moza 1-2 2014 - revista- · PDF fileitesc volumul lui Ion Dur, Ciorne ºi zile, cu mare...

templieriinnnnn CONSTANTIN M. POPA

Citesc volumul lui IonDur, Ciorne ºi zile, cumare întârziere, dar cu

satisfacþia de a observa cã aceas-tã antologie aniversarã îºi depã-ºeºte condiþia prin seriozitatea ºiprofesionalismul construcþiei caexpresie directã a totalitãþii. Tim-pul trecut de la debutul editorial(Exerciþii de recunoaºtere, 1992)nu a atenuat nicidecum elanulscriiturii, elansarea ideaticã, dim-potrivã, a potenþat acel patos aldistanþei pe care îl invocã auto-rul urmându-l pe Nietzche.

Ion Dur supune textele saleunui examen exigent, atent la „fi-ziologia ºi metabolismul” sub-stanþei lor. Viziunea aparþine unuiclinician lucid, aºa cum apare înmãrturisirea armonios melancoli-cã ºi totodatã robustã cu care neîntâmpinã în prefaþã: „Dar e maimult decât o chestiune de igienãaxiologic-mentalã în vizita oare-cum intempestivã fãcutã proprii-lor texte, cãrora este nevoie sã leefectuezi, periodic, mãcar unele«analize» (sugerate de domnuldr. numit spiritul timpului): dacãnu cumva vreo cataractã le-a în-ceþoºat vederea, ce tensiune maiau sau ce glicemie, în caz cã audevenit cu vremea obeze ºi dausemne de obosealã sau sînt preasweet, dacã au un nivel optim alhormonilor, cei ce le asigurã câtde cât nu doar identitatea de genci ºi vigoarea, dacã nu cumva laarticulaþii / încheieturi (cele din-tre cuvinte sau dintre propoziþii,sinapsele, acolo unde se aflã sen-surile) s-au fãcut depuneri decalciu ºi a început, puþin câtepuþin, un fel de anchilozã”. Dealtfel, tema patologiei funcþio-neazã ca un stimul, legitimându-iîn acelaºi timp demersul analitic.În cazul lui Dan C. Mihãilescu,spre exemplu, este decelat un„complex al zvonului”, anul 1940este data la care apare „strabis-mul etic” la Noica, acelaºi perso-naj care îi diagnostica mai târziupe tineri, „palpându-le” cu dibã-cie spiritul.

Ciorne ºi zile consolideazãstatutul profesorului sibian dereprezentant al eseului filosofic.Arhitectura propusã pãstreazã,firesc, prezenþa nobilã ºi calmã acariatidelor: Blaga, Noica, Emi-nescu, Nae Ionescu, Caragiale,Mircea Vulcãnescu, într-o ordi-ne impusã de anul primei apariþiiîn bibliografia lui Ion Dur.

La o nouã lecturã, eseurile,contrar aºteptãrilor pedante ºiobiºnuinþelor didactice, relevãapetenþa pentru zonele tensiona-te, pentru polemicã, sugestia cul-turalã precipitând o atitudine in-telectualã. Autorul reþine „radio-grafia” socialã dintr-un articol allui Caragiale („Epoca”, 1896) se-sizând, sub virulenþa expresieipamfletare, actualitatea tipologi-cã („haite catilinare de politicieni,diplomaþi de mahala, vânãtori deslujbe, mici gheºeftari, avocãþeilãtrãtori, samsaraºi dibaci, liche-le ºi drojdii sociale, roade minu-nate ale unei ºcoli ce le-a înarmatnumai instinctele pernicioase,pândind alegerile ºi toate nevoi-le publice pentru a ciupi pataca”).Altãdatã, Ion Dur demonteazã,cu tenace coerenþã, „mitologiapretextului”, invocând un simpo-zion naþional cu tema „Metodãºi adevãr la Eminescu”, unde s-adiscutat despre documentareaîn newmedia. „Pe Eminescu nul-a iniþiat nimeni – sau, cu jargo-nul de azi, nu i-a facilitat nimeniintroducerea în enigmaticele«ºtiinþe ale comunicãrii», sferecare, nici azi, nu au o stare civilãsau o identitate prea bine contu-ratã” („Fãrã laptop, wireless ºicelular”), ori, rezumând paraboladin „Manifestul Trifoiului Ver-de”, publicat în „Clipa” din 1928de cãtre C. Noica, subliniazã cuironie, fãrã alibiuri flegmatice,efectele tergiversãrilor.

Ion Dur se desparte greu desubiectele sale. Obiectivitatea pecare ºi-a impus-o în selecþie cre-eazã inevitabil discontinuitãþi,menajând spaþii de mister: „toþiautorii pe care i-am comentatpânã acum ºi pe care îi pãstrez,cu aceeaºi preþuire, alãturi deantologie, îi conserv aºa, întregiºi neînseriaþi, întocmai ca pe niº-te templieri care, doar ei, îmi sal-veazã cele scrise de mine înaceastã cincime de veac”.

Cu îndreptãþire ºi reprimându-ºi printr-un voluntar exerciþiuanamnetic neliniºtile, Ion Dur în-cearcã sã rãspundã, în fond, chi-nuitoarei întrebãri: „de ce publi-cãm cãrþi?!”. Rãspunsul nu estede aflat doar în motto-ul preluatdin Alfonso Reyes („publicãm casã nu corectãm la nesfârºit ace-leaºi ciorne”), ci ºi în consemna-rea convingerii lui C. Noica: „Ascrie cãrþi (ºi a le publica) înseam-nã a comunica cu departele tãu ºia deveni conºtiinþa lui mai bunã”.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 1-2 (183-184) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantextMiºcarea ideilorAdrian Marino: exerciþii de disciplinãa creaþieiSemneazã: l Florina Ilis l Sorina Sorescul Ion Bogdan Lefter l Andreea Mihãilescul Gabriel Nedelea l Maria Dinu

Virgil ªtefan Niþulescu:„identitatea unei þãrise fondeazã doar pe culturã” N

ico

lae

Pre

des

cu

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1-21-21-21-21-2 ( ( ( ( (183-184183-184183-184183-184183-184), 20), 20), 20), 20), 201414141414

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: TemplieriiIn his article, Constantin M. POPA ana-

lyses Ion Dur’s new book Ciorne ºi zile,that contains philosophical essays onBlaga, Noica, Eminescu, Nae Ionescu,Caragiale and Mircea Vulcãnescu. l 1

MOVEMENT OF IDEASADRIAN MARINO: EXERCIÞII DE

DISCIPLINÃ A CREAÞIEIIn this section we present some essa-

ys about Adrian Marino’s critics of ideas.The essays are signed by: Florina Ilis,Sorina Sorescu, Ion Bogdan Lefter, An-dreea Mihãilescu, Gabriel Nedelea andMaria Dinu. This section is coordinatedby Maria Dinu. l 3-8

LITERARY REVIEWIon BUZERA: Poezia cotidianului

(care vrea sã fie) cosmicIn his article, Ion Buzera makes a re-

view of Florentin Popa’s poetry book,Trips, heroes & love songs. l 9

FICTIONIn this section we publish contempo-

rary poetry by Traian BUNESCU and Clau-dia Gabriela MARCU. l 10

SERPENTINESPetriºor MILITARU: Cercetãri multi-

disciplinare de literaturã, antropologieºi lingvisticã

In his review, Petriºor Militaru analy-ses the volume of philological researchStories of multidisciplinarity: literary,anthropological and linguistic studiescoordinated by Gabriel Coºoveanu, DanaDinu and Gabriel Popescu. l 11

Daniela MICU: Despre obiceiul colin-datului în satul Aluniº

In her article, Daniela Micu reviews anetnographic research about the customof carol singing in the village Aluniº, Sã-laj county. l 11

INTERVIEWFlorin COLONAª: De când nu ne-am

vãzut, Miroane!Florin Colonaº describes his reunion

after many years with his old friend, Mi-ron Kiropol, who lives in Paris. l 12

Miron KIROPOL: „Pictez tablouri ino-cente, sunt un pictor primitiv, al vârsteistrãvechi…”

In this section we present an interviewrealized by Petriºor Militaru with the poetand painter Miron Kiropol. l 12

FICTIONIn this section we publish contempo-

rary poetry by Miron KIROPOL. l 13

LITERARY REVIEWMaria DINU: Feþele ºi suprafeþele cer-

culuiIn her review, Maria Dinu presents Va-

leriu Mircea Popa’s poems included in thevolume Cercul de camfor. l 14

Mihai GHIÞULESCU: Tradiþie istorio-graficã la Craiova

In the article „Historiographic Traditionin Craiova” Mihai Ghiþulescu presentstwo of the most important local historicaljournals: Oltenia Archives and Oltenia.Studies. Document, Researches. l 14

Daniela MICU: Simbolistica apei ºireligiozitatea popularã româneascã

In her review, Daniela Micu presentsthe first book of Ioana Repciuc, a socio-anthropological study on the Romanianpopular religiosity and aquatic symbolism.l 15

Silviu GONGONEA: Memphré, pãzi-torul adâncului

In his review, Silviu Gongonea analy-

sis the new book of Constantin M. Popa,Magog Blues. l 15

Cãtãlin GHIÞÃ: Muzicã ºi înþelepciuneIn his article, Cãtãlin Ghiþã analysis the

first movie Yentl (1983) directed by BarbraStreisand. l 16

Magda BUCE-RÃDUÞ: Mesajul uni-versal al drumului vieþii spre luminã

In her article, Magda Buce Rãduþ writesabout the new painting exhibition of Cris-tina Oprea. l 16

UNIVERSALIAWalter BENJAMIN: Suprarealismul:

ultimul instantaneu al intelectualitãþiieuropene (II)

In this section, Andra-Elisabeta Bîþicãtranslated the essay Surrealism: The LastSnapshot of the European Intelligentsiaof Walter Benjamin. l 17

INTERVIEWVirgil ªtefan NIÞULESCU: „Identita-

tea unei þãri se fondeazã doar pe culturã”In this section, we present an interview

realized by Nicolae Marinescu with Virgilªtefan Niþulescu, manager of The Roma-nian Peasant Museum. l 18

ARTSFlorin COLONAª: Nu te supãra, nene

Iancule!In his article, Florin Colonaº asks about

why an educational institution puts hisname using an English topical. l 19

STAINED GLASSIvona HRISTESCU: Ziua Culturii Na-

þionale sãrbãtoritã pe scena Liceului deArtã „Marin Sorescu” din Craiova

In her article, Ivona Hristescu writesabout National Culture Day at „Marin So-rescu” High School of Arts. l 20

Anca ªERBAN: Poeme de dincolo deodaia cu pãpuºi

NNNNNooooo 1-21-21-21-21-2 ( ( ( ( (183-184183-184183-184183-184183-184) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

iarna noutãþiloreditoriale

– plãcerea lecturii

Petriºor Militaru (coord.), Infranegrul.Caietele Simpozionului „Craiova ºi avan-garda europeanã”. Centenar GherasimLuca, Colecþia Avangardã ºi transdiscipli-naritate, Editura Aius, 2013.

Basarab Nicolescu, IonBarbu – Cosmologia „Jo-cului second”, Prefaþã dePompiliu Crãciunescu, Co-lecþia Avangardã ºi trans-disciplinaritate, EdituraAius, 2013.

Proza de teroare în li-teratura românã. O anto-logie de Cãtãlin Ghiþã,Editura Aius, 2014.

Adrian Marino, Exer-ciþii de disciplinã a cre-aþiei, Ediþie îngrijitã ºistudiu introductiv deMaria Dinu, Colecþia Exe-gesis. Seria Mozaicul,Editura Aius, 2013.

Traian Bunescu, Amin-tiri din eter, Colecþia Poe-sii, Editura Aius, 2014.

Mircea Florian, De lamythos la logos, Cuvântasupra ediþiei, note ºi co-mentarii de Adrian Michi-duþã, Colecþia de Filosofieromâneascã, Editura Aius,2013.

In her article, Anca ªerban reviews thepoetry book Moartea era un iepureºchiop by Teodora Gheorghe. l 20

Magda BUCE-RÃDUÞ: Albastru ºiroºu în picturã: Maria Opriþa Defta ºiIulian Segãrceanu

Magda Buce-Rãduþ reviews the newart album published by Aius PublishingHouse, in which Carmen Predescu ana-lysis the works of Maria Opriþa Defta andIulian Segãrceanu. l 20

ARTSGheorghe FABIAN: De 40 de ori...

„Craiova muzicalã”In his article, Gheorghe Fabian writes

about the 40th anniversary of CraiovaMusic Festival. l 21

Grid MODORCEA: Nava cu proºtiIn his article, Grid Modorcea writes

about Ladford Wilson’s play The Hot LBaltimore in a performance directed byPeter Schneider. l 22

SERPENTINESTeodor OANCÃ: Monografie antro-

ponimicãTeodor Oanca reviews the book of Ele-

na Camelia Zabava, which is about an-throponomy in the South-West Romania.l 23

ARTSMihaela VELEA: AmintiriIn her article, Mihaela Velea comme-

morates Florin Rogneanu, who once wasthe manager of The Art Museum in Cra-iova. l 24

Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia depicturã „Nicolae Predescu”

In his article, Ovidiu Bãrbulescu pre-sents the art exhibition of the painter Ni-colae Predescu, which was organized atthe „Arta” Gallery in Craiova. l 24

9 771454 229002

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1-21-21-21-21-2 ( ( ( ( (183-184183-184183-184183-184183-184), 20), 20), 20), 20), 201414141414

În ciuda faptului cã a scrisenorm ºi n-a pierdut nicio-datã prilejul sã-ºi explice

opera, Adrian Marino n-a fost unspirit care sã poatã fi înþeles sauurmãrit cu uºurinþã, cu atât maimult cu cât, prin felul sãu de a fi,închis, taciturn, foarte exigent cusine ºi cu semenii, n-a reuºit, de-cât cu mici excepþii, sã atragã sim-patia celorlalþi. Dacã, pânã la apa-riþia volumului autobiografic Via-þa unui om singur, trecea dreptun cãrturar lucid, un spirit euro-pean, reflexiv ºi critic, lucrãrilesale de sintezã atrãgând nume-roase aprecieri, atât în þarã, cât ºiîn strãinãtate, odatã cu editareapostumã a ultimei cãrþi, AdrianMarino a izbutit ceea ce ºi-ar fidorit o viaþã întreagã, ºi anume,sã genereze polemici ºi dezbateride idei. Din pãcate, însã, polemi-cile iscate în jurul autobiografieisale nu au fost de natura celor lacare visa cãrturarul (obiective,citadine, civilizate, constructive),ci s-au desfãºurat, mai degrabã,în maniera ºi stilistica unei cam-panii de presã necruþãtoare.

Odatã cu potolirea ºi stinge-rea focurilor dezbaterilor, cred cãva veni vremea când spirite pre-cum Adrian Marino sau alþi cãr-turari ai culturii române din pe-rioada comunistã, dar care ºi-aucontinuat cariera ºi în primeledecenii postcomuniste, vor fi re-evaluaþi cu detaºare, iar opera lorva fi analizatã în raport cu miºcã-rile de idei ale epocilor în careaceºtia s-au format ºi au evoluat.Este ceea ce ºi-ar fi dorit ºi Adri-an Marino prin dorinþa exprima-tã, uneori, voalat, de a fi judecatîn contextul epocii, nu atât ca unindivid singular, cât în reprezen-tativitatea destinului pe care l-aîntruchipat ºi în evoluþia cãruialibertãþile de miºcare (vorbind deepoca comunistã) erau aproapeminime sau puteau fi obþinute, încazul unora, la capãtul unor sub-terfugii ori chiar compromisuri.Astfel, Adrian Marino spera cã,prin sugestia perspectivei de in-terpretare pe care ne-o oferã încãdin Preambulul autobiografieisale, posteritatea va ºti sã pri-veascã ºi sã-i înþeleagã viaþa deom singur raportând-o la sensi-bilitatea unei epoci care numai re-verenþioasã n-a fost cu intimita-tea personalã.

Intenþia deliberatã, conºtien-tã a autorului, intenþie exprimatãfãrã echivoc în Preambul, a fostaceea de a scrie o „cronicã luci-dã, echilibratã ºi obiectivã, pe câtomeneºte posibil”. Urmãrind to-nul ºi stilistica recenziilor care s-au scris pe marginea acestei „cro-nici”, se observã cã unele dintreele s-au situat departe de per-spectiva autorului. Pe de altã par-te, e firesc sã ne întrebãm câtpoate fi de lucid, echilibrat ºi ob-iectiv un text autobiografic careeste, în esenþã, subiectiv ºi per-sonal. Ar fi o eroare sã conside-rãm cã Adrian Marino, un criticde prim rang al ideilor literare,ignora rigorile genului autobio-grafic, deviind de la definiþia debazã a genului. Totuºi, cunos-când specificul autobiografiei

nnnnn FLORINA ILIS

viaþa unui om singurscrisã de el însuºi

(în raport cu genurile conexe),memorialistul tinde sã nu respec-te tocmai pactul autobiografic,instituit de problematizarea se-manticã ºi naratologicã a genu-lui. Fãrã sã cadã în didacticism,Adrian Marino îºi pune, în modevident, problema „genului”, in-sistând asupra faptului cã formu-la autobiograficã pe care o pro-moveazã este oarecum atipicãfaþã de cea clasicã, consacratã denume ilustre, unele dintre ele (Car-dinalul de Retz) invocate chiar decãtre autor: „Încerc sã scriu unanumit tip de autobiografie, pre-dominant intelectualã, moralã ºiideologicã, însoþitã pas cu pas deun examen destul de riguros ºideloc indulgent al întregii meleexistenþe”. Fãrã îndoialã cã, dinpunctul de vedere al definiþieicelebre pe care Philippe Lejeuneo dã „pactului autobiografic”,textul lui Adrian Marino se înscrieîn ecuaþia minimalã de tipul nu-mele autorului=numele persona-jului, fiind un text autobiografic.Pe de altã parte, se remarcã însão anumitã stãruinþã asupra nevoiide „obiectivizare” a personajului,pânã la a elimina unele urme bio-grafice, absolut fireºti în acest tipde discurs. Deloc de neglijat e ºimaniera în care naratorul, încer-când sã se desprindã de destinulpersonajului principal, a cãrui bi-ografie, cu vicisitudinile ei, s-aarticulat aproape în ciuda prota-gonistului, Adrian Marino seproiecteazã ºi într-un eu ipotetic,mai apropiat de adevãratul sine,în recuperarea cãruia s-a angajatmai ales dupã 1989, când credeacã ar fi putut sã se manifeste mailiber. Viaþa de om singur a luiAdrian Marino se articuleazã,aºadar, dintr-o serie de acþiunide rezistenþã la situaþiile impusede evoluþia propriului sãu des-tin. Astfel, parcurgând oarecumîn vitezã reperele biografiei sale,putem observa cã Adrian Mari-no a ajuns la Liceul Militar în ciu-da preocupãrilor sale de naturãintelectualã. Apoi, în pofida edu-cãrii ºi structurii sale, devine cã-linescian fãrã voie. Arestarea,închisoarea politicã ºi domiciliulforþat se înscriu ºi ele, sub as-pect biografic, în continuareaaceleiaºi lupte inegale cu desti-nul. În ciuda înclinaþiei înspregândirea ideologicã ºi critica deidei, devine, dupã ieºirea din do-miciliul forþat, istoric ºi critic lite-rar. În pofida dorinþei de a se afir-ma ca autor european, eºueazãîntr-un oraº provincial ca ºi Clu-jul. Etc. Spera ca, dupã 1989, acestdestin rãsturnat sã se redreseze,dar, din pãcate, n-a fost sã fieastfel. Din cauza acestui raportcomplicat ºi complex între autor,narator, personaj ºi un eventualmodel, se ridicã unele semne deîntrebare legate de definirea tipu-lui de scriere promovatã de Adri-an Marino.

Prin refuzul unor elemente bi-ografice, care þin ºi de o anumitãanecdoticã a vieþii cuiva, de zonade referinþã subiectivã ºi intimãprin care recunoaºtem un autorîn pielea personajului sãu, auto-rul Vieþii unui om singur compli-

cã în mod voit iþele, inserându-se în text, comentând situaþiile,fãrã sã ofere prea mult spaþiu demanevrã personajului propriu-zis. Din acest punct de vedere,titlul însuºi al cãrþii e unul repre-zentativ prin utilizarea unei con-strucþii gramaticale care sã con-ducã la ideea de indeterminare ºichiar generalizare a subiectului.Or, Adrian Marino ne împiedicã,încã de la bun început, sã-l recu-noaºtem în personajul sãu peautorul Adrian Marino, impu-nându-ne un model ipotetic cucare se identificã ºi al cãrui des-tin apare rãsturnat dacã e privitprin camera fotograficã. Dar, înacest aspect, Adrian Marino seapropie mai degrabã de definiþiadatã biografiei, în care autoruleste ºi nu este naratorul, perso-najul asemãnându-se modelului(în termenii definiþiei lui PhilippeLejeune).

Cu siguranþã, punându-ºi toa-te aceste probleme de stil, Adri-an Marino era perfect conºtientde capcanele pe care le presarãsingur, dar, în acelaºi timp ºi defaptul cã ar putea cãdea singurîn ele. Astfel, sub pana memoria-listului sau a celui ce doreºte sã-ºi scrie viaþa, se ascunde un bio-graf cu talent romanesc (vezi Via-þa lui Macedonski), dar care areo oroare aproape visceralã de li-teraturã ºi de literaturizarea vie-þii. Ideea de a face o biografie avieþii sale, cu tot ceea ce înseam-nã ºi presupune detaliul biogra-fic, a rãmas îngropatã într-o pri-mã versiune, în manuscris. Ast-fel, pânã la ultima versiune, ceacare a vãzut lumina tiparului, au-torul a amputat serios textul, eli-minând unele elemente biografi-ce ºi anecdotice care, chiar dacãnu ne-ar fi ajutat sã-l înþelegemmai bine pe personajul principal,ar fi facilitat totuºi o cunoaºteremai vie a unei epoci ºi, cu sigu-ranþã, ar fi fost o carte mai uºorde îndrãgit. În versiunea manu-scrisã a autobiografiei, AdrianMarino debuta cu anii copilãrieisale, evocându-ºi pãrinþii, dar ºibunicii, în maniera unor memoriide tip „clasic”, evocative ºi aten-te la detaliile biografice. Scriereaacestei prime versiuni, cronolo-gic vorbind, coincide, conformPreambului, odatã cu definitiva-rea volumului al 3-lea al Biogra-fiei ideii de literaturã. Scrisã ºidintr-o nevoie de „destindere”ºi a unei „pauze sau schimbãri deregim”, în raport cu uriaºul efortde sintezã pe care-l cerea redac-tarea Biografiei ideii de litera-turã, volumul autobiografic eravãzut de cãtre autorul lui ca o re-alizare mai puþin „serioasã”, înplan intelectual (cel puþin în com-paraþie cu „opera” de critic al idei-lor). Aºa se explicã ºi tonul me-morialistic, evocativ prin careautorul se revendicã cu mândriede la o clasã socialã bunã (clasamijlocie la care visa ideocriticulde mai târziu), ton predominantîn capitolele de început. Ulterior,însã, revenind asupra textului, pemãsurã ce preocupãrile autoru-lui evoluau înspre ideologia ºicritica de idei politice, Viaþa unui

om singur se repoziþioneazã înraport cu concepþia iniþialã ºi, pemãsurã ce Adrian Marino îºirescrie autobiografia, textul vapierde din aspectul memorialis-tic, tinzând sã devinã acel tip spe-cial de autobiografie intelectua-lã, moralã ºi ideologicã, prefi-guratã încã din prima versiune aPreambulului. În acelaºi timp,pierzând din aspectul biografic,ceea ce ar fi fãcut ca textul sãevolueze spre un orizont mai largºi spre un spaþiu mai generos deafirmare ºi recunoaºtere a ase-mãnãrii dintre personaj ºi auto-rul-narator, Viaþa unui om singurajunge sã se concentreze asupraunui aspect oarecum secundar înautobiografie, dar esenþial în bi-ografie, ºi anume asemãnareadintre personaj ºi model (adicãacea realitate cãruia subiectulpretinde cã i se aseamãnã).

Ce anume l-a determinat peAdrian Marino sã facã aceastãschimbare de perspectivã estegreu de spus. Fãrã a avea pre-tenþia unor rãspunsuri exacte, îmiasum riscul de a oferi, dacã nucertitudinea unor rãspunsuri, celpuþin, o posibilã pistã de inter-pretare. În primul rând, recitindu-ºi prima versiune a memoriilor,dupã cum mãrturiseºte el însuºi,Marino trebuie sã fi avut ºoculunei prea sincere ºi intime mãrtu-risiri, poate chiar a unei confesi-uni care risca sã facã din autorulei un personaj în sens prea lite-rar. Indiscutabil, elementele bio-grafice pentru conturarea unuidestin, în sensul literar, existau ºiputeau fi uºor exploatate de cã-tre autor. Urmãrind elementelebiografice ale vieþii sale, de lanaºterea ºi copilãria într-o fami-lie de condiþie medie, parcurgândadolescenþa cu inevitabilele eidileme pânã la debutul publicis-

tic, discipolatul în apropierea luiCãlinescu, anii rãzboiului ºi, apoi,frângerea unui destin în plinã for-mare prin arestarea, închisoareacomunistã ºi deportarea, cadrulnecesar al realizãrii unui romanautobiografic era aproape con-stituit. Dar Adrian Marino, dintr-o aversiune aproape visceralãfaþã de tot ce este subiectiv, prealiterar, pitoresc, adicã, în termeniisãi, nesemnificativ, anecdotic ºisuperficial, refuzã destinul depersonaj, prea literar, în favoareacelui de model, adicã de conºtiin-þã. În cazul sãu, imaginea unuipersonaj cu un destin aproapelivresc în care, inevitabil, citito-rul ar fi fost tentat sã-l identificepe autorul Adrian Marino nu s-ar fi potrivit deloc cu modelul lacare acesta visa, cu modelul exem-plar al ideocriticului cu care sestrãduia sã semene, pânã la iden-tificare, în ultimele sale scrieri.

ªi, dacã ar fi sã-mi permit unjoc de cuvinte pornind de la titlulcãrþii, aº spune cã ar fi mai corectca aceastã autobiografie fãrã bi-ografie sã se intituleze Viaþa unuiom singur scrisã de el însuºi, în-trucât, dacã ar fi s-o înþelegem caviaþa unui om singur scrisã deAdrian Marino, omul „singur”descris de autor nu ne stârneºteprea multã simpatie. Dimpotrivã,povestea vieþii sale ne lasã ungust amar, ridicând multe semnede întrebare legate de epocã ºide oamenii sãi. Dar îºi dorea, oare,Adrian Marino simpatia posteri-tãþii?

Bibliografie:Adrian Marino, Viaþa unui om

singur, Iaºi: Polirom, 2010.Philippe Lejeune, Le pacte

autobiographique, Paris: Edi-tions du Seuil, 1975.

Adrian Marino:exerciþii de

disciplinã a creaþiei

Dosar coordonatde Maria Dinu


Dacã nu devenise încãoperativã în montajuldatelor „obiective”,

perspectiva istoricã fusese înschimb interiorizatã, dramatic, deautor drept conºtiinþã a istorici-tãþii propriului demers. Cu o luci-ditate rareori întâlnitã la teoreti-cieni (care, prin chiar specializa-rea lor pe axiome, tind sã se expri-me numai la prezentul etern), Adri-an Marino ºi-a asumat de la bunînceput condiþia inevitabilã de vi-itor „document” a Introducerii încritica literarã. Reiau citatul pecare l-am selectat ºi pentru coper-ta a patra a Introducerii reeditateîn 2007 la editura Aius, adãugândcã, pentru a-l înþelege, avem noiînºine nevoie sã învãþãm sã citimîn diacronie: „N-ar trebui uitatnicio clipã cã problemele criticiinoastre sunt, în primul rând alenoastre. ªi dacã este perfect ade-vãrat cã existã o problematicã uni-versalã a criticii literare, nu-i maipuþin verificat cã toate tezele debazã suferã, în cultura noastrã, oreformulare inevitabilã, plinã departicularitãþi ºi nuanþe. Sintezã aunui moment ideologic, Introdu-cerea de faþã aspirã deci sã fie, înfelul sãu, ºi un mic «document»:cine-l va deschide în viitor sã poa-tã sã se lãmureascã, pe viu ºi îndetalii, ce anume se gândea în li-teratura românã despre criticã înanii 1967-1968. Adevãrurile suntale epocii. Erorile, evident, numaiale mele”.

Meritã stãruit mai întâi de-scriptiv asupra acestui „momentideologic”, cu precizarea cã ideo-logia internã a literaturii presu-punea, atunci, dezideologizareapoliticã. Profitând ºi de tendinþe-le de liberalizare din planul insti-tuþional, în a doua jumãtate a ani-lor ºaizeci, criticii literari au ini-þiat o serie de dezbateri despre„natura” specializãrii lor. Câtevadintre ideile exprimate atunci suntuºor de gãsit într-o antologie re-alizatã în 1976 de Florin Mihãi-lescu, Semnificaþiile criticii con-temporane. Perspective ideolo-gice. Antologia rãmâne, ce-idrept, destul de conjuncturalã ºinu lasã sã se vadã prea bine mi-zele teoretice. Contribuþia luiAdrian Marino este insuficientpusã în valoare, nu sunt reþinutearticolele lui Paul Cornea ºi, cumera atunci obiceiul, nu se spunenimic despre alþi câþiva importanþi

teoreticieni, care, între timp, ple-caserã în exil, Matei Cãlinescu,Virgil Nemoianu, Toma Pavel,Sorin Alexandrescu. Pentru a în-þelege mai bine despre ce a fostvorba, publicistica s-ar cuvenireantologatã, ar trebui reeditateºi celelalte studii critice care s-auscris atunci „la temã”, ºi totul pusîn perspectiva evoluþiei ulterioa-re a criticii postbelice

În acest context, Adrian Mari-no este cel care dã prima contri-buþie teoreticã de anvergurã: In-troducere în critica literarã(1968), o încercare de fundamen-tare metacriticã a discuþiilor, cuordonare rece, ca de curs univer-sitar, a problematicii ºi surselor,dar într-o viziune, evident, per-sonalã. De altfel, în biografia ope-rei lui Marino, Introducerea con-stituie un prag de auto(re)înte-meiere: valorificã o etapã mai ve-che (în 1966 ºi 1967, îºi publicasestudiile despre Macedonski, scri-se, în bunã mãsurã, înainte deperioada detenþiei politice) ºideschide o altã etapã înspre vii-tor: urmeazã seria de studii teo-retice, Modern, modernism, mo-dernitate, Dicþionarul de ideicritice ºi celelalte, pe care le vanumi mai târziu „ideocriticã”.

În Introducere în critica lite-rarã, Marino îºi propune sã pre-zinte critica nu ca pe o diversita-te de practici ºi specii literare, ci,monografic (sau monolitic), închiar esenþa ei. Este aceasta otrãsãturã istoricã a neomodernis-mului incipient (ºi pe care nu ovom mai regãsi în stadiile ulte-rioare de evoluþie), explicabilã, înbunã mãsurã, de atmosfera epo-cii, foarte entuziastã, cel puþin înprobleme de literaturã. În a douajumãtate a anilor ºaizeci, toþi es-teþii au fost esenþialiºti, ca reac-þie la falsificarea extraliterarã im-pusã de realismul socialist.

Pe acest fundal, se iscase, înpresa literarã, o controversã de-spre oportunitatea definirii unei„noi direcþii”. Nouã sau veche?Refacerea continuitãþii cu marealiteraturã a generaþiilor anterioa-re sau încurajarea noilor formu-le? O singurã direcþie, sau plura-litate a opiniilor individuale? Cri-ticii veniþi din Cercul Literar de laSibiu, în primul rând Nicolae Ba-lotã, dar ºi Cornel Regman ºiOvidiu Cotruº, toþi cu formaþie ºipsihologii ardelene, visau este-tici de grup cât mai sistematicecu putinþã, depãºind aproximaþii-le tipic regãþene. Balotã conside-ra modelul G. Cãlinescu în criticãneproductiv: ar putea, cel mult,sã moºeascã în fiecare dintre cri-ticii care îi va urma exemplul, pro-pria originalitate. Marino, ca ºicriticii tineri care se situau în fi-liaþia lui G. Cãlinescu (Manoles-cu ºi ceilalþi) insistau cã tocmaioriginalitatea este cea care con-teazã în criticã, expresie a indivi-dualizãrii, creativitãþii, depãºiriilocurilor comune. Da, rãspun-deau cerchiºtii, dar Cãlinescu nicinu are o esteticã sistematicã. Baare o esteticã, se revoltau susþi-nãtorii liniei cãlinesciene, darestetica lui Cãlinescu înseamnãreflecþie filosoficã în descenden-þã kantianã asupra judecãþii de

valoare (s-a reeditat, de altfel, totîn 1968, Principii de esteticã,într-o versiune amplificatã, recu-perând ºi alte articole ºi studiiteoretice ale lui Cãlinescu). Fãrãsã vrea (ºi doar în negativ), Balo-tã profeþea tocmai ceea ce dã far-mecul criticii româneºti postbeli-ce: câteva viziuni critice în emu-laþie cãlinescianã, dar deloc imi-tative, în fond foarte libere faþãde modelul de pornire.

În studiile ulterioare, AdrianMarino se va despãrþi de G. Cãli-nescu (ºi va înceta sã practicecritica literarã aplicatã), situându-se în continuitatea iluminiºtilor,a lui Mihail Dragomirescu ºi Tu-dor Vianu. Îºi va crea un sistem,cum cerchiºtii care pledau pen-tru critica sistematicã nu ºi-auconstruit. În Dicþionarul de ideiliterare ºi în Hermeneutica ideiide literaturã, îºi delimiteazã unconcept personal de idee litera-rã, idee de literaturã, în tensiu-ne cu critica literarã propriu-zisã.Critica e interesatã de concret, defenomenal; critica ideii literare þin-teºte esenþa, arhetipul, principiulgenerativ. Mânuind o masã enor-mã de informaþie, despre care i s-a obiectat (cu oarecare dreptate)cã nu putea fi pusã în ordine de-cât de un colectiv de cercetãtori,iar nu de un singur om, „ideocri-ticul” Marino îºi trãieºte opera capasiune, ca voluptate, ca nevoiespiritualã irepresibilã de cucerirea sensului propriu al concepte-lor critice. O aventurã, intens ima-ginativã, a restaurãrii exactitãþiitermenilor ºi de stabilizare a me-reu versatilului, mereu înºelãtoru-lui limbaj critic, asupra cãreia credcã multã vreme vom avea de re-flectat. În anii optzeci ºi nouãzeci,„sistemul” face tot mai mult locperspectivei diacronice, ajungândca, în Biografia ideii de literatu-rã, sã se relativizeze într-o istoriea practicilor ºi convenþiilor litera-re, fãrã sã piardã însã cu totul, celpuþin ca gust „metafizic” (literar-metafizic), nostalgia escaladãriicerurilor înalte ale Ideii-Fiinþã. Încontinuarea Biografiei, Marinoanunþase ºi o… Ontologie, la carese pare cã, între timp, a renunþat.

*Retrospectiv, „particularitãþile

ºi nuanþele” din istoria literaturiiromâne ale anului 1968 (ca sã iauca reper cronologic chiar anulprimei ediþii a Introducerii în cri-tica literarã) pot fi cel mai binesurprinse prin raportarea la eto-sul revoluþionar ºi stângist (in-tens ideologizat) al 1968-ul occi-dental: încercare de sincroniza-re, dar ºi reelaborare în propriulcontext. 1968-ul românesc a în-semnat (cel puþin în literaturã ºicelelalte arte) autonomizare anti-propagandisticã ºi restauraþie anormelor valorii în sine a operei,rimând mai degrabã, în plin tota-litarism comunist, cu principiulliberal, chiar dacã foarte vag con-ºtientizat doctrinal, al subsidiari-tãþii ºi diviziunii muncii.

Entuziasmelor revoluþionare(doar) teoretice din lumea liberã,neomodernismul românesc lerãspunde, nu neapãrat polemic,dar în complementaritate necesa-rã, cu înþelepciunea... „minþii depe urmã” (cu percepþia tragicã ace a însemnat, în practicã, revo-luþia comunistã). Stângismul in-telectual occidental este asimilatîn lumea literarã româneascã dela sfârºitul deceniului ºapte (caîntr-un joc de reflectare inversãîn oglindã) ca o corectare saureautentificare din mers a obliga-toriilor teze marxiste, din raþiunisubsumabile mai curând libera-lismului (în aceste cheie se cuvincitite cele câteva referinþe ale luiAdrian Marino – fost deþinutpolitic – la textele lui Marx ºiLenin: nu ca o expresie a confor-mismului, ci ca o încercare de aatrage atenþia cã inclusiv tezelefondatorilor doctrinei comunisteau fost deformate de ideologiatotalitarã). La fel, soluþiile de con-tinuitate devin, la noi, soluþii derupturã, încercând sã depãºeas-cã ºi sã compenseze hiatusul„obsedantului deceniu” ºi sã re-facã firul evolutiv al modernismu-lui interbelic. Cu aceleaºi argu-mente cu care „noua criticã” fran-cezã îºi proclama caracterul revo-luþionar, Marino demonstreazã,

nnnnn SORINA SORESCU

Adrian Marino ºi momentul 1968în critica literarã româneascã

AdrianMarino:exerciþii dedisciplinãa creaþiei

dimpotrivã, persistenþa, din ve-chime, cu precedente ce se cu-vin recuperate, a principiilor nor-mative sine qua non ale criticiiliterare. „Moartea omului”, „abo-lirea subiectului”, teme dragi fi-losofiei postbelice de dincolo decortina de fier sunt, tot aºa, re-formulate, într-o lume care fãcu-se experienþa nefastã a masificã-rii, în spiritul pledoariei pentruindividualizare ºi originalitate.

Poate cã tocmai aceste ranver-sãri ideologice sunt cele care aufãcut posibilã sinteza. Introduce-rea în critica literarã marchea-zã momentul, pe cât de dezirabil,pe atât de instabil (într-o oareca-re mãsurã, utopic, ucronic), al ar-monizãrii tuturor termenilor rela-þiei critice, ºi pe versantul dinspreliteraturã (obiectul de fapt ºi dedrept al criticii literare), dar ºi pecel, mult mai rar vizitat de esteþipentru cã e foarte incomod, cel alconfruntãrii subiectivitãþii inter-pretativ-evaluatoare cu normati-vitatea canonicã a precedentelorîn materie de savoir-faire (un felde supra-eu al criticului, recupe-rat, materializat prin anamnezapracticilor fondatoare ale disci-plinei). „Nimic nu este nou subsoare” este pentru Marino o de-vizã de moralitate a enunþãrii pro-gramelor literare, prin care supu-ne examenului critic (ºi bibliogra-fic) toate pretenþiile de noutateabsolutã. Examenul competenþeiprofesionale tinde astfel sã devi-nã examen al responsabilitãþiideontologice, de unde ºi inten-þia autorului, anunþatã în Prefaþala Introducerea în critica litera-rã, de a o continua ºi adânciprintr-o Eticã a criticii. Cã, ulte-rior, Marino ºi-a restructurat pro-iectul, nemairevenind, în oricecaz, nu din interiorul solidaritãþiide breaslã, la reglementãrile deafaceri interne ale criticii, este deasemenea semnificativ, chiardacã semnificaþia renunþãrii trimi-te, dramatic, la eºecul comunica-tiv ºi la iminenþa rupturii dintreteoreticianul cu propensiuni le-gislatoare ºi criticii aplicaþi dedrept cutumiar.

Nicolae Predescu


Nu de puþine ori, biblio-grafia marilor autoricontinuã sã sporeas-

cã ºi dupã stingerea lor din viaþã:apar postum scrieri inedite,uneori spectaculoase, ies la ivea-lã pagini complementare, de pil-dã variantele sau versiunile aban-donate ale unor cãrþi cunoscute,alte texte personale, mai importan-te ori mai mãrunte, de felul cores-pondenþei, al dedicaþiilor º.a.m.d.Apoi, se fac ediþii cu colaborãrilerãmase în periodice, neincluse deautori în volume, sunt „restitui-te” eventuale documente etc.etc. etc.

Dupã dispariþia unui autorprolific precum Adrian Marinoera firesc ca opera lui sã „creas-cã” serios prin asemenea opera-þiuni de recuperare editorialã.Reputatul „ideocritic” a lãsat înurmã o carte aproape terminatã,alte proiecte în diverse faze delucru, o bogatã publicisticã risi-pitã în paginile periodicelor ºi oîntreagã arhivã personalã, pen-tru care a fãcut el însuºi eforturide a o pãstra în bunã ordine. Be-neficiind de complicitatea com-prehensivã a lui Doru Radosav,directorul Bibliotecii CentraleUniversitare din Cluj, admiratorºi partener al sãu de dialog, ma-rele teoretician a început cãtresfârºitul vieþii sã doneze porþiunide arhivã, cum ar fi fiºierul volu-melor rãmase nepublicate ale Dic-þionarului de idei literare (dincâte îmi amintesc, Marino le spu-nea celor apropiaþi – ºi poate cãamãnuntul apare ºi în mãrturii ti-pãrite – cã era vorba despre circa70 de bibliorafturi cu fiºe!). Trans-ferul a continuat dupã dispariþiasa, pânã când la BCU Cluj s-acompletat un bogat „Fond Adri-an Marino”. În ultimii sãi ani l-auajutat la clasarea materiei câtevareprezentante mai tinere ale insti-tuþiei, în primul rând Florina Ilis,cunoscuta prozatoare. A fostamenajatã în sediul Bibliotecii oSalã „Adrian Marino” în care edepozitat Fondul ºi s-a constituitºi un Centrul de studii culturale„Adrian Marino”. De Fond, Salãºi Centru se ocupã în continuareFlorina Ilis. În trecere prin Cluj,am ajuns ºi eu la Sala „AdrianMarino” (aveam nevoie ºi de miciverificãri în arhivã), care-ºi pri-meºte ospitalierã vizitatorii: con-diþii bune de citit ºi de lucru, spa-þiu suficient pentru cercetare lafaþa locului, acces liber la rafturiºi la dulapurile cu fiºiere, dosare,bibliorafturi, mape, cutii ºi tot cemai strînsese autorul într-o viaþãde lecturi ºi de scris.

Dupã dispariþia autorului înmartie 2005, s-a publicat mai întâicartea la care Marino a lucratpânã în ultima clipã, aproape fi-nisatã: vol. 1 din Libertate ºi cen-zurã în România (Editura Poli-rom, Iaºi, 2005). Apoi, conformvoinþei sale testamentare, s-a ti-pãrit, la cinci ani de la moarte,manuscrisul autobiografiei sale,lãsat în pãstrare editorului: Viaþaunui om singur (tot la Polirom,Iaºi, 2010). Chiar dacã e vorbadoar despre prima parte a pro-iectului, Libertate ºi cenzurã...rãmâne un titlu decisiv pentru

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

Adrian Marino.completãri bibliografice

istoria culturalã ºi ideologicã asocietãþii româneºti, impunând unadevãr ocultat uneori: acela alRomâniei moderne ca o con-strucþie eminamente liberalã. IarViaþa unui om singur a oferitcomplementul personal, poves-tea unui destin de gânditor inde-pendent, critic sever al tuturorformelor de exercitare abuzivã aautoritãþii. Nu mai insist aici, amscris despre ambele cãrþi la apa-riþie (despre autobiografie – chiarîn Mozaicul). Un detaliu care me-ritã atenþia posteritãþii lui Mari-no: a existat ºi o altã – primã –versiune a memoriilor, pe careautorul a þinut sã le rescrie, pare-se substanþial. Dacã s-a pãstratºi cealaltã formã, va fi ºi ea depublicat cândva.

S-au adunat între timp nu pu-þine noutãþi bibliografice, docu-mentare, exegetice.

Mai întâi cele rezultate din in-ventarierea operei, operaþiuneînceputã – cum am spus – subîndrumarea autorului ºi continua-tã apoi de cãtre un grup de cer-cetãtori ai BCU Cluj ºi de alþi co-laboratori.

A fost, astfel, finalizatã Viaþa,opera ºi activitatea lui AdrianMarino. Cercetare bibliografi-cã ºi de referinþã (Coordonator:Florina Ilis. Bibliografie întocmi-tã de: Florina Ilis, Ana Maria Cã-pâlneanu. Colaboratori: RodicaFrenþiu, Ionuþ Costea, AngelaMarcu. Studiu introductiv: Flori-na Ilis, Editura Argonaut [subegida Universitãþii Babeº-Bolyaiºi a Bibliotecii Centrale Universi-tare „Lucian Blaga”], Cluj-Napo-ca, 2010), lucrare esenþialã pen-tru orice viitoare exegezã.

Complementar, a apãrut ºi cu-legerea Adrian Marino în cãu-tarea ideii de libertate ºi cenzu-rã. Studii (Coordonator: FlorinaIlis. Prefaþã de Doru Radosav,Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2011). Semnatari: Alex Goldiº, Flo-rina Ilis, Rodica Frenþiu, IonuþCostea, Ana Maria Cãpîlneanu ºiAngela Marcu. Aceasta din urmãrealizeazã Catalogul corespon-denþei primite de Adrian Mari-no în perioada 1995-1997 (p.250-341), precedat de un text De-spre corespondenþa lui AdrianMarino în perioada 1995-1997.Scrisori primite (p. 235-249), încare sunt oferite informaþii utiledespre acest capitol al operei(„Corespondenþa din arhiva Adri-an Marino, compusã în marea eimajoritate din scrisori primite,aparþine perioadei 1943-2005,cele mai vechi piese fiind cele dindosarul Corespondenþã cu ºi dela George Cãlinescu. Acest bo-gat material epistolar, organizatîn 145 de dosare se aflã în SalaAdrian Marino din clãdirea cen-tralã a BCU Cluj” – p. 236).

În textul sãu, Angela Marcuciteazã patru lucrãri de licenþãparticipante la acelaºi proiect deinventariere a fondului epistolar:Violeta Potra, Catalogul cores-pondenþei lui Adrian Marino(1963-1980). Cluj-Napoca:[s.n.], 1998, 87 p. dactilogr.; in-dex de expeditori; bibliografie.Universitatea „Babeº-Bolyai”Cluj-Napoca. Facultatea de Isto-

rie-filosofie. Lucrare de diplomã.Cond. ºt. prof. univ. dr. Doru Ra-dosav (înregistrare a 830 de scri-sori); Angela Miron, Corespon-denþa lui Adrian Marino 1980-1994. Cluj-Napoca: [s.n.], 1998.116 p. dactilogr.; index alfabeticde autori; bibliografie. Universi-tatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napo-ca. Facultatea de Istorie-filoso-fie. Colegiul de biblioteconomie.Lucrare de diplomã. Cond. ºt.prof. univ. dr. Doru Radosav (în-registrare a 907 scrisori); Nicole-ta Todiraº, Catalogul corespon-denþei externe a fondului „Adri-an Marino” din colec?iile spe-ciale ale Bibliotecii CentraleUniversitare „Lucian Blaga”Cluj Napoca. Cluj-Napoca: [s.n.],1998. 301 p. dactilogr.: index alfa-betic de autori; index alfabetic deInstituþii si congrese. Universi-tatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napo-ca. Facultatea de Istorie-filoso-fie. Colegiul de biblioteconomie.Lucrare de diplomã. Cond. ºt.prof. univ. dr. Doru Radosav (în-registrare a 2656 de scrisori dinperioada 1969-1995); ºi StancaMoga, Corespondenþa lui Adri-an Marino cu diaspora româ-neascã. Cluj-Napoca: [s.n.], 2001,87 p. dactilogr.; indice de expedi-tori; indice de localitãþi; biblio-grafie. Universitatea „Babeº-Bo-lyai” Cluj-Napoca. Facultatea deIstorie-filosofie. Colegiul de bi-blioteconomie-arhivisticã. Lucra-re de diplomã. Îndrumãtor: lec-tor. univ. Ionuþ Costea (113 scri-sori primite de Adrian Marino dela Sorin Alexandrescu, MirceaCarp, Pavel Chihaia ºi Al. Ciorã-nescu, reprezentînd o parte dincorespondenþa recepþionatã dela aceºtia).

Probabil cã – e de sperat! –aceste teze de licenþã sunt depu-se la Bibliotecã ºi rãmân accesi-bile cercetãtorilor. Cât despre celedouã volume realizate sub egidaBCU Cluj ºi editate de Argonaut,ele pot fi consultate ºi on-line ºioricine le poate „descãrca” liberîn computerul personal (în for-mat pdf).

Au apãrut, apoi, alte cãrþi noicare poartã semnãtura „ideocri-ticului”, strângând laolaltã arti-cole ºi studii rãmase în periodi-ce, respectiv scrisori.

Al doilea volum postum,dupã Libertate ºi cenzurã..., afost Descoperirea Europei (Pre-faþã de Constantin M. Popa, Edi-tura Aius, Craiova, 2006), cuprin-zând 20 de articole, texte progra-matice, studii, cronici de cartepublicate în Mozaicul, de la lan-sarea seriei actuale, în 1998, ºipânã în 2004, unele în serii com-pacte, altele la intervale mai mari.De remarcat cele douã militantede la startul revistei: Descoperi-rea Europei ºi Pentru neopa-ºoptism.

Tipãritã simultan – Scrisoridin cetatea cu trei turnuri (Pre-faþã de Paul Aretzu, Editura Aius,Craiova, 2006): 69 de scrisori alelui Marino cãtre Constantin M.Popa, plus alte 6 adresate lui Ni-colae Marinescu, redactorul-ºefºi, respectiv, proprietarul ºi direc-torul Aius/Mozaicul. De menþi-onat în context ºi volumul lui Ni-

colae Marinescu Revista Mozai-cul. Modernitatea tradiþiei (Edi-tura – fireºte – Aius, Craiova,2008), cu numeroase informaþiidespre relaþia clujeanului cu Cra-iova, cu Aius ºi Mozaicul.

S-a publicat apoi, în Culturãºi creaþie (Ediþie, text îngrijit ºiprefaþã de Aurel Sasu, EdituraEikon, 2010), publicistica dintre1939, anul debutului, ºi 1947, decipânã la „fractura” biograficã adetenþiei, articole din Jurnalulliterar, Kalende, Revista Funda-þiilor Regale, Preocupãri uni-versitare, Ecoul, Viaþa Româ-neascã, Universul literar, Naþi-unea (grupate în patru sec?iuni:I. Studii, II. Articole ºi eseuri, III.Cronici ºi recenzii, IV. Efemeridemacedonskiene). Pornind de laaceastã ediþie s-a organizat pe 12mai 2010 la BCU Cluj-Napoca unsimpozion cu tema „Publicisticalui Adrian Marino între fragmentºi sintezã”.

În sfârºit, a apãrut ºi un vo-lum intitulat Dintr-un dicþionarde idei literare (Ediþie ºi text în-grijit de Florina Ilis ºi Rodica Fren-þiu, Editura Argonaut [sub egidaUniversitãþii Babeº-Bolyai ºi aBibliotecii Centrale Universitare„Lucian Blaga”], Cluj-Napoca,2010), culegere de articole publi-cate în reviste atât înainte, cât ºidupã cunoscutul Dicþionar deidei literare (vol. 1, A-G, EdituraEminescu, Bucureºti, 1973). Maiexact, sunt incluse texte despre:Hermeneutica literarã, Limbaj, Li-rism, Literaturã, Literaturã com-paratã, Literaturã universalã,Modelul literar, Modern, Moder-nism, Naraþiune ºi istorie, Seman-tica ideii literare, Sistemul literar,Spiritul critic, Structurã, Teatralsau dramatic, Umanism. Alte ar-ticole fuseserã menþionase chiarîn Dicþionar... ca fiind deja „topi-te” în corpul cãrþii ºi, deci, „anu-late” astfel. Vor mai fi fiind ºi altesecvenþe integrabile schiþei deproiect, ca ºi fiºierul volumelorrãmase neredactate.

ªi o reeditare: Introducere încritica literarã (Ediþie îngrijitã ºipostfaþã de Sorina Sorescu, Edi-tura Aius, Craiova, Craiova, 2007).

De asemenea, începuturileposteritãþii lui Adrian Marino în-registreazã numeroase texte exe-getice: articole, studii, prefeþe etc.(unele – deja citate). Au apãrut ºicâteva noi volume consacrateautorului: dupã precedenteleHermenutica lui Adrian Marino(Editura Aius, Craiova, Craiova,1993) ºi Adrian Marino. Mono-grafie, antologie comentatã, re-ceptare criticã (Editura Aula,Braºov, 2001) ale lui ConstantinM. Popa ºi Alternativa Marinode Adrian Dinu Rachieru (Editu-ra Junimea, Iaºi, 2002), publicateîn timpul vieþii autorului mono-grafiat, au apãrut dupã stingereasa din viaþã Adrian Marino. Ideo-criticul impenitent de acelaºiConstantin M. Popa (EdituraAius, Craiova, 2006), culegereamea Adrian Marino: un proiectpentru cultura românã. Analizeºi evocãri (Editura Aius, Craio-va, 2006) ºi Adrian Marino. Vâr-stele devenirii Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2010; Ediþia a 2-a,

adãugitã, Editura Dacia XXI,Cluj-Napoca, 2010) ºi AdrianMarino: Obsesia trecutului (Edi-tura Gens latina, Alba Iulia, 2010),ambele de Simona-Maria Pop.Volumul ultim al lui ConstantinM. Popa ºi cel semnat de autorulacestui bilanþ bibliografic au fostpublicate simultan cu Descope-rirea Europei ºi Scrisori din ce-tatea cu trei turnuri, la împlini-rea unui an de la dispariþia „ideo-criticului”, compunând un cvar-tet de cãrþi comemorative, cu co-perþi cu design unitar.

Texte inedite au apãrut ºi înpresã. De pildã, transcrierea unuiinterviu cu Adrian Marino reali-zat pentru TVR Iaºi de cãtre Gri-gore Ilisei (în Suplimentul deculturã, Iaºi, nr. 247, 31 octom-brie-6 noiembrie 2009, p. 1 + 7-8-9). Probabil cã au mai fi fost recu-perate ºi altele asemenea, cãciautorul, fãrã sã fi fost un rãsfãþat„mediatic”, va fi acordat ºi alteinterviuri unor posturi de radioºi de televiziune de-a lungul ani-lor, mai ales dupã 1990.

Însã cele mai spectaculoase ºimai mult discutate „recuperãri”publicistice au fost documenteledin arhiva Consiliului Naþionalpentru Studierea Arhivelor Secu-ritãþii – CNSAS. Ele au fost folo-site de autori ºi publicaþii intere-sate în compromiterea postumãa lui Adrian Marino, care se ma-nifestase ca adversar radical alanumitor grupuri ºi orientãri in-telectuale autohtone. Documen-tele ºi acuzaþiile de colaborare cufosta poliþie politicã a regimuluicomunist au apãrut dupã ce me-moriile reafirmaserã opþiunile luiMarino într-o manierã fermã, im-punãtoare, „d’outre tombe”. Un„dosar” al problemei, cu semna-larea exagerãrilor rãuvoitoare aledenigratorilor „ideocriticului” afost alcãtuit de Simona-MariaPop în cea de-a doua carte a sa,amintita Adrian Marino: Obse-sia trecutului. Iar Gabriel Andre-escu a demonstrat impecabil, într-un capitol din Cãrturari, opo-zanþi ºi documente. Manipula-rea Arhivei Securitãþii (EdituraPolirom, Iaºi, 2013), cã notele ºiadresele Securitãþii în care e men-þionat Adrian Marino au fost in-corect citate ºi interpretate, eleneputând constitui probe incri-minatoare.



În capitolul „Poetica” dinOpera lui Alexandu Ma-cedonski (1967), în urma

analizei textelor macedonskienecu un profund caracter teoreti-co-estetic – Despre logica poe-ziei (1880), Despre poezie (1895),Poezie ºi poeþi contemporani(1896), Simþurile în poezie (1895),Simbolismul (1895) º.a. – AdrianMarino ajungea la concluzia cã,pentru Alexandru Macedonski,poezia este expresia unui conþi-nut liric, a unei stãri interioare,prin definiþie muzicale. „Prin con-sumarea ºi asimilarea experienþeisimboliste”1 , el avea, astfel, in-tuiþia inefabilului poetic. Cores-pondenþele baudelairiene par sã-i furnizeze poetului (cu precãde-re în Thalassa) o nouã tehnicãde captare ºi redare a experienþeisenzoriale complexe, sinestezia,audiþia coloratã definind, în fond,lirismul. Fidel viziunii romantice,prin exacerbarea simþurilor, dina-mitarea senzorialitãþii poetului,trãdeazã efortul susþinut de acapta fluxul energetic, vital al fi-inþei: „Poezia, ca ºi cugetarea, vafi sau nu va fi, dupã cum simþuri-le vor exista sau nu. Dacã s-arface abstracþiune de ele, n-ar maifi nimic. (...) Poezia este senzaþi-une directã (s.m, A. M.)”2 , legi-fera Macedonski în Simþurile înpoezie.

Cu aceastã ocazie, AdrianMarino surprindea teoria „cores-pondenþelor”, extinsã mai târziude Nicolae Manolescu asuprasimbolismului în genere3 : „Aten-þia deosebitã pe care Macedon-ski, din motive temperamentale,apoi teoretic-estetice, o acordãsenzaþiilor în poezie, îl face sã fiereceptiv, într-o mãsurã, la teoria«corespondenþelor». Ea este în-þeleasã în accepþia curentã a epo-cii, de «sinestezii» ºi «audiþiecoloratã» neexistând niciun indi-ciu de intuiþia altor «corespon-denþe» de tip swedenborgo-bau-delairian, bazate pe «analogiiuniversale» ºi «simboluri cosmi-ce»”4 . Totodatã, criticul trimiteala lucrarea lui V.G. Paleolog, Visi-unea ºi audiþia coloratã sines-tezicã la Alexandru Macedon-ski (1944), în care fostul discipolal poetului preciza meticulozita-tea cu care Macedonski îºi tran-scrisese manuscrisul cu cerneluriîn culori diferite ºi constata, ast-

nnnnn ANDREEA MIHÃILESCU

perspectiva lui Marinoasupra cromaticii macedonskiene

fel, cã „sinestezia poeticã are labazã mai mult senzaþia auditivã,decât vizualã”. Poetul înþelegeaprin cromaticã „valori de ordinemoþional, plecând de la senzaþiivizualo-muzicale, organizate în«simfonii de colori», «armoni-zãri», «gradiaþiuni». Aceste ana-logii par a dezvãlui cã adevãratulfond al «corespondenþelor» ma-cedonskiene rãmâne mereu deesenþã muzicalã, chiar inefabilã.”5

Observaþiile lui Marino pemarginea cromaticii macedon-skiene sunt destul de sumare, fi-indcã urmãrea sã evidenþieze, înfond, lirismul de sorginte roman-ticã a poetului. Însã e posibil sãfi fost influenþat de teoria goet-heanã despre funcþia „senzorial-moralã” a culorii, referitoare laun conþinut emoþional, afectiv,transmis în mod nemijlocit. Pen-tru Goethe, „culorile sînt niºtefapte ale luminii, fapte ºi suferin-þe”, o modalitate a naturii de arevela adevãrul ultim al fiinþei, omanifestare a spritului: „Culorileºi lumina se aflã, într-adevãr, încel mai strâns raport, însã noi tre-buie sã ni le închipuim ca aparþi-nând întregii naturi: pentru cã eaeste cea care vrea sã se dezvãlu-ie, mai ales prin ele simþului ve-derii. (...) Natura vorbeºte de susîn jos, ºi spre alte simþuri, spreniºte simþuri cunoscute, greºitînþelese, necunoscute, aºa vor-beºte, în acest fel cu sine însãºiºi ni se adreseazã prin mii de fe-nomene”6 .

ªi Baudelaire, în eseul despreDelacroix din Expoziþia univer-salã (1855), în care conceptuali-za funcþia culorii în artã, dar dinperspectivã simbolistã, ajungeala o asociere a armoniei cromati-ce cu cea muzicalã, ce traduceaacordul sublim dintre lumea sen-sibilã ºi realitatea ultimã a sine-lui, strãvãzutã ca o scufundare,înecare a eului, în fluxul senzaþii-lor pentru a se re-crea intuitiv,într-un plan al simbolurilor. Cu-loarea „gândeºte ea însãºi inde-

pendent de obiectele pe care leîmbracã”, constituind un limbajoriginal capabil sã reflecte unnou tip de sensibilitate: „Trebuiemai întâi observat, lucru foarteimportant, cã vãzut de la o dis-tanþã destul de mare pentru a-iputea analiza ºi mãcar pricepesubiectul, un tablou de Delacroixa ºi produs în suflet o impresiecomplexã, fericitã sau melancoli-cã. S-ar spune cã, precum vrãji-torii ºi magnetizorii, picturaaceasta îºi proiecteazã gândulla distanþã. Ciudatul fenomenþine de puterea coloristului, deperfectul acord al tonurilor ºide armonia (prestabilitã în cre-ierul pictorului) între culoare ºisubiect. Se pare cã aceastã cu-loare, iertate-mi fie subterfugiilede limbaj în expresia unor ideifoarte delicate, gândeºte ea în-sãºi, independent de obiectelepe care le îmbracã. Apoi, admi-rabilele acorduri ale culorii salete fac adesea sã visezi armonie ºimelodie, iar impresia pe care þi-o dau tablourile e adesea cvasi-muzicalã (s.m., A. M.)”7 .

Nu întâmplãtor, dintr-o per-spectivã similarã e surprins uni-versul macedonskian care se des-chide în faþa cititorului ca o beþiea simþurilor. Materia este o vibra-re, un freamãt necontenit, într-odinamicã ascensorialã redatã cro-matic, auditiv ºi olfactiv. Galbe-nul-auriu, albul, roºul, rozul, al-bastrul-azuriu, verdele, iradierile,sclipirile metalice ºi minerale (aur,argint, bronz, almandin, rubin,onix, diamant, mãrgãritar, sidef,silex, marmurã, alabastru, aven-turin, chrysocal, feldspat, granat,hiacint, peruzea, topaz, zircon),sunetele diafane ale harpei, du-ioase, melancolice ale vioarei,cele grave, profunde de cimpoiori ascuþite, paroxistice ale cim-balului ºi tibicinei, aroma narco-tizantã a crinilor, a ierburilor sãl-batice strivite sau suavitatea par-fumurilor de roze alcãtuiesc ta-blouri luminoase, irizante, în cu-

lori aprinse, ce trãdeazã pasiuneade estet pentru edenul levantin.Excluzând rafinamentul, obsesiabarochistã pentru detaliu a poe-tului, descrierile, întrucâtva,amintesc de lucrãrile unor expre-sioniºti, precum August Macke(scenele din Tunisia sau Alge-ria, în care, utilizând contrastecromatice galben/portocaliu-al-bastru cyan, alb, surprinde lumi-na vie, puternicã de o intensitateaproape irealã a spaþiului orien-tal): „Cerul lui de un albastru pu-ternic, prin care ar fi fost cernitpraf de aur ºi spãrturi de rubineînflãcãrate, i se reîntregea în mintegãurit de minarete albe ºi rãzbã-tut de frunziºul aproape negru alchiproºilor. Marea de peruzea aþãrmilor, dealurile din fund, pati-mile ce-l frâmântaserã în vârstatânãrã, bucuriile ce-i însoriserãsufletul recâºtigau grai („Thalas-sa”, „Noaptea de argint”)”. Sau:„Bagdadul! cer galben ºi roz cepalpitã,/Rai de-aripi de vise, ºi raide grãdini,/Argint de izvoare, ºizare-auritã – /Bagdadul, poianade roze ºi crini- /Djamii – minare-te – ºi cer ce palpitã. (Noapteade decemvrie). Meka este albacetate, cu porþi de topaze, cu tur-nuri de argint.”

Uneori peisajul devine incan-descent în lumina diamantinã asoarelui de varã, reflectând vita-litatea, exuberanþa, extazul fiinþeipierdutã în beatitudinea reverii-lor: „Iar odatã cu mijlocul lui iuliesoarele îºi împrãºtia mitralia pes-te stâncã. Vãzutã de pe nave, eapãrea un stei de topaz încorno-rat cu o orbitoare grãmãdire decastel prismatic, pe care râuraulumini ºi culori. Scãldat de ele,feldspatul descojit plâlpâia cadiamantul. Ici-colo fluturau scân-teiri de chrysocal („Thalassa”,„Zile de aur”)”.

Este evident faptul cã „peisa-jele” macedonskiene (exterioareºi interioare deopotrivã) reflec-tã, de fapt, acea concentrare lã-


untricã specificã actului creatorîn revelarea unui adevãr profundal fiinþei, în ultimã instanþã, o cã-lãtorie cãtre un centru unic încare macrocosmosul coincide cumicrocosmosul, de unde intuiþiaarmoniei absolute, a inefabilului:„Clar azur ºi soare de-aur esteinima mea toatã./O lãsaþi pe-ori-care suflet în a lui perihelie („Pe-rihelie”)”.

Adrian Marino evidenþiazã,pâna la redundanþã, intuiþia ma-cedonskianã privind dimensiu-nea inefabilã a discursului poe-tic care se articuleazã sinestezicîntr-o contopire, disipare a pic-turalului în muzical ºi olfactiv (înultimã insatnþã).

Note bibliografice:1 Adrian Marino, Opera lui Ale-

xandru Macedonski, Editura pentruLiteraturã, Bucureºti, 1967, p. 662

2 Alexandru Macedonski, Sim-þurile în poezie în Opere, III. Publi-cisticã (Literatorul. 1880-1919), ed.alcãtuitã de Mircea Coloºenco, in-troducere Eugen Simion., p. 88; 93.

3 Nicolae Manolescu: „Neînþele-gerile cu privire la natura poeziei sim-boliste se datoreazã în bunã parteînsãºi titulaturii propuse de Moréas,care poate de aceea, a renegat-o ulte-rior. Simboliºtii nu vor sã scrie nea-pãrat, cum crede Cãlinescu , o poe-zie bazatã pe simboluri, lucru carenu le-ar izbuti decât uneori. Ei sunfascinaþi, pe urmele celebrului sonetal lui Baudelaire de «coresponden-þe». De un anumit tip de analogie,adicã acela care echivaleazã ºi com-binã senzaþiile. Orice simbol esteanalog, dar nu orice analogie con-duce la un simbol (s.m.) în „Istoriacriticã a literaurii române, 5 secolede literaturã”, Editura Paralela 45,Piteºti, 2008, p. 529.

4 Adrian Marino, Idem., p. 6525 Ibidem., p.6546 Goethe (1995): Teoria culori-

lor, în româneºte de Val. Panaitescu,Iaºi, Ed. Princeps, p.14-15

7 Baudelaire, Charles (1992):Pictorul vieþii moderne ºi alte curio-zitãþi, Antologie, traducere, prefaþãºi note de Radu Toma, Bucureºti,Editura Meridiane, p.189

Nicolae Predescu


Chintesenþa avangardis-mului a fost, fãrã îndo-ialã, dadaismul, singu-

rul „curent” în care nihilismul ac-tiv a fost îndreptat exclusiv spreauto-anulare ºi sinucidere istori-cã. Pentru toate celelalte -isme,avangardismul a fost un atribut,iar avangarda o categorie istori-cã, „o faþã a modernitãþii”, dupãcum o numea Matei Cãlinescu.Fronda avangardistã a suprarea-lismului, spre exemplu, a avut caobiect o „tradiþie”, fãurindu-ºi oalta, prin celebra listã a lui AndréBreton, din Primul manifest alsuprarealismului, care cuprin-dea nume precum Swift, Sade,Chateaubriand, Constant, Poe,Baudelaire, Rimbaud, Mallarméetc. Astfel, inclusiv pentru supra-realism, cum, de altfel, ºi pentrufuturism sau expresionism, avan-gardismul a fost factorul de dis-locare istoricã.

Adrian Marino, în Dicþionarde idei literare, pleacã de la pre-misa cã „dacã existã avangardã,existã mai ales avangarde, în sen-sul cã, sub aceeaºi etichetã ver-balã, se ascunde un numãr con-siderabil de manifestãri ºi progra-me extrem de diferite”, ceea cedenotã cã el va expune acest ter-men sub incidenþa sa istoricã,urmãrind-o ca idee literarã prinatributele comune din mai multecurente artistice. În atare condi-þii va fi analizatã ca fenomen pre-cursor, de anticipaþie, ca ruptu-rã ºi discontinuitate etc. Actulnegaþiei pare singura constantãraþionalizabilã în eterogenitateadusã la extrem în nenumãrate rân-duri. Marino urmãreºte ºi carac-terul nihilist al avangardei, con-siderând-l una dintre principale-le surse ale crizei pe care o impu-ne în mod radical: „Nihilismulavangardist (fenomen foarte vi-zibil încã de la Lautréamont) esteexpresia unei disperãri metafizi-ce, radicale: principiile binelui,rãului, frumosului sunt gândite,pãtrunse de negate în însãºi ori-ginea lor” (Dicþionar de idei li-terare, p. 185). O altã trãsãturãeste cea care o apropie de mo-dernism, cea a „purismului” es-tetic, e „poeziei pure”. Marinoredã aceastã trãsãturã fãcând tri-mitere ºi la experimentalismelepostbelice crescute din tulpinaavangardei: „Or, avangarda mo-dernã revendicã ºi reface punctcu punct aceeaºi aspiraþie genui-nã, aceeaºi revenire la esenþa ori-ginarã, aceeaºi nostalgie invin-cibilã a începutului: pur, spontan,izvor imaculat al imaginaþiei poe-tice. Este cu neputinþã de înþelessensul revoltei avangardiste fãrãaceastã violentã radicalizare, re-gãsitã în mod neîntrerupt de laRimbaud la abstracþioniºti, de laexpresioniºti la suprarealiºti de laI Nivissimi la beatnici”(p. 202).

Cam acestea sunt principalelerepere pe care merge autorul Dic-þionarului de idei literare, însãfãrã sã încerce un époche (feno-menologic) prin care sã ajungã laideea de avangardã, dincolo destraturile istorice care s-au depuspeste ea. Din acest punct de ve-dere, el este în aceeaºi paradig-mã cu principalii exegeþi ºi teore-

nnnnn GABRIEL NEDELEA

Adrian Marinofaþã cu avangarda

ticieni ai avangardei de la noi dinþarã: Matei Cãlinescu, MarinMincu ºi Ion Pop. Aceastã pozi-þie îºi pierde funcþionalitate înviziunile de ansamblu asupra li-teraturii, este prea în spiritul miº-cãrilor propriu-zise de avangar-dã, adicã nu-ºi ia o distanþã teo-reticã rezonabilã de ideea în sine.

O interesantã perspectivã neeste oferitã de Alexandru Ciste-lecan în Poezie ºi livresc. Luptacu convenþia literarã, ºi mirajullivrescului – în genere, rãstoarnãîntreaga negativitate care i-a de-venit proverbialã avangardei. Înconflictul cu inerþia convenþiei„conºtiinþa unei renaºteri a lim-bajului poetic ºi a unei noi sim-bioze între eu ºi lume le-a dat for-þã constructivã [avangardiºtilor]ºi, în pofida propagandei lor des-tructive, nu se credeau mai puþinun Comitet al salvãrii poetice dinghearele inerþiei decât un oficiude pompe funebre al lirismuluiîmburghezit” (p. 20). Dând la oparte verva impresionistã a criti-cului, el remarcã faptul cã „avan-garda a fost o formã de putere îndomeniul poeziei ºi a aspirataproape deschis la hegemonie. Înmâinile avangardiºtilor, chiar dacãdeformat pânã la absurditate,cuvântul – ºi limbajul în general– avea energia explozivã a uneigrenade. Vremea neputinþei po-etice nu þinea de epoca lor, o epo-cã dedatã mai curând la cultulforþei cuvântului, ºi ea a sunat,în poezia noastrã, abia peste ojumãtate de secol” (idem.) Despreaceastã putere a cuvântului înparadigmele avangardei nu s-aprea scris, deºi este o idee sufi-cient de generalã ºi de relevantãpentru a defini spiritul ºi poeticaaceste miºcãri. Neîncrederea îninstituþia limbii ºi asaltul împotri-va regulilor de punctuaþie, de to-picã sau gramaticale, nu suntdecât o camuflare a acestei pu-teri dezlãnþuite, odatã ce cuvân-tul este dezinstituþionalizat.

Definiþia cu caracterul cel maigeneral ºi exact, totodatã, pe caream întâlnit-o în critica româneas-cã, este formulatã de LaurenþiuUlici, care prevede vectorul avan-

gardei în procesul de evoluþie li-terarã fãrã substratul istoriogra-fic al sãu, ci ca idee ºi formã demanifestare: „Când spiritul degrup se afirmã la concurenþã cuspiritul timpului, propunându-se,mai întâi, drept soluþie de conti-nuitate, iar apoi revendicându-ºiatribuþiuni normative, avem aface cu avangarda (în cazul nos-tru literarã), fenomen cu aparen-þe întâmplãtoare dar de esenþãlegicã, întrucât este un factor di-namic al existenþei estetice a lite-raturii. O avangardã fãrã tendin-þa de a se instaura ca spirit altimpului este, în fond, o pseudo-avangardã, o gratuitate din toatepunctele de vedere” (Literaturaromânã contemporanã, p. 27).

În concluzie, polisemia avan-gardei pare încã derutantã în te-oria ºi critica literarã, mai ales datfiind numãrul mare de avatarurisub care apare. Existã douã ten-dinþe în definirea acestui feno-men: 1. prin prisma istoricitãþiisale ºi a atributelor pe care le-aavut pe parcursul -ismelor carese revendicã de la acest statut,iar Adrian Marino urmãreºteaceastã cale; 2. ca forþã eteroge-nã în dinamica evoluþiei generalea literaturii, iar o mostrã, în acestsens, ne este oferitã de Lauren-þiu Ulici.

„Sãrbãtorile Eminescu” –Ediþia I 9-10 ianuarie 2014Drobeta-Turnu Severin

Nevoia de a aduce tea-trul cât mai aproape depublic, într-un spaþiu

care din neconvenþional devineunul familiar, de întâlnire, aºa cumeste Cafe Teatru Play din Craio-va, s-a transformat într-un pro-iect de succes al iniþiatorilor aces-tui gen de manifestare. Este vor-ba despre Compania Teatrules-cu, proiect care s-a nãscut subconducerea lui Vlad Drãgulescuºi care oferã iubitorilor de acte cu-lurale, în fiecare vineri, posibili-tatea de a viziona piese de teatru.În astfel de spaþii, actor nu estedoar cel care interpreteazã un rol,ci însuºi spectatorul, prin actulteatral interactiv. Contactul actor-spectator, care are la bazã triadastimul-impuls-reacþie, este unulviu. Actorul dãruieºte, stimulândimaginaþia spectatorului printr-unimpuls – actorul face vizibil, prinipostaza cerutã de rol, ceea cespectatorul trãieºte în intimitateºi nu poate mãrturisi. Spectato-rul primeºte ºi reacþioneazã.

„Doar femei”, spectacolul ju-cat vineri, 31 ianuarie, în CafeTeatru Play, este un one womanshow, în interpretarea HaricleeiNicolau; scenariu dupã Eschil

nnnnn LUIZA MITU

doar femei(„Orestia”), M. Yourcenar („Cli-temnestra sau Crima”), Eve Ens-ler („Monoloagele vaginului”) ºitexte aparþinând Haricleei Nico-lau; regia: Haricleea Nicolau. Con-struit pe tema clonãrii, înþeleasãca libertate de manifestare, spec-tacolul, cu uºoare accente femi-niste, prezintã pe cinci ipostazeale femeii: femeia de afaceri, re-bela, criminala, nebuna, curva.Ceea ce uneºte aceste ipostazeeste singurãtatea, iluzia, durerea,dar, mai ales, dorinþa de a trans-forma cauza suferinþei, bãrbatul,în ceea ce acesta iubeºte: femeia.Piesa poate fi privitã ca un joc deoglinzi în doi, bãrbatul ºi femeia.Ipostazele femeii reflectate înoglindã se transferã privitorului,bãrbatul, care, prin conºtientiza-rea existenþei celor cinci ipostazeîntr-o singurã femeie, acceptãcomplexitatea principiului femi-nin creator.

Haricleea Nicolau reuºeºte sãintegreze ºi sã redea publiculuiaceste cinci ipostaze feminineîntr-un act teatral unitar, trecereade la o ipostazã comicã la unadramaticã fãcându-se natural,fãrã a lãsa impresia unei rupturiîntre acte.


Consiliul Judeþean Me-hedinþi împreunã cuBiblioteca Judeþeanã

„I.G.Bibicescu” din Drobeta-Tur-nu Severin, Grup Media Singur,Editura ªtef, Societatea cultural-artisticã Dunaris, Fundaþia pen-tru Tineret Mehedinþi au organi-zat în perioada 9-10 ianuarie laDrobeta-Turnu Severin primaediþie a manifestãrii „SãrbãtorileEminescu”.

Ediþia I a manifestãrilor cultu-rale „Sãrbãtorile Eminescu” a de-butat în data de 9 ianuarie 2014 laSecþia „Literaturã ºi Artã” dincadrul Bibliotecii Judeþene ,,I.G.Bibicescu” din Drobeta-Turnu-Severin. Manifestarea a începutprintr-un cuvânt de omagiere a

celui ce a fost Mihai Eminescudin partea doamnei Raluca Graf,managerul Bibliotecii Judeþene.

Dintre personalitãþile cultura-le ce au fost prezente amintim: Ni-colae Melinescu, realizator TVR;Hinoveanu Liliana, Radio OlteniaCraiova; prof. Grigore Gociu,prof. dr. Adrian Michiduþã; prof.Marius Popescu; prof. GheorgheFlorescu; prof. Aurel Pera; prof.Cornel Boteanu; prof. Dan ªala-pa; prof. Michaela Udriºte; scrii-torii: Ana Eichert, Aristiþa BuciuStoian, Dan Alexoaie. Evenimen-tul a avut loc la Casa Tineretuluidin Drobeta-Turnu Severin ºi afost organizat cu ocazia manifes-tãrilor dedicate naºterii poetuluinaþional Mihai Eminescu.


În momentul apariþiei, în1974, edificiul teoretic ar-ticulat de Adrian Marino

în Critica ideilor literare ºi con-tinuat în Hermeneutica ideii deliteraturã (1987) ºi Biografia ide-ii de literaturã (1992-2003) a fostapreciat pentru erudiþia, spiritulde sintezã, asimilarea celor mai re-cente metode critice ºi documen-tarea riguroasã. Cu toate acestea,demersul sãu ridica ºi numeroa-se semne de întrebare din cauzacãrora construcþia teoreticã sedestabiliza, lãsând loc confirmã-rii imposibilitãþii construcþiei unuisistem critic. Principalele repro-ºuri vizau îndepãrtarea criticii idei-lor literare de textele propriu-ziseºi subordonarea lor unor abstrac-þiuni teoretice precum „structu-ra”, „modelul”, „sistemul”. To-tuºi, se simþea lipsa unei recep-tãri a lucrãrilor fostului discipolcãlinescian din perspectiva isto-riei ideilor, disciplinã, se pare,cvasinecunoscutã de criticanoastrã, la vremea respectivã.Singurul care pusese, totuºi, înrelaþie abordarea lui Marino cucea a fondatorilor istoriei ideilor,Arthur O. Lovejoy ºi GeorgesBoas, era Mircea Martin într-orecenzie din „Steaua” în care con-stata cã nu putem vorbi de o in-fluenþã semnificativã din aceas-tã direcþie, fiindcã intelectualulclujean preia numai aspecte izo-late pe care le integreazã într-oviziune proprie.

Fostul asistent cãlinescian cu-noºtea foarte bine aceastã disci-plinã, contribuþiile lui Lovejoy ºiale colectivului sãu, dar ºi reacþii-le critice la adresa abordãrii sale,exprimate de admiratorii ºi contes-tatorii istoriei ideilor într-o serie destudii ºi articole, multe dintre eleapãrute în revista “Journal of theHistory of Ideas”. De fapt, vomvedea cã una dintre mizele teore-tice ale metodei lui Adrian Mari-no era chiar depãºirea deficienþe-lor istoriei ideilor, nu înainte de ane opri în linii mari asupra aceste-ia din urmã, teoretizate de Love-joy însuºi.

În varianta sa modernã, isto-ria ideilor îi are ca fondatori pefilosofii americani Arthur O. Lo-vejoy, George Boas ºi pe istori-cul literar Gilbert Chinard. Din1940 aceºtia încep sã publice în“Journal of the History of

nnnnn MARIA DINU

Adrian Marino ºi Arthur O. Lovejoy:interferenþe ºi diferenþe

Ideas”, iar în 1973 sã se ocupe deapariþia celor cinci volume aleDicþionarului de istorie a idei-lor care analizeazã detaliat 317idei (selected pivotal ideas). Daristoria ideilor e legatã îndeosebide numele lui Arthur Lovejoy(1873-1962) ºi de lucrarea sa dereferinþã The Great Chain ofBeing. A Study in the History ofan Idea din 1936, lucrare tradusãla noi abia în 1997, cu titlul Mare-le lanþ al fiinþei. Istoria ideii deplenitudine de la Platon laSchelling (Editura Humanitas).

Prin analogie cu chimia anali-ticã, Lovejoy lanseazã conceptulde idei-unitãþi (unit-ideas) carese aflã în componenþa unor sis-teme ºi doctrine filosofice indivi-duale, originale ºi distincte nuatât prin natura elementelor lor,cât prin modul de structurare. Is-toricul ideilor urmãreºte sã cer-ceteze doctrinele filosofice ca peniºte compuºi chimici din prismaideilor-unitãþi corespunzãtoare ºisã identifice acele idei dinamice,comune din istoria gândirii ce puncapãt deosebirilor de suprafaþãdintre un sistem filosofic sau al-tul. În afarã de izolarea acestorunitãþi mobile, istoria ideilor –teoretizatã în Introducera de laMarelui lanþ al fiinþei – pune ac-centul ºi pe clarificarea ambigui-tãþilor în urma studiului cuvinte-lor ºi expresiilor specifice uneimiºcãri sau perioade, operaþiedenumitã de Lovejoy „semanti-cã filosoficã”.

Disciplina sa utilizeazã o me-todologie pluridisciplinarã princare fiecare idee-unitate, odatãidentificatã, este urmãritã „caunitate recurentã în mai multecontexte” (filosofic, ºtiinþific, li-terar, artistic, religios sau politic).Printr-o astfel de abordare, isto-ria ideilor „se intereseazã în spe-cial de procesele prin care setransmit influenþe dintr-un dome-niu în altul”1 ºi „ar crea porþi”între discipline bine delimitate înmediul universitar. Lovejoy vi-zeazã în special literaturile moder-ne, care ar merita studiate în ºcolipentru conþinutul lor de idei,multe din ele nefiind altceva de-cât „idei filosofice diluate”.

Alãturi de René Wellek, ErnstRobert Curtius sau NorthropFrye, autorul Marele lanþ al fiin-þei este unul dintre precursoriirecunoscuþi de Adrian Marino ºicitaþi în Critica ideilor literare.Unele dintre concepþiile de bazãale filosofului american le regã-sim în lucrarea aceasta, însã rein-terpretate, astfel încât sã-i susþi-nã fostului discipol cãlinescianpropria viziune ideocriticã.

Ca ºi Lovejoy, Marino reþinecircularitatea ideilor în literaturã,dintr-un context spaþio-temporalîn altul, ºi interferenþa lor ce a dus,cu timpul, la anumite confuzii, cumar fi cea dintre decadentism ºi es-tetism, naraþiune ºi istorie, teatralºi dramatic etc., ca sã dãm câtevaexemple din Dicþionar de idei li-terare (1973). Aceste idei, defini-te ca reflecþia asupra operei, re-prezintã obiectul de studiul al cri-ticii ideilor literare ºi presupuncercetarea într-un cadru vast, caredepãºeºte prima atestare lexicalã.

Numai cã în acest punct, Marinodevine platonician ºi se despartede interpretarea lui Lovejoy, inte-resat de ideile din gândirea filoso-filor occidentali, de fuziunea ºicontinuitatea lor, dincolo de inte-grarea în sisteme aparent opuse.Pentru intelectualul clujean, idei-le nu pot fi produsul gândirii uma-ne, fiindcã ele sunt anistorice. Cualte cuvinte, idei ca avangarda,clasicismul sau barocul etc. auexistat dintotdeauna, fãrã sã fietributare contribuþiei unui scriitoranume, ci etimonului lor care acþi-oneazã în sens dublu: retrospec-tiv prin recuperarea unor fenome-ne anterioare nominalizãrii ideilorºi anticipativ, prefigurând defini-þii viitoare.

Marino e totuºi conºtient decontribuþiile individuale în con-ceperea ideilor, însã preferã sã lesacrifice paternitatea tocmai casã punã capãt impreciziei seman-tice cauzate de autorii înºiºi, iaretimonul, dupã cum am vãzut,reprezintã un factor de ordine. Nuîntâmplãtor, intelectualul clujeansubliniazã în repetate rânduri cãdisciplina sa pune mare preþ peselecþia riguroasã a sensurilor,operaþie ratatã de istoria ideilorcare, printr-o aglomerare noþio-nalã, devenea „istoria confuzieiideilor, istoria interpretãrilor ero-nate ale ideilor, o pseudo-ºtiinþãa «contra-sensurilor», pe scurt,a haosului semantic”2 . În plus,acceptarea intervenþiilor aucto-riale în definirea ideilor ar fi dusla anularea continuitãþii ºi vieþiiproprii a ideilor, aºa cum o con-cepe Marino, ca ºi Lovejoy, înafara oricãrei cauzalitãþi.

Chiar dacã la Marino ideilesunt atemporale, ele au o struc-turã similarã ideilor lui Lovejoydatoritã constantelor componen-te, echivalentul ideilor-unitãþi de-finite de filosoful american. Iden-tificate în operã în urma unui pro-ces denumit de Marino „reducþierezidualã”, prin selecþia elemen-telor tipologice ºi excluderea de-terminãrilor individuale ºi istori-ce, constantelor le revine rolulexplicãrii ideilor literare înrudite.Mai exact, constantele comune,prezente în structura mai multoridei, sunt responsabile de inter-ferenþele acestor idei sau de con-fuziile dintre ele. De exemplu,identificarea unor note comuneconstante justificã, asociereaconceptelor de „poezie moder-nã”, „rupturã” ºi „revoluþie a lim-bajului”. Totodatã, constantelevin sã explice „fenomenul ele-mentelor teoretice identice, co-mune, în sfere ºi sisteme de gân-dire total heterogene în timp ºispaþiu”3 . Un caz, printre altele,este clasicismul care în Franþasecolului al XVI-lea avea acelaºiînþeles de „model”, „exemplar”,„standard” în Anglia secolului alXVIII-lea. În virtutea apariþiei si-multane a ideilor în sfere ºi epocidistincte, Marino considerã în-dreptãþitã raportarea de cãtreLovejoy a romantismului la ideo-logia nazistã, problematicã deve-nitã, la vremea respectivã, sub-iectul unei polemici între filoso-ful american ºi Leo Spitzer.

În afarã de anularea contribu-

þiei individuale, recurenþa ideilordeterminã, implicit, ºi dispariþiaoriginalitãþii ideilor. De fapt, Ma-rino nu o neagã definitiv, ci ia încalcul mai multe tipuri de origi-nalitate. Una o explicatã prin tri-miteri directe la Arthur Lovejoyºi analogia ideilor cu compuºiichimici. Profesorul american nuse pronunþase asupra originali-tãþii ºi schimbãrilor de paradig-mã, fiindcã, aºa cum am menþio-nat anterior, inovaþia la el depin-dea de modul de aranjare a idei-lor-unitãþi. Alt tip de originalita-te, conform concepþiei intelectua-lului clujean, þine de efortul criti-cului ideilor literare care consta-tã idei omniprezente sub înfãþi-ºarea unora noi, le interiorizeazã– ca ºi cum ar fi produsul propriu(înþelegere de sorginte cãlinescia-nã) –, apoi le integreazã în sche-me ºi modele personale. Nu înultimul rând, originalitatea repre-zintã la Marino modalitatea desoluþionare a dificultãþilor teore-tice sau reconciliere a unor direc-þii antagonice. Ne intereseazã aiciproblema contextului, una dinpunctele nevralgice ale istorieiideilor care îl pun frecvent în în-curcãturã pe intelectulul clujean.

Dacã printre altele4 , Lovejoyfusese criticat ºi pentru neglija-rea perioadelor istorice, deoare-ce „dialogul” conceput între di-verºi gânditori în virtutea legiicontinuitãþii, ducea la desfiinþa-rea graniþelor temporale, Marinoîncerca sã evite capcanele întin-se de perspectiva atemporalãadoptatã. De aceea, fostul disci-pol cãlinescian identificã trei sta-dii de manifestare a ideilor carerecupereazã, printr-o viziune ine-ditã, condiþionãrile istorice, fãrãsã excludã universalitatea. Inte-lectualul distinge trei nivele desemnificaþie a constantelor, fie-care cu o cronologie ºi istorie di-feritã. Primul nivel, cãruia îi co-respunde o datare permanentã,„echivalentã cu «gradul zero» alcronologiei”, este cel al constan-telor universale, latente, in statunascendi. Urmeazã apoi nivelulconstantelor nominalizate, carenu exprimã încã o conºtiinþã es-teticã, însã sunt identificabile întexte cãrora li se aplicã aceeaºidefiniþie. În final, constantelecunosc un nivel al teoretizãrii ºiau un conþinut bine individuali-

zat, recognoscibil în manifeste.Astfel, Marino ajunge la conclu-zia cã existã, de exemplu, de maimulte tipuri de baroc sau de avan-gardã, depinde numai pe ce nivelde semnificaþie din cele trei ra-portãm noþiunile. Sub aspect tem-poral, prima cronologie aparþineunui nivel anistoric, ciclic, în timpce urmãtoarele douã þin de nive-lul istoric, linear, al „unicitãþii, ire-petabilitãþii”. Extinzând conse-cinþele unei astfel de înþelegeri,observãm cã, dacã ne situãm înperspectiva istoricã, ideile litera-re nu existã, fiindcã nu se potmanifesta în regimul continuitã-þii ºi al circularitãþii. În acest timpistoric, putem vorbi, în schimb,de o paternitate a conceptelor, demomente exacte ale naºterii lor cuacte în regulã ºi de contribuþiiindividuale. Însã, Marino are învedere al doilea nivel al timpuluiciclic care funcþioneazã dupã altelegi decât cele ale timpului isto-ric. Oricât de utopicã ar pãrea,ideilor literare în interpretarea saajung sã se supunã unui deter-minism universal, cosmic, per-spectivã neîntrevãzutã de auto-rul istoriei ideilor.

1 Lovejoy, A. O., Marele lanþ alfiinþei. Istoria ideii de plenitudine dela Platon la Schelling, editura Hu-manitas, 1997, p. 21

2 Marino, A., Critica ideilor li-terare, Cluj, Editura Dacia, 1974, p.43

3 Idem, p. 664 Definind istoria ideilor ca dis-

ciplinã preocupatã „cel mai mult deidei care au o largã difuziune, care seintegreazã în ansamblul multor minþi”,profesorul american vedea necesarstudiul autorilor nesemnificativi alã-turi de cei reprezentativi. La fel ar fiprocedat, în viziunea sa, ºi istoriculliteraturii, deoarece „scriitorii pe care-i considerãm minori pot fi la fel deimportanþi – ºi deseori sunt mai im-portanþi din aceastã perspectivã –de-cât autorii de capodopere” (Lovejoy,A. O., Marele lanþ al fiinþei. Istoriaideii de plenitudine de la Platon laSchelling, editura Humanitas, 1997,p. 23.). Din aceastã perspectivã, filo-sofului aglomera citate din disciplinediferite ºi autori minori lângã cei ca-nonice, exces netrecut cu vederea decriticii sãi. Semnificativ este cã ace-leaºi reproºuri, referitoare la absenþacriteriilor axiologice în selectarea ope-relor citate, le regãsim frecvent în re-ceptarea operei lui Marino de cãtrecritica noastrã.


Nicolae Predescu


nnnnn ION BUZERA

Cu adâncã satisfacþie es-teticã, vã anunþ, dragiconcetãþeni, acum, la

început de An Nou – normal, peaceia care prin cine ºtie ce mira-col vã îndeletniciþi cu lectura cri-ticii literare – cã nu numai fraþiinoºtri de peste Prut au poeþi foar-te tineri ºi foarte valoroºi, peAnatol Grosu, pe Ion Buzu, pemai ºtiu eu cine, ci ºi patria-mumã. Deocamdatã, un nume decare sunt absolut sigur: Floren-tin Popa, Trips, heroes & lovesongs, Casa de editurã Max Ble-cher, 2013, 74 p. Ca sã fiu direct:aist poet mi se pare un fel deLabiº care a „digerat” mai tot cei-a trebuit din experienþa trecutã,postmodernã ºi chiar mai vechede atât. Lãsând la o parte posibi-le similitudini istorico-literare,sunt destule note comune actualecare pot fi decelate: un Zeitgestanume picurã prin toate volume-le acestor (cel puþin) trei poeþi.Toþi (prin asta chiar înþelegând:nu numai ei) sunt copiii unei lumipost-Matrix, fiinþe uºor (ontic)ameþite, care îºi dau seama cu oanumitã dificultate cât de realesunt ºi care trãiesc jumãtate dintimp în lumea jocurilor pe calcu-lator, iar în cealaltã jumãtate uitãce (n-)au trãit. Iar poezia – nu-iaºa? – e singura modalitate carele dã voie sã-ºi mai aducã amintede ei înºiºi, de acel eu care are,într-adevãr, o consistenþã exis-tenþialã, nu e vreo ectoplasmãpierdutã prin spaþii virtuale. Do-rinþa, cu nuanþe uneori sfâºietoa-re, de înþelegere/ recuperare a si-nelui (a unui sine tot mai fugos,mai dizolvat, mai micºorat) tindesã devinã tema cea mai adâncã apoeziei recente scrise în limbaromânã.

Pentru a afla mai multe datedespre Florentin Popa, este sufi-cient sã parcurgem autoprezen-tarea de la p. 72, care, paratext„nevinovat” fiind, mai avea pu-þin ºi devenea poem de-a bineleaºi încã unul reuºit, autoreflexiv:„Florentin Popa/ nãscut în 1989,la Bãicoi (va spune Câmpina casã evite glumele/ cu boaºe)/ cau-tã-i numele pe Google ºi nu veigãsi niciun rezultat relevant (…)Nu are camere mai mari de 0.3megapixeli, aºa cã încearcã sã/ vãpunã filme în cap prin cuvinte.Toate poeziile din acest volum/au fost filmate cu un cartof do-nat prin generozitatea Institutu-lui/ naþional de Cercetare-dezvol-tare Agricolã Fundulea.// Fie cagentila artã a poeziei sã vã înse-nineze frunþile încreþite de/ griji,în aceastã lume duºmancã ºi per-versã plinã de puºtoaice/ cu ini-mã de gheaþã.”. Ei bine, tocmaiaceastã „lume” constituie mate-ria primã a restului poemelor. Eainclude o „metafizicã” foarte ela-boratã ºi foarte bine circumscri-sã a insignifianþei de zi cu zi, spo-rul disperat înspre diferenþierea(de orice fel, numai sã fie, în ra-port cu zisa precaritate!) pe careîncearcã sã-l obþinã prin cele maineaºteptate manevre de eschiva-

poezia cotidianului(care vrea sã fie) cosmic

re ºi potenþare, dar ºi cãderileperiodice în starea iniþialã, a unuidiurn insuportabil.

Este tematizatã, astfel, o pier-dere de sine aparte, care nu maiare aproape nimic din vertijulpostmodern, de exemplu, al rãtã-cirii printre referinþe, pentru cã,dacã e nevoie, este creat hic etnunc, se poate ivi oricând ºi dinorice. Lumea respectivã este unacare, în principiu, inspirã instan-taneu „scârbã” (p. 17). Bine, este„surprinsã” pe larg ºi aceastã di-mensiune, dar mult mai importan-te (în acest volum) sunt miºcãrilede depãºire/ „invalidare” a realu-lui: ai zice cã vrea sã obþinã acesteefecte „mallarméene” prin oricemijloace. Drama situativã a aces-tui eu este urmãtoarea: acolounde este el însuºi nu e bine, iaracolo unde se „pierde” în altce-va, e bine, dar insuficient. Aºa cãva dori sã se revadã, apoi, dinnou, sã se „aneantizeze” virtual,sã se „arunce” în piscina fãrã funda lipsei oricãrei identitãþi, cãci„acolo” o poþi avea pe oricareº. a. m. d. Poezia lui FlorentinPopa se bazeazã pe, conþine ºisintetizeazã admirabil aceste ten-siuni. Dacã, la începutul secolu-lui XX, alienarea era ceva care þi-nea de, bunãoarã, sadoveniene-le locuri unde nu se întâmpla ni-mic, la începutul celui de faþã re-zultã din frecventarea unor locuriunde se întâmplã prea multe, dardegeaba. (Nimicul se pricepe sãse reinventeze cel mai bine.) Ofrustrare ºi mai mare îºi face (per-versa!) loc în aceste texte, pânãacolo încât nici „ascunziºul întrestele” (p. 18) nu pare a mai aveavreun farmec.

Poetul va încerca, aºadar, sãrecupereze pe alte cãi realul. Teh-nicile reprezentãrii vor suferi ºiele metamorfoze subtile. Iatã oSarã pe deal care a pierdut pedrum imageria lui Iaru&comp.:„(pleoapã// rãu de clinchet defurculiþe rãu de þevi desfundate/scurgându-se pe sub mâneci rãude cãni fierbinþi/ lãsând cercuripe încheieturi nu ãsta/ nu poatesã fie un film – simþurile// rãmânîn urmã cu un spaþiu alb/ soarecitric ieºind dintre dealuri verzicu vãi/ lãsate în cãrbune în timpce peste cadrul/ real se lasã sea-ra// pãsãri zgâriind cu vârful ari-pilor ferestre/ prin canionul deblocuri turn/ îmbãtate de luminade ambrã/ îmbãtate de lu// pleoa-pã)” (trip ä, p. 52). A depãºi, fãrãeforturi speciale, postmodernis-mul înseamnã, cum ziceam, a în-cerca sã te regãseºti, cât de cât,într-o „puritate” identitarã desprecare ºtii foarte bine cã nu poatedura prea mult. Pe de o parte, dis-cursul se pliazã pe derizoriul careîi cade sub ochi, pe de alta esteclar cã eul poetic vrea sã rezisteîn faþa acestui transfer abuziv desine, pe care – de fapt – nu arecum sã-l opreascã: „te ºtiu de di-nainte sã mã ºtiu de când/ citeamfaruri vitrine fotografii ascultândburzum” (p. 66). Inducerea sines-tezicã (aci. poezie postmoder-nã&muzicã black metal) perma-nentã este numai unul dintre rãs-punsurile pe care poezia le dã

unor agresiuni care, de multe ori,sunt inventate. Ea se comportãca „aspersor” al oricãrei senzaþii:atât infrareale, de dincoace deobiºnuitul existenþial, cât, maiales, metareale, de dincolo deperceptibilul obiºnuit. Cu cât re-acþia alternativã va fi mai elabo-ratã, mai complicatã, cu atât ar fisperanþe de autoregãsire mai se-rioase, în sensul cã nemulþumi-rea de cosmic, virtual etc. vareuºi, cumva, sã recupereze freu-dianul „principiu al realitãþii”, acelfundament al, orice am zice, cu-noaºterii necesare.

Aºa cã va miza, între altele,experimental, ºi pe un imaginarapocaliptic: nu e prea consistent,dar compenseazã prin insisten-þã: „eram pe muntele sfânt, um-blam printre pietre de foc// cre-ierul ãsta mã va ucide nu nu vreausã-mi lepãd/ nici palmele de petâmple ºi nici degetele mari/ apã-sând pe pleoape – elektron spunei creierul ãsta/ se va aprinde caun chihlimbar în care licuricii sedeºteaptã/ – apãsând ºi rotind pepleoape, rotind caleidoscopul defractali dinãuntru/ îndoindu-micorneea pînã la cristalin, ca groa-pa pentru gãlbenuº/ din aluat –creierul ãsta mã va ucide cu in-candescenþã, pânã/ când pieleaîmi va pãrea hîrtie udã lipitã peoase, pânã când/ amprentele/ îmivor lãsa în piele paºi – apãsând,pânã când ochii mei se vor ve-dea/ zobiþi –/ creierul ãsta se varãsuci în chinuri în calvaria luigândac de lavã/ cãzut pe spatecu elitrele emisferelor zdrobite, cunervii optici înotând/ abulic înaer/ – ºi va ninge cu pucioasãdin cerul gurii, ºi din cupa scitu-lui va cãdea/ vin greu ca mierea/pânã când rodii vor putrezi în nãri,pânã când limba se va gustaarsã.// când m-am trezit, din ochicurgea apã ºi sânge/ apã în col-þul dinafarã, sânge în colþul dinã-untru.” (trip á, p. 49). E lumeadeºteptatã înlãuntru, semi-virtua-

lã, semi-oniricã, dar e ºi singurã-tatea celui pe care, în lipsã de alt-ceva (dupã ce toate game-urileau fost jucate ºi care n-a apucatsã citeascã chiar toate cãrþile,cãci, oricum, în lumea murdar-adoptivã pe care o descrie n-aravea niciun rost) îl sorb ºi diver-se chemãri de dispariþie. Este unfel de ciudatã „rãzbunare” pe im-pulsurile electric-cerebrale, ace-lea care nu pot fi înþelese, carescapã oricãrui control, nu numairaþional. Prins în reþele atât deîncolãcite unele în altele, într-unjoc „matricial” devorant, imagina-rul nu se poate „salva” decâtprin autoanulare. Iar aluziile (aici:veterotestamentare) sunt topitefãrã efort în poeme care, de fapt,aºa cum am vãzut, nu au cine ºtiece complexe intertextuale. (Arhe-tipul e singura certitudine.) ªi nucred cã neapãrat dintr-o „incon-ºtienþã” a vârstei.

Sunt implicate, deci, la modulgeneral, în volumul lui FlorentinPopa: un psihedelism computa-þional, care vrea mereu altceva,care îºi identificã alte surse ºi alte„orizonturi”, câteva note de idi-lism post-tehnologic, un foarteeducat simþ al „prizãrii” sordidu-lui înconjurãtor, pe scurt, eva-ziuni diverse, inclusiv în realul„mãnãºturului”. Este un rãspuns,peste decenii, dat scriiturii auto-mate. În aceastã lecturã, care nue neapãrat antifreudianã, incon-ºtientul, care nu face decît sãcomunice noi ºi noi date despreinsuficienþa „purtãtorului” sãu,este ironizat, arãtându-i-se anu-mite posibilitãþi de care el nu pu-tea fi capabil. Literalmente,aceastã poezie este antisuprarea-listã, în sensul cã este hiperrea-listã. Iar naivitãþile utopice (pp.65-68) sunt ca niºte palme peobrajii distopiei curente.

Ca sã simplificãm, la un „ca-pãt” al wireless-ului se aflã ceeace Nietzsche numea „voinþa deviaþã” (zero patru trei opt, p. 38,

poem al coitului grandios: „îmiadun puterile apoi le concentrezîn chakra muladhara…”), iar lacelãlalt, firesc, voinþa comple-mentarã a dubletului freudian:trip á este poemul emblematic înacest sens. Dar, de multe ori, celedouã pulsiuni coabiteazã: „suntacelaºi sprite/ aceeaºi formã cu-lori diferite/ ne panicãm o luãmrazna/ aducem totul mai aproapede ochi/ smulgi iarba þi-o strecoriaproape/ printre gene pânã-i vezipixelii mã/ rogi sã te ridic pe umeridar norii încã par reali// am umeriilipiþi de tãlpile/ tale pleopele lipi-te de pulpele tale/ dar vreau sãfiu sigur/ tu coboarã ºi strecoa-rã-te sub mine/ nu mai e soare demult/ de ce-ai mijit?/ ºi sã ne iu-bim pânã ce ne facem umezi/ ºidulci ca un mãr burduºit//——— film noir/ în urma ta, lasã lam-pa de lavã/ ºi pubisul meu sã/dogoreascã mocnit// de sus hai-nele aruncate în iarbã/ (sutienu-iun 8) scriu aleator BIT” (în ma-rio norii ºi iarba, p. 62). Iar co-prezenþa, dupã cum se vede, nupoate fi decât (tot) în aerul rare-fiat al ecranului.

Realismul virtual, aceastã pre-cizie ºi voluptate a imersiunii suntingredientele evidente ale unormecanisme de tip substitutiv.Cea mai cool e compensarea detip cosmic: „…nikolai se furiºea-zã ºi îi furã aparatul zenit/ ºi þin-teºte spre cer – timp de expunereinfinit/ pânã când planetele lasãdâre-n beznã/ viermi luminiscenþisub scoarþe de copac// fãrã sãºtie cã noi suntem undeva în ce-rul ãla/ lopãtând printre stele pi-ºaþi pe noi de fricã/ cu ciocolatape terminate dar totuºi/ fericiþiatât de fericiþi” (fericiþi atât defericiþi, p. 15). În fond, poezia luiFlorentin Popa este una a ima-nenþei îngropate în ea însãºi, înneputinþa ei, dar care reuºeºte (cueforturi când lejere, când spas-modice) sã „se viseze” ºi în afa-rã, în afara imundului pe care îlconþine ºi de care e conþinutã:„mã deºir în dâre sidefii mã/ cu-fund într-o mare de zgomot alb”(zero nouã cinci patru, p. 35).Sau: „ne e urât ºi scârbã pe pã-mâtul ãsta/ unde chiar ºi dacãstrângem/ din ochi când sãrim/ºi ne scremem pânã ne încreþim/tot nu plutim în aer/ unde înghe-þata se topeºte în ambalaj/ pânãajungem acasã… “ (ascunziºulnostru dintre stele, p. 17). Cos-micul este secreþia „sublimã” aunei nevroze inadaptative seve-re, autoalimentate. A „evada” înspaþiile interplanetare (care, înfond, sunt tot un fel de spaþii vir-tuale) nu este altceva decât o altãmetonimie a fugii de sine: mereutatonate, mereu reprimate.

Aceastã cãrþulie a lui Floren-tin Popa se miºcã, precum un sa-telit de ultimã generaþie, în jurulmarii poezii dintotdeauna, aceeape care a putut-o oferi o planetãimperfectã, dar miliardarã în ima-gini. (Pe unele le retransmite, îm-bogãþite, chiar satelitul nostru.)Sã vedem ce va alege: intrarea înatmosferã sau fuga în/ spre ne-sfârºitele spaþii ale libertãþii, odatãcu care s-a nãscut.


poeme

SperanþeSe lasã noaptea ºi cerul în argint se îmbracãLumina caldã se îndreaptã spre alt þãrm,Pe plete lungi de vânt, vise deºarte se-mbarcã.La lumina lãmpii citesc o carte veche ºi-i vacarm,Strãinã mã gãsesc în lumea nepereche,Parcurg drumul tãcerii prin primãvara vecheªi-n frãgezimea serii petalele amintiriiLe aºez uºor cu palma nemuririi.Cu vârful degetelor simt timpul cum îmi cautãAlt puls al vieþii strãpuns de-o nouã carte.ªtiu cã în absenþa lui gându-ºi pierde aripile-n moarteÎn timp ce stropi de ploaie o nouã searã aduce de departe.

09 Septembrie 2012

Poate

Poate în urma noastrã timpul s-a aºezat pe-o bancãAflatã pe o alee dintr-un parc uitat în tãcerea cuvintelorPoate cã ne-am schimbat într-o adiere de vântPoate cã nici nu ºtim când, de ce sau cum se întâmplãPoate nicãieri, poate pretutindeniPlutim prin vieþi nãscute din divinPoate din timpul nostru rãmân doar cuvintePoate nimic nu v-a mai fi din tot ce este aziPoate vom fi un fir de floare, o razã de soarePoate un nor pe cer sau o apã curgãtoarePoate în urma noastrã cãrãri pierdute se deschidPoate...

18 Septembrie 2012

Inventar de cuvinte

Inventar de cuvinte pe întâmplãri narateVicii descifrate pe capcane aruncate.Puncte de vedere ºi imagini în sfereIntrigi scrise pe hârtii omogene.Te ridici din pulberea vieþiiContemplezi cu liricul fiinþeiPe strãzi te vezi pierdutCu chipul transfigurat, slut.Prin urâþenii îþi croieºti drumPribegii pe file de povesteTe opinteºti din loc în locSperând o viaþã cu noroc.Din loc în loc accentuezi pãtratePãtate cu timiditate, sprâncene ridicateReiei povestea de la început.

11 Februarie 2012

Noiembrie al meuNoiembrie al meu prezent pe pragul meu,Privesc de mult spre razele din el, scotocind amintiriRevãrs spre el imagini din eul meu – contest fiinþa,Neg dorinþa, aºtept pe drum un noiembrie al meuPornesc statornicã din timpul meu spre timpul meuªi vãd noiembrie al meu cum se preface în scrum ºi elUitat pe drum nu îl observ, nu îl recunosc, atât de receNoiembrie al meu, renunþ la el, privind în gol mã scufundÎn nori de plumb – veºmânt blând în zilele morbide.Noiembrie al meu în rãspunsuri demaºti acoperirea greaSpre obositoare notiþe din cãrþi prãfuite de negare...Metafore apar din gura cerului senin spre noiembrie al meuÎndrãznesc sã mã întorc la un noiembrie rebelAl meu, doar al meu...noiembrie al meu...

09 Februarie 2012

nnnnn CLAUDIA GABRIELA MARCU

Amintire 5 –prima parte

Aerul, focul, apa ºi pãmântulcompun natura, iar noi suntempuþin din fiecare ºi toate la unloc. Suflarea este aerulumflându-ne pânzele ºi þinândîn larg corabia vieþii; sufletul,focul arzând în adãpost,încãlzindu-ne ochii ºiluminându-ne calea; sângele,apa dând corabiei echilibru ºiaducând hrana cea de toatezilele; iar trupul, pãmântul ca unsprijin ºi martor al treceriinoastre. Suntem puþin dinfiecare ºi toate la un loc;suntem naturã.

Amintire 8O lume a formelor, bogatã înnuanþe, mãrgineºte o alta, aesenþelor fãrã contur. Fiecaredin aceste lumi primeºte însânul sãu transformareaceleilalte - dizolvarea formei înesenþa din care a provenit, ºiîntruchiparea esenþei în formace-i va purta exprimarea. Iartrecerea dintr-o lume în cealaltãrãmâne, de fiecare datã, oexperienþã de neînlocuit.

Amintire 10O stea se stingea în solitudine,departe de semenii sãi dinceruri. În cele din urmã, cãzuprecum o cascadã efervescentã,mai strãlucitoare decât fusesevreodatã în timpul vieþii.Întregul univers îºi oprirespiraþia urmãrind cãderea, ºidintr-o datã, steaua nu mai fusingurã; pãºise în eternitate ...

Amintire 13Nimicul nu poate fi exprimat încuvinte, ori imaginat. Oriceîncercare de a-l descrie, îldeposedeazã de calitatea saesenþialã, transformându-l înceva.

Amintire 14Când douã priviri eliberate seîntâlnesc, ºi decid a-ºi împreunaizvoarele, când ºuvoaiele lorunindu-se recunosc fiecaretimbrul celuilalt, când parfumulciocnirii lor inevitabile seconfundã cu mireasma unei florice tocmai îºi deschide sufletul,atunci secretul îºi dezbracã

nnnnn TRAIAN BUNESCU

amintiri din eter

haina învechitã, arãtându-ºiaripile tinere, gata de zbor.

Amintire 18 –prima parte

Închisesem ochii, încercânda-mi asculta gândurile, a leidentifica, a le numãra. Numaiaºa le-aº fi putut opri,determinându-mi mintea sãtacã. Unul dupã altul, gânduriledispãreau, iar când ºi ultimul lorecou se stinse pierzându-serãzvrãtit, se fãcu liniºte; oliniºte care creºtea, deveninddin ce în ce mai zgomotoasã ºimai greu de suportat. Apoi, într-un târziu, se întâmplã! Eramnicãieri ºi pretutindeni, singurºi înconjurat de nimic.Rupsesem legãtura cuexteriorul, devenind conºtientde interiorul meu, de prezenþaacestuia. Eram eu, cel fãrã deformã, cel de la început; erasufletul meu …

Amintire 18 –partea a doua

... ºi încercând a mã obiºnui cunoua prezenþã, mã trezi atins defantezia sa, având senzaþia cãmã topeam, scurgându-mã prinspaþiile libere dintre moleculelesale. Curând, sufletul îmi

eletristică

absorbi întreaga materie ºisimþurile, devenind împreunã, osingurã entitate. Atunci, amvãzut cum lua naºtere suspinulsau tresãrirea bucuriei, auzindu-le glasul. Am simþit cuminteriorul îmi era, în aceeaºimãsurã, exterior, sufletulîncãlzindu-mã pe dinãuntru lafel cum mã îmbrãca pe dinafarãca o aurã. ªi am descoperit cãnu eram singur. Puþin mai sus,apropiindu-se ºi îndepãrtându-se lent, o creaturã înaripatã mãprivea cu intensitate, zâmbindîn timp ce o lacrimã i sedesprindea rostogolindu-se,trãiri asemenea celor ce mãguvernau pe mine în acelmoment. Era cea maitulburãtoare formã a frumuseþiicãreia îi fusesem martorvreodatã; era îngerul meu.

Amintire 20O imagine vorbeºte, dar nu încuvinte; o imagine cântã, darnu pe note muzicale. Totuºi, îiînþelegem limbajul neobiºnuit, îiauzim cântul plin de pasiune.Odatã întipãritã în memorie, oimagine captureazã lumina ºiumbrele unui moment pe careni-l vom aminti peste timp,lumea privitã prin ochii noºtripãstrând ecourile frãmântãrilornoastre.

Amintire 23Douã suflete, fiecare atingândadâncul celuilalt, împart oapropiere intensã. În acelestrãfunduri, tãcerea devineforma supremã de comunicare.

Expoziþia Mãºti tradiþionale româneºti


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Gabriel Coºoveanu, DanaDinu, Gabriel Popescu (coordo-natori), Povestiri ale multidisci-plinaritãþii: studii literare, an-tropologice ºi lingvistice, Editu-ra Universitaria, Craiova, 2013.

Cel de-al doilea volumdin Colecþia „Gramma-tophoros” îºi propune

sã continue tradiþia iniþiatã în 2011cu volumul Studii de literaturãºi lingvisticã (coordonat de IonBuzera, Carmen Popescu ºi Sori-na Sorescu), aflându-se de la în-ceput „într-un raport nominal dedescendenþã directã cu gramato-logia lui Derrida”. Actualul vo-lum, intitulat Povestiri ale multi-disciplinaritãþii: studii literare,antropologice ºi lingvistice (co-ordonat de Gabriel Coºoveanu,Dana Dinu ºi Gabriel Popescu),cuprinde cincisprezece studii ºieste unificat de un demers multi-disciplinar ce dã unitate volumu-lui structurat în trei tipuri de cer-cetãri filologice.

În prima categorie de lucrãriºtiinþifice intrã acele studii lite-ralmente multidisciplinare. Lucra-rea Alinei Gioroceanu (Influenþagreacã în formarea terminolo-giilor româneºti) este o analizãa limbii române din perspectivalingvisticii diacronice, prin care

cercetãri multidisciplinare deliteraturã, antropologie ºi lingvisticãtânãra cercetãtoare ne demon-streazã cã dacã iniþial termenii deoriginea greacã din limba româ-nã au fost împrumutaþi prin inter-mediul latinei sau al slavonei, ceidin limba românã contemporanãsunt împrumutaþi pe filierã engle-zeascã sau din alte limbi romani-ce. În aceeaºi ordine de idei, Ovi-diu Drãghici realizeazã un studiude lingvisticã sincronicã centratpe structura fonologicã a enun-þului românesc. Mizând pe o abor-dare stilisticã, Melitta Szathmarysubliniazã felul în care presa con-temporanã româneascã se folo-seºte excesiv de hiperbolizarepentru a crea un adevãrat discursal „groazei” menit sã atragã aten-þia, sã sporeascã tensiunea, sãdea impresia de senzaþional etc.Un astfel de repertoriu de cliºeelingvistice se structureazã într-uncâmp semantic bine definit ºi ra-portul ziarist-cititor devine unulde tipul producer-consumer, însensul în care primul este creatorºi furnizor de formule fixe, iar celde-al doilea un receptor mecanical acestor cliºee de comunicarejurnalisticã.

În sfera studiilor de filologieclasicã se integreazã cercetãrileaparþinând Mihaelei Popescu(Sistemul condiþional din lati-na clasicã. Problematizare ºicategorizare. O abordare se-mantico-sintacticã) ºi Ioanei-Rucsandra Dascãlu (Termeni-sa-

telit în prezentarea sentimentu-lui iubirii în poezia liricã lati-nã. Un studiu de lingvisticãaplicatã).

În cea de-a doua categorie decercetãri filologice se încadreazãlucrãrile ce folosesc concepte dinsfera psihanalizei ºi a filosofieiguattarian-deleuziene. Un bunexemplu este studiul Ilonei Duþãreprezintã o analizã a monologu-lui Omul pubelã (parte din între-gul intitulat Teatru descompus)prin prisma conceptelor psihana-litice de fantasmã ºi proiectivita-te. O astfel de abordare permitetranscenderea absurdului a ecou-rilor nihiliste specifice teatrului luiMatei Viºniec cãtre o dimensiu-ne mai luminoasã, eliberatoare.

În cea de-a treia categorie destudii filologice se încadreazãacele lucrãri ce intrã în sfera me-tacriticii, a imaginarului, a simbo-licului ºi a alegoricului. Astfel,Ion Buzera ne oferã o abordaremetacriticã a gândirii critice a luiIon Negoiþescu, pornind de lacomentariile criticului nãscut laCluj-Napoca asupra poeziei luiªtefan Augustin Doinaº. Dintr-operspectivã tematicã, CãtãlinGhiþã demonstreazã cum nuvelaAlexandru Lãpuºneanul a luiConstantin Negruzzi este o ade-vãratã radiografie a sadismului detip tiranic.

Gabriel Popescu, pornind dela conceptul de „comparaþie dia-lecticã” al lui Basil Munteanu,descoperã, în opera lui MarinSorescu (cel din „Anabasis” –un poem care hiberneazã), vã-zut în ipostaza de cititor postmo-dern al lui Saint-John Perse, ºi alui Emil Cioran (Exerciþii de ad-miraþie. Eseuri ºi portrete) – ci-

titor în cheie modernã al lui Saint-John Perse, fascicole convergen-te ce definesc modernismul ºipostmodernismul în continuareadirecþiei teoretizate de Ihan Has-san. De asemenea, o altã aborda-re comparatistã este cea a Roxa-nei Ghiþã ce surprinde modul încare apare securitatea în prozapostcomunistã germanã (Tho-mas Brussig, Eroi ca noi) ºi încea românã (Mircea Cãrtãrescu,Orbitor).

Nicolae Panea subliniazã înlucrarea sa necesitatea dezvoltã-rii, în prezent, a unei antropologiia senzorialului, în acord atât cuetapa postmodernã a discursu-lui antropologic, cât ºi cercetãri-le de ultimã orã din sfera psiho-neurologiei. Studiul publicat deCarmen Banþa are în centru re-prezentãrile diurnului ºi noctur-nului în basme ºi modul în care îlinfluenþeazã cele douã categoriitemporale personajele ºi desfã-ºurarea evenimentelor în literatu-ra popularã. Pe lângã studiile deantropologie teoreticã ºi etnolo-gie, descoperim în volum ºi o lu-crare de antropologie lingvisticã,semnatã de Nina Aurora Bãlan,ce urmãreºte interculturalitatea ºiinterferenþele lingvistice din co-munitãþile multietnice, cu un stu-diu de caz ce îi are în centru pebulgarii din Banat.

În studiul sãu, Dana Dinu neoferã o scurtã prezentare a Pe-riegesis tes Hellados (Pausa-niae Graeciae Descriptio, 1903)de Pausanias ºi a receptãrii salede-a lungul timpului, oprindu-seasupra locurilor pe care le descrienaratorul în vizita sa în Grecia, unloc special ocupându-l în cartepartea despre Arcadia, þinutul din

Croitoru, Grigorie; Croitoru,Maria, Obiceiul de a colinda ºicolindele din satul Aluniº, Edi-tura Eikon, Cluj-Napoca, 2013,216 p.

Satul Aluniº, aºezat la ex-tremitatea nordicã a ju-deþului Sãlaj, a fost sub-

iect de cercetare etnograficã încãdin anul 1890, când în revista „Tri-buna” de la Sibiu a apãrut artico-lul lui Vasilie Vaida, „Material jar-gon de dialect sãlãgean”. Deatunci ºi pânã în prezent au fostanalizate diferite aspecte ale vieþiiîn Aluniº, accentul fiind pus cuprecãdere pe creaþiile folcloricespecifice zonei. O astfel de abor-dare ne propun ºi autorii studiu-lui monografic Obiceiul de a co-linda ºi colindele din satulAluniº, Grigorie ºi Maria Croito-ru. Volumul cuprinde un corpusde 180 de texte, nu înainte de aprezenta obiceiul colindatului,care se practicã în seara de Crã-ciun ºi în preajma Anului Nou,conþinutul colindelor fiind „aproa-pe în totalitate optimist” în întâm-pinarea noului an. Cu acest prilejare loc ºi o structurare a diferite-lor grupuri de colindãtori în func-þie de tipul de colinde cântate –laice sau religioase. Monografiacuprinde ºi câteva date despre

despre obiceiulcolindatului în satulAluniº

obiceiuri mai noi, împrumutate în-cepând cu anii 1940 (Colindatulcu steaua) ºi 1946 (Colindatul cuviflaimul) din alte sate învecinate.

În capitolul VIII – „Despre artacolindelor” sunt evidenþiate par-ticularitãþi ale colindului, care îldeosebesc de alte forme ale poe-ziei populare. Aspectele urmãriteaici privesc personajele, compo-ziþia colindelor, modurile de ex-punere (naraþiune, dialog, de-scriere), repetiþiile, limbajul etc.Un plus al volumului constã înexistenþa unui glosar de termeni,care face luminã în „desiºul” dia-lectului din Aluniº.

nnnnn Daniela Micu

centrul Peloponesului. Aceastãabordare geografico-literarã de-spre Grecia anticã este urmatã deo lucrare despre Grecia miticã dinperspectivã topografiei mitice:Mãdãlina Strechie sugereazã cãelementele toponimice care aparîn aventurile celebrului erou mi-tic grec Herakles, asemenea Tro-iei descoperite de HeinrichSchliemann, ar putea avea cores-pondeþe în realiate.

La finalul volumului, ArianaBãlaºa a alcãtuit bibliografia Ana-lelor Universitãþii din Craiova.Seria ªtiinþe Filologice. Litera-turã românã, universalã ºi com-paratã (1996-2011) ºi un index bi-bliografic al aceleiaºi serii a Ana-lelor Universitãþii din Craiova.

În concluzie, volumul Poves-tiri ale multidisciplinaritãþii:studii literare, antropologice ºilingvistice ne întãreºte convin-gerea cã rigoarea discursului cri-tic ºi originalitatea demersuluiºtiinþific rãmân o constantã a cer-cetãtorilor filologi de la Univer-sitatea din Craiova.



Petriºor Militaru: E adevã-rat cã volumul de versuri Rosa-rium (1969) a fost interzis decenzurã?

Miron Kiropol: Tocmai îmi dã-dusem demisia de la „Gazeta lite-rarã”, unde eram corector, ºi amprofitat, în septembrie 1968, de oinvitaþie la un colocviu de poeziece urma sã aibã loc în Belgia, ºim-am hotãrât, convins fiind cãnimic nu se va schimba în Româ-nia, sã nu mã mai întorc în þarã.Debutasem cu versuri în 1963, larevista „Contemporanul”, iar edi-torial în 1967, cu Jocul lui Adam.Apoi, am publicat Schimbarea lafaþã (1968) ºi Rosarium (1969),dar acesta din urmã a rãmas însãnedifuzat ºi ulterior dat la topitdrept represalii pentru cã am rã-mas în Franþa. Cum spunea bineMircea Ciobanu: „Pai tu erai uncopil când ai plecat…”.

P.M.: Mircea Ciobanu esteunul din autorii pe care îi admi-raþi?

M.K.: Mircea Ciobanu este unmare poet ºi un ºi mai mare pro-zator. Trebuie dezgropaþi astfelde autori, fiindcã oameni ca Mir-cea Ciobanu fac gloria unei þãri.De asemenea, mã îngrozeºte fap-tul cã sunt cãrþi care nu circulãprecum antologia în douã volu-me Poezia românã dupã prolet-cultism a lui Constantin Abãlu-þã. Este o carte esenþialã pentrupoezia româneascã.

P.M.: În Franþa v-aþi conti-nuat activitatea literarã?

M.K.: Mai mulþi ani nu am

Miron Kiropol:„pictez tablouri inocente,

sunt un pictor primitiv,al vârstei strãvechi…”

scris. A fost o tãcere de vreo ºase,ºapte ani ºi m-am apucat de pic-turã. ªi am pictat o grãmadã.

P.M.: ªi cum v-aþi reapucat descris?

M.K.: A venit aºa dintr-o datã.Eram angajat paznic la muzeu ºiacolo aveam tot timpul la dispo-ziþie. Directorul ºi conservatoriierau oamenii foarte cumsecade:mã lãsau sã scriu, sã citesc, sefãceau cã nu mã vad. Apoi, într-ozi, o colegã de la muzeu care um-bla prin toate galeriile pariziene,m-a luat ºi m-a dus la o galeristãbraziliancã. Galeria ei era vizavide Centrul Beaubourg. De atunciam rãmas prieteni buni ºi am ex-pus la Galeria Cérès Franco ºi laCarpentras, în sudul Franþei. Pro-blema este cã astãzi s-a ajuns sãse joace copiii cu calculatorul ºisã facã „artã”. Ori asta e o min-ciunã. De fapt arta e datã numaicâtorva, fiindcã fãcutã mecanic eo artã goalã. Avangarda a fostbunã în sensul cã a scuturat ve-chiturile, dar sã ne oprim! Sã neîntoarcem la picturã fiindcã fie-care dintre noi este vinovat… Euîncerc sã pãstrez chipul omului…De aceea mã întorc la lemn, cums-a fãcut pânã pe la Rembrandt.Cum a fãcut ºi Grigorescu. Altfel,mi se pare cã ne distrugem pe noiînºine ºi dispãrem.

P.M.: Prin urmare arta pecare o faceþi nu este una avan-gardistã?

M.K.: Nu, acestea sunt ta-blouri inocente. Sunt un pictorprimitiv, al vârstei strãvechi…

Chiar am creat o tehnicã: lipesc opânzã pe lemn ºi pe pânza astadau ºapte straturi de grund, ca laEvanghelie… Apoi le las sã seusuce bine ºi peste câteva zile vincu ºmirghel. Abia atunci pictez…

P.M.: Spuneþi-ne câteva cu-vinte despre modul în care ve-deþi poezia.

M.K.: Când le vorbeºti oame-nilor despre spirit, se holbeazã caniºte sãraci cu duhul. Toatã ope-ra mea, mai ales cea scrisã, estespiritualã. Chiar dacã uneori, dindisperare, îl defãimez pe acestspirit cãruia îi sunt prunc. Dar, caun prunc zãpãcit, din când încând dau din picioare – picioarecare în clipa în care dau din elenu mã mai þin. ªi aºa ajung ºi euceva de nimic, eu care credeamcã sunt chemat. Eºti ales când telaºi stãpânit de alegere. Trebuiesã ieºim din colþii artei pentru toþi,arta e pentru câþiva. Când comu-nismul a venit ºi a crezut cã nefericeºte cu arta pentru toþi a fostcea mai adâncã nebunie a lui. Deaceea este nevoie de o reîntoar-cere la marea picturã, la mareapoezie, fiindcã am renunþat laceva foarte puternic care miºcacerul ºi Pãmântul. Îmi vin în min-te versurile lui Salvatore Quasi-modo: „Fiecare stã singur pe ini-ma pãmântului, Strãpuns de orazã de soare. ªi deodatã e sea-rã”. Trei versuri prin care a spustotul! Sublim!

Paris, noiembrie 2013

nnnnn FLORIN COLONAª

de când nu ne-amvãzut, Miroane!

În proiectata escapadã pa-rizianã voi fi însoþit de untânãr avid de culturã. Îi po-

vestisem mai demult cã îl cunoscde foarte mulþi ani pe Miron Ki-ropol, poet ºi pictor, un intelec-tual „rasat”. În convorbirea tele-fonicã m-a întrebat: „Îl putem în-tâlni la Paris?”. L-am asigurat cãvoi face tot ce se poate. Conver-saþia fiind încheiatã, formez nu-mãrul francez. Îmi rãspunde odoamnã, pe care o rog sã mi-l deala telefon pe Miron Kiropol.

– Toute de suite, Monsieur!Ne quittez pas!

Trec câteva secunde. Aparescriitorul ºi mi se adreseazã înfrancezã.

– Alo, Miron! La telefon estevechiul tãu prieten, coleg de li-ceu ºi vecin din adolescenþã,Florin Colonaº!

– A, ce surprizã! Ce mai faci?De când nu ne-am vãzut?

– Dinainte de potop!...ªi nu exagerez, fiindcã au tre-

cut vreo 47 de ani de când nu ne-am întâlnit. A trecut ceva timp!...Îi spun cã voi veni la Paris la în-ceput de noiembrie. Tânãrul meucompanion arde de nerãbdare sãîl cunoascã. Un minunat prilej sãne revedem. O discuþie de câte-va minute, extrem de plãcutã. Înfinal îmi spune: „Nu uita sã-miaduci câteva reviste Observatorcultural ºi Mozaicul”.

***Sun de la hotel. Rãspunde

Miron. Se bucurã cã îmi audeglasul. Mã întreabã cât rãmânemîn Paris. Vreo douã zile e ocupat.Îi spun cã am vrea sã facem unmic interviu cu el. Fãrã sã fie preahotãrât, îmi rãspunde: „cam greucu interviul”. Deloc descurajat,insist.

– Lasã, lasã, mai vedem…, îmispune el. Bine atunci, sã ne ve-dem marþi la patru! V-aº propunela Biserica Saint-Sulpice. A! ªtiisã ajungi?

– Stai fãrã grijã, chiar ieri amtrecut prin faþa catedralei, în drumspre Muzeul Luxemburg.

***Dupã o inerentã încurcãturã de

orientare, pãºim sfioºi în mareleedificiu arhitectonic, Saint-Sulpi-ce. Aºteptãm cu emoþie timp dezece minute. Dãdusem roatã prinbisericã, era puþinã lume ºi am fiobservat uºor dacã venise cum-va înaintea noastrã. Trec greuminutele atunci când aºtepþi sãrevezi pe cineva, dupã aproape ojumãtate de secol.

La ora patru fix, în cadrul uºiiapare Miron. O punctualitatekantianã! Îl întâmpinãm cu o exu-beranþa domolitã doar de incintaîn care ne aflam. Zâmbitor, afabil,comunicativ. Face posibil din pri-mele secunde un dialog sincer.Nici una, nici douã, repunem petapet problema interviului.

– A, nu, nu, am mai dat inter-viuri ºi o sã mã repet. Da, da, o sãmã repet! N-aº vrea…

– Lasã Miroane, cã avem noigrijã sã nu te repeþi!

Dupã câteva minute de discu-þie cordialã, ne spune franc:

– Haideþi la mine sã vã arãt ºipicturile ºi sã stãm de vorbã!

Zis ºi fãcut! Ne lãsãm conduºi.Discutãm, suntem extrem de în-cântaþi. Existã o armonie a conver-saþiei. Nimic nu e forþat, nimic nu ecomplezent. Tot mergând, la unmoment dat se întoarce ºi spune:

– A, nu-i bine pe aici! Amluat-o greºit. Tot mereu mi se în-tâmplã. Pai ce, mãi bãieþi, voidupã mine vã luaþi!

Ajungem într-o staþie de au-tobuz. Ploua mãrunt. Miron, înalt,suplu, cu pãrul alb, vâlvoi, ase-menea unui papuaº din filmul luiMiklouho-Maklai, din adoles-cenþa noastrã, pare nepãsãtor laploaia care s-a înteþit. Trece unautobuz al liniei 96, un altul al li-niei 95. Din nou un 96. Dupã încãun numãr de minute, ni se adre-seazã mirat:

– Ce o fi oare de întârzie?– Dar ce autobuz trebuie sã

vinã?– 96, rãspunde cu candoare.– Pai 96 a trecut acum douã

minute ºi era al doilea…– Curios! Au oprit deºi nu

le-am fãcut semn?!– Da, au oprit ºi au plecat.În sfârºit misterul fiind dezle-

gat, ajungem la adresa lui Miron.Ne spune cã de ieri a fost schim-batã uºa de la intrare ºi cã existão problemã cu intratul. Are totuºio soluþie salvatoare. Intrã prin re-staurantul de la parter ºi prin bu-cãtãrie pãtrunde în coridorul scã-rii, dupã care ne deschide uºa dininterior. Astfel putem accede ºinoi. Îi spun cã nu este nevoie deacest artificiu, dacã are codul dela intrare.

– A, da, da, mi-a dat nevas-tã-mea o hârtioarã! Sunt pe ea no-tate niºte cifre…

Bagã mâna în buzunarul de lapiept ºi codul apare ca prin mi-nune. E foarte încântat de des-coperirea fãcutã. Cu toate cã etrecut de trei pãtrare de veac,Miron are o sprintenealã de ga-zelã. Urcãm voioºi panta abruptãa scãrilor celor ºase etaje înaltecare ne conduc în faþa uºii.

O micã etichetã scrisã la cal-culator indicã etajul. Miron ni seadreseazã radios:

– Drãguþa de nevastã-mea ascris asta, pentru cã, de cele maimulte ori, eu mai urcam un etaj ºimai zãboveam puþin pânã cobo-ram.

O datã cu uºa care se deschi-de se încinge ºi discuþia.


eletristică

*Noi care am întâlnit de atâtea ori moarteaªtim sã o iubim.Fruct cãzut din noi ce am fi vrutSã purtãm numele paradisului.Dar altfel a fost scris.Am muºcat din piatrã ºi ne-am spãlatrãnile cu rouaCe se scurgea din matricea maternãªi am visat ºi am iubitCa rãnile ce umplu lumina.Atât de mãruntã e viaþa, atât de mãruntã,Cã nu ºtie dacã ai fost tu în eaSau din lumea cealaltã ºtafetaBucuriei.

*Când de la naºtere þi se spuneCã eºti nãscut pentru a nu fi nãscut,De aceea þi s-a dat ultimul rolDin cosmogonie, ultima cosmogonie,Facere ce ºi-a uitat facerea,Regat fãrã hotar,Hotar fãrã regat, numai o lacrimãPe un obraz de catifea neagrã.ªi visezi cã din nou eºtiPentru a uita ºi a deveni Fiinþa.

*Visul unui mort trece prin oraº.Nu vezi picior de dric ori de sicriu.Nu vezi nici flori, doar un început deviaþã,Sare calinã, suflet de culori.Îmbrãþiºaþi-vã atât cât mai sunteþi morþi,Cãci mâine, vii, nu se ºtie ce lege nouãva veni,ªi se va interzice sã-i spuneþi îmbrãþiºãrii„Dragostea mea”.Mâine va fi o viaþã triumfalã,Cum nu existã decât printre morþi.Noi legi, noi legi, noi legi pline de falã.ªi fiecare va fi tras la sorþi.Morþii vor lua viaþa celor vii,Aºa e ordinul, morþi sã faceþi copii.

ToamnãAflându-mã în ziua de Sfârºit,Aud tocsinul în urechea surdã.Înaintez cu pasul hârºâit,Inima în abisul ei asudã.

Ce vor cotropitorii de la trup,Ce vor pãgânii când candela ardeLa porþile cetãþii ºi departeFrunzele se aud visând cãzând?

(10 octombrie 2011)

*

Ce a rãmas din amintire?Un covor gãurit,O luminã toatã cenuºã,Crescând din mâna mortuluiCãtre cel viu,Inima bãtând rugãtoareAfarã din sicriu,ªi gândul fãcut pãmântCe urcã la cer,Fruct zãmislit pentru a naºte veºnic,În coacere ºi dupãTrecerea pãmântului în duh.ªi chiar dacã aventuraCã a fost pare mãruntã,Nimic nu poate întreceBuzele ºoptind ultimul suspinDe cuvinte aproape de urecheaLocuitorilor paradisuluiCare îºi curãþã din ea cearaPentru a-l auzi mai bine.

Ascultaþi-l! Ascultaþi-lCât mai îºi clatinã pasulDin sufletul sãu în sufletulCereºtilor, uitându-ºi marginea.

*Cine m-a auzitNu mai aude.Vinul e putrezitÎn om oriunde?

Nu am alt cuvântDecât pe cruce.Pe unde flãmândSã o apuce?

Calea e pustie,Doar morþii o ºtiu,Chemaþi sã învieMai mult decât vii.

(11 octombrie 2011)

*Atât rãmâneDin aventurã?Acoperind þipãtul,Mâna peste gurã?ªi doar o funieÎncleºtatã pe gât?Atât mai rãmâne,Te întrebi, atât?Prin beznã târâtPânã la cel adevãrat în tine,Zdrobit sã surâziChemãrii divine.

*Cu geamãtul chem ziua de mâine.ªtiu, fructe vor cãdea din cerPentru masa meaCu un parfum mai delicatDecât picioarele zeiþelor greceºti.Fructe gemând peste geamãtul meu.ªi dând la o parte zidulTe voi vedea ºi-mi voi umple plãmâniiDe respiraþia ta.

nnnnn MIRON KIROPOL

*Ce se mai aude despre viaþa pierdutã,Despre viaþa câºtigatã,Despre înþelegere ºi triumf?Care pe care?Cine ºi cum, prin blestem saubinecuvântare,Ne bate la uºãPentru a ne întreba: De ce trãieºti?De ce ai trãit înainte de viaþã?Cum ai fãcut ca sã-þi regãseºti sufletulDin ghemul de suflete al atâtor alte vieþiªi în tine sã-l aduni purtându-l laJudecatã?

*Cel care m-a atins acum din invizibil,Cu pleoapele celor morþi demult m-aatins,Cerându-mi sã mi le fac pleoapeCe nicicând nu se vor mai închide.Am fost un om fãrã importanþãªi rãmân fãrã importanþã,Aºa cum florile viseazã câteva zile pe unmormânt,Apoi, aruncate la gunoi,Locul în care am visat rãmâne golDe orice altã trecere.

*De atâtea pietre câte am adunat pespinareAm devenit scoarþa lorÎn care se petrec viziuni trãite de foc,De apã, de îmbrãþiºãri tãinuite ale naturiiCe ia viaþa unei alte naturi.Cum s-a întâmplat aceasta, cumVisul s-a visat vis.ªi din împerecherea cu lumea cealaltãA venit pe lume?

*Poate e un rãspunsTrãind doar din întrebare,Totul se aratã ascunsCa în cutremurarea din migdalã.Mort peste mort, viu peste viu,Veºnic fãrã o altã viaþã.

(12 octombrie 2011)

poemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoeme

Nicolae Predescu


carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Arhivele Olteniei, Serie nouã,nr. 27, 2013 / Oltenia. Studii.Documente. Cercetãri, Seria aIV-a, nr. 1, 2013.

Unul dintre marile peri-cole care îi pasc pe ceicu „ocupaþii intelec-

tuale” este ruperea de lumea lar-gã. În buchisealã cvasi-perma-nentã, ajung sã creadã cã micullor univers e de fapt Universul.Au impresia cã toþi ceilalþi au saumãcar ar trebui sã aibã habar dece fac ei ºi apropiaþii lor. Ca undestul de mare consumator deperiodice culturale ºi academice– mai întâi pasionat ºi degajat,apoi tot mai profesional ºi maniac– am avut un sentiment cruntcând mi-am dat seama cã aseme-nea mie nu sunt decât alþi câþiva,ºi – de ce sã nu fim sinceri? – deobicei, cei care scriu pe acolo.Publicaþiile astea nu au cititori purºi simplu, ci doar (potenþiali) au-tori. Publicul (mai) larg abia dacãa auzit de câteva din altfel nume-roasele titluri care apar în spaþiulromânesc ºi chiar în colþul olte-nesc. Nu sunt naiv sã cred cã pri-vitorul de antene poate fi atrassã citeascã despre figurine roma-ne, familii boiereºti, arta realist-socialistã sau criza rachetelor, darcel de History Channel (deloc deneglijat), cu puþinã grijã din par-tea noastrã, da.

La sfârºitul anului trecut, fã-când un inventar a ce aveamteanc pe masã, m-am oprit destu-lã vreme asupra a douã periodicecraiovene pe care mi-ar plãcea sã

tradiþie istoriograficã la Craiovale etichetez drept binecunoscu-te: Arhivele Olteniei ºi Oltenia.Studii. Documente. Cercetãri.Aº fi adãugat aici ºi Analele Uni-versitãþii din Craiova. Istorie,dar, datã fiind apropierea, sper sãse gãseascã altcineva sã le pre-zinte.

Arhivele, fondate în 1922 deCharles Laugier ºi C.D. Fortunes-cu, au apãrut în seria iniþialã pânã1943. Actuala Serie nouã (edita-tã azi de Institutul de CercetãriSocio-Umane „C.S. Nicolãescu-Plopºor”, Craiova) a debutat în1981, ajungând la numãrul 27(2013) (despre care se cuvinemenþionat cã a apãrut „cu spriji-nul integral al Bibliotecii Judeþe-ne «Alexandru ºi Aristia Aman»,Craiova”). Un tom de aproape 500de pagini, reunind în principalstudii ale cercetãtorilor de la in-stitutul amintit, dar ºi ale multoraltor colaboratori externi de la in-stitute, muzee, universitãþi dinþarã ºi din strãinãtate. Nu voi spu-ne nimic despre autori pentru cã,lista fiind prea lungã, inevitabilaº comite nedreptãþi. Deºi parteade Istorie-Arheologie este ceamai întinsã, Arhivele au un ca-racter pluridisciplinar, cuprinzândmateriale de filologie, filosofie,sociologie, drept, economie. Di-versitatea este spectaculoasã.Cronologic, se porneºte din Hal-lstatt pentru a se ajunge la alege-rile din 2012; geografic, de la zi-dul pe lângã care trecem zilnic fãrãa-l lua în seamã (Hanul Puþurea-nu, de lângã Piaþa Veche) pânãîn... Cuba.

Mai bine de trei decenii deapariþie (fãrã a pune la socotealãseria veche), la un nivel onora-bil, nu e chiar puþin pe meleagu-rile noastre. Tocmai de aceea epãcat ca revista sã nu circule maimult.

Oltenia apare sub egida Ser-viciului Judeþean Dolj al Arhive-lor Naþionale. Lansatã în 1923, deomul-instituþie C.S. Nicolãescu-Plopºor, revista a avut pânã înprezent trei serii (1923, 1940-1945,1997-2012). Numãrul din 2013este cel dintâi din Seria a IV-a,care, m-am bucurat sã aflu dinArgument, îºi propune „sã cape-te o audienþã mai largã, sã cu-prindã discipline variate”. Impre-sia generalã pe care o lasã revis-ta este aceea de lucru bine fãcut– ºi sunt convins cã asta poatesimþi chiar ºi un cititor completneiniþiat. Materialele au un ca-racter mai tehnic, firesc dacã þi-nem seama de faptul cã autoriisunt, în bunã parte, arheologi, ar-hiviºti, muzeografi, deci adevã-raþi „ingineri ai istoriei”. Totuºiele ar putea stârni interesul mul-tora, ajutate fiind ºi de ilustraþii-le bine gândite ºi realizate. Varie-tatea tematicã e ºi aici impresio-nantã: de la numeroase desco-periri arheologice (inclusiv unmastodont), trecând prin diver-se momente din istoria artelor, aînvãþãmântului, a bibliotecilor ºiajungând la operaþiuni de prote-jare ºi conservare a meterialelor.Inspiratã este ºi includerea unuigrupaj de texte dedicate unorpersonalitãþi din zonã, care, în

lipsa unor astfel de demersurirecuperatorii, riscã sã fie defini-tiv uitate. Fiind la început de se-rie, nu ne rãmâne decât sã le do-rim colegilor de la SJAN Dolj câtmai multe apariþii, cât mai mulþicititori ºi realizarea rapidã a tutu-ror obiectivelor anunþate în des-chiderea revistei.

Cã la Craiova existã o destulde intensã ºi fructuoasã activita-te de cercetare istoricã ºi cã aceas-ta are deja o tradiþie este dincolode orice dubiu. Din pãcate ea estecunoscutã doar într-un cercrestrâns, asemenea unui joc eli-tist de societate. Nici mãcar tru-ditorii de pe alte câmpuri socialeºi umaniste nu se prea apropie.Istoria – dacã nu are ceva iz decancan ori de teoria conspiraþiei– trece drept o materie greoaie ºiîncâlcitã. Pentru cã, între noi fievorba, istoria chiar aºa e. Unii arspune cã viaþa chiar aºa e... Pânãla o naraþiune coerentã, ai de-aface cu mormane de bucãþele sauchiar aºchii de viaþã. Istoricul tre-buie sã fie o specie tare ciudatã,dacã îi place sã se ocupe cu asta.O fi!

Cred însã cã este de datoriatuturor istoricilor serioºi sã sefacã ºtiuþi ºi chiar plãcuþi, sã ajun-gã sã vorbeascã pe înþelesul câtmai multora, sã popularizeze fãrãsã mintã. Publicul larg este sen-sibil la simplificãri ºi generalizãri,dispus oricând sã înghitã oriceaserþiune care îi convine. Treabaistoricului este sã îi arate cã tre-cutul se studiazã, pe cât posibil,pas cu pas, clipã de clipã. Nimic

nu e de la sine înþeles. Nimic nu e100% adevãrat. De aceea e ne-voie de maximã precauþie în cepriveºte concluziile. Cine înþele-ge asta e mai puþin predispus lamanipulare. Responsabilitatea emare!

Deschiderea ar fi însã reciprocavantajoasã. Cu siguranþã, cer-cetãtorul, închis în mediul lui, arenevoie (ºi) de feedback din afa-rã. O palã de aer nu are cum sãfacã rãu!

„De o vreme încoace am im-presia cã sunt un nimeni. Nuvreau sã ºtiu ce am fost în vieþileanterioare.”, afirmã Valeriu MirceaPopa pe ultima copertã a volumu-lui sãu de versuri Cercul de cam-for (Herg Benet Publishers, 2013).Raportatã la textele volumului,confesiunea autorului accentuea-zã problematica unei rãtãciri spi-rituale, din nevoia limpezirii pro-priei fiinþe ºi regãsirii sinelui, stãrisurprinse în cele trei pãrþi ale vo-lumului: Cercul de camfor, Celã-lalt bijutier ºi Schimbarea nume-lui. Simbolul acestei tulburãri in-terioare este tocmai cercul, figurãcare conferã identitate ºi diferen-þiere, dar, în acelaºi timp, cu un roldual, al excluderii prin includere.Imaginea furnicilor prinse într-uncerc de cãtre un copil – o proiec-þie a eului – aminteºte de credin-þele yazidiþilor ºi sugereazã o cap-canã voitã, doritã chiar, fãrã decare instanþa confesivã nu ºi-argãsi calea spre eliberare: „un bã-ieþel cu ochelari se amuzã/ râdeca nebunul are în mânã un bãþ/galben a tras pe pãmânt/ un cercde camfor înãuntru se zbuciumã/ca scoase din minþi câteva furnici/nu mai pot ieºi de acolo/ eu cautceva bãieþelul râde se joacã/ ha-bar n-are cã furnicile impregnatecu otrava din camfor/ o sã fie iz-gonite din propriul/ muºuroi eun-am ieºit din casã/ [...]/ curteagrãdiniþei nu e nimeni/ nici mãcarumbra unui cerc” (cercul de cam-for).

feþele ºi suprafeþele cercului

La fel de sugestive sunt ºi ce-lelalte simboluri ale transformãriiîn jurul cãrora se construieºteuniversul poetic al peregrinãrilorîntr-un cerc, fie interior, fie exte-rior, al cotidianului. Într-un text(vineri seara) apare imaginea la-birintului, un spaþiu sacru camu-flat de profan: „eu m-am ascunsîn labirint/ (chiar dacã pute/ totorice tomberon e un labirint)/ ºinu mai vreau sã ies de acolo”, înaltul (apartamentul numãrultrei) cifra trei îºi schimbã culori-le: „cifra trei/ scrisã cu negru/ în-seamnã cu totul altceva/ decâtcifra trei/ înveºmântatã în galben// nu ºtiu ce sã spun/ despre ocifrã/ care-ºi schimbã culorile.”De altfel, culorile sau mai bine-zis anumite culori apar frecvent

în textele lui Valeriu Mircea Popa:„alãturi stã o doamnã în cap/ areun coif elegant de hârtie de ziar/împrejur zburdã sumedenie defrunze/ roºii verzi albastre/ gal-bene cum se întâmplã/ prin oc-tombrie [...]” (pe o bancã). Ro-ºul, albastrul, verdele ºi galbenulsunt specifice pãunului care încredinþele yezidiþilor e asociatîngerului Melek Taws, creat deDumnezeu din luminã. ÎngerulPãun, cum e numit, e aducãtorulliniºtii ºi ordinii, iar culorile sunto manifestare a esenþei divine. Înpoeme, se resimte o tensiune ge-neratã de lipsa culorilor sau deneputinþa perceperii în ansamblulsemnificaþiilor lor, în ciuda uneimiºcãri regresive spre origini:„prin aprilie frigul aleargã/ de-a-ndãrãtelea// ºi nimeni/ nu maiºtie/ ce culoare au ochii/ crabu-lui” (vineri seara).

Totodatã, unele motive –muºuroiul ºi coiful – trimit la sim-bolistica conului, figurã intere-santã, fiindcã e asociatã atât sim-bolismului cercului, cât ºi al triun-ghiului, sugerând evoluþia mate-riei spre spirit. O astfel de întoar-cere la unitate o regãsim în poe-mul muºuroiul în care „o femeiebãtrânã/ pune banii pe pãmânt/în faþa muºuroiului de furnici/ ºiîncepe sã plângã”. Banii repre-zintã aici ofranda adusã furnici-lor, ele însele un simbol al ataºa-mentului excesiv faþã de bunuri-le materiale. Existã însã ºi situaþiicând, în locul evoluþiei spiritua-

le, eul alege sã nu-ºi asumeaceastã stare ºi sã se sustragãconsecinþelor ei profunde. Mo-neda „ºlefuitã pe ambele feþe/ cutotul albã”, gãsitã misterios încutia poºtalã, desemneazãaceastã identitate ambiguã, os-cilarea între ipostaze interioarenedefinite, contradictorii. Numaicã hazardul intervine din nou ºimoneda (un fel de yantra) estepierdutã, semn al transformãri-lor inevitabile, în ciuda anumitorezitãri fireºti, umane: „am pierdutun bãnuþ/ gãurit// [...]// pe cãl-durile alea mari/ puteam sã mãascund/ în pãtratul de umbrã dinmijloc”, (un pãtrat în mijloculcercului).

În alte poeme, cunoaºterea ºimodificarea interioarã rezultatãde aici sunt desemnate prin ele-mente alchimice ºi magice, ero-sul contribuind ºi el la potenþa-rea cãutãrii de sine: „mai binedeseneazã-mi/ cu trei boabe demercur/ o salamandrã/ sau oricealtã fãpturã/ de care nu se atingnici flãcãrile/ ºi nici moartea” (înspatele ochilor). În oglinzile dinsobã cu care se deschide a douaparte a volumului Celãlalt biju-tier (în acest sens, bijutierul re-prezintã o variantã a alchimistu-lui), prefacerea materiei e sur-prinsã dintr-o perspectivã infan-tilã care deocamdatã intuieºtenumai prefacerile obiectelor ex-terioare: „pe-atunci nasturii eraualbi/ ºi toate butonierele albas-tre/ iar eu ºi fratele meu Sorin/

matematicianul/ aruncam seara însobã/ dopuri/ ºi capace de argint/de la cosmeticalele mamei/ con-vinºi cã pânã dimineaþa urmãtoa-re/ se vor preface în oglinzi”.

Volumul se încheie cu singu-rul poem al ultimei pãrþi, intitula-tã sugestiv schimbarea numelui,semn al unei noi identitãþi ºi asu-marea unei misiuni proiectateîncã din copilãrie, chemate invo-luntar asupra sa: „mare haraba-burã în podul ãsta/ uite ºi un caiettip I cu linii/ oblice pe copertãscrisul mamei/ Mircea Popa Cla-sa I B/ apoi undeva spre/ sfârºitchiar scrisul subsemnatului/«atunci când voi creºte mare mãfac/ bijutier ºi geniu ºi o sã mãcheme/ Gondi»/ cã sã vedeþi ºidumneavoastrã/ ce poate visa uncopil ºi acum/ eu om serios cupreocupãri deosebite/ chiar pri-vit cu oareºce respect de cetãþe-nii/ mahalelei va trebui sã le duc/pe toate la bun sfârºit între noi/fie vorba nu sunã tocmai rãu/numele ãsta Gondi ca un gong”.De fapt, la final se produce o re-conciliere de/ cu sine prin întâl-nirea în podul conºtiinþei a adul-tului cu copilul (acelaºi din pri-mul poem care hotãrâse prin ges-tul lui inconºtient destinul furni-cilor) ºi evadarea într-o suprarea-litate construitã la baza tot a unuicerc, dar redus la ascuþimea unuipunct: „apoi tãcere/ cât vezi/ cuochii/ numai/ câmpuri de cãpºuni/pe/ vârful/ unui ac”.

n Maria Dinu

ecturi


Ioana Repciuc, Religiozitatepopularã ºi simbolism acvatic.O perspectivã socio-antropolo-gicã asupra obiceiurilor româ-neºti, Craiova, Editura Aius,2013.

Rezultatul unui proiectpostdoctoral finanþatde Consiliul Naþional al

Cercetãrii ªtiinþifice (CNCS) ºi alunui stagiu de cercetare în Ma-rea Britanie, la Universitatea dinOxford, cartea Ioanei Repciuc nepropune o dublã perspectivã decercetare – antropologicã ºi so-ciologicã –, acoperind astfel maimulte aspecte ale religiozitãþiipopulare româneºti: „antropolo-gia, cu abordarea sa holisticã, sepliazã mai bine pe rezultatele et-nologice, care oferã masa docu-mentarã a studiului”, iar sociolo-gia prezintã „modul în care aces-te comportamente rituale ajungsã se facã simþite la un nivel so-cial supraordonat, dincolo deperspectiva unei comunitãþi depracticã religioasã, ºi poate ex-plica procese care asigurã soli-daritatea ºi coeziunea unei colec-tivitãþi” (pp. 19-20). Diferenþadintre antropologie ºi sociologieconstã, în opinia celor mai mulþicercetãtori, în faptul cã antropo-logia se îndreaptã spre studierea

nnnnn DANIELA MICU

nnnnn SILVIU GONGONEA

simbolistica apei ºi religiozitatea popularã româneascã

societãþilor primitive, în timp cesociologia le analizeazã cu pre-cãdere pe cele din mediul urban,moderne. Nicolae Panea aduce îndiscuþie ºi o antropologie a ur-banului care se diferenþiazã desociologie prin faptul cã se con-centreazã pe analiza alteritãþii ºia complexitãþii realitãþii, punct devedere îmbrãþiºat de autoare, carerãmâne însã la termenii clasiciantropologie ºi sociologie, pecare îi aduce împreunã pentru aservi la o viziune mai complexãasupra fenomenului cercetat.

În ceea ce priveºte religia po-pularã, aceasta a fost vãzutã al-ternativ din douã unghiuri: careacþie a maselor împotriva reli-giei oficiale sau ca miºcare de„domesticire” de cãtre creºtinisma religiei originare, pãgâne. Sepoate observa, totuºi, cã estespecificã societãþilor creºtin-or-todoxe aceastã convieþuire apracticilor magice pãgâne cu celecreºtine, în special în mediul ru-ral. Sunt acceptate aºadar inter-venþia preotului paroh în sfinþi-rea apelor cu aspersiunile efec-tuate de iordãnitori, alãturareamijloacelor magice de îndepãrta-re a secetei cu cele recomandatede tradiþia bisericeascã (p. 51).

Cel de-al doilea capitol, „Ar-gumente pentru o socio-antro-pologie a religiei populare”,subliniazã un element importantpentru evoluþia civilizaþiei româ-neºti: ataºamentul pentru feno-

menul religios, motivat de inse-curitatea socio-economicã, mo-dernizarea anevoioasã, reîmpros-pãtarea post-comunistã a religio-zitãþii dupã epoca propagandeiateiste. Aceste observaþii suntsusþinute ºi de European Valu-es Survey (mãsurãtori sociologi-ce ale valorilor europene), în careRomânia este þara cu cea mai vi-zibilã creºtere a practicii religioa-se din spaþiul european: „într-osocietate în care se petrec trans-formãri profunde, biserica repre-zintã un factor de stabilitate ºifurnizeazã protecþii la nivel sim-bolic, promiþând o viaþã maibunã.” (apud Voicu, 2007:126).Ioana Repciuc observã cã socie-tatea religioasã româneascã seîncadreazã în paradigma „belon-ging without believing”, deoare-ce membrii ei sunt botezaþi la pu-þin timp de la naºtere, fãrã a pu-tea sã decidã asupra aparteneþeireligioase. Desigur, aceasta poa-te fi schimbatã ulterior, dar faptulcã fac parte dintr-un cult majori-tar le oferã sentimentul stabilitã-þii sociale. Odatã cu aceastã pro-blemã este accentuatã ºi situaþiasecularizãrii religiozitãþii popula-re româneºti, adicã a funcþionãriireligiei în spaþiul socio-politicconform realitãþilor naþionale sauregionale. Datoritã acestei însu-ºiri, religiozitatea popularã româ-neascã este destul de eterogenã,iar colectarea unor date sociolo-gice, în ceea ce priveºte nivelul

de educaþie religioasã, conþinu-tul credinþei sau în ce mãsurãafecteazã ea viaþa de zi cu zi apãrelnicilor, poate fi destul de di-ficilã. La o asemenea concluzie aajuns ºi sociologul din ºcoala luiD. Gusti, Mircea Vulcãnescu, cã-ruia autoarea îi dedicã o partesemnificativã din carte.

Studiile lui M. Vulcãnescu sesitueazã, ca viziune, între abor-darea funcþionalistã (specificãsocio-antropologiei religiei post-durkheimiene), care omite inves-tigarea relaþiei individuale cutranscendentul ºi cea substanþi-alistã, interesatã de sensul as-cuns al experienþei religioase, re-prezentatã de ºcoala fenomeno-logicã formatã de Rudolf Otto,Van der Leeuw ºi Mircea Eliade.În opera lui Vulcãnescu pot fiidentificate urmãtoarele elemen-te fundamentale ale religiozitãþiitradiþionale, cum sunt dimensiu-nea ruralã, apartenenþa la filonulortodox ºi relevarea rãdãciniloristorice, precreºtine, reprezenta-tive pentru vechimea neamuluiromânesc: „Prin opera sa, filoso-ful ridica primitivismul rural al vie-þii rituale la rangul de esenþã spi-ritualã a neamului, în timp ce con-diþia creºtinismului în lumea mo-dernã este sancþionatã din per-spectiva teologicã defetistã aîmpuþinãrii de sens metafizic înlumea secularizatã.” (p. 80).

Cea de-a treia parte este dedi-catã ipostazelor mitice ºi funcþii-

lor rituale ale apelor curgãtoaresau stãtãtoare. Faptul cã acestelement natural are funcþii atâtsacre, cât ºi profane, este o ca-racteristicã a fenomenului reli-gios popular românesc. Datele ceau stat la baza acestei cercetãriau fost colectate de autoare înstudii de teren, efectuate în satedin nordul Moldovei, Bucovinaºi sud-vestul Olteniei.

Ioana Repciuc aduce o con-tribuþie originalã ºi consistentãîn domeniul cercetãrilor religiozi-tãþii populare româneºti, cartea saputând fi consideratã o piesã cugreutate în puzzel-ul mai larg alistoriei religiilor. Varietatea marede teme abordate într-un stil ac-cesibil profesioniºtilor, dar ºi cu-rioºilor, nu poate decât sã invitela noi cercetãri socio-antropolo-gice necesare pentru cunoaºte-rea realã a fiinþei umane multi-fa-þetate.

Spirit lucid, apropiat maidegrabã de raþionamen-tele etanºeizante, având

o bogatã activitate de eseist, cri-tic ºi istoric literar, Constantin M.Popa se prezintã cu un volummixt, Magog blues (Ed. Aius,2013), însumând versuri ºi prozã,o parte dintre ele fiind publicateîn diferite reviste din þarã ºi o altafãcând obiectul unor inserþii îndeja cunoscutul jurnal de cãlãto-rie, Sextant, carte care, dincolode faptul cã este o reuºitã incon-testabilã a genului, poate fi cititi-tã ca o aventurã spiritualãîntr-un spaþiu socio-cultural ge-nerator de dispute ºi discuþii cumiez mentalitar. Constantin M.Popa se încadreazã, de altfel, înprofilul scriitorului pentru care li-teratura a devenit a doua naturã,se identificã cu fiecare semn saucod al ei, miºcându-se dezinvolt,temerar, dãruind o scriiturã lim-pede, agreabilã, în care marileteme, deºi poate suna caduc, nusunt defel ocolite.

În cazul celor douã volume,glisarea pe mai multe meridiane

Memphré, pãzitorul adânculuiculturale, unde pot fi descifratetaine ale alteritãþii contorsiona-te, constituie background-ulmotivaþional, cu deosebirea cãMagog blues plonjeazã profundîn zona regãsirii de sine, a abisa-litãþii misterioase, spectacol ne-privat de acaparantele irizãri cese produc la nivelul conºtiinþeiîntocmai ca pe suprafaþa vestitu-lui lac.

Prima parte este rezervatã poe-ziei care capãtã astfel o dimensiu-ne contemplativã, feritã de elanu-rile vitaliste. Fiinþa raþionalã esteºi ea tentatã de aspectele sibilini-ce, alunecã controlat spre scena-riile înstrãinãrii, provoacã ºi se lasãprovocatã, interogheazã ºi se lasãinterogatã. Un lirism difuz redãcontururile unei lumi surprinseparcã în fiecare detaliu cu înceti-nitorul. Puþinele mirãri – dar nici-un strigãt – sunt stãrile predilectece redau un expresionism înãbu-ºit în care eul ºi-a întors pãtrunzã-tor privirea spre sine.

Poetul pare mai curând sã rela-teze o experienþã ineditã folosin-du-se de aceeaºi tonalitate a vo-cii întreruptã din când în când(auto)ironic de exclamaþii detabui-zante de genul „Oh my God“ sau„wow“ (Wow!). Livrescul esteblând bagatelizat prin jocuri decuvinte în pseudoconfesiuni liri-ce, pentru cã începerea unui poempresupune a da „peste unii ºi alþii/de la risipitorii clasici pânã la nestã-viliþii debutanþi“ (Ex-citaþii poe-

tice). Cu toate acestea, reperelecãderii ºi ale ascensionalului secer „descrise“ la fel ca în celebrul„desen din covor“, întreþesereacotidianului cu zonele absconserelevând „urzeli necunoscute“,„praguri“, „hãuri ºi porþi/ spre casaspiritelor“, „magice bifurcaþii“(Desenul din covor).

Spectacolul imediat îºi face loccu greu prin filtrele interogativ-reflexive, se cere reciclat ºi inte-lectualizat. Pretextul unei „excur-sii“ insoliteazã demersul liric,conferã substanþã proiectuluisãu prin forþa sugestiei ºi prininteriorizarea profundã a stãrilorcumenþeniei ºi ale dezagregãrii:„Iedul Jules mascota de la MontEcho/ nu suportã singurãtatea//

în fiecare zi îºi urmãreºte umbra/printre lanurile de lavandã/ cufrenezia capetelor pornite/ în cã-utarea unicului trup/ pierdut//inconsistenþa rãsãritului/ priviride vultur cu ochelari/ ºi pasiu-nea baterii/ pasului pe loc/ ce mãcuprinde brusc// aceastã varãtârzie a simþurilor/ distileazã esen-þa rãstignirii/ vibraþii fanate/ în-chise în hãrþuirea/ amprentelorsângerânde/ misterele germina-þiei/ cuprind plantaþia de lavan-dula/ spre ora ofilirii/ când sãru-rile memoriei/ cutreierã lacrimile/urmelor tautologice// sub banchi-za liliachie a cerului/ iedul Julesîmi linge palmele.“ (Excursie).

Varii scenarii ale thanaticuluise topesc în umbra unui somn-ambulism lucid. Poetul îºi cu-noaºte totuºi foarte bine al sãuObiect de studiu, pentru cã este„înzestrat cu mirosul umbrei“ sau„cu ochii întunericului“, (al)chi-mia poeziei sale se face în „labo-ratoarele lui Dumnezeu“ însã de-sãvârºirea ei, ca ºi a sinelui, seproduce „la capãtul peºterii“,ceea ce este sinonim cu sores-ciana ieºire la liman dacã nu, su-prarealist, cu „aºteptarea întâlni-rii cu blajinii“. Un „caligraf al te-nebrelor“, cum se autodefineºteîntr-un poem omonim, capabil sãsurprindã mãcar pentru puþin „înoglinda apei/ inima brãzdatã deghearele monstrului“.

Ceea de-a doua secþiune a cãr-þii cuprinde douãsprezece proze

scurte. Dat fiind substratul so-cial ºi politic, multe sunt strãbã-tute de umor negru, uneori la gra-niþa cu grotescul. Personaje pa-sagere care se confruntã cu sis-temul ºi cu absurdul existenþei,fie cã este vorba de tineri intelec-tuali, fie de femei decepþionate,completeazã tipologia inadapta-tului, a inocentului sau a învin-sului. În acest vârtej care înghitedestine, se contureazã ºi schele-tul unei referent, cu locuri ºiuneori cu persoane uºor recog-noscibile, fapt ce apropie unelebucãþi de anecdota amarã. Defapt, microprozele acestei secþi-uni constituie un caleidoscopnarativ într-o osaturã fragilã, per-mutabilã, la capãtul cãrora se gã-sesc întotdeauna experienþelerevelatorii ale insului lucid.

Magog blues constituie oapariþie aparte, un diptic lirico-narativ unitar ca viziune prin ne-voia evidenþierii unei dualitãþieterne: de o parte umanistul, ani-mat deopotrivã de slãbiciunile ºiconvingerile sale, de cealaltã par-te, uzura ºi mercantilismul de fie-care zi. De altminteri o carte-mãr-turie, plinã de „poveºti“ de o li-niºte înspãimântãtoare, astfel în-cât îþi este teamã sã nu-i tulburiapele ce ar putea adãposti legen-de ºi mituri despre creator, carenu ne sunt oferite oricum, fiind ºiele pãzite de un monstru pe câtlegendar, pe atât de feroce ºi demisterios.

ecturi


nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

De ce oare oamenii carecautã adevãrul

nu-l cred niciodatã atuncicând îl aud?

Yentl/Anshel, Yentl

Ar fi fost dificil, dacã nude-a dreptul imposibil,sã vã pun în faþa unei

rubrici de criticã de film, fie eagânditã ºi executatã sui generis,fãrã sã menþionez o singurã datãgenul musical. Filmul muzicals-a dezvoltat în prelungirea mu-sical-ului de scenã, care a fãcutfurori, de ambele pãrþi ale Atlan-ticului, începând cu secolul alXIX-lea. Cele mai cunoscute „pe-rechi” (libretist-compozitor) aufost W. S. Gilbert ºi Albert Sulli-van în Anglia victorianã ºi Ed-ward Harrigan ºi Tony Hart înAmerica de dupã Rãzboiul Civil.Oricum, nu s-a scurs prea mult timpde la lansarea primului spectacolclasic în adevãratul sens al cuvân-tului (The Black Crook, 1866, NewYork) ºi pânã la transferul acestuitip de spectacol de pe scena tea-trului pe banda de celuloid.

Primul musical din istoria fil-mului este ºi primul film sonor:The Jazz Singer (1927). Dupã ceThe Broadway Melody (1929) acâºtigat Oscar-ul pentru Cel maibun film, dar ºi graþie promovãrii

muzicã ºi înþelepciuneunor cupluri „ideale”, de tip Gin-ger Rogers /Fred Astaire, genula înflorit între 1930 ºi 1960. Deºi,de atunci, musical-ul a înregis-trat o pierdere de popularitateconstantã, chiar ºi în perioadacontemporanã apar producþii va-loroase încadrabile în aceastãcategorie esteticã.

Debutul regizoral al BarbreiStreisand, Yentl (1983) este oadaptare cinematograficã a uneipiese semnate, în colaborare, deLeah Napolin ºi de Isaac Bashe-vis-Singer (piesã care are, la rân-du-i, ca hipotext nuvela lui Bas-hevis-Singer, „Yentl and the Yes-

hiva Boy”). În centrul intrigii, stãaventura unei tinere evreice as-hkenaze (deci din Europa Centra-lã, mai precis, din Polonia), care,îndrãgostitã de învãþãturã, vreasã se perfecþioneze în studiul Tal-mudului, ocupaþie, precum seºtie, rezervatã bãrbaþilor. Acþiu-nea are loc la începutul secoluluial XX-lea, înaintea calamitãþii pri-mului rãzboi mondial. Pierzându-ºi tatãl, un erudit permisiv, Yentldescoperã cã singura cale ce-irãmâne deschisã în interiorul so-cietãþii falocratic-divizate din hin-terland-ul polon este aceea desoþie cu atribuþii exclusiv casni-

ce. Urmarea? Tânãra se deghi-zeazã în bãrbat, asumându-ºi ºiun nou nume (Anshel) ºi mer-gând la o ºcoalã de înalte studiiteologice, pentru a pãtrunde ast-fel tainele Legii mozaice. Încur-cãturile amoroase, simultan deli-cate ºi comice, îi complicã exis-tenþa pe care ºi-o vroia dedicatãintegral studiului Talmudului.

Din punct de vedere strict her-meneutic, pelicula poate fi cititãîn mai multe coduri, simultan rele-vante. Primul ar fi palierul denota-tiv, al purului spectacol vizual-auditiv. Al doilea ar fi palierul co-notativ-simbolic, al condiþieir

te

Aspiraþia spre eternita-te, lungul ºi nesfârºituldrum al omului cãtre

luminã, al vieþii cãtre moarte ºi sim-bolurile esenþiale/ cruciale ale tre-cerii sufletului, al spiritului prin efe-merul corp material în succesiuneageneraþiilor reprezintã tema ºi pro-vocarea pe care ne-o propune cu-noscuta profesoara de artã ºi ar-tist plastic – aflatã la a 46-a expozi-þie personalã – Cristina Oprea, înexpoziþia de picturã intitulatã„Dialog între materie ºi spirit”.

În vastul spaþiu al HoluluiUniversitãþii din Craiova, expozi-þia, prin semnificaþiile metaforiceatribuite imaginilor, prin forme ºiculori, prin conþinut ideatic, de-sãvârºeºte opera de artã confe-rind înþelesuri noi receptãrii cre-aþiei artistice a Cristinei Oprea.Simbol ºi ofrandã pentru sãrbã-torile de iarnã – Crãciunul, cumesajul biblic al naºterii, al gene-zei ºi Anul Nou ca începutul u-nei noi etape în existenþa umanã–, expoziþia este o desfãºurareorizontalã a unor lucrãri ciclice,gândite ca un poliptic, ca un în-treg format din 12 momente – cele12 tablouri care compun ansam-blul compoziþional. Numãrul sa-cru doisprezece ne aminteºtetimpul cu cele douãsprezece luniale anului, cu cele douãsprezeceore ale zilei ºi ale nopþii, sau decei doisprezece apostoli. Deºisunt compoziþii figurative, cu ele-

mesajul universal al drumului vieþii spre luminãmente recognoscibile, citibile înorganizarea plasticã, spaþiul realal picturilor este subordonat spa-þiului virtual, imaginea încifratã ialocul reperelor efective printr-oraportare subiectivã la imagineaconcretã. Prin gestul creativ alartistei reprezentãrile devin sim-boluri, cu semnificaþii metafizice,existenþialiste, metaforice, ale cã-ror mesaje Cristina Oprea ne pro-pune sã le decriptãm. Prima ima-gine – scara cu trepte care te ducîn timp undeva foarte departe, lavechile civilizaþii asiro-babilonie-ne, egiptene sau totemice, estecompusã pe o provocatoare ta-blã de ºah – jocul minþii ºi al pre-viziunii, al premoniþiei, invitându-te pentru urmãtoarea „miºcare”,pentru care Cristina Oprea îþi dã„indicii” concrete, prezentate îneleganta hainã suprarealistã aimaginii artistice: timpul se des-chide prin ceasuri bãtrâne – cucapacul ridicat, prin drumurilefãrã de sfârºit ale cunoaºterii pa-vate cu vechi manuscrise. Imagi-nea artisticã devine expresia spa-þialã a timpului care se dilatã ple-când de la origine, de la big-ban-gul originar într-o explozie de al-bastru infinit. De-a lungul tablou-rilor, Cristina Oprea introduce altesimboluri ºi mesaje – cartea dejoc ca simbol al hazardului, alnorocului sau al înfrângerii, scri-soarea abandonatã pe o plajãpustie, barca – semnul eliberãrii

dar ºi al instabilitãþii, deschide-rea elementelor terestre – pãmânt,apã, foc – cãtre cerul înstelat. A-par simbolurile protectoare, sa-cre, ale Îngerului pãzitor, al po-rumbelului alb cu aripile desfã-cute în lumina ºi chipul îndureratal Mariei, odatã cu dinamica per-petuã a abundenþei vegetaþiei, aapei care curge, frunzele care plu-tesc, uºa care se deschide!

Tripticul central al expoziþiei –deja am ajuns în miezul zilei saual nopþii, în al ºaselea ceas al vie-þii, al evoluþiei, cu tabloul numã-rul ºase – defineºte ºi explicãmesajul divin al genezei. Ceasul,pictat în centrul geometric al com-poziþiei într-o suprarealistã vioa-rã verde, asteaptã tunelul de lu-minã sacrã, izvorâtã din crengilecopacului de unde pãzesc spiri-tele bune ale oamenilor, îngerii.Artista ne pune în faþã din noutabla de ºah, ne implicã în acestimaginar joc al minþii, de a faceurmãtoarea miºcare, de a ne în-treba: ce va urma? Iar rãspunsuleste pictat în centrul de interes altabloului: mâna sfântã care co-boarã într-o revãrsare de soare ºiluminã, binecuvântând ºi trimi-þând lumina – „veniþi sã luaþi lu-minã”. În tabloul urmãtor luminairadiazã ºi strãluceºte în corpulomului, înlocuind inima neagrã,zdrobitã de scara grea a vieþii – înroºitã prin jertfã ºi dragoste.Viaþa pleacã din valori – din întu-

neric ºi luminã, din alb ºi negru,desfãcându-se într-un evantai deculori spectrale ale curcubeului– mesajul colorat al cerului! Pã-mântul se deschide, timpul ca oimensã clepsidrã, se rãstoarnã,drumurile duc spre valorile esen-þiale: porumbelul pãcii, cartea,pãmântul acoperit de vegetaþie.Dar copacul se stinge, pasãrea- încremeneºte mutã, barca esteînchisã într-un bol de sticlã, pã-mântul se acoperã de scoici ºimelci – simbolul baroc al casei, aladãpostului, dar ºi reprezentareaexpresionistã a izolãrii, a închide-rii omului în propria fiinþã, cople-ºit ºi strivit de o lume ostilã, pes-te care atârnã implacabil timpul(ceasul). În al unsprezecelea ceascopacul ars, un arbore genealo-gic puternic, pãstreazã atârnateîn spini lungi ºi ascuþiþi, durero-ºi portretele strãmoºilor (pãrinþi,bunici, strãbunici) într-o succe-siune de generaþii care ne con-duc, în sfârºit, spre o arcadã deluminã, spre acel visat Eldorado,spre acel dorit ºi sperat Paradis.Am intrat în ceasul al doispreze-celea, ne apropiem de ultimul ta-blou al expoziþiei. Cortina cadeacoperindu-ne ochii, cheia estepusã în cui, rãmâne doar dangã-tul mut al clopotului care ne chea-mã – de unde? încotro? spre onouã viaþã? spre cunoaºtere?spre regãsire? spre iertare?, spresmerenie?, spre liniºte ºi pace?

spre frumuseþe materialã ºi spiri-tualã? Pentru cã titlul acestei ex-poziþii, atât de fascinantã pringestul creativ al artistei de a or-ganiza spaþiul plastic, prin com-punerea temelor, prin succesiu-nea simbolurilor, prin asocierileoriginale, neprevãzute, inedite deimagini ºi concepte, poate fi „Jo-cul vieþii ºi al morþii” sau un dia-log între „pãmânt ºi cer”, între„trecut ºi viitor”, între „raþiune ºidestin”. Sau, aºa cum propuneartista Cristina Oprea, un „Dia-log între materie ºi spirit”.

Pornind de la cele patru ele-mente primordiale: pãmântul, fo-cul, apa, aerul, Cristina Oprea re-alizeazã o sintezã a macrocosmo-sului, dar ºi a microuniversuluiomenesc, de la începuturi ºi printrepte simbolice, ca într-un auten-tic spectacol al lumii, ajungândla sfârºitul care, în viziunea artis-tei, este poarta spre luminã. Inte-grând fiinþa umanã, cu tot ceeace o defineºte, materie ºi spirit, în universalitate, Cristina Opreaaduce eternul, aduce valoareaomului, a muncii ºi a creaþiei, ro-lul destinului, al hazardului, darºi credinþa ºi aportul benefic alîncrederii, al speranþei, al divini-tãþii. Adaugã lumii frumuseþeasentimentelor umane care facparte din fiinþa noastrã, integrân-du-ne, organic, în „corola de mi-nuni a lumii”, în frumuseþea fãrãde sfârºit a creaþiei ºi a evoluþiei.

evreului într-o societate din ce înce mai ostilã alteritãþii identitar-religioase, care se va sfârºi cushoa provocatã de naziºti. În fine,al treilea ar fi palierul conotativ-militant, al poziþiei ºi rolului femeiiîntr-o societate exclusiv masculi-nã, care-ºi arogã, în chip arbitrar,prerogativele înþelepciunii ºi deciale controlului. Dacã Francis Ba-con sublinia cã, la urma urmelor,cunoaºterea este putere, tineriirabini versaþi în subtilitãþile texte-lor sfinte sunt conºtienþi cã, pãs-trându-ºi privilegiile exclusivitãþi,se asigurã nu numai de admiraþiacelui de-al „doilea sex” (ca sã re-iau sintagma expresivã a lui Simo-ne de Beauvoir), pe care-l menþinîn subordonare afectivã, ci ºi dedependenþa economicã a acestuiadin urmã. Cu alte cuvinte, femeiapoate fi manipulatã atâta vreme câtnici mãcar nu este conºtientã destatutul inferior pe care este plasa-tã din punct de vedere social.

Spielberg a avut, probabil,dreptate sã socoteascã Yentldrept cel mai bun debut regizoralde la Citizen Kane încoace. Fres-cã vie a unei lumi de multã vremedispãrutã, dar ºi manifest paci-fist ºi feminist, producþia BarbreiStreisand s-a bucurat de o recep-tare aproape integral favorabilã.Yentl a câºtigat douã Oscar-uri,pentru coloanã sonorã ºi pentruactriþã în rol secundar, ºi chiarGolden Globe-ul pentru regie. Fi-ind ºi un remarcabil succes decasã, pelicula i-a permis BarbreiStreisand sã-ºi consolideze po-ziþia deja influentã pe care o deþi-nea în lumea artisticã americanã.

nnnnn MAGDA BUCE-RÃDUÞ


Parisul suprarealiºtiloreste, de asemenea, un„mic univers”. Putem

spune ca în cel mai mare, în cos-mos, lucrurile nu stau diferit. Exis-tã ºi acolo rãscruci de drumuriunde strãlucesc semnale fanto-matice din trafic, iar analogiile ºiconexiunile de neconceput din-tre evenimente sunt la ordineazilei. Aceasta este regiunea dincare se trage poezia liricã a su-prarealismul. ªi acest lucru tre-buie constatat mai ales pentru acontracara perceperea greºitãobligatorie de „l’art pour l’art”.Aceastã expresie nu a fost aproa-pe niciodatã luatã literal, a fostîntotdeauna un steag sub care anavigat o marfã ce nu a putut fideclaratã, deoarece nu avea încãun nume. Acum este momentulsã ne lansãm într-o lucrare ce vailumina, mai mult ca orice altce-va, criza artei la care asistãm: oistorie a poeziei ezoterice. În ori-ce caz, nu este întâmplãtor faptulcã încã nu existã o astfel de lu-crare. Pentru a fi scrisã aºa cumse cere – nu precum o colecþie lacare anumiþi „specialiºti” contri-buie cu „ceea ce este cel mai im-portant de ºtiut” din domeniilelor, ci drept compoziþia profundmotivatã a unei persoane care, dinconstrângere interioarã, portreti-zeazã mai puþin o evoluþie istori-cã decât o veºnicã reînnoitã ºiprimarã creºtere a poeziei ezote-rice – scrisã astfel ar fi una dintreacele confesiuni academice carese pot gãsi în fiecare secol. Ulti-ma paginã ar trebui sã arate oimagine cu raze X a suprarealis-mului. Breton aratã în lucrarea sa,Introduction au discours sur le peu de realite, cum realismul fi-losofic din Evul Mediu a fostbaza experienþei poetice. Totuºi,acest realism – acesta însemnândcredinþa într-o existenþã realã,separatã a concepþiilor din inte-riorul sau exteriorul lucrurilor – atrecut întotdeauna foarte repededin câmpul logic al ideilor în tãrâ-mul magic al cuvintelor. ªi trebu-ie sã percepem ca pe experimen-te magice cu cuvinte, ºi nu ca pepreocupãri artistice, aceste jocuripasionale, fonetice ºi grafice detransformare, care au fost difu-zate prin întreaga literaturã deavangardã în ultimii cincispreze-ce ani, indiferent dacã aceastaeste numitã un experiment al fu-turismului, dadaismului, sau su-prarealismului. Felul în care slo-ganurile, formulele magice ºiconcepþiile sunt îmbinate aicieste demonstrat prin urmãtoare-le cuvinte ale lui Apollinaire dinultimul sãu manifest, L’espritnouveau et les poetes. El spunea,în 1918: „Pentru viteza ºi simpli-tatea cu care ne-am obiºnuit cutoþii sã ne referim, printr-un sin-gur cuvânt, la astfel de entitãþicomplexe, precum o mulþime, onaþiune, universul, nu existã nici-un echivalent modern în literatu-rã. Dar scriitorii de astãzi umpluacest gol; lucrãrile lor sinteticecreeazã noi realitãþi, manifestãriplastice, care sunt la fel de com-plexe ca cele menþionate de cu-vintele ce denumesc grupuri so-ciale”. Dacã totuºi Apollinaire ºiBreton avanseazã chiar mai ener-

nnnnn WALTER BENJAMIN

suprarealismul: ultimul instantaneual intelectualitãþii europene (II)

gic în aceeaºi direcþie ºi comple-teazã asocierea suprarealismuluila lumea exterioarã cu declaraþia„Cuceririle ºtiinþei se bazeazãmult mai mult pe o gândire su-prarealistã decât pe o gândirelogicã” – dacã, cu alte cuvinte,ei mistificã, apogeu pe care Bre-ton îl vede în poezie (ceea ce esteuºor de susþinut), baza dezvol-tãrii ºtiinþifice ºi tehnice, de ase-menea – atunci o asemenea in-tegrare este impetuoasã. Estefoarte instructiv sã compari îm-brãþiºarea supra-precipitatã, co-respunzãtoare acestei miºcãri, amiracolului neînþeles al maºini-lor – „fabulele vechi au fost înmare parte realizate, acum esterândul poeþilor sa creeze altelenoi, pe care inventatorii din do-meniul lor le pot apoi realiza”(Apollinaire) – pentru a compa-ra aceste fantezii supraîncãlzitecu utopiile bine ventilate ale unuiScheerbart. „Gândul întregii ac-tivitãþi umane mã face sã râd.”Aceastã declaraþie a lui Aragonaratã foarte clar ce cale a trebuitsã parcurgã suprarealismul de laoriginile sale pânã la politizareaacestuia. În excelentul sãu eseu,La revolution et les intellectu-els, Pierre Naville, care a aparþi-nut iniþial acestui grup, a numitpe bunã dreptate aceastã dezvol-tare ca fiind dialecticã. În trans-formarea unei atitudini foartecontemplative într-una revoluþi-onarã, ostilitatea burgheziei faþãde orice manifestare a libertãþiiintelectuale radicale a jucat unrol principal. Aceastã ostilitate aîmpins suprarealismul cãtre stân-ga. Evenimentele politice, maiales rãzboiul din Maroc, au ac-celerat aceastã dezvoltare. Prinmanifestul „Intelectualii împotri-va rãzboiului marocan”, care a

apãrut în L’ Humanite, o platfor-mã fundamental diferitã a fostcâºtigatã din ceea ce a fost ca-racterizat ca fiind, de exemplu, ce-lebrul scandal de la banchetulSaint-Pol-Roux. La acea vreme, lascurt timp dupã rãzboi, când su-prarealiºtii ce considerau celebra-rea unui poet, pe care îl venerau,compromisã de prezenþa elemen-telor naþionaliste, au izbucnit custrigãtul „Trãiascã Germania”,aceºtia au rãmas în limitele scan-dalului, faþã de care, dupã cumse ºtie, burghezia este la fel denepasãtoare precum este sensi-bilã faþa de tot ce înseamnã acþi-une. Existã un acord remarcabilîntre felurile în care, sub acesteauspicii politice, Apollinaire ºiAragon au vãzut viitorul poetu-lui. Capitolele „Persecuþie” ºi „Cri-mã”, în Poete assassine a luiApollinaire, conþin faimoasa de-scriere a unui pogrom împotrivapoeþilor. Editurile sunt luate cuasalt, cãrþile de poezii aruncatepe foc, poeþii sunt linºati. ªi ace-leaºi scene au loc în acelaºi timppeste tot în lume. În Imaginaþia,Aragon, anticipând astfel deorori, îºi solicitã compania la oultimã cruciadã.

Pentru a înþelege asemeneaprofeþii ºi pentru a evalua strate-gic linia la care a ajuns suprarea-lismul, trebuie investigat modulde gândire la scarã largã în rân-dul aºa numitei bune intenþii aintelectualitãþii burgheze de stân-ga. Prezenþa acestor cercuri semanifestã destul de clar în orien-tarea rusã. Nu ne referim aici, de-sigur, la Beraud, care a pornit min-ciuna despre Rusia, sau la Fabre-Luce, care galopeazã în spatelelui ca un mãgar devotat, încãrcatcu o rea-voinþã burghezã. Dar câtde problematicã este însãºi car-

tea de mediere tipicã a lui Duha-mel! Cât de greu este de suportatcorectitudinea tensionatã, anima-þia ºi sinceritatea forþatã a meto-dei protestante, dictatã de cãtrejenã ºi ignoranþã lingvisticã, de apune lucrurile într-un fel de ilu-minare simbolicã! Cât de destãi-nuitor este rezumatul sãu: „Ade-vãrata ºi mai profunda revoluþie,care ar putea transforma într-unfel substanþa sufletului slavonicînsuºi, nu a avut încã loc”. Estetipic acestor francezi intelectualide stânga – exact aºa cum le esteºi omologilor lor ruºi – ca funcþialor pozitivã sã derive în întregi-me dintr-un sentiment de obliga-þie, nu faþã de Revoluþie, ci faþãde cultura tradiþionalã. Realizãri-le lor colective, în mãsura în careacestea sunt pozitive, aproximea-zã conservarea. Dar pe plan poli-tic ºi economic aceºtia trebuie sãfie întotdeauna consideraþi o sur-sã potenþialã de sabotaj. Carac-teristic acestei poziþii a întregiiburghezii de stânga este asocie-rea iremediabilã a moralitãþii ide-aliste cu practica politicã. Doarîn contrast cu compromisurileneajutorate ale „sentimentului”se arcuiesc anumite caracteristiciprincipale ale suprarealismului,ce-i drept de tradiþie suprarealis-tã. Puþine lucruri s-au întâmplatpânã acum pentru a promova în-þelegerea suprarealismului. Afost prea mare tentaþia de a privisatanismul lui Rimbaud ºi Lau-treamont ca pe un pandantiv deartã de dragul artei într-un inven-tar al snobismului. Dacã totuºi s-ar reuºi deschiderea acestui ma-nechin romantic, s-ar gãsi cevautilizabil în interior. S-ar gãsi cul-tul rãului pe post de dispozitivpolitic, însã romantic, pentru adezinfecta ºi izola împotriva în-tregului diletantism moralizator.Convinºi de acest lucru ºi tre-când prin scenariul unei piese degroazã de Breton care se axeazãpe molestarea copiilor, am puteamerge probabil câteva decenii înurmã. Între 1865 ºi 1875, un nu-mãr de anarhiºti remarcabili, fãrãsã ºtie unul de altul, lucrau la

maºinãriile lor infernale. ªi lucruluimitor este cã, independent unulde altul, au setat ceasul acestorala exact aceeaºi orã, ºi, patruzecide ani mai târziu, în Europa deVest, scrierile lui Dostoievski,Rimbaud ºi Lautreamont au ex-plodat în acelaºi timp. Am putea,mai precis, selecta din întreagaoperã a lui Dostoievski singurulepisod care nu a fost de fapt pu-blicat pânã în 1915, „Confesiuni-le lui Stavroghin” din Posedatul.Acest capitol, ce atinge îndea-proape al treilea cânt din Chantsde Maldoror, conþine o justifica-re a rãului, în care anumite moti-ve ale suprarealismului sunt ex-primate mai puternic decât decãtre oricare dintre reprezentan-þii sãi din prezent. Deoarece Sta-vroghin este un suprarealistavant la lettre. Nimeni altcinevanu a înþeles, aºa cum a fãcut-o el,cât de naiv este crezul filistinilorcã binele, pentru toata virtuteamasculinã ce îl practicã, este in-spirat de Dumnezeu; în timp cerãul provine în întregime dinspontaneitatea noastrã ºi în elsuntem fiinþe independente ºiautosuficiente.

Nimeni altcineva nu a vãzutinspiraþia, aºa cum a fãcut-o el,chiar ºi în acþiunile cele mai jos-nice, ºi mai ales în ele. El a consi-derat josnicia însãºi ca pe cevapreformat, atât în cursul lumii, câtºi în noi înºine, la care suntemdispuºi sau chemaþi, aºa cum ide-alistul burghez vede virtutea.Dumnezeul lui Dostoievski a cre-at nu numai cerul ºi pãmântul,omul ºi animalul, dar ºi ticãloºia,rãzbunarea, cruzimea. ªi aici, deasemenea, nu a dat diavoluluinicio ocazie sã se amestece înlucrarea lui. De aceea toate aces-te vicii au o vitalitate imaculatãîn lucrarea sa; acestea nu sunt,probabil, „splendide”, ci veºnicnoi, „ca în prima zi”, separate deo infinitate de cliºee prin carepãcatul este perceput de filistini.

Traducere dinlimba englezã de

Andra-Elisabeta Bîþicã



„Muzeele sunt niºteinstituþii cu importanþãsocialã ºi, ca atare, eletrebuie sã fie integrate

în comunitate, sãconstituie un loc de

întâlnire pentruoameni cu pregãtiri ºi

interese foartediverse”

Nicolae Marinescu: Domnu-le Virgil Niþulescu, în calitate dedirector general al MuzeuluiÞãranului Român, ce dificultãþiîntâmpinaþi în a atrage publi-cul spre muzeu?

Virgil ªtefan Niþulescu: Ceamai mare corvoadã pentru muzeo-grafi este aceea de a avea o rela-þie de vreun fel cu publicul. Însãconsider cã, fãrã public, muzeuleste un loc lipsit de viaþã. De cândam venit la conducerea muzeu-lui, cu sediul actual în piaþa Vic-toriei, lângã muzeul Antipa dinBucureºti, am fost preocupat sãdeschid foarte mult aria de inte-res a publicului, ceea ce mi-a atrasostilitatea unora dintre colegi. Amfost reclamat, mi s-a cerut demi-sia, au fost deranjaþi de ideea cã,în opinia lor, întinez valorile dejaconstituite ale muzeului.

N.M.: Pentru a valorifica pie-sele dintr-un muzeu, trebuie sãle gãseºti un loc în actualitate.

V.ª.N.: Cu siguranþã. De alt-fel, eu cred cã un muzeele repre-zintã astãzi mult mai mult decâtceea ce era acum 30 de ani, cândfãceau strict operã de punere învaloare a patrimoniului propriu.În momentul de faþã, muzeelesunt niºte instituþii cu importan-þã socialã ºi, ca atare, ele trebuiesã fie integrate în comunitate, sãconstituie un loc de întâlnire pen-tru oameni cu pregãtiri ºi intere-se foarte diverse. Cei care au con-dus pânã acum Muzeul Naþionalal Þãranului Român s-au gânditla faptul cã un muzeu are ca grupþintã elitele. Dintr-un studiu pecare l-am fãcut noi, pe categoriilede public, muzeul nostru, com-parat cu oricare altul din Româ-nia, este muzeul cu publiculavând cel mai mare procentaj depersoane cu studii universitare.Eu nu vreau sã exclud niciun felde categorie de public potenþial.Un muzeu trebuie sã trezeascãacelaºi interes ºi pentru creºtiniºi pentru mahomedani, ºi pentruromâni ºi pentru papuaºi, idee pecare am expus-o, de altfel, în pla-nul meu de management. Amavut, spre exemplu, patru verni-saje în aceeaºi zi, cu tematici di-

Virgil ªtefan Niþulescu: „identitatea unei þãrise fondeazã doar pe culturã”

ferite: fotografie documentarã is-torie, etnologie etc. Publicul s-aarãtat interesat ºi a fost prezentîn numãr mare. Pentru mine esteimportant cã oameni foarte dife-riþi gãsesc acum muzeul nostrudrept un loc de întâlnire privile-giat ºi vin la muzeu nu doar casã-l viziteze, ci, pur ºi simplu, sãse simtã bine. Este un spaþiu încare oamenii se simt în siguran-þã, iar eu am vrut sã le creez acestsentiment ºi, cred, am ºi reuºit.Unul dintre modelele mele, pecare l-am avut în vedere când amgândit acest proiect, a fost Mu-zeul de Artã Modernã „GeorgesPompidou”, din Paris, un loc deîntâlnire pentru oameni extrem dediferiþi, oameni care vin nu nu-mai sã vadã o expoziþie, ci ºi sãse simtã bine împreunã.

Generaþia mea este încã o ge-neraþie speriatã de ideea de mu-zeu, pentru cã noi, când eramcopii, eram duºi cu forþa acolo.Pentru cei mai mulþi dintre con-generii mei, ideea de a merge lamuzeu este ceva straniu. Nu-ºiimagineazã ce anume poþi faceaici. Noi, spre exemplu, am orga-nizat prezentãri de modã, târguricu tematici diferite, conferinþe,festivaluri de film (maghiar, fin-landez, suedez, documentare bri-tanice), sãptãmâna mobilitãþii,împreunã cu Ministerului Trans-portului etc.. De fiecare datã sãli-le au fost pline, þinând cont decele 350 de locuri pe care MuzeulÞãranului Român le pune la dis-poziþie, în Studioul Horia Bernea.

Este un loc, din aceastã per-spectivã, unic. Sunt convins cã,

dacã s-ar anunþa documentarebritanice la orice mall în care exis-tã multiplexuri, nu s-ar duce ni-meni. Dar oamenii s-au obiºnuitdeja sã vinã la Muzeul ÞãranuluiRomân pentru acest tip de mani-festãri.

N.M.: Instituþiile publice careau ca punct de adresabilitatedoar elitele intrã într-o zonã pro-blematicã. Pe de altã parte ºi dis-trugerea elitei naþionale în pe-rioada comunismului nivelatoramplificã problema. Lucrurile audegenerat, ele trebuie cumva re-poziþionate, echilibrate.

V.ª.N: Trebuie sã þinem contde faptul cã ºi oamenii needucaþiplãtesc impozit, iar muzeul nos-tru, în proporþie de 80 la sutã, estesubvenþionat de statul român,din impozitele tuturor cetãþeniloracestei þãri. Fostul ministru aavut ideea nãstruºnicã, o idee pecare numai Ceauºescu a avut-oînaintea lui, de a unifica MuzeulSatului cu Muzeul Þãranului Ro-mân. Ceauºescu a avut aceastãidee ºi a ºi pus-o în practicã.Muzeul nostru a fost înfiinþat cainstituþie publicã în 1906, pe sche-letul unei secþii de etnografie, carea luat fiinþã în anul 1875. MuzeulSatului era înfiinþat în 1936, re-prezentând cu totul altceva. Suntdouã instituþii complet diferite.

N.M.: Bun, la Ceauºescu eraexplicabil, el având o viziunecentralistã…

V.ª.N.: Domnul ministru Da-niel Barbu a avut ideea de a uni-fica aceste muzee, considerândcã va avea un singur director, unsingur contabil º.a.m.d. Nu pot

sã înþeleg ce gândire a avut… Nus-a sfãtuit cu nimeni în aceastãprivinþã ºi a trebuit sã fac uz detoate relaþiile pe care le-am avutla guvern ca sã blochez aceastãidee, avertizându-i cã, dacã seîncearcã punerea ei în operã, vorfi manifestaþii de stradã, pentrucã aceastã instituþie ºi-a formatun public care îi este fidel ºi carese simte în muzeu acasã la el.

N.M.: Sã venim la expoziþiade astãzi de la Muzeul Olteniei.Muzeul dumneavoastrã a fãcuto selecþie de mãºti care au învedere anumite criterii ºi anu-mite obiective.

V.ª.N: Mãºtile nu le-am aleseu personal. Ele sunt reprezenta-tive pentru întreg teritoriul Ro-mâniei. Muzeul Naþional al Þãra-nului Român are peste 90 000 deobiecte. În expoziþia permanentãsunt expuse 2500 de piese. Ma-joritatea obiectelor sunt deci îndepozite. Este o regulã valabilãpentru toate muzeele din lume, cuexcepþia celor câteva, specializa-te, care au depozitele la vedere,unde sunt permise vizitele ºi totce existã în aceste muzee este vi-zibil. În rest, în majoritatea cazu-rilor, depozitele muzeelor gem deobiecte pe care nu le vede nimeniniciodatã, din diverse motive.Unul dintre ele este acela cã aschimba o expoziþie necesitã unmare volum de muncã ºi, dacã totinvesteºti mult timp, energie,ºtiinþã, bani, pânã la urmã, o ex-poziþie trebuie sã aibã o logicã.ªi logica aceea i-o dã unul saumai mulþi autori care gândescsemnificaþia ei. O astfel de expo-ziþie în care obiectele de patrimo-niu ar fi expuse pentru o sãptã-mânã, nu aduce niciun beneficiu.E adevãrat, în muzeul nostru suntºi expoziþii care dureazã o sãptã-mânã sau douã, dar în aceste ex-poziþii nu sunt incluse piese depatrimoniu. Am avut, spre exem-plu, o expoziþie de fotografie de-dicatã Basarabiei, pe care amconsiderat suficient sã o expu-nem doar douã sãptãmâni. Dar încazul unei expoziþii de patrimo-niu, timpul care i se alocã este dedouã, poate chiar trei luni. Înacest interval de timp se pot faceºi expoziþii temporare, ceea cepermite rularea pieselor din pa-trimoniu, astfel încât sã fie vãzu-

te de publicul larg.N.M.: Din aceste 90 000 de

piese cam câte apreciaþi ca fi-ind mãºti?

V.ª.N: Aici, la Craiova, amadus 100 de mãºti.

N.M.: Multe dintre acestemãºti reprezintã figuri mitologi-ce, altele reflectã foarte binestructuri sociale.

V.ª.N: Sã nu uitãm cã mascaavea ºi un rol de satirã socialã.La dansurile din Maramureº sestrigã versuri adresate unor per-soane care într-un anume sat aureprezentat ceva.

„Valoarea stã înochiul privitorului, nu

în obiectul în sine”

N.M.: Dupã ºtiinþa dumnea-voastrã, când s-a constituit lo-tul acesta de mãºti, pe care îlprezentaþi la Craiova, ce crite-rii s-au luat în consideraþie?

V.ª.N.: Primul criteriu a fost camãºtile sã fie reprezentative pen-tru toate regiunile þãrii. Al doileacriteriu a avut în vedere tehnicicât mai variate de lucru; mãºtilesunt confecþionate din materialecât mai diverse: piele, blanã, lemnetc. Un aspect important este cãmãºtile aparþin aceleiaºi epoci,anii ’73/’74. O parte dintre acestemãºti vor intra în categoria juri-dicã a patrimoniului cultural na-þional, în câþiva ani, de acum în-colo. Tancred Bãnãþeanu a avuto politicã foarte bunã pentru îm-bogãþirea colecþiilor muzeale. Ela încercat sã aducã în ceea ce senumea atunci Muzeul de ArtãPopularã al RPR, apoi, al RSR,obiecte care pot fi cumpãrate dela diverºi meºteri. Aceastã politi-cã am aplicat-o ºi pentru strãinã-tate, luând contact cu China, Viet-nam, Mexic sau alte þãri, care autrimis, la schimb, obiecte simila-re. Aceste obiecte au intrat îndepozitele noastre, iar unele din-tre ele sunt considerate adevãra-te valori, fiind realizate în urmãcu 50 de ani, ºi pentru cã, în acesttimp, în þãrile de origine, modulde realizare a acestor obiecte s-aschimbat. Avem în depozit obiec-te japoneze care pot fi cel maibine studiate de un specialist deorigine. Am avut surpriza ca odoctorandã din Japonia sã stu-dieze bunurile culturale pe carele avem în muzeu, aduse la noi înanii ’60. Este foarte important sã-þi îmbogãþeºti permanent patrimo-niul. Un muzeu nu se poate mul-þumi niciodatã cu ceea ce are.Acesta este unul din marile meleof-uri. Pentru cã ministerul nu nemai alocã bani pentru achiziþii,ne-am limitat la donaþii. Toatã lu-mea ºtie cã bugetul culturii estefoarte mic, lucru valabil în toateþãrile din lume. Franþa, spre exem-plu, care face mari eforturi, alocãpuþin sub 1 la sutã din produsulintern brut culturii. Majoritateaþãrilor europene alocã între 0,5 ºi0,9 la sutã. În România, culturii îirevine 0,16 la sutã. Cel mai marebuget pentru culturã îl are Mace-donia, þarã care alocã 2 la sutãdin PIB pentru culturã. Fiind unadintre cele mai tinere naþiuni dinlume, liderii politici macedonenisunt perfect conºtienþi de faptulcã identitatea unei naþiuni nu seformeazã decât prin culturã.


N.M.: Sã revenim la expozi-þia prezentã. Parteneriatul pecare l-aþi fãcut cu Muzeul Olte-niei a pornit ca iniþiativã dinpartea dumneavoastrã?

V.ª.N: Muzeul Olteniei a soli-citat aceastã expoziþie de mãºti.Întotdeauna omul sfinþeºte locul.Domnul Þuþu Bãrbulescu, pecare îl cunosc de foarte mulþi aniºi care este un profesionist întoatã puterea cuvântului, s-agândit ca Muzeul Olteniei sã pro-punã craiovenilor o expoziþie de-dicatã sãrbãtorilor de Crãciun ºiAnul Nou. ªi-a dat însã seama cãpatrimoniul Muzeului Olteniei nueste suficient de bogat pentru asusþine o expoziþie de mãºti ºi aapelat la noi. Iar datoria mea estede a pune în valoare patrimoniulmuzeului care, dacã nu este vã-zut, nu existã. Eu înþeleg cã patri-moniul trebuie protejat, cã suntdirectori de muzee sau respon-sabili de monumente care ºi-ardori ca obiectele sã nu fie vãzu-te, pentru a nu fi puse în pericol.Am întâlnit chiar directori demuzee care refuzã colaborãrile cualte instituþii, tocmai din acesteconsiderente. Eu cred însã cã ris-cul acesta trebuie asumat. Decâtsã þin piesa în depozit, în condiþiiperfecte, septice, dar sã nu ºtienimeni de ea, prefer sã îmi iaumãsurile de precauþie ºi sã punpiesa la vedere. O piesã nevãzu-tã este o piesã îngropatã. Valoa-rea stã în ochiul privitorului, nuîn obiectul în sine. Noi suntemcei care dãm valoare piesei.

„Eu cred cã un om carese duce într-o reºedinþãde culturã trebuie sã se

simtã bine. Acoloredescoperã un mod deviaþã, pe care, el perso-

nal, nu l-a mai trãit”N.M.: Plecând de la experi-

enþa dumneavoastrã, ce ar tre-bui sã li se spunã craiovenilorpentru a-i motiva sã vinã sãvadã aceastã expoziþie?

V.ª.N: Eu cred cã fiecare omare dreptul sã se simtã unic ºi înmomentul în care le spunem oa-menilor cã au privilegiul de a fiprimele persoane care vãd aces-te mãºti, expuse la Muzeul Olte-niei, acesta este un fapt de natu-rã sã trezeascã interesul. În aldoilea rând, pot sã vã spun cãeste ceva amuzant, cã se vor simþibine în aceastã expoziþie, ºi, în altreilea rând, le spun cã vor înþe-lege cel mai bine niºte obiceiuricare, în oraºul Craiova, un oraºurbanizat complet, nu mai existã.Trebuie sã-i atragi pe oameni. Si-gur cã se pot organiza mici ate-liere de creaþie, unde copiii, spreexemplu, pot învãþa confecþiona-rea unei mãºti, dar publicul largtrebuie atras prin ceea ce este ie-ºit din comun în aceastã expozi-þie. Eu cred cã un om care se duceîntr-o instituþie de culturã trebu-ie sã se simtã bine. Acolo redes-coperã un mod de viaþã, pe care,el personal, nu l-a mai trãit.

N.M.: Ceea ce aþi afirmat maidevreme, mã refer strict la celetrei criterii prin care un muzeo-graf îºi atrage publicul, mi separe o axiomã demnã de învã-þat. Pânã la urmã, obþii astfel,subliminal, efectul de modelarea conºtiinþei, de marcare a ele-mentului identitar ce structurea-zã, determinant, personalitateaoricãrui cetãþean.

A consemnat Luiza Mitu

ocheanul întorsocheanul întorsNumãrul 9 (24) al revistei „Bu-

cureºtiul literar ºi artistic” debu-teazã cu poemul Toamna, Trimi-sul semnat de Emil Botta, poet,prozator ºi actor român a cãruioperã include volumele de versuriÎntunecatul april, Pe-o gurã derai, Poezii, Versuri, Poeme, Undor fãrã saþiu ºi cu articolul Ce-naclurile literare, între revigo-rare ºi dipariþie semnat de Flo-rentin Popescu, care problemati-zeazã situaþia cenaclurilor literare,punctând cu rigurozitate aspectemai mult sau mai puþin sensibileale realititãþii contemporane. Unalt articol interesant este unul co-

memorativ, semnat Ion Haineº, M.Blecher – 75 de ani de la moarte,în care acesta propune o scurtãtrecere în revistã a notelor distinc-tive ale marelui prozator interbelicºi a operelor sale, pe care Haineºle considerã „expresia unei expe-rienþe unice, trãite cu o maximã in-tensitate, care nu este literaturã(ficþiune), ci devine, prin forþa ex-cepþionalã a viziunii ºi analizei, prinautenticitatea confesiunii ºi con-figurarea unui univers artistic in-confundabil”. Tot în acest numãrîn cadrul secþiunii „Poezie româ-neascã la km 0” pot fi lecturatecâteva poeme de Nicolae Dabija

iar în cadrul secþiunii „Poezie uni-versalã la km 0” câteva poemeaparþinând lui Paul Varlaine, în tra-ducerea Paulei Romanescu. (A.ª.)

În numãrul 10 (octombrie 2013)al revistei lunare de culturã „Fa-milia” remarcãm contribuþia deo-sebitã adusã de artistul LucianSzekely la secþiunea „Profil plas-tic”. Lucian Szekely (n. 25 iulie1975, Mediaº) este absolventulUniversitãþii de Artã ºi Design

din Cluj Napoca, având studiiaprofundate de Master în cadrulsecþiei de graficã. Lucrãrile în cre-ion, ce ilustreazã numãrul acestaal revistei, provoacã la introspec-þie ºi par desprinse dintr-un pei-saj oniric cu personaje ce se des-prind din absurd. Din sumarulrevistei amintim articolul lui Ale-xandru Seres despre negaþia ºispecticismul exprimate în Cãde-rea în timp a lui Cioran sau mate-rialul semnat de Ion Pop desprepoezia ieºeanului Adi Cusin(1941-2008). La rubrica „Poeme”semneazã Ileana ªteþco, Lumini-þa Cojoacã ºi Carmen ManuelaMãcelaru, iar la „Proza” DianaAlzner, Claudiu Soare ºi Constan-tin Arcu. (D. M.)

Anul trecut, Anul Cara-giale, am realizat câte-va articole despre

acest corifeu al scrisului. Am pu-blicat o serie de texte, unele ine-dite, ale maestrului, altele le-amreprodus facsimilat, pentru fru-museþea caligrafiei ºi a punerii înpaginã. Am publicat totodatã ºio fotografie necunoscutã, în careera imortalizat momentul, vechide peste jumãtate de veac cândse schimba la Primãria din satulnatal, firma cu denumirea „Hai-manalele” ºi se dãdea localitãþiinumele marelui sãu cetãþean, I.L.Caragiale.

Am continuat sã scriu în „Mo-zaicul”, ºi în 2013, o serie de ma-teriale privindu-l pe nenea Ian-cu, ºi, iatã, cã acum vã propun onouã imagine fotograficã, de astãdatã din zilele noastre, dar inedi-tã prin textul unei alte firme. Ori-ce instituþie publicã are (în modnormal) o firmã. Aºa se întâmplãºi în cazul unitãþilor de învãþã-mânt de orice grad ar fi acestea.Nu putea fi altfel ºi în cazul uneimari instituþii de acest gen plasa-tã pe o arterã principalã a Bucu-reºtiului. În cazul de faþã, o ºcoa-lã cu tradiþie, cu elevi olimpici, cuexamene de admitere greu de tre-cut, cu dascãli respectaþi ºi cunume de rezonanþã: Caragiale. Li-ceul despre care vorbesc purtapânã la reforma învãþãmântuluidin 1848 numele unui mare cãrtu-rar ºi om de stat, Titu Maiorescu,care, bineînþeles, a fost trecut „laindex” de cãtre ideologii marxiºti,cei care preluaserã frâiele puteriidemocrat-populare, iar numele luiMaiorescu nu mai avea ce sãcaute pe firma liceului. Un timp aavut o denumire insignifiantã (Li-ceul nr...), dupã care a primit nu-mele dramaturgului.

Aºezãmântul ºcolar respectiva fost dintotdeauna o instituþiede referinþã în domeniul educa-þiei. Clãdirea liceului, construitãla cumpãna deceniilor doi ºi treiale secolului trecut, este un edi-ficiu impunãtor, care dominã Ca-lea Dorobanþilor. Dupã anii 1960,construcþia s-a mãrit treptat cuextensii în dreapta ºi în stângaclãdirii vechi, ocupându-se chiaro stradelã de legãturã între CaleaDorobanþilor ºi Strada Roma,construindu-se ºi peste terenulde baschet al liceului de care ambeneficiat ºi eu, împreunã cu alþielevi ai respectivei ºcoli, eu fiind„cantemirist”, la Liceul din PiaþaGalaþi. Acest bastion al învãþã-mântului de bunã calitatecu ºaseetaje ºi o deschidere de circa 150de metri, are ºi o firmã pe mãsurã,

nu te supãra, nene Iancule!

desupra intrãrii principale, pecare stã scris: „I.L. Caragiale Co-legiul Naþional”. Pãi, cam vineasta, neicuºorule? Nu este puþinde-andoaselea? Ce ar fi dacã s-arscrie: „I.L. Caragiale Teatrul Na-þional” ºi tot în contra legilor fi-reºti ale limbii române „I.L. Cara-giale Universitatea de Teatru ºiFilm”? Eh, cum ar suna? Sã numai vorbim de alte instituþii...

Dacã nu ar fi fost o unitate deînvãþãmânt, ci ar aparþine dome-niului industrial sau al economieinu aº fi fost poate mirat ºi aº fizis treacã-meargã... Dar într-oºcoalã în care sunt atâþia profe-sori de românã ºi cu siguranþãatâþia copii cu talent literar, o ase-menea scãpare lingvisticã estepentru mine de neimaginat. Ca-ragiale, nu a avut prea multãºcoalã ºi aºa cum el însuºi se ca-racteriza într-o notiþã semnatãAllegro, apãrutã în „Moftul Ro-mân” (nr. 8, februarie 1893): „ºi-afãcut studiile la ºcoala lumii undenu se cer examene”. A fost însãun autodidact, de o severitatedusã la extrem cu termenii limbiinoastre dovedindu-se un strãlu-cit magician al frazei ºi al rostuluiºi locului cuvintelor în scrierilesale. Mi-au trecut prin mânã su-ficiente pagini olografe ale scrii-torului ca sã îmi dau seama deexplozia pornitã din condeiul sãuatunci când aºternea cuvintele pehârtie. Sã nu mai vorbim desprefrumuseþea literelor scrise cu pe-niþa ºi cernealã neagrã. Nu nu-mai atât, critica sa era distrugã-toare atunci când recenza o lu-crare a unui confrate, fie el ºi prie-ten apropiat. Era un veritabil„homo criticus” – din acest mo-tiv nu pot sã îmi explic cum toc-mai pe firma lãcaºului de educa-þie care îi poartã numele se poate

scrie o asemenea nãzbâtie.La început în vechii Bucureºti

era solitar „Colegiul SfântulSava”, iar la Iaºi „Colegiul Naþio-nal”. Inversaþi cele douã titula-turi ºi o sa vedeþi cum sunã... Unprieten mai tânãr, mi-a sugeratrâzând o ipotezã a acestei ºaradede inscripþionare: probabil cãaceia care au conceput firma augândit în englezã... Foarte ade-vãrat cã actuala generaþie estefilo-englezã. Generaþia mea erafilo-francezã ºi forþamente filo-rusã (fãrã efect imediat sau întimp), iar cei de dinainte erau filo-francezi ºi filo-germani, limba en-glezã fiind introdusã în studiulliceal prin 1920 (Spiru Haret –Dragoº Protopoescu).

Caragiale era ºi el de culturãfrancezã, apoi în ultima etapã dinviaþã, prin statutul berlinez a utili-zat cuvinte ºi expresii germaneplasate cu precizia „neamþului”,acolo unde le era locul, în textelescrise. Raportul cu cultura engle-zã este mai tangenþial în scrierilelui, poate aºa la „repezealã”, sãamintim titluri celebre „Five o’clock” sau „High-life” („Univer-sul”- 24 dec. 1899), cu acel profe-sor de muzicã, desen, gimnasticã,scrimã ºi religie, Edgar Bostanda-ki, alintat „Turturel” ºi simultancronicar High-Life, nefiind uºor„pentru cã trebuie sã scrii despredame ºi damele sunt dificile”. Por-nind de la aceste exemple nu pu-tem sã spunem cã lui Caragialei-ar fi fãcut plãcere aceastã topicãnefireascã limbii româneºti.Într-un articol, „Câteva pãreri”,Caragiale face o succintã referirecomparatistã la teatrul lui Hugo,prin „Hernani” cu piesa lui Shake-speare „Otello” ºi „Hoþii” lui Schil-ler cu „Regele Lear”. În timpul luiCaragiale, piesele lui Shakespea-

re circulau timid în traduceri pre-luate din limba francezã. Printreprimii traducãtori ai Marelui Willse numãrã Scarlat ºi Dumitru Ghi-ca, într-un deceniu (1882-1892) eitraducând „Romeo ºi Julieta”,„Iulius Cezar”, „Antoniu ºi Cleo-patra”. În 1896, Haralamb Leccatraduce „Femeia îndãratnicã”,douã decenii mai târziu, în 1907,„Romeo ºi Julieta”. Ar mai fi douãreferinþe engleze de titluri „Inter-view”, primul cu N. Fleva ºi aldoilea cu un evreu, despre emi-grare. Mai adãugãm ºi un articolpolitic „Liberalii engleji ºi români”în care discutã despre „cartea al-bastrã” editatã de cãtre guvernulenglez, despre „eterna” chestiu-nea afganã...

Sã respectãm scrisul ºi memo-ria acestui colos al literelor româ-neºti prin tot ceea ce facem legatde numele lui. Nu ne putem per-mite sã facem greºeli mai mici saumai mari când în joc este o perso-nalitate ºi o instituþie care îi poar-tã numele ºi care are rolul educa-tiv al generaþiilor tinere, cã nu dealta, dar aºa cum spunea tot unautodidact, Cilibi Moise: „Cineare copii învãþaþi este în mare fe-ricire”. Mult þi-au plãcut matalenene Iancule „Apropourile” ce-lui Moise, cã altfel nu ai fi „co-mis” acel articol elogios în 1897,din „Epoca literarã” subliniin-du-l neguþãtorului de dugheanã,Cilibi, meritul literar.

Aºa cã, iartã-i nene Iancule cãnu au ºtiut ce fac! Comanditariifirmei nu ºi-au luat corijenþa laromânã...

P. S. Unde mai pui cã seara fir-ma se lumineazã ºi numele lui Ca-ragiale apare în galben, iar cel alinstituþiei în discreþia neonului.

nnnnn Florin Colonaº


„Copiii nu datoreazã pãrinþilorviaþa, ci creºterea”, spunea Ni-colae Iorga. Într-adevãr, când sis-temul de învãþãmânt este zguduitde scandaluri de tot felul, paredin ce în ce mai greu sã acceptãmºi sã apreciem aºa cum se cuvineexcepþiile. Cu toþii am obosit ºiparcã tot mai uºor e sã înfiereziun caz strigãtor la cer decât sãsusþii o cauzã nobilã.

Cum bine ºtim, 15 ianuarie,ziua de naºtere a poetului MihaiEminescu, a fost declaratã Zi aCulturii Naþionale. În expune-rea de motive a iniþiatorilor searãta: „Ziua Culturii Naþionale vafi, în viziunea noastrã, o zi în carenu numai celebrãm un mare crea-tor, dar ºi o zi de reflecþie asupraculturii române, în genere, ºi aproiectelor culturale de interesnaþional’’.

Un astfel de prilej de medita-þie l-a prilejuit serata muzicalãgãzduitã de sala de concert a Li-ceului de Artã „Marin Sorescu”din Craiova. Am fost martoriiunei impresionante desfãºurãri detalent ºi a unui dialog captivantîntre douã instrumente – pianulºi xilofonul, îmblânzite de mãies-tria elevilor de la clasele profeso-rilor Mariana Ilie ºi Daniel Wes-mas.

Traseul artistic propus a fostunul intuitiv – pornind de la „po-ezia Muzicii” interpretatã de mi-cuþii maeºtri, la „muzica Poeziei”

Ziua Culturii Naþionale sãrbãtoritã pe scenaLiceului de Artã „Marin Sorescu” din Craiova

eminesciene - ºi asta pentru cãeste binecunoscut faptul cã po-ezia eminescianã este mai mult oartã a auzului decât una a vãzu-lui. Aºadar, un omagiu adus poe-tului nepereche prin intermediulsunetelor, a muzicii de care, nude puþine ori, Eminescu s-a de-clarat fascinat: „Regret amarniccã n-am învãþat muzicã, spuneaEminescu într-o scrisoare cãtreVeronica Micle, cãci din copilã-rie mama, care avea un glas fer-mecãtor, întrecându-se cu tatacare cânta ca un adevãrat artistdin flaut, descoperise în mine oureche remarcabilã de muzician”.

Încã de la primele acorduri amfost impresionaþi de maturitateaprecoce ºi de stãpânirea de sinedovedite de mezinii claviaturii –Sebastian Buznea ºi Dimitri Pre-tuleac (clasa a II-a) ºi am admiratextraordinarele calitãþi ale lui ªte-fan Pretuleac (cls. a VIII-a), care atrecut cu uºurinþã de la structurilegândirii beethoveniene la farme-cul subtil shubertian, încheindevoluþia sa în mod spectaculos ºivirtuoz cu Toccata lui Haciaturi-an. Lucrarea a fost urmatã de oaltã creaþie a compozitorului ar-mean, astfel ca tranziþia cãtre so-noritãþile percutante ale xilofonu-lui a fost una fireascã, ritmul dan-sului caucazian Lezginska încãl-zind atmosfera – Tudor Matei (cla-sa a IX-a) a dominat cu dibãcie ºiprezenþã de spirit un instrument

greu de manevrat, ajutat de acom-paniamentul pianistic al profeso-rului Felix Ionescu.

Cu delicateþe ºi sensibilitate,Claudia Þugui (clasa a VIII-a) afãcut pasul de la marea sonatabeethovenianã la dimensiuneafantasticã a preludiului romanticde Rahmaninov. Am remarcat for-þa sugestivã a construcþiilor so-nore ºi atmosfera creeata. A fostapoi rândul încercãrii curajoasea lui Andrei Surdu (clasa a IX-a)de a sonda universul creaþiei luiChopin, interpretând dificilã Ba-lada nr. 1 în sol minor. Maturita-tea ºi seriozitatea acestui tânãrde 14 ani sunt descumpãnitoare.Genul baladei a reprezentat pen-tru Chopin cadrul ideal pentru ascruta un trecut – pentru noi, afost ºansa sã aruncãm o privirecãtre viitor. Iar imaginea întrezã-ritã a avut darul sã ne liniºteascã– ºcoala interpretativa craiovea-nã mai are încã multe de spus.

Dupã reveria chopiniana amfost cuceriþi de veselia ºi ritmuri-le specifice muzicii sud-america-ne din Suita mexicanã de KeithLarson interpretatã cu aplomb ºisiguranþa de percuþionistul Adri-an Marinescu (cls. a VIII-a) se-condat cu precizie, la pian, deprofesorul Edward Man.

Anca Maria Ganea (cls. a X-a)a ales bravurã concertantã a Po-

lonezei în La bemol major op 53,ceea ce ne-a readus în universulcreaþiei lui Fr. Chopin pentru aadmira constelaþia stilisticã afla-tã sub semnul celei mai mari for-þe – aceea pe care i-o insufla com-pozitorului amintirea patriei –Polonia, ce nu l-a pãrãsit nicio-datã pe muzicianul autoexilat înFranþa.

Un nou episod ritmat, plin deculoare ºi farmec oferit de Adri-an Marinescu, interpretând Dan-sul fetelor din Suita „Gayaneh”de Haciaturian a fãcut trecereacãtre ultimul moment al serii, evo-luþia pianistului Adrian Radu.Elev în ultimul an de liceu, Adri-an Radu a entuziasmat audienþacu o interpretare spectaculoasãa Rapsodiei a II-a de Fr. Lizst.Verva improvizatoricã ºi pianis-tica de mare bravurã au fost tãl-mãcite cu naturaleþe ºi eleganþã,mâinile sale de magician alter-nând fãrã efort episoadele exta-tice cu un caracter rubato cu celede o virtuozitate electrizantã.

Prestaþia sa a dovedit încã odatã cã adevãrata valoarea va fimereu apreciatã, dincolo de cu-rente sau mode. Pe lângã palma-resul impresionant ce-i netezeº-te drumul cãtre o carierã de pia-nist profesionist, ajutat de prie-teni, Adrian Radu a pus bazeleunui studio de înregistrãri. A par-

ticipat la show-ul Românii auTalent ºi talentul sãu a ridicat ju-riul în picioare. A muncit neobo-sit ºi a reuºit sã-ºi gãseascã pro-priul drum. Nu-i deloc puþin laoptsprezece ani.

Am pãrãsit sala de concert cusentimentul bucuriei cã în aceas-tã Zi a Culturii Naþionale am avutprilejul sã fim alãturi de tineriinoºtri muzicieni. Strãdania lormeritã toate aplauzele ºi toatãmediatizarea posibilã. Deaseme-nea, efortul pãrinþilor este unulcu totul special. Într-o lume încare suntem agasaþi de non-va-loare ºi de superficialitate, în careni se induce subliminal sentimen-tul cã spiritul de turmã reprezintãpaºaportul cãtre succes, existãîncã oameni care înþeleg cã sin-gura investiþie cu adevãrat impor-tantã este aceea în viitorul copii-lor noºtri.

Cu ocazia acestei audiþii ammai aflat un amãnunt important –directoarea Lucia Vladoiu ne-amãrturisit faptul cã, începând dinacest an, Concursul Internaþio-nal de Pian gãzduit de Craiova îºiva schimba denumirea din Cra-iova-Piano în Craiova-Art ºi seva diversifica, urmând sã aibãdouã secþiuni. Am mai aflat cãanul 2014 va fi anul celei de-aºaptea ediþii, ceea ce în termenide rezistenþã ºi continuitate în-seamnã o reuºitã fantasticã a Li-ceului de Artã „Marin Sorescu”ºi a autoritãþilor locale.

Celor care spun cã „nu mai eºcoala ce era!”, le putem ofericontra-argumente. Atâta timp câtvor exista profesori ca MarianaIlie sau Daniel Wesmas (ºi mulþialþii, ale cãror rezultate stau mãr-turie pentru devotamentul ºi se-riozitatea lor), ºcoala româneas-cã are viitorul asigurat.

nnnnn Ivona Hristescu

Albastru ºi roºu în pic-turã a stârnit interesîncã de la apariþia între

noile publicaþii ale Editurii Aiusdin Craiova. Incitantã prin titluºi provocatoare prin frumuseþeaimaginilor, într-o realizare graficãde excepþie, cartea propune alã-turarea a douã nume de pictoritotal diferiþi, dar care au în co-mun talentul, vocaþia ºi harul dea crea propriul lor univers colo-rat. Iar comentariul exhaustiv fã-cut de Bianca Maria Carmen Pre-descu defineºte personalitatea,preocupãrile ºi creaþia picturalã – ca tematicã, stil ºi mesaj, a celordoi artiºti craioveni: Maria Opri-þa Defta ºi Iulian Segãrceanu.

Coperta de prezentare a volu-mului este ilustratã cu lucrãricompuse din cele douã culoricontrastante care se regãsesc întitlu – albastrul rece ºi roºul cald,armonizate prin ruperea tonurilorºi topirea lor în luminã: „Poartaluminii” de Iulian Segãrceanu ºi„Ochi migdalat” de Maria OpriþaDefta. Ultima copertã îi individua-lizeazã – tematic ºi cromatic pecei doi artiºti: albastrul intens,infinit al „Muntelui” pictat de Iu-lian Segãrceanu ºi roºurile meta-lizate” ale „Durerii mute” în vi-ziunea pictoriþei Maria Opriþa

Defta. Între cele douã copertesunt douã lumi, douã arderi, douãtrãiri intense care se descãtuºea-zã în pete de culoare, demon-strând cã poþi alãtura douã per-sonalitãþi cu viziuni atât de dife-rite în tratarea picturalã a spaþiu-lui plastic.

Roºul Mariei Opriþa Defta „seaprinde singur” într-o revãrsarede vitalitate, dragoste ºi opti-mism, prin tuºe viguroase, supra-puse sau juxtapuse, exaltând cu-loarea într-o explozie a energii-lor cromatice, însufleþind supra-feþele. Iar lumina, elementul co-mun din tablourile celor doi ar-tiºti, susþine formele ºi spaþiileîntr-o desfãºurare originalã deimagini colorate. „Nu cãutaþi re-guli pentru tablourile mele. Ele audoar viaþã, viaþã, viaþã. Se impuneo singurã regulã. Priviþi-le”, spu-nea Maria Opriþa Defta.

Iulian Segãrceanu, „cel maiiubit dintre craioveni” spun co-legii artiºti, picteazã albastrul ce-rului care învãluie ºi liniºteºte,rãsturnat în apa mãrilor ºi încre-menit în nisipul sau stâncile þãr-mului, cerul care coboarã pe pã-mânt ºi se transformã în munþi,case ºi strãzi, conferind dimensi-uni cosmice albastrului terestru.Tablourile lui Iulian Segãrceanu,

realizate prin tuºe aplicate într-o desfãºurare largã, amplã a pe-telor de culoare îþi dau siguranþafrumuseþii lumii, liniºtea perfecþi-unii ºi desãvârºirea creaþiei uma-ne.

Albastru ºi roºu în picturãeste o carte care, prin text ºi ima-gini, îmbogãþeºte ºi înnobileazãspiritul cu acea patã de culoarecare îþi încântã mintea ºi sufletul,rãmâne pe retina memoriei în zes-trea culturalã a oraºului nostru.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

albastru ºi roºu în picturã:Maria Opriþa Defta ºi Iulian Segãrceanu

V olumul de poemeMoartea era un iepu-re ºchiop al Teodorei

Gheorghe poate avea ca elementparatextual chiar coperta, aleasãdeliberat pentru introducerea vi-zualã în intimitatea postmoder-nã a volumului. Autoarea ne per-mite accesul într-un univers po-etic bine conturat, plin de magieºi angoase, un univers al unuiadult-copil, care gãseºte în dis-cursul ludic posibilitatea de asuplini o lipsã, de a spune o po-veste ale cãrei coordonate se si-tueazã la limita dintre spaþiul fic-þional ºi realitatea imediatã trãitãde instanþa liricã. Poemele sale seconstituie într-un lung ºir de în-tâmplãri ºi trãiri, ce se petrec chiarsub ochii lectorului, atras pe untãrâm magic, asemãnãtor celuidin Alice în þara minunilor, undeierpurele ºchiop devine un sim-bol al morþii, deloc înspãimântã-toare: „Moartea era un iepureºchiop/ Mã pândea din odaia cupãpuºi/ noaptea.”

Instanþa liricã surprinde trece-rea de la o etapã existenþialã laalta, cu ironie ºi naturaleþe, pre-cum în poemele Moartea erou-lui – „ieri mi-am ars eroul ºi a fostbine.” sau Cãdere – „ºi ai cãzutpeste fericirea mea/cu greutateaa zece vieþi”. Apa trimite spre re-zonanþe biblice: „îngerii urzescblesteme cu urºii de pluº”, trimi-teri la Poe (celebru pentru maca-brul ºi sinistrul din textele salepe care, fie spus, nici cele de faþãnu sunt strãine) în poemele Mãr-þiºor de E. A. Poe ºi Forevermo-re (aluzie la replica corbului, „Ne-vermore”, din poemul cu acelaºi

nume) sau spre Dali în poemulTablou suprarealist. Vocea poe-ticã pare într-o continuã cãutare,într-o continuã încercare de a trãi,de a supravieþui unei cãderi imi-nente, marcatã de schimbareabruscã a sensului. Poemele parseminþele unei rodii adunate într-un înveliº plin de mister, care esteviaþa însãºi, ilustratã într-o ma-nierã confesivã, pe alocuri me-lancolicã. În atmosfera poemuluise contureazã sentimente puter-nice datoritã demonilor interioriscoºi a ivealã. Acest lucru esteîn strânsã legãturã cu raporatreala „un el”, care îºi lasã puternicamprenta asupra instanþei lirice.Poemul Confesiune ilustreazãacest raport resimþit dureros, însãîn acelaºi timp, acceptat: „fiecarepas al tãu mã doare,/ dar e o du-rere în care mã complac.”

nnnnn Anca ªerban

poeme de dincolode odaia cu pãpuºi


În mod indubitabil, recent-încheiata ediþie a tradiþio-nalului festival craiovean

poate fi consideratã un eveni-ment de anvergurã, o „mobiliza-re” de forþe artistice ºi afirmare aunui potenþial interpretativ cumn-am mai cunoscut în cadrul aces-tui festival muzical. Chiar ºi la osuccintã trecere în revistã a celor40 de manifestãri din cadrul fes-tivalului se poate observa deo-sebita preocupare a organizato-rilor de a structura producþiile pecâteva coordonate distincte. În-cepem cu ansambluri simfoniceºi de muzicã de camerã; orches-tra craioveanã a susþinut cinciconcerte: concertul inaugural alfestivalului, cu program Wagner-Verdi, avându-l la pupitrul dirijo-ral pe Gheorghe Costin; concer-tul dirijat de Jin Wang, din China(baghetã fermã, exigentã, flexibi-lã), cu program Rahmaninov -Simfonia I ºi Concertul nr. 1 pen-tru pian, solistã Mãdãlina Paºol -cuprinzând ºi o piesã în primãaudiþie semnatã de Jin Wang:Suita „Impresii din Tibet” pentrusopranã, bas, cor bãrbãtesc ºiorchestrã. Aparent, excentricul,dar autenticul-sensibil muziciancare este Alexander Balanescu,ne-a oferit o pilduitoare demon-straþie de „vârf artistic”, în triplaipostazã de violonist, dirijor ºicompozitor, tãlmãcind, violonistic,La majorul mozartian de o manie-rã ce a electrizat auditoriul, pentruca în monumentala lucrare vocal-simfonicã „Postcards from Bey-ond”, prezentatã în primã audiþieabsolutã, sã ne transmitã un me-saj despre ceea ce a reprezentatHolocaustul ºi supliciul evreilorsub dominaþia nazismului. În ace-laºi concert, Ciaccona lui Purcellne-a fost înfãþiºatã în versiunearevizuitã a lui Britten.

Dirijorul Theo Wolters, dinOlanda, a avut deosebita inspi-raþie de a ne propune un opus devirtuozitate orchestralã, „Ta-blouri dintr-o expoziþie” de Mu-sorgski-Ravel, alãturi de douã

de 40 de ori... „Craiova Muzicalã”

plenar valoarea interpretativã deînalt nivel. Pe aceeaºi linie, cuvalenþe artistice impresionante, s-a situat ºi Camerata Regalã dinBucureºti, formatã din instrumen-tiºti tineri bine „struniþi” de diri-jorul Constantin Grigore; progra-mul oferit a constat din douã ca-podopere ale muzicii romantice -Suita „Holberg” de Grieg ºi mult-cântata Serenadã pentru coardeceaikovskianã. Ansamblul „Flau-to dolce”, din Cluj-Napoca, cumera de aºteptat, a produs o im-presie excelentã: a cântat dezin-volt un repertoriu ales din muzi-ca secolelor XVII-XVIII. Cei pa-tru componenþi ai ansambluluisunt muzicieni de top, interpre-teazã la blockflöte (sopran, alto ,tenor, bas), într-o sincronizare cevizeazã perfecþiunea, muzici de-mult uitate ºi readuse la luminãcu respectul cuvenit unui inesti-mabil tezaur. Soprana MihaelaMaxim completeazã ansamblul deminune, este „în ton” cu purita-tea ºi delicateþea sonorã a celor-lalþi trei instrumentiºti: ZoltanMajo, Maria Szabo, Aranka Ko-vari. „Ad libitum”, binecunoscu-tul Cvartet de coarde ieºean,avându-l la primul pupitru pe vio-lonistul Alexandru Tomescu, ºi-a etalat aplombul ºi acurateþeainterpretativã într-un programaniversar (25 de ani pe scenele

concertistice din toatã lumea),cuprinzând muzicã de Enescu,Beethoven, Ravel, tãlmãcitã laînalt nivel artistic.

val (ºi nu numai) a constat în fap-tul cã Filarmonica „Oltenia” a iz-butit „sã punã la lucru” nu maipuþin de cinci formaþii muzicale

rte

Orchestra simfonicã a Filarmonicii „Banatul”, din Timiºoara

Alexander Balanescu, pe scena Filarmonicii ºi în jazz-session la Cafe-Teatrul „Play”

Ansamblul „Flauto dolce”, din Cluj-Napoca

În ceea ce priveºte formaþiilecamerale mai restrânse vom amintide Trio Alexandru Anastasiu (vi-brafon), Fernando Mihalache(acordeon) ºi Michael Acker (con-trabas), care ne-a oferit un pro-gram de divertisment pur (toþi trei- profesioniºti de mâna întâi);duo-ul violoncel-pian, format dinAna Topaloviæ ºi Dojana Zdrav-koviæ, din Austria; o searã spa-niolã a fost realizatã de mezzoso-prana Claudia Codreanu ºi chita-ristul Costin Soare; pianistul Kas-paras Uinskas a oferit un recitalChopin. La acelaºi capitol am in-clude ºi cele douã seri de muzicãºi poezie susþinute de tandemulIon Caramitru - Aurelian OctavPopa (clarinet), respectiv AngelRababoc - Mircea Suchici (violon-cel). Corala academicã a Filarmo-nicii „Oltenia” a fost solicitatã dinplin în cadrul festivalului: QuattroPezzi Sacri (Verdi), Flos Campi (R.V.Williams), Impresii din Tibet (JinWang), corul fiind pregãtit de di-rijorul Manuela Enache, ºi Post-cards from Beyond (AlexanderBalanescu), de cãtre maestrul decor Florian George Zamfir. Au fost„atrase” sã contribuie la „rotunji-rea” Craiovei Muzicale instituþii deprestigiu ale urbei: Teatrul Liric„Elena Teodorini” (cu opera Tos-ca), Ansamblul Folcloric „MariaTãnase”, Liceul de Arte „MarinSorescu” (cu douã seri, diferite caprogram), Muzica Militarã a Gar-nizoanei Craiova, o Coralã de mu-zicã religioasã, dirijatã de Alexan-dru Racu, la biserica MadonaDudu. Un real câºtig pentru festi-

proprii: Classic Brass Quartet,Cvartetul de corni „Carnix”, Cvar-tetul de coarde „Prelude”, Duoconcertante (vioarã-chitarã), Ever-green Orchestra (jazz simfonic);plus un recital de harpã; ºi sã des-copere un loc ideal pentru muzicãde camerã: Muzeul Olteniei - Sec-þia istorie-arheologie (sala de ex-poziþie de la etajul I).

În premierã, s-a cântat ºi înCafe-Teatru „Play” (o incintã deun farmec aparte ºi o ambianþã ti-nereascã „de ultimã orã”); s-a cân-tat jazz, rock, pop; s-a recitat, im-provizat ºi s-a experimentat; ca-pul de afiº al acestor „întâlniri” cutineri a fost Alexander Balanescucu trio-ul sãu de jazz, apoi, totBalanescu cu Ada Milea în recita-lul „Insula”; formaþia KUMM, tru-pa Toulouse Lautrec, Cristian Cio-mu, Marcian Petrescu º.a. Sã amin-tim ºi manifestãrile de un profilaparte, cum ar fi Atelierul de crea-þie cu instrumente muzicale necon-venþionale, Sã descoperim Filarmo-nica în cheia FAmilia (concurs cupremii dedicat familiilor de iubitoriai muzicii clasice), Ziua PorþilorDeschise, proiecþia filmului docu-mentar „Grãdina lui Celibidache”(la cinematograful „Modern”).Iatã, pe scurt (adeseori enunþiativ),ceea ce a însemnat ediþia 40 a Fes-tivalului Internaþional „CraiovaMuzicalã”; mai pe scurt, 24 de zile(cât a durat festivalul), 40 de eve-nimente (câte a cuprins festivalul);densitate (s-a avut în vedere pu-blicul „þintã”), anvergurã, diversi-tate, seriozitate, mãiestrie, manage-ment, efort organizatoric...

lucrãri concertante: „Concierto deAranjuez” de Rodrigo (solist, ex-celentul chitarist Dmitri Ilarionov,din Federaþia Rusã), Rapsodia peo temã de Paganini (solist, pia-nistul lituanian Kasparas Uin-skas). Simfonicul craiovean în for-maþie restrânsã, cameralã ne-a pri-lejuit reîntâlnirea cu tânãrul dirijorenglez Christopher Petrie într-unprogram necunoscut, ca structu-rã ºi concepþie interpretativã: douãlucrãri semnate de Ch. Petrie com-pozitor („Invisible Cities” ºi „Lau-tari Capriccio”, o scriiturã întrucât-va eterogenã, dar bine pusã „înpaginã”) ºi „Flos Campi” de R.V.Williams, cu un impresionant solode violã, admirabil interpretat deDorin Comºa. Orchestranþii au do-vedit cã înþeleg ineditul ºi iubescmuzica mai nouã.

Marele ansamblu invitat alfestivalului a fost orchestra sim-fonicã a Filarmonicii „Banatul”,din Timiºoara, care a evoluat subconducerea dirijorului sãu perma-nent, Radu Popa, avându-l casolist pe pianistul Sorin Petres-cu, la rândul sãu, solist concer-tist al Filarmonicii de pe Bega.Onorându-ºi renumele, ansam-blul format din remarcabili instru-mentiºti a surmontat, de o manie-rã profesionistã, un program deesenþã romanticã - Sibelius,Grieg, Ceaikovski - reliefându-ºi

nnnnn GHEORGHE FABIAN


Mã aflam la New Yorkcând am primit ves-tea cã Mircea Cor-

niºteanu, directorul general al Te-atrului Naþional din Craiova, seaflã la vânãtoare de regizori ame-ricani! ªi ceea ce a reuºit el e înspiritul minunilor acestui teatru“de provincie”, care, mai ales prinFestivalul Shakespeare, a deve-nit Capitala teatrului românesc,dar ºi un focar cultural al Euro-pei, un reper în ceea ce înseamnãambiþia la români. Þara e în cârje,dar oltenii de la Craiova se dove-desc evreii noºtri, drepþi, verti-cali, model pentru miºcarea artis-ticã din România, ºubredã, dar ge-mând dupã o soartã mai bunã!

Ce a reuºit Mircea Corniºtea-nu, cu farmecul lui de nestãvilit?Ceva ce se poate greu imagina: i-a adus la Craiova pe faimoºii re-gizori americani Robert Wilson ºiPeter Schneider. Primul montea-zã Rinocerii, deja a pus bazelespectacolului, ale cãrui repetiþiifinale vor avea loc în luna iunie.Mircea Corniºteanu mi-a arãtatcaietul de regie al lui Wilson, mi-a relatat cum se desfãºoarã mon-tarea, cum faimosul regizor, înso-þit de trupa sa internaþionalã, por-neºte la treabã cu toate motoare-le deodatã, tot ce înseamnã an-grenaj tehnic ºi structurã, ur-mând ca în varã sã facã repetiþiilecu text. ªi-a ales actorii dupã câ-teva probe comune. Nu ºi-a im-pus nici o vedetã din altã parte.A acceptat ºi a recunoscut va-loarea actorilor craioveni. M-abucurat nespus când am aflat cãîn rolul lui Beranger l-a ales peValentin Mihali, un actor pe carel-am descoperit în filmul Sper sãne mai vedem (1985) ºi pe care l-am urmãrit realizând varii roluri,mereu remarcabil, constant, cu ocarierã demnã de invidiat.

La fel de exact este ºi în roluloferit de Peter Schneider, care ºi-a terminat spectacolul a cãrui pre-mierã a avut loc pe 1 februarie. Ela venit cu un greu al teatruluiamerican, Lenford Wilson (1937– 2011), faimos dramaturg formatla teatrul La MaMA, alãturi deEdward Albee ºi Sam Shepard.Mi-a vorbit despre el însãºi El-len Stewart, fondatoarea acestuimiraculos teatru Of Of Broad-way, unde ºi-a fãcut numele ºiAndrei ªerban, unde au lucrat ºiLiviu Ciulei ºi alþi artiºti români,ca scenografii Miruna ºi RaduBoruzescu.

Din capul locului trebuie spuscã Lanford Wilson a fost un re-numit homosexual, iar în Ameri-ca homosexualii pot avea succesdeplin. În arta plasticã, de pildã,vârf de lance pentru ceea ce în-seamnã revoluþia pop art a fostun homosexual, celebrul AndyWarhol. Evident, Lanford l-a cu-noscut pe Warhol, amândoi auavut succes deplin, inclusiv peBroadway. De pildã, piesa TheHot L Baltimore (1973), aleasã deSchneider pentru a o monta laCraiova, a fost un succes fantas-tic, având aproape 1 700 de re-prezentaþii. Numele lui PeterSchneider le este cunoscut mul-tora din sfera unui sport aparte,fiindcã el a fost campion mondial

nnnnn GRID MODORCEAnava cu proºti

sau

lecþia americanilor în Capitala teatrului românescde bridge, dar mie mi-este cunos-cut din lumea filmului de anima-þie, el fiind timp de 17 ani anima-tor ºi preºedinte al StudiourilorDisney, producând peste 50 defilme, printre care ºi The LionKing (1994), dupã care, avându-l pe Schneider ca producãtor, Ju-lie Taymor a realizat un musical,care se joacã fãrã întrerupere peBroadway (în vecinãtatea lui Ti-mes Square) din 1997, cu un box-office record, peste 45 milioanede spectatori ºi încasãri de peste6 bilioane de dolari!

Mã aºteptam ca Schneider sãfacã ºi din The Hot L Baltimoreun musical, dar uitasem cã româ-nii nu au actori pentru acest gen.ªi Schneider s-a adaptat, a fãcutun spectacol realist, cum rar se maivede la noi. Trebuie spus cã fil-mul ºi teatrul american þin loc deºcoalã. Au un mare rol educativ,de aceea accentul principal sepune pe text, pe respectarea luicu stricteþe. Am vãzut la New Yorkmontat tot Shakespeare, dar în niciun spectacol nu era amputat tex-tul, cum se întâmplã la noi, undeThe Tempest, de pildã, devine Ofurtunã. Sau Twelfth Night; or,What You Will, Noaptea de laspartul târgului. Un renumit re-gizor, Daniel Sullivan, specializatîn montãri Shakespeare, mi-a spuscã „oamenii vor sã înveþe de laShakespeare, nu de la mine. El eprofesorul, nu eu, sã-i dau lui lec-þii. Regizorul trebuie sã slujeas-cã textul, nu invers”.

În America existã aceastã tra-diþie de mare respect pentru text.În sãlile de cinema, la fel, textulse aude perfect. Banda sonorã eimpecabilã, se aude fiecare ºoap-tã, nu ca la noi, unde 50 la sutãdin text nu se aude. ªi ne mai mi-rãm cã filmul românesc nu arespectatori! Ce sã înveþe specta-torii de la niºte cineaºti imberbi,care îºi scriu numai ei scenariile,n-ar invita un scriitor cu care sãcolaboreze, regulã absolutã în fil-mul american.

Aºa a procedat ºi PeterSchneider cu piesa lui LanfordWilson, a fãcut ca textul sã tri-umfe. În acest fel, au triumfat ºipersonajele, fiecare cu povestealui, au triumfat ºi relaþiile dintreele, inclusiv lumea pe care o de-scriu. În piesã este vorba, cumscrie chiar Schneider, despre olume marginalã: „Trei prostitua-te. Doi funcþionari de birou obo-siþi ºi ºeful lor dispeptic. Niºtelocatari în vârstã, unul capri-cios, alta resemnatã. Un tânãrplictisitor în cãutarea unui bu-nic dispãrut. ªi o lesbianã intri-gantã ºi nefericitul ei frate”. Olume din tot felul de marginalizaþiai soartei, în care prostituatelesunt cele mai pline de visuri ºisfaturi. Limbajul este pitoresc, unlimbaj al strãzii ºi al emigranþilor,al celor care vin ºi pleacã, fiindcãaºa e America, aºa e lumea, ca unaeroport, ca un hotel. Avemecouri din filmele cu mafia, cu pi-onierii Lumii Noi, dar ºi din pie-sele lui Williams, ca Un tramvainumit dorinþã. Decorul prezintãholul unui hotel, iar prin intrareape uºa rabatabilã pãºesc ºi spec-tatorii, care îºi ocupã locurile în

acest hol, pe gradenele laterale.În acest fel ºi spectatorii sunt înacþiune, oricum, ei sunt pe scenateatrului, sala “Amza Pellea”,unde se joacã acest spectacol.

Schneider mãrturiseºte cã prinpiesa lui Lanford Wilson a vrutsã aducã „aceastã navã de proºtila malurile României”. De ce?Fiindcã el a vãzut în capodoperalui Wilson, autor din familia luiTennessee Williams ºi ArthurMiller, o imagine a României, amalurilor ei, unde nu întâmplãtorse aflã ºi un scut antirachetã ame-rican. Hotelul în care are loc acþi-unea, „odinioarã mãreþ, în cu-rând sortit demolãrii”, conser-vã o lume debusolatã, ratatã, dara dracului, chiar aºa cum spuneLanford Wilson, „o piesã desprerataþi care refuzã sã piardã”.România e plinã de rataþi care re-fuzã sã piardã. Dar Lanford con-tinuã: „Sunt oameni curajoºi.Sunt supravieþuitori”. IarSchneider, care a lucrat cu Lan-ford în anii ’70, adaugã: „Eu credcã a fi om înseamnã sã pierzi”.Asta ar fi dupã el condiþia uni-versalã a naturii umane. Proble-ma este cum reacþioneazã omulla pierdere. „Ce faci atunci cândcentrul nu mai þine? Când valo-rile tradiþionale ale trecutuluise ciocnesc cu incertitudinileschimbãrii?”

*Aºadar, datele piesei ºi ale

spectacolului seamãnã izbitor cuceea ce se întâmplã în Româniade azi. Iar radiografia realizatã dePeter Schneider este ca operaþiaunui chirurg, extrem de precisã,de migãloasã, de relevantã teh-nic. Totul e lucrat cu o minuþie adetaliului ca în proza lui Balzac.

Remarcabilã realizare. Ca aunui ceasornicar elveþian. Senza-þional este finalul, în care una din-tre prostituate, April (RalucaPãun), îl invitã pe un tânãr sãdanseze. El spune cã nu ºtie. Darea îl îndeamnã, îi spune sã se miº-te, „important e sã nu stai peloc”. Asta e ºi esenþa vieþii, dina-mica ei.

ªi personajele din spectaco-lul lui Schneider nu stau o clipãpe loc, ele mereu se miºcã, la unmoment dat se creeazã o babilo-nie, în care mai multe scene sepetrec simultan. Aceastã tehnicãeste împrumutatã de Schneiderdin film, din filmul animat în spe-cial. E formidabilã sincronizarea

scenelor, în care fiecare personajîºi strigã obsesia, revolta sa. E opiesã alcãtuitã din nimicuri, dinfleacuri existenþiale, dar în carese aflã sâmburi mitici, cum ar spu-ne Eliade, sau „rãsaduri de spe-ranþã”, cum spune Schneider.Regizorul american le dã speran-þã românilor, cãci ºi cel mai sterp,ºi cel mai bãtut de soartã, are unvis, un drept la speranþã, aºa cumFata, tânãra prostituatã, spune cãvrea, cu cei câþiva dolari pe careîi are, sã cumpere ºinele unui tren.

Se mai poate spune cã Sche-nider a fãcut un spectacol despreproºti, ne-a prezentat o „navã cuproºti”, un fel de Arcã a lui Noe,o comedie deci, adaptându-seminunat la spiritul românesc ºilocal, sorescian, dominat deproºtii lui Sorescu, dar ºi ai luiAmza Pellea. ªi cred cã nu e în-tâmplãtor cã la TNC se aflã în re-pertorul curent ºi spectacolulProstia omeneascã, dupã IonCreangã. Cãruþa cu proºti de laCaracal a ajuns ºi la Craiova, bani se demonstreazã cã ea s-a rãs-turnat în toatã þara. De-a lungulºi de-a latul þãrii, din gropile ºipânã în fruntariile ei se aflã proºticu carul, cu duiumul, pe careSchenider îi justificã dupã cumam vãzut, prin aceea cã în naturaumanã stã aceastã dualitate apierderii, a ratãrii, ºi a speranþei.Numai proºtii sunt cei mai rezis-tenþi oameni, pot sã nu dispere,pot supravieþui. Prostia, aºa cumdemonstra ºi D.I.Suchianu, esteo mare ºansã pentru teoria cu-noaºterii.

Actorii sunt remarcabili. Spec-tacolul la premierã este completrodat, curge, toþi au o mare stã-pânire de sine, exactitate ºi, co-rolarul ei, spontaneitate. Un ac-cent în plus aº pune pe tineriiªtefan Cepoi ºi Iulia Colan, ceamai „the hot”, fiica actorului IonColan, dar ºi pe bãtrânii ValeriuDogaru ºi Valentin Mihali, caremeritã sã joace ºi pe alte sceneinternaþionale, aºa cum meritã ºiau meritat mulþi alþi actori români.

Trãiesc la New York, vãd spec-tacole din toatã lumea, cu actoride pe tot pãmântul, dar mereugândul mã duce la marii noºtriactori, total necunoscuþi în Ame-rica, de la un Amza Pellea, Gheor-ghe Dinicã ºi ªtefan Iordache laIlie Gheorghe sau Valentin Mihali.Ce soartã ingratã! Parcã româniitrag mereu a rãu, nu vor sã înve-

þe de la alþii. Iatã, acum, america-nii cuceresc România. Zeci deani, România a fost invadatã decultura sovieticã, dublatã de in-fluenþa insistentã a Occidentului,în special a spiritului francez, darîntr-un interval relativ scurt, ame-ricanii au reuºit sã stãpâneascãpiaþa culturalã româneascã. Suntstãpâni absoluþi pe sectorul film,iar în ultimul timp au cucerit ºiscenele româneºti, aproape cã nuexistã teatru sã nu aibã în reper-toriu ºi o piesã americanã. Nu maivorbesc de carte, muzicã saumodã! România se americanizea-zã repede.

Din pãcate, ea nu existã înAmerica. ªi nici în altã parte. Fi-indcã aici sistemul este încã ri-gid, cu structuri de funcþionarecomuniste, anchilozate. Ori fãrãdezvoltarea masivã a sectoruluiprivat nu se va putea face cultu-rã serioasã în România, nu se vaputea ca actori ca Mihali sã fiecunoscuþi ºi la Hollywood! Ar fibine ca Mircea Corniºteanu sã learate la cât mai mulþi dosarul definanþare a companiei lui RobertWilson.

Noi ne bucurãm aici de minu-nile pe care le avem, dar nu e su-ficient. Sau e pãcat sã nu trecemîncã barierele unui sistem detristã amintire. Persistãm în el, ne-am învãþat cu pomana, ne-am în-vãþat sã ne milogim la „forurilesuperioare”, sã ne tot împrumu-tãm la ministere ºi ICR, la rândullor datornice cu miliardele deeuro la FMI. Obedienþa faþã deun activist de la „centru” este caîn Revizorul de Gogol. În conti-nuare, spectacolul din culise îlîntrece pe cel de pe scenã, caredevine astfel un biet pretext.

Pilda teatrului din Craiova, cuacest moment de vârf în istoriateatrului românesc, Robert Wil-son ºi Peter Schneider, trebuie sãdea roade, sã se petreacã un re-viriment în structurile anchiloza-te ale României, conduse în con-tinuare de activiºti retardaþi. Do-vadã cã toate segmentele cultu-rii, inclusiv teatrul, sunt dirijateîn România de politruci, de carie-riºti politici, un balast funcþionã-resc ca un ºtreang de gâtul þãrii,care aratã ca în decorul specta-colului lui Schneider, o pânzã dinbestiarele infernului, privind laviermuiala existenþialã din holulunui hotel ce simbolizeazã lumea!

rte

Valeriu Dogaru, Iulia Colan, Dragoº Mãceºanu ºi Raluca Pãun. Foto: Adi Bulboacã


Cartea Elenei CameliaZãbavã, Structuri de-rivaþionale în antro-

ponimia din Oltenia, EdituraUniversitaria, Craiova, 2010, estela origine teza de doctorat susþi-nutã în anul 2004, din comisie fã-când parte membrii corespon-denþi ai Academiei Române, laacea datã, Grigore Brâncuº ºiGheorghe Chivu. Fac aceastãmenþiune întrucât cartea se des-chide cu un Cuvânt înainte sem-nat de prof. univ. dr. Grigore Brân-cuº. Cercetarea întreprinsã deCamelia Zãbavã se prezintã ca unamplu studiu monografic asupraunui aspect definitoriu pentruantroponimia din Oltenia, acelaal rolului jucat de derivarea an-troponimicã în configurarea for-mãrii ºi consacrãrii numelor defamilie în aceastã regiune româ-neascã. Privitor la antroponimiadin Oltenia, cu referire concretãla numele de familie, bibliografiade specialitate înregistreazã nu-meroase contribuþii, mai mult subforma unor articole publicate înreviste de specialitate. Autoareaare în vedere acest lucru, careconstituie baza de plecare în pu-nerea în evidenþã a istoriculuiformãrii ºi consacrãrii numelui defamilie în Oltenia. Totodatã, abor-darea unui asemenea subiect im-plicã raportarea lui la obiectul ºisfera onomasticii, puse în evi-denþã în capitolul I al lucrãrii:„Onomastica în contextul lingvis-ticii generale”. În felul acesta au-toarea vine în sprijinul celor maipuþin familiarizaþi cu acest com-partiment al limbii, numele pro-prii, care a cunoscut în ultima vre-me o evidentã revigorare, dupãcontribuþiile unor mari lingviºtica Emil Petrovici, ªtefan Paºca,Iorgu Iordan.

Camelia Zãbavã pleacã, pebunã dreptate, de la constatareacã „la numele proprii legãtura din-tre nume ºi obiect este mai ac-centuatã ºi mai evidentã decât lanumele comune”. Pe baza unorconstatãri puse în evidenþã de alþilingviºti, autoarea întãreºte ºi maimult legãtura dintre numele pro-priu ºi numele comun de la carerezultã acesta: „Numele propriueste un semn lingvistic (înþelesca unitate biplanã, formatã dintr-un complex sonor ºi un sens, nunumai ca un simplu simbol), uncuvânt, dar nu unul lipsit desens, gol din punct de vederesemantic” (p. 19). Toponimele ºiporeclele se explicã în cea maimare parte prin semnificaþia nu-melor comune de la care provin.Acestea pot aparþine unor gra-iuri locale, din care cauzã o cer-cetare a toponimiei sau antropo-nimiei dintr-o localitate sau chiardintr-o zonã mai largã necesitãcunoaºterea în detaliu a sensu-lui cuvântului comun. În spriji-nul acestor consideraþii, se reþi-ne opinia profesorului Gh. Bolo-

monografie antroponimicãcan, potrivit cãreia legãtura din-tre lexicul comun ºi numele pro-prii este definitã de raportul ce-lor trei sisteme: lexical, antropo-nimic ºi toponimic: „1. Existã opermanentã trecere de elementedintr-un sistem în altul; 2. Siste-mele toponimic ºi antroponimicau drept sursã principalã lexiculcomun al limbii; 3. Ca ºi limbacomunã, toponimia ºi antroponi-mia au un numãr de elemente îm-prumutate ca rezultat al contac-tului cu alte limbi” (p. 28).

Cu capitolul al doilea, „Cate-gorii antroponimice”, se intrã însubstanþa lucrãrii. Acestea nunumai cã sunt evidenþiate ºi de-numite, dar sunt privite ºi în con-text istoric, aºa cum le putem cu-noaºte din documente. În ceeace priveºte vechimea sistemuluide denominaþie din Oltenia, au-toarea are în vedere cu deosebi-re „Catagrafia judeþului Dolj” dela 1831. Datele furnizate de aceas-ta sunt complexe ºi ele depãºescstructurile antroponimice. Per-soanele incluse în catagrafie, capide familie, sunt menþionate cuapartenenþa la o structurã socia-lã sau etnicã. Între acestea dinurmã, bulgarii ºi sârbii sunt ceimai numeroºi în categoria „birnicistrãini”. O cercetare atentã aacestei catagrafii pune în eviden-þã ºi procesul de asimilare natu-ralã a acestora în ceea ce priveº-te felul cum s-au declarat mai târ-ziu ca aparþinând unei etnii, darnumele purtate s-au transmis dela o generaþie la alta, ajungândnume de familie a cãror originenu poate fi alta decât bulgãreas-cã sau sârbeascã.

Categoriile antroponimice,prenume, hipocoristice ºi diminu-tive, poreclã, supranume, numede familie, sunt discutate pe largatât în urmãrirea evoluþiei istori-ce a acestora, cât ºi din punct devedere lingvistic. Originii nume-lor de familie i se consacrã capi-tolul al III-lea: „Mijloace de for-mare a numelor de familie româ-neºti – cu privire specialã la Ol-tenia”. Autoarea are în vederenumele de familie provenite de lanume unice. Acestea sunt numede botez, antroponime prin carese exprimã originea localã a uneipersoane, apelative care numescprofesii ºi meserii, porecle. Fie-care categorie luatã în discuþiese bucurã de o prezentare largã,din care nu lipsesc opiniile expri-mate de diverºi autori. Exemplifi-cãrile susþin observaþiile cu ca-racter teoretic. O importantã sur-sã de formare a numelor de fami-lie o formeazã numele personal.Atâta vreme cât n-a existat la noiobligativitatea ca fiecare persoa-nã sã aibã un nume de familie,înscrierea acestuia în registre destare civilã pãstra sistemul con-siderat tradiþional: numele perso-nal era urmat de cel al tatãlui, albunicului, chiar al strãbuniculuiºi, eventual, supranumele subcare era cunoscut tot neamul: Ional lui Petre al lui Vasile Cojocaru.Chiar ºi în aceastã structurã, nu-mele complet sugereazã în multecazuri felul cum s-a ajuns mai târ-ziu, dupã intrarea în vigoare aLegii asupra numelui, a nume-lui de familie exprimat printr-unsingur cuvânt. Astfel, putemavea imaginea unor deplasãri depersoane dintr-o localitate în alta,ca urmare a cãsãtoriei sau a do-bândirii unei proprietãþi într-o altã

localitate decât cea de origine. Înfelul acesta, chiar persoane careaparþineau etniei bulgare sau sâr-beºti ajung sã fie înregistrate cunume româneºti. Astfel în com.Ciutura sunt înregistraþi ca bul-gari, în Catagrafia Doljului de la1831, Zanã Cojocaru, Ignat Lun-gu, Ignat Boiangiu, Gheorgheªtucã, Mladin Streinu – sârb dinCoþofenii de Jos, Velea Coþofanu– bulgar din Periºoru, Stoian Cim-poeru ºi Ion Galiceanu – bulgaridin Periºoru etc. Aceste supra-nume (Cojocaru, Boiangiu, ªtucã,Streinu, Coþofanu, Cimpoeru,Galiceanu) s-au transmis gene-raþiilor urmãtoare ca nume de fa-milie, deºi erau purtate de etnicibulgari sau sârbi care, în timp, s-au românizat.

O discuþie pertinentã este con-sacratã numelor personale caLupu, Vulpe etc., menþionându-seîmprejurãri care au dus la apariþialor. Aceste nume, ca ºi hipoco-risticele sub care se cunosc une-le persoane, reprezintã nume ac-tive, aºa cum le-am numit într-unarticol. De multe ori numele debotez e necunoscut sau nu e fo-losit. El apare în împrejurãri spe-ciale, precum la înscrierea lor înacte sau în pomelnice. Baza dedate antroponimice a României(BDAR), care s-a constituit în1994 la Facultatea de Litere a Uni-versitãþii din Craiova, ne oferã unimpresionant numãr de nume defamilie provenite de la porecle.Autoarea identificã trei cãi de for-mare a numelor de familie prove-

nite de la porecle: compunere (Bar-bãrasã, Frunzãverde), conversieantroponimicã (Curcã, Fluture),derivare (Albescu, ªchiopoiu),vezi p. 171 (Concluzii).

În legãturã cu structurile deri-vaþionale, capitolul al IV-lea, au-toarea discutã pe larg „Rolul ape-lativelor în formarea numelor pro-prii. Derivarea”, reþinând cu deo-sebire derivarea antroponimicãcu sufixele –eº, -iº, -ete. Pentru ailustra prezenþa antroponimelorderivate în onomastica româ-neascã, autoarea aduce în discu-þie apelativele barbã, burtã,buzã, frunte, fund, cãrora le con-sacrã 14 pagini. Aceste apelativese prezintã ca foarte bogate înderivate cu diferite sufixe. Dar,constatã autoarea, antroponime-le rezultate de la forme derivatede la aceste apelative sunt înnumãr mult mai mi mare: „Anali-zând derivarea a cinci cuvinte,caracterizate prin trãsãtura se-manticã concretã (barbã, burtã,buzã, frunte, fund în triplã ipos-tazã (de apelativ, toponim ºi an-troponim) se observã cã cele maimulte derivate au nume proprii”(p. 172). Între sufixele identifica-te în antroponime derivate, -eº ºi–iº „au fost mai puþin discutateîn lucrãrile de specialitate în ulti-ma vreme” (p. 145). Autoarea re-þine diferite valenþe ale acestorsufixe, unele identificate ºi de alþiautori. ªi în cazul acestor antro-ponime, BDAR pune în evidenþãproductivitatea sufixelor în antro-ponimia româneascã. În ce pri-

Nicolae Predescu

veºte sufixul –ete, Camelia Zãba-vã aratã funcþia acestuia, cu de-osebire diminutivalã, ºi în ce si-tuaþii se gãseºte cuvântul deri-vat, nume comun sau nume pro-priu. Exemplele oferite sunt extra-se din BDAR ºi impresioneazãnumeric. Dar numele în –ete suntmai puþin numeroase în Olteniadecât în Muntenia. Antroponimulîn -ete cu cea mai mare frecvenþã,Ionete, cu un total de 1142 per-soane, în BDAR, cu acest numede familie, are frecvenþa 463 înMuntenia, 191 în Bucureºti ºinumai 316 în Oltenia.

Concluzia la care ajunge autoa-rea la sfârºitul cercetãrii priveºteo trãsãturã caracteristicã atât top-onimiei, cât ºi antroponimiei. Estevorba de unitatea de funcþionarea celor douã compartimente aleonomasticii pe teritoriul româ-nesc. Aceleaºi modele toponimi-ce sau antroponimice opereazã întoate regiunile istorico-geografi-ce. Autoarea ajunge la concluziacã „cele mai multe nume de familiedin Oltenia sunt, ca peste tot înþarã, formate pe teren românesc.Numele de familie din sistemuloficial de denominaþie din Olteniaprezintã o structurã obiºnuitã,comunã tuturor regiunilor þãrii, cadovadã a unitãþii limbii române lanivelul onomasticii” (p. 173). ªi,putem spune, nu numai la nivelulonomasticii. Dacã un român dinstânga Nistrului discutã cu unromân din Banatul sârbesc, comu-nicarea nu este stânjenitã de ne-cunoaºterea unor cuvinte, deoa-rece în limba românã întreabã unulce înseamnã un anumit cuvânt ºitot în limba românã i se rãspunde.

nnnnn Teodor Oancã


La fiecare despãrþire neîntrebãm ce însemnãviaþa unui om, aceea

trãitã în timp real, ºi ce rãmânedupã ce nu mai suntem? Gesturi-le, lucrurile pe care le-am fãcutsau cele pe care nu am reuºit sãle facem, gândurile ºi tot ceea ceam transmis celor din jur, toateacestea pot dispãrea definitivîntr-o sigurã zi? Unde rãmân do-rinþa, sentimentele, bucuria ºi totceea ce ne-a fãcut sã mergem maideparte? La fiecare despãrþiresuntem consternaþi, iar cuvinte-le, gesturile zgomotoase ori abiaschiþate vin doar ca o alinare.Însã, dincolo de toate, cred cã celmai de preþ ºi cel mai sincer oma-giu rãmâne acela cã, în acele mo-mente, ne adunãm gândurilebune despre cel care a fost.

Mãrturisesc cã mi-a fost ex-trem de greu sã scriu despre Flo-rin Rogneanu ºi zile întregi m-amtot gândit ce aº putea spune pen-tru a-l descrie exact aºa cum l-amcunoscut eu ºi colegii de la mu-zeu. De aceea nu vreau sã insistpe funcþia sa publicã, de direc-tor, fiindcã pentru noi toþi, FlorinRogneanu era mult mai mult de-cât directorul muzeului. A fostomul de la care am avut ce învã-þa, cãruia i-am putut cere un sfat,omul pe care ne puteam baza oride câte ori aveam nevoie ºi pecare l-am respectat dincolo ºi îna-inte de preamãrirea funcþiei.

Îmi amintesc prima mea zi lamuzeu, ca muzeograf debutant,mai clar decât prima zi de ºcoalã.

amintiriAsta nu pentru cã memoria îmijoacã feste, ci pentru cã atunci,în acea încãpere înþesatã de bi-rouri ºi unde, cu emoþii imense,cãutam sã îmi gãsesc locul, dom-nul Florin Rogneanu a fãcut ungest care a însemnat foarte multpentru mine. Nu era niciun scaundisponibil ºi m-a invitat sã staula propriul sãu birou, cu o gene-rozitate pe care aveam sã o ob-serv de multe ori de atunci înco-lo. Curând mi-am dat seama cãnu era un simplu gest galant, demoment. Adevãrul e cã, pur ºisimplu, îºi petrecea atât de puþintimp pe acel scaun, încât pãreamai degrabã un loc onorific. Îlgãseai de obicei în sãlile muzeu-lui, panotând expoziþii sau poves-tind ore întregi despre lucrãrilede artã. Avea un ataºament atâtde profund pentru muzeu încâtnu-l puteai confunda niciodatã cuun simplu salariat, plãtit sã orga-nizeze acel spaþiu. Poate datoritãfaptului cã ºi mama sa fusese anide-a rândul muzeograf aici, iarmuzeul devenise, în acest fel, lo-cul copilãriei ºi al „creºterii” sale.

De aici încolo a rãmas pentrumulþi dintre noi „domnul Florin”(cu toate cã formula de adresarenu se remarca prin corectitudineprotocolarã), iar omul (Florin) acontat mai mult decât regulile deexprimare politicoasã. Era deschis,prietenos, deloc arogant, cu unbun simþ ºi o modestie pe care raro mai regãsim în lumea în caretrãim. M-a impresionat faptul cã,deºi a trãit cu destule greutãþi în

suflet, îi rãmãsese un capital im-portant de înþelegere a celuilalt ºidestulã generozitate. Cei care l-aucãutat ºi frecventat doar în calita-te de director au pierdut mult dinceea ce era cu adevãrat domnulFlorin. Deºi plasat într-o poziþieimportantã, a preferat sã trãiascãdiscret, mai degrabã retras în mun-cã ºi în securitatea câtorva priete-nii pe care s-a bazat pânã la capãt.M-a uimit mereu faptul cã aveaatâta energie de investit în pro-iectele artistice ºi parcã atât depuþin timp pentru o viaþã perso-nalã. L-am cunoscut cu toþii încalitate de critic de artã, susþinã-tor devotat ºi adesea prieten alartiºtilor din Craiova, Slatina, Balºsau Caracal. S-a dedicat acestuiproiect ani de-a rândul, parcã ne-obosit, doar pentru cã a crezut înarta timpului sãu ºi a locului dincare fãcea parte, identificându-secu aceasta. Florin Rogneanu a rã-mas mereu un entuziast.

Capãtul de drum l-a gãsit aca-sã, dupã o zi agitatã în care cãu-tase sã rezolve cât mai multe. Eramulþumit cã terminase textul pen-tru revista la care era colaboratorpermanent, dar, cu siguranþã, maiavea multe planuri de împlinit.Viaþa artisticã din Craiova aveanevoie de el. Ne-am despãrþitsubit, parcã prematur ºi nefirescde repede. Însã îmi place sã credcã fiecare dintre noi, cei care l-amapreciat, vom avea din când încând un gând bun despre omulcare ne-a fost de atâtea ori alã-turi: domnul Florin.

La cumpãna dintre ani, oexpoziþie de þinutã.Unul dintre elementele

esenþiale ale operei de artã esteþinuta, ea fiind cea care dã opereiomogenitate, unitate ºi forþã ex-presivã. Din aceastã „þinutã” pro-vine ritmul ºi armonia. NicolaePredescu expune la Galeria„Arta” din Craiova 31 de tablouri,picturã în ulei, douã în acryl ºi 25de tablouri în acuarelã. Poeziaformei ºi cea a culorii dominã în-treaga expoziþie. De altfel, acestaeste tãrâmul pe care s-au întâlnittoþi marii artiºti, din toate ºcolile.Fiecare dintre marii pictori a folo-

nnnnn OVIDIU BÃRBULESCU

sit culoarea sau desenul care sepotriveau spiritului sãu, mai cuseamã pe cele care dãdeau lucru-rilor sale acea calitate supremã –poezia formei ºi cea a culorii. Ni-colae Predescu, în peisajele saledin Veneþia, insula Capri, din Olã-neºti sau de pe Valea Olteþului,nu pierde niciodatã prima impre-sie care l-a emoþionat. Compozi-þia este primul lucru de urmãrit,apoi valorile cromatice, raportu-rile formelor ºi valorilor, culoareaºi execuþia de ansamblu.

Artistul plastic Nicolae Pre-descu face din luminã materia pic-turii, culorile se exaltã opunân-

du-se. Redarea caracterului uni-tar al naturii este numai punctulde plecare în timp ce efectul finalconduce la organizarea impresii-lor produse de naturã în confor-mitate cu principiul armoniei ºiechilibrului în operarea cu acor-duri cromatice complementare(„Veneþia - Piaþa San Marco”,„Florenþa, Ponte Vecchio”, „Capri- Panorama Marinã”, „Toamnaveneþianã”).

Artistul exceleazã în tehnicaacuarelei pe umed, unde petelesuprapuse fuzioneazã, iar trans-parenþa este însoþitã de efectecatifelate, vaporoase, de o deo-

sebitã valoare.Cele 25 de acua-rele prezentateîn expoziþia dela Galeria „Arta”ne demonstrea-zã cã NicolaePredescu exce-leazã atât în teh-nica acuareleipe umed (cuprecãdere pei-sajele veneþie-ne ºi cele nouãpeisaje din In-sula Capri), câtºi în tehnicaacuarelei pe us-cat („Peisaj înParcul Roma-nescu”, „Natu-rã staticã cut randaf i r i” ) .Sunt elocvente

în acest sens cele douã peisajeexpuse pe primul stâlp, la intra-rea în sala de expoziþii, peisaje dinParcul Romanescu: unul în teh-nica acuarelei pe umed, celãlaltîn tehnica acuarelei pe uscat,ambele de certã valoare. Nu în-tâmplãtor, înfiinþarea grupului deacuareliºti craioveni, „AquarelleGroupe”, în anul 2008, i se dato-reazã în mare parte artistului plas-tic Nicolae Predescu. Subliniem,de asemenea, cât de frumos, câtde expresiv este realizat tabloul„Flori” de pe ºevalet, într-o teh-nicã combinatã a acuarelei pe udºi pe uscat. Pe drept cuvânt s-aspus, ºi o repetãm ºi noi astãzi,cã este unul dintre cei mai repre-zentativi acuareliºti din Oltenia ºila nivel naþional. Nicolae Predes-cu abordeazã cu rezultate exce-lente ºi pictura prin folosireavopselei acrylice, vopsea solu-bilã în apã, dar ireversibilã la ori-ce lichid dupã uscare, rezistentãla luminã ºi cu aderenþã la oricefel de suport, folosind un regis-tru mai larg de soluþii tehnologi-ce, mergând pânã la impãstãrispecifice picturii în ulei (tablou-rile „Reflexe la Cozia” ºi „Naturastaticã cu crizanteme”).

La fel ca ºi în pictura în ulei, Ni-colae Predescu dovedeºte ºi înfolosirea acestei exprimãri tehnicecã este un excelent artist plastic.

În lunile august - septembrie2013, Nicolae Predescu a expusvaloroase lucrãri de picturã în uleila expoziþia organizatã de Muzeul

Judeþean din Slatina ºi Muzeul deArtã din Craiova, la Galeria „Ar-tis” din Slatina, expoziþie intitula-tã sugestiv „Pictori din satele uni-te ale Olteþului” (Nicolae Truþã,Sabin Bãlaºa, Marin Sorescu, Vic-tor Pârlac, Alexandru Trestian,Cristian Dincã, Dana Popescu,George Pãunescu, Paul TudorBalº, Severica Mitrache ºi OvidiuBãrbulescu). Artistul plastic a îm-plinit în acest an 75 de ani ºi 47 deani de activitate plasticã neîntre-ruptã, în care a participat la peste50 de expoziþii de grup cu FilialeleU. A. P. Craiova, Deva, Arad, Ora-dea, Piatra Neamþ ºi a deschis peste30 de expoziþii personale. Are lu-crãri în Muzee de Artã din Româ-nia ºi în colectii particulare dinRomânia, Belgia, Franþa, Grecia,Germania ºi SUA. În octombrie2013, în cadrul Colocviilor ºi Pre-miilor „Mozaicul”, când s-au ani-versat 175 de ani de la apariþia pri-mei reviste de culturã din Oltenia,„Mozaikul” lui Constantin Lecca,ºi 15 ani de la publicarea noii seriisub conducerea profesorului Ni-colae Marinescu, „Premiul Con-stantin Lecca pentru arte plasti-ce” a fost decernat pictorului Ni-colae Predescu.

Expoziþia de picturã „NicolaePredescu”, deschisã la GaleriaArta a U. A. P din România, Filia-la Craiova este o valoroasã reu-ºitã artisticã, un cadou al artistu-lui fãcut nouã, craiovenilor, ºi nunumai, de sãrbãtorile de iarnã.

expoziþia de picturã „Nicolae Predescu”

rte

nnnnn MIHAELA VELEA

moza 1-2 2014 - revista- · PDF fileitesc volumul lui Ion Dur, Ciorne ºi zile, cu mare...

Documents

Transcript of moza 1-2 2014 - revista- · PDF fileitesc volumul lui Ion Dur, Ciorne ºi zile, cu mare...