moza 2 2016 - revista-mozaicul.ro · Svetlana ALEKSIEVICH: Rãzboiul nu are chip de femeie l19...

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 2 (208) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

închidereacercului

M-am nãscut într-un punct,sã-i spunem Bºi am murit în acelaºi punct,cu o eroare de câteva strãzi,fapt ce l-a determinat pe judecãtorsã nu dea o sentinþã definitivã.

Ca sã câºtig recursul,mi-ar trebui un avocatmai bun decât rudelespecializate în afaceri succesorale,decât prietenii vremelnici,decât mulþimea celor pe carei-am cunoscut în exerciþiulvanitãþilor cotidiene.

Îl caut pe apãrãtorul ideal,poate nu-l zãresc din cauza rãsuflãriicum o coadã nesfârºitã de ºarpe în agonie,poate mã poticnesc în faþa lui chiarºi va crede cã îl rog în genunchi;aºtept sã-i vãd mãcar voceaca pe o uºã deschisãcãtre poemele care mârâiedincolo de zidul înþelegerii.

Îi voi mãrturisi toate trãdãrile,crimele, beþiile, ezitãrile, întunecãrile,dar ºi clipele când sângelemi s-a amestecat cu lumina;nu vreau sã mã ascund în singurãtate,sã ascult foºnetul disperãrii,nu vreau sã mângâi cu fricãumbra munþilorºi nici fantomele iubiriifluturându-ºi pletele reci.

Îi voi declara toate astea, oficial,celebrului avocat,însã mã tem cã e deja angajatîn alt proces.

Constantin M. Popa1943 – 2016

















Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (208208208208208), 20), 20), 20), 20), 201616161616

AVANTEXTConstantin M. POPA: Închiderea

cercului l 1Silviu GONGONEA: Un trist început

de an l 2

IN MEMORIAM: Constantin M. Popa.Ion BUZERA: Vocaþie ºi echilibru l

3Constantin M. POPA – Curriculum Vi-

tae l 3Gabriel COªOVEANU: O lecþie de

viaþã l 4Horia DULVAC: C.M. Popa – reviste,

programe, salt în poezie l 4Ovidiu GHIDIRMIC: Constantin M.

Popa: „ceremonialul sadovenian” l 5Eleanor MIRCEA: Ultima escalã, în

semn de rãmas-bun l 5Marin BUDICÃ: Dumnezeu sã te odih-

neascã în pace, domnule Popa! l 6Nicoale MARINESCU: Constantin M.

Popa – non omnis moriar l 7Liliana HINOVEANU: Constantin M.

Popa, îngerul cãrturar l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Cãlãtoria ca afacere

(nu numai) a cogniþiei l 9

BELETRISTICÃEliza VOINEA: Poeme l 10

LECTURIOvidiu GHIDIRMIC: Amor intellectua-

lis l 11Silviu GONGONEA: Cristian Popes-

cu, între poetica individualã ºi ideolo-gia de grup l 11

Maria DINU: Cum am devenit nihi-list… l 12

Dodo NIÞÃ: Istoria Belgiei în benzidesenate l 12

ªtefan BOLEA: (Est)etica asasinuluil 13

Eleanor MIRCEA: Sã învãþãm o limbãstrãinã prin tehnici dramatice l 13

Roxana ILIE: Nihil(ism) sine Roxanal 14

Eliza VOINEA: Glamour, crime pasio-nale ºi un scriitor care manipuleazã l14

Cristina GELEP: Editarea poeziiloralese ale lui Iuliu Cezar Sãvescu l 15

Horia DULVAC: Arta de a muri ºiscrierea silenþioasã l 15

ARTEMihaela VELEA: Dealuri ºi câmpii…

l 16Viorel PÎRLIGRAS: Eroi de hârtie,

pretexte istorice l 16Geo FABIAN: Cronica Stagiunii Eu-

ropa (III) l 17

SERPENTINEGabriela BOANGIU: O viziune post-

structuralistã asupra descântecului ro-mânesc l 18

UNIVERSALIASvetlana ALEKSIEVICH: Rãzboiul nu

are chip de femeie l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Tristan Tzara,

Dada and other things l 20

NNNNNrrrrr..... 22222 ( ( ( ( (208208208208208))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201616161616

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEF

Constantin M. Popa

SECRETAR GENERALDE REDACÞIE

Petriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuDaniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 7 7 1 4 5 4 2 2 90 0 2

un trist început de annnnnn SILVIU GONGONEA

Nu cred sã mai fi trãit un înce-put de an atât de trist. Douãteribile veºti au venit una

dupã cealaltã. Prima era legatã de ple-carea prematurã dintre noi a unuia din-tre cei mai dedicaþi profesori ai Facul-tãþii de Litere din Craiova ºi anume So-rina Sorescu. Am cunoscut-o când eramstudent. Devotamentul faþã de profe-sie a devenit pentru mulþi dintre noi unmodel de urmat. În spatele zâmbetuluicu care ne întâmpina mereu ºi care amin-tea de o rarã nobleþe sufleteascã se as-cundeau în ultimul timp suferinþe greude suportat. Cea de-a doua veste aveasã pice ºi ea ca un fulger. ConstantinM. Popa se grãbea ºi el sã ne pãrãseas-cã. De asemenea, ºtiam problemele desãnãtate pe care le avea ºi eram bucu-ros de felul în care putuse sã treacãpeste ele.

Tot student fiind, eram impresionatde felul în care se vorbea despre atmo-sfera de la revista „Mozaicul”, iar nu-mele rostit cel mai des, alãturi de cel allui Nicolae Marinescu, era cel al lui Con-stantin M. Popa. Îi ascultam cu uimirepe Cosmin Dragoste sau pe LuminiþaCorneanu, aflam despre lucrurile minu-nate ce se petrec aici, iar la altele aveamsã fiu martor: prietenia sincerã a lui Con-stantin M. Popa cu Adrian Marino (nu-

mi amintesc prea multe nume menþio-nate cu imensã preþuire în Viaþa unuiom singur), Colocviile „Mozaicul”, pre-miile revistei. Pentru mine, toate aces-tea însemnau o familie spiritualã ºi toþicâþi vom fi trecut pe aici, de la cei men-þionaþi ºi pânã la cei din urmã ajunºi,am avut câte ceva de învãþat.

Cu o activitate de peste patru dece-nii de eseisticã, criticã ºi istorie literarã,memorialisticã ºi poezie, Constantin M.Popa reprezintã unul dintre intelectua-lii veritabili ai acestui spaþiu cultural.Dar îmi place sã cred despre Constan-tin M. Popa cã face parte tot din cate-goria profesorilor ºi nici nu ºtiu sã mã fiadresat altfel, chiar dacã nu-i fusesemdiscipol în sensul obiºnuit al termenu-lui. Era în felul de a fi al lui ConstantinM. Popa o identificare deplinã cu ceeace fãcea. Se miºca dezinvolt în lumeaideilor ºi a conceptelor. Constantin M.Popa a impus o direcþie, a format o ge-neraþie în jurul sãu cu care a întreþinutun permanent dialog. ªi nu este puþinlucru.

Îmi voi aminti cu plãcere detaºareaolimpianã a acestor oameni ce nu pã-reau sã fie atinºi în vreun fel de micilerãutãþi care ne înconjoarã.

Adio, dragi profesori!

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (208208208208208), 20), 20), 20), 20), 201616161616

Cel mai mult am admiratla d-nul Popa, mai alesde când ne-am regãsit

în paginile acestei publicaþii, adi-cã de prin 1999-2000, devoþiuneatacitã, „dezinteresatã”, tãcutã,cvasi-asceticã faþã de o idee. Odisponibilitate fãrã fisurã, un exer-ciþiu devenit cea mai bunã ruti-nã. A scoate o revistã cât de câtprofesionistã aici, unde e practicimposibil (nu-i vorbã, în general,în România lucrul cu pricina a de-venit tot mai improbabil!), a fosto purã aventurã a spiritului. Auintrat în joc ºi experienþa, legãtu-rile cu mari oameni de culturã, tac-tul, energia bine dozatã ºi direc-þionatã, ductusul domol al dialo-gului, pasiunea neostentativã,simplitatea pozei, discreþia ges-

vocaþie ºi echilibruvesele a existenþei

Articolele, editorialele, cãrþilescrise de C. M. Popa rãmân caelemente de stabilitate, ca repereîntr-o fluiditate greu de definit.Senzorialitatea nu-i era strãinã,dovadã poemele scrise în ultimiiani ai vieþii, iar spiritul critic niciatât. Numai cã nu avea nimic ex-cesiv (aºa cum se întâmplã deobicei!), era interiorizat, blând,paradoxal-gingaº. Un francisca-nism al opþiunii îi modela, presu-pun, tabieturile scrisului.

Într-o Craiovã culturalã duios-spectralã, amorþitã, cvasi-minera-lizatã, Domnul C. M. Popa a în-truchipat sufletul ºi umanitatea.

nnnnn Ion Buzera

Constantin M. PopaRedactor-ºef al revistei „Mo-

zaicul” 1998-2016

Nãscut: 1 septembrie 1943,Braºov

Pãrinþii: Mihai Popa, Maria Li-curici

Studii: Colegiul Naþional „Ca-rol I” Craiova (1957 – 1961), Fa-cultatea de Litere a Universitãþii„Babeº – Bolyai” Cluj (1961 –1966)

Doctor în filologie cu o tezãdespre „Morfologia ceremonialu-lui în opera lui Mihail Sadovea-nu” (1997).

Anul primirii în USR:1992Colaborãri la reviste:Tribuna

(Cluj), Ramuri (Craiova), Lucea-fãrul (Bucureºti), Steaua (Cluj),Contemporanul (Bucureºti),Vatra(Tg.Mureº), Apostrof (Cluj),Mozaicul (Craiova), Observatorcultural (Bucureºti), Scrisul Ro-mânesc (Craiova), Verso (Cluj),Altitudini (Bucureºti)

Colaborãri la volume colecti-ve: Sud – Vest. O antologie ascriitorilor contemporani dinOltenia, coord. Bucur Demetri-an, Ioan Lascu, C.M. Popa, Ed.Aius, Craiova, Cartea, a câtaputere în stat? coord. TudorNedelcea, Ed. Fundaþia ScrisulRomânesc, Craiova, 1999, Cuvin-te ºi spaþiu. Interviuri cu scrii-tori contemporani din Oltenia,coord. Florea Miu, Ed. Ramuri,Craiova, 2001, Constantin Cio-praga – 85, coord. Mircea A.Diaconu, Ed. Universitãþii, Su-ceava, 2001, Craiova. Oraºul în-tâlnirilor, coord. Florea Firan, Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 2014,Virgil Nemoianu – 70, coord.Iulian Boldea, Paralela 45, Piteºti,2010, Ion Pop - ºapte decenii demelancolie ºi literaturã, coord.ªtefan Borbely, Ed. Eikon,Cluj,2011, Al. Cistelecan sau Bucu-ria exegezei, coord. Iulian Bol-dea ºi Aurel Pantea, Ed. Limes,Cluj, 2011, Aproape de scenã,George Banu, coord. Iulian Bol-dea ºi ªtefana Pop-Curºeu, Ed.Curtea Veche, Bucureºti, 2013

Debut absolut:Tribuna (Cluj),1966

Debut editorial: Replay, 1980

Opera tipãritã (Criticã ºi isto-rie literarã):

Replay, Ed.Litera,1980

In memoriam:ConstantinM. Popa

Dosar coordonat de Nicolae Marinescu

Clasici ºi contemporani, Ed-.Scrisul Românesc, Craiova,1987

Miºcarea literarã paradoxis-tã (The Paradoxist literary Mo-vement), Xiquan PublishingHouse, Phoenix – Chicago,1992

Hermeneutica lui AdrianMarino, Ed. Aius, Craiova, 1993

Ceremonialul sadovenian,Ed. Scrisul românesc & Aius,Craiova, 1987

Noaptea lui Vincent, Ed. Aius,Craiova, 1998

Adrian Marino. Monografie,Ed. Aula, Braºov, 2001

Braþul de la Lepanto, Ed. Scri-sul românesc, Craiova, 2003

Lectica lui Cicero, Ed. Aius,Craiova, 2005

Mircea Dinescu, poezia in-surgenþei, Ed.Scrisul românesc,Craiova, 2006

Adrian Marino. Ideocriticulimpenitent, Ed. SimArt, Craiova,2008

Îngeri provizorii, Ed.Aius,Craiova, 2010

Sextant. Jurnal de cãlãtorie,Ed. Aius, Craiova, 2011

Magog Blues, Ed. Aius, Cra-iova, 2013

Încruntãrile mele amoroase,Ed, Aius, Craiova, 2014

Referinþe critice:În reviste:Laurenþiu Ulici, „România lite-

rarã”, nr. 9,1982Voicu Bugariu, „Luceafãrul”,

nr. 36, 1981Romul Munteanu, „Flacãra”,

nr. 52, 1987Alexandru Ruja, „Orizont”, nr.

21, 1988Constantin Cubleºan, „Stea-

ua”, nr. 5, 1988Cornel Vâlcu, „Vatra”, nr. 12,

1993Dan C.Mihãilescu, „LAI”, nr.

48, 1993Simona Sora, „România litera-

rã”, nr. 44,1993ªtefan Melancu, „Apostrof”,

nr. 44-45, 1994Mircea Anghelescu, „Lucea-

fãrul”, nr.26, 1994Bucur Demetrian, „Convorbiri

literare”, nr.11, 1998Ioan Lascu, „Familia”, nr. 6,

1999Adrian Marino, „Ramuri”, nr.

7-8, 2001Constantin Ciopraga, „Ramuri”,

nr. 7-8, 2001Monica Gheþ, „Piaþa literarã”,

nr. 4, 2002

Irina Petraº, „Apostrof”, nr. 4,2002

Ion Buzera, „Observator cul-tural”, nr. 99, 2002

Ioana Macrea, „Steaua”, nr. 4-5, 2003

Dumitru Micu, „Mozaicul”,nr.7-8, 2003

Vali Dogaru, „Vatra” nr. 5-6,2004

Valentin Taºcu, „Luceafãrul”,nr. 14, 2005

Gabriel Coºoveanu, „Ramuri”,nr. 7-8, 2005

Paul Aretzu, „Luceafãrul”, nr.46, 2005

Mircea Muthu, „Apostrof”,nr. 2, 2006

Daniela Sitar-Tãut, „Nord Li-terar”, nr. 4, 2007

Al. Cistelecan, „Familia”, nr. 2,2008

Constantin Cubleºan, „ViaþaRomâneascã”, nr. 3-4, 2007

Paul Aretzu, „Contemporanul-.Ideea europeanã”, nr. 10, 2007

Daniela Petroºel, „Convorbiriliterare”, nr.10, 2009

Luminiþa Corneanu, „RomâniaLiterarã”, nr. 30, 2010

Gabriela Gheorghiºor, „Ra-muri”, nr. 9, 2010

Petriºor Militaru, „Mozaicul”,nr.1, 2011

ªtefan Borbely, „Apostrof”,nr. 10, 2010

În volume:Titu Popescu, Estetica para-

doxismului, Ed.Tempus, Bucu-reºti, 1995 ) ed. a II-a, Ed. Offset-color, Rm. Vâlcea, 2001, p.33)

Petru Poantã, Dicþionarulscriitorilor români (coord.Mir-cea Zaciu, Marian Papahagi, Au-rel Sasu), vol III, Ed. Albatros,Bucureºti, 2001, p. 800-801

Irina Petraº, Panorama criti-cii literare româneºti.1950-2000, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã,-Cluj, 2001, p. 533-536

Florea Firan, Profiluri ºi struc-turi literare, vol. II, ed. Scrisulromânesc, Craiova,2004, p.176-178

Gabriel Coºoveanu, Literatu-ra ºi pretenþia de adevãr. Por-nind de la Gadamer, Ed.Ramuri,Craiova, 2005, p. 174-177

Petru Poantã, Dicþionarul bi-ografic al literaturii române,(coord.Aurel Sasu),vol. 2, Ed.Paralela 45, Piteºti, 2006, p.391

Nicolae Bârna, Dicþionarulgeneral al literaturii române,(coord.Eugen Simion) vol. P.I.R.,

Ed. Univers Enciclopedic, Bucu-reºti, 2006, p.317-318

Adrian Marino, DescoperireaEuropei, Ed. Aius, Craiova, 2006,p.137-142

Lucian Chiºu, Nouãzeci ºinouã de cãrþi, Fundaþia ScrisulRomânesc, 2004, p.206-208

Petre Ciobanu, Minotaurul ºiFloarea de crin, Ed. Ramuri, Cra-iova, 2006, p.91-94

Paul Aretzu, Scara din biblio-tecã, Ideea Europeanã, 2007,p.206-211

Gheorghe Glodeanu, în MaxBlecher, Ed. Limes, 2005, p.153-155

Constantin Cubleºan, Emines-cu în privirile criticii, Grinta,2005, p. 108- 115

Paul Aretzu, Jurnal de lecturi,Scrisul Românesc, 2009, p.184-187

tualã ºi o modestie care defineº-te, dupã pãrerea mea, pe cel cuvocaþie. (În absenþa ei, bietul „cre-ator” e o simplã patã stridentã peecranul nesfârºit al vieþii.) SergiuIoanicescu spunea cândva un lu-cru formidabil ºi plin de adevãrdespre domnul Popa: postura luiasumatã a fost una esenþialmen-te kenoticã. În hãrmãlaia egotis-tã, bizar-artificialã, de parcã ar figeneratã pe calculator de o min-te stearpã, pe care suntem nevoiþis-o suportãm, acest domn ade-vãrat a probat virtuþile creºtineale înþelegerii celuilalt, com-pasi-unii, com-prehensiunii ºi iubiriiaproapelui. Ele sunt inconturna-bile pentru oricine doreºte sã sesustragã (ºi nu e chiar aºa degreu!) menþionatei desacralizãri

curriculum vitae

Gabriel Coºoveanu, Discursulcritic integrator, Scrisul Româ-nesc, 2009, p.85-89

Tudor Nedelcea, Interferenþespirituale, Fundaþia Scrisul româ-nesc, 2002, p. 483-485.

Premii literare:1997 – Premiul USR Filiala Cra-

iova, vol. Ceremonialul sadove-nian

2000 – Premiul „Petre Pandrea”al revistei Mozaicul, vol. Noap-tea lui Vincent

2004 – Premiul Opera Omniaal USR Filiala Craiova

2009 – Premiul „ªerban Ciocu-lescu” al Editurii ºi Revistei Scri-sul Românesc

Alte informaþii: ediþii îngrijitedin Max Blecher, H. Bonciu, IoanSlavici.


festivalu

l in

tern

aþional de

poezie

„M

ihai E

min

escu” Rar ne-a fost dat, pare-

mi-se, a vedea o per-soanã atât de fin tex-

turatã sufleteºte precum Con-stantin M. Popa: om prevenitor,ultra-politicos, ca orice cãrturar,nezãgãzuit, însã, în enunþarea opi-niilor de valoare. Unii îl vor þineminte, poate, prin binele pe carel-a fãcut colegilor de breaslã, pro-fesorilor de românã, câtã vreme– ºi multã! – a fost inspector oridirector ºi a putut sã ajute vreundestin cocârjat de te miri ce anci-lã, vreun tânãr impetuos, încãnecizelat sau vreo entitate cãre-ia mai nimeni, anterior, nu i seadresase cu civilitate, astfel în-cât sã perceapã ºi ea cã univer-sul proxim nu e numaidecât ma-chiavelic, deºi, la rãstimpuri, parecroit dupã un tipar crîncen-prag-matic. Esenþialul, totuºi, nu e degãsit aici – funcþiile ºi portanþalor socialã sunt lucruri trecãtoa-re. Colegul nostru, viu oricum înconºtiinþa noastrã, ºtia prea bineasta, ºi nu se sfia sã o repete,doar-doar o rãmâne ceva în dien-cefalul generaþiei emergente, carecrede, pe segmente largi, cã pu-terea oficialã e ºi probatorie la ojudecatã sumarã, a noastrã, aunor trecãtori pe lumea asta, da-rãmite la Judecata de apoi.

A fost, de asemenea, Constan-tin M. Popa, un om de o hãrnicieºi de o probitate intelectualã cumiarãºi, în prea osebite rânduri, ne-a fost dat sã vedem: construiasolid, meticulos, ca un zidar ce-rebral care ºtia cã nu trebuie sãcontribuie la consfinþirea sindro-mului mioritic al zidului începutºi neisprãvit. Edificiul energetistºi elitist care este Mozaicul îidatoreazã mult, cel puþin pentrumenþinerea unui filtru axiologic,pentru asigurarea succesoratuluiºi pentru asigurarea, chiar ºi încondiþii de sãnãtate (personalã)precare, care nu þin de portanþaumanã, a unui exemplu personalde conduitã civicã, în care nuputeau sã încapã resentimentulori pizma. Dar nici aici nu vomafla esenþialul - idei sãnãtoase ºipurtãtori ai lor au mai fost, dar,uneori, respectivele idei n-auavut impact, din motivul de totpedestru al gãlãgiei sociale, as-pect nociv pentru spirit, oricumai da-o, ins reformist au ba.

Dacã omul este stilul – ºi este!–, putem spune cã eleganþa con-stitutivã a lui Constantin M.Popa a trecut, logic, în fraza sa,modelatã dupã exigenþele uneiperioade în sens clasic. Elabora-te, clare, mizând pe silogisme, darfãrã balast didacticist, demonstra-þiile sale critice sunt apte de a fioferite ca exemplu. Departele pri-virii teoretizante se împleteºte ar-monios cu aproapele analizei sti-listicianului. Cãci specialistulconsiderã ca indiscriminabil lega-te altitudinea istoricã ºi imersiu-nea în text, operanþa conceptelorºi efectul lor asupra cãrþilor in-vestigate, care se cer disecatefãrã riscul descãrnãrii. Depistãmun ceremonial al încercuirii ope-rei, cu protocoale anume ºi fãrãsãrirea etapelor explorãrii - de alt-fel, cuvântul ceremonial e foarteaproape de personalitatea lui C.M. Popa, drept care l-a plasat ºiîn titlul unei cãrþi importante pen-tru înþelegerea cuiva de talia luiSadoveanu. Dar nici aici nu gã-

o lecþie de viaþã

sim, neapãrat, nex-ul unui crea-tor, pentru cã, s-ar putea zice, maisunt ºi alþii care scriu bine.

ªi atunci se naºte, firesc, în-trebarea: ce este esenþial, unic ºiirepetabil în existenþa, totuºi preascurtã, a lui Constantin M. Popa?Cu alte vorbe, de ce ne lipseºte,de ce nu concepem aproape cãnu o sã-i mai auzim pãrerea saechilibratã, nepânditã de eliberãrinelalocul lor, cã nu o sã-l mai ve-dem în public, manifestându-serezervat dar empatic, cvasi-arde-leneºte, în tot cazul în cadreleuniversalitãþii omului de lume?Probabil cã rãspunsul la atari în-trebãri se aflã, în efigie, în geno-

nnnnn GABRIEL COªOVEANU nnnnn HORIA DULVAC

„Acolo se moareîn caligrafii rânjinde”

Mozaicul e prima re-vistã cu program lacare am scris – excep-

tând poate revista Forumul Stu-denþesc din Timiºoara, care aveaprobabil, în anii ’80 în care am fostredactor, un program ideologic te-oretic extrem de clar lui însuºi -dar care ne era într-un mod uimi-tor cu desãvârºire ignorabil. Cumsã lucrezi la o revistã al cãrei pro-gram nu þi-l asumi? Iatã o întreba-re fireascã azi, cu totul paradoxalã(nici nu ne-am pus-o) atunci.

A avea un program mi s-a pã-rut aºadar ciudat, cãci pentru pri-ma datã mi-am pus la modul câtse poate de concret întrebarea demai sus. Pentru prima datã amsimþit convingãtor presiuneatrans-individualã, ideologicã aacestui fel de a te aºeza sub sem-ne mari, sub diverse categorii alegeneralului care, la momentulpotrivit (dacã nu tot timpul), îþivor fi influenþând deciziile (celepe care, în energiile entuziaste aletinereþii, le consideram cu totulindisociabile de libertate, de ceeace credeam cã e voiosul arbitra-riu al voinþei noastre ).

C.M. Popa, echinoxist rãtãcit laCraiova, a avut un rol esenþial înaºezarea Revistei sub aceste aus-picii: un program neoliberal, des-chis spre diverse genuri, perspec-tive, formule de expresie, în careincomodul (asistentul rebel al luiGeorge Cãlinescu) critic AdrianMarino reprezenta direcþiuneaonorificã, un soi de mentorat.

Nu ne-am sinchisit prea mult(pe atunci încã tânãra echipã amiºcãrii ideilor din cadrul revis-tei ) de aceastã în-semnare, darcu timpul s-a dovedit cât de utileste sã ai (mai ales într-o lumepulverizabilã prin însãºi propriaei libertate) un asemenea angaja-ment-program care sã te poartepeste valurile (pentru unii morta-le) cotidianului.

Aºa s-au derulat iatã, 18 anidin biografia literarã a profesoru-lui C.M. Popa, strâns legaþi dedestinul acestei supravieþuitoarereviste. Cei care l-au cunoscut maibine pe C.M. Popa vor fi sesizatînsã un glissando biografic, în ul-timii ani din viaþã. Este vorba deeforturile sale de a-ºi redefini onouã identitate, cea de poet.

O întreprindere - spunem aºacu sentimentul cã suntem cinici -marcatã de riscuri, asemãnãtoareunui salt în gol. Un soi de nevoieultimã de înveºmântare în hainamonahalã ºi totodatã nuditatea or-bitoare a poeziei, de parcã o crisa-lidã ar fi cerut – din schiþa spec-tralã a fizionomiei sale publice dis-tinse, politicoase – certificatul deexistenþã al unei fiinþe noi.

Poezia cere - am avut cu dom-nul C.M. Popa un mic schimb epis-tolar în legãturã cu asta - un soide încredinþare a proprii tale vieþi,în întregime contingenþei poetice,o capitulare lipsitã de milã în faþaei ºi a ultimativitãþilor sale.

Ca dovadã cã detaliile sunt

C.M. Popa –reviste, programe,

salt în poezieuneori excesiv de semnificative(ceea ce nici lor nu le este permis,pot fi acuzate, ele, detaliile, de trã-dare), redau aici – a propos de ca-pitulare ºi absorbþia în gaura nea-grã a contingenþei a biografiilornoastre poetice – un citat din Ri-chard Rorty pe care mi l-a trans-mis pe mail poetul Nicolae Coan-de în chiar aceastã perioadã:„Filosofii post-nietzscheeni, pre-cum Wittgenstein ºi Heidegger,scriu filosofie pentru a pune înevidenþã universalitatea ºi nece-sitatea din individual ºi contin-gent. Amândoi au ajuns sã fieprinºi în cearta dintre filosofie ºipoezie care a început cu Platonºi ambii au sfârºit prin a încercasã elaboreze condiþii onorabileîn care filosofia s-ar putea pre-da poeziei (s.m.).)”

Aºadar ºi C.M. Popa ajunse-se la aceeaºi limitã (ultimativita-te) : o definire a unei pãci onora-bile în cadrul cãreia sã capituleze– în faþa poeziei, desigur.

ªtiu cã era extrem de interesat(ºi în lumina celor spuse pânãacum începem sã intuim cât deesenþial) de aceastã ultimã iden-titate/capitulare în faþa poeziei.Am scris atunci cu o oarecarecruzime (despre volumul „Încân-tãrile mele amoroase”, ed. Aius2014): „C.M. Popa meritã (aceas-ta trebuie sã fie pedeapsa pentruun critic care scrie) analizat cuseveritate în mizele sale poeticecele mai profunde (eºti obligatsã faci asta pentru cã poezia nuîþi îngãduie altceva) /…/Problema în ceea ce priveºtevolumul de poezie al lui C.M.Popa nu este dacã el rezistã uneireceptãri binevoitoare sau con-juncturale, chestiuni pe care leconsiderãm cumva deja tacit de-pãºite, ci dacã C.M. Popa îºipoate asuma ºi poate duce maideparte, la nivelul unor exigenþecãrora le este dator, noua saidentitate de poet”.

Inutil de adãugat cã acesterãceli stilistice trãdau exigenþemãgulitoare ºi o subiectivitateafectuoasã. ªtiam desigur împre-unã acest lucru – poate cã mãmanipulase încã o datã, oferin-du-mi volumul de poezie, aºtep-tând de la mine ceea ce o cronicãformalã nu l-ar fi mulþumind.

Miza fusese însã atinsã – C.M.Popa alesese ultima formã deplonjon – nu în gol, în vreo fe-reastrã deschisã a biografiei, ciîn plinã poezie. Aºa a dorit, aºa afãcut. Iatã câteva versuri publi-cate în revista Mozaicul, antici-pând volumul.

„Într-acolo se moare/ ºi l-amtrimis chiar în acea direcþie/…Acolo se moare în caligrafii rân-jinde ºi propoziþii eliptice/ de-alungul unor elaborãri vehemen-te/ în alba tristeþe a paginilorsacre/ nu puteam rata aceastãApocalipsã/ Va avea ce povestisupravieþuitorilor.”

Aºa a vrut sã facã ºi asta afãcut – o imersiune în noua (defapt adevãrata, intima) lui identi-tate – parcã alarmat cumva, pânãnu îi va fiind prea târziu.

mul fiinþei noastre: am vrea sãavem asemenea prieteni, pentrucã, fundamental, Cosntantin M.Popa avea vocaþia prieteniei.Boala a învins, cum are obiceiulsã o facã, lecþia omului pe care l-am iubit ºi l-am respectat, însã, asupravieþuit. E o lecþie despre ge-nerozitate, despre fidelitate ºidespre solidaritate. E simplu, ecomplicat? Noi credem cã felul încare a înþeles sã trãiascã ºi sã cre-eze Constantin M. Popa meritãoferit ca model pentru cei care îºicautã, încã, un drum prin nesfâr-ºitele culoare ale umanioarelor ºiale manierelor.


Constantin M. Popa este unuldintre criticii ºi istoricii literaricraioveni care au devenit cu-

noscuþi ºi care s-au afirmat ºi pe plan na-þional, unul dintre cei mai reprezentativicritici ai generaþiei sale, ajunsã, astãzi, la odeplinã maturitate a concepþiei ºi a mijloa-celor de expresie, un critic de o mare se-riozitate ºi probitate intelectualã, autor almai multor volume publicate: Replay(1980), Clasici ºi contemporani (1987),Cui i-e fricã de comentariul literar(1991), Miºcarea literarã paradoxistã (lu-crare publicatã la Phoenix – Chicago, 1992)ºi Hermeneutica lui Adrian Marino.

Constantin M. Popa a desfãºurat ºi oactivitate publicisticã în revistele noastrede culturã ºi în special în revista „Ramuri”,unde este mereu prezent cu cronici, eseuri,recenzii ºi articole, de aproape trei deceniiîncoace. Ca profesor, a fost cooptat ºi încolectivele de redactare a unor manualeºcolare. Dacã mai þinem seamã ºi de nu-meroasele bibliografii ºi antologii critice,publicate în scopuri didactice, putem spu-ne cã are o activitate bogatã ºi variatã,preocupându-se atât de scriitorii clasici,cât ºi de cei contemporani.

Prin recentul sãu volum: Ceremonia-lul sadovenian (Editura „Aius”, 1997),care este, la origine, teza sa de doctorat,cu titlul: Morfologia ceremonialului laM. Sadoveanu, Constantin M. Popa sedovedeºte, de mai multe ori, temerar: Sa-doveanu este unul dintre cei mai repre-zentativi scriitori ai spiritualitãþii noastreºi autorul celei mai întinse opere din lite-ratura românã, pe nedrept contestat, as-tãzi, de tot felul de semidocþi ºi neche-maþi, din nihilism ºi furie demolatoare, în-dreptate împotriva celor mai mari valori aleculturii româneºti, atitudini care n-au ni-mic comun cu spiritul critic autentic, careeste constructiv ºi echilibrat. Ca ºi Emi-nescu, pe care îl continuã de fapt, în spi-rit, Sadoveanu a devenit, de mult, o piatrãde încercare pentru critici ºi exegeþi. De-spre Sadoveanu s-a scris o vastã ºi im-presionantã bibliografie. Datoritã întinderiiºi complexitãþii ei, opera lui Sadoveanueste greu de cuprins într-o formulã criticã,unicã ºi sintetizatoare. Cei mai mulþi din-tre exegeþi au renunþat, descurajaþi, la în-cercarea de cuprindere globalã ºi sinteti-cã ºi au optat pentru cercetarea parþialã,fragmentarã ºi analiticã a operei sadove-niene. În plus, Sadoveanu este un autorextrem de dificil, aproape „ermetic”, la caresensurile cele mai adânci sunt mereu înci-frate, printr-o reþea densã de mituri ºi sim-boluri, care nu se lasã dezlegate cu uºu-rinþã la lecturã ºi care stau, în permanenþã,sub semnul unui ezoterism iniþiatic. Cãilede acces spre inima operei sunt greu degãsit, pentru cã sunt, deliberat, ocultateºi inextricabile. Fãrã cunoºtinþe din disci-plinele oculte, ezoterice ºi iniþiatice, nu neputem apropia de specificul operei sado-veniene. Nu putem gãsi cãrarea ce mergespre „Muntele ascuns”, simbol central ºitutelar al operei lui Sadoveanu. Exegetuloperei lui Sadoveanu trebuie sã aibã oconstrucþie ºi o formaþie specialã. Pãreaaproape imposibil sã se gãseascã un cen-tru de greutate, un „punct arhimedic” aloperei lui Sadoveanu. Constantin M. Popal-a gãsit în „morfologia ceremonialului”.Se va obiecta, probabil, cã despre „cere-monial” la Sadoveanu s-a mai scris! Esteadevãrat, dar niciodatã nu s-a scris maisistematic, mai coerent ºi cu mai multãaplicaþie, decât a fãcut-o C.M. Popa, încartea sa.

Familiarizat cu hermeneutica modernã,cu Maurice Blanchot ºi cu Georges Pou-let, Constantin M. Popa s-a situat în cen-trul „cercului hermeneutic”, într-o pozi-þie centralã ºi privilegiatã, în acel „cogito”

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

Constantin M. Popa:„ceremonialulsadovenian”

al operei. „Ceremonialul” nu este doarun motiv secundar, un aspect mai mult de-corativ ºi exterior la Sadoveanu, aºa cumapare în interpretarea celorlalþi exegeþi sa-dovenieni. „Ceremonialul” este, în viziu-nea lui C.M. Popa, chiar supra – tema ope-rei sadoveniene, singurul element ºi liant,totodatã, care asigurã unitatea interioarãºi coerenþa operei ºi care se manifestã atâtla nivelul conþinutului, cât ºi al formei, careîºi spune cuvântul ºi în plan stilistic. „Ce-remonialul” este suprem unghi de vede-re, atât „substanþã”, cât ºi „formã”, cumþine sã ne precizeze, de la bun început,C.M. Popa. La nivelul conþinutului avemde a face cu o „ritualizare a existenþei”,cu alte cuvinte, cu un ceremonial onto-logic, în care intrã ceremonialurile obiceiu-rilor, legate de momentele capitale ale exis-tenþei (naºtere, nuntã, moarte), ceremonia-lul vestimentaþiei, al „împodobirii”, cumîi spune, inspirat, exegetul, „protocolulgastronomic”, al „împãrtãºirii” cu hranãºi cu vin, ceremonialul competiþiilor, almisiunilor diplomatice („eticheta aulicã”),ritualul religios sau erotic ºi ceremonialul„spunerii”, al rostirii ºi al povestirii, cere-monialul „diegetic”, cu un termen al nara-tologiei moderne. Ajunºi la acest punct,am vrea sã spunem cã la Constantin M.Popa este vorba de o asimilare profundã ametodelor moderne ºi nu de o însuºire alor superficialã, „dupã ureche”. De altfel,criticul nici nu face prea mult caz de... „me-todologie” ºi nu este obsedat de o anumi-tã metodã. De aceea, discursul sãu nici nueste rebarbativ. Morfologia ºi hermeneu-tica sunt completate, cu mãsurã, de meto-dele moderne, atât cât este necesar.

La nivelul limbajului, ceremonialul sa-dovenian se exprimã prin stilul ceremo-nios, solemn, aulic, livresc, de un rafina-ment bizantin inegalabil. Cartea lui C.M.Popa este ilustratã, nu întâmplãtor, cu ofrescã bizantinã.

Constantin M. Popa este el însuºi uncritic ceremonios ºi protocolar, de un re-marcabil bun simþ, care se conduce dupãtoate regulile politeþii ºi ale civilizaþiei. Uncritic autentic ºi civilizat.

O carte despre care s-au pronunþat elo-gios, pânã în prezent, critici ºi exegeþi caAdrian Marino, Constantin Ciopraga, IonRotaru, Fãnuº Bãileºteanu, Gabriel Dimi-sianu, Constantin Cubleºan ºi alþii, nicinu mai are nevoie de recomandare.

Ceremonialul sadovenian de Con-stantin M. Popa se înscrie ca un studiu dereferinþã în vasta ºi inepuizabila bibliogra-fie sadovenianã.

„Ramuri”, nr. 1, 1998

Strãbãtut de premoniþii ºi viziuniale sfârºitului, ultimul volum al luiConstantin M. Popa Amsterdam,

ultima escalã este fãrã de tãgadã cânte-cul de lebãdã, ce înlocuieºte, în mod de-loc întâmplãtor, ipostaza criticului literarcu care am fost obiºnuiþi de-a lungul ani-lor, cu mai puþin cunoscuta voce liricã.Debutul târziu în poezie (Încruntãrilemele amoroase, Editura Aius, 2014) eraastfel explicabil pentru firea sobrã, reþi-nutã a autorului, care s-a manifestat de-alungul vieþii ca un excelent ºi rafinat cri-tic literar, însã poemele – izvorâte, aºacum recunoºtea chiar domnia-sa, din ex-perienþa unor momente mai delicate aleexistenþei – trãdau o sensibilitate artisti-cã surprinzãtoare.

Dacã acel volum era nãscut din trãireaºi transfigurarea artisticã a bolii, în Am-sterdam, ultima escalã gãsim pregnantãapropierea morþii, ce este resimþitã cu me-lancolie ºi o detaºare a unui om care îºicautã ºi îºi gãseºte puteri nebãnuite sã seridice dincolo de ceea ce urmeazã sã seîntâmple („simt atât de aproape mirosulmãºtii/ ce-mi ascunde chipul” (...) „ cummoartea pândeºte din grupuri fonetice/ îºicautã locul în autoportretul meu” - Puþi-nã mitologie). Exerciþiul detaºãrii de su-ferinþã este unul în care eul încearcã sã sevadã pe sine doar prin prisma a ceea celasã în urmã, adicã a raftului din bibliote-cã: „Trupul meu firav, in-folio, legat înpiele/ S-a mutat în bibliotecã/ iatã-l perafturi, aliniat/ lângã alte trupuri neobosi-te, nude/ disponibile în liniºtea titlurilor”(Mãrturisirea poetului locuit doar detãria spiritului - dedicat lui Ion Mureºan)

La privirea retrospectivã, istoria sufe-rinþei personale se aflã încapsulatã în pli-cul cu reþete medicale ºi radiografii, imagi-ne care induce sentimentul zãdãrniciei exis-tenþiale: „aºa mi s-a înjumãtãþit viaþa/ fi-reascã suprapunere de imagini/ rãtãciri înarhiva medicalã/ printre radiografii reþetetrimiteri/ prospecte înspãimântãtoare/ pãs-trate ca o garanþie a inutilitãþii”, repere aleexistenþei concrete ce configureazã, inva-riabil, o viziune a nimicniciei, în care plicu-rile cu reþete sunt, de fapt, mãsura concre-tã a cãlãtoriei spre moarte: „mama pãstradocumentele cãlãtoriei spre moarte/ în pli-curi pe care nota repere precise” (Legeatalionului generalizatã). Sentimentul in-utilitãþii transpare ºi în raport cu oraºulanodin, construit pe întâmplãri lipsite deimportanþã la scara necruþãtoare a deve-nirii: „Dacã vei ajunge pânã la capãtul/acestui poem/ îþi vei da seama cã/ oraºulnostru/ ronþãit de întâmplãri mãrunte/ stãpe ºobolani/ cum anticii trãiau/ suspen-daþi pe broaºte þestoase/ elefanþi ori co-

ultima escalã, însemn de rãmas-bun

bre”. Aici se insinueazã profilul luntraºu-lui, odatã cu anticiparea sfârºitului exis-tenþelor care curg continuu, vãzute ca niº-te „morminte de oameni vii”: „vei înþelegede ce/ dus de curenþii subterani/ luntraºulconfundã/ firul apei cu firul vieþii/ ºi îºitatueazã chipul/ în nestatornicia locului”(Force shut down).

Odatã apãrut implacabilul purtãtor cã-tre moarte, acesta capãtã tot mai mult con-tur nu doar ca un simplu mesager sau tri-mis din lumea de dincolo, ci el însuºi acþi-oneazã asupra corpului, nimicindu-l: „o,gâdele personal/ nu tremurã nu fuge/ îmisoarbe izvorul cãrnii” (Cruzime). De la ogeografie realistã cum este cea a unui ae-roport, textul gliseazã brusc într-un imagi-nar spectral: „ Coridorul spre Gates D 2-14/ nu e decât un canal de scurgere/ princare trec tot felul de spectre/ cu bagajeinutile târâte la/ frontiera simbolicã ºi deneînþeles”. Nu se dã nicio luptã concretã,însã din sentimentul înfrângerii se ghiceºteregretul plecãrii: „dincolo de pragul/ undemi-a rãmas visul/ învins de împrejurãri”(Amsterdam, ultima escalã). ªi alte ver-suri ne induc impresia unei localizãri pre-cise, concrete, cum ar fi parizianul Placed’Armes, pentru ca apoi sã se topeascã înatotstãpânitorul sentiment al visului ºi alimposibilului („ar vrea, ca ºi mine/ sã þinãfrâu zilei/ dragonul ce taie întunericul tu-nelurilor/ la intervale fixe/ mãsurate de bã-tãile inimii/ pânã la abandonul câte unuiînger/ chircit între ºine”) Rãtãciri în spa-þiul nesãbuitei tristeþi. Suprarealistã însine, autocontemplarea duce la un impasal înþelegerii de sine ºi al acceptãrii faptu-lui cã identitatea conºtiinþei urmeazã sãfie anulatã: „Dintr-un buzunar/ identita-tea fuge/ uitându-ºi rostul” (Prea lungãlistã de aºteptare). Tot prin viziuni supra-realiste se exprimã sentimentul înlocuiriisinelui ºi al celorlalþi cu identitãþi anima-liere: „Din turnul catedralei coboarã urºii/ei simt vibraþii neauzite/ ei simt armoniazidurilor înnegrite/ (...)/ poate cã asta îiîndeamnã/ sã se aºeze în bãnci/ în loculoamenilor/ ca ºi cum ne-ar trãi viaþa” (Bi-serica Neagrã).

Cãtre finalul volumului, neliniºtea setransformã într-o agonie a eului, care sevede/ viseazã anihilat într-un plan ce numai pare o simplã stare de coºmar, ci devi-ne o realitate palpabilã: „Atunci coborscara de serviciu a îngerilor/ spre neliniº-tea scrijelitã în fantasme/ compun un ur-let/ ºi cred cã e un urlet/ vãd o femeie/ ºicred cã e o femeie/ desenez o umbrã/ ºicred cã e o umbrã/ pânã în clipa în care/umbra mã înghite” (Fantasme pe scarade serviciu a îngerilor). În contrapunct,stãrile agonice se domolesc într-o doriþãde liniºte, de închidere într-un spaþiu alregãsirii de sine, dar care nu este altcevadecât sfârºitul: „da, sunt nerãbdãtor/ grã-bit sã închid capacul/ clavecinului binetemperat” (Toamnã). Volumul se încheiecu un poem strãbãtut de senzaþia coºma-rescã a prezenþei „umbrei” care se iveºte,arghezian, „într-o noapte bãtrânã/ cu mie-zul zbârcit/ asemenea unui mãr sãlbatic/uitat la marginea timpului”. Împletit penesfârºitul sentiment de melancolie ºitristeþe, este realizat un portret cutremu-rãtor ºi extrem de expresiv al morþii: „Abiacând a intrat umbra/ am vãzut ce triste îierau mâinile fãrã mânuºi/ purta în pãrulaltãdatã strãlucitor/ ace subþiri ºi reci/ ºi-n ochi fluturii îngheþaþi/ ai celeilalte lumi”(O noapte pe ruinele visului). Impregna-te de lirism, poemele din Amsterdam, ulti-ma escalã nu sunt doar o suitã care com-pune tulburãtorul mesaj de rãmas-bun alomului Constantin M. Popa, ci ºi o rafina-tã partiturã liricã ce îºi gãseºte locul decinste pe raftul poeziei moderne.

nnnnn Eleanor MirceaFoto: Viorel Pîrligras


Când, nici cu trei ani înurmã, la împlinirea vâr-stei de 70 de ani de cã-

tre Constantin M Popa, am scriscâteva rânduri admirative despreomul pe care-l cunoºteam la aceadatã de aproape patru decenii ºidespre prietenia – discretã, caldãºi permanentã – de care m-ambucurat atâta timp. Aºa cã, la fel caºi alþii în situaþia mea, am rãmasstupefiat când Nicolae Marinescu,directorul Mozaicului, m-a anun-þat cu vocea sugrumatã de tristeþecã în noaptea de 27 ianuarie C. M.Popa a pierdut lupta îndelungatã –ani în ºir – cu o boalã perfidã ºitenace.

Mi-am recitit rândurile scrisecu mare bucurie atunci. Încerca-sem sã fac un portret al omuluipe care-l admiram necondiþionat,bãnuind câtã trudã se ascundeasub dezinvoltura cu care C. M.Popa se înfãþiºa în public. Amhotãrât sã scot din ele doar ceeace nu se mai potrivea momentu-lui. Asta pentru cã pentru mineC. M. Popa va rãmâne mereu celpe care – îndeajuns sau nu – amîncercat sã-l creionez atunci.

*

Încerc sã-mi amintesc cuml-am cunoscut. L-am cu-noscut prin intermediul

scrisului. Al scrisului dumnealuila revista „Ramuri”. În 1976 Ale-xandru Piru, profesorul meu deliteraturã ºi decan timp de 5 ani(1966-1971) al Facultãþii de Filo-logie din Craiova, a plecat în con-diþii cel puþin enigmatice de laUniversitatea din Craiova, dar ºide la conducerea revistei „Ra-muri”, pe care o coordonase din1969. Revista cãpãtase o bineme-ritatã recunoaºtere naþionalã, prinpublicarea în paginile ei a unornume grele din literatura ºi cultu-ra noastrã la acea datã. Urmãreamcu precãdere cele douã paginialãturate care cuprindeau „Cro-nica literarã” a profesorului Al.Piru ºi „Critica ideilor literare” alui Adrian Marino, amândoi foºtiasistenþi ai lui G. Cãlinescu. Ur-mãream, cu acelaºi interes, ºi totce publicau în revistã asistenþii,la început, apoi lectorii noºtri:Eugen Negrici, Marin Beºteliu,Dorin Teodorescu, Titus Bãlaºa,Sina Dãnciulescu, Cornelia Cîr-stea, Michaela Livescu, sau mai„vârstnicii” Ion Pãtraºcu, IonTrãistaru, Pavel Þugui. Însã, cumam spus deja, în 1976 profesorulAl. Piru pãrãseºte Craiova ºi odatã cu plecarea dumnealui, în-ceteazã ºi colaborarea multornume care publicau numãr denumãr în „Ramuri”. Revista pã-rea sã intre într-o degringoladãgreu de oprit.

Mai întâi, toatã lumea se între-ba cine va veni la conducerea re-vistei. Apoi – ºi acesta era o între-bare tot fireascã – cine se va încu-meta sã-l înlocuiascã pe profeso-rul Piru la „cronica literarã”. Erauîntrebãri ale cãror rãspunsuri erauaºteptate cu interes legitim.

Dacã la prima întrebare a tre-buit sã se aºtepte rãspunsul pânãla venirea lui Marin Sorescu ca

nnnnn MARIN BUDICÃ

Dumnezeu sã te odihneascã în pace,domnule Popa!

redactor-ºef al „Ramurilor”, la ceade a doua rãspunsul a venit re-pede: Constantin M. Popa. Îi în-tâlnisem doar de câteva ori sem-nãtura în revistã, dar nu ºtiamnimic despre omul care semna cuatâta curaj cronica literarã. Amîntrebat în stânga ºi-n dreaptacine este ºi-n cele din urmã cine-va (cred cã poetul ºi ziaristul ªte-fan Tunsoiu) mi-a spus: „E totprofesor, ca ºi tine, la o ºcoalãdin Craioviþa Nouã.” Dupã treiani am devenit ºi eu profesor, totla o ºcoalã din Craioviþa Nouã,dar la alta, nu a la cea a croni-carului literar, cum, mãrturisesc,aº fi vrut. Cred cã l-am cunoscutpersonal la consfãtuirea anualãpe teme de specialitate dinaceeaºi toamnã, prin intermediulviitorului prozator, la data aceeaºi dumnealui profesor, NicolaePârvulescu, pe care-l cunoscu-sem înainte de a deveni student.

Trebuie sã spun cã am rãmaspuþin derutat. Mã aflam dintr-odatã în faþa unui om pe careaveam impresia cã n-o sã-l „des-cifrez” niciodatã. Sobru, distant,însã doar atât cât sã nu-þi permi-tã întrebãri care sã-i lezeze intimi-tatea, politicos (m-a izbit de laînceput rãbdarea cu care-ºi as-culta interlocutorul), absent de latot ce-ar fi discuþie mai frivolã saubârfã, grãbit parcã sã ajungã câtmai repede la cãrþile de acasã,Constantin M. Popa îþi impunearespect, dar ºi un fel de admira-þie, amândouã contopite în nevo-ia de a-l reîntâlni, cu sentimentultonic cã nu-þi pierzi timpul în pre-zenþa lui. ªi încã ceva: mulþi poa-te credeau cã în afarã de cãrþi, peConstantin M. Popa nu-l mai in-teresa nimic altceva. Nimic maifals! Constantin M. Popa a fostun profesor excepþional, care cã-uta cu înfrigurare talente în rân-

dul elevilor sãi. Cu ei ºi pentru eia editat o excelentã revistã ºco-larã – Caiete 32 –, cred cã unadintre cele mai bune reviste ºco-lare din þarã. Chiar lângã ªcoala32 (azi „Alexandru Macedon-ski”), într-o salã a filialei Biblio-tecii Aman, C. M. Popa a înfiinþatun cenaclu literar, în condiþii – numã abþin s-o spun – periculoase,þinând seama cã „Secoritatea”ceauºistã þinea totul sub supra-veghere, mai ales când era vorbade „literaþi” care, cum se ºtie, suntmai slobozi la gurã. ConstantinM. Popa trebuie sã fi fost con-ºtient cã printre cei care frecven-tau cenaclul era obligatoriu celpuþin un „ciripitor”. Spun asta încunoºtinþã de cauzã ºi poate s-oconfirme ºi Nicolae Marinescu,fiindcã am pãþit-o pe pielea noas-trã când din ordinul Securitãþii afost desfiinþat cenaclul „TraianDemetrescu”, pe care-l frecven-

tam în tinereþea noastrã. Numaitactul ºi autoritatea conducãto-rului cenaclului în dirijarea dis-cuþiilor au fãcut ca, atât cât a func-þionat, sã nu se iveascã neplã-ceri, care puteau fi mari, mai alespentru cel care-l înfiinþase.

Cu trecerea timpului, Constan-tin M. Popa se impunea tot maimult ºi apoi definitiv în conºtiin-þa Craiovei culturale, ºi nu numai.A format împreunã cu profesorulRadu Diaconescu unul din celemai bune cupluri de inspectoriºcolari. A trecut de la gimnaziuca profesor la unul dintre cele maibine cotate licee din þarã, azi Co-legiul Naþional „Fraþii Buzeºti”. În1980 a debutat editorial cu Re-play, carte de criticã ºi eseuri, încare autorul are curajul sã se ocu-pe de autori mai puþin receptaþi,dar cãrora el le afirma tranºantvaloarea. Urmeazã, dupã 7 ani,Clasici ºi contemporani, volumde criticã în care autorul fãceadovada cã se poate orienta, cuaceeaºi dezinvolturã, ºi în litera-tura la zi, dar ºi în cea clasicã.

Dupã 1989 Constantin M.Popa a venit cu o surprizã: publi-cã, fapt la care puþini s-ar fi aº-teptat, un volum de poeme inti-tulat ªcoala de îngeri, urmat deo avalanºã de cãrþi de tot felul:criticã, impresii de cãlãtorie, an-tologii, ediþii ale unor autori ui-taþi ori ostracizaþi, lucrãri didacti-ce (dintre acestea aº aminti Cuii-e fricã de comentariul literar?,carte unicã în modul de conce-pere, ce se voia o replicã acidã lacomentariile lungi ºi scãmoºate,care trebuiau memorate fãrã dis-cuþie, care, de fapt, vorba luiCreangã, ele fiind „cumplite meº-teºuguri de tâmpenie.” ªi la aces-tea se mai adaugã ºi prezenþa întoate revistele literare de presti-giu din þarã.

Ar mai fi ceva de spus: trãindmereu în mijlocul tinerilor, Con-stantin M. Popa ºi-a formatochiul în selecþia celor cu ade-vãrat promiþãtori ºi, în calitateade redactor-ºef al Mozaicului,le-a deschis cu generozitate pa-ginile revistei.

Ce-am admirat totdeauna laConstantin M. Popa au fost rigu-rozitatea lecturii, capacitatea deselecþie a cãrþilor, efortul de a fi lacurent cu tot ce e legat de literatu-rã. Nu ºtiu dacã a fost o ambiþiesecretã a lui Constantin M. Popade a scrie cum vorbeºte ºi de avorbi cum scrie, dar i-a reuºit. Cãr-þile dumnealui despre Adrian Ma-rino cu care – zic eu, dar cred cã ºialþii – se înrudeºte spiritual îmiconfirmã aceastã constatare. Amfost martor la gesturile de preþuirepe care savantul clujean le fãceala adresa, de acum, unui foarteimportant critic literar craiovean,ºi nu numai.

Dar iatã, o datã cu volumelepublicate s-au adunat ºi anii. Anicare nu ºi-au pus nicio clipã am-prenta pe vioiciunea spiritualã acriticului, eseistului, poetului ºiprozatorului. Dar n-a fost deajuns!

Dumnezeu sã te odihneascã înpace, domnule Popa!


Enkidu,…,Cu care am urcat împreunãmunþii,Cu care am prins ºi am omorâtTaurul Ceresc,l-am doborât pe Humbaba, celcare locuia

în Pãdurea Cedriloram omorât lei în cheile munþilor,el, prietenul meu la care þineam,cu care am trecut împreunã printoate primejdiile,a fost lovit de neînduplecatasoartã a oamenilor!

(Epopeea lui Ghilgameº,Tableta a zecea, III, EdituraMondero, Bucureºti, 1996)

Discret ºi elegant, cuma fost în toatã existen-þa sa, ne-a pãrãsit, îna-

inte de ivirea zorilor zilei de 27ianuarie 2016, eminentul profesor,doctor în filologie ºi scriitor Con-stantin M. Popa, lãsând în urmão familie cutremuratã de irepara-bila pierdere, colegi de breaslãscriitoriceascã ai cãrei membri îipreþuiau opinia, totdeauna cor-dialã dar de o indelebilã onesti-tate, generând prin aceasta o sta-bilã încredere în valoarea actuluicreator, ºi, nu în ultimul rând, pro-iecte literare al cãror temei era cre-dinþa în vocaþia universalã a cul-turii române.

Ne-am cunoscut cu mai binede patru decenii în urmã, colegide profesie pasionaþi de literatu-rã dincolo de obligaþiile catedrei,întârziind la un pahar de vorbã,în sensul cel mai propriu al cu-vântului, dezbãtând, alãturi dealþi confraþi stãpâniþi de aceeaºipatimã, cãrþi nou apãrute, artico-le din publicaþii literare, eveni-mente din viaþa culturalã româ-neascã sau strãinã ce reuºeau sãrãzbatã pânã la noi prin cenzuraseverã a timpului. Ovidiu Ghidir-mic, Nicolae Pârvulescu, MarinBudicã sau regretaþii Marin Beº-teliu, Mircea Moisa ºi ValentinDascãlu gãseam totdeauna prilejpentru discuþii pasionale, schim-bul de informaþii ºi de opinii în-treþinând bucuria unui mediu despiritualitate elevatã, dincolo decenuºiul existenþei cotidiene.

Angajat temerar, cu lucidita-te, în construirea personalitãþiisale de cãrturar ºi scriitor obligatsã se confrunte cu o sãnãtate fra-gilã, Constantin M. Popa se im-punea totdeauna prin echilibru ºiatitudinea afabilã, dar ºi prin cul-tura solidã, asimilatã într-o ºco-laritate temeinicã în douã institu-þii de tradiþie ale învãþãmântuluiromânesc: Colegiul Naþional „Ca-rol I” Craiova ºi Universitatea„Babeº-Bolyai” Cluj.

Debutului în publicisticã pro-dus încã din studenþie, în 1966,la prestigioasa revistã Tribuna,avea sã-i urmeze o activitate con-secventã de cronicar literar depeste patru decenii la Ramuri,alãturi de colaborãri susþinute latoate revistele literare importan-te din þarã, reunite în volume, în-cepând cu 1980 (Replay). Alãturide acestea, cartea de referinþãCeremonialul Sadovenian(1987) sau Hermeneutica luiAdrian Marino (1993), deschizã-toare de drumuri în exegeza mari-nianã, l-au impus ca istoric ºi cri-

Constantin M. Popa – non omnis moriar

tic literar de autoritate naþionalã.Decembrie 1989 a însemnat un

moment de rãscruce pentru apro-pierea noastrã. Asumându-mi –în elanul acelor momente de en-tuziasm naþional ºi de uriaºã spe-ranþã – întemeierea unei publica-þii sãptãmânale, Demnitatea, i-amdeschis paginile, firesc, intelec-tualitãþii craiovene, doritoare sãse implice în proiectarea lumii careîncepea. Atunci i-am propus luiConstantin M. Popa sã coordo-neze o paginã dedicatã învãþã-mântului ºi culturii, ceea ce s-adovedit a fi o întreprindere, aºzice astãzi, avangardistã, aseme-nea preocupãri fiind ca ºi aban-donate în publicistica momentu-lui. Propriile articole, ca ºi celescrise de personalitãþi ale învã-þãmântului craiovean sau intelec-tuali din alte sfere de activitate,rãmân o mãrturie a disponibilitã-þii pe care oamenii de artã ºi cul-turã, intelectualii în general, auavut-o în a contribui la construi-rea unei societãþi mai bune, des-chisã dialogului ºi creativitãþii.Publicaþia a rezistat numai un ande zile, în ciuda abnegaþiei ºidezinteresului material al colabo-ratorilor, drumurile noii societãþifiind orientate în altã direcþie de-cât cele spre care aspirasem noi.Dar falimentul sãptãmânaluluiDemnitatea, pe care l-am consi-derat mai târziu „binecuvântat”prin consecinþele lui, ne-a adusîn situaþia de a gândi o repoziþio-nare a grupãrii noastre intelectua-le pe noi aliniamente culturale.

În urmã cu 25 de ani, în mai1991, întemeiam Editura Aius,menitã sã promoveze valorile cul-turale ale locului în plan naþionalºi, de ce nu, dincolo de graniþe,

având credinþã în potenþialul cre-ator al Craiovei ºi Olteniei. Con-stantin M. Popa s-a implicat ºi înacest proiect, prima carte care avãzut lumina tiparului la Aius fi-ind, emblematic, a sa: Cui i-e fri-cã de comentariul literar, pre-zentatã de prof. univ. Marin Beº-teliu, pe coperta IV, drept „un în-dreptar de lecturã creat dupã celemai noi metode ºi procedee di-dactice, oferind elevului reperecare sã-l determine sã facã aso-ciaþii, sã adânceascã observaþii-le asupra textului, sã rezolve pro-bleme literare dezvoltându-ºi înacelaºi timp personalitatea.” Ini-þiativei sale se datoreazã ºi apari-þia celei de-a doua cãrþi, Ameri-ca. Paradisul diavolului (1992),jurnalul tânãrului matematiciandin Bãlceºti, judeþul Vâlcea, eleval Liceului Pedagogic din Craio-va, Florentin Smarandache, emi-grat în S.U.A., confruntând aº-teptãrile de acasã cu o lume ce sedovedea, dacã nu ostilã, cel pu-þin extrem de durã cu noii veniþi.Astãzi profesor universitar dereputaþie internaþionalã, a propusºi în literaturã conceptul de „pa-radoxism”, cãruia Constantin M.Popa i-a ºi dedicat un studiu:Miºcarea literarã paradoxistã(The Paradoxist literary Move-ment), Xiquan Publishing Hou-se, Phoenix-Chicago, 1992.

Anul 1993 devine anul de co-titurã pentru Editura Aius prinpublicarea studiului Hermeneu-tica lui Adrian Marino, primamonografie dedicatã marelui cãr-turar, de care ne va lega de atunci,timp de mai bine de un deceniu,o strânsã prietenie ºi o colabora-re rodnicã. Volumul de corespon-denþã dintre Adrian Marino ºi

Constantin M. Popa Scrisori dincetatea cu trei turnuri (Aius,2006), ca ºi menþionarea noastrãfavorabilã în severa carte testa-mentarã a „ideocriticului impeni-tent”, Viaþa unui om singur (Po-lirom, 2012), stau mãrturie pentrucontribuþia lui Constantin M.Popa în afirmarea Editurii Aius caediturã naþionalã.

Cred cã nu greºesc dacã afirmcã ultimii 15 ani din viaþa lui Con-stantin M. Popa stau sub sem-nul magistraturii exercitate în ca-litate de redactor ºef al revisteiMozaicul, pe care am întemeiat-o împreunã în decembrie 1998, la160 de ani de la apariþia Mozai-kului craiovean al lui Constan-tin Lecca (octombrie 1838), pri-ma revistã de culturã din Oltenia.La apariþia seriei sale noi, Mozai-cul reafirma vocaþia fondatoareºi proeuropeanã a înaintaºuluisãu, atât prin faptul cã era primarevistã de culturã „particularã”postdecembristã care susþine,programatic, continuitatea uneitradiþii paneuropene, sub semnul„neopaºoptismului” definit con-ceptual de Adrian Marino,personalitatea culturalã ºi politicãasumatã de fondatori ca mentor.Viziunea programaticã era expri-matã fãrã echivoc în editorialulprimului numãr din octombrie1998, Descoperirea Europei, ºiîntr-un alt articolul, Pentru neo-paºoptism, din acelaºi numãr,ambele semnate de Adrian Mari-no, ca ºi în articolul meu Din noula drum… ºi în cel al lui Constan-tin M. Popa, Spirit european,cãruia îi va da o continuare retro-spectivã prin De ce Mozaicul,apãrut în numãrul 100 al publica-þiei. Prezenþa neîntreruptã de la

primul la ultimul numãr al Mozai-cului, ca ºi faptul cã la ultimanoastrã întâlnire, din dupã-amia-za zilei de 26 ianuarie 2016, ºi-aarãtat satisfacþia de a vedea nu-mãrul apãrut, mirosind încã a cer-nealã, printr-un gest abia schiþatcu capul cãtre doamna Veronica,devotata sa soþie, sunt mãrturiepentru determinarea cu care ºi-asusþinut pânã la capãt, cu ulti-mele resurse de energie, proiec-tul literar ºi intelectual cãruia i-adedicat o viaþã.

Întrebãrilor eroului Ghilgameº,la care acesta nu a primit rãspun-sul aºteptat nici de la Urºanabi,nici de la Utnapiºtim, ConstantinM. Popa le descifrase taina în lec-turile temeinice ale unei tinereþispirituale pãstrate o viaþã, sinte-tizatã prin vocea Poetului: Exegimonumentum, erae perennius!

P.S.La Târgul de carte Gaudea-

mus, de la Teatrul Naþional Cra-iova, Constantin M. Popa va fiprezent miercuri, 24 februarie2016, prefaþând debutul poetic,în volum, al tinerei Eleanor Mir-cea, câºtigãtoare a Premiuluianual de poezie „ConstantinNisipeanu”, organizat de revistaMozaicul.

Cu acest prilej profesorul ºipoetul Aurelian Zisu va prezentarecentul volum de versuri al luiConstantin M. Popa, Amsterdam.Ultima escalã (Aius, decembrie,2015).

Drumul continuã!

nnnnn NICOLAE MARINESCU


De multe ori mi-am do-rit sã realizez un inter-viu cu domnul Con-

stantin M. Popa, dar nu am reu-ºit sã-mi fac loc în programul sãuprea încãrcat. Îl cunoscusem caprofesor, ca inspector, apoi înipostaza de critic literar, cu oca-zia lansãrii primelor mele cãrþi deversuri, dar ºi ca scriitor. S-a în-tâmplat sã stãm de vorbã, pânãla urmã, într-o zi de februarie,chiar de Dragobete, când m-aprimt în casa domniei sale, cu jo-vialitatea ºi umorul cunoscute.Dialogul a decurs firesc, încãrcân-du-mã ideatic, dar ºi emoþional.Am descoperit un interlocutorvolubil, contrar aºteptãrilor, carem-a introdus direct într-un dia-log pe care l-am perceput ca pe osãrbãtoare a spiritului. Întrebãri-le mele au fost doar pauze de re-spiraþie pentru cel care dorea sãspunã cât mai multe, într-un timpprea puþin rãbdãtor.

nnnnn Liliana Hinoveanu

Constantin M. Popa: Bine aþivenit ºi mã bucur cã stãm de vor-bã într-o zi de sãrbãtoare în ca-lendarul popular, de Dragobete,o zi a împãrtãºirii sentimenteloralese între cei care comunicã sin-cer. Luna februarie este importan-tã ºi pentru cã este luna în care s-a nãscut Marin Sorescu. ªi îmiface plãcere sã spun cã prin Ma-rin Sorescu provincia noastrã s-a deprovincializat. El a scris ci-clul „La Lilieci” ºi uneori, mai alesla început, datoritã noutãþii pecare o aducea aceastã epopee asatului românesc de altãdatã, afost acuzat de un oarecare pro-vincialism. Dar a reuºit sã depã-ºeascã prin talent provincialismulºi, prin forþa spiritului sãu, pe toþiromânii ne-a fãcut olteni. Deci nueste vorba de o circumscriere într-o zonã specificã, ci, pe toþi româ-nii, ne-a adus în starea aceastade Oltenie, eu fiind nãscut la Bra-ºov ºi având state vechi de ser-viciu în aceastã zonã. Dar estecu totul remarcabil ceea ce a reu-ºit acest mare poet. De aseme-nea, este luna în care îl sãrbãto-rim ºi pe Constantin Brâncuºi. Seîncearcã, în ultima vreme, inter-pretarea sa hermeneuticã, iar, pede altã parte, lucrãrile sale suntîn creºtere la cota valoricã ºi fi-nanciarã, nu numai prin valoareaintrinsecã a ceea ce a lãsat el. Esteo lunã în care de sub zãpezi neºoptesc o mulþime de voci sãstãm încã în case, pentru cã pri-mãvara va fi deosebitã de alþi ani,dar sperãm sã trecem cu binepeste aceste momente ºi sã în-tâmpinãm primãvara cu bucurieºi cu liniºte sufleteascã.

Liliana Hinoveanu: Acestaeste ºi motivul pentru care amîndrãznit sã vin acasã la dum-nevoastrã, sã stãm de vorbã în-conjuraþi de cãrþi, pentru cãscriitorul, criticul literar se sim-te foarte bine în acest mediu.Cum definiþi dumneavoastrãacest „acasã”?

C.M.P.: Este un spaþiu undemã simt cu adevãrat acasã, deºi,într-un interviu luat acum câþivaani de revista Ramuri, afirmasemcã nu m-am simþit niciodatã aca-sã, pentru cã am schimbat maimulte domicilii. Când am venit înCraiova, am locuit într-un cartierunde se construia foarte mult ºi

Constantin M. Popa, îngerul cãrturar

eram mereu înconjurat de zgomo-tele specifice ºantierului, careînãlþa peste noapte zeci de blo-curi muncitoreºti. Dupã aceea amgãsit acest loc liniºtit, retras, estepuþinã circulaþie în zonã, dar ºiaici m-am întâlnit cu zgomotulºantierului, dupã revoluþie. S-auînãlþat în jurul meu foarte multevile, dar nu mã plâng pentru cãaici este locul în care ne-am regã-sit ºi ne simþim bine.

L. H.: Sã fi fost acesta desti-nul, domnule profesor Constan-tin M. Popa?

C.M.P.: Sigur cã da, mai ales cãaici am întâlnit-o pe soþia mea ºitot aici mi-am desfãºurat activita-tea profesionalã. Am fost profe-sor la Colegiul Naþional Fraþii Bu-zeºti, iar acum activez ca liber pro-fesionist, ca scriitor, într-un ritmdestul de suþinut. Am scos câte-va volume în ultimii ani ºi, acum,la sugestia dumneavoastrã de aconversa despre literaturã, despreculturã, m-am gândit cã nu amfoarte multe lucruri de spus. Îngeneral, cei apropiaþi mã ºtiu camtãcut. De aici apare ºi o legãturãcu maniera mea de a scrie. Suntfoarte atent la exprimare ºi scriufoarte concis. Cãrþile mele nu suntspectaculoase ca volum. Au re-marcat asta ºi cei care mi le-auconsemnat în cronici sau recen-zii. S-a observat, în general, cã suntun adept al fragmentarismului, pede o parte ca un fel de reproº, darpe de altã parte se recunoºteaapartenenþa mea la post moder-nism, la ceea ce este în trendul li-teraturii actuale. Mi-am dat seamacã de fapt creaþia mea criticã, sã-ispunem aºa, este formatã din aces-te cãrþi alcãtuite din fragmente,reluare a unor cronici, comentariiapãrute în reviste ºi care se sub-sumeazã unei viziuni a relecturii.Un lucru benefic, pentru cã oricecarte importantã sau mai puþin im-portantã trebuie recititã periodic,fiindcã întotdeauna descoperiîntr-o carte importantã lucruri careþi se relevã mai târziu. Din aceastãcategorie a cãrþilor aº numi„Noaptea lui Vincent”, care este otrimitere prin titlu metaforic laCoasta de Azur, la zona unde alocuit ºi pictat Vincent van Gogh.Tot în aceastã categorie s-ar în-scrie „Braþul de la Lepanto”, ocarte în care am vrut sã vorbesc

de fapt despre jertfa continuã pecare scriitorii o aduc, pâna la sub-stituirea totalã, atunci când cre-eazã. Braþul de la Lepanto se refe-rã la Cervantes, un model pentrutoþi. Se ºtie cã, în 1571, în urmabãtãliei de la Lepanto, el ºi-a pier-dut un braþ. Am preluat aceastãîntâmplare realã într-o metaforãcriticã, epistemologicã, gândindu-mã cã este un fel de paradigmã averitabilului artist, care în plansimbolic devine o jerfã continuã.Ne regãsim mereu în acest modelcelebru. Ca sã ajungi la operã, în-totdeauna trebuie sã te oferi ºichiar sã te sacrifici, iar, ca sã-l cu-noºti pe autor, se impune sã pã-trunzi în orizontul jubilaþiei grave.

Existã creatori care nu au bio-grafie, iar operele cu adevãratgeniale, se ºtie de la Cãlinescu,ºi-au ucis autorii. Aºa cum s-aîntâmplat ºi cu Cervantes, pen-tru cã Don Quijote este mult maicunoscut decât autorul lui. Înfine, încã o carte din aceastã ca-tegorie, cu titlu metaforic, este„Lectica lui Cicero”. Titlul esteinspirat de un alt eveniment isto-ric. Cicero se refugiazã, urmãritde duºmanii sãi, fiind purtat desclavi într-o lecticã. Este ajunsdin urmã ºi ucis, gãsindu-se însituaþia de a citi o carte. Nu pu-tea sã facã altceva. Deci o altãjertfã. În fine, o carte, „Îngeri pro-vizorii”, a fost apreciatã ºi rãs-plãtitã cu un premiu al Filialei Cra-iova a Uniunii Scriitorilor pentrucriticã, pe anul 2011. Mulþi m-auîntrebat care este semnificaþiaacestui titlu. Este vorba despreîngerii prezenþi într-o poezie a luiNichita Stãnescu, „Îngerul cu ocarte în mâini”. Un cercetãtor alliteraturii medievale, Curtius, vor-bea despre existenþa în spaþiulfabulos al civilizaþiei antice a cãr-þilor cereºti, create, inspirate oriocrotite numai de zeitãþi. Cei carecitesc cãrþile cereºti, cred eu, nupot fi desigur decât îngerii. Camesageri ai demiurgului, aceºtiaintersecteazã intermitent, într-osubtilã confuzie, cerul creaþiei.Existã în angeologie ierarhiilebine stabilite de la Dionosie Eu-ropagitul: sunt îngerii martori,îngerii luptãtori, îngerii pãzitori,fiecare dintre noi avem un asem-nea înger, care-ºi impune prezen-þa. Iar în universul artelor sunt

aceºti îngeri înveºmântaþi în sti-hare metaforice, îngerii cãrturari,sunt acele fiinþe inefabile ce exer-citã actul lecturii, asemeni înge-rului din poezia lui Nichita Stã-nescu sau, dacã nu citesc, mãcarvegheazã. Poetul, ca ºi îngerul,întreþine himera desãvârºirii însperanþa cã poate înfrânge efe-meritatea. Din pãcate însã poe-

tul, în sensul lovinescian, este unînger provizoriu, ale cãrui aripi sesupun timpului. Nu ºtim câþi vomrezista la trecerea timpului princreaþie.

Un fragment din emisiunea„Ceasul de tainã”, realizatã deLiliana Hinoveanu ºi difuzatã laRadio România Oltenia Craiova.

Foto: Viorel Pîrligras

Fo

to: V

iore

l Pîr

lig

ras


nnnnn ION BUZERA

Volumul al 3-lea al Ope-relor lui Virgil Nemo-ianu (Note de cãlãto-

rie. Strãin prin Europa. Buimacpe cinci continente, EdituraSpandugino, 2015, 620 p.) e alcã-tuit din jurnale „la temã”, aceeaanunþatã din titlu. Opul de faþãeste unul „complet” (rostul ghili-melelor e desluºit la p. 7), dupãce în 2006 apãruse prima parte,reluatã aici. Sunt relatãri de cãlã-torie care acoperã vreo 25 de ani.(1982-2007), suficienþi pentru aobþine o imagine clarã, indubita-bilã asupra dinamicii (profesiona-le, dar ºi de loisir) a unui creatorcãruia dacã îi aplici epitetul „ne-orenascentist” nu exagerezi cunimic. Calitatea notaþiilor vine dinsuculenþa, atracþiozitatea ºi den-sitatea lor. (Printre þãrile vizitate:Franþa, Germania, România, Chi-na, Spania, Italia, Maroc.) E oprofuziune de detalii de o marediversitate (arhitecturã, picturã,sculpturã, literaturã, climã, gas-tronomie, studiu caracterologic,stare a hotelurilor, fotbal, TurulFranþei etc.), care ni-l apropie peautor ºi îl propulseazã în situaþiade a fi cunoscut mult mai binedecât din cãrþile „impersonale”.(Sã nu uitãm, însã, interviurile ºi,mai ales, Arhipeleag interior,care capãtã o relevanþã sporitãprin prisma vorbei de duh a luiMalraux, citatã la p. 605: „Dar ce,are rost sã scrii altceva decâtmemorii?”) Unele pagini aduc, depildã, a mici prelegeri de istoriaartei, altele sunt pliate pe un fac-tual când delicios, când acrimo-nios. Normal cã în prim-plan estarea de spirit a zilei, dar înadânc lucreazã o formulã a per-sonalitãþii care nu prea lasã locderizoriului. Fulguraþiile se în-cheagã, treptat, într-o viziunepersonalã sigurã de sine asupraideii de cãlãtoie, neexpusã rigu-ros (cãci nu acesta e, aici, rostulei), consolidatã pe parcurs, darfãrã vreun scop în sine. Liberta-tea spontaneitãþii ºi luxurianþaperiodicã a aprecierilor, aºtepta-tã ºi doritã, e ceea ce o defineºte,senzaþia generalã fiind una desoliditate calmã, ritmatã, confor-tabilã.

Plaja reacþiilor estetice (ºi demulte alte feluri) e consistentã,vastã, „pacificã”, remarcându-seîncercarea continuã de a înþele-ge spiritul locului ºi o exersarecumpãnitã a spiritulului critic.Acest jurnal sincopat conþineminunate extroversii, dar ºi bur-zuluiri benigne. E multã endorfi-nã textualã în fragmentele carereuºesc sã combine fineþea ob-servaþiei cu un geometrism rafi-nat al calculului ºi studiului am-biental cu harta sau ghidul turis-tic în mânã. Nostalgia Europei eevidentã, cel puþiin Franþa esteexploratã meticulos, la pas,aproape. (Aºa cum este ºi Ame-rica, dar acolo autorul este aca-sã!) Discursul este centrat, ca deobicei la Virgil Nemoianu, pe va-lorile moderaþiei care se „autoîm-plineºte” ºi ale nãzuinþei idilic-

postmoderne. Avem de-a face cucâteva sute de micronaraþiuni re-velatoare atât pentru ceea cevede, cât ºi pentru cum vede/apreciazã Virgil Nemoianu: tihnit,„enciclopedic”, inductiv. Întrea-ga lui operã este, de altfel, cumbine se ºtie, modulatã – foarte rarla modul strident – de tacticile co-operãrii, îmblânzirii exceselor ºiarmonizãrii contrariilor. De ase-menea, e de semnalat strategia„ratzingerianã” (cf. p. 413) a in-serþiei în grupurile celor mai deseamã personalitãþi ale compa-ratisticii.

Destinderea e activã, în sensaristotelician, aºa cum vede/in-terpreteazã lucrurile, de pildã, TillKinzel, citat la p. 562. Sau un altfilozof al „rãgazului” precum Jo-seph Pieper. Astfel, în Elveþia,aflat în preajma Lucernei, notea-zã: „Calitatea ierbii e pur ºi sim-plu minunatã, îþi vine s-o mã-nânci, iar nuanþele de verde con-cureazã simfonic între ele.” (p.374) Dar ºi: „Sâmbãtã, 5 iulie, laInnsbruck, aceeaºi mizerie cu in-ternetul, oraºul mi se pare acumbanal, având în favoarea sa nu-mai aºezarea plãcutã.” (p. 579).Iar în Maroc: „În ansamblu, viaþae dulce ºi blândã, oamenii infec-taþi de morbul stângismului parîn minoritate.” (p. 464) Iatã-l ºi înBeijing, vizitând Oraºul Interzis:„Intrarea nu e frumoasã, apoi însãdescoperi o incontestabilã armo-nie: largi spaþii goale, palate dupãpalate, mari sãli în care e celebra-tã învãþãtura. Numele lor accen-tueazã armonia. Acoperiºurile deolane sunt blând curbate, imper-ceptibil aproape, sugerând cum-va dureros pacea ºi seninãtatea.”(p. 414) Sau aici: „Peisajul e decopleºitoare frumuseþe, nu numaiîn Toscana, dar ºi pe întreg dru-mul încoace (via Aurelia); e ca înParadis, mulþimea ºi diversitateacopacilor, a nuanþelor de verde,punctate de maci roºii ºi de mãr-gãrite galbene, totul intens ºi ele-gant totodatã.” (p. 502) În sfâr-ºit: „Apoi, suind, intrãm în zonamuntoasã, spectaculos de fru-moasã, culminând cu Parnasul, alcãrui vârf e învãluit în ceaþã.Delphi însuºi e de fapt un munte.Exudã pace ºi liniºte, oferã ve-deri mãreþe ºi impresionante.”(pp. 469-470) Are, de asemenea,impulsuri foarte subtil (în sensulcã nu neapãrat programate) em-patice: „În rest, intru în rãbdareasomnolentã atât de tipicã pentrulocalnici.” (p. 465) Încearcã, pescurt, sã vibreze la orice coloritlocal, deºi bineînþeles cã, nu depuþine ori, umorile îl trãdeazã.Textul e, în consecinþã, impredic-tibil ºi destins, stenografiat, darºi cu oaze extraordinar de com-pacte, acumulative, pline ochi devegetaþia (re)descoperirilor(uneori) febrile.

Apar ºi concentrãri de acestfel ale ideaþiei: „Adevãrul este cãBiblia întreagã este cartea sfântãa creºtinilor, Scriptura; a citi NoulTestament ignorându-l total pecel Vechi, este o sãrãcire, cevaincomplet. Forþa Divinitãþii mâ-nioase, geloase, plinã de furiepedepsitoare abia dã adâncime

bunãtãþii infinite ºi iertãtoare a luiIsus, care fãrã acest fundal riscãsã rãmânã palidã.” (p. 289) Ori:„Care e, în fond, geniul ºi atracþiaimpresionismului? Plãcerea aeru-lui, a culorilor fine, a luminilorsenine, tehnica extraordinarã avariaþiei pe spaþii mici, da, toateastea. Dar mai mult decât ele, des-chiderea (s. a.) spre lume, gene-rozitatea fãrã descompunere, evi-tarea pericolelor de desprinderedin univers. Surprinzãtor poate,impresioniºtii demonstreazã maibine ca alþii cã forma e ceva orga-nic crescut, nu impus din afarãca tipar...” (pp. 164-165) Compa-ratismul e o latenþã profesionalãatât de puternicã, încât se poate

activa în orice privinþã, în mate-rie peisagisticã, de exemplu:„Cele mai frumoase [undeva înAmerica, n. m., IB] sunt drumuri-le în afara ºoselei principale, princâmpuri ºi dealuri acoperite delivezi ºi fânaturi, parcã am fi înProvence.” (p. 293). Astfel deconexiuni (fericite) brãzdeazã,practic, toatã cartea. Iatã încãuna: „...Tiþian – la care geniul rãz-bate din orice tablou, din oricedetaliu, e un Beethoven al pictu-rii...” (p. 153) Ele provoacã re-flecþia inclusiv în sensul unordecupaje tãioase (ºi extrem deinstructive) prin hãþiºurile litera-turii, în cãutarea (adaptat-auerba-chianã) a unor topoi verificaþi,

cãlãtoria ca afacere(nu numai) a cogniþiei

credibili. (Vezi ºi articolul recentDistopie sau apocalips? dinConvorbiri literare, nr. 1/2016)O raþionalitate imanentã, înnãs-cutã, energicã îi regleazã (ºi,uneori, chiar îi „corectezã” aproa-pe fãrã sã-ºi dea seama!) discur-sul lui Virgil Nemoianu. Îi plac or-dinea, organicismul, predictibili-tatea, „abaterile” nu sunt batjo-corite, dar nici prea dorite. (Apro-pe orice s-ar prezenta ca „anar-hic” e prins într-o categorie men-talã sau alta...). Prezenþa lui tex-tualã este tonifiantã ºi agreabilã,jocul cu probabilisticul minþii ci-titorului se duce cu o detaºarecare te cucereºte. Chestiunilemãrunte (bani, cumpãrãturi,deambulãri etc.) se integreazã dela sine într-un discurs vioi, gra-nulat-neplictisitor ºi polimorf-tu-ºant. (Aderi la el tocmai pentrucã simþi intenþia simplã a netru-cãrii: sunt mai multe indicii înacest sens.) Sugestii de lecturãextrem de fertile, exerciþii de au-tocunoaºtere necomplezente,unele simpatic-masochiste, cãrþiin nuce (v. p. 115), întâlniri maimult sau mai puþin memorabile, oacuitate exersatã a privirii ºi pã-trunderii dincolo de multele, în-ºelãtoarele aparenþe. Numeroasemetafore cognitive rãsar „invo-luntar”, în siajul pur al prizei ob-servaþionale imediate: „Dar maiales un geam imens cu vederemagnificã spre golf: nu te maisaturi (...) HK e superurbanizat,întrece Manhatannul.” (p. 473)(Jurnalele lui Virgil Nemoianusunt un astfel de „geam” prin careprivim ºi noi!) Autoregãsirile suntcu atât mai consemnabile: „Înfine, sã mã bucur de o adevãratãcapodoperã a lui Paul Klee,Hauptweg und Nebenwege, înulei, ilustrare a proprie mele teo-rii a secundarului cum nici n-aºvisa s-o pot face eu vreodatã.”(p. 185) De fapt, se regãseºte, într-un fel sau altul, în orice loc de peplanetã unde ajunge, cu toate cã,fireºte, unele îl atrag mult mai multdecât altele.

La urma urmei, un gest desplendid-abundentã, „impresio-nistã”, relaxatã generozitate.

Ion Þuculescu - A fost odatã


Eliza Voinea este elevã în clasa a XII-lea la Colegiul Naþional „Carol I” ºi câºti-gãtoare a mai multor premii la nivel judeþean ºi naþional în cadrul olimpiadei„Lectura ca abilitate de viaþã”. Scrisã într-o formã „narativã”, ca amprentã a

unui stil destul de bine individualizat, poezia Elizei Voinea emanã de la început îndrãz-nealã ºi energie. Îndrãznealã, pentru cã îºi provoacã demonii interiori printr-o autosco-pie egocentricã, savurându-ºi, astfel, propria inocenþã sau cãutând sursele unor stãri.Energie, cãci are curajul sã exploreze continuu realitatea printr-o metodã proprie –„cucapul în jos”–, chiar dacã se mai împiedicã din când în când, iar cãderea e iminentã.În-sã, dupã o corespondenþã cu steaua polarã ºi alte ghiduºii, tot mai tentant se dovedeº-te interiorul,bogat ºi colorat ca un vitraliu,alãturi de cãutarea „rãdãcinilor” fiinþei. Deaceea, imaginarul poetic al Elizei Voinea e visceral, anatomic, cãci întoarcerea cãtre sinepresupune, înainte de toate, o cãlãtorie prin þesuturile ºi substanþele corpului.

nnnnn Maria Dinu

În semne, în pãrHai sã petrecem câteva clipe cu tãlpile

cufundate în iarbã. Hai sã ne vârâm capulîn emoþii ºi sã ne aºezãm pentru a vedealumea drept ca pe o zeitate pãgânã. Ardde nerãbdare sã-mi citesc inima ca pe untalisman cu vârful în sus. În pãr, vântul îmiva ºopti gânduri strãine de mine.

Zahãr cu demoniVoiam vatã pe bãþ, aºa cã am aruncat

beþe praºtie spre nori. Mã gândeam sã mãîmbrac în catifea, aºa cã mi-am sufocatbuzele boabe de rodie ºi am apucat undemon mic de coarne. Mi-am luat mascade carnaval, în timp ce sãraca fãpturã de-lira pe podea. Pietrele din cercei îmi ser-veau drept far, trimiþând lumini spre stea-ua care îmi fãcea cu ochiul.

Vânt ºi pavajMã aºezasem pe bancã cu capul în jos

ºi mi se pãrea cã timpul se revarsã în pa-vaj, intrã în scoarþa prãfuitã ºi reîncepe oexplozie veche de secole. Inocenþa mi sescurgea de pe cãlcâie ºi o înghiþeam. Pã-rul se împletea cu asfaltul ºi din þãrânaadusã de vânt se întindeau rãdãcini ce þise legau de glezne. Te-au târât pânã la mineºi eram Meduza cu oamenii în corolã.

Întâlnire de aerÎntr-un balon de sãpun îmi trimit bucu-

ria vânt, lãrgeºte balonul ºi mã înghite laloc. Mã trezesc ca Iona, spãrgând pe rândfiecare balon cu stãrile suflate pe tavan.Îþi zboarã coroanã în jurul capului, te poar-tã levitând în aura lor, acum nu mai eºtiunidimensional. Acum ieºi la o cafea cuoximoronul ºi faci cunoºtinþã platoniculuicu iubirea. Le auzi la masã discutând,ºovãind în planul lor de a te încleºta si-multan. Te laºi pradã ºi pãrtaº, poate chiarle dai ºi idei.

Paºi în verdeFuge prin globul verde picat din senin.

Aleargã ºi tot aleargã ºi nu e nimic maibun de fãcut decât sã-ºi mânjeascã glez-nele noroioase prin bãlþile umflate deochiuri. Descântecul rãdãcinilor îi prindemintea într-o transã ºi nu-i pasã de pãrulzdrenþuros ºi de ºireturile desfãcute. Arefire ude ºi cârlionþate pe tâmple ºi fuge deceva opac ce-i tulburã liniºtea. Clipocitulapei o atrage pentru a-ºi îneca acolo frici-le ºi veninul cald ce stã sã coacã în sinap-se. ªuierat de vânt îi usucã ºira spinãrii.

Fãrã elementePot sã fac ceai, deºi nu pot face multe

lucruri cu focul. Îþi pot spãla amãrãciuneade sub unghii, însã mi se pare prea asprãapa. Îþi pot creºte rãmurele din pãr, cu toa-te cã nu ºtiu sã sculptez în þãrânã. Pot sã-þi suflu viaþa din ochi, deºi aerul mã inun-dã. Pot fi multe în atâtea locuri, dar îmiplace sã mã ºerpuiesc din lãstarul în caremi s-au înfiripat întâia oarã rãdãcinile.

Daimonul verdeDin coasta mea ca o harpã apare râsul.

Mic, firav, ºoptit mã gâdilã de la beregatãîn sus. Pe ºira spinãrii se plimbã o libelulãcare îmi furnicã firele tocite de pãr. Aceldragon cu antene verzi are ceva cu fiecaredintre spiralele mele osoase. În ochi mi sejoacã un cristal scurs din umoarea apoa-sã. Se aude un bâzâit ºerpuit prin respira-þia norilor. Vã sun eu mai încolo, acum îmitrimit scrisori cu steaua polarã.

Ultimul dansUn prieten mi-a povestit cum a tranºat

animalul. În acest timp, pe podea limfa ºiroºeaþa bãlteau. Pe nãri simþeam urã ºigreaþã. Cu unghiile i-aº fi scrijelit faþa. L-amîntrebat sfios dacã era viu animalul, din

nnnnn ELIZA VOINEA

poemeacela real, de respirã. Mi-a zis „nu, prostu-þo, era de jucãrie, aºa l-am tranºat”. Mi-erascârbã de rãspunsul lui, dar m-a îmbunat.Mi-a îngheþat creºtetul câteva secunde.Irealul meu îi pregãtea un loc în abatorprintre lupi ºi zãpadã.

ÎnflorireOdatã, mi-am prins o floare dupã ure-

che ºi cum stãtea ea cuibãritã, am vãzut cãse împleteºte cu firele de pãr ºi prindearãdãcini. Prin venele ce duceau la creier,codiþa florii se înfiripase ºi înverzea zone-le cenuºii. Sinapsele erau rãmurele inter-sectate, iar din ele porneau mugurii ce þi-neau loc de dendrite. Eram verde, crudã,aºezatã cu rãdãcinile în sus. Corola sedeschidea cãtre pãmânt ºi azurul îmi pã-rea reflectat pe dos, doar în ochiurile apeise vedea drept.

Cireºe în pieptMedalionul greu la gât atârna ºi mã

durea tot mai rãu cervicala. M-am uitat înjos ºi am vãzut cã mi se agãþase de pan-dantiv un muºchi roºu. L-am prins tocmaicând sã-mi cadã-n poalã ºi m-am deplasatsã-l îndes înapoi în cavitãþile sculptate.Mi-am aruncat o privire temãtoare în vi-traliul interior ºi acolo niºte supape micise deschideau sufocate. M-am întors cumâinile pãtate, minþind cã am mâncat dincireº.

Vene de tencuialãEram pe o stradã ce ºerpuia aiurea

într-o înfundãturã, mergeam cu bãgare deseamã pe pietrele gri, cele roºii ardeau tal-pa ºi mi-ar fi ros piciorul pânã la genunchi.Prin tencuiala zgâriatã ºi palã respirau clã-dirile obosite de locatari. Þevile de scur-gere pãreau niºte varice gata sã pocneas-cã. Nu mi-am mai putut lãsa privirea pestece mã înconjura, am cãutat o cheie pe jos,mi-am deschis pieptul ºi m-am întors îna-poi în mine unde m-a îmbrãþiºat un mirosde liniºte. De nedistins, pãrea cã tot ce erafamiliar îºi picurase esenþa ºi mã legãnaacum în curenþi aritmici. Toate leucocite-le, trombocitele ºi hematiile plãnuiserã unatentat al nefericirii.

Chiriaº pentru MaraMara se trezea când o orbea negura ºi

simþea cã-i miºunã un animal prin pântecepânã sus pe coaste. Era aproape sã-l scui-pe, dar i se oprea undeva în nodul din gâtºi îi zgâria pieptul înapoi în întuneric. Maraavea o tenie sau un vierme mlãºtinos, îifãcea gura pungã ºi îi picura metale în su-cul gastric. De la fiere i se ardea tot trupul,iar înãuntrul ei mocnea un foc ce ieºeaafarã în lacrimi roºii. Aºa se tot sufocaMara de mâna unui chiriaº sezonier.

Cu capul în noriDimineaþa aº vrea sã mã poatã chinui

ºi pe mine alarma ceasului. Pe mine mãanunþã capul cã iar ºi-a pierdut corpul. Îlgãsesc oriunde levitând ºi ne certãm decu zori sã stea în comuniune cu restul.Apoi îl înfãºor tacticos într-o strâmtoare agâtului ca sã nu pluteascã precum un ba-lon plin cu heliu. Uneori, când se subþiazãsfoara, el prinde aripi, ºi eu rãmân sã mãplimb dezgolitã, fãrã trup ºi fãrã cap.

În zbor barba nu creºteVoiam sã îþi trag cu seringa verzeala din

ochi ºi sã o pãstrez pentru vitalitate. Voiamsã te desfac cu o ºurubelniþã ºi sã te pãstrezrelicvã pentru posteritate. Sã fac doar ogravurã, o arsurã de salivã pe pleoapa tastângã. Mã gândeam cã pe mãrul lui Adamþi-ar sta mai bine cu o crãpãturã. Prindeschizãtura aia sã-þi filtrez amãrãciunea.

AutocontrolObservasem cã lobii urechilor aveau o

conexiune directã cu arterele inimii. Erauca un volum „mai tare”, „mai încet” al ni-velului de substanþe secrete care îþi dauamorþealã ºi gol. De-aia îmi rãmâne mânacu lobul atârnându-mi greu într-o parte,încercând sã þin aortele ºi ventriculele subcontrol. Ca sã nu mã mai întrebaþi de ce-misugrum atâta lobul, îmi þin sinele la trap.

Confuzii bucaleÎmi zgârii limba în colþul dintelui puþin

ciobit. Încerc sã-l nivelez, sã-l pilesc cu forþaminþii. Aºa m-am trezit cu lumina în ochi ºicu un colþ din el ºtirbit, posibil sã ficonfundat în somn pietricelele astea albecu niºte nestemate. Acum îmi vine sã muºcfolosindu-l ca pe un canin aºezat în mijloc.

Printr-o pãdure pavatãMã aflam într-o pãdure când mi-a venit

ideea asta. De fapt, nu era o pãdure, doarcã stâlpii încoronaþi de-o pecete gãlbuiepãreau grei deasupra mea ca un copac ceîmi umbrea lãptos umerii. ªi mereu mi separe cã dau în el, în vidul acesta, cândumblu pe stradã. Probabil e ceva în pava-jul prãfos care îmi leagã ºireturile ºi îmiîmpiedicã paºii.

Cealaltã frecvenþãCe faci? Mã laºi sã aºtept în frig un

autobuz ce nu mai vine? La dracu’ cu tine,cã iar gãsesc un motiv de artã. De ceartã,de fapt, cu sinele ce îmi bate uneori la uºaconºtiinþei ºi-mi aruncã pietre pânã spar-ge geamul memoriei. ªi ce ninsoare vineprin crãpãtura aia, vãd cã se întinde tot

mai tare, s-a format o pânzã de cristale.Vine furtuna cu un cod roºu de idei. Auzi-sem cândva de la o profã de mate cã oa-menii cu idei sunt idioþi.

De jos în susÎmi plimbam un gând pe ochiul stâng ºi

îmi lucea o luminã în minte. Vãzusem cãraþiunea mi se mutase în piept ºi sãpa ogroapã în mine. Un muºchi mi se zbãtea încarapacea astralã ºi fierbea în violet cas-cada picuratã din ochiul drept. Era o pul-saþie pe dos ce scurgea ºuvoiul din avalspre amonte. ªi m-am închinat de jos însus sã-mi sar înapoi cãtre sine.

Obiecte inutileCu paºi sfidãtori îþi închei incursiunea

în cotidian. Tot albastrul e înghiþit într-obulã. Suflãri rarefiate de materie cenuºie.La ce bun sã tai din rãdãcini absurdul pen-tru ceva colþuros, palpabil? Dacã tu pre-feri sã scuipi seva, eu voi rãmâne aici cres-când iederã. Sinele se scurge pe podea înconvalescenþã, claustrat de pereþii roºii,peste pereþii gri, peste pereþii verzi. Strânsermetic, puful nu poate rãzbi sã crape cu-tia uitatã în pod.

Fiinþe în hârtieNoroc cã atunci când scriu despre oa-

meni pot decoji suflete fãrã sã-mi murdã-resc mâinile de cernealã. Pojghiþe de pieiosoase întineazã foi veline de insomnie ºisurescitare.

ele

tristic

ă


ecturi

Pentru a înþelege bineesenþa iubirii trebuie sãpornim de la mitul an-

droginului, al celor douã jumãtãþipredestinate la o eternã cãutare.De aceea, Mircea Eliade, în eseulsãu Mitul Reintegrãrii, spunea cãdragostea profundã ºi adevãratãeste o „nostalgie a androginismu-lui”. Mitul androginului a fost va-lorificat din plin de Platon ºi poa-te cã nu existã paginã mai strãlu-citoare despre iubire, în toatã lite-ratura ºi filosofia universalã, de-cât nemuritorul dialog Banchetul,în care marele filosof ne relateazãcum a fost iniþiat în tainele dra-gostei magistrul sãu, Socrate deo enigmaticã femeie, Diotima dinMantineea, preoteasã la un tem-plu grecesc ºi care va deveni, maitârziu, idealul clasic al frumuseþiieline, fiind celebratã ºi de Hölder-lin în celebrul sãu volum de ver-suri: Farmecele Diotimei. DupãDiotima, care dãdea cea mai ma-gistralã definiþie a dragostei dincâte au fost date vreodatã, iubi-rea este o „scarã la cer”, cu infini-te trepte, de la cea mai de jos, aiubirii comune, obºteºti, pânã lacea mai de sus, a iubirii faþã deDumnezeu, pe care Spinoza o vanumi „amor Dei intelectuallis”,dupã o formulã consacratã.

Ce fel de iubire este cea dinromanul intitulat cum nu se poa-te mai simplu Povestea unei iu-biri, apãrut recent, la finele anu-lui trecut, la Editura Aius (2015),în excelente condiþii grafice, pur-tând semnãtura distinsei profe-soare craiovene Elena RoicuBucºa, hispanistã ºi traducãtoa-re? Este acea specie de iubire pecare o putem numi „amor intelec-tuallis”, fãrã acea conotaþie mis-ticã binecunoscutã conferitã defilosoful panteist, pentru cã pro-tagoniºtii acestui roman sunt doiintelectuali veritabili, care discu-tã cãrþi ºi autori, comenteazã lite-raturã, publicã articole ºi îºi scriuversuri. În acest caz, cultura sti-muleazã iubirea, devine o adevã-

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

amor intellectualis

ratã hranã sufleteascã prin careeste întreþinut focul sacru al ero-sului. Iubirea din acest roman esteo iubire spiritualizatã ºi intelec-tualizatã, prin care eroii încearcãsã-ºi înfrumuseþeze existenþa ºisã-i imprime un sens superior.Eroul romanului este inspirat deun cunoscut critic ºi eseistcraiovean, plecat prematur dintrenoi, care s-a grãbit sã treacã, preadevreme, apele Styxului. În romansunt comentate, pe larg, articoleleºi eseurile sale de început,publicate în revista Ramuri, pecare le-am girat, în calitate deredactor responsabil al sec-torului de criticã ºi de colaboratoral regretatului nostru profesor,unul dintre cei mai importanþicritici ºi istorici literari români, Al.Piru. Aº aminti cronica la volumullui André Maurois, Prometeusau viaþa lui Balzac, tradus laacea datã, ºi eseul Idealul luiUnamuna.

Romanul are ºi o valoare do-cumentarã, nu numai sentimen-talã. Surprinzãtoare rãmân versu-

nnnnn SILVIU GONGONEA

Cristian Popescu. Arle-chinada tragicã (Ed.Aius, 2015), de Gabrie-

la Gheorghiºor, se doreºte undemers recuperator în ceea ce-lpriveºte pe autorul Familiei Po-pescu, pentru cã, aºa cum sun-tem anunþaþi în argument, celpuþin o cauzã majorã a condus lalâncezeala exegezei. Lipsa deatenþie ce l-a proiectat pe Cris-tian Popescu, în ultimul timp, peo orbitã secundarã este datã deîntârzierea tot mai prelungitã areeditãrii operei poetului. Situa-þie paradoxalã, pentru cã autorulArtei Popescu a fost un rãsfãþatal criticii în anii ’90. Sã fie la mij-loc, poate, ºi raporturile cu gene-raþia ’80, cea care va marca ade-vãrata rupturã faþã de modernis-mul românesc, o generaþie cãreiapromoþia ’90 (separarea concep-

Cristian Popescu, între poeticaindividualã ºi ideologia de grup

Cristian Popescu rãmâne un scri-itor a cãrui po(i)eticã rãmâne ane-voie de trasat. Dificultatea con-textualizãrii este rezolvatã elegantde cãtre autoare în capitolul de-dicat nouãzecismului, unde suntfixate câteva repere-cheie legatede cenaclul Universitas, manifes-tele grupului, desantul gãzduit derevista Luceafãrul la pagina 11care se deschide într-un mod vi-zionar cu Cristian Popescu. Celmai consistent capitol al cãrþiieste al treilea, fiind dedicat ArteiPopescu sub genericul artei „to-tale“. În esenþã, este vorba de-spre un program autoreflexiv ºi,mai ales, sincretic, sub umbrelacãruia Gabriela Gheorghiºor situ-eazã, printr-o analizã atentã, ele-mente de avangardã, kitsch, pa-rodie, pastiºã, religiozitate, pre-cum ºi pe cele legate de scriptu-ralizarea existenþei ºi de estetiza-rea morþii. Reconcilierea lor amin-teºte, desigur, de un efort demiur-gic: „Arta Popescu este o sum-ma a prozo-poeziei lui CristianPopescu. ªi nu doar pentru cã în

rile de dragoste, de o profundãvibraþie ºi vocaþie liricã, de carenu ºtiam ºi pe care n-am bãnuit-o,dar prin care se întregeºte profi-lul spiritual al eroului. Atuncicând se va scrie despre acest in-telectual craiovean, romanul Ele-nei Roicu Bucºa va trebui, nea-pãrat, consultat. Autoarea ºtie cãliteratura este un produs al ima-ginarului, al ficþiunii ºi trebuie sãse conformeze acestui dezideratprincipal. De aceea, modificã pu-þin datele realitãþii. În felul aces-ta, romanul îndeplineºte condi-þia imaginarului minim. Persona-jul se numeºte Octavian Lohonºi este divulgat la subsol, caautor al articolelor publicate înrevista Ramuri. Viaþa devine

roman. O experienþã de viaþã setransformã în literaturã. Povesteaunei iubiri este o construcþieepicã ingenioasã. Este vorba deun roman în roman. Este, mai întâi,romanul bunicii naratoarei, carene introduce în lumea oamenilorsimpli a satelor din jurul CetãþiiBanilor din perioada rãzboiului,care se constituie într-un suport,într-un fundal solid, pe care esteproiectat romanul propriu-zis dedragoste al „doamnei N.”, careeste o „voce auctorialã”, în limbajnaratologic. Este creat, astfel, uncontrast spectaculos între douãlumi complet diferite ºi douãmoduri de a concepe dragosteala fel de diferite, între lumeaoamenilor simpli, lipsitã de

tualã dintre generaþie ºi promo-þie este fãcutã de autoare pe bazadatelor teoretice) îi va rãmânedatoare din multe puncte de ve-dere. Cã existã asemãnãri ºi deo-sebiri între cele douã este evidentºi nici Cristian Popescu nu estestrãin de impulsul paricidului cul-tural, dar mai importante ni se paripotezele – multe dintre ele,subînþelese, pot constitui punc-tul de pornire al unei noi exegeze– de la care Gabriela Gheorghi-ºor pleacã pentru a-ºi desãvârºiconstrucþia criticã. Putem afirma,astfel, cã Arlechinada tragicã nueste doar o monografie despreunul dintre cei mai vizibili nouã-zeciºti, ea fixeazã, în plus, printr-o demonstraþie riguroasã, dar ºicu numeroase excursuri bine ghi-date, un parcurs generaþionist cumulte schimbãri de direcþie ideo-logico-literarã fãrã de care operalui Cristian Popescu ar fi greu deînþeles.

Dupã douã decenii de la moar-tea poetului, lucrurile par a se filimpezit, dar, cu toate acestea,

ea se gãsesc toate ideile de poe-ticã ale autorului, ci ºi pentru cãeste singura carte completã. Cris-tian Popescu o considerã ‘prima’lui carte, întrucât Familia Popes-cu nu era suficient finisatã, ‘scri-sã pânã la capãt’, iar Cuvânt îna-inte nu avea nici titlul, nici cu-prinsul hotãrâte de poet, din ca-uza Cenzurii.“ Studiul se încheiecu ideea nicasianã a „închideriica deschidere“, urmãrindu-se

prin filtrul celorlalte volume filia-þiile poetice, lesne de identificatfiind, de departe, cea a prozais-mului sorescian ce a dat naºtereunei epopei de familie. Nu maipuþin importantã rãmâne moºte-nirea poeziei lui Cristian Popes-cu care se situeazã, mai degrabã,sub semnul experimentului lite-rar, veritabilul motor al literaturiide la cumpãna dintre milenii.

Ce este în definitiv metafora„arlechinadei tragice“? Tot ceeace „îl distinge [pe Cristian Popes-cu] ºi de optzeciºti, ºi de nouãze-ciºti. Optzeciºtii nu resimt dure-ros fatalitatea artificiului, nouãze-ciºtii, cei mai mulþi, nu au conºtiin-þa mecanismelor poetice. În plus,Cristian Popescu, precum toþimarii poeþi, este demiurgul unuiunivers poetic recognoscibil ºiinconfundabil.“ Arlechinada tra-gicã este o carte ce articuleazãexcelent o poeticã individualã ºisurprinde atmosfera aparte a gru-pului coagulat în jurul cenacluluicoordonat de pe poziþii temperatede Mircea Martin.

complicaþii intelectuale ºi lumeaintelectualilor rafinaþi ºi cultivaþi,care încearcã sã-i confere iubiriisale cele mai înalte ºi profundesemnificaþii. Influenþa lui CamilPetrescu este vizibilã în Povesteaunei iubiri, începând de laprofesiunile de credinþã antica-lofile ºi pânã la procedeul scrieriinumelor personale cu majuscule.

Dar, cea mai preþioasã idee pecare o transmite Elena Roicu Buc-ºa prin acest roman bine scris ºide o incontestabilã subtilitatenaratologicã este cã, printr-o trãi-re intensã a iubirii, nutrim con-vingerea cã atingem pentru o cli-pã eternitatea, cã intrãm pentruun moment în posesia unui crâm-pei de veºnicie. Prin iubire ºi cre-aþie, putem sã facem opoziþie laNeant, sã-l îmblânzim ºi sã-l fa-cem mai suportabil. Acesta estemesajul cel mai înalt al romanuluiPovestea unei iubiri de ElenaRoicu Bucºa.

Ion

Þu

cu

les

cu

- C

âm

p a

lba

str

u


ecturi

nnnnn MARIA DINU

ªtefan Bolea, Caietul psiho-patului, Editura HergBenet, Bu-cureºti, 2015

Pentru cei familiarizaþi cuvolumele anterioareaparþinând lui ªtefan

Bolea, direcþia în care se îndreap-tã nihilismul sãu ºi formula poe-ticã ce l-au consacrat reprezintãmereu un prilej de curiozitate.Dupã Antizeu (2014), volum deversuri animat de un anarhismgotico-vitalist, odatã cu CaietulRoxanei ºi alte jurnale (2013) ºiCaietul psihopatului (2015), deºiautorul recurge în continuare laun discurs autoreferenþial, cen-trat pe propria subiectivitãþi, dedata aceasta, se întoarce asupra„originilor” nihilismului, ale mo-mentelor sale de început. Caie-tul psihopatului (a se citi, deci,Caietul tânãrului nihilist) sur-prinde, sub forma unor însemnãridiaristice, angoasele, dezgustul,revolta unui tânãr cu sentimen-tul genialitãþii ºi al neaderenþei larestul comunitãþii insipide, dincare fac parte inclusiv profesoriiºi colegii de clasã.

Având în vedere aceastã „re-gresie” cãtre începuturi, am pu-tea plasa volumul sub semnularcanei nenumerotate din tarotsau arcana 0, a Nebunului, arhe-tip al cunoaºterii de sine, dar ºi alsfidãrii aparenþelor ºi ieºirii dinorice tipare. Cã nebunia e unaasumatã ºi stimulatã, nu doar osimplã interfaþã la contactul cuexteriorul, ne-o dovedeºte unpoem datat ºi intitulat 14 aprilie(Baia Mare) – scris deci în „lunapãcãlelilor”–în care regãsim tri-miteri explicite la o astfel de sta-re: „0 – that’s my symbol. De ieri/viaþa ºi eu/ reprezentãm/ un cu-plu finit. Am sãrbãtorit îndrãgos-

cum am devenit nihilist…tirea împreunã cu primul certifi-cat de nebun. Cisterna existenþi-alã te înfundã în formalism ºi ridi-colul acapareazã tot ce-i mai bunîn tine.” Pofta distructivã proiec-teazã scenarii de crimã în masã,dar sãvârºite de un cãlãu stilat,abil în a executa dansuri mortalecu toporul în mânã, ca într-un ri-tual, ºi, pe deasupra, modest, în-cât ne lasã impresia cã urmeazãetapele unei etici proprii a asasi-natului: „Ascute-þi/ Cu bun simþ/Toporu/ Exerseazã dansul/ Fãsalturi mortale/ Bucurã-te mo-dest/ La fiecare/ Decapitare”,(Cãlãul).

Discursul este detensionat,totuºi, de ironie ºi chiar autoiro-nie care ne fac sã ne întrebãm câtde în serios se ia acest autor cusimþul propriei genialitãþi: „Lu-mea se împarte în tâmpiþi ºi în ipo-

criþi. Ca de obicei, trebuie sã-miscuz excepþionalitatea.”, citim întextul 14 aprilie (Baia Mare). Înalt text, aflãm cã ironia sa este, defapt, o moºtenire ereditarã, al cã-rei mecanism aproape cã e con-ceptualizat de autor: „Bunica mea– unul dintre maeºtrii ironiei caus-tice. Ea presupune mereu ironiaca scop, nu þine seama de formã,stã la pândã sã nu fie înºelatã. Eafoloseºte ezitãrile sau jumãtãþilesale de mãsurã pentru a te parali-za printr-un avertisment riguros,care trezeºte în tine o ipocriziesacrã, dublatã de furia refulãrii.Ea pune graniþe ºi instituie legi.Este asemenea unui rege, suntemmereu într-un rãzboi burlesc – darare mereu respectul meu. Toþi ceidin jur spun cã o moºtenesc –este o dozã de adevãr în asta.”,(ora de francezã).Evident, nu ne-

ar mira dacã autorul ar gãsi„urme” nihiliste ºi la alþi strãmoºide-ai sãi.

Volumul e strãbãtut ºi de ima-ginea Roxanei, muza sau anti-muza care l-a rãscolit pe autor înadolescenþã ºi cãruia îi este de-dicat Caietul cu acelaºi numeapãrut în 2013. Iubirea sa neîm-pãrtãºitã este, bineînþeles,încãun motiv de suferinþã ºi frustra-re, devenind o realitate interioa-rã omniprezentã, absorbitã de unfond oricum tulburat: „Sunt –încã– îndrãgostit de Roxana.Ceea ce este irelevant. Prima dra-goste ratatã mã va însoþi toatãviaþa ca un cadavru ascuns subpat. […] Roxana existã, nu pots-o neg – e realitatea unui coº-mar. Dar nu are importanþã, acumºtiu: de fiecare datã când voi fiabsorbit de atmosfera neagrã a

Este suficientã o singu-rã vizitã în Belgia ca sã-þi dai seama cât de

adânc este implantatã banda de-senatã în spiritul naþional al bel-gienilor.

La Bruxelles, aproape la fieca-re colþ de stradã, dai peste câte ouriaºã frescã muralã reproducândpersonaje celebre din mitologiacelei de-a noua arte, belgiene ºieuropene. Pe bulevardul An-spach, care se continuã cu bule-vardul Lemonnier, sunt 7-8 librã-rii de benzi desenate, la fiecaresutã de metri. ªi acestea sunt doarcâteva dintre cele câteva zeci delibrãrii specializate din Bruxellesºi peste o sutã la nivelul þãrii.

La Charleroi, dacã te plimbiprin centrul oraºului, poþi sã tefotografiezi lângã statuile monu-mentale ale unor personaje BDcunoscute precum Marsupilami,Lucky Luke, Bill ºi Boule, Spirouºi Fantasio. Cobori la metrou, daipeste fresce panoramice cu nu-meroase alte personaje.

Staþiunea balnearã Middelker-

istoria Belgiei în benzi desenateke organizeazã din 1997 un festi-val de benzi desenate. La fiecareediþie este inauguratã statuiaunui alt personaj celebru din BD– 17 pânã acum!

La Bruxelles statuia giganticãa lui Gaston Lagaffe indicã dru-mul spre Centrul Belgian al Ben-zii Desenate – unul dintre celemai mari ºi mai frecventate mu-zee de profil din lume (200,000vizitatori anual!).

Peste drum de acest muzeu estecel consacrat autorului Marc Sle-en. Iar aproape de Gare Centrale,deci în centrul Bruxelles-ului, sepot vizita alte douã muzee: Mai-son de la BD, cu excepþionale ex-poziþii de planºe originale ºiMOOF – Muzeul figurinelor ori-ginale din benzi desenate.

În fine, în orãºelul universitarLouvain-la-Neuve poate fi vizitatMuzeul Hergé, dedicat creatoru-lui lui Tintin, cel mai celebru per-sonaj de benzi desenate din lume,cunoscut ºi la noi deoarece 20 dealbume cu aventurile sale au fosttraduse în româneºte.

Aceastã recunoaºtere oficia-lã a celei de-a noua arte este da-toratã faptului cã în Belgia existãcea mai mare „producþie de BD”pe cap de locuitor, ºi asta nu deieri, de azi, ci de la începutul se-colului XX. În aceastã þarã existãtrei dintre cele mai mari edituri BDdin lume: Lombard, Dupuis ºiCasterman. Ele au publicat, ºicontinuã sã o facã, zeci de mii dealbume de benzi desenate, tipãri-te în zeci de milioane de exempla-re. Iar Dupuis ºi Lombard au edi-tat douã dintre cele mai longevi-ve reviste sãptãmânale de benzidesenate din lume: Tintin (1946-1993) ºi Spirou (fondatã în 1938continuã sã aparã ºi azi).

Iatã de ce nu trebuie sã ne mi-rãm cã în Belgia a fost editat vo-lumul L‘Histoire de la Belgiqueau fil de la BD, scris de PierreStephany ºi apãrut la editura Ver-sant Sud în 2005.

Regatul Belgiei are o istoriescurtã (nici 200 de ani) dar foartedensã, servind de nenumãrate orica subiect, sau ca decor, în ban-

A rezultat o carte serioasã,bine documentatã din punct devedere istoric, dar ilustratã într-un mod neconformist, cu deseneartistice, dar ºi ele de asemeneabine documentate.

Volumul L‘Historie de Belgi-que au fil de la BD a apãrut încadrul colecþiei „Au fil de la BD”,coordonattã de Jean Auquier, di-rectorul Centrului Belgian al Ben-zii desenate. La aceeaºi editurã amai apãrut L‘Histoire de l‘avia-tion au fil de la BD precum ºighidurile turistice Bruxellesdans la BD ºi Bruges et Dammedans la BD.

Nu mai încape îndoialã, Belgiaeste regatul benzilor desenate!

nnnnn Dodo Niþã

Notã. Volumul Istoria Belgieiîn benzi desenate a fost trimis peadresa redacþiei de cãtre Amba-sada Regatului Belgiei la Bucu-reºti, cãreia îi mulþumim ºi peaceastã cale.

da desenatã belgianã.Aºa cã istoricul ºi jurnalistul

Pierre Stephany atunci când adecis sã scrie o (nouã) istorie aþãrii sale, s-a gândit s-o ilustrezenu cu reproduceri de documenteistorice, pergamente, picturi saugravuri de epocã, ci cu extrasedin benzile desenate create deunii dintre cei peste 700 de autoribelgieni de benzi desenate.

unei camere, de timpul vid, sãconºtientizez, clipã de clipã, du-blul retras – nu voi fi singur.” Ab-senþa se transformã în prezenþãsau e la mijloc o exagerare a au-torului care se cufundã cu volup-tate în propriile suferinþe? În ori-ce caz, erosul – atât cât existãsau nu – îºi are ºi el contribuþia laconturarea profilului nihilist, cutrãsãturi parþial înnãscute, parþi-al dobândite precum în teoriiledeterministe.

Horia Bernea - Deal primãvara


ecturi

ªerban Andrei Mazilu, Ano-timpul pumnalelor, pref. de Oli-viu Crâznic, Crux Publishing,Bucureºti, 2015.

ªerban Andrei Mazilu (n.1983) a debutat în 2013în Statele Unite curemarcabilul roman Crux

(publicat la Wheelman Press),scris într-o englezã limpede, cur-sivã, flawless. ªi-a completat tri-logia Angellove cu nuvelele Ma-gic Madness ºi Limbo. Faptul, cãautorul stãpâneºte engleza la unnivel excepþional, i-a contrariat peunii din membrii fanzin-ului au-tohton care, probabil complexaþide claritatea ºi energia romanu-lui american, i-au prezis un des-tin minor în literatura românã.Iatã cã s-au înºelat, Mazilu do-vedind cã îºi poate exploata in-conºtientul creativ la un nivelmaxim ºi în limba sa maternã.

Prefaþatorul sãu, cunoscutulprozator Oliviu Crâznic, atrageatenþia asupra (neo)romantismu-lui lui ªerban (manifestat prinmelancolia nervalianã, prin deze-chilibrul interior al protagoniºti-lor ºi prin dinamismul sãu exacer-bat), ºi asupra tendinþei sale de aplãsmui anti-eroi. Romantismulautorului nu mai trebuie demon-strat – aici autorul poate fi com-parat cu E. A. Poe, E. T. A. Hof-fmann sau A. Chamisso. De mul-te ori, urmãrind-i scriitura, ai im-presia cã „vezi” un fragment dinFaust-ul lui Gounod, din Forþadestinului lui Verdi sau din uver-tura Romeo ºi Julieta de Ceai-kovski. Spun „vezi” (ºi nu „auzi”)pentru cã proza sa fantasy are unpatetism aparte ºi un caracterexhibiþionist (un fel de „in yourface, MF!”), ce oscileazã între ie-

nnnnn ªTEFAN BOLEA

(est)etica asasinuluiremiada wertherianã ºi cultul in-dividului al lui Carlyle. Dar maiales anti-eroismul lui Mazilu mise pare un semn de progres înliteratura fantasy autohtonã. Ur-mându-i pe unii din reprezentan-þii cei mai de seamã ai post-ro-mantismului (Maupassant, celdin Horla, Villiers de l’Isle Adam,cel din Povestiri crude ºi nu nu-mai, Arthur Machen, R. L. Ste-venson), Mazilu face conjuncþiadintre fantasy ºi postmodernism,trademark-ul sãu fiind ironia (ºianume, o ironie virulentã, cinicã,flamboaiantã ºi uneori distur-bing). Romantismul (ºi jalea luispectacularã) ºi ironia (care di-namiteazã toatã scenografia tra-diþionalã) intrã în contradicþie:din tensiunea aceasta, din aceas-tã écartèlement se naºte prozasa, totodatã rich ºi ambiguã, ex-cesivã ºi explozivã, (uneori) me-lodramaticã ºi narcisistã.

Aendo, personajul principal alromanului, adept al zeului mor-tuar Thanos, pare o personifica-re (ne amintim: simultan romanti-cã ºi postmodernã) a arhetipuluiUmbrei, o idealizare a tipului asa-sinului. „Aendo însã nu ezitaseo clipã – cumva, purtând din noucu el instrumentele letale, se ºtiafiind mai periculos decât oricemonstru, real sau închipuit, ce arfi hãlãduit prin acele dãrâmãturi.”(109) Un filosof contemporansugera cã nu puterea conteazã,ci sentimentul cã o posedãm: aºa-dar, ne putem simþi empoweredprin Aendo. O mostrã a stilului

lui Andrei o gãsim în urmãtorulpasaj, în care autorul dezvãluiesimbioza dintra Aendo ºi Tha-nos, pastiºând povestea „full ofsound and fury” intonatã deMacbeth: „Întreaga lui existenþãpãrea irealã, ca o poveste parcãintenþionat absurdã, scrisã demâna zeului nebun ºi generospresãratã cu mai multe tragediidecât putea un simplu om sã to-lereze înainte de a-ºi pierde ire-mediabil minþile; Aendo priviseMoartea în ochi ºi El îl priviseînapoi prin ochii altora atât de desîncât pãrea ceva normal. Dar ni-mic din tot ce i se întâmplasevreodatã nu era ºi nu mai putea ficonsiderat obiºnuit, creierul ce-dând finalmente insistenþei cucare distopicul acum îi cãlca înpicioare rãmãºiþa de echilibrumintal” (41). Observaþi stilul au-

Lucrarea Adelinei Dumi-tru, „Teaching Englishthrough Drama”, apãru-

tã la Editura Aius, este câºtigã-toarea concursului de proiecteeditoriale de la Administraþia Fon-dului Cultural Naþional (AFCN)din anul 2014 ºi se adreseazã înspecial profesorilor de limba en-glezã care doresc sã îºi perfecþi-oneze tehnicile de predare folo-sind metode inovatoare ºi atrac-tive pentru elevi. Pornind de laideea cã adoptarea de roluri ºiactoria fac parte din natura uma-nã ºi reprezintã fenomene socia-le pe care orice elev trebuie sã fiecapabil sã ºi le însuºeascã („Roleplaying and pretending is natu-

sã învãþãm o limbã strãinãprin tehnici dramatice

ral and essential to the all rounddevelopment of students and apowerful educational opportuni-ty is missed if children do nothave an opportunity to experien-ce it”), autoarea propune un de-mers complex de familiarizare aprofesorilor de limba englezã cutehnicile dramatice care pot fi fo-losite la clasã, amintind ºi de fap-tul cã ele sunt utilizate în cadrulunei discipline de predare distinc-te în Marea Britanie, datoritã efi-cacitãþii lor. Acestea sunt moda-litãþi prin care învãþarea unei limbistrãine devine mai accesibilã, im-plicând elevii nu individual, ci cagrup, pentru a se adapta mai uºorla situaþiile de comunicare.

Volumul este structurat în treipãrþi, fiecare dintre acestea fiindaxate pe o problematicã specifi-cã. Partea întâi conþine o struc-turã teoreticã, analizând necesi-tatea folosirii tehnicilor dramati-ce ca variantã creativã de învãþa-re la orele de limba englezã dindiferite perspective ºi parcur-gând o inventariere a acestora.Cea de a doua parte este rezerva-tã abordãrii metodologice, întru-cât orice demers de folosire aunor tehnici didactice noi trebu-ie vãzut prin prisma unei strate-gii de cercetare pentru a se ob-serva randamentul acestor teh-nici. Sunt aduse în discuþie celemai importante elemente ale ac-tului didactic, punându-se accent

toreferenþial, autoironia indusãde adjectivul „distopic”.

Aºa-numita simbiozã dintrepersonificarea umbrei ºi temeiulei (amintind de analogia Atman-Brahman în cheie nihilistã) reie-se din alt pasaj: „Dar era mai multde-atât: cu fiecare loviturã letalã,Aendo se simþea din ce în ce maiputernic, dar ºi mai flãmând, iaractul uciderii în sine îi construiacu grijã ºi atenþie o dependenþãperverse … [C]umva, fãrã sã ºtie,Aendo satisfãcuse apetitul stra-niu al Morþii, iar zeul, mulþumitde mercenarul sãu, se lãfãia înabisurile cosmosului.” (138) Poa-te suntem cu toþii avatarii unorzei (sau demoni): important estesã stabilim la momentul oportuncont(r)actul! Continuând analo-gia dintre Atman care se identifi-cã cu Brahman, a sinelui particu-larizat care prin theosis devineDumnezeu, ajungem la un extrasdecisiv, în care Aendo vede esen-þa existenþei, amintind de mo-mentul din Matrix în care Neovede codul din care este compusrealitatea. Pe marginea acestuifragment, am putea spune, odatãcu Cioran, cã lumea este compu-sã între cunoscãtori ºi ignoranþi,între treziþi ºi adormiþi: „Aendoaterizã silenþios, dar realizã cã nuse putea miºca – sufletele pe caretocmai i le oferise lui Thanosumpluserã vidul lacom din el ºi,precum un experiment geneticajuns la maturitate, un foc negruîl mistui pe dinãuntru, schimbân-du-l în altceva. Vedea clar, în lu-

mina portocalie a lãmpilor, dar nuprin ochi muritori, ci prin cei aizeului nebun. Vedea esenþa reali-tãþii, atomii de energie ai spirite-lor ºi, prin graniþa neobturatã delimita omului obiºnuit, dincolo sesuprapunea cu aici.” (139-140)

La fel ca la S. Kierkegaard saula Oscar Wilde, care lega estetis-mul de un anume demonism, asa-sinul iniþiat al lui Mazilu nu estestrãin de fiorul estetic: „ Asasi-nul nu-ºi putea stãpâni senti-mentul inexplicabil de satisfacþiepe care-l simþea atunci când po-tãile sale induceau o fricã supre-mã în victime; nu se simþea vino-vat, dar nici nu era strãbãtut de-un fior sadic, ci era acea mulþu-mire a artistului trecând o ultimãperie peste o sculpturã perfectã,retuºul final adãugat unei picturisau punctul din urmã ce încheiao povestire reuºitã.” (272) Con-tinuând paralela cu gânditoruldanez, am putea spune cã auto-rului român îi izbuteºte o stranieintersectare a stadiilor estetic ºireligios, evitând eticul sau pilulade moralinã, dispreþuitã de Nietz-sche. Totuºi aceastã transgresi-une a eticului este doar aparen-tã, pentru cã la fel ca alte perso-naje nihiliste din istoria literaturii(de pildã aidoma lui Bazarov),Aendo ascunde o anume eticã,un foc în care binele ºi rãul ardretorta sinelui, chiar dacã aceas-ta aparþine Ordinului Asasinilor:nichts ist wahr, alles erlaubt.ªerban Andrei Mazilu, mixând(dupã reþeta dezvãluitã) roman-tismul cu postmodenismul, a cre-at un personaj deopotrivã pro-fund ºi veridic, cu un suflet me-dieval ºi o privire contemporanã,un antierou luminat cu rãdãciniîntr-un Unterwelt arhetipal.

pe faptul cã orice strategie tre-buie sã porneascã în primul rândde la nevoile elevilor, iar lecþiilepresupun ieºirea din ºablonulexerciþiilor standard, astfel încâtsã motiveze cu adevãrat elevii.Punctul forte al lucrãrii se regã-seºte în cea de a treia parte-ceacare ºi ocupã de fapt aproape ju-mãtate din întregul volum – în-sumând o amplã varietate deexemple de lecþii pentru diferite

încât comunicarea mesajelor arede suferit. Însã dacã profesorulºtie sã îºi adapteze situaþiile dra-matice la grupele de elevi, folosi-rea jocului de rol este mai multdecât binevenitã. Personal, mi-aºfi dorit ca exemplele sã se adrese-ze ºi elevilor de liceu, ceea ce aroferi o ºi mai largã varietate demodele care se pot folosi, darmulte dintre subiectele propusepot fi folosite pentru anii mai mari.Recomand lucrarea Adelinei Du-mitru drept o abordare de predarea limbii engleze modernã ºi creati-vã, pe care o vor aprecia atât pro-fesorii, cât ºi elevii.

nnnnn Eleanor Mircea

niveluri de pregãtire, folosindu-se tehnici dramatice. Modelele delecþii conþin exemple de dramati-zare amuzante sau incitante, pre-cum interpretarea scenicã a uneipoezii de dragoste („Love in Bro-oklyn”), punerea în scenã a au-dierii martorilor în cazul unei cri-me sau a unui furt dintr-o camerãde hotel.

Aºa cum observã ºi autoarea,existã puncte slabe ºi în cazul lec-þiilor dramatizate, cum ar fi faptulcã subiectele pentru jocuri de rolar putea fi prea dificile pentru ni-velul de cunoºtinþe al elevilor –întrucât volumul se adreseazãprofesorilor de gimnaziu – sauproducerea de momente prea zgo-motoase în cadrul lecþiilor, astfel

Ion

Þu

cu

les

cu

- P

eis

aj l

a M

an

ga

lia


Înainte de a începe lecturaCaietului Roxanei de ªte-fan Bolea, eram convinsã

cã ceea ce urma sã citesc erauînsemnãrile documentate dinperspectiva unei femei ce poartãacelaºi prenume ca ºi mine. Pri-mul jurnal nu este însã al Roxa-nei, ci despre Roxana. Volumulde faþã cuprinde trei jurnale aleaceluiaºi tânãr, întrerupte de câteun intermezzo ºi încadrate de unepilog ºi un prolog, structura,alãturi de alte elemente de com-poziþie ale textului, ducându-mãcu gândul la o Fugã (ºi aici mãrefer la genul muzical). Ritmul alertce alterneazã cu cel molatic, epi-soadele „roxanice” rare la înce-put, a cãror pondere creºte trep-tat, intensificându-se spre fina-lul jurnalului Roxanei, îl apropiede ritmul Tangoului morþii al luiPaul Celan. Tema, contrasubiec-tul (linia pe care continuã voceanarativã dupã expunerea subiec-tului) ºi interludiul (ce derivã dintemã sau din contrasubiect, cla-rificând anumite aspecte între di-feritele pãrþi ale expunerii temei)sunt componente ale Fugii carese regãsesc în jurnalul de faþã.

ªtefan, un adolescent în vâr-stã de 16 ani, ale cãrui experienþede viaþã stau sub semnul nihilis-mului nietzschean ºi al pesimis-mului, se îndrãgosteºte aparentiremediabil de Roxana, aceastã si-renã care îi ademeneºte pe tineriidin jurul sãu pentru a-i duce lapierzanie („Roxana este nãscutãseducãtoare”, p. 41). ªtefan sufe-rã de ceea ce Émile Durkheim nu-meºte „anomie”, o deconectare aunui individ de la interacþiunea cusocietatea, dezinteresul faþã deîntreþinerea unor relaþii sociale

nihil(ism) sine Roxana

cordiale cu cei ce îl înconjoarã,toate acestea ducând la dezinte-grarea fragilei identitãþi sociale pecare individul crede cã ºi-a format-o. Izolarea adolescentului ªtefanse produce din cauza dezamãgiri-lor adolescentine pe care acestale suferã în speþã din pricina Ro-xanei. Este vorba despre ciocni-rea dintre standardele individua-le ºi standardele impuse de cãtresocietate, acel Über-Ich (Supra-Eu) sau Unterbewusste (Subcon-ºtient) despre care vorbea Freud.El ilustreazã tipul adolescentuluiîntrucâtva ratat, cu o gândire lo-gico-matematicã ancoratã în filo-sofie, ce se reflectã în rãzvrãtireasa ºi respingerea existenþei unui

Dumnezeu, pe care de multe ori îlhuleºte ori îl plaseazã alãturi dediavol. În ciuda haosului aparent,în viaþa sa existã ordine, iar acestlucru este ilustrat de cãtre înca-drarea temporalã exactã, însemnã-rile din primul jurnal începând pe22 aprilie 1996 ºi încheindu-se pe22 martie 1997 (conform Teorieihaosului, enunþatã de cãtre Ed-ward Lorenz).

Cel de-al doilea jurnal se con-centreazã tot în jurul unei femei,al cãrei nume este, de aceastãdatã, Hilda, surprinzând experi-enþele aceluiaºi ªtefan, însã lavârsta de 23 de ani. Spre deose-bire de adolescenþã, studentulªtefan îºi trãieºte pentru o scur-tã perioadã iubirea pentru Hilda,chiar dacã doar la nivel instinc-tual. Este cuprins ºi acum de dez-nãdejde, fiindcã aceasta din urmãnu îi împãrtãºeºte sentimentele,coborând iarãºi în Neantul pecare îl cunoscuse din cauza iubi-rii pentru Roxana: „se auzi dinNeant: Welcome back! We’vemissed you...” (p. 130), însã re-nunþând la a-ºi mai organiza pro-gramul în funcþie de posibileleactivitãþi cu Hilda (aºa cum pro-ceda cu Roxana) ºi la gândurilesuicidale. Siguranþa de sine pecare o afiºeazã, infatuarea, narci-sismul sunt doar o mascã a fragi-litãþii reale care îl caracterizeazã,aflându-se on the edge. Un Ras-kolnikov al lui Dostoievski, care,

glamour, crime pasionale ºi un scriitorcare manipuleazã

la fel ca ºi el, era un student foar-te inteligent, însã nu foarte po-pular în rândul celorlalþi colegi.

Pendulând între beatitudine ºideznãdejde, tânãrul ªtefan treceîngrijorãtor de repede de la stãrieuforice („I’m so happy: it’s likeher love is perfect and completesmy whole life” - p. 119 sau „mãsimt prea bine/ îmi lipseºte funda-mentul acela de shit, self-pity ºiinsatisfacþie” - p. 117) la cele desuferinþã („nu ºtiu dacã Hilda mãiubeºte, nici dacã mã va iubi - thusI despair ” - p. 126 ori „acum câte-va minute a avut loc decesul nos-tru/ ºi iatã sunt mort ºi râd ºi-mivine sã dãrâm o casã, o lume mã-car”, „dying is more terrifying thanactual death” - p. 129), trãind într-un infern aproape dantesc (Biletdin iad în Intermezzo). El refuzãapropierea, este un om al perife-riei, preferând o poziþie marginalãcare i-ar înlesni o evadare facilã;nu este sub nicio formã un om almulþimilor, al anonimitãþii, ci unulal dezintegrãrii în propriul sine, cetrãieºte pentru împlinirea incon-ºtientã a principiului psihanalitical Nirvanei, însã este propriul sãuduºman (un exemplu ar fi scena încare încearcã sã o cucereascã peRoxana, vorbind cu ea despremoarte). Lecturile sale sunt celece îl modeleazã ºi sprijinã proce-sul de individuaþie: Nietzsche,Lautreamont, Cioran, Descartes(„sufãr, deci exist; tremur, deciexist; mi-e groazã, deci ºtiu cã

exist” - p. 89), Aristotel, ªestov,Fondane, Heidegger, Deleuze etc.

Cel de-al treilea jurnal este celdespre Elie, alãturi de care se bu-curã, la fel ca ºi în cazul Hildei, deo iubire mai degrabã ce porneºtede la satisfacerea instinctelor, nua sentimentelor. Întâmplãrile încare aceasta este prezentã suntrare, ªtefan cel în vârstã de 25 deani acum, axându-se pe descrie-rea evenimentelor ce þin de viaþasa profesionalã, unde se pot iden-tifica amãnunte din viaþa lui ªte-fan Bolea autorul, ceea ce ne facesã ne întrebãm cât din aceastãcarte este, de fapt, ficþiune.

ªtefan este prins între ceea ceSigmund Freud numea Eros (in-stinctul pentru viaþã) ºi Thana-tos (înclinaþia oamenilor cãtre si-tuaþii periculoase, care le-ar pu-tea pricinui distrugerea ori adu-ce chiar moartea), vãzând moar-tea ca pe un catharsis.

Seria de trei jurnale, ce trãdea-zã faptul cã ªtefan Bolea este ºipoet, precum ºi un iubitor al mu-zicii rock ºi clasice, pe care o amin-teºte la fiecare pas, se încheie cuun Epilog redactat în stilul Celorzece porunci: „Iubeºte-te pe tineînsuþi”, „Sã nu furi. Dacã îþi tre-buie ceva, împrumutã-l” etc. Ane-xele la cele trei jurnale din volumcuprind poeme din volumele pu-blicate anterior de cãtre autor,precum ºi citate reprezentativedin diverse opere literare.

ªtefan Bolea îndrãzneºte sãfacã public ceea ce, poate, mulþidoresc sã pãstreze în intimitate,tribulaþiile adolescenþilor în faþaunei iubiri neîmplinite fiind sfâ-ºietoare ºi având caracter mode-lator pentru personalitatea viito-rului adult.

Paulo Coelho, Învingãtoruleste întotdeauna singur, Huma-nitas Fiction 2008.

P aulo Coelho, scriitorbrazilian, cunoscutpentru romanul Alchi-

mistul, alege un traseu diferit faþãde stilul operelor sale preceden-te, odatã cu publicarea cãrþii În-vingãtorul este întotdeauna sin-gur. El dã la o parte inserþiile de-spre spiritism ºi misticism, pãs-trând doar interesul pentru ana-liza sinelui ºi sensul vieþii. Carteadebuteazã cu o descriere succin-tã a autorului menitã sã aducãdramatism, însã unul artificial,ceea ce dã romanului impresia debest seller comercial: „24 de oreîn culisele celebritãþii. Un portretnecruþãtor al timpului nostru.”Aceastã introducere în acþiuneacãrþii te face sã te gândeºti, maidegrabã, dacã o temã atât de gla-mouroasã poate crea fundamen-tul unui roman reuºit. Ulterior,descoperi cã nu tema este princi-palul vinovat, ci modul cliºeic ºidramatizant al dezvoltãrii ei, pecare autorul însuºi alege sã îl pre-zinte. În contextul „strãlucitoru-lui” festival de la Cannes, pe par-cursul a 24 de ore, sunt puse înscenã vieþile a patru personajeprincipale, a cãror destin pare a fidesprins dintr-o telenovelã ceînlãnþuie o serie de evenimentecât mai dramatice, siropoase ºihiperbolizante în genul unui sub-iect de tabloid. Igor Malev ºi Ewa,fosta lui soþie, sunt protagoniºtiiunei drame romantice, iubire ne-împãrtãºitã, de unde nu pot lipsi,bineînþeles, psihoza, urmãrirea ºi,

pentru un sfârºit ”glorios”, cri-ma. Hamid, un magnat al modeiºi actualul soþ al Ewei, este iniþialcondus de intenþii bune, dar sedegradeazã ulterior, odatã cu pro-priul destin, ieºind din scena lu-xului, fiind ucis de Igor în numeleiubirii. Ultimul personaj principaleste Gabriela, o tânãrã convinsãcã faima o poate face fericitã, ce-lebritatea fiind suprema împlini-re. Ea este cruþatã de la o soartãnedreaptã, gãsindu-ºi echilibrulîn micile bucurii ale vieþii. Gabrie-la este un arhetip al protagoniº-tilor lui Coelho, care pune în lu-minã întoarcerea cãtre sine, co-muniunea cu universul, pacea in-terioarã fiind un fel de laitmotival operelor sale.

La aceastã abordare cliºeicã ºisiropoasã, se adaugã viziuneaprea moralizatoare a lui Coelho,care manipuleazã cititorii în direc-þia doritã. O dovadã cã autorulprocedeazã astfel sunt cele câte-va pagini premergãtoare primu-lui capitol. Acestea sunt alocatenotelor personale ºi textelor reli-gioase, ce dau impresia cã natu-raleþea folosirii lor este fireascã,orice roman cu un subiect atâtde casant trebuind sã debutezecu o rugãciune sau un citat dinBiblie. Începând cu ora 3:17 a.m.,fiecare capitol prezintã un anu-mit moment din ziua în care cri-ma, depresia, sentimentele exal-tante sunt prezentate secþionatîn viaþa fiecãrui personaj. Acþiu-nea se complicã în momentul încare drumurile lor ajung într-un

punct comun ºi încep sã se influ-enþete reciproc. Statutul de per-soanã publicã este pus la colþ deCoelho, cãci acesta este cel careaduce nimicnicie în vieþile oame-nilor, îi seacã de esenþa vitalã, întimp ce persoanele în cauzã vordoar sã ducã o viaþã obiºnuitã,nicidecum sã mai îndure chinulla care, aparent, nu ele s-au su-pus. Astfel, autorul creioneazãportretul celebritãþilor ca al unorpersoane constrânse de împreju-rãri, private de drepturile elemen-tare, niºte marginalizaþi ai sorþiice ajung sã fie oripilaþi de pro-pria persoanã. Modul cliºeic încare hiperbolizeazã dramele ºinedreptãþile îndurate de cerculselect venit la Cannes manipu-leazã perspectiva cititorilor, lãsân-du-i închiºi în clasicele prejude-cãþi despre monden.

Alãturi de acest aspect al cãr-þii, vine portretizarea criminaluluiîn serie, Igor Malev, care asemenilui Jack Spintecãtorul, gãseºtemodalitatea perfectã de a scãpa.Acest individ de neatins, cu vas-te cunoºtinþe în criminlogie, ajun-ge sã sãvârºeascã trei crime înaceeaºi zi, distrugând lumi în nu-mele iubirii pentru fosta soþie.Sentimentul creat de aceastãmultitudine de evenimente neo-biºnuite este unul surescitant, cete face sã îþi doreºti sã afli mairepede deznodãmântul patetis-mului luxos ambalat. Însuºi au-torul spune: „...pentru cã e sigurcã paºii pe care-i face acum, înziua asta care parcã nu mai are

sfârºit...” ºi, într-adevãr, este o zice pare sã nu se mai sfârºeascã,dându-i o notã de film în care efec-tele speciale devin deranjante ºiobositoare. Din cauza faptelorsãvârºite de Igor, soarta Cannes-ului va avea de suferit. Astfel,autorul extrapoleazã ºi mai taregrandoarea acþiunii: „Dar Cannesva continua sã moarã încet; vorsã se întoarcã la vremurile de al-tãdatã, însã e imposibil. NoulBabilon va fi distrus. Sodomavremurilor moderne va fi ºtearsãde pe hartã.” Comparând oraºulfrancez cu Babilonul ºi Sodoma,te întrebi dacã nu cumva Coelhoeste nostalgic ºi tânjeºte dupãclasica sa abordare misticã ºi spi-ritualã, uºor scoasã din contex-tul de faþã.

Pânã în finalul romanului, au-torul reuºeºte sã ne facã sã înþe-legem cã lumea celebritãþilor esteun univers obscur, un fel deTriunghiul Bermudelor, în care,odatã intrat, umanitatea ºi senti-mentele îþi sunt anulate. Repeti-vitatea acestul cliºeu te face sãsusþii, infleunþat de perspectivalui Coelho, cã nu te vei atingeniciodatã de nebuloasa gla-mour-ului: „Nu existã prieteni, cinumai interese. Nu existã umani-tate, numai maºinãrii înnebunitecare trec peste cadavre pânã cereuºesc sã ajungã acolo unde-ºidoresc sau se opresc într-unstâlp.”

Spre deosebire de alte opereale sale, aici, personajul negativtriumfã, fãrã a primi aparent nici-

un fel de mântuire spiritualã. Încomparaþie cu romanul sãu ante-rior, Zahir, personajele nu stâr-nesc fascinaþie, nu sunt puseîntr-o luminã favorabilã ºi nu suntexploatate pãrþile umane, sensi-bile ºi pline de puritate ale sine-lui. Aparent, în Învingãtorul esteîntotdeauna singur , personaje-le servesc drept model negativ,nefiind ridicate pe un piedestal,în afarã de cel al luxului.

Stilul este cel tipic pentru Co-elho, lipsit de podoabe, concis,însã pe alocuri presãrat cu unelemetafore tipice literaturii de duzi-nã. O particularitate a acestui ro-man este felul în care sunt împãr-þite capitolele, fapt ce poate fi,iniþial, dificil de urmãrit. Stilul co-locvial dã cursivitate scrierii ºi oface comprehensibilã, fiind înaceeaºi notã cu tematica ºi sub-iectul abordate.

ecturi

nnnnn ROXANA ILIE

nnnnn ELIZA VOINEA


ªtefan Bolea, Poezii alese/Iuliu Cezar Sãvescu, Ediþie îngri-jitã ºi prefaþatã de ªtefan Bolea,Craiova, Aius, 2015.

Ediþia Iuliu Cezar Sãves-cu intitulatã Poezii alese, îngrijitã ºi prefaþatã

de ªtefan Bolea, apãrutã la Edi-tura Aius, 2015, are merite deo-sebite, datoritã autorului, care aselectat foarte bine poemele, arealizat o cronologie ºi aduce ointerpretare originalã, bine gân-ditã, atent alcãtuitã, scoþând laivealã specificul poeziei lui Sã-vescu.

Studiul sãu introductiv esterealizat cu rigoare, face referire lacadrul istoric ºi cultural al vremiiºi la figurile importante pe planeuropean din punct de vederecultural. Se observã aceeaºi pre-cizie, acelaºi spirit atent ºi rafinatal prefaþatorului, pe care l-amobservat ºi în studiul sãu dedi-cat existenþialismului, Existenþi-alismul astãzi. Astfel, gustul ºipreocuparea pentru mai multe ariide interes (studii critice, filoso-fie, poezie, literaturã) este perma-nent vizibilã.Mai aproape de pre-zent, de înþelegrea ºi gustul citi-torului contemporan, prefaþato-rul reuºeºte o revitalizare a ope-rei bazatã pe un fundament real,specificul nihilist al poemelor luiSãvescu.

În acelaºi timp, este ºi o rein-terpretare pentru cã existã ºi câþi-va autori care s-au aplecat maiserios asupra operei lui Sãves-cu: „O necesarã restitutio auefectuat Ion Popescu-Sireteanuºi Lucian Chiºu în reuºita lor edi-þie de Scrieri din 1984, dar de laeditarea ei (ºi de la ultimele ecouridespre poetul brãilean) a trecutmai mult de o generaþie, iar res-pectivul opus nu mai este niciaccesibil, nici cunoscut.”

Dintre criticii ºi istoricii literaricare s-au exprimat în pagini maiample sau mai restrânse asupraoperei ºi vieþii lui Sãvescu, ex-ceptându-i pe cei doi autori de-spre care am vorbit, îi putemaminti în ordinea selectivã a Re-ferinþelor critice ale volumuluidespre care vorbim pe: N. Davi-descu, Perpessicius, Nicolae Ior-ga, G. Cãlinescu, D. Karnabatt,Mircea Anghelescu, ConstantinCiopraga, Margareta Dolinescu,Zina Molcuþ, Mircea Scarlat, Vla-dimir Streinu, Florin Faifer, NicolaeManolescu. Un rol important îl areD. Karnabatt, acesta în studiul,Boema de altãdatã, dã informaþiipreþioase despre viaþa, opera ºiepoca lui Iuliu Cezar Sãvescu.

Acestã selecþie de poeme a„pelerinului fãrã credinþã”, sin-tagmã ilustrativã pentru Sãves-cu, care dã ºi titlul prefeþei, facecunoscut un poet inedit „aflat laconfluenþa dintre romantism, par-nasianism ºi simbolism”. Se puneaccent pe valorificarea „existen-þei tragice”, care dã naºtere ºi sin-tegmei de „poet damnat”, iar înrelaþie cu poezia este sintetizatã„conjuncþia dintre nihilism ºi de-monism”, cu puternice accentepe latura obscurã, sumbrã a exis-tenþei.

editarea poeziiloralese ale lui IuliuCezar Sãvescu

Fãcând o scurtã trecere în re-vistã a ideilor anterioare exprima-te despre Sãvescu, se pot reþineimpresia de reconstituire a coti-dianului cu puternice degajãri ceþin de inconºtient, sensibilitateaexacerbatã ºi „dezorientarea es-teticã” (N. Davidescu), impresiageneralã de haos ce poate fi va-lorificatã creator. De aici ºi repro-ºul lipsei unei direcþii clare ºi gus-tul pentru banalitate ºi platitudini.

Cu toate acestea, ceea ce esteremarcabil este noua luminã încare ªtefan Bolea îl pune pe acestpoet, capacitatea sa de a-l redes-coperi conform unor ingenioaseteme. Prima este cea a complexu-lui Satan, iar cea de-a doua sereferã la instinctul morþii. Temeatent si subtil analizate în prefaþavolumului (prima temã se divideîn trei forme, iar cea de-a douaare în vedere: destrudo-ul freu-dian).

Cu alte cuvinte, prin acesteetape observãm meritul lui ªte-fan Bolea, capacitatea sa de aordona, de a da o coerenþã aces-tui univers aparent haotic, de a-lpune într-o matcã a discursuluiclar ºi coerent ºi al ideilor binealese ºi care se susþin. Deºi aco-perã ºi bibliografia anterioarã,maniera de expunere este criticãºi selectivã, prefaþatorul nu selasã sedus de un verdict sau dealtul, ci gãseste o soluþionareproprie, în acord cu o nouã grilãde lecturã.

nnnnn Cristina Gelep

nnnnn HORIA DULVAC

George Popescu „CaligrafiaSilenciosa”- trad. Marco Luc-chesi, editura Rocco, Rio deJaneiro, Brazilia, editie bilingvã(româno- portughezã), 2015

Dacã poeþii acuzã rezis-tenþa criticilor ºi o pre-dilecþie specialã a

acestora de a îi plasa în (de alt-minteri foarte onorabilul) salonulrefuzaþilor, nu e mai puþin adevã-rat cã nici pentru criticii care în-drãznesc sã aspire la identitateade poet lucrurile nu stau pe roze.Poeþii (ba chiar ºi confraþii critici-lor, criticii înºiºi, ca într-un sine-driu cârtitor al negãrii) vor (re)cla-ma cã a scrie e altã treabã decât azdrãngãni harnaºamentul critic,cã trebuie antrenat în efortul aces-ta biografii sordide, vor aduce însprijinul scepticismului lor argu-mentul contingenþei poetice (decare criticul contaminat fatal deraþionalitate nu ar mai fi capabil,fiind impotent pentru o trãire di-rectã, dincolo de manierele cul-turale pe care de altfel el ar trebuisã le depisteze – capcane morta-le - mai profesionist ca nimeni al-tul) ºi aºa mai departe. Cam aºastau lucrurile cu cei mai mulþi din-tre scriitorii care lucreazã pe maimulte registre stilistice – instru-mentul critic le rãmâne lipit dedestin ca marca de scrisoare ºi leva fiind fatal.

Într-o situaþie asemãnãtoarese aflã ºi George Popescu, uni-versitar modern, distins italienist,critic, traducãtor, editor: a trebuitca un personaj cultural de talialui Marco Lucchesi (un prietenal sãu ºi al limbii române) sã îiediteze un excelent volum de po-ezie pentru ca atenþia asupraacestui nou chip poetic sã fie cutotul autenticã ºi tulburãtoare.George Popescu a debutat încãdin tinereþe cu poezie, a fost re-dactor în echipa Sorescu al re-vistei Ramuri; din confidenþelesale literare, din atitudinea faþãde Limbã (vorba lui Lucian Bla-ga, care avea o atenþie lucidã înmaterie: „Ce are sã zicã Limba?Cum am sã mã uit în ochii ei?”)

arta de a muriºi scriereasilenþioasã

este limpede cã nu a încetat sãfie niciodatã poet, cã vocaþia sacontingentã ºi creatoare se rapor-teazã în continuare la aceastã te-ribilã necesitate a trãirilor ºi ex-presiei poetice, pe care roba cri-ticã pare a o fi acoperit.

Cã avem de-a face cu un poetaflat la maturitate – ºtiam, ba chiareºti înclinat sã suspectezi extrac-þia din ºcoala asta profesionistãa unor manierisme de care poeziamomentului nostru istorico-lite-rar nu duce lipsã nicidecum.Nu este aºa: sub bagheta luiMarco Lucchesi, poemele luiGeorge Popescu sunã clar ºi lim-pede, de o puritate pe care erudi-þia ºi pozitivitatea criticului nu leva fi acoperit de opacitate. Sem-nificaþiile secunde, bagajul sim-bolic, încãrcãtura metafizicã suntfireºti ºi necãutate ºi reprezintãmai degrabã un prea-plin plastical trãirilor poetice contingente, iarnotaþiile erudite sunt neinhibateºi se simt la locul lor – aceastãfamiliaritate, deopotrivã confesi-vã, uneori inocentã ca o luminãde cleºtar, reprezintã poate unuldintre cele mai puternice atu-uriale lui George Popescu ca poet.

Iatã de pildã în „Cuþitul nemi-los ºi grijile mecanice”, expresiaexemplificã solemnitate ºi semni-ficaþie macedonskianã: „cuþitulnemilos a tãiat zile ºi nopþi”„adânc, pânã la os”, ” pânã în prun-dul fiinþei uitate” , în timp ce pe o„colinã gravidã de roze” , „Dom-nul zace ºi el strivit de grijile me-canice”. Temele grele sunt soluþi-onate plastic cu uimitoare simpli-tate: deºi solemnã, moartea nu estedespuiatã deconstructivist degravitate, dar e pusã sã semnificela trãsãturile cotidianului: ea seîntreþese cu acesta, „vine ºi plea-cã/însã sub mâna care întinde chi-puri grele/pe pânza ca o mare fãrãmargini/ nu va gãsi nici un nume”.„vine ºi pleacã însã uneori/pleacãuneori rãmâne aici la noi/sã ne is-codeascã despre una alta/cine semai plânge prin vecini/cine nu ºi-a plãtit impozitul pe profitul/vietiiasteia de tot rahatul” (Moarteavine ºi pleacã).

Din punct de vedere structu-ral, volumul e împãrþit în douãsecþiuni: Caligrafia Silenciosa siArs Moriendi, ca douã emisfereale aceluiaºi cap. Ars moriendi(Arta de a muri) este la fel dedensã din punct de vedere sim-bolic ca prima parte, Caligrafiasilenþioasã, ambele fiind purtã-toarele unei încãrcãturi metafizi-ce grele, puse în valoare cu ºtiin-þã ºi profesionalism de editor.Chiar dacã dimensiunile fausticese acutizeazã (ca de pildã în„Marginea se revoltã”, unde încircum-ul în care „îngerii fragezi”„cu aripi de maci” sunt actanþiiluptei de gladiator care constru-ieºte cotidianul ºi identitatea zile- un simplu „relief accidental”),poemele din partea a doua semenþin în câmpul aceleiaºi liniºtioarecum paradoxale a împãcãriiºi a echilibrelor principiilor (în„Adormirea semnului” iarba strã-bate un teritoriu al „inocenþei fãrãhotar”; distanþarea ºi controlulaproape pozitiv al suflului liric din„Arderea de unghi” sunt com-pensate de entuziasmul „calen-darelor însângerate” ºi „sãrbãta-orea dezastrului” – care e una aprolificitãþii ºi libertãþii – din po-emul „Sãrbãtoarea dezastrului”,º.a.m.d.)

Aceastã bicefalitate a volumu-lui, respectiv împãrþirea sa puter-nic semnificativã în cele douãemisfere, Caligrafia silenþioasãºi Arta de a muri, dimpreunã cuaºezarea în paginã a poemelor tipoglindã, faþã în faþã, jumãtate dinpaginã în portughezã ºi jumãtateîn limba românã, dar ºi echilibrulde care vorbeam din substanþapoemelor însele, la care se adau-gã acurateþea stilisticã a versuri-lor, claritatea ºi limpezimea lor,uºurinþa de invidiat cu care dis-cursul poetic se plimbã în univer-sul marilor teme poetice, firesc ºifãrã complexe, fac din cartea depoeme „Caligrafia Silenciosa”o ediþie de mare rafinament, iardin George Popescu un scriitorcare se cere acut reevaluat în ceeace nu a încetat sã fie niciodatã -identitatea sa de poet.

ecturi

Ion

Þu

cu

les

cu

- N

ua

nþe

de

ara

mã

la B

alc

ic


nnnnn MIHAELA VELEA

Erwin Kessler/ Dealuri ºi cîm-pii. Ion Þuculescu ºi Horia Ber-nea - antropogeografii atavice,Muzeul de Artã Craiova (3 no-iembrie 2015- 6 martie 2016)1

Odatã cu realizarea pro-iectului de la Craiova,criticii criticului Erwin

Kessler au avut ocazia sã se re-lanseze în dezbaterea unui cazce pãrea demult clasat: Kesslervs. Bernea ºi, fãrã îndoialã, arti-colul cu pricina: Casa plinã (III),stocat în arhiva Revistei 22, aadunat din nou destule vizuali-zãri online. Expoziþia anunþatãdrept cel mai important eveni-ment al anului la Muzeul de ArtãCraiova, ºi catalogul2 ce a înso-þit-o, sunt rezultatele unui pro-iect laborios care aratã, o datã înplus, cã Erwin Kessler ºtie sãscoatã din zona de confort oaudienþã ce se simte perfect înlargul ei în faþa unei abordãri detip monografic.

Titlul, în sine: Dealuri ºi cîm-pii. Ion Þuculescu ºi Horia Ber-nea - antropogeografii atavice- venind firesc în succesiuneatitlurilor sonore cu care ne-a obiº-

dealuri ºicâmpii…

nuit autorul – cu o construcþievoit oximoronicã, conþine doza-jul potrivit de umor ºi acade-mism, menit sã zgândãre curiozi-tatea. Exact atâta sare ºi piper câtsã nu-þi ardã limba, dar sã te facãsã simþi mai bine gustul festinu-lui. Încã din primele pagini, Er-win Kessler explicã: Dealuri ºicîmpii... „trateazã un motiv, operioadã, ºi doi artiºti - reþetaidealã pentru o cercetare neutrã,seacã, pentru încã o contribuþiebibliograficã de impact ºcolar,care sã punã în evidenþã tablourifrumoase ºi artiºti geniali spresatisfacþia reciprocã a creatori-lor ºi exegeþilor”. Un scurt citat,din care reiese clar provocarea:caracterul contondent al stiluluikessler, ce nu se dezminte nicide astã datã, semn cã autoruluitot nu-i dau târcoale interpretã-rile domoale ºi comode.

Miza acestui demers teoreticºi a expoziþiei deopotrivã, esteaceea de a-i observa pe cei doiartiºti, luând ca reper contextulcultural, istoric, dar mai ales poli-tic, al perioadei în care au creat,ºi mai precis, anul 1965. Atuncise deschisese „Expoziþia retro-spectivã Ion Þuculescu”, la 2 anidupã moartea artistului, eveni-ment cu impact major, luând în

considerare atât momentul isto-ric în care a fost realizatã, cât ºi aconþinutului pe care îl propunea.În acelaºi an a avut loc ºi primaexpoziþie personalã Horia Bernea,care prezenta publicului peisaje-le de la Poiana Mãrului, ce aveausã rãmânã un punct de referinþãîn creaþia artistului. Pornind de laanul 1965, Erwin Kessler anali-zezã felul în care ideea de artãnaþionalã, deplin încurajatã deputerea comunistã ºi îmbrãþiºatãdeopotrivã de cãtre artiºti ºi pu-blic, s-a transformat într-o formu-lã de succes, care a cãpãtat func-þii nebãnuite, devenind din ma-nipulatã, manipulatoare. Reacþiaveritabil artisticã la acest tip deideologie nivelatoare ºi aflatãîntr-un nesesizat rãspãr cu ea, oreprezintã peisajele „neconfor-me” ale celor doi artiºti; astfel pei-sajul, gen cuminte ºi bine tolerat,a putut sã „fenteze” vigilenþa re-gimului, devenind progresist ºichiar combativ.

Dacã Þuculescu a fost mereuapreciat pentru viziunea folclo-ricã, care pãrea sã se încadrezeperfect în mainstream-ul momen-tului, Kessler delimiteazã claropera lui, de ºabloanele rigide alespecificului naþional. Mai mult,el avanseazã ideea cã asocierea

operei sale cu directivele de par-tid în domeniul artei, chiar dacãi-a adus o intensã mediatizare ºichiar participarea la „Bienala dela Veneþia”, a provocat dauneireparabile în ceea ce priveºtereceptarea lui Þuculescu pe pia-þa de artã internaþionalã.

Revenind la importanþa anu-lui 1965, Horia Bernea este si-tuat, dacã nu în descendenþa luiÞuculescu, cel puþin într-o zonãde influenþã care, chiar dacã nueste asumatã de cãtre artist, esteobservabilã în perioada imediaturmãtoare debutului. Bernea nuîºi exerseazã lecþiile însuºite ºinici nu îºi speculeazã talentulînãscut. La el, peisajul depãºeº-te simpla idee de reprezentaremeºteºugãrescã, „dealul nu epãºunism sau motiv peisagis-

nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS BeDemania

tic”, dealul ºi peisajul devin ex-perienþã ºi trãire superioarã, omodalitate de depãºire a cano-nului prin chiar exercitarea ºiexorcizarea acestuia. Sunt evi-denþiate preocupãrile progresis-te ale artistului, precum ºi ecoulpe care opera lui l-a lãsat în isto-ria artei româneºti, prin încãrcã-tura sprititualã pe care aceasta atransmis-o, atât înainte cât ºidupã 1990. Este observabil fap-tul cã, odatã cu aceastã nouãabordare a lui Bernea, Erwin Kes-sler nu cautã o posturã reconci-liantã vis-à-vis de articolulul de-dicat expoziþiei Horia Bernea„Real time” de la MNAC, ci ar-gumenteazã cu probe solide ide-ea cã Bernea nu poate fi asimilatîn nici un fel conceptualismului.

autori români de benzi desena-te. Judecând dupã producþia au-tohtonã, destul de limitatã, aacestui gen, faptul devine ºi mailãudabil. Iar sprijinul financiarvenit din partea unui importantorganism economic de pe piaþanoastrã – CEZ România – esteun exemplu de interacþiune cul-turalã normalã, care ar trebui imi-tat de toate firmele active.

Începând cu acest articol, nevom ocupa pe larg de toate titlu-rile apãrute.

„Mickey pe Dunãre”

Din punctul meu de ve-dere, cel mai reuºitvolum de pânã acum.

Povestea, momentul istoric,umorul, informaþia, grafismul îºidau întâlnire cu emoþia degajatãîn cele 68 de pagini, o performan-þã rar întâlnitã în istoria benziidesenate româneºti.

Secenariul este semnat deAlexandru Berceanu, aflat la pri-ma sa experienþã BD, deºi, ca re-gizor, are deja în spate 20 de pie-se montate pe diversele sceneale teatrelor din þarã, iar cititoriiMozaicului în cunosc dupã suc-cesul sãu cu caragieleanul „D’a-le carnavalului”, pus pe scenanaþionalului craiovean în 2012.Experienþa sa teatralã se resimteºi conceperea scenariului. Po-vestea celor douã familii cehecare trãiesc Primãvara de la Pra-

eroi de hârtie,pretexte istorice

Fãrã îndoialã, cel mai re-marcabil eveniment dinviaþa benzii desenate

româneºti din ultimii doi ani rã-mâne colecþia „Relaþii ceho-ro-mâne în banda desenatã”. Ini-þiatã de Ambasada RepubliciiCehe la Bucureºti ºi editatã deJumãtatea Plinã, cuprinde un setde opt volume, din care, dupãºtiinþa mea, au apãrut doar ºasepânã în prezent. Ele oglindesccâteva momente din istoria co-munã a celor douã þãri ºi, pe lân-gã importanþa educaþionalã, aumeritul de a evidenþia capacita-tea creativ-artisticã a unor tineri

ga ºi vin sã-ºi petreacã conce-diul de varã în România anului1968, fiind surprinse departe decasã de invadarea Cehoslova-ciei de cãtre trupele sovietice, nucade nici în capcana didacticã arelatãrii unui episod istoric as-tãzi mai puþin cunoscut (dar câtãistorie mai este cunoscutã as-tãzi?!), nici în nota dramaticã aacelor zile. „Mickey pe Dunãre”

urmãreºte evoluþia unui copil –Pavel –, un fan al popularuluipersonaj al lui Walt Disney, iarfigurina pe care tatãl sãu i-o cum-pãrã de la un Comturist din Ro-mânia, cu un preþ pipãrat, devi-ne punctul central al volumului,„personajul” suferind peripeþiimultiple, fiind salvat aproape cupreþul vieþii ºi devenind, pesteani, ºtafeta încredinþatã unei noigeneraþii de copii. Mickey estemai mult decât simbolul libertã-þii, este aspiraþia spre o lume eli-beratã de teroarea sovieticã –vezi visul lui Pavel cu Mickeycare, folosind flautul fermecat,scoate ºobolanii din Praga. In-

teresantã este prezentarea refor-melor lui Alexandre Dubcek ºicum se insinueazã ele în menta-lul omului de rând, dar ºi imagi-nea României, în contextul isto-ric al acelor ani, o þarã care parea fi un mic Occident pentru restullagãrului de Est – în Bucureºtise gãseºte Coca Cola, litoraluleste un adevãrat Miami Beachautohton, cu hoteluri de lux, lo-caluri cu animatoare sumar îm-brãcate ºi petreceri nocturne.Românii sunt prezentaþi a fi os-pitalieri ºi omenoºi, punând ladispoziþia refugiaþilor tabere decazare sau gospodãriile perso-nale. Umorul este prezent în sec-

Ion Þuculescu - Frunze de zãpadã

rte


Ziua Culturii Naþionale(15 ianuarie) a fost dedicatã, cum era de aº-

teptat, României; concertul or-chestrei Filarmonicii „Oltenia”fiind dirijat de Mihnea Ignat, unadintre cele mai înzestrate baghe-te ale þãrii, aflat în plin proces deacumulare a unui repertoriu totmai divers.

cronica stagiunii Europa (III)– concertele 10,11,12,13 –

concertul pentru trompetã, din-colo de „stridenþa” unor sonori-tãþi moderne, poate fi socotit opartiturã „digerabilã”, în sensulîn care instrumentul solist per-formeazã, iar discursul oscileazãîntre frenezia „nevroticã” ºi me-lancolia tempo-urilor lente. So-listul, Per Ivarsson, este un ma-gician al trompetei: „zburdã” cu

„adãugiri” de naturã dinamicã, vi-zând o anumitã subliniere a con-sistenþei sonore, în special înmomentele de tutti concluzive.

Din Portugalia au ono-rat Stagiunea Europadoi artiºti de frunte:

dirijorul Rui Pinheiro ºi clarine-tistul Carlos Alves, ambii repre-

gonistului – un maestru desãvâr-ºit al clarinetului – în Simfonialui ªostakovici, dirijorul a fost „lael acasã”, a subliniat liniile deforþã, de amplitudine sonorã, or-chestra alãturându-i-se în edifi-carea unor piscuri expresive „tã-ioase”, bine articulate, de o voi-ciune „ameþitoare” (ritmuri sin-copate).

O searã mai puþin reali-zatã din punct de ve-dere interpretativ a

fost cea dedicatã Danemarcei,acest fapt datorându-se exclusivdirijoarei Maria Badstue, aflatãîntr-o dispoziþie uºor „obositã”.Propunându-ºi un program multprea consistent pentru disponi-bilitatea sa la efort, dirijoarea aparcurs un traseu repertorial„zig-zagat”: „Noapte ºi trompe-te” de Hans Abrahamsen, par-tea a II-a din Simfonia nr. 1 deCarl Nielsen, „Cântecele copiilormorþi de Gustav Mahler ºi Sim-fonia fantasticã de Berlioz, caurmare, dificil de pus „în pagi-

Volumul Dealuri ºi cîmpii...este completat de o ineditã post-faþã semnatã de Cãtãlin Davides-cu, care reconfigureazã un veri-dic tablou al perioadei, urmãrindecourile creaþiei lui Þuculescu înconºtiinþa generaþiei sale. Aceas-tã documentare asupra caietuluide impresii al Retrospectivei din1965, de la Sala Dalles, constitu-ie un memento necesar, scoþândîn evidenþã simulacrul de recep-tare esteticã, caracteristic uneiperioade în care publicului i serefuzase timp de decenii accesulla arta veritabilã.

Dealuri ºi câmpii... are multeingrediente pentru a rãmâne unreper. Dupã închiderea expoziþieirãmâne un catalog consistent,bine documentat ºi calibrat, carenu ºi-a propus sã omagieze, cisã se concentreze asupra unoraspecte cel mai adesea omise dinanalize, situând creaþia acestoraîn raport cu comandamentelepolitice ale epocii. Dealuri ºicîmpii pune alãturi doi artiºti acãror apropiere pãrea imposibi-lã, creeazã un spaþiu deschisdezbaterilor ºi reconsiderãrilor,anunþând o micã operaþie de co-recþie: istoria artei româneºti nuse mai poate prezenta ca un me-diu aseptic, necontaminat de is-toria trãitã.

1 Expoziþia a prezentat o selec-þie de lucrãri I. Þuculescu ºi covoareolteneºti – donaþia Maria Þucules-cu, din patrimoniul Muzeului deArtã Craiova, alãturi de lucrãriH.Bernea ºi I.Þuculescu din Colec-þia Fundaþiei MARe

2 Erwin Kessler/ Dealuri ºi cîm-pii. Ion Þuculescu ºi Horia Bernea-antropogeografii atavice, EdituraVellant, Bucureºti, 2015

venþe antologice, precum vioa-ra uitatã în echiparea maºinii,ghidul român ºi suedezele, reac-þia taximetristului faþã de ruºi sautanchiºtii invadatori veniþi sãcearã apã la o casã din provincieîn care toþi refugiaþii se ascundsub un pat.

Cristian Dârstar este autoruldesenelor ºi, aflat la primul pro-iect de o asemenea complexita-te, se descurcã excelent, reuºindsã redea atmosfera acelor ani,fãrã a-i fi trãit cu adevãrat, în acestsens remarcabile fiind scenele cuCeauºescu, vizita la fabrica dePepsi sau seara de la MelodyBar, cu Margareta Pâslaru, defi-larea tancurilor pe sub Arcul deTriumf la 23 August, dar ºi sce-nele de mulþime din Praga ocu-patã. Micile scãpãri, precumpanoul de afiºaj cu MunicipiulBucureºti aºezat nu transversal,ci paralel cu drumul sau taxiurilecu barã deasupra, pe model ame-rican, sunt doar de naturã con-ceptualã.

O notã specialã pentru edita-rea volumului în cernealã albas-tru-închis, sugerând o atmosfe-rã de vechime. Volumul are co-pertã caºeratã pe carton, fapt ceîi dã alura unui adevãrat album,dar formatul mic, A5, nu este celtradiþional benzilor desenatepentru a pune în valoare grafis-mul. ªi conceptul copertei esteunul neobiºnuit lumii BD, abs-tractizarea mascând mai de-grabã decât evidenþiind un ro-man grafic. Observaþiile din urmãsunt valabile ºi pentru celelaltevolume ale seriei, dar calitateapoveºtilor primeazã, aºa cã nu ede mirare cã mai mulþi cititori auclasat colecþia în topul lecturilorpe anul tecut.

Programul propus a cuprinsdouã lucrãri din creaþia româ-neascã – Preludiu la unison dinSuita nr.1 de George Enescu ºiCeasuri III pentru orchestrã deDoina Rotaru - ºi alte douã dinrepertoriul universal consacrat:Simfonia nr. 36 „Linz” de Mozartºi Concertul pentru vioarã deBeethoven, acest din urmã opus,prezentat cu concursul violonis-tului Liviu Prunaru, un veritabilmaestru al arcuºului; apreciemcalitatea tonului viorii sale (Stra-divarius) ºi dezinvoltura, uºurin-þa fireascã cu care ºtie sã clã-deascã discursuri sonore de fas-cinantã „dulceaþã” a expresiei ºicomunicãrii, de o naturaleþe ºisimplitate dezarmante. MihneaIgnat a ºtiut sã imprime rigoareºi implicare afectivã membriloransamblului simfonic craiovean,conferind „bãtrânelor” pagini departiturã (Mozart – Beethoven)autenticitatea, originalitatea ºigraþia „traseelor” clasicizante.

Concertul dedicat Sue-diei a cupris douã lu-crãri semnate de com-

pozitori din aceastã þarã: Rapso-dia suedezã nr. 1 de Hugo Alfvénºi „Podul”, concertul nr. 1 pen-tru trompetã ºi orchestrã de RolfMartinsson, partituri inspiratedin folclor; Rapsodia a sunat încel mai pur stil „straussian”, bu-curându-se de succes, pe când

nonºalanþã printre „pericolele”,la tot pasul, ale concertului, iz-butind „suiºuri” ºi „salturi” spec-taculoase pe linia unui desenmelodic „insuportabil” de greu,de o covârºitoare problematicãtehnicã. Dirijorul Thord Sve-dlund a condus Simfonicul cra-iovean de o manierã ce a impre-sionat: este clar ºi expresiv, cagesticã, comunicã eficient cuorchestra. Simfonia destinului deBeethoven, poate cea mai cunos-cutã din întreaga literaturã a ge-nului, a cãpãtat, în accepþiuneadirijorului, un conþinut expresivgândit prin prisma tradiþiei ºi prin

zentând generaþia de vârf; într-un program ce a cuprins douãopusuri semnate de compozito-rii portughezi – Francisco deLacerda (Almourol) ºi Mário La-ginha (Concertul pentru clari-net) - ºi o lucrare amplã din crea-þia lui Dmitri ªostakovici (Simfo-nia nr. 10), dirijorul oaspete a iz-butit sã „dinamizeze” ansamblulcraiovean, conferindu-i o „sta-re” de conlucrare beneficã înceea ce priveºte discursul deconsistenþã ºi expresie rar întâl-nite. Dacã în lucrarea concertan-tã portughezã am admirat, înde-osebi, evoluþia solisticã a prota-

nã”. Dacã în primele trei lucrãriam putut sã „desluºim” buneleintenþii ale dirijoarei, în schimbîn monumentala Simfonie fantas-ticã, la rândul ei, frecvent cânta-tã pe scenele de concert, demer-sul dirijoral a fost „umbrit” de omai puþin clarã concepþie inter-pretativã, aproximaþia predomi-nând în gestica sa. În schimb,prestaþia mezzosopranei AndreaPellegrini a fost de înaltã facturãartisticã, melodica mahlerianãgãsind în ea o interpretã de ceamai autenticã expresie, cu oazede nostalgie ºi mister.

nnnnn Geo Fabian

Dirijorul Mihnea Ignat ºi violonistul Liviu Prunaru

Solistul Per Ivarsson ºi dirijorul Thord Svedlund

Dirijorul Rui Pinheiro ºi clarinetistul Carlos Alves

Mezzosoprana Andrea Pellegrini ºi dirijoara Maria Badstue(foto: Daniel Guþã)

rte


Ioana Repciuc, Poetica des-cântecului românesc, ColecþiaClio. Seria Anthropos, EdituraAius, Craiova, 2014.

Lucrarea cercetãtoareiIoana Repciuc se indi-vidualizeazã în spaþiul

academic românesc printr-o abor-dare profundã, comparativã, adescântecului românesc cu spa-þiul mult mai amplu al culturii oc-cidentale, dar þinând cont ºi deinfluenþele orientale, propunân-du-ne o viziune post-structuralis-tã asupra acestuia. În Prefaþarealizatã de Sanda Golopenþia sesubliniazã importanþa perspectiveialease de Ioana Repciuc, asuprapoeticii descântecului românesc.

Structura lucrãrii rãspundeprintr-o organizare formalizatã,problematicii poeticii descânte-cului românesc. Deschizându-seprintr-o introducere în care sesubliniazã „inseparabilitatea” din-tre „limbaj” ºi „realitatea extraver-balã cãreia textul magic i se adre-seazã” (p. 9), lucrarea impresio-neazã printr-o argumentaþie încascadã ce porneºte de la O poe-ticã a textului magic, Act verbalºi semn cultural ºi ajunge laStructuri lirice, narative ºi dra-matice în descântecele româ-neºti, Poetica spaþiului, Poeti-ca Timpului în descântecele ro-mâneºti, Funcþia textualã aacestora, Poetica hierofaniei,concluzionând spre final despreideile forþã ale demersului sãuºtiinþific.

O Bibliografie detaliatã înso-þeºte volumul, bibliografie pe careIoana Repciuc ºtie sã o utilizezeeficient în argumentaþiile sale. Odatã cu fixarea unor repere alecercetãrii contemporane a feno-menului magic, autoarea subli-niazã în Introducere faptul cã„Textul folcloric trebuie sã bene-ficieze de atenþia acordatã simul-tan structurii sale interne ºi cir-cumstanþelor extraverbale care-lînconjoarã, adicã a textului ºi con-textului sãu” (p.16).

În secþiunea Pentru o poeti-cã a textului magic, autoarea

aduce în discuþie problematicatipologizãrii descântecelor, a unorposibile poetici folclorice româ-neºti (a basmului, proverbului,colindelor, descântecului). Pro-pune, totodatã, perspective mo-derne (perspectiva bidimensio-nalã deductiv-inductivã) de in-vestigare a poeticii unor catego-rii folclorice, în special cea a des-cântecelor româneºti. Depãºin-du-se simpla perspectivã esteti-cã de cercetare a folclorului, seajunge la o investigare aprofun-datã a „funcþiei magice ºi funcþii-lor magicului”.

Capitolul trei propune o am-plã discuþie despre Actul verbalºi semnele culturale ºi cuprindeo dezbatere despre terminologiareferitoare la magia verbalã încontext european. Pornind de la„cuplul de antonime cantare/ di(-s)cantare” specific limbii româ-ne ºi limbii albaneze – „singureleîn care se poate atesta un sensmagic arhaic, de provenienþã eti-mologicã (din lat. canticum)” (p.78), dupã cum sublinia CãtãlinaVãtãºescu – se ajunge la afirma-þia cã „înrudirea lexical a cânte-cului în sensul sãu principal ac-tual, profan, cu cântecul avândsensul pierdut de incantaþie tri-mite la semantica profundã a ri-tului, efectul magic al eufonieiverbale ºi al muzicalitãþii, aceafuncþie melodicã a descântecu-lui românesc pe care am stabilit-o ca o particularitate a poeticiiacestui tip de text” (p.78). Acteleverbale ºi rolurile magice rele-vã importanþa descântecului caºi comunicare verbalã între dife-riþi actanþi – descântãtoare, be-neficiarul, agentul malefic, agen-tul supranatural, la intersecþiaunor simboluri creºtine ºi pre-creºtine din imaginarul arhaic ro-mânesc. Prezenþa diferitelor anti-nomii magice – stânga vs dreap-ta, apã vs foc – au implicaþii sim-bolice asupra actului descântã-rii.

Capitolul patru, Structuri li-rice, narative ºi dramatice îndescântecele româneºti, deschi-de discuþia despre genurile ºi

speciile, despre categoriile folc-lorice româneºti ºi nu numai, au-toarea considerând cã „structu-rile lirice, epice ºi dramatice exis-tente în descântecele româneºtisunt structuri funcþionale prinexcelenþã, ºi mai puþin rezultateale unor principii ordonatoare”(p. 121), concluzionând cã sepoate vorbi despre „factura hi-bridã a compoziþiei textului incan-tatoriu” (p. 129).

Prezenþa historiolei în struc-tura unor descântece aminteºtede structura epicã a unor basme,de exemplu de cãlãtoria iniþiaticãa eroului. Se constatã, aºadar, oputernicã legãturã între „realita-tea ritului ºi ficþiunea historiolei,dintre structura textului ºi con-textul performativ al ritului, ºi aunei ambiguitãþi a acesteia” (p.129-130), dupã cum sublinia ºiHaralampos Passalis în lucrareasa Myth and Greek NarrativeCharms: Analogy and Compa-rative Light (Russian Academyof Science, Russian State Univer-sity for the Humanities, Mosco-va, p. 43-49).

Poetica spaþiului ºi Poeticatimpului în descântecele româ-neºti, capitolul V, respectiv capi-tolul VI, aduc în prim plan o seriede elemente ale imaginarului ar-haic românesc în legãturã cu des-cântecele româneºti: „dincolo deplanul real, la nivelul ideal al tex-tului magic, protagonistul des-cântecului sau performerul intra-textual tinde sã ajungã într-unspaþiu sacru, reliefat de câtevarepere, cum sunt: orientarea sprerãsãrit, înãlþimea, în raport cu te-ritoriul pãrãsit, prezenþa apei sau/ºi a vegetaþiei bogate, trãsãturiliminale sau de trecere (graniþã,drum, cale)” (144). Totodatã, sesubliniazã cã „toate aceste carac-teristici, prezente în refracþia ima-ginarã a unor toponime biblice ºi,deopotrivã originare în calitateaspaþiilor ritual din creaþiile folc-lorice româneºti, au condus laapariþia fenomenului de acultu-raþie, realizat între textul profanºi el religios” (p. 144).

Temporalitatea descântecelorse caracterizeazã printr-o succe-siune de secvenþe menite sã con-ducã spre vindecarea beneficia-rului. Ciclicitatea zi-noapte, mo-mentul trezirii, menþionarea „rã-sãritului în formula iniþialã” (p.185) sunt doar câteva trãsãturi aledescântecelor româneºti. Se con-statã, totodatã, anumite Personi-ficãri ale intervalelor tempora-le (p. 203-208): „descântecele ro-mâneºti relevã mecanismul trans-formãrii zilelor sãptãmânii în di-vinitãþi benefice, cãrora descân-tãtorul li se adreseazã” (p. 203).

În ceea ce priveºte Funcþiatextualã a descântecelor româ-neºti, capitolul VII, se formulea-zã drept o premisã a argumenta-þiei faptul cã textul devine „unmod de reprezentare a lumii.Aceastã omologie esenþialã seobservã cu precãdere în discur-sul mitic, în cântec, rugãciune, iarla nivel empiric, þesutul este oactivitate cosmogeneticã” (p.222). Astfel, „textul magic are înstructura sa scheme poetice ºireþele de sensuri, amplasate înscop magic în cadrul þesãturiiincantatorii” (p. 222). Funcþia tex-tualã a descântecului induce oanumitã ordine în haosul provo-cat de boalã, ea asigurã existenþaunei „structuri ordonate” gene-ratã de „anumite trãsãturi sintac-tice ale textului incantatoriu ºi depreferinþã pentru enumeraþii ºirepetiþii” (p. 222). Autoarea men-þioneazã „principiul listei” pentrua explica structura funcþionalã aunor descântece „de fapt” sau„de deochi”, în general cele „deîntors”, unde „din punct de ve-dere sintactic, listele respectivesunt înºiruiri de subordonatecondiþionale, în care este numitprezumtivul fãptaº, urmate de re-genta lor, în care este indicatã pe-deapsa. Structura repetitivã estesimilarã, de altfel, sintaxei dincodurile de legi” (p. 223).

„Structurile cauzale” sunt or-ganizate fie regresiv, fie progre-siv: „în contextual semanticii ma-gice, seria regresivã are rol exor-cizator, simulând dispariþia trep-tatã a unor agenþi malefici, iarseria progresivã indicã putereadescântãtorului, care îºi propu-ne sã depãºeascã forþa maleficu-lui cu o unitate”(p. 228).

Magia reordonãrii în des-cântecele româneºti se referã la„refacerea perfecþiunii psiho-so-matice a individului” prin „reor-donarea structurii anatomice” (p.259). În plan simbolic, se ordo-neazã pãrþi ale fiinþei beneficia-rului, se reface „simetria anato-micã” (p. 259).

Poetica hierofaniei, capitolulal VIII-lea, debuteazã cu o discu-þie asupra „spiritelor pãgâne ºi di-vinitãþilor creºtine”. Trecerea dela pãgânism la creºtinism a lãsaturme în mentalitarul arhaic în ge-neral, în descântecele româneºtiîn particular. În diferite zone cul-turale, religia a influenþat imagi-narul simbolic arhaic, existând,totodatã, ºi supravieþuiri ale pã-gânismului. Astfel, „FecioaraMaria apare în textul folcloricavând calitãþi astrale. Descen-denþa Împãrãtesei Raiului dintr-o serie întreagã de zeiþe ale ferti-litãþii1 ºi asemãnarea sa din punctde vedere a rolului sãu ritual cu

o viziune post-structuralistãasupra descântecului românesc

divinitãþi solare este probatã chiarde literatura creºtinã” (p. 302).

Secþiunea Avatarii SfântuluiSisinie aduce elemente noi înanaliza poeticii descântecelor,„historiola aºazã faþã în faþã, decele mai multe ori, o entitate su-premã a sacrului ºi una subordo-natã acesteia. Dialogul dramaticdintre acestea se încheie prinidentificarea modului de vinde-care” (p. 304). O astfel de „pune-re în scenã a hierofaniei” (p. 304)este întâlnitã ºi în cazul legendeihagiografice a Sfântului Sisinie(sau Sisoe). El pedepseºte ºi alun-gã Frigurile dupã ce le aflã nu-mele „drãceºti”, „dupã un princi-piu magic foarte rãspândit al do-minãrii prin cunoaºterea numelui”(p. 305). Cãutarea demonului ºipedepsirea sa face parte dintr-ostructurã poeticã a descântece-lor româneºti, expulzarea demo-nului într-un spaþiu extra-mun-dan, de asemenea.

Problematica variantelor textu-lui descântecelor româneºti esteabordatã în secþiunea Întâlnireacu instanþele sacrului. Dialecti-ca variantelor, „variaþia în textulfolcloric este una dintre cele maiimportante dovezi ale continui-tãþii ºi ale capacitãþii de adaptarea structurilor poetico-simbolice laepoci ºi spaþii diverse, ea este ogaranþie a vitalitãþii folclorului”(p. 319). Secþiunea analizeazã di-ferite motive, instanþe vindecã-toare, ce apar în structura de pro-funzime a decântecelor româ-neºti, dar ºi în descântecele dindiferite spaþii culturale.

Concluziile din finalul lucrãriistabilesc principalele repere aleargumentaþiei autoarei. O boga-tã bibliografie însoþeºte textullucrãrii, ce dovedeºte eficienþa cucare aceasta a fost integratã dis-cursului cercetãtoarei IoanaRepciuc.

Lucrarea poate fi consideratãun model de analizã a textului folc-loric, în particular al descântece-lor româneºti prin forþa de struc-turarea a argumentãrii, prin capa-citatea de cuprindere a unui ma-terial bibliografic specific unordiferite spaþii culturale, prin echi-librul metodologiei de cercetareutilizate; un instrument de cerce-tare ce se impune prin rigurozita-tea ºi originalitatea abordãrii.

nnnnn Gabriela Boangiu

1Stephan Benko, The VirginGodess. Studies in the Pagan andChristian Roots of Mariology, Lie-den, New York, Köln, E.J. Brill.

Horia Bernea - Deal la Poiana Mãrului


Omul este maimare decât

rãzboiul

(Din jurnalulautoarei)

Milioane de morþi în zadarAu strãbãtut cãrãrile în

întuneric...Osip Mandelstam

1978 - 1985

Scriu o carte despre rãzboi...Eu, cea cãreia nu îi plãcea sã

citescã volume de rãzboi, deºi, încopilãria ºi în tinereþea mea, îngeneral, aceasta era lectura pre-feratã de toþi. Printre cei de ace-eaºi vârstã ca ºi mine. Acest lu-cru nu era însã ceva surprinzãtor– noi eram copiii victoriei. Copiiiînvingãtorilor. Primul lucru pecare mi-l amintesc eu despre rãz-boi? Îmi aduc aminte de tristeþeamea de copil printre cuvinte deneînþeles ºi înspãimântãtoare. Derãzboi se vorbea întotdeauna: laºcoalã ºi acasã, la nunþi ºi la bo-tezuri, de sãrbãtori ºi la înmor-mântãri. Chiar ºi copiii vorbeaudespre el. Bãiatul vecinilor m-aîntrebat odatã: «Dar ce fac oa-menii sub pãmânt? Cum trãiescei acolo?» ªi nouã ne-ar fi plãcutsã dezlegãm tainele rãzboiului.

ªi de-atunci am început sã mãgândesc ºi eu la moarte... Nu amîncetat niciodatã sã mã gândescla ea, pentru mine ea a devenitmarea tainã a vieþii. Totul a fostpentru noi începutul în acea lumecumplitã ºi misterioasã. În fami-lia noastrã, bunicul ucrainean, ta-tãl mamei mele, s-a prãpãdit pefront ºi a fost îngropat undeva înpãmânt unguresc, iar bunica bie-lorusã, mama tatãlui meu, a muritde tifos la partizani, doi dintre fiiisãi au fost în armatã ºi au dispã-rut fãrã urmã în primele luni derãzboi, din trei s-a întors doarunul. Tatãl meu. Pe unsprezecedintre rudele mele îndepãrtate,împreunã cu copiii lor, nemþii i-auars de vii - pe unii în casele lor, pealþii în biserica satului. Aºa a fostîn fiecare familie. La toþi.

Bãieþii din sat s-au jucat încãmultã vreme de-a «nemþii» ºi «ru-ºii». Strigau cuvinte în germanã:«Hände hoch!», «Zurück!», «Hi-tler kaputt!».

Nu ºtiam lumea fãrã rãzboi,lumea rãzboiului era singura lumepe care o cunoºteam, iar oameniirãzboiului erau singurii oamenicunoscuþi. Nici acum nu cunosco altã lume ºi alþi oameni. Oare orfi existat ei vreodatã?

***Satul copilãriei mele a fost,

dupã rãzboi, un sat de femei. Demuieri. Nu îmi amintesc de vreovoce de bãrbat. Am rãmas doarcu atât: despre rãzboi povestescfemeile. Plâng. Cântã, de parcã arplânge.

În biblioteca ºcolii, jumãtatedintre cãrþi era despre rãzboi. Lafel ºi în cea a satului ºi la cea raio-nalã, unde tata se ducea adesea

Svetlana Alexandrovna Alexievich s-a nãscut la 31 mai 1948în Stanislaviv, Ucraina ºi este o jurnalistã ºi scriitoare bielo-rusã, scriind în limba rusã. Cãºtigãtoare a Premiului Nobel

pentru Literaturã în anul 2015 „pentru scrierile sale polifonice, unmonument dedicat suferinþei ºi curajului în zilele noastre”. A absol-vit Universitatea de Stat din Belarus ºi a fost corespondent al revis-tei culturale Neman. Fiind nevoitã sã pãrãseascã þara din motivepolitice în anul 2000, aceasta a locuit în Berlin, Paris ºi Gothenburg,pentru ca în 2011 sã revinã în Belarus. Operele sale, avându-l camodel pe Alesi Adamovici, dupã cum mãrturiseºte ºi în Rãzboiul nuare chip de femeie, sunt construite ca decupaje de mãrturii aranjatesub forma unor colaje cu privire la aspecte din istoria Uniunii Sovie-tice. Aceastã carte este o simfonie de glasuri de femei, care relateazãlucruri nespuse despre cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Apãrutã în1985, a fost retipãritã ºi vândutã în peste douã milioane de exempla-re. Alte cãrþi publicate au fost „Bãieþii de zinc” - 1991, „Dezastrul dela Cernobîl. Mãrturii ale supravieþuitorilor” - 1997, „Ultimii martori: osutã de cântece de leagãn, dar nu pentru copii” - 2004, „Timpurisecond hand” - 2013, „Fermecaþi de moarte” - 1994. Cãrþile ei au fosttraduse în germanã ºi englezã, iar Dezastrul de la Cernobîl a apãrutºi în limba românã, în anul 2015. A primit Premiul Herder, PremiulTucholsky, Premiul Târgului de Carte de la Leipzig º.a.

nnnnn SVETLANA ALEKSIEVICH

rãzboiul nu arechip de femeie

dupã cãrþi. Acum am rãspunsul –de ce. Oare era din întâmplare?

Noi mereu ne aflam în rãzboisau ne pregãteam de luptã. Neaduceam aminte cum luptam.Niciodatã nu am trãit în alt chip,probabil, altfel nici nu ºtim. Nune putem imagina cum sã trãimaltfel, acest lucru va trebui sã-lînvãþãm cândva pe parcursulunor ani buni.

La ºcoalã ne-au învãþat sã iu-bim moartea. Scriam compuneridespre cum ar vrea fiecare sãmoarã în numele... Visam... Dar pestradã se auzea altceva, care neatrãgea mai mult. Eu am fost mul-tã vreme un om rupt de viaþã, pecare realitatea îl înspãimânta ºi îlatrãgea în egalã mãsurã. Lipsa deexperienþã mi-a dat curaj. Acummã gândesc: dacã aº fi fost mairealistã, aº fi fost în stare sã mãarunc într-o asemenea prãpastie?Din ce cauzã s-au petrecut toateacestea - din necunoaºtere? Saudin cauza dorului de ducã? Cãciexistã un dor de ducã...

Am cãutat vreme îndelunga-tã... Cu ce cuvinte pot reda ceeace aud? Am cãutat genul care arcorespunde modului în care eupercep lumea, în ce fel o vãd ºi oaud.

Odatã, mi-a cãzut în mânã car-tea «Sunt dintr-un sat de foc».A. Adamovici, I. Brîl, V. Koles-nic. Nu mai fusesem atât de tul-buratã decât atunci când l-am ci-tit pe Dostoievski. Iar aici - întâl-neam o formã neobiºnuitã: roma-nul aduna glasurile vieþii înseºi.Cele pe care le auzisem în copilã-rie, cele care rãsunã acum pe stra-dã, acasã, în cafenea, în troleibuz.Gata! Cercul s-a închis. Am gã-sit, în sfârºit, ce cãutam. Ceea ceam presimþit...

Alesi Adamovici a devenitmentorul meu...

***În doi ani, nu doar am întânit

atâþia oameni ºi am fãcut atâteaînsemnãri, cât m-am gândit. De-spre ce va fi cartea mea? Ei bine,încã o carte despre rãzboi... Dece? Au fost deja mii de rãzboaie -mai mici ºi mai mari, cunoscute ºinecunoscute. ªi s-a scris despreele încã ºi mai mult. Însã au scrisbãrbaþii despre bãrbaþi. Acest lu-cru mi-a devenit dintr-o datã clar.Tot ce ºtiam despre rãzboi, amaflat de la «voci de bãrbaþi». Noitoþi suntem prizonierii reprezen-tãrilor ºi percepþiilor «bãrbaþilor»despre rãzboi. Ai cuvintelor ros-tite de bãrbaþi. Iar femeile tac.Nimeni, în afarã de mine, nu a în-trebat-o nimic pe bunica. Sau pemama. Tac ºi cei care au fost pefront. Dacã încep la un momentdat sã-ºi aminteascã, atunci nupovestesc despre rãzboiul «fe-meilor», ci al «bãrbaþilor». Sesupun canonului cunoscut. ªinumai acasã, izbucnind în lacrimiîntr-un cerc de prietene de pefront, ele încep sã vorbeascã de-spre rãzboiul lor, necunoscut mie.Nu numai mie, ci nouã, tuturor,În cãlãtoriile mele ca jurnalist, amfost de multe ori martorã, unicãascultãtoare a unor texte absolutnoi. ªi am fost la fel de zguduitã

ca ºi în copilãrie. În aceste po-vestiri, se întrezãrea rânjetul mon-struos a ceva misterios... Cândvorbesc femeile, ele nu au sauoferã prea puþin din ceea ce amfost noi obiºnuiþi sã citim ºi sãascultãm: cum unii oameni i-auucis eroic pe alþii ºi au biruit. Oriau fost învinºi. Cum era armamen-tul lor ºi ce generali au avut. Po-veºtile femeilor sunt altele ºi de-spre altceva. Rãzboiul «femeilor»are propriile lui culori, mirosuri,lumini ºi propria dimensiune asentimentelor. Cuvintele lui. Aco-lo nu existã eroi ºi nici fapte eroi-ce incredibile, acolo sunt pur ºisimplu oameni, ocupaþi cu treburiomeneºti, dar inumane. ªi în rãz-boi nu suferã doar ei (oamenii!),ci ºi pãmântul, ºi pãsãrile, ºi co-pacii. Toþi cei care trãiesc laolaltãcu noi pe pãmânt. Ei suferã fãrãcuvinte, ceea ce este încã ºi maiîngrozitor.

Dar de ce? – M-am întrebat demai multe ori. – De ce, apãrân-du-ºi ºi ocupându-ºi locul într-olume numai a bãrbaþilor, femeilenu ºi-au apãrat istoria? Cuvintelelor ºi sentimentele lor? Nu aucrezut în ele însele. De noi esteascunsã o întreagã lume. Rãz-boiul lor a rãmas necunoscut...

Vreau sã scriu istoria acestuirãzboi. Istoria din perspectivafemeilor.

Traducere din limba rusãde Roxana Ilie

Horia Bernea - Deal (1972)


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Între 5 februarie ºi 26 mar-tie 2016 s-a deschis la AR-CUB – Centrul Cultural al

Municipiului Bucureºti (Str. Lip-scani nr. 84-90) în parteneriat cuInstitutul Cultural Român a des-chis la sediul din Gabroveni ex-pozitia Tzara. Dada. etc., pe careo putem considera pe bunã drep-tate prima manifestare pentru sãr-batorirea centenarului DADA dinRomânia. Mai precis se împlinesco sutã de ani de la înfiinþarea Ca-baretului Voltaire, pe 5 februarie1916, la Zürich, moment ce a coin-cis cu naºterea miºcãrii Dada, decãtre pianistul Hugo Ball, dansa-toarea Emmy Hennings (iubita luiHugo Ball), poeþii Tristan Tzaraºi Richard Huelsenbeck, plus ar-tiºtii plastici Marcel Janco ºiHans/ Jean Arp.

De fapt, sãrbãtorirea centena-rului Dada a început cu expoziþiade la Muzeul de Artã Contempo-ranã din Strasbourg (MAMCS) -Tristan Tzara, omul aproxima-tiv: poet, critic de artã ºi colec-þionar (24 septembrie 2015-17 ia-nuarie 2016), ºi continuã cu ex-poziþiile Holland Dada and theInternational Context (MuseumDrachten din Olanda, 24 aprilie-16 septembrie 2016) ºi Dada Afri-ca (Muzeul de Artã Modernã dinBerlin, 5 august-7 noiembrie2016) ce urmãreºte dialogul adep-þilor miºcãrii Dada cu arta tradiþi-onalã din Africa, Asia ºi Ocea-nia. În România, a avut loc la Cra-iova spectacolul Un bilet pentruÞara de Dincolo de Copy / Pas-te live expo & dada performan-ce de Irinel Anghel (în incintaRadio România Craiova, 6 februa-rie 2015) ºi urmeazã ColocviulInternaþional: Dada – reverbe-raþii în secolul XX (Muzeul Na-þional de Artã al României, coor-donatorii proiectului: prof. univ.dr. Ion Pop, prof. cercet. MichaelFinkenthal ºi conf. univ. dr. IoanCristescu; 26-27 februarie 2016 ).

Expoziþia Tzara. Dada. etc.este realizatã de Erwin Kessler,cu lucrãri din colecþia familieiEmilian Radu, iar catalogul expo-ziþiei este întocmit de CãtãlinDavidescu. Erwin Kessler este is-toric de artã la Universitatea Bu-cureºti ºi are lucrãri ºtiinþifice pu-blicate în domeniul avangardeieuropene în România ºi strãinã-tate, inclusiv despre Tristan Tza-ra în revista Centropa din NewYork. Cãtãlin Davidescu este is-toric de artã ºi expert autorizat înartã ºi publicaþiile de avangardã.Cei doi istorici ai artei le sunt cu-noscuþi cititorilor craioveni de larecenta expoziþie Dealuri ºi cîm-pii – Ion Þuculescu ºi Horia Ber-nea, deschisã la Muzul de artãdin Craiova între 3 noiembrie2015 ºi 6 martie 2016, la care aucolaborat.

Emilian Radu este unul din ceimai cunoscuþi colecþionari ro-mâni de artã modernã ºi contem-poranã, iar Tristan Tzara se nu-mãrã printre scriitori avangariºticei mai importanþi din colecþia sa.Cei interesaþi au ocazia sã vadãcea mai amplã retrospectivã acreaþiilor ºi publicaþiilor luiTristan Tzara organizatã pânã înprezent la noi în þarã. Cei care vormerge la ARCUB (Gabroveni) vorputea admira aproximativ 100 depiese individuale de sau despreTristan Tzara: desene, fotografii

Tristan Tzara, Dada and other thingsde epocã reprezentându-l peTristan Tzara în toate etapele vie-þii sale, afiºe ºi fluturaºi Dada,documente olografe ºi corespon-denþã, reviste ºi volume bogatilustrate cu lucrãri de graficã ori-ginalã semnate de artiºti ca Pa-blo Picasso, Henri Matisse, JoanMiró, Sonia Delaunay sau Mar-cel Iancu.

Pe lângã revistele Dada ºi altepublicaþii de aceiaºi facturã seaflau în vitrine ºi celebrele cãrþi-obiect ale lui Tzara: Le signe devie cu ºase desene de Matisse,La face intérieure cu o litografieoriginalã de Fernand Léger, Larose et le chien împreunã cu Pi-casso, Parler seul cu desene deMiro, Le fruit permis cu guaºede Sonia Delaunay etc. Apoi, ne-au atras atenþia fotografiileTristan Tzara (înainte de 1912)ºi Ultima fotografie (Tristan Tza-ra în apartamentul sãu din stradaLille, 1962), un potret al actriþeide origine românã Genica Atha-nasiou în viziunea fotograficã alui Man Ray, o scrisoare de opaginã a lui Tzara adresatã luiAndré Breton din data de 25 iu-nie 1919, un deosebit Portret degrup realizat în cariocã ºi creionde Marcel Iancu cu grupul de larevista Simbolul din 1912 – Jac-ques Costin, Ion Vinea, TristanTzara ºi Marcel Iancu, dar ºi unCadavre exquis (datat 1930) cre-at cu creioane colorate pe hârtieneagrã de Tristan Tzara, AndréBreton, Valentine Hugo ºi GretaKnutson, soþia lui Tristan Tzara.Desigur cã exemplele ar puteacontinua, dar nu vrem sã luãmplãcerea potenþialilor vizitatori dea le descoperi ºi singuri. Intere-santã este ºi sigla expoziþiei: undesen cu un cãluþ de lemn dinrevista Chemarea (editatã Tzaraîmpreunã cu Ion Vinea în 1915),care prin joc nãstruºnic al hazar-dului obiectiv pare sã anunþenumele miºcãrii Dada, descope-rit aleatoriu ulterior într-un dicþi-onar Larousse.

Tot în cadrul expoziþiei a avutloc pe 18 februarie (în incintaHanului Gabroveni) Conferinþa„Tzara România” susþinutã în lim-ba englezã de istoricul MariusHentea (profesor de literaturã laUniversitatea Goteborg), princare se va focaliza factorul româ-nesc al lui Tristan Tzara în pro-movarea miºcãrii Dada ºi a avan-gardei internaþionale. MariusHentea este cunoscut pasionaþi-lor de avangardã ca autor al cãr-þii TaTa Dada: The Real Life andCelestial Adventures of TristanTzara, publicatã de MIT Press în2014. În debutul conferinþei luiMarius Hentea s-a lansat ºi al-bumul expoziþei Tzara. Dada. etc.de Erwin Kessler, prefaþat deHenri Béhar, cu un catalog întoc-mit de Cãtãlin Davidescu.

De asemenea, Tzara. Dada.etc. este prima expoziþie la nivelinternaþional care expune o mareparte din opera poeticã de primãediþie a lui Tristan Tzara, ilustra-tã de marii artiºti ai lumii cu care acolaborat. Amintim ºi faptul cãexpoziþia face parte din seria eve-nimentelor prilejuite de candida-tura oraºului Bucureºti la titlul deCapitalã Europeanã a Culturii în2021, demers iniþiat ºi coordonatde acelaºi ARCUB.

moza 2 2016 - revista-mozaicul.ro · Svetlana ALEKSIEVICH: Rãzboiul nu are chip de femeie l19...

Documents

Transcript of moza 2 2016 - revista-mozaicul.ro · Svetlana ALEKSIEVICH: Rãzboiul nu are chip de femeie l19...