NOTE DE CURS

Dirijat coral

Anul I IFR sem.II

Titular curs: Lector univ.dr. Luminita Gutanu Stoian

Cursul de Dirijat cor, componentă de bază în formarea de profesori de

muzică şi dirijori de cor este o disciplină care îmbină pregătirea teoretică muzicală

şi de cultură generală a studenţilor cu practica lor artistică. Cursurile urmăresc să

formeze personalitatea artistică a studenţilor prin dezvoltarea capacităţilor proprii

de cunoaştere, înţelegere şi interpretare a muzicii, contribuind astfel la punerea

bazelor experienţei complexe pe care o reclamă activitatea pedagogică şi artistică.

Punând în vigoare pregătirea dobândită la celelalte discipline, cursul de

Dirijat coral este o disciplină de sinteză cu o tematică specifică şi o metodică

proprie, prin care transmite studenţilor cunoştinţe şi le formează deprinderi în

legătură cu: tehnica de studiere şi învăţare a partiturii corale din punct de vedere

dirijoral; tehnica mijloacelor de exprimare dirijorală; principiile de organizare şi

educare a formaţiei corale; tehnica de lucru a dirijorului cu ansamblu coral, pentru

realizarea artistică a lucrărilor muzicale, în repetiţii şi concerte.

Desfăşurarea cursului cuprinde următoarele laturi: predarea problemelor de

tehnică a ansamblului coral şi practica de ansamblu coral a studenţilor în

formaţia corală a anului; predarea problemelor de tehnică dirijorală şi practica

dirijorală a studenţilor pe corul anului.

Auftakt-ul

Auftakt-ul1 – „este un gest care precede momentul executării fiecărei bătăi

dirijorale dintr-o schemă de tactare şi ca durată este echivalent bătăii determinate”

(Musin, 1967, p. 57).

1 Conform Dexonline: Auftakt (cuv. germ. „înainte de tact, de măsură”) 1. anacruză (2). 2. În dirijat*,

gestul prin care dirijorul indică intrarea (2) orchestrei* sau a corului (1), independent de faptul că această intrare se produce pe un timp* accentuat sau neaccentuat (v. accent III, 1). (Dexonline.ro/definitie/auftakt). Auftakt-ul în limba engleză upbeat este bataia neaccentuata care

precede o bataie accentuata (Auftakt germ-upbeat eng.- (in music) an unaccented beat preceding an accented beat).(http://www.larousse.com/en/dictionaries/german-english/Auftakt/3966). Auftakt

(inainte numit Aufschlag sau Arsis, "upbeat" in engleza) este un termen folosit in muzica pentru a denumi bataia neaccentuata care precede PRIMA bataie accentuata la inceputul unui cantec, motiv, fraze, sau unei intregi opere.( Als Auftakt (früher auch Aufschlag oder Arsis; engl. „upbeat“) bezeichnet

man in der Musik den Beginn eines Liedes, Motivs, einer Phrase oder eines ganzen Werks auf einem unbetonten Taktteil vor der ersten Hauptbetonung)

Auftakt-ul stabileşte tempoul, dinamica, caracterul articulaţiei şi expresia

artistică a lucrării. Despre auftakt ne mai spune D. D. Botez că este „gestul ce enunţă

începerea şi este precedat de două comenzi: avertizarea şi avântul sau elanul[. . . ],

prima comandă - precum o arată şi numele - avertizează, atrage atenţia asupra

momentului începerii. Cea de a doua comandă se referă la acumularea energiei

necesare oricărui început, practic realizată prin inhalarea aerului, adică prin inspirare.

La nici una din aceste două comenzi nu se poate renunţa” (Botez, 1985,p. 43).

V.1. Tipurile de auftakt

În dirijat întâlnim următoarele tipuri de auftakt:

1. Auftakt-ul de început - denumit bătaie de pregătire. Este auftakt-ul cu care

demarează o lucrare (respiraţia de început);

2. Auftakt-ul pe timp (auftakt care se poate regăsi atât la început de lucrare cât şi

pe parcursul ei);

3. Auftakt-ul pe jumătate de timp (se regăseşte în lucrările corale la fel ca auftakt-ul

pe timp);

4. Auftakt-ul din cadrul măsurii dirijorale - este auftakt-ul de legătură, cel care leagă

întregul lanţ de bătăi dirijorale, aşa numita „buclă dirijorală”.

V.2. Funcţiile auftakt-ului

Auftakt-ul de început are funcţia:

de pregătire, cu ajutorul lui pregătim începutul unei lucrări corale.

Auftakt-ul pe timp, pe jumătate de timp are funţia de:

de pregătire (poate pregăti începutul unei lucrări, a unei intrări noi de voci

sau reintrarea unei voci după o cezură);

de conducere (efectuarea propriu-zisă a auftakt-ului).

Auftakt-ul din cadrul măsurii dirijorale are funcţia de:

de pregătire (pregăteşte bătaia care urmează);

https://de.wikipedia.org/wiki/Auftakt

de legătură (face legătura cu următoarea bătaie dirijorală, de altfel leagă

bătăile dirijorale între ele);

de conducere (realizarea propriu-zisă a auftakt-ului-etapa de

expresivitate).

Cu ajutorul auftakt-ului din cadrul măsurii (de legătură) dirijorul realizează

planul dinamic şi agogic al unei partituri corale.

V.3. Realizarea auftaktelor

Fazele realizării auftakt-ului din punct de vedere dirijoral:

avertizarea (punctul de plecare)

avântul (inspiraţia-mimarea respiraţiei de către dirijor).

Atenţie! La realizarea tuturor tipurilor de auftakt extrem de important este

punctul de plecare, care necesită o precizie maximă (el poate fi realizat cu ajutorul unei

cvasi-opriri a mainii înainte de avant în paralel utilizându-se şi gesturile asociate -

mimica etc. - această regulă se aplică în special la auftaktele utilizate pentru intrările de

voci ce apar pe parcursul lucrării corale).

La cea de-a doua fază - avântul - este indicat ca dirijorul să inspire odată cu corul.

Ideal este, ca, absolut toate intervenţiile vocilor să fie mimate de către dirijor. Mimarea

respiraţiei, după cum am menţionat şi în alte capitole, ajută dirijorul la corelarea gesticii

şi facilitează dialogul gestual al dirijorului cu corul.

Exemple de realizare a auftaktelor:

Auftakt-ul de început

Se va realiza pe bătaia anterioară celei pe care începe discursul muzical, avântul

se va da pe timpul ce precede începerea. Se va efectua în dependenţă de lucrarea corală

abordată, de specificul ei (schema de tactare, tempo-ul, dinamica, caracterul articulaţiei

şi expresia artistică).

Ca exemplu vom lua un fragment din suita Flăcări şi roţi de Corneliu Cezar

(partea 15 – a și b):

Fragmentul a (ce demarează cu sintagma „această lume-am sărutat”) va debuta

cu un aftakt corespunzător tempoului Moderato, cu o amplitudine mică (fiindcă avem

nuanţa de piano), contur rotunjit, cu o energie care să determine caracterul narativ al

lucrării. Lucrarea e scrisă în măsura de 4/4 şi începe de pe timpul întâi (Bas), ceea ce

înseamnă, că auftakt-ul va fi dat de pe timpul precedent - adică, de pe timpul patru.

Fragmentul b va începe de pe timpul întâi, la fel ca fragmentul a, însă, de data

aceasta, avem o măsură de 9/8 (dirijată în schemă de 4 cu prima formulă ternară şi

celelalte trei binare). Auftaktul va fi corespunzător unui tempou mișcat, contur ascuţit,

cu o energie care să determine caracterul săltăreţ, vioi, jovial al lucrării.

Auftakt-ul pe timp

Se va realiza pe bătaia anterioară pe care începe discursul muzical.

Auftakt-ul pe jumătate de timp

Se va realiza pe jumatatea de timp anterioară celeilalte jumătăţi de timp.

Auftakt-ul din cadrul măsurii

Auftakt-ul din cadrul măsurii, dupa cum am menţionat mai devreme, este un

auftakt de legătură. Mai jos găsiţi două scheme în care puteți să urmăriţi desfăsurarea

auftakt-elor de legătură în cadrul unei măsuri (cu cele două tipuri de contur-rotunjit şi

ascuţit sau unghiular).

V.4. Exerciţii practice

Pentru asimilarea rapidă şi corectă a efectuării auftakt-ului vă propunem un set

de exerciţii practice:

Exercițiul nr. 1

Vom exersa cele două faze de efectuare ale auftakt-ului.

Stând pe scaun în faţa biroului sau a unei mese (ideal este să existe un dispozitiv

pentru dirijat), masa fiind la nivelul planului mediu de dirijat, studentul-dirijor își va

fixa mâinile pe aceasta în poziţia de avertizare, sprijinindu-se pe buricele degetelor (în

special pe arătător și cel mijlociu), fixându-şi punctul de pornire. După ce şi l-a fixat va

efectua avântul (mâna va merge în sus) mimând respiraţia, apoi lăsand-o în cădere

liberă mâna va reveni în poziţia iniţială. După ce se va exersa de mai multe ori, acest

exercițiu va fi realizat de către studentul-dirijor și din picioare pe planul mediu de

dirijat (pe planul imaginar).

Exercițiul nr. 2

Stând pe scaun în faţa biroului sau a unei mese, masa fiind la nivelul planului

mediu de dirijat, studentul-dirijor își va fixa mâinile pe aceasta în poziţia de avertizare,

sprijinindu-se pe buricele degetelor (în special pe arătător și cel mijlociu), fixându-şi

punctul de pornire. Se va efectua un lanţ de bătăi dirijorale în schemă de 4 timpi cu

oprire după fiecare bătaie (atenție! – oprirea presupune prezenţa binomului impuls -

recul). Revenirea în schemă sau continuarea lanţului de bătăi dirijorale se va face cu

ajutorul auftakt-ului, gestual se va pleca de pe bătaia pe care s-a oprit către următoarea,

mimând respiraţia. Pe acelaşi principiu se va proceda la fiecare bătaie din cadrul

măsurii. Acest exercițiu se va efectua şi în scheme dirijorale de 3 și 2 timpi. După ce se

va exersa de mai multe ori, acest exercițiu va fi realizat de către studentul-dirijor și din

picioare pe planul mediu de dirijat.

Exercițiul nr. 3

Acest exerciţiu se va efectua după principiul exerciţiului nr. 2, doar că fiecare lanţ

de bătăi dirijorale va începe de pe un alt timp. De exemplu: primul lanţ de bătăi

dirijorale va începe de pe timpul 2 din măsura de 4 timpi, aceasta presupunând ca

studentul-dirijor să dea auftakt-ul de pe timpul întâi, dacă va începe de pe timpul 3,

auftakt-ul va fi de pe timpul 2 etc. Și acest exerciţiu se va efectua în scheme de 3 şi 2

timpi.

Exercițiu nr. 4.

Se va efectua pe principiul exerciţiului nr. 3, dar fără opriri în cadrul măsurii; se

pot alterna tipurile de contur.

Atenţie ! Toate exerciţiile vor fi secondate vocal de către studentul-dirijor prin

enumerarea tuturor timpilor din cadrul măsurii în caracterul, pulsaţia metrică şi modul

de atac propus. La fel, toate auftakt-ele (respiraţiile) obligatoriu vor fi mimate.

Coroana

Coroana (sau fermata, din limba italiană – „oprire”) constituie oprirea temporară a

pulsaţiei metrice.

XIII.1. Realizarea coroanei

Din punct de vedere dirijoral, coroana se realizează în trei faze:

1. Pregătirea coroanei

2. Efectuarea propriu-zisă a coroanei

3. Ieşirea din coroană

1. Pregătirea coroanei - se va efectua prin avertizarea corului cu ajutorul auftakt-

ului care o precede. Gestual se va utiliza un auftakt puţin mai amplu, mai

clar, este un auftakt de pregătire şi totodată de avertizare –„atenţie!-

coroană”, involuntar se va produce un cvasi-rallentando.

2. Efectuarea coroanei- coroana va fi „aşezată”, nu se va tacta. Se va efectua pe

impulsul bătăii (pe care avem coroana)urmat de recul. Atenţie! Reculul nu va

fi foarte mare pentru a nu da impresia că se doreşte continuarea discursului

muzical, de altfel şi pentru a da acea stare de coroană „aşezată” reculul va fi

ponderat.

Abia după efectuarea reculului se poate modela coroana din punct de vedere

dinamic. La această etapă dirijorul trebuie să se axeze pe intenţia de efectuare a

coroanei, etapa pregătirii (auftaktul ce o precede) fiind un liant spre rezultatul final.

Atenţie! Ca să se poată modela coroana din punct de vedere dinamic planul de

dirijat în momentul efectuării acesteia trebuie sa fie unul mediu, în caz contrar dacă se

foloseste planul înalt nu se va putea creşte intensitatea sonoră, iar în cazul utilizării

planului jos nu se va putea scădea.

3. Ieşirea din coroană-se va face cu ajutorul auftakt-ului. Acest auftakt poate fi:

auftakt de legatură, în cazul coroanei fără respiraţie,

auftakt de pregătire a închiderii pentru coroana cu închidere simplă (de obicei

este utilizat la final de frază sau de lucrare)

auftakt ce precede gestul de închidere- gest cu dublă funcţie (închidere

urmată instantaneu de auftakt, pentru continuarea demersului muzical.

Impulsul închiderii este punctul de plecare al auftakt-ului, auftakt utilizat

pentru coroanele cu respiraţie.

XIII.2. Tipurile de coroane

În dirijat există următoarele tipuri de coroane:

1. Coroane urmate de respiraţie:

cu închidere –gest cu dublă funcţie

cu închidere simplă

2. Coroane fără respiraţie

1. Coroanele urmate de respiraţie:

cu închidere simplă:

Coroană închidere cezură (sau pauză

trecută în partitură) auftakt către următoarea

bătaie

cu închedere-gest cu dublă funcţie:

Coroană închidere direct auftakt către următoarea bătaie.

Atenţie! La acest tip de coroane gestul de închidere va avea dublă funcţie

(impulsul închiderii va fi punctul de plecare pentru auftaktul către următoarea bătaie).

2. Coroana fără respiraţie

Coroană ieşirea din coroană cu ajutorul auftaktului

de legătură către urmatoarea bătaie

Acest tip de coroane se pot regăsi în partitura drept o coroană simplă, fără indicaţii

cu/fără respiraţie sau să existe trecut un legato.

Cele două tipuri de bază de coroane pot fi la rândul lor:

Coroane pe timp - coroane ce sunt utilizate de obicei în cadrul lucrării, la

final de lucrare şi pot fi întâlnite şi la început de lucrare

(Fragment din lucrarea Rugăciune de I.D.Chirescu)

Coroane pe jumătate de timp - coroane ce impun, în cele mai dese cazuri, din

punct de vedere dirijoral, divizarea timpilor.

(Fragment din lucrarea Răsunet de la Crişana de I.Vidu)

Coroanele decalate - sunt decalate din punctul de vedere al scriiturii.

(Fragment din lucrarea Lino, Leano- De doi de N.Ursu)

Există şi coroane de expresie:

coroane pe pauze - coroane utilizate pentru a prelungi durata pauzei.

(Fragment din lucrarea Heruvic de I.D.Chirescu)

coroane pe bara de masură - coroane ce întrerup brusc discursul muzical.

XIII.3. Dozajul coroanei

Durata coroanei depinde de caracterul lucrării, tempoul lucrării, de logica şi

conţinutul discursului muzical, precum şi de conceptul mental al dirijorului asupra

lucrării.

Fiecare dirijor va interpreta coroana diferit, când spunem acest lucru ne referim

la dozajul acesteia. Există însă câteva reguli, precum:dozajul coroanei se va face

ţinând cont de locul unde se află - la inceput, în cadrul lucrării sau la final şi firesc în

dependenţă cu felul în care se derulează materialul muzical (până la coroană şi după).

Evident, coroanele întâlnite pe parcurs vor fi mai temperate faţă de cele de final, care

de obicei sunt mai lungi. Coroana poate avea diverse semnificaţii in context, poate

servi drept mijloc de estompare sau de creştere a energiei sonore. Drept exemplu ne

serveşte lucrarea - Suita de cântece vechi din Bihor de Fr. Hubic, partea I - Trimis-a-

mpăratul carte - de estompare, iar partea a II-a - Dusu–s-a bădiţa, dus - de creştere a

dinamicii şi a energiei sonore.

XIII.4. Închiderea coroanei

Coroanele întâlnite pe parcursul lucrării se vor închide pe bătaia pe care au fost

efectuate, cele de final pot fi închise atât pe bătaia pe care au fost efectuate, cât şi cu un

gest de închidere de final de lucrare.

XIII.5. Exerciţii practice

Exerciţiul nr. 1

Exersarea coroanei fără respiraţie

Se va efectua un lanţ de măsuri dirijorale de 4 timpi-prima măsură va fi dirijată

firesc, în cea de-a doua se va face coroană pe primul timp (coroană fără respiraţie, de

altfel toate coroanele din acest exercițiu sunt de acest tip), în cea de-a treia masură – pe

timpul doi, în a patra-pe timpul trei şi în cea de-a cincea masură - pe timpul patru,

urmând ca măsura a șasea să fie dirijată complet cu închidere pe ultimul timp.

Exerciţiul nr. 2

Coroana fără respiraţie

Se va efectua un lanţ de măsuri dirijorale de 4 timpi cu efectuarea coroanei pe 2

timpi din cei patru:

Prima măsură-corana pe timpii 2 şi 4, măsura a doua-1 şi 3, măsura a treia 1 şi 2,

măsura a patra 3 şi 4.

Exerciţiul nr. 3

Coroana urmată de respiraţie (cu închidere - gest cu dublă funcţie)

Acest exercițiu se va compune din aceiaşi paşi menţionaţi mai sus (în exerciţiul

nr. 2), utilizându-se coroana urmată de respiratie (cu închedere-gest cu dublă funcţie).

Exerciţiul nr. 4

Coroana urmată de respiraţie (cu închidere simplă)

Va avea aceiași pași ca exerciţiul nr. 3, cu utilizarea coroanei urmată de respiraţie-

cu închidere simplă.

PRONATIA SI SUPINATIA

Pronaţia – este un gest de susţinere, cu ajutorul căruia dirijorul creşte treptat

dinamica muzicală. Gestual va fi realizată cu mâna stângă prin imitarea unui gest de

susţinere şi creştere a dinamicii muzicale (dosul palmei fiind în jos).

Supinaţia - este un gest de acoperire, de estompare a sonorităţii, utilizat pentru a

ajunge în nuanţe mici. Se efectuează cu ajutorul mâinii stângi, gestul de estompare

realizându-se prin retragerea treptată a mâinii, dosul palmei fiind îndreptat în sus.

În ambele cazuri trecerea de la o nuanţă la cealaltă se va face treptat.

Rolul mâinilor dirijorului

Părţile componente ale aparatului dirijoral sunt:mâinile, faţa, capul, trunchiul.

Totuşi elementul principal al aparatului dirijoral îl constituie mâinile.

În procesul dirijatului mâna acţionează ca un aparat bine organizat.

Mâna cuprinde: palma, poignet-ul, antebraţul, braţul.

Cu ajutorul poignet-ului dirijorul reuşeşte să pună în aplicare toate tipurile de

atac şi cele de contur. Prin degetele mâinii dirjorul atinge sunetul şi îl modelează.

Mâna dreaptă se ocupă de tactare, marcând pulsaţia metrică şi indică şi caracterul

lucrării, în anumite cazuri se va ocupa şi de intrări de voci.

Mâna stângă iniţial poate tacta „în oglindă”(simetric) cu mâna dreaptă, apoi se va

ocupa de intrări de voci, de expresie, de redarea expresiv-artistică a lucrării (frazarea,

maniera de cânt, culoarea timbrală şi alte mijloace de expresivitate ale partiturii corale).

Legat de acest aspect, Ch. Munch relatează următoarele: „Mâna dreaptă tactează, stânga

indică nuanţele. Prima reprezintă raţiunea, a doua-inima. Dreapta întotdeauna trebuie

să ştie ce face stânga. Scopul dirijorului este de a obţine coordonarea absolută a

gesturilor, astfel, încât mâinile să fie în interdependentă una de alta şi totuşi să nu se

contrazică în procesul dirijatului. Dreapta desenează, stânga –colorează” (Munch, 1960,

p. 36).

Coordonate şi etape ale studiului individual al unei partituri corale

Misiunea dirijorului este de a realiza unitatea laturii tehnice cu cea artistică în

procesul interpretării unei lucrări corale.

Studiul unei partituri corale implică un bagaj vast de cunoştinţe. Etapele

studiului sunt:

Cadranul I - Analiza sintactico-morfologică a lucrării (Cd I-ASM)

Cadranul II - Analiza vocal-corală a lucrarii (Cd II-AVC)

XXII.1. Analiza sintactico-morfologică a lucrării

Analiza sintactico-morfologică a lucrării (analiza tehnico-muzicală) vizează următorii

paşi:

încadrarea în epocă a compozitorului, perioada de creaţie, stil;

citirea vizuală, dar şi la pian a partiturii;

analiza planului arhitectural sau formal (aprecierea formei lucrării,

înţelegându-i construcţia dirijorul va reuşi sa înţeleagă şi conţinul ei);

analiza planului armonic (ea presupune stabilirea tonalităţii, planurile

tonale, semicadenţele, cadenţele, modulaţiile, înlănţuirile acordice etc. );

analiza planului polifonico-melodic (se va analiza modul cum sunt îmbinate

liniile melodice-eterofonic, polifonic, omofonic sau eclectic (complex);

analiza planului tonal;

analizaplanului dinamic;

analiza planului agogic;

analiza planului metric.

Analiza vocal-corală a lucrarii

Analiza vocal-corală cuprinde:

stabilirea liniei melodice dirijorale (melodia cu importanţă tematică cu

intrări de voci).

stabilirea întinderii vocilor, registrele frecvent utilizate;

stabilirea vocalităţii textului şi problemele de emisie;

stabilirea respiraţiilor şi a cezurilor;

articulaţia şi dicţia;

studiul tuturor vocilor;

stabilirea gesticii;

estimarea problematicii lucrării:

în studiul individual al lucrării;

în studiul partiturii cu corul;

problemele de prozodie.

pregătirea pentru repetiţii (alcătuirea planului de alegere a unor exerciţii

de cultură vocală în scopul rezolvării problematicii lucrării, stabilirea unui plan

de studiu al lucrărilor, în dependentă de dificultăţile pe care le comportă şi în

dependenţă se scriitură etc. ).

Se dezvoltă capacitatea analitică a dirijorului. După parcurgerea celor două etape

(cadrane) dirijorul capătă o viziune mai clară asupra lucrării.

Planuri de tactare

Planul de tactare îl putem defini ca fiind locul de descărcare al impulsurilor.

Există trei planuri de tactare: mediu, înalt şi jos.

Pentru poziția medie de tactare braţele se vor situa în dreptul diafragmei sau

osului stern (în cazul în care persoana este foarte scundă braţele pot fi ridicate puţin mai

sus).

Pentru poziţia înaltă mâinile nu trebuie sa depăşească nivelul umerilor (faţa

dirijorului trebuie să se vadă în permanenţă).

Pentru poziţia joasă mâinile nu vor trece mai jos de centură.

Închiderile dirijorale

Prin închidere dirijorală se presupune finalizarea sau încetarea discursului muzical

(a unei fraze din cadrul lucrării muzicale sau chiar însăşi lucrarea muzicală).

Astfel închiderile se regăsesc nu doar la final de lucrare ci şi în cadrul lucrării (se

pot regăsi pe orice timp din cadrul măsurii).

X.1.Tipurile de închideri

Închiderile pot fi de două tipuri:

pe timp

pe jumătate de timp.

X.2. Realizarea închiderilor

Din punct de vedere dirijoral, închiderile se realizează în două faze:

anticiparea închiderii;

realizarea închiderii.

Anticiparea închiderii – se va efectua cu ajutorul auftakt-ului ce precede

închiderea.

Auftakt-ul va fi încadrat în pulsaţia metrică a lucrării, singura modificare

producându-se în amplitudinea gestului, în conjunctura dată se va utiliza un gest cu o

amplitudine mai mare, va fi un gest de anticipare-avertizare.

Această fază (etapă) este valabilă pentru ambele tipuri de închideri.

Realizarea închiderii (sau efectuarea propriu-zisă) se va face în dependenţă de tipul

de închidere.

Închiderile pe timp se vor realiza după următoarele procedee:

dacă discursul muzical sau fraza muzicală se încheie definitiv se vor realiza prin

auftakt-impuls-recul, în cazul dat reculul va fi pe traiectoria bătăii efectuate.

dacă închiderea este urmată de o respiraţie sau cezură se va utiliza gestul cu

dublă funcţie: impuls + recul – închidere + auftakt, reculul închiderii este auftakt-

ul către următoarea bătaie.

Închiderile pe jumătate de timp sunt realizate din impuls (reculul există, însă este

foarte mic, aproape imperceptibil).

X.3. Exerciţii practice

Exerciţiul nr. 1

Vom exersa închiderile pe fiecare bătăia dirijorală din cadrul măsurilor de 4, 3 şi

2 timpi.

Stând pe scaun în faţa unei mese se va efectua un lanţ de măsuri dirijorale de 4

timpi cu oprire după fiecare bătaie (oprirea presupune impuls-recul). Revenirea în

schemă după fiecare oprire se va face cu ajutorul auftakt-ului. Totul se va produce pe

suprafaţa acestei mese care ulterior va fi înlocuită cu planul imaginar dirijoral. După

executarea acestui exerciţiu în măsura de 4 timpi se va implementa şi în măsurile de 3 şi

2 timpi.

Exerciţiul nr. 2

Se va efectua exerciţiul nr. 1 pe planul imaginar dirijoral (plan mediu de tactare).

Exerciţiu nr. 3

Vom exersa avertizarea închiderilor în cadrul unui lanţ de bătăi dirijorale care

presupune o cvasifrază muzicală:

Din poziţie firească de dirijat (din picioare) se va executa un lanţ de măsuri

dirijorale de 4 timpi, să zicem că, fiecare lanţ se va compune din 2-3 măsuri. Fiecare lanţ

de măsuri va avea închidere pe o altă bătaie dirijorală, spre exemplu: primul pe bătaia a

doua din cea de-a treia măsură (auftakt-ul de avertizare se va da de pe bătaia întâi),

celălalt pe bătaia a treia (auftakt-ul va fi dat pe bătaia a doua), s. a. m. d. Acest exerciţiu

se va efectua şi în măsuri de 3 şi 2 timpi.

Bibliografie generală Gutanu Stoian, Luminita- Bazele tehnicii dirijorale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2016 Gutanu Stoian, Luminita ; Aurel Muraru- Culegere de coruri, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2015 Guţanu, Luminiţa – Dirijat coral, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2013 Gâscă, Nicolae- Arta dirijorala(Dirijorul de cor), Editura Hyperion, Chişinău, 1992 Botez, Dumitru – Tratat de cânt şi dirijat coral, vol.I, II, 1982, 1985 Bena, Augustin – Curs practic de dirijat coral, Editura Muzicală, Bucureşti, 1968 Cesnokov, Piotr- Corul şi conducerea lui, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1957 Marin, Constantin – Arta construcţiei şi interpretării corale. Tratat discografic Vico, Ion – Vancea, Zeno – Tiberiu, Alexandru– Marian, Ion – Dirijorul de cor, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti 1955