poate preveni prin desensibilizare dup metodaBersredka. Se administreaz la început 1/4 ml ser, dup o or 1ml, iar dup 3 ore doza total . Accidentele serice de tipanafilactic se trateaz administrând, de urgen , subcutanat, 0,5 -1 ml adrenalin l%o i antihistaminice de sintez ; colapsulnecesit perfuzii cu nora-drenalin , iar formele severe de boal a

serului reclam terapia cu corticoizi.

Alergia înglobeaz mai multe st ri de hipersensibilitate, încare terenul i factorul ereditar joac un rol hot râtor.



Sensibilizarea se face prin contacte mici i repetate, timpîndelungat, cu antigene naturale (vegetale, animale i chimice),cel mai adesea antigene incomplete, care p trund i în celule,

producând anticorpi tisulari de un anumit tip. Persoanelesensibilizate reac ioneaz printr-o intradermoreac ie pozitiv laantigenul respectiv. Boala se declan eaz de obicei spontan, princontact cu antigenul venit în atingere cu suprafe elesensibilizate; uneori poate fi declan at i de agen i fizici (frig,soare) i chiar de stimuli sau noxe psihice).

Bolile clinice care intr în categoria "atopiei" sunt:- febra de fân: str nuturi repetate, cu l crimare, care apar sezonier, prin sensibilizarea la polen;- rinita alergic : sinonim cu precedenta, dar nesezonier i

provocat de alte alergene;- bron ita alergic : semne de bron it , cu caracter astmatiform;- astmul bron ic etc., alergii pulmonare parenchimatoase, dintrecare cea mai cunoscut este infiltratul pulmonar eozinofilic,caracterizat printr-un infiltrat pulmonar care dispare rapid i prineozinofilie de peste 10% în sânge;- alergii digestive, sanguine, hepatice, cardiovasculare, renale,cutanate etc.; dintre manifest rile cutanate mai cunoscutemen ion m: urticaria (erup ie pruriginoas ), constând în pl ci

albe sau ro iatice (fugace), i edemul Quincke (edem întins,localizat de obicei la fa , alb, circumscris, nepruriginos ifugace).



Mecanismele fundamentale ale conflictului imunologic(Gell i Coombs) sunt: anafilaxia (tipul I), citoliza (tipul II),complexele imune solubile (tipul III) i hipersensibilitatea

întârziat (tipul IV).

- Anafilaxia este produs de IgE (regiune) în mucoasarespiratorie i gastrointestinal (reac ii anafilactice dupseroterapie, penicilin , ruperea unui chist hidatic, alergii locale).Eliberarea unor substan e active (histamina, serotonina,

bradichinina) produce permeabilitatea vascular , prurit, edem,

spasmul musculaturii netede, hipotensiune.

- Citoliza sau citotoxicitatea apare prin ac iunea unor anticorpiasupra unor antigene din structura membranelor celulare sauasupra unor celule pe care s-a fixat un antigen, (orodusTninrnlii'an- arui. -krvgj yi sa pudic materializa prin: anemie,trombopenie, leuco-penie autoimun , tireotoxicoze,glomerulonefirit acut i cronic , anemie pernicioas .

- Complexele imune solubile antigen-anticorp, care apar intra-sau extra-vascular, deermin boala serului, boala lupic ,

poliartrita reumatoid , glomerulonefrite acute, hepaite cronice,vascularite alergice, reac ii la droguri (penicilin , sulfamide),fenomenul Arthus.

- Hipersensibilitatea întârziat este produs fie de un antigen

exogen, fie de un auto-antigen tisular sau organic. Limfocitelede in rolul principal. Fenomenul imun este de tip celular. Apareîn tuberculoz , dermatite de contact, respingerea homogrefei iunele boli autoimune (tiroidite). La om, aceste 4 mecanisme nuapar în stare pur , ci asociat , cu preponderen a unuia dintre ele.



Bolile autoimune sau prin autoagresiune apar când structuri proprii organismului (celule, esuturi) devin antigene, deciautoantigene, declan ând formarea de anticorpi - în acest caz

autoanticorpi.

Organismul devine astfel victima propriilor sale celule.Conflictul este autoantigen-autoanticorp, iar bolile provocate

poart denumirea de autoimune.

Apari ia autoanticoipilor în diferite procese infec ioasedetermin ivirea unor simpto-me noi i o evolu ie deosebit . în

multe cazuri, cauza primar care a determinat formareaanticorpilor poate trece neobservat , în timp ce boala nou iaaspectul unei afec iuni "autoîntre inute" prin autoagresiune, cuevolu ie cronic sau puseuri succesive.

Odat conflictul imunologic ini iat, procesul autoimun nu sestinge, se cronicizeaz . Prin distrugeri celulare cu eliberare deantigene nucleare i citoplasmatice, apare un nou r spunsautoimun. Suferin a este îndelungat , cu plasmatice, apare unnou r spuns autoimun. Suferin a este îndelungat , cu remisiuni

i rec deri, caracteristic bolilor autoimune, spre deosebire dereac iile alergice, care au un caracter autolimitat.

Bolile autoimune sunt provocate deci de antigene propriiorganismului i se caracterizeaz prin:- predispozi ie genetic : apar în grupuri familiale, la rudeapropiate, mai frecvent la femei;- leziuni histologice caracteristice: acumulare de limfocite i



plasmocite, depozitare local a complexelor imune icomplementului, fibroz progresiv ;- punerea în eviden a autoanticorpilor;

- hiperimunoglobulinemii;- r spuns favorabil la corticoizi i imunodepresoare.

Cele mai frecvente boli autoimune sunt: boala lupic , poliartritareumatoid , derma-tomiozita, sclerodermia, hepatitacronic lupic , tireotoxicoza, mixedemul primar, anemiaBiermer, boala Addison.

Costescu Adrian,

An II, E2, AMG

Notiuni de imunologie

Documents

Transcript of Notiuni de imunologie