moza 10 - 2013 - Revista Mozaicul · dãri într-o lume bântuitã de psi-hoza crizei, rãscolitã...

www. revista-mozaicul.ro

perspectivaregeneraþiei

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 10 (180) • 2013 • 24 PAG. • 2 lei

avantext

Pictor mai degrabã decâtistoric, editor mai cu-rând decât scriitor, Con-

stantin Lecca a întemeiat în capi-tala Olteniei o tradiþie a scrisuluifrumos, de la care s-a revendicat,într-o fericitã consecuþie, spiritulcritic maiorescian. Dincolo de re-alizãrile sale notabile din dome-niul artelor plastice, Lecca apar-þine galeriei pionierilor presei ro-mâneºti prin strãdania de a îm-plini dezideratul existenþei uneipublicaþii periodice de culturã ºiîn aceastã provincie definitã decãtre Arghezi, cum se ºtie, ca lo-cul în care „juveþii de peste Olt,deºtepþi, îndrãciþi ºi indepen-denþi, au dat dovadã de sensibi-litãþi inedite ºi o scripturã reno-vatoare”.

În 1838 apãrea, aºadar,„Mozaikul”, conceput ºi realizatde un umanist modern ce întru-nea în sine calitãþile întreprinzã-torului, gustul literatului, viziu-nea picturalã îndrãzneaþã, cuerudiþia ºi moralitatea intelectua-lului paºoptist.

La 175 de ani de la momentulinaugural al acestui periodic, gra-tulat drept „cel interesant” (Gh.Asachi), ºi la trei lustri de când,prin noua serie a „Mozaicului”,paºoptismul a reînviat (AdrianMarino) în faza neopaºoptismu-lui (liberalism, spirit critic, euro-penism, iniþiative locale creatoa-re), cred cã a sosit vremea ca prin-cipiile permanent valabile ale pro-gramului neopaºoptist, asumatcu luciditate ºi determinare subinfluenþa ideilor lui Adrian Mari-no, sã fie reactualizate ºi refor-mulate. Ideocriticul însuºi vedeaîn aceastã platformã de acþiune„un proces în continuã evoluþieºi dezvoltare. El trebuie perfecþi-onat – susþinea în Al treilea dis-curs, Polirom, 2001 – ºi nuanþatîn permanenþã. E perfectibil, des-chis, receptiv la toate înnoiriletimpului”.

Fãrã îndoialã, observãm cãtimpul nostru solicitã noi abor-dãri într-o lume bântuitã de psi-hoza crizei, rãscolitã de violentemiºcãri sociale, supusã efectelordezastruoase ale „Rãului politic”(Adrian-Paul Iliescu). De altfel,profesorul de filosofie de la Uni-versitatea Bucureºti sintetiza încâteva cuvinte trãsãturile cultu-rii politice româneºti dominante:„maniheism, monolitism, triba-lism, exclusivism, elitism, sulta-nism, clientelism, conformism,

oportunism, înapoiere moralã,anti-liberalism, paternalism, ob-sesia pentru status, obsesia iden-titarã”. Ura faþã de Celãlalt, dis-preþul pentru norme ºi reguli,aversiunea pentru spiritul demo-cratic modern în locul cãruia serãsfaþã spiritul discreþionar, arbi-trarul ºi abuzurile, au devenit ca-racteristice pentru liderii de azi,mai mari sau mai mici (vezi Ana-tomia rãului politic, Ideea Eu-ropeanã, 2005). În sfera culturiise mizeazã, în continuare, pe ini-þiative oficiale, manifestãri festi-viste, fastivaluri „internaþionale”de largã audienþã municipalã.

Programul celui de-al treileadiscurs, articulat convingãtor încãrþile ideologice ale lui AdrianMarino, rãmâne un act ºi un textsimbolic ce trebuie reinterpretat,recunoscându-i tendinþele, ori-entãrile, ceea ce este durabil ºiprofund stimulativ.

Cunoscutul dramaturg ºi ro-mancier elveþian Max Frisch scriaundeva: „noi nu vrem niciun felde rãspuns, vrem sã uitãm între-barea”. Noi însã nu vrem în nici-un fel sã uitãm întrebarea: Cumse poate înlãtura Rãul?

Nu existã, desigur, rãspunsuridinainte formulate. În aceastãperioadã de interdependenþãculturalã ºi de tot mai largã me-diatizare, se impun soluþii origi-nale, aºteptate în orizontul re-generãrii spirituale, care sã deaexpresie substanþialã tuturorvirtualitãþilor de care dispunem.O expresie bine personalizatã detânãra generaþie, de o regene-raþie, – ca sã preluãm un con-cept specific paºoptist, devenit,iatã, de cea mai urgentã actuali-tate – cum atrãgea atenþia chiarAdrian Marino în „Sfera Politi-cii”, 61, 1998. Într-adevãr, înacest mod s-ar restabili o nouãrelaþie cu trecutul, întemeindu-se, totodatã un nou prezent.Gãsesc o virtualitate vibrantã închiar gesturile tinerei echipe a„Mozaicului” (cea de-a treia), dinal cãrei posibil „manifest” citez:„Ne propunem sã promovãmstudiile ºi cercetãrile de tiptransdisciplinar, sã aducem înatenþia cititorilor ideile novatoa-re ale creatorilor români, subli-niind în acelaºi timp posibilitãþi-le pe care le oferã metodologiatransdisciplinarã în domeniulºtiinþelor umaniste, aºa cum afost ea desãvârºitã de fizicianulºi filosoful Basarab Nicolescu”.

Colocviile Mozaicul. Craiova, oraº culturaleuropean. Semneazã:

Cezar Avram l Emil Boroghinã l MagdaBuce-Rãduþ l Ionel Buºe l Nicoleta Cãlinal Maria Dinu l Gheorghe Manolea lNicolae Marinescu l Iolanda Mãnescu lGeorge Popescu l Augustin Radu l

Din

exp

ozi

þia

„Met

adec

ora

tivu

l”,

Ku

nst

im H

afen

Dü

ssel

do

rf

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (180180180180180), 20), 20), 20), 20), 201313131313

AVANTEXTConstantin M. POPA: Perspectiva re-

generaþieiIn his article Constantin M. Popa em-

phasizes the fact that this year we cele-brate 175 years from the first number ofMozaikul Cultural Magazine (by Constan-tin Lecca) and 15 years from the begin-ning of the new series. l 1

CRAIOVA AS AN EUROPEAN CUL-TURAL CAPITAL

In this section we present some frag-ments from the papers of 2013 „Mozai-cul” Colloquia and Awards by Nicolae Ma-rinescu, George Popescu, Nicoleta Cãli-na, Magda Buce-Rãduþ, Ionel Buºe, Ma-ria Dinu, Cezar Avram, Gheorghe Mano-lea, Iolanda Mãnescu, Emil Boroghinã andAugustin Radu. The theme of the presentedition is Craiova as an European Cultu-ral Capital. l 3-7

2013 „MOZAICUL” AWARDSIn this section we present the artistic

and literary personalities awarded by„Mozaicul” this year: Liviu Prunaru (vio-lonist), Valer Dellakeza (actor), GeorgeDulãmea (director), Iulia Colan (actress),George Popescu (writer), Silviu Gongonea(essayist), Nicolae Predescu (painter) andAugustin Radu (manager of „Cornetti“School of Arts). l 8-9

FICTIONIn this section we publish poems by

our contemporary writer Nicolae Turtu-reanu. l 10

LITERARY REVIEWIon BUZERA: O istorioarã a literatu-

rii româneIn his postmodern interview Ion Buze-

ra talks about a short and ludic history ofRomanian literature. l 11

INTERVIEWLorena TECU: „Mai importantã de-

cât câºtigarea unui concurs este pregã-tirea pentru acesta.”

In this section Nicolae Marinescu rea-lises an interview with the famous pianistLorena Tecu. l 12

IN MEMORIAMNicolae MARINESCU: Ilarie Hinovea-

nu – un „pandur” al literaturii olteneIn his article Nicolae Marinescu, evo-

cates the figure of the writer Ilarie Hino-veanu (1934-2013). l 13

Mihai GHIÞULESCU: Despre diplo-maþie, cu diplomaþie

In the article „On diplomacy, with di-plomacy”, Mihai Ghiþulescu reviews thebook The Bunch of Keys. A DiplomaticConfession, a dialogue between the for-mer minister of Foreign Affairs, TeodorBaconschi, and his former advisor, Ar-mand Goºu. l 13

LITERARY REVIEWRoxana ILIE: Fals tratat de erotismIn her review Roxana Ilie analyses the

new prose book of Lorena Lupu, DonaJuana (Herg Benet Publishing). l 14

ªtefan VLÃDUÞESCU: Sandu Frun-zã: Subiectul etic social, comunicare eti-cã ºi responsabilitate socialã

In his review ªtefan Vlãduþescu analy-ses the new book of Sandu Frunzã, Ethi-cal Communication and Social Respon-sability (Lambert Academic Publishing).l 14

Cristina LICUÞÃ: Farmecul discretal comunismului. Sau nu.

In her review Cristina Licuþã analyses thebook of Pierre Drieu la Rochelle, Une femmeà sa fenêtre (Polirom Publishing). l 15

Cristina GELEP: Hotel Universal – un

topos al semnelor ce se cer decriptateIn her review Cristina Gelep analyses

the polyphonic novel Hotel Universal bySimona Sora (Polirom Publishing). l 15

Cãtãlin GHIÞÃ: Artistul ºi demoniiIn his article Cãtãlin Ghiþã writes about

Swedish director Ingmar Bergman and hisHour of the Wolf, a 1968 surrealist-psy-chological horror-drama film. l 16

Grid MODORCEA: Seratã muzicalãpentru Iosif Sava

In his article Grid Modorcea evoke thefigure of a great Romanian musician: IosifSava (1933-1998). l 16

ARTSMihaela VELEA: MetadecorativIn her article, Mihaela Velea writes

about Metadecorativul, one of the largestRomanian decorative art exhibitions ope-ned this year in Germany. l 17

Florin COLONAª: Portretul drama-turgului la tinereþe

In his article, Florin Colonaº writesabout a picture of the Romanian drama-tist I.L. Caragiale made by the famous pho-tographer Franz Duschek. l 17

Gheorghe FABIAN: Bicentenar VerdiIn his article, Gheorghe Fabian writes

about the bicentenary of the birth of thegreat Italian composer Giuseppe Verdi(1813-1901). l 18

Marius DOBRIN: Toþi, nu toate!In his article, Marius Dobrin analyses

the play The Tót Family by István Örkény,directed by Bocsárdi Laszló at „MarinSorescu” National Theatre. l 19

NNNNNooooo 1010101010 ( ( ( ( (180180180180180) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare cu sprijinulCasei de Culturã

„Traian Demetrescu” Craiova

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

FICTIONIn this section we publish some poems

by Nicolaie DINCÃ. l 19

SERPENTINESAdrian MICHIDUÞÃ: Mihail Strajan,

filosof junimistIn his essay, Adrian Michiduþã writes

about the philosophical work of MihailStrajan (1841-1918). l 20

Marius Cristian ENE: Avatarii moºie-rului Ximen Nao ºi ai juriului Nobel

In his essay, Marius Cristian Ene ana-lyses the novel Obosit de viaþã, obositde moarte by Mo Yan (Humanitas Publis-hing). l 21

Mihaela ROTARU: Reconsiderareanihilismului nietzschean

In her article, Mihaela Rotaru writesabout the philosophical essay Introdu-cere în nihilismul nietzschean by ªtefanBolea. l 22

FICTIONAlexandru ZIDARU: Final aproape...

apocaliptic/apoteoticIn this section we publish contempo-

rary prose titled Final aproape...apoca-liptic/apoteotic by Alexandru Zidaru. l23

UNIVERSALIAPoems by Gaetano LONGOIn this section we publish some poems

by Gaetano LONGO translated from Spa-nish by Roxana Ilie. l 24

Colocviile „Mozaicul“ 2013

În perioada 18-19 octombrie a.c. aavut loc, în Aula Facultãþii de Dreptºi ªtiinþe Sociale (noul sediu) din

Craiova, cea de-a XVI-a ediþie a Colocvii-lor ºi Premiilor „Mozaicul“ care a avut catemã de dezbatere „Craiova, oraº culturaleuropean. Modele de legitimare ºi valorieuropene“. Manifestarea de anul acestaa fost una aniversarã deoarece se împli-nesc 175 de ani de la apariþia primei revis-te de culturã din Oltenia – „Mozaikul“ luiConstatin Lecca ºi 15 ani de la publicareanoii serii, sub conducerea profesorului Ni-colae Marinescu.

La Colocvii au participat profesori uni-versitari (prof. univ. dr. Ion Bogdan Lefter,conf. univ. dr. Gabriel Coºoveanu, conf.univ. dr. Ion Buzera, lect. univ. dr. SorinaSorescu, prof. univ. dr. George Popescu,lect. univ. dr. Cosmin Dragoste, lect. univ.dr. Camelia Zãbavã, lect. univ. dr. MihaiGhiþulescu), cercetãtori ai Institutului deCercetãri Socio-Umane „C.S. Nicolaescu-Plopºor“ (prof. univ. dr. Cezar Avram, dr.Mihaela Bãrbieru, dr. Georgeta Ghionea,dr. Anca Ceauºescu, dr. Simona Lazãr), pro-fesori (Marin Budicã, Ovidiu Bãrbulescu,Gina Cãmãraºu, Carmen Fãgeþeanu), poeþi

(Aurelian Zisu, Nicolae Coande, Ionel Ciu-pureanu, Mihai Firicã), studenþi ºi elevi.

Ediþia din acest an a Colocviilor ºi Pre-miilor „Mozaicul“ a fost organizatã deAsociaþia Prietenii ªtiinþei „Gheorghe Þi-þeica“ în parteneriat cu Editura Aius,Casa Culturã „Traian Demetrescu“ a Mu-nicipiului Craiova, Universitatea din Cra-iova ºi Institutul de Cercetãri Socio-Uma-ne „C.S. Nicolãescu-Plopºor“. De ase-menea, acest eveniment cultural s-a bu-curat de sprijinul europarlamentaruluiMarian Jean Marinescu, al senatoruluiMãrinicã Dincã, al Comanderiei Templiere„Mihai Viteazu“ nr. 33 Craiova ºi al Res-pectabilei Loje „Armonia“ nr. 72 Craio-va, iar sponsorii care au contribuit labuna desfãºurare a Colocviilor sunt Po-lisea (Dan Cherciu), Novus (Vasile Bãr-buþi), Coca-Cola, Marmosab (Ionuþ Da-dovici), Sud Oil (Florin Burcea) ºi Ra &Co (Ionuþ Radovici).

La rubrica „Miºcarea ideilor“ din acestnumãr al revistei vã prezentãm câteva frag-mente din lucrãrile prezentate la ediþia dinacest an a Colocviilor „Mozaicul“, iar ul-terior lucrãrile vor fi publicate integral învolum.

9 771454 229002

S I M P O Z I O N U L N A Þ I O N A L„CRAIOVA ªI AVANGARDA EUROPEANÃ”

Craiova, 6-7 decembrie 2013În Salonul Medieval al Casei de Culturã

„Traian Demetrescu” a Municipiului Craiova

Invitaþi: Nicolae Tzone, Emil Nicolae, Ion Buzera,Ionel Buºe, Isabel ºi Ovidiu Vintilã º.a.

Ediþia I: Centenar Gherasim Luca

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (180180180180180), 20), 20), 20), 20), 201313131313

Opþiunea pentru temapusã în dezbatere laColocviile Mozaicul

din acest an nu are nimic con-junctural ºi nici vreo legãturã cuvanitatea provincialã, care, în lip-sã de cunoaºtere ºi repere sigu-re, supradimensioneazã perfor-manþele locale, proiectându-leîntr-o „mitologie” contraproduc-tivã, menitã sã justifice amâna-rea fãrã termen a competiþiei au-tentice. Mai ales în lumea globa-lizatã de astãzi, când distanþeleºi timpul s-au contractat cu multpeste ce ne puteam imagina înurmã cu numai douã-trei decenii,realismul ºi pragmatismul abor-dãrii provocãrilor cu care indivi-zii ca ºi comunitãþile umane seconfruntã, sunt decisive pentrusuccesul acþiunii lor într-un con-text extrem de dinamic ºi de puþinpredictibil.

Competitivitatea noastrã de-pinde, în consecinþã, deopotrivãde capacitatea de a înþelege lu-

nnnnn NICOLAE MARINESCU

modele de legitimare ºi valori europenemea în care trãim, cu nevoile eidar ºi cu ale noastre, ºi nu în ulti-mul rând de capacitate pe care oavem de a ne a asuma responsa-bilitãþi pentru destinul ce ni sepropune, individual ºi colectiv.

Din acest punct de vedere, isto-ria Craiovei, fãrã ca aceasta sã fieun centru generator de eveni-mente cu consecinþe planetare,propune suficiente modele capa-bile sã interacþioneze productiv

cu mediul înconjurãtor, chiar încondiþii nefavorabile. La timpullor, Basarabii, Mihai Viteazul sauBrâncoveanu, generaþia paºop-tistã sau regii Carol I ºi Ferdinandcu masiva susþinere a Olteniei augãsit soluþii care, oricât de greuplãtite, i-au impus în conºtiinþatimpului lor prin performanþe in-contestabile. Familii ilustre aleacestei pãrþi de þarã, de la Roma-nescu la Chiþu sau Eugeniu Ca-rada ori Titulescu au contribuitla modernizarea economicã ºi cul-turalã a României, la asigurareaunitãþii ºi independenþei naþiona-le, dupã cum Brâncuºi, EugenIonescu sau Sorescu s-au impusîn conºtiinþa universalã prin ge-niul lor creator indestructibil le-gat de valorile pe care le-au asi-milat acasã ºi în lume. Astãzi, Te-atrul Naþional „Marin Sorescu”ºi Festivalul Shakespere de la Cra-iova, muzicieni ca Octav Calleyasau Liviu Prunaru se bucurã de oincontestabilã recunoaºtere in-

Parcimonios, cum spu-neam, autorul n-a lãsat,pe cât se pare decât trei

volume ºi toate trei culegeri aleunor articole, recenzii, croniciapãrute în periodice, majoritatea,fireºte, în propria revistã, „Meri-dian”. Este vorba de volumul„Flori de frig”, 1938, „La cocoºulspânzurat”, din 1968, cu o prefa-þã a lui ªtefan Roll, ºi „De la Porþi-le de Fier la Poarta Sãrutului”, oculegere de reportaje, circumstan-þiate biografic, dar deloc conven-þionale, înscrise mai curând în des-cendenþa reportajului foxiano-bogzian, prin acurateþea scriituriiºi prin intruziunea în poematic.

Acuitatea scriiturii sale are caprim element disociativ opþiuneapentru o titrare vãdit poeticã, cuun gust al ermeticului deschisasumat, uneori cãutat, în care,atunci când argumentul vizeazãun confrate, o personalitate înmiezul actualitãþii, simte nevoiaunei dedicaþii nominale. Un semn,acesta, tocmai al conºtiinþei am-biguitãþii voluntare a titlului. Înarticolele strict jurnalistice,portretul, niciodatã în alb ori înnegru, ci ºi în alb ºi în negru, cândnu apeleazã la o pastã cromaticãdin raþiuni strict persuasive, estepreferat.

Într-una din primele sale cola-borãri la „Bilete de papagal”, subtitlul „Omul cu pãrul de pluº”,invocarea unui vrac/ vraci, ca in-terlocutor imaginar menit nu doara deconspira, prin filtrul unui iro-nism uºor cabrat, pe retorul au-topropus drept omniscient, în-treg textul pare contaminat de unmetaforism dens, specific poeti-cii surrealiste, într-un joc al am-biguitãþii din care instigã obse-sia unei sintaxe eminamente po-etice: „Am cãutat în cartea vise-lor vracul ºi am adormit. M-au tre-zit cocoºii de sticlã ca sã lungeas-cã frânghia de pietre albe a tro-tuarului. Gerul biruise pietrelestrãzii…”.

Apoi, în registrul unei aparen-te descrieri, se contureazã, în stra-

nnnnn GEORGE POPESCU

turi de pastã succedate sub sem-nul unui insolit circumscris uneicadenþe poematice, portretul încare fiecare enunþ e eminamentesugestiv, prin disimularea oricã-rui pariu intenþional.

„Lanternele nopþilor” seamã-nã cu „coifurile militare”, în cãu-tarea perpetuã a …mausoleului,sala în care va surveni protago-nistul este „arhiepiscopalã, culuminã putredã, pereþi de cretã”,iar clipa premergãtoare actuluiexhibiþionist are o „rumoare demagneziu” ºi acum intrã înscenãacel „el”, nedefinit, vrac, sauvraci, „firav, bizar, grotesc”, cu un„pãr de pluº albãstriu, aranjat îndoliu trenat”, cu „mustãþile dedihor, tunse” care „negreau coli-le veline ale feþii” ºi aºa mai de-parte.

La provocarea de a spune, însfârºit ceva, cel al cãrui gât „seaplecase, silnic, între umeri, caoglinzile conclave”, rosteºte unsingur cuvânt, „cal”, cu semn deexclamare, adaugã actantul nara-tiv, „indicând evoluþia semanticãa cuvântului…”

Într-un alt text, tot din publi-caþia „Bilete de papagal”, regis-trul pare sã se situeze între „pro-zele” bacoviene din faza „Bucã-þilor de noapte” ºi mai târziul„Ce-ai cu mine, vântule” al lui Ar-ghezi. E vorba de inserþia gen„stampã”,cu o succesiune denotaþii fruste, dar cu un abia elanmetafizic reþinut, fãrã amplitudi-ne cosmicã. Sub titlul neutru„Agrafe”, enunþurile, sub presi-unea aceluiaºi regim metaforic,subînscriu laconic un soi de pas-tel pe dos, o romanþã salvatã depropoziþiile sentenþioase, iar fina-lul reverbereazã, agonal ºi cu uncamuflat gust al agnosticului,prin invocarea evangheliculuiI.N.R.I, „zgâriat, în þipãtul ascuþital unei revi (…) pe steaua mea”.

Tiberiu Iliescu, inclasificabil

cum l-am propus, nu e un criticliterar în sensul curent al terme-nului. E însã un evaluator, de cãrþiºi de autori, însã constant într-un discurs polimorfic, îmbinând,cu acelaºi simþ al economiei demijloace ºi aceeaºi grijã de a evi-ta judecãþile stereotipate ale spe-ciei. Printre autorii care-l incitã,Nae Ionescu ºi Mircea Eliade para fi fost veritabile obsesii, fiecareînsã în ecuaþii aprehensive dife-rite, dacã nu cumva diametralopuse. Primul e supus unei per-cepþii dotate cu un fel de vãl alunei disimulãri ce þine, aº spune,de o strategie a discursului încare poeticitatea e un resort alambiguitãþii ce activeazã un sub-til joc al intransparenþei.

Într-un text cu titlul „Un mis-tic”, apãrut în publicaþia, obscu-

rã, însã cu un grad de autonomiefaþã de „linia” dominantã a pre-sei culturale craiovene din cel de-al patrulea deceniu, portretul ilus-trului ºef de ºcoalã poziþionat înpostura de mentor al tinerei ge-neraþii de gânditori e un racur-siu, o schiþã de profil în care ele-mente de naturã „fiziologicã” in-trã într-un joc metonimic:„Estepopular ca armeanul cafenelei dinhale, fiindcã are un cub în pisculnasului, nãri blege ca cele ale cai-lor de tramvai flãmânzi, este bla-jin ºi mistic. Propriu-zis n-are ospecialitate. Este mai ales un tiplogic din care cauzã se pricepe,important, în dramã, contrapunctºi armonie, educaþia sexelor, ma-tematici ºi ortodoxie…”.

Asupra lui Nae Ionescu vareveni însã, peste puþin timp, dedata aceasta în caietul doi al pro-priei publicaþii, sub titlul numai

un spadasin al verbului publicistic:Tiberiu Iliescu

ternaþionalã, asupra resorturilorcãrora suntem obligaþi sã reflec-tãm pentru a multiplica ºi amplifi-ca ºi astfel de rezultate ºi în altedomenii ale vieþii sociale.

Ca membrii ai Uniunii Europe-ne, mulþi dintre oameni, mai alestineri, ai acestor locuri, ca de alt-fel toþi românii, interacþioneazãatât în plan economic, ºtiinþific ºicultural cu restul comunitãþilorEuropei, încât încrederea în pu-terile proprii de creaþie, de voinþãºi de energie, ne va conduce cucertitudine la locul pe care româ-nii îl meritã prin bogãþia ºi frumu-seþea naturalã a þãrii lor ºi princapacitãþile intelectuale, de voin-þã ºi caracter modelate de-a lun-gul istoriei. Cã am ales „drumulcel bun” ne-o spune dorinþa de acomunica în cadrul Colocviuluinostru al atâtor intelectuali, maiales tineri, semn cã o nouã elitãnaþionlã este pe cale sã se desã-vârºeascã ºi sã îºi asume rãspun-derea pentru destinul românesc

(fragment)

în aparenþã dezambiguizat, „Undenunþ”, dar în care judecata, caresort al ceea ce el va fi numit laun moment dat spirit critic încare elanul disociativ al autoru-lui se extinde, relativizând influ-enþa ideologului ortodoxist, la unact evaluator al stãrii de lucruridin cultura momentului: „Gândi-rea româneascã este animatã deefervescenþa unor spiritualitãþiminore”, este incipitul acestuitext, identificând o miºcare dina-micã între douã „fronturi”, cel al„unui logicism metafizic, ce justi-ficã anumite realitãþi naþionale ºile impune mai ales ca energii di-namice, agresive, ºi generozita-tea unui umanitarism vag, demo-cratic, creºtinesc”; aºadar, douã„spiritualitãþi”, considerate inac-tuale („inconforme cu ritmul tim-pului”), fiindcã, angajând „inova-þii fulminante, fastuoase, au as-pectul arhaic ºi desuet al unorelanuri cuviincioase, obligatorii”.


Craiova are un loc apar-te în destinul românescal lui Dante. În acest

oraº au fost publicate, în 1883 ºi1888, primele traduceri integraleîn limba românã ale Infernului ºiPurgatoriului lui Dante Alighieri,dupã ce Ion Heliade Rãdulescuºi Aron Densuºianu traduc doarfragmente din ampla capodope-rã a literaturii universale. Ele apar-þin scriitoarei Maria P. Chiþu,(1846-1930) – soþia avocatuluiPetre Chiþu ºi mama Lucillei Chi-þu – bunã cunoscãtoare a limbiiºi literaturii italiene. De numeleacestei familii se leagã dezvolta-rea unor instituþii ºi forme de cul-turã: înfiinþarea unor publicaþii,tipografii, ºcoli. Petre Chiþu, so-þul acesteia ºi fratele lui, Gheor-ghe Chiþu (primar ºi ministru, per-sonalitate marcantã a Craiovei dincea de-a doua parte a secoluluiXIX), a fost el însuºi un mareadmirator al civilizaþiei ºi culturiiitaliene. Acesta 1-a invitat pesculptorul Ettore Ferrari pentru acomanda executarea unei statuia lui Ovidiu. Ca un omagiu adusfamiliei Chiþu, Ferrari va sculptaºi busturile celor doi soþi.

O serie întreagã de traducãtoriºi-au încordat puterea minþii ºi în-demânarea talentului, în echiva-larea acestei capodopere a litera-turii universale, limba românã fi-ind una din limbile în care DivinaComedie a fost cel mai bine repre-zentatã în ceea ce priveºte tradu-cerile. Cultura românã s-a îmbo-gãþit cu o întreagã pleiadã de ver-siuni ale Divinei Comedii, tãlmã-cite de oameni de culturã sau po-eþi care s-au strãduit sã dea o va-riantã cât mai aproape de înþele-sul ºi mãiestria originalului; acestexerciþiu s-a manifestat foarte di-ferit în cadrul fiecãrei generaþii li-

nnnnn NICOLETA CÃLINA

Maria Chiþu sau despre provocarea de atraduce aproape integral, în sec. XIX, Divina

Comedie în limba românã(fragment)

terare1 . Meritul primei generaþiieste acela de a familiariza cititorulromân cu lumea poeticã dantes-cã. Revenind la traducãtorii craio-veni, precizãm cã între 1932 ºi 1934au apãrut cele trei volume ilustra-te ale traducerii în prozã a lui Ale-xandru Marcu, iar la Editura Ra-muri, imediat dupã cel de-al doileaRãzboi Mondial, a apãrut tradu-cerea în versuri a Infernului2 –realizatã de Ion A. Þundrea, unmedic din perioada interbelicã. La35 de ani de la moartea traducãto-rului apãrea, tot la Craiova, versi-unea lui Giuseppe Cifarelli. Prin ur-mare, trei importanþi traducãtoriromâni sunt din Craiova: MariaChiþu, Alexandru Marcu ºi SavinBadea.

Când vorbim de Maria Chiþu,vorbim despre o puternicã per-sonalitate umanã, înzestratã cu ovastã culturã, spirit enciclopedicºi posesoare a unei dorinþe decunoaºtere a vieþii italiene subtoate aspectele ei: politice, cul-turale, sociale, literare, artistice.Iniþiatoarea, ani de-a rândul, aunor vaste opere culturale loca-le, ea a organizat expoziþii, mani-festãri teatrale ºi serate muzicale.Pe lângã acestea, a fãcut partedin conducerea „Societãþii pen-tru asistenþa studenþilor univer-sitari doljeni”3 , a sprijinit miºca-rea literarã localã ºi a colaborat larubricile literare ale publicaþiilorcraiovene. Dupã cum menþionamîn deschiderea lucrãrii noastre,Maria P. Chiþu publicã traduce-rea integralã a Infernului4 în 1883ºi a Purgatoriului5 în 1888, laTipografia Samitca din Craiova.Purgatoriul va fi mai bogat înnote ºi, în acelaºi timp, se va re-simþi prezenþa criticii danteºti

contemporane cu Maria Chiþu6 .Cele douã lucrãri vor intra ºi înfondul bibliotecilor Vaticanului,unde erau acceptate lucrãri nu-mai cu avizul unor cãrturari deseamã7 ºi ale urmãtoarelor biblio-teci: Biblioteca comunale „Lucia-no Benincasa” – Ancona, Biblio-teca di Casa Carducci – Bolog-na, Biblioteca Umanistica – Let-tere, Universitâ degli studi di Fi-renze, Biblioteca civica Berio –Genova, Biblioteca nazionale Vit-torio Emanuele III – Napoli, Bi-blioteca del Centro interdiparti-mentale di servizi di Palazzo Mal-dura dell’Universitâ degli studidi Padova, Biblioteca del Centrodantesco – Ravenna, Bibliotecacomunale Classense – Ravenna,Biblioteca romana dell’Archiviostorico capitolino – Roma, Biblio-teca Angelica – Roma, Bibliote-ca del Ministero delle infrastrut-ture e dei trasporti – Settore in-

frastrutture – Roma, Bibliotecastorica del Ministero dell’econo-mia e delle finanze – Roma, Bi-blioteca Centrale Giuridica –Roma, Biblioteca dell’Accademiadelle scienze – Torino.

Aceste prime versiuni de tra-ducere ale divinului poem þin maidegrabã de specificul istorieinoastre. În opinia lui UmbertoEco, e greu sau chiar imposibilde stabilit o ierarhie între maimulte versiuni ale aceleiaºi ope-re literare, întrucât fiecare tradu-cere îºi are propriile sale calitãþi:una e mai fidelã, alta e mai fru-moasã, alta e mai sârguincioasã,alta e mai necesarã pentru unanumit moment istoric º.a.m.d.Nu poate fi instituitã – ºi ar fi ori-cum inutilã – o apreciere ierarhi-zantã în acest domeniu de activi-tate. Paradoxal, dar în spaþiul ro-mânesc, transpunerea în limbaromânã a textului din patrimoniulmarii literaturi universale nu aavut foarte mare rãsunet la aceavreme. Marele filolog Bogdan

Petriceicu Haºdeu este cel carene semnaleazã pentru prima datãaceastã traducere, fiind mult maicunoscutã ºi preþuitã în Italia.

1 Raluca Tomi, Una traduttricemeno conoscinta di Dante: MariaChitii e gli echi europei delle sue tra-duzioni della Divina Commedia, în„Historical yearbook”, Bucuresti,voi. VII, 2010, p. 78

2 Alexandru Laszlo, Ovidiu Pe-cican, Prin padurea întunecata. Dia-loguri despre Dante. Al doilea dia-log, Bucureºti, Editura Vinea, 2011,p.20

3 Ion Pãtraºcu, Divina Comedieîn româneste, în „Ramuri”, Craiova,1965, nr. 5

4 Dante Alighieri, Divina Come-die. [I.J Infernul, traducþiune deMaria P. Chitiu, Tipografia Samitca,Craiova, 1883 (traducere nerimatã)

5 Dante Alighieri, Divina Come-die. II. Purgatoriul, traducþiune deMaria P. Chitiu, Tipografia Samitca,Craiova, 1888 (traducere nerimatã)

6 Raluca Torni, op. cit., p. 797 Cristinela Lavinia Cîmpeanu,

Maria P. Chitu, în „Curierul Primã-riei Municipiului Craiova, An 3, 134(10 iulie 2000), p.2

Dacã acolo sus, în înãl-þimile zborului sprenemurirea fãrã de sfâr-

ºit, l-am întreba pe ConstantinBrâncuºi unde îl putem întâlni,probabil ne-ar rãspunde: în toatãlumea voastrã, de iubitori ai crea-þiei mele, dar în primul rând acasã,la Târgu Jiu – oraºul unde maes-trul a lãsat esenþa viziunii sale ar-tistice, mesajul ºi recunoºtinþapentru patria ºi eroii neamului ºiapoi la Craiova unde, spunea

universalitatea simbolurilor brâncuºieneBrâncuºi, „m-am nãscut a douaoarã”, împlinindu-ºi destinul desculptor la ªcoala de Arte ºi Me-serii care astãzi îi poartã numele.

Monumentele de la Târgu Jiusunt repere universale pentrucreaþia lui Brâncuºi, cu elementesimbolice, care se regãsesc înmulte din ciclurile sale tematice –linia frântã, romboidalã a coloa-nei, motivul sãrutului, succesiu-nea ascendentã a formelor un-ghiulare sau elegant arcuite a

scaunelor de pe Calea Eroilor saudiscul solar al mesei. Brâncuºi euniversal, îl întâlnim de la TârguJiu la Paris dar ºi în cele mai im-portante muzee de artã modernãdin Statele Unite, Brazilia, Italia,Elveþia ºi în numeroase colecþiiparticulare din întreaga lume.

Art Institute din Chicago esteprintre cele mai vizitate muzee deartã ale Statelor Unite, deþinânduna din cele mai mari colecþii deartã modernã din lume. Pe perete-le de la intrarea în noul pavilion,construit pentru Arta Modernã ºiContemporanã, se poate citi: „Cuo sutã de ani în urmã, în 1913, ArtInstitute a fost gazda celei maiimportante expoziþii a secolului alXX-lea, Expoziþia internaþionalã deArtã Modernã, prezentând publi-cului american lucrãrile celor mairadicali artiºti europeni ai perioa-dei – alãturi de contemporanii lorprogresiºti americani, schimbândestetica ambientului ºi percepþiaartisticã pentru restul secolului.Art Institute a fost singurul mu-zeu din Statele Unite care a gãz-

duit aceastã expoziþie, atrãgândun numãr record de vizitatori, in-spirând muzeul ºi oraºul Chicagosã devinã patria modernismului ºia noului, lucrãrile din galeriile mu-zeului reprezentând decadele careau revoluþionat arta modernã eu-ropeanã în prima jumãtate a seco-lului XX. Toate transformãrile dinaceastã perioadã relevã perma-nenþa schimbãrii timpurilor ºi im-plicarea artiºtilor în viaþa socialã.”

Acest spaþiu explicativ se con-tinuã de-a lungul holului princi-pal cu 13 imagini ale momentelor- definitorii din evoluþia artei mo-derne începând cu anul 1900 pânãîn 1949, fiecare text fiind ilustratcu imaginea celei mai reprezenta-tive opere de artã. Imaginea anu-lui de referinþã 1920 îi este dedica-tã lui Constantin Brâncuºi – fiindsingura imagine care reprezintã ºipersoana artistului – fotografiasculptorului în atelierul din Paris,cu elemente ale Coloanei fãrã sfâr-ºit: „Constantin Brâncuºi provoa-cã scandal în Paris. Începând dinanul 1907, el a vorbit despre sculp-tura tradiþionalã punând în eviden-þã forma esenþialã ºi integrarea

sculpturii cu baza ei. Studioul sãua devenit un loc de experimenta-re, mulþi artiºti tineri, adepþi ai noiitendinþe „installation art” preo-cupaþi de relaþia dintre lucrareaindividualã ºi modul de prezen-tare, s-au documentat ºi au expe-rimentat prin fotografii realizateîn atelierul artistului.”

Art Institute din Chicago de-þine numeroase lucrãri ale lui Brân-cuºi: sculpturi, unele cu socluri-le propuse ºi realizate chiar deartist, schiþe, desene, însemnãri.Noua Galerie „European ModernArt” are în expunere permanentãºapte sculpturi din perioade di-ferite de creaþie, reorganizate caprezentare. L-am întâlnit pentruprima oarã pe Brâncuºi în Chica-go cu mulþi ani în urmã, „Pasãreade aur” („Golden Bird”), consi-deratã cea mai reprezentativãpentru artist ºi pentru arta mo-dernã, era expusã în mijlocul une-ia din cele mai mari sãli, pe fun-dal fiind tablouri de mari dimen-siuni, ale pictorilor Henri Matis-se ºi Pablo Picasso – douã dintre„numele sacre” ale picturii moder-ne europene.

Gabriel Ionescu, Radu Hurezeanu, Liviu Chirigiu, Nicolae Marinescu

(fragment)

nnnnn MAGDA-BUCE RÃDUÞ


Crezul lui I. D. Sîrbu esteexprimat poate cel maibine într-una dintre

cele mai poetice însemnãri dinjurnal : „Sunt centrul unui Cerc acãrui suprafaþã e cartea mea. Amdreptul sã pretind – scarabeu fi-ind în umbra unor faraoni ºi pira-mide – cã Dumnezeu trebuie sãmã ajute ca sã-mi rostogolescrostul pânã la capãt. Altfel, dacãnu îmi termin cartea, dacã îmi ra-tez pânã ºi actul ce îmi justificã ºicertificã ratarea, atunci mã trans-form în hienã ºi, înainte de moar-te, caut hoitul timpului meu sprea-l sfâºia ºi a-l distruge. Ca apoisã pot urla spre cerul înstelat sen-timentul absurd ºi tragic al uneifarse, disperarea de a fi crezut ºisperat, dispreþul faþã de Zeii iro-nici ai cercului meu, ce nu a fostdecât un simplu punct ºi clipã dintraiectoria unei muºte sau unuivierme stupid”1. Am dreptul sãpretind cã Dumnezeu trebuie sãmã ajute, spune Sîrbu. Am drep-tul sã cred în demnitatea de om,iar demnitatea de om e aceea decreator. ªi-a rostogolit I. D. Sîrburostul pânã la capãt?

Reflectând asupra celor treisoluþii „lumeºti”, cum le numeºtemonahul de la Rohia în testamen-tul politic din preambul la Jurna-lul fericirii, „pentru a ieºi dintr-osituaþie limitã, dintr-un univers

nnnnn IONEL BUªE

I. D. Sîrbu: din spiritul tragic al Craiovei(fragment)concentraþionar, din mrejele unui

proces kafkian, dintr-un joc de tipdomino, labirint sau camerã deanchetã, din teamã ºi panicã, dinorice cursã de ºoareci, din oricecoºmar fenomenal”, m-am între-bat care dintre cele trei i s-ar po-trivi lui I. D. Sîrbu: prima, soluþiaSoljeniþîn din Arhipeleagul Gu-lag, „moartea consimþitã, asuma-tã, anticipatã”, cea de-a doua,soluþia Alexandru Zinoviev, „ne-pãsarea ºi obrãznicia” sau ulti-ma, W. Churchill ºi Vladimir Bu-kovski, „vitejia însoþitã de o ve-selie turbatã”2 . M-am oprit asu-pra morþii consimþite, asumate,anticipate: soluþia Soljeniþîn. Nuîl vãd pe ardeleanul I. D. Sîrbu sãjoace rolul lui Diogene Cinicul ºinici în postura de filosof-erou.Mai degrabã l-aº vedea în rolulunui Socrate ironic în faþa tribu-nalului atenian sau al filosofuluidin dialogul Phaidon al lui Pla-ton, unde acesta se pregãteºtepentru moarte, de fapt îºi asumãcondiþia de „mort”. Care suntvirtuþile acestei condiþii? În pri-mul rând nu-l mai poate ºantajanimeni cu viaþa lumeascã la carea renunþat. În lume e un spectrusau un simulacru, orice ar facesistemul cu el, nu-i mai pasã, pen-tru cã el nu e acolo. Nici bruta-anchetator, nici licheaua-turnã-tor, „prieten” de pahar, nu-l mai

pot atinge. Socrate ºtie dinaintecã va fi condamnat. Sentinþa edeja pregãtitã ºi doar ºi-o asumã.Ironia lui, ca ºi cea care priveºtemoartea, aratã cã ºi-a învins fricatocmai pentru cã ºi-a asumat con-diþia de „mort”.

Dacã Nicolae Steinhardt a pre-ferat varianta religioasã a retra-gerii din lume, fãcând din ea mãr-turie a vremilor, I. D. Sîrbu ºi-aasumat soluþia morþii ºi s-a retrasdin istorie pentru a depune mãr-

turie împotriva delirului ei. Eltrãieºte experienþa gulagului cape o experienþã tragicã a morþii.Nu mai are ce pierde pentru cãnu mai are ce sã ofere la schimb.Anchetatorii ºi turnãtorii îºi facmeseria doar într-o lume a simu-lacrelor. I. D. Sîrbu nu mai era aco-lo. Era undeva dincoace, cuanti-ficând relele secolului care i-a fã-cut onoarea sã-l aducã pe lumepoate tocmai pentru acest destintragic. Paradoxul este cã retrãgân-du-se din lume, I. D. Sîrbu a rã-

Dupã colaborarea la re-vista „Ramuri”, unnou capitol al relaþiei

lui Adrian Marino cu mediul in-telectual craiovean se va datoraprieteniei dintre autorul Vieþii luiMacedonski ºi criticul literar Con-stantin M. Popa. Scrisorile luiMarino cãtre C. M. Popa surprindfoarte bine dinamica acestei le-gãturi, rezultatele colaborãrilor înplan publicistic ºi impactul lor înafara climatului oltenesc. Elemen-tul de legãturã dintre cei doi inte-lectuali era prima monografie de-dicatã studiilor mariniene – Her-meneutica lui Adrian Marino,publicatã la Craiova, la EdituraAius –, scrisã de C. M. Popa în1993. Surprins plãcut de aceastãiniþiativã, fostul asistent cãlines-cian îºi arãta recunoºtinþa faþã deautorului plachetei, avertizându-l epistolar, totodatã, despre even-tuala receptare negativã a lucrã-rii din cauza antipatiei arãtate lui

nnnnn MARIA DINU

Adrian Marino ºi mediul intelectual craiovean(fragment)

Marino de diverºi critici: „Vãmulþumesc mult pentru cartea dv.,pe care o consider, în primul rând,ca un act de pionierat, ca sã nuspun de «avangardã». În defini-tiv, este prima carte, la noi, de-spre un critic în viaþã ºi aceastã...«clasicizare» (prematurã) riscã sãprovoace gelozii, controverseetc. Viaþa literarã este ceea ce esteºi nimic mai mult. ªi, apoi, ea estecomplet dominatã de critici (maicurând publiciºti de genul critic)de o cu totul altã orientare. V-aþiasumat, deci, unele riscuri, asu-pra cãrora – dacã vã amintiþi –v-am atras bine atenþia. Dar,acum, zarurile au fost aruncate.”1

Datoritã acestei receptãri, Mari-no va începe el însuºi sã monito-rizeze ecourile de presã la apari-þia micromonografiei ºi sã-i deade ºtire lui C. M. Popa2 .

Prin intermediul exegetuluisãu, intelectualul clujean fãceacunoºtinþã cu Nicolae Marines-

cu, menþionat cu plãcere în me-morii, printre alþi prieteni „oneºtiºi plini de bune intenþii”: „Semni-ficativã este relaþia mea ºi cu Edi-tura Aius, din Craiova (directorNicolae Marinescu, anterior Ilea-na Petrescu, amicalã, ulterior de-cedatã), care «m-a descoperit»,reeditând Olé! España.”3 Edi-tura Aius – „o distinsã editurã-fantomã craioveanã, foarte sim-paticã de altfel”, cum o numeºteMarino într-o altã scrisoare cãtreC. M. Popa – lansa pe 21 decem-brie 1994 la Craiova, ediþia a douaa jurnalului de cãlãtorie spaniol,eveniment despre care îl informaºi pe Matei Cãlinescu4 , stabilitîn America. Volumul, cu un Cu-vânt introductiv semnat de C. M.Popa, cuprindea o postfaþã-ma-nifest în care autorul sublinia sti-lul aluziv ºi ideologia „camuflatã,deviatã, dar foarte precisã” a tex-tului sãu, în afara oricãror inten-þii beletristice, evidente la relec-tura cãrþii. Tot la Aius apãrea lasfârºitul lunii noiembrie în 1996Revenirea în Europa. Idei ºicontroverse româneºti 1990-1995. Antologie ºi prefaþã deAdrian Marino.

Aceastã reafirmare a ideocri-ticului în mediul intelectual cra-iovean este marcatã ºi de apari-þia revistei „Mozaicul” în 1998,fondatã de Constantin Lecca ºireluatã dupã 160 de ani de la pri-mul numãr din octombrie 1838.Revista va fi întâmpinatã cu en-tuziasm de Marino dupã cum îiscrie lui C. M. Popa: „Mã bucur,repet, cã în Craiova se reiau une-

le tradiþii publicistice particulare.Cele semi-oficiale Ramuri (amimpresia) suferã de toate sinope-le culturii oficiale. Începând, bi-neînþeles, cu lipsa de bani. Mo-zaicul ce tiraj va avea? ªi ce ritmde apariþie? Oricum, sincere urãride succes, cu rugãmintea de a mãþine regulat la curent.”5 Însã, cumintuia concurenþa dintre celedouã reviste craiovene, criticul îiavertiza atât pe C. M. Popa, cât ºipe Nicolae Marinescu desprenecesitatea ca „Mozaicul” sãpromoveze o direcþie liberal-ne-opaºoptistã pentru a se diferen-þia de orientãrile destul de con-servatoare ale revistei „Ramuri”:„Stimate domnule Marinescu,Sincere felicitãri pentru Mozai-cul, care, în sfârºit a sosit. Este,indiscutabil, o frumoasã iniþiati-vã ºi un moment notabil de con-tinuitate culturalã. Dacã-mi îngã-duiþi douã sugestii: de «popula-rizat» toate iniþiativele liberal-paºoptiste, apoi moderniste, aleregiunii; apoi o grijã deosebitã dea nu «dubla» revista Ramuri, careare un alt profil, totuºi. Dacã reu-ºiþi aceste douã operaþii, ceea cenu este chiar uºor – se poate spu-ne cã aþi adus o realã contribuþiecultural cultural-publicisticã.”6

De fapt, Marino propunea celordoi intelectuali craioveni orien-tarea spre propriul program ideo-logic ºi promovarea lui în pagini-le revistei, ceea ce s-a ºi întâm-plat. […]

1 Marino, A., Scrisori din ceta-tea cu trei turnuri, Craiova, EdituraAius, colecþia Rotonde, 2006, p. 18

2 Unele reacþii nu vor fi, într-ade-vãr, favorable: „Vã asigur cã înþelegpe deplin iritarea ºi chiar supãrarea– justificatã – a dv. Eu v-am preve-nit - loial – cã aºa se vor desfãºuralucrurile. Din «lumea literarã» nu facparte. Vin ºi cu altã vârstã, altã gene-raþie, altã formaþie, alte obiective etc.[…] Vã voi þine, fireºte, la curent cualte eventuale ecouri, pe care – vãrog mult – sã nu le luaþi în tragic. ªtiucã aþi fost bine intenþionat, vã rãmânrecunoscãtor, dar prea a fost de...avangardã iniþiativa dv. ca ºi al edito-rului particular (N. Marinescu), carea «investit» într-o astfel de întreprin-dere «riscatã», insolitã la noi”, op.cit., p. 27.

3 Marino, A., Viaþa unui om sin-gur, Iaºi, Editura Polirom, 2010, p.506

4 „A fost, repet, o perioadã ex-trem de dificilã, cu ... patru cãrþi depus la punct: versiunea italianã,america, Biografia 3, foarte recentapãrutã ºi o reeditare Olé! España(la o editurã particularã din Craio-va), care, pânã una alta, se dovedeº-te ºi … rentabilã. În condiþiile noas-tre tot mai dificile, astfel de detalii,oricât de prozaice ar fi, nu sunt chiarneglijabile.”, în 21 octombrie 1994,„Fond Adrian Marino 440/2. Cores-pondenþa cu Matei Cãlinescu (1990-2002)”, p. 67

5 Marino, A., Scrisori din ceta-tea cu trei turnuri, Craiova, EdituraAius PrintED, colecþia Rotonde,2006, p. 44

6 Acelaºi îndemn se regeºte ºi înscrisoarea trimisã tot pe 30 octom-brie 1998 lui C. M. Popa: „Revistaaratã «bine», cu o sugestie – din par-tea mea – de a nu «dubla», în nici unfel revista Ramuri, care are un altprofil. Paºoptiºtii olteni meritã toa-tã atenþia.”, op. cit., pp. 44-45

mas azi mai prezent în ea decâttoþi torþionarii, turnãtorii ºi prie-tenoasele lichele care i se gudu-rau în jur. Moartea lui este, înacest sens, una iniþiaticã. Moarepentru prezent spre a renaºteapoi, convertindu-ºi starea denefericire în mãrturie asupra tra-gicei vieþi.

1 I. D. Sîrbu, Jurnalul unui jur-nalist fara jurnal, Ed. Scrisul româ-nesc, Craiova, 1991, p. 100.

2 Nicolae Steinhardt, Jurnalulfericirii, Polirom, Iaºi, 2008.

!

!


Savant de vastã erudiþie,cu preocupãri în diver-se domenii – istorie, et-

nografie, antropologie, geogra-fie, folclor, literaturã – C. S. Nico-lãescu Plopºor a fost ºi un remar-cabil ctitor de instituþii de culturãºi ºtiinþã. Fãrã a avea pretenþiaunei cuprinderi mai mult sau maipuþin exhaustive a unei activitãþicu o întindere ºi o intensitate deevenimente demne de a fi reamin-tite periodic, într-o lume în carevalorile ar trebui sã organizeze pu-terile, subliniem faptul cã aceastãpersonalitate viguroasã a lumiispirituale româneºti a activat îndouã lumi diferite structural reu-ºind sã evite marginalizãrile, an-corându-se solid în arealul valo-rilor certe din planul realitãþilorRomâniei interbelice ºi mai ales aRomâniei comuniste. Depãºind înforþã creatoare anii ’50, când Ior-ga ºi Octavian Goga erau admo-nestaþi ca naþionaliºti, când Ba-covia era decadent, iar Alec-sandri arãtat „cu degetul pentrucã fusese boier”, moºierul dinPlopºor-Dolj redevenea ctitor deedificii culturale, adevãrate ºcoliunde se preda riguros ºtiinþa in-diferent dacã domeniul îl formaeconomia, sociologia, filosofia,

nnnnn CEZAR AVRAM

C.S. Nicolãescu Plopºor – un ctitormodern de instituþii ºi aºezãminte culturale

etnografia ºi mai ales istoria.Antropologul, arheologul, is-

toricul, geograful, folcloristul,etnograful, muzeograful, profeso-rul, scriitorul, inventatorul saucercetãtorul C. S. NicolãescuPlopºor a fost „cetãþeanul”, carea luat în considerare cu toatã res-ponsabilitatea, tradiþia ºi valorileperene ale culturii româneºti, reu-ºind sã clãdeascã pe ele, indife-rent de vicisitudinile momentelorinstituþii cu personalitate ºi renu-me precum Muzeul de Istorie alOlteniei, Arhivele Statului, Insti-tutul de Arheologie al Olteniei,Centrul de cercetãri istorice, et-nografice ºi filologice oltene, ºinu în ultimul rând ªcoala licealãdin Pleniþa.

Începând cu anul 1951 ºefulde ºantier, directorul, profesorul,îndrumãtorul ºi fãuritorul de des-tine ºi-a desfãºurat activitatea încadrul Academiei Române, con-ducând secþia Cercetãri paleo-litice a Institutului de arheolo-gie. În calitate de ºef al catedreide istorie al Universitãþii din Cra-iova, de coordonator-ºef al gru-pului de cercetãri complexe de laBugiuleºti ºi Porþile de Fier, cavicepreºedinte al Consiliului Ju-deþean Dolj al cercetãrii ºtiinþifi-

ce ºi ca membru în biroul Comi-tetului Judeþean pentru Culturãºi Artã, profesorul doctor docentºi apoi academicianul C. S. Nico-lãescu Plopºor a desfãºurat orodnicã ºi neobositã activitatepânã în ultimele clipe ale vieþiisale. „Moºierul”, membru al Par-tidului Comunist Român, pentrumeritele sale deosebite în dome-niul ºtiinþei, dar ºi de fondator ºicreator de instituþii recunoscuteîn plan naþional ºi internaþional,a primit numeroase distincþii, or-dine ºi medalii.

Personalitatea ce avea fiziono-mia altui oltean cunoscut delume, sub numele de Brâncuºi,nu a uitat niciodatã Oltenia, Ro-mânia ºi românismul slujind cudevotament interesele naþionale.Visul vieþii sale avea sã se împli-neascã în urma efortului uneiechipe al cãrei lider a fost prinînfiinþarea Universitãþii craiove-ne precum ºi a filialei AcademieiRomâne, astãzi o realitate ºi omândrie a Craiovei.

O recunoaºtere a ceea ce a re-prezentat academicianul Nicolã-escu Plopºor este beneficã înegalã mãsurã atât pentru sfera

culturii, cât ºi pentru cea a politi-cului. Astãzi, ca ºi în trecut, avemnevoie de modele pentru a puteapãstra legãtura cu rãdãcinilenoastre. Acest cunoscãtor deoameni ce deschidea în forþã bi-rourile mai marilor din palatelepartidului ºi administraþiei comu-niste a reuºit sã creeze un mit al

Rolul familiei înformarea culturii lui

Gogu Constantinescu

George Constantinescus-a nãscut la data de 4octombrie 1881, într-o

casã situatã lângã Grãdina MihaiBravu. O casã maiestuoasã, în-vecinatã cu alte case încãrcate deistorie: în stânga casa Glogovea-nu, care l-a adãpostit o vreme peTudor Vladimirescu, apoi între1913-1949 Primãria Craiovei, înspate ciºmeaua haiducului Ian-cu Jianu, mai în faþã casa în carea poposit Alexandru Ioan Cuzaîn 27 iunie 1859. De-a lungul tim-pului casa în care s-a nãscutGogu Constantinescu a avut di-verse destinaþii. Într-o vreme aavut o destinaþie intelectualã –„Casa medicului” – unde se þi-neau întruniri ºtiinþifice, se ame-najase chiar ºi un mic muzeu far-maceutic. Acum este hotel, „Gol-den House”. La început pãrinþiiîl strigau George, iar uneori Gogu.Copilul rãspundea bucuros laapelativul Gogu, pe care ºi l-apãstrat apoi devenind prenume-le acceptat chiar ºi oficial.

Tatãl lui Gogu Constantines-cu a fost profesor de matemati-cã, absolvent al Facultãþii deºtiinþe din Bucureºti, secþia ma-tematicã dar ºi absolvent al cur-surilor de specializare de la Sor-bona. Mai apoi a fost numit di-rector al ªcolii Superioare dinCraiova, actualul Colegiu CarolI, unde a funcþionat timp de 30de ani. Mai mult, a scris o carte

nnnnn GHEORGHE MANOLEA

Gogu Constantinescu – fiu al Craiovei,exponent al României

de trigonometrie pentru licee ºiºcoli militare, consideratã ca ceamai bunã la vremea respectivã.Mama sa, Ana, de origine alsa-cianã, nãscutã Roy, era o iubi-toare de muzicã ºi o pianistã de-sãvârºitã.

De la pãrinþi, de la familie, amoºtenit talentul pentru muzicã,matematicã, inginerie. Buniculdin partea mamei a fost inginer.

A urmat ªcoala Primarã Obe-deanu, cea mai veche ºcoalã dinCraiova. Se povesteºte cã în aceaperioadã a construit un telefoncu ajutorul cãruia comunica dindormitor cu mama sa aflatã labucãtãrie sau în curte. La înce-put a fost un simplu sistem de

semnalizare: o sfoarã ºi un clo-poþel. A citit, a experimentat ºi aconstruit un aparat din ce în cemai perfecþionat.

Din 1892 urmeazã ªcoala Su-perioarã din Craiova. A apucatperioada construcþiei localuluiactual al Colegiului Naþional Ca-rol I, edificat între 1893 ºi 1895 ºiproiectat de arhitecþii Toma Do-brescu ºi D. Nedelcu. Era dotatcu instalaþii de încãlzire centralãºi cu instalaþii electrice.

Sala Bibliotecii are câteva co-loane monumentale ºi picturãmuralã realizatã de Francis Tribal-ski. Obiceiul vremii era ca la des-chidere Biblioteca sã fie dotatã

cu mobilierul trebuincios, aºa cãacesta a fost achiziþionat tot înacea perioadã. Se spune cã mo-bilierul sculptat pentru Bibliote-cã ºi pentru restul încãperilor acostat mai mult decât clãdireaºcolii.

În vremea liceului ºi-a trans-format camera într-un adevãratlaborator pentru experimente fi-zico-chimice. Aici a realizat o lam-pã electricã cu mercur, alimenta-tã la acumulatori, ºi diverse mo-toare. Din dorinþa de a-ºi ajutasora, Maria, sã se descurce maibine la matematicã, a realizat uncalculator, bazat pe un sistemmecanic, care putea face calculecu pânã la 30 de cifre.

demnitãþii ºi creativitãþii chiardacã delaþiunea, fariseismul ºilaºitatea erau o modã a acelortimpuri.

C. S. Nicolãescu Plopºor con-stituie un exemplu demn de ur-mat pentru toþi care recunoscefortul trudei, dar mai ales bucu-ria împlinirilor. […]

(fragment)

Se povesteºte cã tatãl sãu,George, a sesizat cã fiul agrea înspecial fizica, chimia ºi matemati-ca, ºi i-a spus: „Gogule, n-ai sãajungi nici sacagiu dacã nu-þi în-suºeºti cultura generalã, deschi-zãtoare de orizonturi pentru toa-te specialitãþile”. L-a ascultat.Petrecea adesea multe ore în bi-blioteca liceului.

Acompania la pian corul liceu-lui în care cânta vocal ºi NicolaeTitulescu. S-au mai întâlnit pesteani în Anglia. Prin anii 1897-1898a venit la Craiova o delegaþie dinBulgaria. La sfârºit corul ºcolii,din care fãcea parte ºi NicolaeTitulescu, a cântat imnul naþio-nal bulgar „Sumi Mariþa”. La pianacompania Gogu Constantines-cu. La final a fost un moment deconfuzie. Participanþii nu ºtiaudacã ceremonia s-a încheiat ºi tre-buie sã plece sau mai urmeazãceva. Gogu Constantinescu, acãrui prezenþã de spirit s-a mani-festat în multe ocazii, a sesizatmomentul delicat ºi a început sãcânte solo la pian „Sumi Mariþa”.Toatã asistenþa s-a aºezat pescaune, iar finalul a fost un entu-ziasm greu de descris în cuvinte.Istoria spune cã profesorul dematematicã, Ionciovici, i-a zis:„Minunat eºti Gogule, la muzicã,dar tu ai sã fii un mare inginer ºiinventator”.

Din nefericire, tatãl sãu moareîn 1896 din cauza unei boli de ini-mã. Era elev în clasa a V-a de li-ceu. Evenimentul i-a dat putereasã se descurce singur ºi sã-ºiasume ºi multe alte obligaþii le-gate de familie.[…]

(fragment)

Geo Fabian ºi Rãzvan Nicolae


În curând se vor împlini 20de ani de când a debutatla Craiova, în 1994, Festi-

valul Shakespeare, înfiinþat cudorinþa de a organiza în Româniao manifestare culturalã valoroa-sã, dupã exemplul marilor festi-valuri internaþionale de la Edin-burgh, Tokyo, Jerusalem, Mont-real, Viena, Amsterdam etc., lacare Teatrul Naþional din Craio-va fusese invitat sã-ºi prezinteexcepþionalele sale spectacole,„Ubu-Rex cu scene din Mac-beth”, „Titus Andronicus” sau„Phaedra”, purtând semnãtura

nnnnn EMIL BOROGHINÃ nnnnn IOLANDA MÃNESCU

Festivalul Internaþional Shakespeare –un teren al dialogului

unui creator care avea sã devinãunul dintre cei mai strãluciþi regi-zori ai lumii, Silviu Purcãrete, darºi cu intenþia de a introduce, prinacest Festival, capitala Oltenieiîntr-un circuit al capitalelor tea-trului mondial.

Inaugurarea acestei manifes-tãri, organizatã de Teatrul Naþio-nal Craiova ºi Fundaþia Shake-speare, a avut loc sub auspiciidintre cele mai favorabile, gongul

de deschidere aducând în faþapublicului celebra companie bri-tanicã „Cheek by Jowl”, condusãde Declan Donnellan, cu antolo-gicul sãu spectacol „Cum vã pla-ce”, teatrul craiovean prezentândatunci cele douã mari spectacoleale sale, „Titus Andronicus” ºi„Ubu Rex cu scene din Macbeth”,deja distinse la Edinburgh ºiMontreal cu trei dintre cele maimari premii de creaþie obþinutevreodatã de teatrul românesc. Pre-zent la Craiova, Paul Taylor, unuldintre cei mai prestigioºi comen-tatori teatrali britanici, comparaFestivalul Shakespeare de la Cra-iova cu cel organizat cu puþin timpînainte în Marea Britanie, la Bar-bican Centre.

Dupã acest strãlucit debut,Festivalul Shakespeare realizea-zã o fireascã dezvoltare. Conformunei programãri atente, care sãpermitã sã fie aduse în Româniaspectacole realizate de teatre ºicreatori dintre cei mai faimoºi,pânã la cea de-a V-a ediþie, ceadin anul 2006, Festivalul craio-vean s-a desfãºurat sub formaunei trienale, ediþiile din anii 1997,

2000 ºi 2003 însemnând tot atâ-tea reuºite. Marele critic GeorgeBanu, la acea vreme Preºedinteal Asociaþiei Internaþionale a Cri-ticilor de Teatru, declara: „Sincer,mi se pare cã un Festival Shake-speare e un festival totdeaunanecesar. Shakespeare meritã sã fiejucat oriunde ºi oricât (...) În plus,ideea organizãrii acestui festivalmi se pare ºi extrem de utilã,Shakespeare fiind, într-un anumefel, un teren al dialogului întretoate teatrele ºi culturile lumii”.(„Adevãrul”, 3 mai 1994) JohnElsom, unul dintre cei mai impor-tanþi oameni de teatru ai lumii,prezent la mai multe ediþii ale Fes-tivalului Shakespeare de la Cra-iova, declara, în 2000: „Avem ne-voie de manifestãri ca acest Fes-tival, unde putem vedea artiºtii,putem cunoaºte opera lor ºi avemposibilitatea sã înþelegem cel maibine ce înseamnã o Europã co-munã” („Curentul”, 20 iunie2000).

Festivalurile organizate în pe-rioada 1994 - 2003 au adus în faþapublicului spectacole shakespea-riene importante, purtând semnã-turi precum cele ale lui DeclanDonnellan, Rimas Tuminas, Sil-

viu Purcãrete, Gabor Tompa etc.Dincolo de spectacole, sunt or-ganizate sesiuni de shakespea-reologie, ateliere teatrale studen-þeºti de actorie ºi teoria teatrului,editãri ºi lansãri de carte, DVD-uri ºi CD-uri, expoziþii de artã plas-ticã, artã fotograficã ºi filatelie.

Din anul 2006, FestivalulShakespeare se organizeazã dindoi în doi ani, cea de a V-a ediþieînsemnând începutul unei noietape. Ediþia din anul 2006, des-fãºuratã sub deviza „Spectacoleshakespeariene în viziuni parale-le”, a oferit posibilitatea vizionã-rii mai multor spectacole în câtedouã concepþii regizorale, iar ceadin 2008, având genericul „Mariregizori, mari spectacole, mari te-atre ale Europei ºi ale lumii”, aoferit, pe parcursul a zece zile,spectacole emblematice realizatede regizori celebri precum PeterBrook, Robert Wilson, Lev Do-din, Eimuntas Nekrosius, DeclanDonnellan, Silviu Purcãrete. Ceade a VII-a ediþie, desfãºuratã înanul 2010, „Constelaþia Hamlet”,a fost dedicatã în totalitate pie-sei „Hamlet”, fiind pentru primadatã în lume când o manifestarede importanþa Festivalului Shake-speare de la Craiova ºi-a structu-rat întregul program pe acesttext-capodoperã.

La început de secol XXau fost continuate – însincronism ºi complexã

interferenþã – transformãrile po-litice, economice, sociale ºi cul-turale desfãºurate în societatearomâneascã a secolului al XIX-lea. Acestea au fost desfãºuratesub semnul recuperãrilor istori-ce dar ºi al unor laborioase ºicontinue modernizãri.

România Viitoare a fost ima-ginea-simbol pentru o þarã unitãºi independentã, o patrie a insti-tuþiilor moderne în spirit culturaleuropean. Ideea de modernizarea fost conceputã prin acþiuni ofi-ciale ºi iniþiative particulare, iarcãile de înfãptuire au fost trasatede grupuri politice sau persona-litãþi aparþinând comunitãþilor lo-cale ºi elitei intelectuale. Elefte-rie ºi Elena Cornetti au aparþinutelitei craiovene.

Proiecþia cãtre viitor ºi atenþiaacordatã modelelor consacrateau fost, totodatã, prezente în în-vãþãmânt ºi artã. Conservatoare-le de muzicã ºi declamaþie, dinBucureºti ºi Iaºi, au avut normede organizare ºi regulamente defuncþionare asemãnãtoare insti-tuþiilor de profil din Franþa. Re-gulamentul ªcolii „Cornetti” aurmat modelul celui din Bucu-reºti.

A fost, în fond, însãºi teza in-tegrãrii societãþii româneºti înspaþiul Europei.

ªcoala „Cornetti” ºi-a formatpropria sa tradiþie transmiþândcontinuu, repere pentru imagi-

nnnnn AUGUSTIN RADU

de la ªcoala „Cornetti”, din Craiova,în România, Europa ºi America

nea-simbol, prin organizare ºifuncþionare, prin oamenii sãi ºifaptele lor care au arãtat cã insti-tuþia a lucrat totdeauna pentrugeneraþiile viitoare.

*Naºterea ºi drumul unei ºcoli

nu pot fi separate de istorie.Povestea începe la cumpãna

dintre douã secole, cu doi oamenihotãrâþi care au avut un gând fru-mos: sã facã în urbea Craiovei oºcoalã de muzicã. Elena ºi Elefte-rie Cornetti, nostalgici ai mece-natului de mare epocã, amintindde amploarea ºi însemnãtateainauguralã a unor danii domneºti,ºi-au lãsat întreaga avere Comu-nei Urbane Craiova pentru a seîntemeia o instituþie de învãþã-mânt muzical, cum, la vremea ace-ea, mai existau doar la Bucureºtiºi Iaºi.

În toamna lui 1911, ªcoala deMuzicã „Elefterie ºi Elena Cor-netti, nãscutã Zissi” îºi deschi-de, în cadru festiv, porþile. Por-nind cu numai ºase clase ºi câþi-va profesori inimoºi, ªcoala ºi-aextins de-a lungul timpului sferade activitate, incluzând arteleplastice, teatrul, coregrafia, foto-grafia ºi cinematografia. Numã-rul claselor ºi numãrul elevilor acrescut constant încât astãzipeste 400 de elevi îºi desãvârºesceducaþia artisticã în cadrul ªcolii„Cornetti”.

O poveste de succes care adebutat la început de secol XX,a trecut prin douã rãzboaie mon-

diale ºi un regim comunist deaproape jumãtate de secol, naºtenumeroase întrebãri. Ce anumei-a asigurat succesul? Cine aufost oamenii care au dus mai de-parte gândul bun al soþilor Cor-netti? Care a fost drumul în viaþãsau destinul celor care au predatsau au învãþat la „Cornetti” pen-tru a fi prezenþi ºi remarcaþi desocietãþile artistice, ºtiinþifice,politice din România, Europa ºiAmerica? Pentru rãspunsuri ºireaducerea în memoria colectivãavem nevoie de biografii, de în-scrisuri documentare – memoria-listice ºi de imagini...

*Sunt trei cãi importante pe care

se poate determina valoarea in-stituþiei ºi se poate acþiona asu-pra activitãþii ºcolare: calea mo-ralã, financiarã ºi cea realizatãprin Oamenii ªcolii „Cornetti”.

Calea moralã este cea mai im-portantã ºi are ponderea maximãpentru cã determinã hotãrâtorstatutul, moral ºi legal, al institu-þiei în societate precum ºi poziþiaprofesorului faþã de munca sa înstrânsã legãturã cu rolul ºi parti-ciparea elevilor în producþiile ar-tistice ºcolare ºi extraºcolare.

Profesorii ªcolii „Cornetti” auavut capacitatea de a face lucru-rile sã se întâmple. Au realizatmanifestãri artistice indiferent desituaþia conjuncturalã: pace saurãzboi, bogãþie sau crizã econo-micã, sãnãtate sau epidemie

(1913), prietenie sau conflicteimpuse de o falsã ideologie.

Ei au înþeles cã inovaþiile suntun lucru important în viaþã. Auinovat prin hotãrârea de a se de-taºa de realitatea lor contempo-ranã (ºi regulamentarã) pentru aface ceva nou. Jean Bobescu,Mioara Giuriade, Aurel Bobes-cu, Ida Capatti-Stancovici ºiCamillo de Angelis au fost au-torii primelor audiþii muzicale(din toamna anului 1911 ºi iarnaanului 1912), care trebuiau datede elevi. A fost un fapt moralgenerat de timpul prea scurt alpregãtirii ºcolare.

Profesorii au perseverat, înexemplul lor artistic, ºi acordurilecvartetului de coarde al ªcolii„Cornetti” s-au constituit într-un

arc valoric punctat în mari oraºeest-europene: Odesa, Chiºinãu,Sankt-Petersburg (1914).

La ºcoalã au fost acordate, întimpul primului deceniu, burseelevilor. Constantin Bobescu ºiGeorge Fotino au fost bursieri.Când reforma agrarã din 1921 amicºorat veniturile Casei „Cor-netti”, a fost gãsitã soluþia, no-vatoare ºi moralizatoare, de a rãs-plãti valorile ºcolare prin premiiparticulare care purtau numeledonatorilor: Elena Minovici,Eugenia Bazelli, Eugen ºi Eu-genia Ciolac. Acestea au fostacordate pânã în 1947 ºi se alãtu-rã, tot ca fapte morale, reduceri-lor de taxe aprobate de IonAlexandrescu (director, 1948-1953). […]

(fragment)

(fragment)


Ne-am obiºnuit, din pãcate, înteatrul românesc, sã definimexcelenþa, numai în „comparti-

mentul artistic”, uitând cât de mult contri-buie „tehnica” la calitatea artisticã a spec-tacolului.

Dacã teatrul mai înseamnã ceva în so-cietatea zilelor noastre ºi dacã personali-tãþile de excepþie care îl slujesc meritã unrespect special, atunci fãrã îndoialã, Geor-ge Dulãmea face parte din aceste perso-nalitãþi.

George Dulãmea este cel mai bun regi-zor tehnic cu care am lucrat în România.

Absolventã în 2008 a UNATC Bu-cureºti, Iulia Colan este o cra-ioveancã revenitã în oraºul

unde s-a nãscut ºi a copilãrit. Scena TNCreprezintã pentru mulþi actori din Româ-nia un miraj ºi o promisiune, iar Iulia nus-a putut sustrage acestei seducþii. Sedu-cãtoare ea însãºi, frumoasã ºi talentatã,Iulia a ales sã joace la Craiova, pe scenaunde tatãl ei, actorul Ion Colan, a jucatatâtea roluri din dramaturgia româneascãºi universalã.

ªi fiindcã existã un destin al actorului,rolul de debut al Iuliei a fost, cum altfel,Ileana Cosânzeana în spectacolul Înºir-te,mãrgãrite, arhicunoscuta piesã a lui Vic-tor Eftimiu, în stagiunea 2008-2009. Lascurt timp, a jucat-o pe Nausicaa, frumoa-sa prinþesã care se îndrãgosteºte de Uli-se, în spectacolul Odisseya al regizoruluibritanic Tim Carroll.

Rol dupã rol, Iulia Colan a devenit din-tr-o promisiune, o certitudine a echipei deactori a T.N.C., jocul sãu atrãgând atenþiacriticilor de teatru, dar ºi a publicului, carea descoperit în ea o actriþã de mare talent,capabilã de progres ºi decisã în a-ºi ºlefui

Artistul plastic, Nicolae Predes-cu, s-a nãscut în anul 1938, încomuna Fãureºti, judeþul Vâl-

cea. Este absolvent al Academiei de Artã„Nicolae Grigorescu” din Bucureºti, mem-bru al Uniunii Artiºtilor Plastici din Româ-nia, Filiala Craiova, secþia Picturã. A fost pro-fesor de educaþie artisticã-plasticã în Craio-va, în perioada 1965-2000 ºi inspector ºco-lar pe probleme de educaþie plasticã.

Nicolae Predescu are o bogatã activi-tate artisticã din 1966 pânã în prezent: trei-zeci de expoziþii personale de picturã, aparticipat la peste ºaizeci de expoziþii degrup ºi la toate expoziþiile de picturã orga-nizate de Filiala U.A.P. Craiova.

Este membru fondator al grupului depictori craioveni „Grup 6+1”, înfiinþat în1991, al grupului de acuareliºti craioveni„Aquarelle Groupe”, înfiinþat în 2008, ºi al

Aceastã nouã distincþie, acorda-tã lui Valer Dellakeza, este pedeplin meritatã.

Valer Dellakeza este, cu siguranþã, unuldintre cei mai importanþi slujitori ai sceneicraiovene din ultimii 40-50 de ani, fãcândparte dintre acei actori care, prin creaþiilelor, au contribuit la afirmarea TeatruluiNaþional din Craiova ºi înscrierea lui întrecele mai apreciate instituþii de gen dinaceastã parte a Europei.

Fiºa sa artisticã este una impresionan-tã.

De neuitat rãmân, dupã pãrerea noas-trã, marile sale creaþii din rolurile UnchiulVanea din piesa cu acelaºi nume montatãde Mircea Corniºteanu, Doamna Ubu dinspectacolul „Ubu Rex cu scene din Mac-beth” în regia lui Silviu Purcãrete ºi Truf-faldino din „Slugã la doi stãpâni”, pusã înscenã de regretatul Vlad Mugur.

Prestaþiile sale din marile spectacolecraiovene au avut un rol determinant înobþinerea de cãtre teatru a nenumãratedistincþii naþionale ºi internaþionale, întrecare ne permitem sã menþionãm Premiulcriticii de la Festivalul Internaþional de la

personalitatea artisticã: fie cã a fost MichiIonescu, în Nunta lui Puiu, Miþa Bastonîn D-ale Carnavalului, Babe Botrelle, înLegãturi de sânge, Lady Macduff, în Apo-calipsa dupã Shakespeare, un Spirit înFurtuna lui Silviu Purcãrete, Bobby Mi-chelle în trepidantul spectacol Ultimulamant fierbinte, Lysistrata, din spectaco-lul cu acelaºi nume, sau Agika, din spec-tacolul Familia Tot, pus în scenã de Boc-sardi Laszlo, ultima noastrã premierã.

Ceea ce-i este propriu Iuliei Colan estedisponibilitatea la efort, pofta de joc, pre-cum ºi o neîncetatã cãutare în a-ºi definipropriul stil actoricesc, o rafinare a mijloa-celor de expresie care fac dintr-un actorbun propriul sãu maestru. Cum bine spu-nea un om de teatru ca David Mamet,„adevãratul talent al actorului, adevãratasa menire este sã se menþinã în rol”, pre-cum ºi felul în care reacþioneazã, realist,faþã de celãlalt actor.

Iulia face asta cu dãruirea de care estecapabilã ºi care îi va aduce consacrareape care ºi-o doreºte, Premiul revistei „Mo-zaicul” este un nou pas cãtre aceasta.

nnnnn Mircea Corniºteanu

Premiul „Omnia”: George Dulãmea

Premiul „I. D. Sîrbu” pentru artãteatralã: Iulia Colan

Am regizat mai multe spectacole la Tea-trul Naþional din Craiova. Sunt convinscã succesul lor în þarã ºi în strãinãtate s-adatorat ºi contribuþiei preþioase a lui Geor-ge. De fiecare datã când am revenit la Cra-iova, a fost ºi pentru plãcerea de a lucracu acesta. Pe lângã puterea de muncã,abilitãþi tehnice excepþionale, calitãþi rarede organizator, eleganþã ºi autoritate, in-geniozitate spectaculoasã, competenþã ºipasiune, George Dulãmea este pur ºi sim-plu talentat!

nnnnn Silviu Purcãrete

Premiul „Omnia“: Valer Dellakeza

Edinburgh din 1991 ºi Premiul criticii de laFestivalul de Teatru al Americilor de laMontreal din 1993, poate cele mai valo-roase ºi strãlucitoare dintre premiile atri-buite pânã acum teatrului românesc.

Dupã ce fusese distins cu Premiul pen-tru cel mai bun actor in cadrul Galei Pre-miilor UNITER din anul 1999, Valer Della-keza primeºte în anul 2012, tot la Gala Pre-miilor UNITER, Premiul pentru întreagaactivitate, ceea ce reprezintã, în opinianoastrã, suprema recunoaºtere a excepþi-onalelor sale calitãþi artistice ºi o meritatãrecompensã pentru o viaþã pusã în slujbascenei româneºti.

În semn de recunoºtinþã pentru contri-buþia adusã la viaþa culturalã a Cetãþii, Pri-mãria ºi Consiliul Municipal Craiova i-aacordat înaltul titlu de Cetãþean de Onoa-re al Municipiului Craiova.

Recenta sa creaþie din spectacolul „Fa-milia Tot” este încã o dovadã a uriaºuluisãu talent ºi a locului pe care îl ocupã Va-ler Dellakeza în galeria marilor actori dinteatrul românesc.

nnnnn Emil Boroghinã

Premiului „Constantin Lecca”pentru arte plastice:Nicolae Predescu

Fundaþiei pentru culturã universalã „NouaJunime” – Bucureºti.

Lucrãrile sale au fost achiziþionate deMuzeul de Artã din Craiova, Calafat,Deva, Petroºani, Râmnicu Vâlcea ºi lucrãriîn colecþii particulare, în þarã ºi în strãinã-tate: Belgia, Franþa, Germania, Grecia,S.U.A.

Pictura lui Nicolae Predescu este decalitate doveditã ºi recunoscutã. Artistulexceleazã în tehnica acuarelei pe umed,unde petele suprapuse fuzioneazã, iartransparenþa este însoþitã de efecte cati-felate, vaporoase, de o deosebitã valoare.

Pe drept cuvânt, s-a spus despre Nico-lae Predescu cã este unul dintre cei maireprezentativi acuareliºti din Oltenia ºi aiþãrii noastre.

nnnnn Ovidiu Bãrbulescu


Premiul „Felix Aderca”, pentru ini-þiative deosebite în domeniulcultural, va constitui o surprizã

nu numai pentru toþi cei prezenþi la mani-festarea noastrã gãzduitã cu generozitatede aceastã impresionantã Aula magna aFacultãþii de Drept ºi ªtiinþe Sociale aUniversitãþii din Craiova, dar mai ales pen-tru laureatul însuºi, a cãrui personalitatediscretã, chiar retractilã în faþa recunoaº-terii publice atât de capricioasã cu valori-le autentice, s-ar fi sustras probabil unuiasemenea moment socotit ca exhibiþionist,alegând sobrietatea ºi conºtiinþa lucruluibine fãcut. Nici nu e de mirare dacã negândim cã acest laureat, cu douã licenþe„adevãrate”, este absolvent al Facultãþiide Fizicã ºi al celei de ªtiinþe ale Naturiidin Craiova, are Gradul didactic I, practi-când în acelaºi timp, cu pasiune ºi aplica-þie care l-au condus de la condiþia de ama-tor la cea de profesionist, douã arte: foto-grafia ºi filmul, în care, de-a lungul timpu-lui a primit, pretutindeni în þarã, numeroa-se premii, pe care nu le vom invoca aici.

Premiu „Felix Aderca”acordat acum derevista „Mozaicul” ºi Asociaþia „Prieteniiªtiinþei – Gheorghe Þiþeica” vine sã pro-punã comunitãþii un model de managercultural dedicat unei instituþii craiovenecentenare, nãscutã din generozitatea unorburghezi instruiþi ºi educaþi în spiritul va-lorilor europene, care trãiau bucuria de adãrui comunitãþii ºi perenitatea moralã arespectului pentru artã ºi profesionalism.Profesorul Radu Augustin, directorul ªco-lii „Cornetti”, a înþeles adevãrul simplu cãesenþa culturii o reprezintã continuitateavalorii, inovaþia în respectul creaþiei îna-intaºilor. Colaborator apropiat al maestru-lui Victor Pârlac, artist plastic de excepþieºi la fel de dãruit administrator al veritabi-

George Popescu este un intelec-tual complet. A scris numeroa-se volume de poezie, dintre care

amintim Desprinderea de brumã (1984),ªtiinþa veselã (1993), Magna impuritas(1997), Scrisori cãtre Lady Di (2003) etc.Preocupãrile sale hermeneutice se desfã-ºoarã cu preponderenþã între douã spaþiiculturale, cel românesc ºi cel italian, însãare ca referinþã întreaga culturã occiden-talã. Scrierile sale sunt strãbãtute de unsubstrat filosofic ce-i asigurã coerenþa ºivalabilitatea judecãþilor de valoare care an-ticipeazã bursa valorilor literaturii contem-porane ºi capriciile canonului în continuãmiºcare ºi schimbare. N-am putea spunedacã George Popescu este mai înainte poet,eseist sau critic literar, putem spune cã estescriitor în toatã puterea cuvântului. Inte-

În atmosfera sãrbãtoreascã a Premii-lor „Mozaicul” pe anul 2013, ne revi-ne plãcuta misiune de a rosti câte-

va cuvinte despre un artist de notorietateinternaþionalã, despre un muzician de vârfal ºcolii interpretative româneºti: violonis-tul Liviu Prunaru, cãruia i s-a acordat, re-cent, înaltul titlu de Cetãþean de Onoare alMunicipiului Craiova. Este ºtiut faptul cãLiviu Prunaru s-a nãscut, a copilãrit ºi aînvãþat muzicã la Craiova. În 1990, ºi-a luatzborul spre alte meleaguri, beneficiind deîndrumarea unor monºtrii sacri ai violinei:Alberto Lysy, Yehudi Menuhin, Igor Ois-trah, Ruggiero Ricci, Itzakh Perlman, de-venind, apoi, concertmaestrul celebrei or-chestre Royal Concertgebouw din Am-sterdam ºi, în paralel, profesor de vioarãla Academia Menuhin. Presa de speciali-tate a evidenþiat, în repetate rânduri, ta-lentul ºi virtuozitatea sa tehnicã: „are nunumai tehnicã ºi simþ stilistic desãvârºit,dar ºi un repertoriu foarte larg”, „cu acestviolonist român muzica izvorãºte de la

Silviu Gongonea are ceva asceticîn el. ªi în scrisul sãu, ºi în viaþade zi cu zi. O asprime ºi o cãpoºe-

nie, o permanentã nemulþumire cu sineînsuºi, pe care numai retractilitatea þi lepoate oferi. Silviu scrie cu atenþie, filtrea-zã, ºterge, apoi scrie din nou, luând pro-cesul de la capãt, într-un carusel ce sea-mãnã cu un murmur interior întãrâtat, oboscorodealã continuã cu propriu-i scris.

Gellu Naum: aventura suprarealistã,tezã de doctorat (premiatã) la origine, esteo aventurã în cãutarea înþelegerii ansam-blului ºi cotloanelor operei unui scriitorpluriform, proteic, cu acces la straturi deconºtiinþã nereperabile unei minþi emina-mente diurne. Funcþionalitatea discursu-lui abordat de cãtre Silviu Gongonea sevalideazã la fiecare capitol ºi subcapitol,urmând turnuri doar aparent adaptabilerigorii academice, dar care, în esenþã, pãs-treazã viu spiritul scrierilor lui Naum. Tâ-

Premiul „Petre Pandrea“ pentruliteraturã: George Popescu

lectualul craiovean a conectat cultura na-þionalã la cea universalã prin traducerilede valoare pe care le-a realizat din operaunor scriitori ca: Sören Kierkegaard, nu-meroase cãrþi ale lui Umbero Eco, MariaCorti, pentru a-i aminti numai pe cei maicunoscuþi, la care adãugãm Cartea tibe-tanã a morþilor. Din mãrturii ºtim ºi de-spre vocaþia sa de profesor, mãrturia pecare noi o putem da este despre prezenþasa în Cetate, despre cultura dialogului pecare o are ºi despre spiritul sãu socraticde care am beneficiat ºi noi în atâtea rân-duri. Ne bucurãm sã fim prezenþi la decer-narea premiului Petre Pandrea pentru lite-raturã, al revistei „Mozaicul” care s-a bu-curat de-a lungul timpului de semnãturascriitorului George Popescu.

nnnnn Marin Budicã sursã, fãrã efort, cu toatã eleganþa natura-lã”, „un discurs de o claritate impecabilã,calm, solemn, maiestuos, dar ºi eferves-cent, tulburãtor, entuziasmant”, „tehnicasa este desãvârºitã, cântã cu o dezinvol-turã impresionantã”. Liviu Prunaru, acestsuperstar al viorii, a evoluat, ca solist, alã-turi de cele mai renumite ansambluri sim-fonice ale lumii ºi a înregistrat numeroasediscuri. În perioada 2011-2013, ºi-a datconcursul la realizarea proiectului cultu-ral de mare succes „Duelul viorilor” (Stra-divarius - Guarneri), în compania lui Ga-briel Croitoru ºi a pianistului Horia Mi-hail. Din anul 2013, este solist concertistal Filarmonicii „Oltenia”; ca urmare, revi-ne periodic la pupitrul solistic al Simfoni-cului craiovean, stimulând performanþa ar-tisticã a ansamblului. La un asemenea pal-mares, atribuirea lui Liviu Prunaru a Pre-miului „Jean Bobescu” de cãtre revista„Mozaicul” ne apare pe deplin meritatã.

nnnnn Gheorghe Fabian

Premiul „Jean Bobescu” pentrumuzicã: Liviu Prunaru

Premiul „Felix Aderca”:Augustin Radu

Premiul „Tiberiu Iliescu“ pentrueseu ºi publicisticã culturalã:Silviu Gongonea

nãrul cercetãtor are o pluralitate de valen-þe analitice, cu care pãtrunde viguros ºifãrã fricã pe tãrâmul permanent metamor-fozant al unei opere de anvergura celei alelui Gellu Naum, variind permanent „un-ghiul de atac”, cu subconectori de inte-res, chiar dacã, la nivel macro, pãstreazã oconstanþã beneficã a vectorilor cu rol in-vestigator, care, nu de puþine ori, devinrevelatori.

Criticul ºi cercetãtorul Silviu Gongoneaeste permanent dublat de poetul autordeja a douã volume de versuri, ceea cefaciliteazã contactul cu palierele consti-tutive ale operei naumiene. Însuºi profe-sorul ºi criticul literar Eugen Negrici, par-cimonios atunci când vine vorba de lau-de, a considerat cartea dedicatã de cãtreSilviu Gongonea lui Gellu Naum drept unproiect de referinþã, beneficiind de o rea-lizare salutarã.

nnnnn Cosmin Dragoste

lei Academii de Artã craioveanã care a fostªcoala „Cornetti”, întemeiatã, pe cheltu-iala lor în 1911, de „Elefterie ºi Elena Cor-netti, nãscutã Zissi”, Radu Augustin seaºazã cu modestie în ºirul tuturor acestorminunaþi craioveni care au fãcut prin acti-vitatea lor de zi cu zi ca aceastã instituþiesã dãinuiascã prin performanþã mai binede un secol, aducând-ne în actualitate,spre ºtiinþã ºi învãþãturã, o „poveste desucces” de care avem atâta nevoie.

L-am urmãrit pe cel distins cu preþuireanoastrã vorbindu-ne în cadrul Colocviu-lui despre atâþia dintre absolvenþii ªcolii„Cornetti” care s-au ilustrat în Europa ºiAmerica. Dar argumentul care susþineopþiunea noastrã este constituit de aces-te nouã volume de studii ºi documenteinedite, reunite într-un proiect unic dedi-cat istoriei unei instituþii culturale a Craio-vei, reunite generic sub titlul Cãrþile ªco-lii „Cornetti”. Sã îl aplaudãm pentru mun-ca depusã cu atâta dãruire, sã citim cumândrie aceste cãrþi ºi, pe mãsura puteri-lor fiecãruia dintre noi, sã încercãm a lãsaurmaºilor noºtri mãrturii ale trecerii noas-tre cu demnitate prin vremuri.

nnnnn Nicolae Marinescu


Melcã (rãspuns)„Nu te-ai gîndit nicicum cã totu-i teatru,o piesã-n care joc unul din roluri,plãcîndu-mi a desface firu-n patru,decodînd taine, ascunzînd simboluri?!

M-am deghizat în Mumã a Pãduriiºi-n vulpe, care ºtie a seduce,ºi te-am ademenit, plimbîndu-mi nuriiºi aþîþîndu-þi poftele in nuce...

Eram însinguratã ºi robitãunui mereu acelaºi casnic rit –‹Dar du-mã-odatã, Doamne, în ispitã›,mã tot rugam, pînã te-am înrobit...

Fãrã sã vreau, am întrecut mãsura,mi-e sufletul o noimã fãrã trup.Nu-mi dãrui iubire. Redã-mi ura,ca sã te pot din mine sã te rup...

Nu mai sînt melci. Unii au fost striviþi,ceilalþi au emigrat în þãri umbroase. O melcã doar sunã la uºã ºi-þicoase-un descînt ºi tot ea îl descoase.

E marea o caleaºcã de meduze.Am vrut sã-þi fiu ºi sorã, ºi sirenã,dar m-au strivit nesãrutate buze,jocul de foc, jucat pe altã scenã.

Azi nu mai cred în elfi ºi-n zburãtori,care îmi duc iubirea mai departe –

tot cerul e acum un cîmp de cioriºi fiecare croncãne a moarte!”

Spovedania de Joi(revenire)

Cã nu ai vrut, c-ai vrut, mi-ai fostcredinþa,ºi numai þie m-am mãrturisit. ªi credincios, sporind necuviinþa,îmi am fãcut din tine chip cioplit,

nnnnn NICOLAE TURTUREANU

5 poemeMumã-a Pãdurii! Strãjuind copacii,înveºmîntatã-n frunze, cu val de teilegatã,ai îngerificat ºi vârcolaciiºi-ai prefirat luminã preacuratã

în Cel Viclean, sãlãºluind în mine...Iar pe Cel Bun, tu l-ai fãcut Mai Bun,nãlþînd zidiri, din vechile ruine,ºi dezlegînd izvoare, cu o nuia de-alun.

Ne-am dedulcit la fructele rostiriiºi, deseori, am agrãit în dodii,ca-n vîrstele cînd se desfatã miriiscrutînd hotarul unei alte zodii...

Eu, Cel Viclean, ducîndu-te-n ispitã...Tu-ai pus în cale vãmi de dor, ce dor:Varã de frig, toamnã înzãpezitã, iarnã dospitã-n luna lui Cuptor...

ªi-n primãvara Patimii Pascale tu-mi ceri iertarea. Ce-aº putea ierta Împãrãþiei ºi Cîntãrii tale,Pãdurii ce, mereu, mã-mpãdurea?...

Cronicã veche...Dar într-o zi ziarele vor scrie:„Ieri a murit poetul Turtureanu.A scris doar 7 cãrþi de poezie...ºi una anunþatã – pe la anu’...”

„Îi vom pãstra o vie amintire...”vor scrie ºi amicii, în vechi cronici.Unii îl vor plasa printre ironici,cu, vai, o prea poeticã simþire.

La capul lui veghea-vor 7 muze,ca 7 bocitoare. Însã mute.În gînd, vreuna (blînd) o sã se-acuze,ºi rînd pe rînd vor trece sã-l sãrute

aºa cum nu l-au sãrutat în viaþã –ºi vor simþi un transcendent fiorcînd vor atinge acel sloi de gheaþã.Pe urmã-l vor conduce în decor,

la locul luminos ºi cu verdeaþã –cum va prognostica, solemn, un popã...ªi va fi searã, ºi-o eternã ceaþã,ºi mici pomeni, la lumea interlopã...

Apoi, i-or face cuvenitul praznic,desigur, la vestita „Bolta Rece”,cãrei ºi el i-a fost un fel de paznic...Ceremonia va începe caznic,

un timp, cu toþii, vor schimba doar ºoapte,însã treptat, prin aburii de ciorbãºi þuici dospite-n ale cramei noapte,s-or dedulci la vinuri ºi la vorbã,

mai ridicînd, mai domolindu-ºi tonul,trecîndu-l ºi prin ciur, ºi prin gherghefulîn care ºi-a þesut oximoronul.Iar pe mãsurã ce s-o-ntinde cheful

vor ºi uita care le furã scopul,de le gîlgîie, aºa plãcut, molanu’... ºi s-or rãsti, bãþoºi, la interlopulcare insistã sã îi deie banu...

cã a murit poetul Turtureanu...

ªah eternJoc ºah pe tabla Împãrãþiei tale,tu ai albul, eu întruna negrul, mereu deal-vale, ºi mereu deal-vale,eºti parte tu, iar eu nu sînt întregul.

Pe-o obcinã, pionii trag la coasã,iar pe versanþi stau turnurile de veghe,Un cal îþi paºte iarba mãtãsoasã,cel’lalt necheazã, ca muºcat de streche.

Te þin din flanc, ostatecã, nebunii,dar, nu ºtiu cum, parcã ºi þie-þi place!Cum soarele în hãituirea lunii,„Pleacã! îmi zici. ªi vino iar încoace!”

E ca un roi, ce-ºi apãrã regina,ºi lotri sînt, care se fac c-o furã –Ca rege, îmi asum, deplinã, vinacînd mura ta mi se topeºte-n gurã.

Abia trecut, impur, prin Purgatoriu,sînt cînd în Paradis, cînd în Infern,închis ca într-o urnã de ivoriuîn care negrul joacã ºah etern.

Semnul V

De ce sã plîngi, cînd totul e de plîns?Ar trebui, din contra, sã te bucuri.Extazul zilei, ca-ntr-un chivot strînsºi, din adîncuri, ale morþii sucuri…

Lacrima ta e pentru tine saue pentru cel nãscutul prea devreme?Un timp ºi-un spaþiu ce ne despãrþeaus-au contopit în magma din poeme

Dar poate cã, de ne-am fi fost aproape,posibil e nici sã ne fi-ntîlnit,

Vremurile surde ºi de tot mioapeîºi macinã al ne-ntîmplãrii rit...

Pe-un umãr stã un înger de luminãºi unul de-ntuneric – pe cel’lalt –ºi rînd pe rînd cîntarul se înclinãºi se înalþã înspre ceru-nalt

Aveam atît de multe a ne spune, nu ne-ar fi fost de-ajuns nici ºapte guri!Eu mã rugam: „Doamnã a Securii,du-ne-nhãþiºul secularelor pãduri

ºi lasã-ne sã agrãim în dodii,cuvintele sã-ºi prefireze mierea…”Iar tu îþi deschideai a gurii rodii.

ªi pe-amîndoi ne-a-mbrãþiºat tãcerea…

Mã dor, de dor, ºi braþele, ºi ochii.Tu, dirijoare de copaci ºi îngeri,Mumã-a Pãdurii, fiicã-a Maicii Dochii,lãcaº de somn ºi creuzet de plîngeri

sub semnul V – al marilor înfrîngeri.

ele

tristic

ă

Din expoziþia „Metadecorativul”


nnnnn ION BUZERA

postromanticã, cu Goethe. Întimp, se va calma, scriind desprereligii. Altul spune „nu”, iar mulþiîi rãspund: „ba da”. Câþiva prindºi avangarda de un picior, cel maiuºor ºi, practic, cu cel mai multspor: zenobian, adicã. În alt do-meniu, colateral, cochetând afo-ristic ºi cu al nostru, va face sen-zaþie un tip scund ºi de o profun-zime insondabilã, meta-dalianã,geometrizant-perfectã.

Fini ºi hipercultivaþi, uºor au-tomaceraþi, câþiva bãieþi ºi una-douã doamne s-au adunat într-un„cerc”: pãrea cã printre nouri s-afost deschis o poartã. Numai cãse va închide imediat la loc. Vorrezista la mesele lor de scris, ne-publicaþi mult timp ºi câþiva târ-goviºteni, la fel de cultivaþi, darmai ludici, care se „prinseserã”între timp despre ce va sã zicãautoreflexivitate, metaficþionali-tate ºi altele asemeni: literaturaromânã faþã cu postmodernismul.(Au stat, cu alte cuvinte, faþã-nfaþã câteva decenii bune, spio-nându-se reciproc.) La suprafaþãpluteau aproape numai gunoaie.Ajungem în anii ºaizeci. Dupã fri-gul polar, primãvara va þine vreo

ºapte-zece ani, dupã care lumeava intra din nou în hibernare. Unînger blond scria ca-n transã, deîi scãpau printre degete, pe lân-gã poeme cvasi-uluitoare, destulde multe nefãcute. Vedem acoloun grup eteroclit de poeþi, proza-tori, critici etc., care avea ca misi-une redescoperirea modernismu-lui. (Acesta se ascunsese în de-talii.) Între ei, un oltean superta-lentat (dar nu genial, geniul se-colului respectiv fiind altul, cutoate cã a „bãgat” o „cântareomului” cam decadent-hesiodia-nã), care a ajuns, în timp, la fel decunoscut în lume precum preºe-dintele în funcþiune. Eclozeazã ºicâteva mirabile talente critice, numulte, trei-patru, o altã trãsãturãa entitãþii de care vorbim fiindaceea cã este foarte economicoa-sã. Se vor remarca prin cea Ame-ricã ºi cea Hollandã.

Culmea e cã, Polul Nord fiindprezent în România, reuºeºte sãaparã o generaþie ce Amuºineazãpostmodernismul (ce-o mai fi fostºi acela?) ºi unii ajung chiar sã sejoace cu el ca mâþele cu motoceiide lânã. (Erudiþian, pentru cei maipuþin avizaþi: se face aici o aluzie

la o interpretare a unui teoreti-cian literar de fineþe, care a viratdupã 1990 într-un autobiografismsubtil ºi fãrã speranþã, cu o figu-rã de „amant romantic”, cum îlcaracteriza un congener.) Dupã1989, de toate: îmbulzealã, cuvin-te de prisos, revizuiri convulsi-ve, inflaþie galopantã a dorinþe-lor de nesatisfãcut, util-pleziris-tul om care aduce cartea, lucrãriîn verde faine, splendide miºcãride insectã, puþin cobalt, degrin-golade, polemici sterpe, idei in-flamate, modernisme retardate,postmodernisme nedeclarate laofiþerul stãrii civile, cam preamultã mizerie moralã. Autori pro-priu-ziºi sunt mai greu de gãsit.

S-au scris multe istorii despreaceastã literaturã, dar una singu-rã o depãºeºte, o face sã parã mailady decât este: vorbim de pro-dusul minþii unui tip hipertrofic-dezlãnþuit-creator, inegal, cu mul-te falii, dedulcit la compromisuri.

În rest, mulþimi de punctiºoa-re pe peptu-i se ivesc.

J.B.-R.: Acum câteva între-bãri-blitz, pentru deconectare.Vasile Alecsandri?

I.B.: Un ratat fericit.

o istorioarã a literaturii române(Interviu acordat suplimentului cultural al cotidianului regional Vesttala olteancã,

sâmbãtã, 31 februarie 2013, pp. 129-131)(Mulþumesc publicaþiei respective pentru permisiunea de a reproduce aici interviul, n. m., IB)

J.B.-R.: James Joyce?I.B.: Un geniu al detaliului ire-

levant.J.B.-R.: Mircea Ivãnescu?I.B.: La fel ca Joyce, mai puþin

cuvântul geniu.J.B.-R.: Luca Piþu?I.B.: Un uriaº talent factice.J.B.-R.: Marin Preda?I.B.: Un prozator care a fãcut

multe eforturi sã parã mai micdecât era.

J.B.-R.: Thomas Mann?I.B.: Un prozator care nu a fã-

cut niciun efort sã-ºi ascundãmagnitudinea.

J.B.-R.: Mircea Cãrtãrescu?I.B.: Un plângãcios nobelizant.

Sau veºnic nobelizant ºi nu preaferice, depinde din ce unghi pri-veºti. Dacã e în Suedia, e fericit,dar nu ia premiu.

J.B.-R.: ªerban Foarþã?I.B.: Un bricoleur ludic foarte

ºtiutor, de langue roumaine poz-naº manipulator.

J.B.-R.: Umberto Eco?I.B.: Un postmodern parageni-

al, plictisit, abductiv ºi sastisit decâte a ajuns sã cunoascã. Este,de altfel, foarte cunoscut, din Al-catraz ºi pânã-n Caucaz. Un gi-gant, ce mai. În maximum un secolse va ºti ce fel de picioare a avut.

J.B.-R.: Virgil Mazilescu?I.B.: Sintaxa este gândirea. ªtiþi

cine a spus asta?J.B.-R.: ªtiu, dar sã-i lãsãm

sã descopere singuri pe versaþiinoºtri cititori.

I.B.: Pot sã vã pun ºi eu o în-trebare?

J.B.-R.: Vã rog, dar sã nu fieprea intimã. ªtiþi cât de sfioasãsunt.

I.B.: Cum se explicã prezenþa, înnumele D-voastrã, pe lângã topo-nimul respectiv, pe care îl apreciez,a lui Borges, pe care îl visez?

J.B.-R.: Vã admir ignoranþa,dar nu vi-o înþeleg. Orice isto-ric literar serios ar trebui sã ºtiecã sunt strãnepoata lui. A avutun frate neºtiut, pe care îl che-ma Erno Gonzales Borges ºicare a cunoscut-o în Italia pestrãbunica, o inocentã valahãrãpitoare, care lucra într-o spã-lãtorie ºi studia istoria religii-lor la seral. Mã veþi întreba: cuma ajuns în Italia? Iar eu vã voirãspunde: cu vaporul, inversdecât o fãceau ceilalþi. Încetulcu încetul, din aproape înaproape, pânã în România, amapãrut pe lume eu. Dupã ce voidesluºi toate iþele, nu-i exclus sãscriu un roman despre mine.

I.B.: Sunt convins cã ar puteafi un succes. Cu condiþia sã fiescris de Dan Brown.

J.B.-R.: Atunci voi lua legã-tura cu el.

I.B.: E cel mai bine. A propos,dacã tot insinuaþi cã aveþi o acu-tã conºtiinþã livrescã, pe filierãparentalã, ºtiþi cine a scris minu-natele versuri: „o ikebana camu-flatã/ în jocuri de oglinzi o mie/veghea la lenea ei spectralã.” ?

J.B.-R.: Nu.I.B.: Nici eu. Vã mulþumesc.J.B.-R.: ªi eu vã mulþumesc

pentru timpul acordat.

Josephina Borges-Rãcari:Aþi putea schiþa o istorie a lite-raturii române în câteva zeci derânduri?

Ion Buzera: În general, num-am temut de provocãri. Iatã. Laînceput a fost Mioriþa, care s-aîntins pe mai multe sute de ani.Brusc, au apãrut niºte oameni,care ºtiau carte, dar nu ºtiau lim-ba românã. Ei au scris. Între timp,un principe uimea Apusul, darnu-l miºca prea mult. (Vor treceaproape trei secole pânã când unnihilist sadea sã punã, cel puþinpentru un timp, Occidentul cubotul pe labe.) Un geniu tenebrosºi clar erupe la mijlocul secolului19 ºi face ordine într-o literaturãcare aproape cã nu exista. (Ca-racteristica ei dominantã este cãare un geniu pe secol; lãsând lao parte aceastã evidenþã factua-lã, dispune de o mulþime, cel pu-þin câteva mii, de genii necunos-cute, de rezervã: un stoc care vafi, cu siguranþã, descoperit ºi ex-plorat, cândva.) Dintr-o datã,aceasta, literatura, începe sã res-pire, ba chiar iese din sala de rea-nimare. Se plimbã uimitã pe aleileparcului ºi îºi dã seama, în câte-va decenii, cã poate face excursiipânã în munþii Pãdurea Neagrã.A ajutat-o, la începuturile ei ado-lescentine, un alt prinþ, dar nuromân. Acesta era cam mediocru,privea în fiecare dimineaþã cerul,fãcea schimb de amante cu unstomatolog, cum se va insinuaîntr-un roman scris în cu totul altsecol, avea cultul muncii ºi ne-adat pe brazdã.

Rivalul geniului nu prea aveatalent, dar avea mustaþã ºi tena-citate. Piper pe limbã (în sens dra-matic) la modul superlativ n-aavut decât unul, care l-a invidiatºi el (pânã la iubire) pe acelaºigeniu, dupã care a pãrãsit þara ºia devenit, scriind epistole, ºi maibun, anticipând un curent puter-nic din secolul 20: în aceastã lite-raturã ai valoare dacã eºti în afa-ra ei.

Tânãra la care ne referim ardeetapele (ceva de speriat) ºi dã cunasul destul de repede, mai repe-de decât alte surate, de absurd.(Un om la locul lui, dotat cu rigu-roase impulsuri suicidare, le vacroi drum multora.) Nu era greu,dar nici uºor: se gãsea în ADN-uldumneaei. S-au ivit ºi unii isteþi,ceva mai târziu, între care unu-ide mirare, care sã declare cã amfost primii în toate cele literare:n-am fost primii, dar nici chiar ul-timii. (În orice caz, cum apãrea omodã pe alte plaiuri, cum tânãranoastrã domniþã o ºi devora: mi-cuþã-micuþã, dar întrucâtva fero-ce.) De pe la începutul secolului20 totul se densificã timp de vreopatru decenii, mai-mai sã se lo-veascã de pragul de sus al nobe-lizãrii, pentru a se rarefia pânã ladispariþie în urmãtoarele patru.Unul singur aude materia plân-gând. Dupã marele rãzboi, unmiop e pe val, se simte generaþi-onal ºi ajunge sã se compare, înimaginaþia lui înfierbântatã,


Nicolae Marinescu: Patronulspiritual al revistei noastre,Adrian Marino, a creat dupã1990 conceptul de neopaºop-tism, exprimând aspiraþia socie-tãþii româneºti de revenire lavalorile culturii ºi civilizaþieieuroatlantice, proces în multeprivinþe asemãnãtor cu acela dela 1848. Într-un fel, pe un altplan, repetãm povestea. De ace-ea ne propunem sã înlesnim ci-titorilor noºtri, mai ales tineri,o reprezentare cât mai autenti-cã a modului în care se trãieºteîn acest spaþiu, cu atât mai multcu cât mulþi dintre cei mai valo-roºi îºi proiecteazã propria re-alizare în afara þãrii. Vã rugãmsã ne povestiþi care au fost pri-mii paºi în cariera dumneavoas-trã artisticã.

Lorena Tecu: M-am nãscut înCraiova. La vârsta de ºase ani amînceput sã iau primele lecþii demuzicã, la ªcoala Popularã deArtã, actuala ªcoalã „Cornetti”.Apoi am mers la Liceul de Artã„Marin Sorescu”, unde amavut-o ca primã profesoarã peRodica Constantinescu, ieºitã lapensie acum, apoi pe o tânãrãstagiarã, care predã la Conserva-tor, Veronica Gaspar. Dupã absol-virea liceului am intrat la Conser-vatorul din Bucureºti. Pe vremeaaceea erau disponibile numai treilocuri. Concurenþa a fost mare,eram zece candidaþi pe loc, aºacã examenul a fost dur. Dar pre-gãtirea temeinicã, poate ºi ºansa,au fãcut sã mã numãr printre aceifoarte puþini admiºi.

N. M.: Cum se desfãºoarã unastfel de concurs de admitere înStatele Unite?

L. T.: Examenul de admitereeste pe bazã de dosar, iar la fa-cultãþile de arte se dã o audiþiepracticã, dar care nu seamãnãnici pe departe cu examenul deadmitere la Conservator, în Ro-mânia. Pe de altã parte, copiii in-teresaþi merg la ºcoli de muzicã,în afara programului ºcolar. Toa-tã lumea face muzicã, toþi învaþãsã cânte la un instrument, dar caactivitate extraºcolarã. Majorita-tea face muzicã de plãcere.

N. M.: Daþi, ca ºi alþi colegiai dumneavoastrã, ore particu-lare de pian?

L. T.: Eu nu dau lecþii de pianpentru cã nu ºtiu, cum zic ei, sãam „fun”. Am rãmas ataºatã de-prinderilor dobândite în România,unde studiul era foarte serios,presupunând multã muncã ºi res-ponsabilitate. Nu pot sã meditezcopii care vin ºi spun: astãzi nuam chef sã cânt, iar eu ar trebuisã fac altceva cu el, sã inventezactivitãþi care sã umple timpul ºisã mã facã agreabilã. Existã ºiunele „studiouri”, un fel de ºcoa-lã popularã de artã, unde poþi dalecþii într-un cadru mai organizat,pentru cei care manifestã o pre-ocupare mai specialã.

N.M.: Sunt copiii americanimai interesaþi de muzicã?

L. T.: Copiii americanilor auziua ocupatã în întregime, atât cuactivitãþi ºcolare cât ºi cu altelealese în funcþie de personalita-tea lor. ªi fetiþa mea cântã la clari-

Lorena Tecu: „mai importantã decâtcâºtigarea unui concurs este pregãtirea

pentru acesta”

Pianista Lorena Tecu s-a nãscut la Craiova. A ºi-a început studiile muzicale în oraºul natal ºia absolvit Conservatorul din Bucureºti, unde ºi-a luat licenþa ºi masterul în Studii Aprofun-date de Pian, completându-ºi studiile la Universitatea din Boston, unde a avut-o profesor pe

Shiela Kibbe. Este laureata Concursurilor Internaþionale „Citta di Catanzaro” ºi „Citta di Marsala”,Italia. Lorena Tecu a fost aleasã de Yehudi Menuhin sã fie pianist la faimoasa Academie de Muzicã„Menuhin” din Elveþia. În acest timp a colaborat cu muzicieni recunoscuþi internaþional precum:Yehudi Menuhin, Zachar Bron, Igor Oistrakh, Ruggiero Ricci, Maxim Vengerov, Antonio Lysy, JeremyMenuhin, Pierre Amoyal, Paul Roczeck ºi Tobias Kuhne. A fost invitatã sã cânte la festivaluri ca:Festivalul „Mozarteum” (Salzburg-Austria), Festivalul „Menuhin” (Gstaad-Elveþia), Festivalul „Lysy”(Buenos Aires-Argentina), Festivalul „Dinu Lipatti” (Braºov), Festivalul de Muzicã din Estoril-Portu-galia etc. A înregistrat un CD împreunã cu violinistul Alberto Lysy, „Romantic pieces for violin andpiano”, lansat de casa de discuri Dinemec Geneva, Elveþia. Din septembrie 2009, este pianist oficial încadru Concursului Internaþional de Vioarã „George Enescu”, ce se organizeazã anual în Bucureºti. Învara anilor 2011 ºi 2012, a fost invitatã sã cânte cu Maxim Vengerov la „Rencontres Musicales”, înGstaad, Elveþia. În prezent, Lorena Tecu este pianist la Conservatorul „New England” ºi la Universita-tea de Arte Frumoase din Boston.

net, deºi nu vrea sã facã muzicãmai departe. Mulþi învaþã sã cân-te la câte un instrument, dar nuvor sã facã din asta o profesie.Muzica nu este privitã ca la noi:dacã faci muzicã trebuie sã mergila liceul de muzicã, apoi la Con-servator fac douã facultãþi. În Sta-tele Unite primeazã planul mate-rial. Copiii sunt îndrumaþi sã seducã la Harvard, sã fie doctori,avocaþi, ingineri. Muzica este unhobby, nu o soluþie de viaþã.

N. M.: Ne întoarcem la Con-servator. Care a fost urmãtorulpas în evoluþia carierei dumnea-voastrã?

L. T.: Urmãtorul pas ºi cea maifericitã perioadã din viaþa mea afost cea în care am fost la acade-mia „Menuhin” din Elveþia. Aco-lo eram un grup mic de tineri mu-zicieni, cântam tot timpul, mer-geam peste tot împreunã, eram cao familie. Liviu Prunaru m-a adusacolo, ne cunoºteam de la ºcoalade muzicã ºi în timpul liceului amcântat amândoi la concursuri.

N. M.: Cât de importante suntconcursurile de muzicã pentruun tânãr în formare?

L. T.: Concurenþa e foarte mare,creatã în primul rând de asiatici.Vin mulþi tineri muzicieni foartebuni, aspirând fiecare sã prindãun loc într-o orchestrã, un con-tract mai bun. Este greu, de ace-ea, sã crezi cã dacã vei câºtiga unconcurs mare faci ºi carierã. Nu-mai în America s-au înfiinþat omulþime de concursuri naþionaleºi internaþionale. Mai importantãdecât câºtigarea unui concurseste pregãtirea pentru acesta, caresã te ajute sã performezi ºi sã te

menþii competitiv. Apoi poate ainorocul sã fii remarcat.

„…copiii americanisunt educaþi sã aibão gândire pozitivã”N.M.: Se pare cã România a

lãsat urmaºilor postrevoluþio-nari mentalitatea din secolulXIX: eu sunt geniu, ceilalþi nu-miînþeleg valoarea ºi nu mã apre-ciazã. Sunt aºteptãrile america-nilor conforme realitãþii sau maiaproape de aceasta?

L. T.: În primul rând copiii ame-ricani sunt educaþi sã aibã o gân-dire pozitivã. Fiica mea are 13 aniºi dacã vine cu A- acasã (echiva-lentul notei 10 cu minus) nu estemustratã nici la ºcoalã, nici aca-sã. I se spune cã poate ºi mai bineºi este încurajatã sã realizeze maimult în viitor.

N. M.: Care este consecinþa?În clasele noastre toþi copiii vorsã aibã 10 pe linie.

L. T.: Nu este vorba cã nu vorsã aibã 10, dar felul în care îi sti-muleazã e diferit. Ei ºtiu cã potgreºi, cã au voie sã greºeascã,iar concursurile sunt trecãtoare.Dupã un concurs, un spectacol,vine altul, ºi nici succesul nici in-succesul nu rãmân definitive.Trebuie sã te pregãteºti mereu casã fii mai bun ºi sã ai puterea de ao lua de la capãt.

N. M.: Aþi lucrat ºi în Româ-nia?

L. T.: Dupã Conservator amprimit repartiþia la ªcoala Popu-larã de Artã din Târgoviºte. Amterminat în 1988 ºi m-am dus la

ªcoala Popularã de Artã, unde amstat 2 ani, pânã la revoluþie. În1990 s-au deblocat posturile laConservatorul din Bucureºti. Amdat concurs pentru postul deacompaniator, clasa de clarinet.Am fost mai mulþi ani angajatã caasistent universitar la catedra deacompaniament. Am avut concer-te de muzicã de camerã ºi astami-a plãcut sã fac. Pânã în 1996am fost asistent universitar laConservator.

N. M.: Cum aþi ajuns în Ame-rica?

L. T.: Soþul meu a obþinut pri-mul o bursã în America, constândîn plata studiilor, care altfel suntcostisitoare. Pentru a-ºi acopericazarea ºi masa, a trebuit sã facãmunci necalificate care nu au le-gãturã cu calificarea lui ca ºi mu-zician profesionist. Aceasta esteexperienþa de bursier în America.În anul 2000 am obþinut ºi eu obursã ºi o perioadã am fãcut na-veta Elveþia-America. Ulteriorm-am stabilit în America ºi parti-cipam la concerte în Elveþia treiluni pe an. Am dat audiþie la Bos-ton University ºi am intrat în pro-gramul „Artist Diplom”. Am rã-mas sã lucrez acolo ca acompa-niator pentru studenþi, cu uncontract anual pe un anumit nu-mãr de ore.

N. M.: Ce lucraþi în prezent?L.T.: Acum îmi continui orele

la Boston University ºi la Con-servator. Am obþinut rezidenþã înanul 2009, dupã ce dosarul nos-tru fusese refuzat în momentulfatidic al cãderii turnurilor WorldTrade Center. Fãrã vizã a fostdestul de greu pentru soþul meu

sã-ºi gãseascã de lucru. Ca sãrezistãm a cântat ºi la bisericã.

N. M.: Ne puteþi schiþa în câ-teva cuvinte portretul america-nului?

L. T.: Nu este o ruºine sã mun-ceºti. Este ruºine sã minþi sau sãfuri. Aceasta este educaþia pecare americanii o primesc de mici.La americani familia este impor-tantã, deoarece e foarte greu sãte întâlneºti cu prietenii, când lo-cuieºti la kilometri distanþã unulde celãlalt. Familia este cel maisolid suport moral ºi material altãu. Cei mai mulþi americani mergla bisericã ºi fac muncã de volun-tariat. Te ajutã la nevoie, dar res-pectã intimitatea ºi proprietatea.

N. M.: Aveþi concerte ºi înRomânia?

L. T.: Nu am avut pânã acum.Am fost implicatã în concursul„George Enescu” în calitate depianist oficial. Pânã acum am ve-nit numai sã-mi vãd pãrinþii. Pri-ma revenire în þarã ca pianist o sãaibã loc în martie 2014, la Craio-va, unde o sã concertez împreu-nã cu Liviu Prunaru.

„Americanii suntmai înclinaþi cãtre

divertisment.”

N. M.: Cum vedeþi situaþiamuzicii clasice în America?

L. T.: Americanii sunt mai în-clinaþi cãtre divertisment. Întreamatori ºi profesioniºti nu este odiferenþã aºa mare. Acest tip demuzicã a rãmas în mare parte lastadiul de hobby ºi din motivefinanciare, dar ºi datoritã extra-ordinarei diversitãþi de genuri ºistiluri muzicale aduse în Americade pretutindeni, muzicienii seadapteazã cerinþelor publicului.Cei care cântã la metrou suntmuzicieni profesioniºti, dar carenu au reuºit din diverse motivesã facã parte dintr-o orchestrã.Mulþi sunt foarte buni, ºi cântãpentru a fi apreciaþi de publicullor. Din acest punct de vedereeste o diferenþã foarte mare faþãde spiritul european.

N. M.: Principalele instituþiide spectacol ale Craiovei (Fi-larmonica Oltenia, Teatrul Na-þional „Marin Sorescu”, TeatrulLiric „Elena Teodorini”, Teatrulde pãpuºi „Colibri”, Ansamblulfolcloric „Maria Tãnase”) suntfinanþate, în prezent, de la bu-getul public. Cum evaluaþi per-spectivele finanþãrii lor?

L. T.: Spre deosebire de ame-ricani, mentalitatea noastrã estesã primim. Cred cã pe viitor aces-te instituþii se vor asocia sau vorfi forþate sã se privatizeze.

N. M.: Existã în „þara tuturorposibilitãþilor” termenul de„pile”?

L. T.: Existã, dar sub formã derecomandare. Dacã faci o reco-mandare greºitã îþi pierzi credibi-litatea. Aºa cã asta nu-ºi asumãnimeni. Deci, nu e chiar „pilã”.

N. M.: Vã mulþumim ºi aºtep-tãm cu interes revenirea dum-neavoastrã, în martie, pe scenaFilarmonicii „Oltenia”!

L. T.: Cu drag!


Teodor Baconschi, Legãturade chei. O mãrturie diplomati-cã, dialog cu Armand Goºu, Bu-cureºti, Ed. Curtea Veche, 2013,190 p.

Printre multele lucruricare mã iritã, în marea„poianã a lui Iocan”

numitã România, un loc fruntaº îlocupã, de ani buni, nonºalanþacu care toatã lumea îºi dã cu pã-rerea despre politica internaþio-nalã. N-are a face cã presa bãºti-naºã se ocupã de „internaþional”doar din când în când. „Opiniapublicã internã este tot mai de-conectatã, informaþional, de flu-xul evoluþiilor externe” (p. 185),spunea Teodor Baconschi. Mãuit, câteodatã, pe marile ziare ves-tice ºi nu încetez sã mã minunezcum de presa româneascã reu-ºeºte sã ignore subiecte care laalþii fac prima paginã. ªi, totuºi,aproape orice om poate oricândsã se lanseze într-un discurs de-spre SUA, Rusia, China, UE. Cupuþine excepþii, ºi cei care se pre-tind „analiºti”, la televizor, au,pentru un spectator minim infor-mat, aerul unor descoperitori deapã caldã. Comice, dar periculoa-se, au fost, în anii din urmã, cam-paniile de discreditare a unor mi-niºtri de externe, de colorituripolitice diferite. Inducându-li-seromânilor ideea cã ºtiu ce ºi cumcu diplomaþia au fost convinºi cãrespectivii poartã diverse vini, celpuþin discutabile.

despre diplomaþie, cu diplomaþie

Când am aflat cã fostul amba-sador ºi ministru Teodor Bacon-schi, mestecat de mai multe oride gura lumii, a publicat „o mãr-turie diplomaticã”, m-am bucurat,gândindu-mã cã doar-doar vaaduce un pic de luminã în istoriarecentã a politicii externe româ-neºti. Nu speram la mai mult deun pic, pentru cã ºtiam cam cumstau lucrurile cu mãrturiile de ge-nul ãsta: ori sunt scrise aºa, dedragul obiectului numit carte, ºinu spun nimic (nou), ori sunt mij-loace prin care autorii se descar-cã de câte au îndurat, constrânºide cadrul oficial. În primul cazavem de-a face cu simple forma-litãþi, în cel de al doilea, cu supa-pe ºi arme, simultan. ªi mai auzi-sem de la cineva hârºâit prin CC,Centrala MAE ºi câteva ambasa-

de, cã un „diplomat adevãrat” nuface nimic fãrã un scop precis ºinimic cu un scop imediat (evi-dent, dacã nu arde). M-am între-bat, deci, care e scopul fostuluiministru de externe cu aceastãcarte. Cui se adreseazã ºi de ce?Mã întreb în continuare. Nu ºtiuce ar fi trebuit sã iasã, dar ce aieºit e greu inteligibil ºi neintere-sant pentru publicul larg ºi cambanal pentru cei preocupaþi derelaþiile internaþionale.

Teodor Baconschi vorbeºte încea mai mare parte despre relaþiile– foste, actuale sau dezirabile –ale României cu diverse state.Sunt trecute în revistã SUA, Ru-sia, Franþa, Germania, vecinii bal-canici, þãrile arabe, cele caucazie-ne, central-asiatice º.a. Dar discu-þia nu trece de nivelul general-for-mal al discursurilor oficiale.Uneori, diplomatul se ascunde înistorie, neajungând sã rãspundãla întrebare. De exemplu, când tre-buie, sã comenteze opoziþia Fran-þei faþã de aderarea României laSchengen, povesteºte despreNapoleon al III-lea, Berthelot,Lévi-Strauss ºi plimbãri cu bici-cleta prin Bois de Boulogne (pp.145-147). Evident, multe lucruripot fi înþelese (numai) prin apel laistorie, dar abuzul e la fel de peri-culos ca ºi ignorarea. Oi fi lipsitde perspectivã, dar dupã mine,faptul cã „pânã ºi ceramica deCucuteni fãcea parte dintr-o pa-radigmã neoliticã pan-europeanã”(p. 140) n-are legãturã cu existen-

þa sau inexistenþa unor „filoanedure de mentalitate anti-occiden-talã” (p. 139) aici ºi acum. Cândvine vorba despre „interesul”doamnei Merkel faþã de eveni-mentele din vara lui 2012, suntemdeturnaþi spre originile redegisteale cancelarului, noua Ostpolitik,Republica Moldova, Transnistria(pp. 159-160). Alteori, lucrurilesunt lãsate în suspans. Poate cãPapa Ioan-Paul al II-lea a fost într-adevãr „cel mai fervent apãrãtoral cauzei româneºti” (p. 17), darm-aº fi bucurat sã aflu ºi eu ce ºicum. M-aº fi aºteptat, în plus, sãvãd mãcar încercãri de clarificareale problemelor pentru care Teo-dor Baconschi a stat pe primapaginã – vezi votul de la Paris – ºiam fost surprins sã le vãd expe-diate în jumãtãþi de paginã.

Se vorbeºte destul de mult deexperienþa diplomaticã a protago-nistului, mai ales cã ArmandGoºu, ca fost consilier, o cunoaº-te ºi puncteazã diverse acþiunisau evenimente. Dar ºi în acestcaz, „mãrturia” are aerul unei con-versaþii complezente, de salon,când cineva se abþine sã spunãmai mult decât s-ar fi putut aflaoricum. La petite histoire nucâºtigã mare lucru. Recomanda-bile cititorului de orice fel suntprezentãrile diverselor persona-litãþi internaþionale contempora-ne, de la Hillary Clinton ºi Ser-ghei Lavrov, pânã la miniºtrii deexterne ai þãrilor vecine. Toatereprezintã mici bijuterii portretis-

tice, conþinând fiecare câte cevaelogios. Teodor Baconschi parecapabil sã identifice calitãþile fie-cãrui om cu care intrã în contactºi nu se zgârceºte la epitete. Foar-te simpaticã ºi nuanþatã este ima-ginea pe care i-o contureazã luiSilvio Berlusconi (p. 166).

Cu toatã prudenþa, au mai scã-pat în carte ºi câteva ziceri pe careadversarii le-ar putea considera,nu fãrã rezon, gafe. Nu dã delocbine, nici în þarã, nici în strãinãta-te, sã spui cã, în Franþa, „cerºe-torii români” „nu fãceau practicnici un rãu, dar distonau cu pei-sajul obiºnuit” (p. 141). Nu insist.Mai gravã mi se pare însã „eroa-rea de interpretare” în ceea cepriveºte tensionarea relaþiilorfranco-române, adicã reþinerea cafactor a faptului cã „d-l Sarkozyprovine dintr-o familie imigratãrelativ recent în Franþa. Acasã, nua primit elementele de memoriebilateralã pe care vechile familiifranceze le transmit, fie ºi difuz,urmaºilor lor” (p. 142). Nu mã legde ºubrezimea metodologicã ºide subtextul etnicist, dar cum sãcrezi cã în familiile franceze exis-tã o „memorie bilateralã” româ-no-francezã? Aveam încã multeneclaritãþi când mai rãmãseserãpuþine pagini din volum. Am re-nunþat sã mã mai gândesc la eleatunci când Teodor Baconschi aamintit, apropo de declaraþiile luiTraian Bãsescu despre „axã”, de„riscul excesului de claritate înpolitica externã” (p. 160).

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

La ceasul blând la care sestingea frumoasa zi de23 octombrie 2013, la

mai puþin de o lunã dupã ce ani-versa împlinirea vârstei de 79 deani, ne pãrãsea intempestiv poe-tul, eseistul, publicistul ºi edito-rul Ilarie Hinoveanu, spre a dapropriei vieþi semnificaþia unuidestin.

Cum s-a rânduit viaþa fiului deþãrani olteni, Anica ºi Constan-tin Hinoveanu din VânjuleþulMehedinþilor, ajuns la prestigio-sul Liceu „Traian” ºi, mai depar-te, la Politehnica din Bucureºti,ca sã se întoarcã inginer în Bãniastrãmoºeascã, spre a debuta în1959 cu ciclul de versuri intitulat

Ilarie Hinoveanu –un „pandur”al literaturii oltene

emblematic Oltenia în „Luceafã-rul” bucureºtean ºi apoi editorial,un an mai târziu, în placheta deversuri Cântec tânãr (Casa regio-nalã a creaþiei populare Craiova),înscriindu-se între premianþii con-cursului naþional alãturi de Nichi-ta Stãnescu sau Corneliu Sturzu,þine desigur de moºtenirea eredi-tarã a „energetismului” desprecare C. Rãdulescu-Motru spuneacã îl insuflã acest þinut dezmãrgi-nit de Jiu ºi Olt ºi Dunãre ºi Mun-þii Carpaþi cãtre toate zãrile sta-torniciei romane ºi neînfricãriipãtimaºe a Vladimirescului ºi pan-durilor sãi. Cândva, critici ºi isto-rici literari vor descifra enigmati-ca melancolie a „pandurului” cu

suflet de poet Ilarie Hinoveanu.Cocorul din unghi, Vânt de vis,Cãlãreþ stingher, Constelaþii delut, Bolta Cuvintelor, Vise rebe-le, Terori sfidate sunt palimpses-te tulburãtoare ale unei statorni-cii neliniºtite ºi migratoare.

Pe muchia tainei va rãmâne ºineobosita vocaþie a insurgenþeiîntemeietoare. N-a zidit biserici ºicetãþi, dar acest þãran voinic strã-mutat, ca mulþi din generaþia sa,la oraº ºi-a pus sufletul în ctitoriide spirit românesc, contribuindla renaºterea revistei „Ramuri” casecretar general de redacþie din1964 pânã în 1968 ºi ca redactor-ºef adjunct din 1968 pânã în 1972,iar din 1972 pânã în 1990, ca di-rector, la reapariþia editurii „Scri-sul Românesc”, unde timp deaproape douã decenii au apãrutimportante cãrþi ale culturii naþi-onale. Stau martor cu recunoº-tinþã cã dupã 1990, implicându-se ºi în alte importante proiecteculturale craiovene private, cumar fi „Liga Culturalã Olteanã” ºinoua serie a revistei „Meridia-nul”, ne-a fost îndemn ºi mentorla Editura Aius spre a ne înscriedintru început pe calea profesio-nalismului, într-o vreme când di-letantismul înflorea nestãvilit,dupã cum proiectul „Mozaicul”s-a nãscut ºi din tenacea sa ge-nerozitate spre a deschide un

spaþiu publicistic nou, pentru afir-marea tinerilor scriitori.

Dar mai presus de toate cali-tãþile ºi de inevitabilele neajun-suri omeneºti, se cuvine sã-i apre-ciem iubirea pentru literaturã,pentru cultura naþionalã ºi valo-rile olteneºti care au îmbogãþit-o.ªtefan Augustin-Doinaº sauMarin Sorescu, Virgil Teodores-cu sau Nichita Stãnescu, MihneaGheorghiu sau Amza Pellea, D.R. Popescu sau Zaharia Stancu,V. G. Paleolog sau Romul Mun-teanu, Alexandru Piru sau Ovi-diu Ghidirmic sunt eroii predilecþiai cãrþilor sale de eseuri ºi publi-cisticã, constituind adevãratecampanii de promovare a legiti-mei aspiraþii româneºti la univer-salitate, al cãror punct culminantl-au reprezentat cãrþile dedicatelui Brâncuºi sau Odobleja.

Ilarie Hinoveanu ne-a pãrãsitbãrbãteºte, dupã cum a ºi trãit.Luni, 21 octombrie 2013, l-am vi-zitat acasã pentru a lua B.T.-ul,dat profesionist, pe fiecare pagi-nã a unei antologii de versuri dinopera unui înaintaº, învãþãtorul-poet Dumitru Hinoveanu, reali-zatã împreunã cu nepoata sa, jur-nalistã la Radio Oltenia Craiovaºi poetã, Liliana Ursu-Hinovea-nu. Volumul, cu un Cuvânt îna-inte de Constantin M. Popa, maiavea de primit B.T.-ul pentru co-

pertã. Am bãut, sfidându-mi dia-betul, un pãhãrel de viºinatã „fã-cutã în casã” de distinsa doam-nã Viorica Hinoveanu, ce s-a ilus-trat ca eminentã profesoarã laColegiu Carol I din Craiova. Amdepãnat amintiri ºi am pus la calealte proiecte. Dar marþi telefonuln-a mai sunat. Mi-am exprimatneliniºtea pentru neaºteptataamânare. Cãci dorea sã meargãjoi la Vânjuleþ, cu câteva exem-plare, iar Ilarie Hinoveanu nu eraomul care sã amâne o asemeneaîntreprindere. Tânãrul poet Ga-briel Nedelea, redactorul de car-te, remarcase scrupulozitatea cucare editorul octogenar se aple-case asupra celor mai mici deta-lii, pentru ca volumul sã fie la înãl-þimea omagiului adus cãrturaru-lui ºi scriitorului D. Hinoveanu.O ultimã lecþie de autentic profe-sionalism editorial. Miercuri amsunat, dar nimeni nu rãspundea.Abia joi 24 octombrie, dimineaþa,Liliana Hinoveanu mi-a comuni-cat vestea neaºteptatã, dar pre-simþitã.

Ilarie Hinoveanu rãmâne prin-tre noi, prin cãrþile sale ºi prin in-stituþiile culturale emblematice aleCraiovei la a cãror construcþie alucrat, cu devotament ºi folos.

nnnnn Nicolae Marinescu


ecturi

Lorena Lupu, Dona Juana,Prefaþã de Crinstian Mungiu,Herg Benet Publishers, 2012, 264de pagini

Spirit excentric, LorenaLupu este nãscutã înanul 1978, absolventã a

U.N.A.T.C ºi actriþã, jurnalistã,fostã colaboratoare a revistei Pla-yboy. Autoare a volumelor Ron-do Capriccioso, Bãtãuºu’ decîmpi ºi Hyde Park, Lorena Lupua publicat de curând Dona Jua-na, un roman erotic ce încearcãreconfigurarea clasicului mit al luiDon Juan într-o manierã distinc-tã faþã de varianta originalã, dife-rit în ceea ce priveºte abordareatemei (dupã cum spune ºi subti-tlul cãrþii, Fals tratat de mitolo-gie contemporanã), ai cãrei vec-tori sunt orientaþi cãtre interior.Dona Juana este, în acelaºi timp,ºi un fel de analizã aproape meta-fizicã a erotismului.

Lumea Donei Juana, cunoscu-tã ºi ca Don Mucho Macho înClub Bizzare, unde lucra ca tra-vesti, este una a declasaþilor, o

fals tratat de erotismlume în care iubirea ºi sentimen-tele pure nu au nicio valoare,unde sexul devine o marfã deschimb ºi de prim consum. Aicisexul persoanelor este incert: bi-sexuali care trãiesc doar pentru aoferi ºi a primi plãcere, într-o lumeunde dragostea este anulatã. Iar,fiindcã slãbiciunea se plãteºte,asistãm la o lipsã de actualizare aiubirii, dupã cum se exprimã au-toarea însãºi. Personajul princi-pal este dona Juana, un numecumva ironic, „doña” în limbaspaniolã însemnând doamnã saucucoanã, iar „Juana” fiind unnume comun, purtat, în speþã, defemei aparþinând clasei de jos.Un nume predestinat, dacã vreþi.Dona Juana este, aºa cum spu-nea Cezar, „bãrbatul tuturor fe-meilor ºi femeia tuturor bãrbaþi-lor” (p. 11), este tipul acela devânãtor vânat, care posedã ºieste posedat, care trãieºte pen-tru ºi prin plãcere, cãci plãcerea

poate fi regãsitã în tot ceea ce seaflã în jurul nostru. Este un per-sonaj de o francheþe usturãtoa-re, reconstruit din temelii, deoa-rece, în final, se demonstreazã cãºi aceste scursuri ale societãþiimanifestã resturi de sentimente:„Dar acum existã, totuºi, un portla care mã întorc: prietenia noas-trã. [...] Cert e cã noi nu mai sun-tem niºte angajaþi aleºi la nime-realã, ci o micã familie care ar pu-tea supravieþui chiar ºi pe Tita-nic.” (p. 249)

În romanul Lorenei Lupu sevorbeºte despre soarta femeilor,maltratate din punct de vedereintelectual ºi spiritual, fiindcã nuau o educaþie adecvatã. Aici fe-meile sunt tratate ca un soi desclave sau jucãrii sexuale, de carebãrbaþii au nevoie ca sã fie satis-fãcuþi fãrã a oferi nimic în schimb.Ele sunt un fel de curtezane in-voluate, deoarece, pe vremuri,pentru a fi o curtezanã, pe lângã

a mânui cu dibãcie arta dragos-tei, trebuia sã dispui ºi de o pale-tã largã de cunoºtinþe din toatedomeniile, lucru care nu mai estevalabil în cazul „curtezanelormoderne”. Consum de droguri,de alcool ºi sex – iatã o imagine

evocativã a societãþii contempo-rane.

Scris ca urmare a pierderii unuipariu, dupã cum i-a mãrturisitLorena Lupu regizorului CristianMungiu, care este ºi cel ce s-aîndeletnicit cu redactarea uneiprefeþe a acestei cãrþi, romanul„se scaldã” în exprimãri argotice,într-un limbaj puþin îngrijit, în careîºi fac loc cuvinte licenþioase, in-vective sau vorbe injurioase. Ti-tlurile capitolelor sunt reprezen-tate de melodii ale unor artiºticelebri, din epoci diferite, cum arfi Elvis Presley, Nat King Cole,Duran Duran, The Beatles, Don-na Summer, Prince, Ella Fitzgerald,însã ºi Justin Timberlake, Meta-llica, Celine Dion, U2 etc., fapt cedovedeºte caracterul cotidian alîntâmplãrilor descrise în roman,precum ºi aspectul uºor previzi-bil al acestora. Firul narativ al ro-manului nu descrie un caz singu-lar, sunt lucruri care se petrec înfiecare zi, sub nasul nostru.

nnnnn Roxana Ilie

Profesorul clujean SanduFrunzã a publicat în Ger-mania o carte ce are re-

zonanþe confirmative semnifica-tive (Ethical Communicationand Social Responsability, Sa-arbrucken: Lambert AcademicPublisher. 2013): a fost deja re-cenzatã ºi citatã. Tematica cen-tralã a volumului este una de eti-cã. Perspectiva de abordare estede orientare comunicaþionalã, iarorientarea axiologicã este una deresponsabilitate socialã. În fond,se desprinde generic, comunica-rea eticã are obligaþii majore faþãde responsabilitatea socialã. Îna-inte de toate, se aratã, etica esteun comportament practic indivi-dual. Clarificarea fundamentalãcea mai valoroasã a studiului, laacest aspect se referã. Orice eti-cã este o eticã a persoanei întâiºi constã în acþiune mutualã, res-ponsabilã, în recunoaºterea ce-luilalt, în respectul reciproc ºi înpromovarea demnitãþii umane: „afi etic, precizeazã Sandu Frunzã,înseamnã a fi o fiinþã relaþionalãce acþioneazã potrivit eticii comu-nitãþii din care face parte ºi carepune în permanenþã în miºcaremecanisme ale reciprocitãþii înceea ce priveºte respectul ºi re-cunoaºterea demnitãþii ºi valoriiceluilalt”. Standardul fiinþei eticeare deci 3 criterii: criteriul relaþio-nal-comunicaþional (fiinþã relaþi-onalã), criteriul acþional al tradi-

Sandu Frunzã: subiectul etic social,comunicare eticã ºi responsabilitate socialã

þiei (acþiunea potrivit eticii comu-nitãþii) ºi criteriul regulii de aur areciprocitãþii (respectul, recu-noaºterea demnitãþii ºi valorii tre-buie sã fie mutuale)

Din nucleul ideatic etic al cer-cetãrii iradiazã o problematicã cese pune în dezbatere pe 3 coor-donate ce constituie, totodatã,cele 3 pãrþi ale cãrþii: I. Comuni-care ºi deontologie; II. Etica rela-þiilor publice. Douã perspectivede eticã; III. Responsabilitateasocialã, a organizaþiilor. Deonto-logia, relaþiile publice ºi organi-zaþiile sunt locuri ale socialului.Deontologia este o eticã profesi-onalã socialã. Relaþiile publice seconstituie ca interacþiuni socialeale instituþiilor cu mediul socialintern ºi cu publicul extern. Or-ganizaþiile sunt construcþii socia-le acreditate, formal sau informal.În orice caz, toate acestea facparte din zona socialului. SanduFrunzã investigheazã conduitasubiectului etic individual în celetrei câmpuri ale socialului. Dininteracþiunea-tranzacþionarea cese produce între subiectul eticstandard ºi elementele active alesocialului rezultã necesitatea pãs-trãrii standardului individual in-tern ºi consolidarea luii pe douãdirecþii: comunicarea eticã ºi res-ponsabilitatea socialã. Fiinþaumanã are deci douã coordonateetice: coordonata individualã ( pecare se situeazã fiinþa eticã) ºicoordonata socialã (pe care seînscrie fiinþa socialã, când zicemnoi, devine actor etic). Actorulsocial etic este o subiectivitateeticã modelatã de imperativelecomunicãrii etice ºi responsabi-litãþii sociale. Aceste actor estecel care construieºte binele pu-blic. Etica internã nu se poatetranslata maximal în plan public.În afara de ceea ce gândeºte cãtrebuie sã facã în spaþiul social,subiectul etic, în plus, gândeºteºi ce „trebuie” sã facã în planpersonal. Adicã etica individua-lã este mai extinsã decât eticasocialã. Etica socialã ar fi, prinurmare, o eticã minimalã.

Aºa cum Sandu Frunzã preci-

zeazã anterior, în articolul „Mini-mal Ethics and the New Configu-ration of the Public Space” (Jour-nal for the Study of Religions andIdeologies, 32/2013,3-17), în con-textul actual „societatea noastrãse bazeazã pe ceea ce Lipovet-sky numeºte eticã minimã.” Înraport cu constatarea cã se trã-ieºte la „intersecþia a douã tipuride discurs: unul ce proclamã de-cadenþa moralã ºi altul ce vorbeº-te despre renaºterea moralitãþii”,în carte se militeazã pentru o eti-cã socialã minimalã care i) sã se-curizeze funcþionarea mecanis-mului social ºi ii) sã asigure în

mod responsabil pe cale deonto-logicã ºi administrativã binelepublic. Subiectul etic responsa-bilizat devine un actor etic social:el ia parte la constituirea semnifi-caþiilor sociale, contribuie laschimbarea mentalitãþilor ºi rea-lizeazã inovarea practicilor socia-le. Un astfel de actor etic social,bine ancorat în etica deontologi-cã, este de dorit în domeniul rela-þiilor publice. El este cel care faceca relaþiile publice sã devinãstructuri „de mediere între orga-nizaþii ºi publicul lor”.

Fundamentatã pe o ideaticãsolidã, bine întemeiatã argumen-

tativ ºi scrisã coerent, cartea luiSandu Frunzã este o contribuþiesemnificativã la design-ul ºi pro-movarea unei morale minime acomunicãrii etice ºi a responsa-bilitãþii sociale. Din aceastã per-spectivã, ea se impune consultã-rii de studenþi, masteranzi ºi doc-toranzi din domenii precum eti-cã, relaþii publice ºi studii admi-nistrative. Însã, fãrã a exagera,este utilã oricãrui spirit cultivatcare vrea sã ºtie ce se întâmplã înetica societãþii în care trãieºte.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu



ecturi

Ah, femeie ºiburghezã ce eºti!

Pierre Drieu la Rochelle,O fe-meie la fereastrã, traducere dinlimba francezã de Ileana Cantu-niari, Editura Polirom, 2013, 243pagini

Pierre Drieu la Rochelle,cunoscut publicului ro-mân, pânã în acest an,

pentru Belukia ºi Ostenit prin-tre femei (ambele apãrute la Edi-tura Cartier), Focuri vii, Povestesecretã (Editura Leda) ºi Jurnal1939-1945 (Grup Editorial Co-rint), a rãmas un scriitor contro-versat în Franþa natalã pentru tre-cutul colaboraþionist. Romanul Ofemeie la fereastrã (Une femme àsa fenêtre), apãrut în 1929, reedi-tat de Gallimard abia în 1996, esteadesea supus atenþiei cititoruluica un roman de dragoste ºi, camai toate iubirile care fac litera-turã (ºi istorie), cea propusã deromancierul ºi eseistul francezporneºte de la o antonimie denaturã exterioarã, socialã, contu-ratã pe fundalul instaurãrii comu-nismului în Europa, între o repre-zentantã a burgheziei ºi un ilega-list comunist. Strãbãtut de maimult decât un simplu ºi suav cu-

farmecul discret alcomunismului. sau nu.

rent (a se citi fior) ideologic, ro-manul oscileazã, la fel ca eroii sãi,între mizele clare ale celor douãmedii.

Acþiunea, nu tocmai sinuoa-sã, debuteazã într-o noapte lahotelul Acropolis, centrul vieþiiinternaþionale din Atena în pe-rioada interbelicã, unde frumoa-sa cu origini mixte Margot San-torini, de 28 de ani, soþia amba-sadorului Italiei, o femeie de o fru-museþe suavã, curtatã mai multdin plictis de o armatã de bur-ghezi, îl primeºte în viaþa ei peMichael Bourtos, un urmãrit prinstatele Greciei, dupã un atac sân-geros realizat în Salonic, complo-tat de comuniºti. Margot, ca ofemeie burghezã ce este, îºi în-ºtiinþeazã soþul de neaºteptataprimire pe care a trebuit sã i-oofere tânãrului comunist, careaduce cu el nu doar o bãrbãþiefascinantã ce pare a nu mai de-fini bãrbaþii de care Margot selasã curtatã, ci ºi promisiunea

unor trãiri ºi a unei vieþi autenti-ce. Actul de umanitate din noap-te este continuat cu adãpostireatânãrului de cãtre Malfosse, unburghez înamorat de Margot, cuoferirea unei slujbe de mecanic-ºofer auto ºi însoþirea lui pânã laDelfi, de unde Michael s-ar fi în-dreptat singur spre Patras, undes-ar fi îmbarcat spre libertate....

Cele treisprezece capitole alecãrþii intitulate simplu ºi suges-tiv (Hotelul Acropolis, Un soþ,Conversaþie într-un garaj etc.)anunþã, fãrã prea mare greutate,cele de mai sus ºi oferã surprizeminime la nivel de intrigã sau sub-stanþã. Personajele importante,puþine la numãr, aproape esenþi-alizate în tipologii, sunt puse faþãîn faþã pentru a contura ºi detaliaantiteza centralã a cãrþii: burghe-zia decadentã ºi clasa muncitoa-re autenticã, deºi de partea pri-mei categorii se înºirã un întregarsenal de figuri publice, de figurifeminine cu apetit pentru senzual

sau bãrbaþi cu dorinþe de ascen-siune socialã, în timp ce a douacategorie mizeazã pe greutatea ºielanul tânãrului Michael însetatde idealuri muncitoreºti.

Probabil cã publicului românîi este greu sã digere acest ro-man din simplul motiv cã idealu-rile teoretizate în îndelungile dis-cuþii dintre personaje sunt ele-mente ce au stânjenit existenþaromâneascã de-a lungul multordecenii de comunism. O femeiela fereastrã poate însã încânta ºisurprinde tocmai prin simplitateaacþiunii ºi teatralitatea gesturilorºi replicilor schimbate cu deter-minare în apãrarea uneia sau al-teia dintre tabere. (Este poate ºiunul din motivele pentru care afost cu uºurinþã adaptat în sce-nariu de film în anii ’70, co-pro-ducþie Franþa-Germania-Italia, cuRomy Schneider în rolul lui Mar-got Santorini, nominalizatã la pre-miile César pentru acest rol.) Car-tea lasã finalul deschis, iar Mar-

Hotel Universal este unroman polifonic, alvocilor trecutului, pre-

zentului ºi al vocilor interioare,un roman al cãutãrilor, al gusturi-lor ce nu þin de gastronomic, cide o poftã misticã ºi un roman alnuanþelor: „Întuneric negru pes-te întuneric cenuºiu peste întu-neric alburiu ºi murdar ca noro-iul. Ce auzeai tu atunci? Toatevocile – bune ºi rele, melodioaseºi dogite, apropiate ºi strãine –care însemnaserã vreodatã cevapentru tine. Ce miroseai? Pucioa-sã ºi carbid peste uun pat limpe-de de aer curat. Ce simþeai? Focºi gheaþã, groazã ºi cutremur.”(p.21)

Pendulând între trecutul con-struirii Hotelului Universal, nu-mit altãdatã Teodoraki ºi perioa-da prezentului în care devine cã-min studenþesc, naraþiunea trecedintr-o dimensiune temporalã înalta prin prisma personajuluiMaiei ºi al bunicii sale, Maria,care la rândul ei reface legãturilecu bunica sa Rada, bulgãroaicacare îl cucereºte pe renumitulcofetar ºi bucãtar, Vasile Capºa.

De aceea, tonul romanuluipenduleazã între o experienþã ar-haicã, dulceagã, îmbibatã de is-torie ºi culoare localã, refãcutãprin scrisorile lui Vasile Capºacãtre Rada ºi un ton al prezentu-lui, al perioadei postdecembris-te, tern, din care se degajã o at-mosferã promiscuã, a unui uni-vers decrepit: „Probabil cã nu,cealaltã viaþã, de noapte, era mairiguroasã, prin ea se sãvârºea oaºteptare care nu era doar a Ma-iei, ci, într-un fel, a tuturor celorcare locuiserã vreodatã în HotelUniversal – de la ibovnicele ne-gustorilor din primii ani, pânã latârfele proletare ºi, mai apoi, lastudenþii-biºniþarii- procuroriicare gãsiserã în simulacrul debezesten din centrul Bucureºti-lor pãmântul mai multor fãgã-duinþe. Se spune chiar cã în Uni-versal timpul nu trecea ca în afa-ra lui, oamenii se schimbau im-perceptibil ºi nu îmbãtrâneau, mai

Hotel Universal – un topos al semnelorce se cer decriptate

mult ca prezentul fiind – poatedin cauza promiscuitaþii de nenu-mãrate feluri, cum zicea profeso-rul de greacã veche – singuravreme posibilã.” (p.95)

Pe lângã aceste tonuri în þesã-tura romanului se întrevede ºi odimensiune ocultã, a ezotericului,a viselor prevestitoare ale Radei,ghicitoarei în tarot Aliona, a ritua-lurilor Maiei. Obscurul ºi nedefi-nitul apar chiar imprimate la nivelcorporal ca un stigmat al nefires-cului prin eczemele de pe spatelepersonajelor feminine ale romanu-lui. Aceste eczeme conþin mesajeobscure încrustate chiar în trupulpersonajelor care poartã cu ele odimensiune inefabilã a concretu-lui: „Sub firul limpede care strãba-te spatele Maiei se aflã însã o în-treagã lume.” (p. 167) Misterul ro-manului este întreþinut ºi de moar-tea violentã a profesorului PavelDreptu în condiþii misterioase,prabuºit în condiþii neclare de laetajul 3.

Interesant este cã Hotel Uni-versal este un roman în care se

insistã ºi asupra unei reflectãriinterioare a scriiturii, a unei auto-reflectari cu elemente metalitera-re. Astfel, vedem cum elementelepovestirii se transformã chiar subochii noºtri în literaturã: „Cândîncepuse sã transcrie – în came-ra 308 din cãminul Universal-Epopeea obscurã, cu schimbãride la an la an, cu erate ºi lovituride teatru, povestitã de Mariamare în copilãria ºi adolescenþaei, Maia se trezea repovestind ºisuprapunând peste istoria buni-cii câte una strãinã. Îºi dãdea sea-ma, dar povestea Mariei era prealiniarã, amãnuntele esenþiale seîmprãºtiau, poveºtile îºi pierdeaucontururile, ca niºte fotografiifãrã ºarf.”(p.209)

Tipul acesta de scriiturã cucontururi atât de fluide, ale unuiroman cu deschideri bogate an-corat în istorie ºi mit, dar agãþat

totodatã de faldurile prezentuluiare o osaturã romanescã sinuoa-sã, obscurã, cu elemente colcãindde nedefinit si inexplicabil la felca arhitectura Hotelului Univer-sal, un veritabil suprapersonajconstruit dupã semne ce se con-struiesc ºi se deconstruiesc, darcare atunci cand te opreºti asu-pra lor îþi vorbesc, îþi spun o po-veste: „Hotelul Universal se con-struia în fiecare noapte. Uneorilucrul începea de la scãri. Clãdi-rea era ridicatã, scara principalãºerpuia din pivniþã pânã la cel de-al doilea etaj, cãci al treilea undelocuia Maia acum, nu exista încã.Din vârf, hotelul pãrea un sche-let de mastodont, un hãu fãrãfund ce începea imediat sub bol-ta cranianã, la suprafaþa tremurã-toare a circumvoluþiunilor pre-frontale, ºi se termina în mãrun-taiele cloacei de pãmânt mustindde lighioane din strãfundurileUniversalului.” (p.147)

nnnnn Cristina Gelep

got, deºi a luat decizia de a-l în-soþi pe Bourtos, trebuie sã se în-toarcã la Atena din capriciul luiMalfosse care, într-o ultimã în-cercare de a salva aparenþele uneilumi în declin, nu îºi poate asumaruºinea de a se întoarce fãrã ea înmijlocul unei societãþi ce nu poa-te accepta încã o schimbare prearadicalã. (Filmul va pãcãtui acolounde cartea nu o face.) DacãMargot ºi Michael se vor întâlnila Patras þine de imaginaþia, deistoria personalã ºi de naþionali-tatea fiecãrui cititor.

nnnnn Cristina Licuþã

lllll comparativul de superioritate lllll comparativulELEGIE LA NECUVINTE. „Pe

Nichita l-a ucis gelozia luminii. /Poetul învãþase a citi cuvintele /ªi Necuvintele cãrora le-a închi-nat / Cele 11 Elegii ºi toate cãrþilelui de Recitire”. ION SORESCU,Peisaje cu suflet, Ed. AutografMJM, Craiova, 2013 **

REGRETABILA EPIGRAMÃ.„Pe patul de suferinþã, înainteamorþii, unde oamenii se tem dejudecarea pãcatelor lor ºi vor sãtreacã Styxul dezgoliþi de minciu-nã ºi ranchiuni, Macedonski se-sizeazã un fapt important ºi real:ipocrizia ºi falsa milã a unor emi-nescolatri”. TUDOR NEDEL-CEA, Eminescu, Fundaþia Naþio-nalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Bucu-reºti, 2013***

MIRACOLUL SCENEI. „Coi-ful lui Hades sau cãciula ferme-catã pusã pe cap îl face pe purtã-tor invizibil. ªi actorul îºi punepe cap coiful rolului ºi invizibi-lându-se (sic!) ca persoanã devi-ne personaj”. TOMA GRIGORIE,Coiful lui Hades, Ed. Tipo Mol-dova, Iaºi, 2013**

CONTINUITATE. „Purta peloitre picturi de când fusese co-mandatã de Conu Ghiþã, urme dinvarul lui Stelicã al bãtrân ºi partedin vopseaua care desenase se-cera ºi ciocanul, perfect acoperi-tã acum de afiºul albastru cu ste-luþe galbene ºi înscrisul ÎNAIN-TE, ÎN EUROPA!”. MIRCEAPOSPAI, Cãruþa merge mai de-parte, Scrisul Românesc, Craio-va, 2012***


rte

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

Bãtrânii o numesc„ora lupului”.

Este ora la care cei maimulþi oameni mor

ºi cei mai mulþioameni se nasc.

Johan Borg, Ora lupului

Orice trecere în revistãa numelor mari din do-meniul cinematogra-

fiei nu poate omite numele lui In-gmar Bergman. Fidel unui princi-piu al straniului ºi al marginalu-lui, nu am ales sã discut aici unadintre capodoperele celebre aleregizorului suedez, precum Alºaptelea sigiliu (1957) sau Fra-gii sãlbatici (1957), ci m-am con-centrat asupra unui mic, dar strã-lucit studiu al conflictului dintreimaginaþia creatoare a unui artistºi partea întunecatã a conºtiinþeisale: Ora lupului (1968).

Revendicat în egalã mãsurã dedrama cu accente suprarealiste ºide horror-ul cu accente gotice,filmul turnat de Bergman în 1968îºi pãstreazã aura de mister ºi deseducþie chiar ºi astãzi. Conflic-tul interior de pe ecran este naratîn ramã, conform unui principiucunoscut în teoria literaturii dreptRahmenerzählung (astfel suntconstruite cãrþi precum Decame-

artistul ºi demonii

ron de Giovanni Boccaccio sauThe Canterbury Tales de Geo-ffrey Chaucer). Alma (interpreta-tã de Liv Ullmann) povesteºtedirect publicului ipotetic dispari-þia soþului sãu, pictorul JohanBorg (jucat de Max von Sydow).De altfel, trama este aglutinatã înjurul atât a experienþei directe aartistului (graþie examinãrii jurna-lului acestuia), cât ºi a portretu-lui sentimental realizat de soþialui.

Retras pe insula Baltrum, pen-tru a se reface în urma unei crizepsihologice profunde, Borg îimãrturiseºte soþiei cã se întâlneº-te cu tot soiul de indivizi ciudaþi,

pe care-i descrie ca demoni. Nu-mele primite de aceºtia, Omul-Pasãre sau Bãtrâna-cu-Pãlãrie, îiindividualizeazã ca pe niºte reifi-cãri ale unor arhetipuri de extrac-þie jungianã – ºi mã refer, în prin-cipal, la arhetipul Umbrei, caresubîntinde conþinuturile Incon-ºtientului personal (de altfel, tre-buie punctat cã preocuparea luiBergman pentru arhetipologietranspare cu egalã pregnanþã ºiîn cazul denotativei producþii din1966, intitulate Persona). Trebu-ie sã mai avem în vedere preciza-rea lui Carl Gustav Jung însuºi,potrivit cãreia Umbra este, în ge-neral, proiectatã în exterior de

cãtre subiectul experienþei, ast-fel încât acesta, în loc sã admitãexistenþa unei probleme persona-le, o transferã involuntar asupraunei alte persoane, recunoscând-o abia prin înstrãinare. Departede a ajuta ego-ul, acest ºir de ac-þiuni îl îndepãrteazã tot mai multde conþinuturile psihice reale.

Nu este dificil de intuit cã ger-menii distrugerii sunt purtaþi deartist însuºi. Astfel, des invoca-ta orã a lupului nu face decât sãtraducã în termeni simbolici pier-derea contactului cu realitatea decãtre artistul mãcinat de o culpãneasimilatã din trecut. Întâlnireacu baronul von Merkens ºi cu

D eunãzi, graþie unuimare meloman, IancuZuckerman (91 de

ani), supravieþuitor al pogromu-lui de la Iaºi, un ferment pentrutinerii muzicieni, unii superdotaþi,pe care îi îndruma, am fost invitatla o comemorare a lui Iosif Sava(1933-1998), „dupã cincisprezeceani” de la plecarea sa într-o lumemai bunã, eveniment organizatde Fundaþia ACCUMM, la Pala-tul ªuþu.

În fapt, a fost o seratã muzica-lã, un spectacol extraordinar, lacare au participat Ion Bogdanªtefãnescu (flaut), Isabela Gher-gu (violoncel), Costin Soare (chi-tarã), Diana Jipa (vioarã) ºi Vero-na Maier (pian), aceasta din urmãfiind ºi distinsa gazdã a eveni-mentului. Sala de la parter a pala-tului a fost plinã de pasionaþi aimuzicii, în frunte cu doamna Mar-ghit, soþia celui comemorat. Mulþidintre cei prezenþi l-au cunoscutsau iubit pe Iosif Sava. Iosif Savami-a fost ºef la TVR, la redacþia„Viaþa spiritualã”, unde am lucratca realizator, calitate în care amrealizat peste cincizeci de filme,majoritatea docudrama. Invitatsã spun câteva cuvinte, am evo-cat momentul legat de filmul„George Enescu – Alesul luiDumnezeu”. Dupã premiera peTVR 1, Iosif Sava m-a chemat adoua zi în biroul sãu ºi mi-a spuscã a primit un mesaj de la Ion Voi-cu, mirat cã în arhiva televiziunii

nnnnn GRID MODORCEA

seratã muzicalã pentru Iosif Savaexistã imagini color cu GeorgeEnescu. Nu existã, dar actorul-muzician Louis Haritver, elev allui Enescu, care a jucat rolul prin-cipal, semãna atât de izbitor cuGeorge Enescu încât nu mã mircã Ion Voicu, marele violonist, elînsuºi elev al lui Enescu, a pututface aceastã confuzie. Eu amajuns la Lulu, cum i se spunea decãtre prieteni, datoritã recoman-dãrii lui Radu Beligan, cu caretocmai terminasem filmul despreIon Creangã. Acesta mi-a spuscã Haritver era persoana idealã:seamãna leit, era muzician (exce-lent violonist ºi dirijor), trãia înCanada, dar visa sã joace o datãacest rol. Mi-a dat toate coordo-natele, l-am cãutat ºi a venit într-un suflet; mi-a dat tot sprijinulpentru realizarea filmului. ªi fil-mul a convins, a fost difuzat demai multe ori la TVR, iar nu maipuþin de ºapte ori la Festivalul„George Enescu”. De asemenea,a avut o deosebitã carierã inter-naþionalã. Dupã filmul despreEnescu, Iosif Sava mi-a aprobatcu ochii închiºi toate scenariile.Metoda lui Sava era încrederea:odatã convins cã un subalternde-ai sãi era valoros, îi dãdea toa-tã libertatea, necondiþionat.

Imaginea mea despre IosifSava seamãnã cu a unui chiliast,un om retras în biroul sãu, ca într-o chilie, fãrã secretarã, cu uºadeschisã oricând pentru oricine,dar pe care nu-l deranja nimeni,

fiindcã toþi ºtiam cã el lucreazã,aºa cum cãlugãrul se roagã, ºtiamcã îºi pregãteºte urmãtoarea emi-siune. Acesta era secretul pen-tru care se înconjura de oamenipricepuþi – sã fie ocrotit, sã i selase tot timpul pentru munca sapreþioasã, pentru emisiunile saleantologice.

În cadrul evenimentului, IonuþBogdan ªtefãnescu, care a debu-tat la 14 ani într-o emisiune a luiIosif Sava, a relatat despre cauzamorþii neanunþate a acestui om rar,cu mult proiecte pe masa de lu-cru, pe care le-ar fi putut realiza(nu avea decât 65 de ani când amurit). Acesta a susþinut cã moar-tea lui Sava se leagã de numeledirectorului TVR, Stere Gulea. Nu

soþia acestuia ºi invitaþia la cas-telul cuplului de aristocraþi nuface decât sã accelereze tragediadin final. Atacul climactic al de-monilor ºi dispariþia lui Borg înpãdure indicã eºecul regãsirii desine. Alma însãºi se dovedeºteincapabilã sã-l protejeze, fiind ºiea martorã la asaltul demonic ºiîmpãrþind, astfel, cu pictorul de-formãrile psihice ale acestuia.Solilocviul soþiei, centrat în jurulinterogaþiei cheie: „e adevãrat cão femeie care trãieºte mult timpalãturi de un bãrbat sfârºeºte prina fi asemenea lui?” (Bergmanface, din nou, uz de un principiual implicãrii directe a auditoriu-lui), îºi gãseºte rãspunsul în do-bândirea singurãtãþii resemnate,dar nu neapãrat infertile. Stareade solitudine, la rându-i, poateconduce doar în douã direcþii: laînsãnãtoºire psihicã ºi acceptarea realitãþii sau la radicalizare apsihozei ºi identitate de destin.

Mai degrabã un eseu literar-psihanalitic decât o peliculã ci-nematograficã propriu-zisã, filmullui Bergman ºi-a câºtigat o aurãde cult printre intelectualii rafi-naþi, interesaþi mai curând de sim-bioza dintre genuri narative de-cât de puritatea unui singur modde expresie esteticã. Pornind dela manuscrisul unui scenariu bo-tezat cu numele demonilor luiBorg, Mâncãtorii de oameni,Ora lupului demonstreazã, lapeste patru decenii de la lansare,cã goticul poate supravieþui foar-te bine în nervurile alegorice aleculpelor psihanalizabile, dacãacestea din urmã pun în balanþãexfolierea vieþii interioare a unuiartist ºi implicarea directã a pu-blicului ce asistã la proces.

o datã, mai ales în cartea mea de-spre TVR, numitã Teroriºtii dinTurn, am relatat de ce a murit Io-sif Sava. Chiar el mi-a spus o datã,când l-am întâlnit pe str. Brezoia-nu, cam în locul unde se aflã acumbustul sãu, respectiv Piaþa IosifSava, cã nu se simte în apele salela ProTV, care îl angajase imediatdupã darea afarã de la TVR. Si-gur, acest eveniment trist pentruistoria culturii noastre, este de ne-înþeles ºi va rãmâne de neînþelesatâta timp cât Stere Gulea nu vaoferi o explicaþie publicã. Nu sepoate ca omul cel mai importantprivind cultura muzicalã, perso-nalitate fãrã egal a muzicii culte,mesagerul lui Bach, Mozart ºi Be-ethoven în România, sã fie dat

afarã ca un incompetent. StereGulea are mâinile pãtate ca ale luiIuda, fiindcã a semnat darea afa-rã a unui om care, aºa cum spu-nea doamna Marghit, ºi-a dedi-cat toatã viaþa muzicii ºi publicu-lui sãu. Iosif Sava a murit de ini-mã rea. El mi-a spus cã viaþa luiînseamnã TVR, unde a muncitneîntrerupt. ªi-a legat viaþa deaceastã instituþie pe care a slujit-o ºi cãreia i-a fost fidel. Emisiuni-le sale erau evenimente. Ora lacare era programatã, “Serata mu-zicalã”, ora 17, sâmbãta, era ceamai urmãritã transmisie a TVR.Ionuþ ªtefãnescu a relatat cum îºilãsa toate treburile ºi alerga sã fieprezent la acea orã în faþa televi-zorului. Toþi iubitorii muzicii o ur-mãream cu sufletul la gurã.

Surprinzãtor a fost ºi momen-tul când Ionuþ ªtefãnescu a imi-tat vocea inconfundabilã a luiIosif Sava. Deºi îl cunosc de multca muzician, acum mi s-a revelatca poet ºi histrion. Nu-i de miraredacã ºtim cã el este fiul altui cu-noscut histrion, Eusebiu („Sebi”)ªtefãnescu. Ionuþ ºi-a fãcutshow-ul, a recitat, a vorbit, a cân-tat partituri de excepþie, pe careni le-a arãtat, adevãrate pictogra-me, scrise anume pentru flauþiisãi, de diferite forme, dimensiuniºi materiale. Ceilalþi muzicienidoar au cântat muzicã aleasã, carei-ar fi plãcut ºi lui Iosif Sava, dela Ceaikovski la Poemul luiChausson. Am remarcat-o în modspecial pe violoncelista IsabelaGhergu.

A fost o seratã de neuitat, înspiritul celui comemorat, care afost simbolul normalitãþii spiritua-le în România. Ionuþ ªtefãnescu


rte

datã în plus, faptul cã arta esteun limbaj comun, ce nu are nevo-ie de traducere. Organizatã deKunstART din Bochum în cola-borare cu I.C.R. Berlin, UniuneaArtiºtilor Plastici din România ºiAsociaþia Catalist, expoziþia aadus în prim plan ºapte dintre ceimai reprezentativi artiºti ai mo-mentului: Gherghina Costea (ce-ramicã, obiect), Mariana Gheor-ghiu Bãdeni (fibrã textilã, obiect),IIeana Dana Marinescu (obiect,asamblaj, bricolaj), Nicolae Mol-dovan (ceramicã), Ioan Nemþoi(sticlã, obiect), Cristina PopescuRussu (ceramicã, obiect), MihaiÞopescu (sticlã). Discursul dedeschidere a fost susþinut de dr.Dedo von Kerssenbrock-Kro-sigk, personalitate marcantã îndomeniu, în prezent directorulSammlung Glas/GlasmuseumHentrich Düsseldorf.

La Kunst im Hafen Düssel-dorf, într-un fost perimetru indus-trial transformat acum în spaþiude expunere ºi ateliere de creaþiepentru artiºti, expoziþia a avutparte de cel mai familiar ambient,intrinsec legat de facerea ºi meº-teºugul acestei arte – fabrica.Pentru cã în arta decorativã, în-tre „fabrica” de idei ºi fabrica-spaþiu de producþie existã o per-manentã relaþie de tovãrãºie ºisusþinere reciprocã. Iar proiectulMetadecorativul aratã cã „fabri-

ca” de artã româneascã produ-ce; ea atrage în mod semnificativatenþia asupra faptului cã dome-niul artei decorative nu mai poa-te fi simplist clasat ca furnizor deobiecte utilitare- unicat, ºi cã ar-tiºtii români sunt preocupaþi sãexperimenteze, sã disemineze idei,fiind extrem de receptivi la dina-mica lumii în care trãim. Arta de-corativã s-a plictisit sã fie doardecorativã. De la statutul de ba-nal obiect/subiect de admiraþiedulceagã, aceasta a parcurs tra-seul dintre formã ºi conþinut, fiindaptã sã devinã produs cultural.

Lansarea catalogului Das Me-tadekorativum, apãrut ºi pe pia-þa româneascã la începutul aces-tui an, a fost ca un preambul pen-tru expoziþia ce a urmat. Este altreilea volum din seria de albume7/Sieben, tipãrit de Editura Klar-text din Essen, ºi cuprinde o se-lecþie cu cele mai importante lu-crãri din creaþia artiºtilor: Danie-la Fãiniº, Mariana GheorghiuBãdeni, Gherghina Costea, Ilea-na Dana Marinescu, Ioan Nem-þoi, Cristina Popescu Russu ºiMihai Þopescu. Tipãrit în ediþietrilingvã românã-germanã-engle-zã, ºi având un format generos,acesta nu este doar un cataloguzual de expoziþie, ci, alãturi decelelalte douã volume (Tineri ar-tiºti români ºi Dubla cetãþenieartisticã) constituie un foarte

bun instrument de documentarepentru arta contemporanã româ-neascã.

La închiderea expoziþiei orga-nizatorii au fost deosebit de în-cântaþi sã anunþe cã lucrarea luiMihai Þopescu- Portret de fatãcu panglicã verde a fost achizi-þionatã, ºi va face parte din co-

nnnnn FLORIN COLONAª

nnnnn MIHAELA VELEA

Dacã în cazul lui Emi-nescu nu existã decâtun numãr redus de fo-

tografii (avem numai patru portre-te ale poetului), în ceea ce-l pri-veºte pe Caragiale, numãrul deportrete ale dramaturgului estemai mare, fãrã sã adãugãm ºi fo-tografiile de grup în care este pre-zent. Un portret al lui Caragialedin 1879 cu dimensiunile 94 x 55mm, sepia, pe un port de carton,a fost executat de Franz Duschek,fotograf renumit al momentului,un clasic al artei fotografice dinþara noastrã, ce avea atelier în Bu-cureºti, pe strada Nouã, ateliercare a existat pânã în Iulie 1900.Fotografia înfãþiºeazã bustulunui tânãr cu faþã prelungã, tunsscurt, purtând cãrare pe dreaptaºi privirea aþintitã de aceeaºi par-te ºi bineînþeles o mustaþã bineevidenþiatã. Tânãrul are o atitu-dine dezinvoltã, netimoratã deobiectivul aparatului, cu gulerulcãmãºii deschis ºi ridicat, fãrãcravatã, dar cu un fular de mãta-se în interiorul gulerului de la cã-maºã. Proprietarul fotografiei erala momentul publicãrii lucrãrii(Constantin Sãvulescu, Crono-logia ilustratã a fotografiei dinRomânia, nr. 5, Biblioteca A.A.F.,Bucureºti, 1985) profesorul Fra-sin Munteanu-Râmnic.

Profesorul Frasin Munteanu-Râmnic, pe care am avut prilejulde a-l fi cunoscut în anul 1970,era directorul muzeului memorial„N. Iorga” din Vãlenii de Munte,dar ºi un neobosit animator alvieþii culturale prahovene, om devastã culturã ºi un pasionat pu-blicist, fapt absolut firesc dacã

portretul dramaturgului la tinereþeFotograful care l-a imortalizat

pe tânãrul ce avea sã devinã ocelebritate în lumea scrisului, eraîn acel moment într-o mare com-petiþie cu Carol Popp de Szatma-ry (care de altfel îi era cumnat,totodatã), în lupta cu noile cuce-riri ale artei ºi tehnicii fotografi-ce. La recomandarea lui Constan-tin Kretzulescu, Franz Duscheka obþinut (în 1867) din partea luiCarol I titlul de fotograf al Curþii.În istoria fotografiei, existã chiaro manierã de a fotografia în „stilDuschek”, iar arta sa a fost con-tinuatã de Duschek-fiul. De ase-menea, Franz Duschek era o per-soanã apreciatã în epocã, nu erala îndemâna oricui sã ofere uncadou unei curþi imperiale cum eracea a Rusiei. Artistul îi oferiseÞarinei Rusiei un album fotogra-fic cu imagini din timpul rãzboiu-lui de independenþã din 1877-1878, album care astãzi se aflã încolecþiile Muzeului Ermitaj dinSankt Petersburg. Revista bulga-rã „Bulgarsko Foto”, numãrul 2 /1982, a reprodus opt fotografiidocument din aceastã formidabi-lã lucrare (Constantin Sãvulescu,p. 48).

Dupã ce am scris aceste rân-duri despre autorul imaginii, sãvorbim puþin ºi despre cel sur-prins de obiectivul aparatului:atitudinea dezinvoltã a persona-jului degajã o mare siguranþã desine, iar privirea trãdeazã inteli-genþa acestuia. La „Timpul”, pre-ocuparea pentru dramaturgie de-vine dominantã, ceea ce l-a de-terminat sã scrie ceva original. Cuelanul juventuþi în minte ºi pemasa de lucru, mocneau ideile ºi

ciornele viitoarelor producþii sce-nice. Deocamdatã îºi încercasemâna ºi puterile fãcând traduceridin dramaturgia strãinã: aºa seface cã se joacã la Naþional piesa„Roma învinsã” de AlessandroParodi, pentru ca puþin mai târ-ziu, în august-octombrie, în ace-laºi an, sã traducã „Hatmanul” dePaul Déroulède, ºi „Une Camara-derie” de Eugène Scribe. O lunãmai târziu, în avântul tinereþii, pecare îl degaja ºi respectiva foto-grafie cu prilejul celei de-a XV-aaniversãri a „Junimii” la Iaºi,proaspãtul membru al societãþiiliterare (a cãrei devizã era cât sepoate de stenicã: „Intrã cine vrea,rãmâne cine poate!”) citeºte îna-inte de banchet textul la ceea ceavea sã devinã viitoarea capodo-perã „O noapte furtunoasã” sau„Numãrul 9”. Titlul nu era încã„bãtut în cuie” iar textul va fi ºi elajustat „pe ici pe colo prin punc-tele esenþiale”.

Succes deplin! Caragiale sedezlãnþuie. În ianuarie anul urmã-tor are loc premiera piesei, dupãcare textul va fi tipãrit în „Con-vorbiri literare”, cu dedicaþie pen-tru Titu Maiorescu. Între timp,Caragiale citise o nouã creaþie încasa lui Maiorescu: „Conu’ Leo-nida faþã cu reacþiunea”. Un au-tor cu atâta succes avea nevoiede mijloace de popularizare, deceea ce numim astãzi PR, astfelcã în afara cãrþilor de vizitã, ne-nea Iancu ºi-a fãcut ºi niºte pozece, mai abitir decât orice, ajun-geau la sufletul demoazelelor, ºi– Slavã Domnului! – dramatur-gul era foarte sensibil la sexul fru-mos.

þinem cont de faptul cã proveneadintr-o familie de intelectuali. Ta-tãl sãu, Dimitrie Munteanu-Râm-nic (n. 1877), profesor de istorieºi românã, fost director al Liceu-

lui „Petru ºi Pavel” din Ploieºti,redactor la diverse publicaþii aletimpului, deputat, senator, minis-tru adjunct la interne în guvernulN. Iorga.

lecþia Sammlung Glas/Glasmu-seum Hentrich Düsseldorf. Aºa-dar drumul artei româneºti conti-nuã: Mihai Þopescu a fost invi-tat sã expunã la Galeria Hexago-ne din Aachen, în cadrul unui noueveniment numit Ruta Artei / Aa-chener Kunstroute. ª. a.m. d.

metadecorativ

În vreme ce România, cutoatã încrengãtura struc-turilor sale politico-eco-

nomico-administrative, este pri-vitã, în continuare, cu suspiciu-ne de cãtre liderii de opinie dinþãrile de „categoria” I, arta româ-neascã reuºeºte sã se integrezecu succes în spaþiul cultural eu-ropean. Astfel, devine interesantcum un domeniu considerat mi-nor, clasat an de an cãtre perife-ria bugetului de stat, ajunge sãdevinã „purtãtorul de cuvânt” alunei patrii ce nu pune mare preþpe calitãþile sale de excepþie. Iar,dacã termenul de vizã Schengen,asociat mental cu restricþiile ºimarginalizarea, este încã proas-pãt în istoria noastrã, devineevident cum arta, Cenuºereasatranziþiei, ne extrage vehementdin zona periferiei, fiind paºapor-tul cu care putem circula oricît dedeparte.

Metadecorativul – una dincele mai ample expoziþii de artãdecorativã româneascã deschisãîn Germania, a fost un evenimentcare, nu doar cã a punctat în be-neficiul unei imagini favorabilepentru þara noastrã, ci a arãtat, o Mihai Þopescu - Portret de fatã cu panglicã verde


rte

Ascrie despre Verdi labicentenarul naºteriimarelui compozitor ita-

lian, unic în istoria muzicii uni-versale, reprezintã un act de „im-politeþe” ºi de „îndrãznealã” im-pardonabilã. De ce? Pentru cã,de-a lungul timpului, s-au scristomuri întregi, cãrþi de valoaremuzicologicã ºi, ca urmare, a po-posi iarãºi în lumea operelor sale,ar „complica” intenþiile noastre dea ne referi la ceea ce s-ar puteanumi „ofranda” muzicienilor cra-ioveni la jubileul compozitoruluinepereche al teatrului „din um-bra Muzicii”. ªi totuºi...

Giuseppe Verdi (1813-1901)ocupã un loc central în istoriamuzicii universale, fiind socotitdrept cel mai mare compozitor ita-lian de operã. Rigoletto, Truba-durul, Traviata (ce formeazã aºa-numita „trilogie popularã”), Aida,Otello, Falstaff (la rândul lor,aceste opere compun trilogia fi-nalã a capodoperelor) – ca sãnumim doar cele mai cunoscutelucrãri (din cele 31 pe care le-ascris) – formeazã un capitol defi-nitoriu în cadrul celor peste pa-tru secole de teatru muzical. Mer-gând pe urmele marilor reprezen-tanþi ai scenei lirice italiene, Verdiºi-a concentrat forþele, aproapeîn exclusivitate, pe un singur tã-râm, pentru cã era conºtient defaptul cã talentul sãu dramatic ºiinventivitatea sa melodicã inepui-zabilã aveau sã se dezvolte pedeplin în acest gen.

Nãscut la Roncole, în Italianordicã (orãºelul Busseto, duca-tul Parma), ca fiu al unui hangiu,

bicentenar Verdi

ca un cântec mobilizator.Verdi devine, în scurt timp, o

personalitate popularã în întrea-ga Italie. Muzica sa, aflatã încãsub influenþa lui Bellini ºi Doni-zetti, glorificã eroismul. Prin pu-nerea în scenã a operei Rigolet-to, în 1851, începe epoca de ma-turitate creatoare; operele Truba-durul ºi Traviata, care au luatnaºtere în 1853, i-au adus o bine-meritatã faimã mult dincolo degraniþele Italiei. La solicitareaOperei din Paris, se ivesc Vecer-niile siciliene (1855), iar la co-manda celei din Sankt-Peters-burg, Forþa destinului (1861). Unmare succes îl obþine cu Bal mas-

rele vocal-simfonice ale literatu-rii universale. Despre muzica luiVerdi cineva spunea cã posedãvraja lui Rossini, sensibilitatea luiBellini, dezinvoltura lui Donizettiºi... geniul lui Verdi.

Teatrul Liric „Elena Teodorini”ºi Filarmonica „Oltenia” au des-chis stagiunile lor sub „patrona-jul” lui Giuseppe Verdi: Filarmo-nica, cu Messa da Requiem, Tea-trul Liric, cu opera Otello (pre-mierã). Maestrul Horia Andrees-cu, cu certitudine, este un „vrãji-tor” al baghetei, o prezenþã sce-nicã electrizantã (deopotrivã pen-tru orchestranþi ºi pentru public),gesturile sale „implicã” orches-

zona maximum-ului posibil(!),adicã al performanþei ºi acurate-þei interpretative. Horia Andrees-cu este un dirijor care „nu glu-meºte”, în sensul seriozitãþii, pro-fesionalismului ºi determinãrii cucare abordeazã muzica; orches-tra craioveanã a sunat la capaci-tatea deplinã a potenþialului ei:corzile au „acþionat” unitar, su-flãtorii, cãutând în permanenþãsunetul pur, iar percuþia a „punc-tat” eficient. Corul, pregãtit deManuela Enache, „întãrit” nume-ric ºi ca sonoritate cu invitaþi de laTeatrul Liric „Elena Teodorini”, s-adovedit un „comentator” avizat aldiscursului muzical, secvenþelecoralei fiind puse în luminã de omanierã „teatralã”, apocalipticulDies irae dominând, prin tripla luirepetare, structura dramaturgicã arequiem-ului verdian.

De menþionat este ºi faptul cãdeschiderea Festivalului Interna-þional „Craiova Muzicalã” ediþiaa 40-a, aniversarã, 15 noiembrie -8 decembrie 2013, va fi marcatãprintr-un dublu Bicentenar, Verdi- Wagner; în program figurând oaltã lucrare reprezentativã verdia-nã: Quatro pezzi sacri (Ave Ma-ria, Stabat Mater, Laudi alla Ver-gine ºi Te Deum).

Cum spuneam, Teatrul Liric„Elena Teodorini” a prezentat, îndeschiderea noii stagiuni, pre-miera operei Otello, premierã cea inaugurat ºi Festivalul Interna-þional „Elena Teodorini”, ediþia a13-a, 10 noiembrie - 14 noiembrie2013. Pornind de la binecunos-cuta tragedie a lui Shakespeare,libretistul Arrigo Boito, îndrumatpas cu pas de Verdi, a dorit ºi aizbutit sã concentreze acþiuneaoperei în jurul celor trei figuri cen-trale: Otello, Iago, Desdemona.Celelelalte personaje ale operei sesitueazã în plan secund din toatepunctele de vedere. Dramaturgiamuzicalã a operei abordeazã undiscurs mult-simfonizat, în sen-sul abandonãrii tiparului operis-tic bazat pe arii ºi belcanto pur ºipunerii la temelia discursului so-nor a melodismului „neîntrerupt”,continuu, dominat, totuºi, devocalitate, cu toate cã orchestraeste solicitatã din plin în rol decomentator sau „însoþitor” sim-fonic.

Dupã cum se ºtie, rolul titulareste de o complexitate ºi dificul-tate interpretative excepþionale.Partitura rolului solicitã o voceieºitã din comun, de la tenor liri-co-spirit pânã la tenor dramatic,o voce puternicã, strãlucitoare,eroicã. Marius Budoiu (din Cluj-Napoca), unul dintre tenorii

noºtri deosebit de apreciaþi ºi cuexperienþã scenicã de invidiat, n-a cântat la Craiova pentru primadatã aceastã partiturã. Rolul re-prezintã pentru orice tenor o pro-vocare (!), pentru cã îl pune lagrea încercare. Chiar de la prima„intrare” în scenã, intonând sãr-bãtorescul „Esultate!”, glasul sãudãdea semne de „insuficienþã”eroicã. Momentele de finã muzi-calitate, de tandreþe ºi pasiunepentru iubita sa Desdemona s-au constituit pentru Marius Bu-doiu într-o veritabilã demonstra-þie de har ºi inteligenþã vocalã. Înrolul diavolului Iago, baritonulªtefan Ignat (din Bucureºti) a în-truchipat un personaj de forþãmaleficã („Iago este încarnareainvidiei, este rãul esenþial...” -A. Boito). În „Credo”, monologullui Iago, solistul se „autodenun-þã” ca spirit al rãului, Verdi reali-zând un portret psihologic al per-sonajului. ªtefan Ignat se dove-deºte, ºi de aceastã datã, un mareartist, deopotrivã actor ºi cântã-reþ de nivel internaþional: cântãcu o lejeritate uimitoare ºi o dic-þie perfectã; iar miºcarea scenicãºi expresivitatea debordeazã deimaginaþie ºi talent. În rolul Des-demonei, o apariþie cuceritoare:soprana Dragana Radoviæ, dinSerbia, creând un personaj de unintens romantism, întruchipareanobleþii, a sinceritãþii, a iubiriiinocente. „Cântecul salciei” alsopranei, tulburãtor ca expresie,prevesteºte deznodãmântul final.Tenorul Florin Ormeniºan, înCassio, este mai puþin convingã-tor în „atitudinea” lui de a stârnisimpatia Desdemonei. Baºii So-rin Drãniceanu (voce mare, fru-moasã) ºi Dragoº Drãniceanu îiîntruchipeazã pe Ludovico ºi res-pectiv Montano; în Roderigo,evolueazã tenorul Ion Sandu Fi-lip; în rolul Emiliei, Diana Arde-lean, din Timiºoara.

Apreciem, în acest context,regia spectacolului semnatã deun tânãr ºi îndrãzneþ artist: RareºZaharia (recomandat ca asistental celebrului Silviu Purcãrete),care pune „în miºcare” o acþiunescenicã veridicã, expresivã, cre-ând prim-planuri de mare efect;stop-cadrele corului sunt pe de-plin justificate, „încremenite” înceea ce poate fi mai sugestiv într-un asemenea mod de gândire ar-tisticã. Scenografia a revenit, ne-ostoitului ºi înzestratului RãsvanDrãgãnescu: decorurile pe cât desimple, pe atât de sugestive, iarcostumele, în „ton” cu tipologiapersonajelor; „gri-ul” policrom alcorului – fascinant. Sub condu-cerea experimentatului dirijorGheorghe Stanciu, din Constan-þa, corul ºi orchestra (ambele an-sambluri „întãrite” cu invitaþi dinalte teatre muzicale ale þãrii) auavut consistenþã sonorã, dove-dind calitãþi de un nivel excepþi-onal; corul a evoluat de o manie-rã profesionistã (fãrã cusur).

Festivalul „Elena Teodorini”,în ceea ce priveºte genul operei,este dedicat Bicentenarului Verdi.Dupã Otello, vor urma: Trubadu-rul, Bal mascat, Nabucco.

În concluzie, noua stagiunemuzicalã craioveanã a începutsub semnul lui Verdi, sub impul-sul creator debordant al celordouã mari colective artistice alemunicipiului, hotãrâte în a con-tribui la edificarea unei CraioveCapitalã Culturalã Europeanã, în2021.

nnnnn Gheorghe Fabian

dupã modeste începuturi de aînvãþa muzicã cu organistul lo-cului, la împlinirea vârstei de 18ani, pleacã la Milano, unde vreasã intre la Conservator. Datoritãinsuficientelor cunoºtinþe ºi de-prinderi pianistice ºi de compo-ziþie, nu este admis. Se spune cãnu a fost un bun pianist. Rossiniîl lua peste picior din aceastã ca-uzã, numindu-l „maestrul Verdi,pianist de mâna a cincea”. În celedin urmã, a învãþat muzicã cu te-meinicie, în particular, cu celebrulprofesor Vicenzo Lavigna.

În 1836, devine dirijor al or-chestrei orãºeneºti din Busseto.La Milano, primeºte botezul decompozitor: în 1838 i se cântã pri-ma operã, Oberto. Urmeazã o pe-rioadã de câþiva ani de travaliuintensiv. Scrie 13 opere, din caremajoritatea concepute pe subiec-te patriotice, inspirate din miºca-rea de eliberare a italienilor; co-rul „Va, pensiero” (Du-te, gându-le), din opera Nabucco, era cân-tat în toatã Italia ºi era perceput

cat (1859), iar mai târziu cu DonCarlo (1867). Inaugurarea Cana-lului de Suez, în anul 1871, i-aprilejuit prezentarea monumen-talei opere Aida, comandatã deviceregele egiptean.

Don Carlo este socotitã despecialiºti ca punte spre ultime-le opere ale compozitorului. Por-nind de la belcanto-ul operelorde pânã acum, Verdi face trece-rea spre drama muzicalã. Ariilepierd din caracterul lor formal,tradiþional, transformându-se înrecitative cu acompaniament;frazele muzicale sunt de largã re-spiraþie; totodatã, creºte rolul or-chestrei. La vârsta de 74 ani,Verdi scrie marea sa lucrare deaceastã facturã, opera Otello, iarla 80 de ani dã la ivealã Falstaff,comedie liricã ce jaloneazã noileperspective de dezvoltare aleoperei comice. Verdi a scris ºicâteva lucrãri de muzicã religioa-sã, între care marele Requiem(1874), este considerat, pe bunãdreptate, una dintre capodope-

tra ºi corul, insuflându-le promp-titudine ºi energie. Ca urmare, flu-xul sonor capãtã concreteþe, mo-numentalitate, detaliile „se aud”,discursul are cursivitate. Cvarte-tul solistic, format din sopranaSilvia Sorina Munteanu, mezzo-soprana Liliana Mattei Ciuca, te-norul Ionuþ Popescu ºi basulSorin Drãniceanu, s-a constituitîntr-un ansamblu omogen, înbunã mãsurã. Se spune cã, înoperã, un vibrato „mai larg” estemai de înþeles, pe când în muzicavocal-simfonicã (mai ales când evorba de opusuri sacre) este maipuþin „agreat”. Din acest punctde vedere, vocalitatea mezzoso-pranei ºi tenorului a fost de opuritate cristalinã. Ionuþ Popes-cu a cântat superb, cu religiozi-tate fragmentul din Hostias, iarLiliana Mattei Ciuca ne-a impre-sionat în Liber Scriptus prin gla-sul ei binetimbrat, condus cudezinvolturã ºi excelentã dozarea sunetului (în acut-mediu-grav).Evoluþia orchestrei, s-a situat în

Marius Budoiu ºi Dragana Radoviæ


rte

PotopulCurgeau puhoaiele de luni întregi,Eu mã-ndreptam decis spre Ararat,Pluteau pe ape vite, robi ºi regi,De parcã mã urmau neapãrat.

ªi mã gândeam, ce vinã aveam eu,Cã nu m-au însoþit fãrã rãgaz?!...Nevastã-mea doftoricea un leu,Rãnit la îmbarcarea pe barcaz.

Se întâmpla un lucru curios:ªleahta de leºuri care mã urma,Nu emana miesme ori miros;Pesemne Dumnezeu le parfuma...

Copiii mei se îngrijeau de toate,Sub punte refãceau recensãmântulVerificând perechile salvate...Eu, Îl urmam cãtre pãmânt pe Sfântul.

Poate-mi vorbea, dar nu Îl auzeam,Cã se-nteþise dinspre mare vântul;Eram îngrijorat, fiindcã-mi doream,Sã mã înveþe, sã populez pãmântul.

Simþeam prin ceaþã clipociri de stânci,Cântau pe valuri cuiele de lemn...Cu ochii minþii Îl zãrii atunciPe mal, pe Dumnezeu, fãcându-mi semn.

Mã luminã semnul fãcut de Elªi mã învrednicii în consecinþã:Îi trimisei în zbor un porumbel,Care se-ntoarse, aducând credinþã.

Îndepãrtã refluxul ca un caierCadavrele-nviate ca-n mistere,Rostogolindu-le cu mâinile prin aer,Parcã voiau sã-ºi ia „la revedere”.

Ajunºi la mal, am evadat din ceaþãªi s-a oprit ca prin minune vântul,Ne-am resãdit seminþele de viaþã,Iar cei salvaþi, am împânzit pãmântul.

Eu rãmãsei uºor nedumerit,Cã nu avui ofrande cui aduce...L-am cãutat pe Domnul de-am murit;El mi-a lãsat decât un semn – o cruce –

Pierdut(portret… în nuanþe tari)

Când se-ntâmplã, câteodatã,Pe drum sã-l mai întâlnesc,Gândesc cã mi se aratãMoartea sau un sol drãcesc.

Un rictus hâd pe figurã,Cu ochi beliþi, ca de crap,Mucii, peste buze-n gurãªi cu-o pâlnie pe cap.

Numãrând în miliardeFirele toate de colb,Fãr-a mai simþi ce-l arde,La frig ºi durere orb.

Printre dinþi îi creºte iarba,Pielea-i pute de jegoasã,Balele-i se scurg în barbaÎncâlcitã ºi slinoasã.

Fu doctor, cu multe titluri,Fu savant ºi dascãl mare;Rãtãcit, cu mintea-fluturi,Azi cerºeºte de mâncare.

Un cretin i-a dat un greier,Rânjind, c-a fãcut bravurã;Mâna, ce-opera pe creier,L-a bãgat încet în gurã.

Cunoscutul vers pe care l-amamintit de la bun început este oadaptare marca Florian Pittiº a

unei piese de Bob Dylan: Rainy Day Wo-men. Acolo este vorba despre ei ºi tu. ªicum, când þi-e lumea mai dragã, realitateaþi se propteºte brusc în faþã precum pere-tele rigid al unui labirint. Da, ‘nebunia’ arefarmecul ei, da, realitatea capãtã un rol in-grat. ªi totuºi, ‘nebunia’ riscã sã-ºi piardãghilimelele, iar realismul poate fi drumulaspru spre stele. Sau, mãcar, spre liniºteaca o catifea neagrã, cum nu degeaba seafirmã asta în Familia Tót, recenta pre-mierã a Naþionalului craiovean, o tragico-medie scrisã de István Örkény acumaproape o jumãtate de veac. O fericitã ale-gere care marcheazã debutul stagiunii2013-2014 cu un text sub amprenta unuiamestec de grotesc ºi absurd, de melan-colie ºi zâmbet. ªi cu o regie ca o reveren-þã faþã de un text profund ºi faþã de cuvin-te. Bocsárdi Laszló revine la Craiova cuun spectacol clasicizant, care poate fi vã-zut în mai multe feluri. Am ales sã privesclumea care se perindã pe scenã ca fiindclar marcatã de gen în comportament ºiatitudine. Bãrbaþii sunt mai aproape denebunie, pe când femeile sunt mai degra-bã în toatã firea, capabile de construcþiiestetice. Primele cuvinte, ale poºtaºuluidespre el însuºi, definesc în mare mãsurãce e cu aceºti bãrbaþi. „Lumea zice cã-sîntr-o ureche. Cicã scuip în puþ. ªi cã-misuflu nasul în rufele întinse la uscat. Darnimic nu-i adevãrat din toate astea. Înschimb, sunt în stare sã-mi trag singur unpicior în fund, ºi încã atât de grozav, cã-miiau zborul pe sus prin aer ºi sar peste douãpãlãrii puse una peste alta.”

Tót Lajos alterneazã momentele de res-ponsabilitate, doar este pompierul-ºef alcomunitãþii, cu ireverenþiozitatea ivitã dinsenin ºi pãguboasã, precum în posturaacarului ce-ºi dã jos pantalonii în faþa unorfeþe diplomatice. Maiorul este obsedat defaptul cã e scund ºi astfel þinta unui dis-preþ din partea celorlalþi. Profesorul Cipri-ani, conºtient de porecla „doctorul Trala-la”, se aratã interesat, pentru cã simte lafel, de zidul din mintea lui Tót, declarã:„Azi, cel ce îndrãzneºte sã spunã de unpantof cã e pantof, nu mai am nici un du-biu cã e bolnav... Fiecare epocã îºi are ca-racteristicile ei specifice, iar a noastrã con-stã tocmai în dereglãrile de sensuri.”

Proprietarul sacalei e coerent în argu-mentaþie, dar renunþarea la profesiunea deavocat e mai puþin o ironie ºi mai mult odereglare dintre cele amintite mai sus. Pre-otul Tomaji, care începe printr-o observa-

Motto: „Toþi suntem puþin luaþi”

toþi, nu toate!þie: „Vãd cã în comuna asta 1iniºtitã, deoameni blajini, toþi ºi-au pierdut minþile”,dupã confesiunea care-l agaseazã crescã-tor, a lui Tót, sfârºeºte prin a spune: „Doam-ne! Tu, care vezi în inimile oamenilor, nu-mai tu ºtii cã ºi eu îmi doresc din suflet sãmã vâr sub ceva!” ªi exemplificãrile potcontinua.

În schimb, cele trei femei sunt nu doarcu capul pe umeri, ipostazã ce adesea esteprivitã cu condesecendenþã, dacã nu cudispreþ artistic, dar au ºi cãldurã ºi par-fum. Un parfum de mere coapte, de-ar fi sãamintim de Gizine, cea care oferã ºi careîntreabã: „Oare e un pãcat dacã omul îºidoreºte mai mult, sfinþia-ta?” Mariska epreocupatã de armonia familiei, iar pentrubãiatul ei este capabilã de orice efort, câtde absurd ar pãrea. „Vai de mine, Lajos!N-ai pic de inimã!” este apelul ei constantori de câte ori soþul cedeazã în faþa tot maiabsurdelor solicitãri ale maiorului. Iar Agi-ka întruchipeazã inocenþa, dispusã de omaturizare ca un sacrificiu pentru frateleaflat în condiþii limitã. Apoi, „Doamne, cefrumos e tata!” ºi, totuºi, îl poate mustraatunci când pericliteazã strategia de sal-vare a celui de pe front. Este creativã ºicea mai dispusã a se bucura de frumuse-þea vieþii, chiar ºi când pare greu de vãzut.Piesa are douã pãrþi bine închegate, capa-bile fiecare de independenþã: prima ca dra-mã a sacrificiului pentru cel aflat departeºi în primejdie, a doua ca dramã a proprii-lor limite ale unui om agresat de absurdulunei conjuncturi. Ceea ce leagã aceste pãrþieste capriciul destinului. Poºtaºul, ca me-sager al invocatului destin, ni se destãi-nuie doar nouã, privitorilor. Personajeledin poveste nu ºtiu niciodatã întregul ade-vãr ºi la asta avem de luat aminte. Existãvreun sens, vreo filosofie? „Îmi plac nu-merele cu soþ: doi-patru-ºase”. Mesajelecãtre oameni? „Sunt unele pe care le dau,altele pe care le pun deoparte. Iar pe altelele rup, pentru cã din nimic, nimic se face”.Gãleata din buza scenei înghite tot ce searuncã. Este hãul în care se pierd cu bunãºtiinþã sau din întâmplare tot soiul de lu-cruri care ar putea da un alt curs poveºtii,dar cad în operaþia de croialã. Altfel, de-corul este simplu, esenþializat, compensatîn mod inspirat de o proiecþie cu imaginifotografice ºi cu desene. Spaþiul sãlii I.D.Sîrbu este bine valorificat în primul rândprin jocul poºtaºului, apoi prin planul dela înãlþime, adaptat firesc în mai multe si-tuaþii de joc.

Dar ceea ce încântã este de-acum cu-noscuta amprentã a lui Bocsárdi Laszló(dupã Caligula ºi mai ales dupã Avarul).

Spre finalul spectacolului, dupã ieºirea dinscenã a maiorului, revelarea stivei de car-toane, taie respiraþia pentru o clipã, una încare emoþia artisticã lumineazã gândul.Rucodelia, despre care, de fapt, este vor-ba în piesã, este invocatã de maior: „Astacontribuie la restabilirea echilibrului su-fletesc”. ªi privitorul simte cã pe el îl aº-teaptã muntele acela de cartoane. Regizo-rul mai reuºeºte ceva: un chip nou pentrucel puþin doi actori. Prima imagine, proiec-tatã, a lui Valentin Mihali este o revelaþie.Iar jocul acestuia, din a doua parte a spec-tacolului, aminteºte de Peter Sellers în Dr.Strangelove. Dar bucuria este de a (re)ve-dea chipul Mirelei Cioabã. Aºa cum o ºtiamdin mai vechi spectacole ºi, totodatã, cuceva nou. Aºa cum Iulia Colan face, apa-rent, un pas spre discreþie, dar cu un chipmult mai vizibil. Gabriela Baciu, cu vocecaldã, cu merele coapte în mâini, este caun simbol al limanului feminin. Cele treiactriþe sunt cel mai aproape de firesc. Celpuþin în rostirea replicilor. Pentru cã, e unfapt, în sala micã vocile actorilor au trãdatun mai apãsat sens al teatralului, un patoscare, poate, ar fi fost mai potrivit de înlo-cuit cu firescul unei rostiri precum în film.Nicolae Poghirc este bine pus în valoare,cumva ºi el într-o schimbare de imagine.Cred cã poate obþine mai mult efect comicprintr-o mai mare lejeritate în miºcarea saprintre oameni. Sensul tragic al persona-jului îi iese foarte bine. Catãlin Bãicuº esteo apariþie elegantã, adecvatã rolului, con-struit cu acurateþe. Eugen Titu îºi asumãpostura de furnizor de echilibru sufletescpentru ceilalþi, puncteazã comicul, dar arputea scoate mai mult din mai puþin expri-mata nebunie a personajului. Sorin Leo-veanu apare cu ochelari de motociclist dela mijloc de secol XX, deºi ochelarii negri,de soare, ar fi o soluþie mai potrivitã. Clã-tinarea de la început este a unui Danda-nache amplificat. Poate cã pune mai multãîncãrcãturã dramaticã decât ar fi de puspentru un joc cu absurdul. Spre final, sce-na cu maiorul ºi Tót, în simbolicul veceude scânduri, este o revenire la o mai bunãtransmitere a acelor arderi interne ce ani-mã personajul. Valer Dellakeza este el în-suºi, un rãsfãþat pe merit, reþinut în atitu-dine, impunând respect ºi dragoste chiardacã, la un moment dat, personajul IulieiColan rosteºte: „Uneori tata e puþin camurâcios.” Privirea actriþei spune mai mult.ªi ar mai fi de semnalat o scenã: când Va-lentin Mihali se plaseazã într-un punct maiaproape de un colþ dinspre spectatori, sti-mulând ºi totodatã îndrumând discret, jo-cul copilului Flaviu Glãvan, aflat într-o di-ficilã posturã a rolului sãu.

Bocsárdi Laszló a venit cu o echipã tâ-nãrã: Cristina Bilciu, Bajkó Blanka-Aliz,Bartha Jószef ºi, la premierã, a avut reacþiispontane, a râs, ca un spectator ce des-coperã nãstruºnicele reuºite ale actorilor.Tót spune: „Oftez numai când mã simtbine.” Dar, se ºtie, „toþi suntem puþin luaþi”

nnnnn MARIUS DOBRINnnnnn NICOLAIE DINCÃ

Iulia Colan, Mirela Cioabã, Valer Dellakeza (foto: Florin Chirea)


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Cultura românã s-a men-þinut în forma ei orien-talã de manifestare

pânã la începutul sec. al XIX-lea.În primele douã decenii ale sec.al XIX-lea, mai precis, în 1829,când a avut loc pacea de la Adri-anopol, noi am renunþat la stilulde viaþã oriental ºi am adoptat unstil de viaþã occidental. „Amadoptat o legislaþie strãinã, amîntocmit un sistem de ºcoli tre-când de la ºcoli elementare la celeuniversitare; a fost adusã o di-nastie strãinã pe tronul þãrii carea domnit constituþional; poporula ajuns sã guverneze singur, dupãprincipiile elaborate de democra-þia francezã.”1

Aceastã trecere bruscã de lastilul de viaþã oriental la cel alert,occidental nu a fost, dupã pãre-rea lui Titu Maiorescu, beneficãculturii române. Cultura occiden-talã (francezã, italianã ºi germa-nã) a fost impusã la noi în þarã deacei tineri români care cãlãtoreauîn strãinãtate sau îºi fãceau stu-diile universitare în centre renu-mite din Europa. Întorºi în þarãau reuºit sã impunã la noi o seriede forme ale civilizaþiei occiden-tale cãrora nu le corespundeaniciun fond. „Civilizaþia modernãa românilor ar fi o civilizaþie deforme fãrã fond; prin urmare, ocivilizaþie falsã ºi artificialã. Dacãs-ar fi procedat temeinic, spuneaMaiorescu, ar fi trebuit întâi sãse fi produs modificãri în menta-litatea ºi în moravurile noastre,apoi pe acest fond schimbat sãse altoiascã buna formã nouã. Lanoi s-a procedat altfel: s-a adop-tat întâi forma, care în absenþafondului funcþioneazã rãu.”2

O mânã de intelectuali româniºcoliþi în Apus ºi plini de optimismîn ceea ce priveºte viitorul þãrii lor,au înfiinþat în 1863 o societate li-

Mihail Strajan, filosof junimist (I)terar-filosoficã ºi politicã pentrupropagarea ideilor ºi atragereaopiniei publice în favoarea lor.Au denumit-o „Junimea-societa-te de admiraþie mutualã”.

Junimea a fost „un curent deidei complex (literar, ideologic,cultural, politic) care a inaugurato nouã orientare nu numai în lite-raturã ºi cultura epocii, dar ºi înspiritul public”.3 Din punct devedere filosofic, „revista grupã-rii, ca ºi cenaclul ei, au tolerat ºiau popularizat deopotrivã: idea-lismul obiectiv, cel subiectiv, ra-þionalismul (de tip schopenhau-erian), evoluþionismul darwinio-spencerian, pozitivismul comte-ian (agreat ºi de Maiorescu, P.Carp sau V. Pogor, dar mai alesde Panu sau A. Xenopol), mate-rialismul de tip Büchner (filoso-fia lui Conta).”4

Junimiºtii sunt cei care încear-cã, pentru prima oarã la noi, odelimitare mai strictã a valorilor.Ei au crezut într-o concepþie aartei pure, eliberatã de orice in-fluenþe strãine, au fost partizaniiartei pentru artã, iar prin analo-gie cu acest principiu au crezutîn existenþa unei ºtiinþe libere deorice amestec ºi chiar a unei poli-tici, care sã se conducã dupã pro-priile ei norme interioare.

Spiritul filosofic junimist a fostun spirit critic, utopismul senti-mental nu ºi-a gãsit locul în rân-dul junimiºtilor. Curentul filoso-fic dominant de la „Convorbiri li-terare” a fost criticismul kantian,„singura filosofie mai nouã cedepãºeºte ideologia stearpã aveacului revoluþiei franceze, filo-sofia prin care omenirea a înce-put a gândi pentru a treia oarã,dupã ce a gândit întâi prin socra-tism, iar a doua oarã prin carte-sianism”.5 La Junimea se poatevorbi alãturi de „criticismul kan-tian” ºi de un „criticism moldo-venesc”. Prin aceastã sintagmãse înþelege „o atitudine criticã faþãde lume ºi viaþã, o atitudine filo-soficã oarecum, constând din re-flexiunea asupra valorilor trecã-toare ori veºnice ale fenomene-lor, înaintea luãrii vreunei hotã-

râri, aptitudinea ºi obiºnuinþa dea face judecãþi de valoare juste,de a judeca obiectiv, dezintere-sat, cu mintea liberã aþintitã spreobiectul de apreciat, pe baza unorcunoºtinþe exacte ale realitãþii, ºidintr-un punct de vedere înalt,alegând binele de rãu, adevãrulde fals, frumosul de urât, în felulîn care toate fiinþele îºi aleg ce lise potriveºte din condiþiile de trai,adaptându-se la împrejurãri priel-nice”.6

În filosofie, Titu Maiorescu aprofesat o filosofie kantianã dinperspectiva gândirii mizantropu-lui din Frankfurt – Arthur Scho-

penhauer. El pleacã de la criticis-mul logic ºi ajunge la o metafizi-cã creatoare. Filosoful Maiores-cu a observat cã obiectele dinafarã ca ºi obiectul intern al con-ºtiinþei noastre nu ne este impusdin afarã, ci prin puterea creatoa-re a spiritului nostru. Noi creãmforþe care ar fi dincolo de noi, pecând marea putere de înþelegereeste ºi o putere de creaþie, un di-namism viu ºi permanent.

Tudor Vianu a vorbit de ne-numãrate ori despre calitateastructurii junimiste ca fiind emi-namente intelectualã. Junimiºtiiau fost în primul rând oameni deidei. „Filosofia n-a fost în primultimp la Junimea atât o disciplinãspecialã, cât o atitudine generalãde culturã. Junimea a manifestattimiditate ºi chiar neîncredere faþãde þintele posibile ale unei filo-sofii româneºti”.7

Alãturi de Titu Maiorescu îiputem numi filosofi junimiºti, custudii ºi cercetãri filosofice pu-blicate în „Convorbiri literare,”organul Societãþii Junimea peA. D. Xenopol, Mihail Strajan,Vasile Conta, Mihai Eminescu,ªtefan Velovan, C. Leonardescu,aceºtia reprezentând prima gene-raþie a întemeietorilor. Din cea de-a doua generaþie ( a partizanilor)fac parte: S. Mehedinþi, I. Al. Rã-dulescu-Pogoneanu, PompiliuEliade, Mihail Dragomirescu, iardin cea de-a treia generaþie (in-dependenþii), C. Rãdulescu-Mo-tru, Gr. Tãuºan, P. P. Negulescuºi Mircea Florian. Aceºtia au rã-mas totuºi junimiºti, dar indepen-denþi, folosind unele din elemen-tele de culturã ºi atitudine aleSocietãþii Junimea în sensul uneisinteze personale.

Dintre filosofii junimiºti, neaplecãm asupra lui Mihail Stra-

jan, filosof, literat ºi estetician dinprima generaþie de filosofi, prie-ten ºi apropiat al magistrului –Titu Maiorescu.

Mihail Strajan s-a nãscut la 2oct. 1841 în comuna Tiur, lângãBlaj, judeþul Alba. La Blaj urmea-zã cursurile primare ºi liceale.Dupã absolvirea liceului se în-scrie la Facultatea de Drept dinSibiu, ca bursier al „Astrei”. Separe cã dreptul nu-l atrãgea. Pã-rãseºte facultatea ºi Sibiul ºi seînscrie la Facultatea de Filosofieºi Litere din Bucureºti. Aici a fostcoleg cu viitorul filosof ºi psiho-log C. Leonardescu, aceºtia fiindprimii absolvenþi ai Universitãþiidin Bucureºti.

În ziua de 30 sep. 1868, MihailStrajan îºi susþine licenþa în filo-sofie cu teza Etica sau filosofiapracticã a lui Aristotel. „Aris-totel, discipolul lui Platon, men-þiona Strajan, e cel dintâi care ne-a lãsat un tratat mai metodic în-trucâtva, ºi special despre mora-lã, ºi care a dezvoltat-o într-unmod mai practic. El însã voia amãrgini prea mult aspiraþile omu-lui. A arãta cum a tratat Aristotelaceastã parte a filosofiei, iatãtema de care avem a ne ocupa”.8

Fiind bine pregãtit ºi dovedindcalitãþi distinse, a fost trimis destatul român ca bursier la Paris,pentru completarea studiilor.Neºansa a fãcut sã înceapã rãz-boiul de la 1870, iar Mihail Stra-jan a trebuit sã pãrãseascã Pari-sul, s-a dus în Germania la Facul-tatea de Filosofie din Gissen. Aiciºi-a luat cu succes doctoratul înfilosofie (1872).

Întors în þarã, este numit pro-fesor de liceu, mai întâi, la Iaºi,apoi la Botoºani, Bucureºti ºi laintervenþia prietenului sãu, TituMaiorescu, vine la Liceul „CarolI” din Craiova unde a rãmas pânãla pensionare. În 1872 este „co-optat membru al Junimii ºi înce-pe a colabora la «Convorbiri lite-rare», dupã ce, mai înainte, tipã-rise poezii, articole mãrunte decriticã literarã, cronici ºi traduceriîn «Familia», «Federaþiunea» ºi«Românul»”.9

1 Tudor Vianu, România ºi cul-tura europeanã, în vol. „Opere, 9”,ediþie de Gelu Ionescu ºi GeorgeGanã, note ºi postfaþã de GeorgeGanã, Bucureºti, Editura Minerva,1980, p. 683.

2 Ibidem, p. 684.3 Z. Ornea, Junimea ºi junimis-

mul, Bucureºti, Editura Minerva,1978, p. 26.

4 Idem.5 Mircea Florian, Filosofia juni-

mistã, în vol. „Filosofia româneas-cã. Publicisticã, vol. II”, ediþie criti-cã, studiu introductiv, note ºi biblio-grafie de Adrian Michiduþã, Craio-va, Editura Aius, 2005, p. 66.

6 M. Bantaº, Criticismul mol-dovenesc, în „Ethos”, an I, nr. 4/1944, pp. 355-356.

7 Tudor Vianu, Op. cit., p. 357.8 Mihail Strajan, Etica sau filoso-

fia practicã a lui Aristotel, Bucureºti,Imprimeria Statului, 1868, p. 5.

9 Dan Mãnucã, Mihail Strajan,în „Dicþionarul literaturii române dela origini pânã la 1900”, Bucureºti,Editura Academiei R. S. R, 1979, p.818.



Mo Yan, Obosit de viaþã,obosit de moarte, traducere deDinu Luca, Colecþia „Raftul De-nisei“, Editura Humanitas, 2012.

În 2012, juriul Nobel a pã-rut sã renunþe la politicalcorectness ºi la criteriile

non-literare de judecare a litera-turii ºi a acordat premiul unuichinez care nu numai cã nu seremarcase prin critici la adresaregimului comunist, dar chiararãtase o docilitate exageratã faþãde noua Chinã în ascensiune. Afost ºocant sã vezi cum este ce-lebrat un om care, cu un deceniumai devreme, participase la ani-versarea unei cuvântãri maoistece anunþase o cenzurã crâncenã.Mai ales dupã ce, decenii la rând,asistasem la premierea, de cãtrejuriul Nobel, a unei întregi cohor-te de dizidenþi, gata sã se oripile-ze oricând de grozãviile oricãruisistem care nu se potrivea nor-melor occidentale actuale. Unuldintre aceºti autori – semi-com-patrioata Herta Müller, ea însãºilaureatã Nobel, cu trei ani mai de-vreme decât Mo Yan – a consi-derat decizia juriului din 2012drept o catastrofã ºi o palmã pri-mitã în plinã figurã de toþi cei careluptã pentru libertatea de expri-mare.

Într-adevãr, judecând lucruri-le din punct de vedere politic, egreu de înþeles cum, la intervalde numai 3 ani, pot sã primeascãacelaºi premiu o autoare aprecia-tã tocmai pentru opoziþia faþã deun regim totalitar comunist ºi unscriitor docil faþã de un alt regimtotalitar comunist (inutil sã maiamintim aici firele – evident, roºii– care leagã Revoluþia Culturalãa lui Mao de mizeria culturalã alui Ceauºescu de dupã 1971).Numai cã, atunci când vine vor-ba de literaturã, e recomandabilsã ne mãrginim la argumente careþin de literaturã. ªi, din acestpunct de vedere, Mo Yan nu sedovedeºte nici pe departe docil.Indiferent de „derapajele“ din via-þa personalã (membru al Partidu-lui Comunist Chinez, vicepreºe-dinte al Uniunii Scriitorilor), ope-ra sa nu e deloc confortabilã pen-tru istoria regimului comunistchinez, fapt evident la lectura ro-manului „Obosit de viaþã, obositde moarte“ apãrut la Humanitas,în 2012, în traducerea lui DinuLuca.

Eroul romanului este þãranulînstãrit Ximen Nao, ucis cu bru-talitate – ºi fãrã vreo altã vinãdecât cea a „originii nesãnãtoa-se“ – în timpul reformei agrare (ase citi, confiscarea pãmânturilorde cãtre stat) înfãptuite de regi-mul maoist la jumãtatea secolu-lui XX. Iar primele paginii ale cãr-þii se desfãºoarã nici mai mult nicimai puþin decât în iad: „Dracii m-au înfurcat apoi cu furcile lor

avatarii moºierului XimenNao ºi ai juriului Nobel

ºi, cu mine ridicat sus de tot, auurcat pas cu pas treptele careduceau spre sala de audienþe.ªi cei din stânga, ºi cei dindreapta fluierau sugându-ºi bu-zele, aºa cum se piþigãie stoluri-le de lilieci bãutori de sânge.Uleiul picura ropotind de pecorpul meu, cãdea pe trepte ºiscotea rotocol dupã rotocol defum galben…“. Trebuie sã recu-noaºtem cã suntem mai departedecât ne-am fi putut imagina detemele ºi, mai ales, de atmosferarealismului socialist ilustrat deBeniuc, de bãtrâneþea dezono-rantã a lui Sadoveanu sau deechivalenþii lor chinezi (precumteoreticianul Zhou Yang) dinurmã cu câteva decenii. Acestciudat roman scris în comunism,care începe printre draci, cu tân-guirile unui moºier, continuã pemãsurã: nedreptãþitul Ximen Naose va reîncarna, succesiv, subformã de mãgar, bou, porc, câineºi maimuþã, de-a lungul unei ju-mãtãþi de secol – prilej de a zu-grãvi atât viaþa zbuciumatã a fa-miliei ºi a urmaºilor sãi, cât ºi aChinei în ansamblu. Dintre desti-nele membrilor familiei – undeincludem nu numai soþia ºi copii,dar ºi pe cele douã concubine(Yingchun „Întâmpinã Primãva-ra“ ºi Wu Qiuxiang „Aromã deToamnã“) ºi pe copiii lor – sedesprinde cel al lui Lan Lian„Faþã albastrã“, fostul argat al luiXimen Nao ºi, printr-o curioasãîntorsãturã a roatei karmice, vii-tor stãpân al animalului care aveasã devinã fostul stãpân, dupãcãlãtoria prin infern.

Lan Lian, proprietarul „singu-rei gospodãrii din China care arãmas pânã la sfârºit individua-lã“, aminteºte, în multe din epi-soadele amplei naraþiuni a lui MoYan, de Ilie Moromete, „cel dinurmã þãran“ din literatura noas-trã, la fel de hotãrât în încercareade a-ºi pãstra bucata de pãmântîmpotriva tuturor adversitãþilorsoartei sau ale presiunilor socia-le, politice ºi economice. ªi, într-adevãr, bucata de pãmânt a luiLan Lian, cu suprafaþa de un muºi ºase fen (mai puþin de un sfertde hectar), va rãmâne ultima pãr-ticicã de teren în proprietate in-dividualã din China. Simbolic,fostul argat ºi stãpânul sãu (aflatla a patra încarnare animalã, întrup de câine) vor muri alãturi, înmorminte sãpate tocmai pe acestteren: „Când în sfârºit am ajunsla acel ogor de un mu ºi ºasefen, care parcã era turnat dinaur, luna îºi schimbase deja cu-loarea. Mai întâi luase violetuldeschis al florilor de vânãtã,apoi cu încetul cãpãtase azuriulcerului. Acum, peste noi ºi subnoi, la stânga ºi la dreapta, lunaera precum marea azurie ºi vãz-duhul cel vast unite laolaltã, întimp ce noi eram niºte vieþuitoa-re mici-mici de pe fundul aces-tei mãri.

Tatãl tãu s-a culcat în groapalui ºi mi-a spus uºurel:

- Jupâne, du-te ºi dumneata.M-am dus în faþa mormântu-

lui meu, am sãrit înãuntru, m-am cufundat înãuntru ºi m-amcufundat aºa pânã am ajuns lapalatul cel albastru cu luminilelui splendide ºi strãlucitoare.Dracii de-acolo ºopocãiau ceva.

Regele Yama, din sala cea mare,avea un chip care nu-mi era fa-miliar“.

Dincolo de dinamica raportu-rilor dintre Ximen Nao reîncarnatîn trup de animal ºi fostul argatLan Lian, schimbãrile petrecuteîn China comunistã dupã moar-tea lui Mao sunt ilustrate ºi depromisiunile pe care Yama, rege-le din infern, i le face fostului þã-ran, promiþându-i o încarnare încare „mama ta, dupã ce va ter-mina cu cântatul, se va lãsa decele artistice ºi va intra în co-merþ, devenind patroana uneicompanii vestite de cosmetice.Maºina tatãlui tãu va fi un Audi,cea a mamei un BMW, iar a ta vafi un Mercedes“.

Destine la fel de interesanteca „vremurile“ au ºi membrii fa-miliei: bunãoarã Lan Jiefang,unul dintre naratorii cãrþii, fiul luiLan Lian ºi al uneia din concubi-nele fostului moºier. Copil fiind,acesta îºi sprijinã tatãl în încer-carea de a rãmâne independent,dupã care însã, din motive atâteconomice, cât ºi sentimentale,se alãturã Partidului. Are o carie-rã fulminantã, ajungând directorla Cooperativa de Aproviziona-re, apoi subprefect, dar totul securmã brutal în momentul în carese îndrãgosteºte de frageda PangChunmiao „Mlãdiþe Primãvãrati-ce“, cu mult mai tânãrã decât el ºi– mai grav decât atât! – fiica se-cretarului de partid.

Martor privilegiat la aceastãidilã este – datoritã nasului sãucâinesc – Ximen Nao, aflat la apatra încarnare animalã. Folosin-du-ºi uluitorul simþ al mirosului,el înþelege primul natura ºi impor-tanþa iubirii aflate încã în germe-

ne, fãcând o observaþie olfactivãpe care ar invidia-o chiar ºi eroullui Süskind din „Parfumul“:„ªiatunci când fãceai sex cu o fe-meie, mirosul ei rãmânea exte-rior mirosului tãu de bazã – tespãlai conºtiincios, pulverizainiþel parfum pe tine ºi în maremãsurã îl eliminai sau îi acope-reai acesteia mirosul; de dataaceasta însã, nu duceai cu tinemiros de spermã ºi nu duceai cutine nici mirosul fluidelor ei, ciîn mod limpede un miros extremde curat ºi de proaspãt, care seamestecase cu mirosul tãu debazã ºi pe care din acea zi þi l-aischimbat. Am priceput aºa cãîntre tine ºi femeia aceea se nãs-cuse deja o iubire profundã carese prelinsese ºi vã intrase în sân-ge ºi în mãduvã, ºi cã oricât demare ar fi fost forþa exercitatãasupra voastrã, era greu sã maifiþi despãrþiþi“.

În final, când regele infernalYama va constata cã fostul mo-ºier s-a eliberat definitiv de duº-mãnie, îi va permite sã se încar-neze ca om – un om excepþional,cu toate amintirile vieþilor saleanterioare. Naºterea are loc chiarla începutul celui de-al treilea mi-leniu, când China se schimbaseradical, iar foºtii prieteni sau duº-mani ai moºierului muriserã de-mult. Miza acestei existenþe uma-ne nu mai este rãzbunarea, ci maidegrabã o compensaþie pentrusuferinþele trãite pe nedrept, întimpul exproprierilor de pãmânt.

De remarcat faptul cã Mo Yanse introduce ºi pe sine în roman,prezentându-se, de cele mai mul-te ori, în termeni nu tocmai favo-rabili. De pildã, una dintre surori,ruºinatã de o astfel de rubede-

nie, îºi întreabã mama dacã nucumva Mo Yan nu este propriu-zis frate, ci a fost cules de pe un-deva de tatã, în timp ce strângeabãlegar. Rãspunsul mamei îi fixea-zã însã scriitorului chinez o origi-ne mult mai pretenþioasã: „Cândl-am nãscut, taicã-tãu a vãzut învis un drãcuºor târând dupã elo pensulã mare ºi intrând la noiîn casã. Când l-a întrebat deunde vine, a zis cã de pe lumeacealaltã ºi cã-i fusese secretarregelui Yama. Tocmai când tai-cã-tãu era mai nedumerit, s-aauzit un þipãt rãsunãtor deprunc venind dinspre odaie ºimoaºa a ieºit ºi-a raportat: «Ju-pâne, mare bucurie, stãpânacasei a adus pe lume un prinþ!“

Într-adevãr, Mo Yan s-a nãs-cut – la fel ca personajele acestuiroman – în þinutul Gaomi din pro-vincia Shandong, din nord-estulChinei. Dincolo însã de hãlãdui-rile postmoderne ale autoruluiprin propria creaþie, juriul Nobell-a apreciat în primul rând pentruacel „realism halucinant“ cu care„îmbinã poveºti populare, istorieºi contemporaneitate“. Mai im-portant este faptul cã 2012 a mar-cat primul Nobel acordat unuiautor realmente chinez. Gao Xin-gjian, laureatul din 2000 (printrealtele, traducãtor al lui EugenIonesco), era chinez mai degrabãprin naºtere ºi biologie, decât prinmodul de a gândi ºi de a concepeliteratura. El se numãrã printrenumeroºii autori în premierea cã-rora a contat, alãturi de valoareaartisticã, ºi political corectness.Dar, dacã jupânul Ximen Nao afost capabil sã se transforme dinom în mãgar, bou, porc, câine,maimuþã ºi apoi din nou în om,sunt speranþe cã ºi premierea „se-cretarului chinez al regelui Yama“poate marca o schimbare de op-ticã în atitudinea juriului ce acor-dã premiul Nobel pentru literatu-rã.

nnnnn Marius-Cristian Ene

Revista Bucovina Literarã îºiface apariþia pe piaþa culturalãdupã mai bine de o jumãtate dean de absenþã, cu un numãr ceînglobeazã ºapte numere într-unul singur. Autograful inedit allui Matei Viºniec este cel ce seaflã în fruntea listei celor ce sem-neazã acest numãr al revistei, iarLiviu Ioan Stoiciu îi urmeazã cuun articol dedicat scriitorilor di-sidenþi din perioada comunistã,evindenþiind în speþã contribu-þiile Ioanei Diaconescu, a lui Ga-briel Andreescu, dar ºi a NoreiIuga, pusã la zid pentru îndrãz-neala de a scrie literaturã eroticã.La rubrica Poesis ne este pusã ladispoziþie o largã paletã de poe-me ale unor scriitori ce par a apar-þine aceleiaºi generaþii, în timp ceîn cadrul Eminescianei, TheodorCodreanu disecã opera lui MihaiEminescu, punând accentul peevenimentele istorice care aumarcat acele vremuri. CornelMunteanu scrie despre critica

maiorescianã ºi cea cãlinescianãîn ceea ce priveºte scrierile poe-tului mai sus menþionat, identifi-când mai multe tipuri de emines-cologie criticã. Nu este neglijatnici þãranul român, cãruia PetruUrsache îi realizeazã o „fiºã deevidenþã”. Alexandru Ovidiu Vin-tilã apare în acest numãr cu unarticol dedicat celui care s-a aflatîn atenþia lui Heidegger: pãrinte-le Dumitru Stãniloae. Isabel Vin-tilã se îndeletniceºte cu tratareavisului în viziunea lui GherasimLuca. O generaþie mai tânãrã depoeþi poate fi decoperitã la rubri-ca Lirice. Traducerile au fost re-alizate de cãtre Constantin Abã-luþã ºi Elena Brânduºa-Steciuc.(Roxana Ilie)

Numãrul 9 (24) al revistei Bu-cureºtiul literar ºi artistic debu-teazã cu poemul Toamna, Trimi-sul semnat de Emil Botta, poet,prozator ºi actor român a cãruioperã include volumele de ver-suri Întunecatul april, Pe-o gurãde rai, Poezii, Versuri, Poeme,

Un dor fãrã saþiu ºi cu articolulCenaclurile literare, între revi-gorare ºi dipariþie semnat deFlorentin Popescu, care proble-matizeazã situaþia cenaclurilor li-terare, punctând cu rigurozitateaspecte mai mult sau mai puþinsensibile ale realititãþii contem-porane. Un alt articol interesanteste unul comemorativ, semnatIon Haineº, M. Blecher – 75 deani de la moarte, în care acestapropune o scurtã trecere în re-vistã a notelor distinctive alemarelui prozator interbelic ºi aoperelor sale, pe care Haineº leconsiderã „expresia unei experi-enþe unice, trãite cu o maximã in-tensitate, care nu este literaturã(ficþiune), ci devine, prin forþaexcepþionalã a viziunii ºi analizei,prin autenticitatea confesiunii ºiconfigurarea unui univers artis-tic inconfundabil.” Tot în acestnumãr în cadrul secþiunii „Poezieromâneascã la km 0” pot fi lectu-rate câteva poeme de Nicolae Da-bija, iar în cadrul secþiunii „Poe-zie universalã la km 0” câtevapoeme aparþinând lui Paul Varlai-ne, în traducerea Paulei Romanes-cu. (Anca ªerban)

ocheanul întorsocheanul întors


Cartea Introducere în nihilis-mul nietzschean, semnatã deªtefan Bolea, este inclusã în Bi-blioteca de filosofie româneas-cã ºi a apãrut la Editura Aius,Craiova, 2012. Se contureazã, încele 128 de pagini, un universaparte, ºi totuºi familiar, în apa-renþã, inedit ºi surprinzãtor, înesenþã. Familiar, întrucât Nietz-sche reprezintã una din mai ve-chile noastre lecturi, punct dereper imuabil pe harta studiilornoastre de tinereþe ºi de maturi-tate, impuse sau alese dintr-unimbold sau imperativ lãuntric, lec-turi dictate, aºadar, de preferinþeºi înclinaþii. Privitã din perspecti-va lui novum, volumul de faþãdevine un amplu excurs intelec-tual, deºi mince, ca numãr de pa-gini, foarte consistent ºi cu osubstanþã ideaticã extrem de den-sã. Cercetãtorul este preocupatintens de profunde problemati-zãri, extinse nu numai pe palierefilosofice – firesc, de altfel, auto-rul fiind licenþiat în Filosofie, darºi pe alte niveluri, cum ar fi celeale Creaþiei, fie în prozã, fie înversuri. ªtefan Bolea dovedeºteastfel, fãrã vreo urmã de ezitaresau de stângãcie, o abilitate ex-traordinarã, în accepþia primã afranþuzescului extra-ordinaire,ca ieºire din comun, banal, obiº-nuit, ca prezenþã, aºadar, singu-larã, în amplul spaþiu al gândiriicontemporane. Aceastã virtuozi-tate se traduce, am remarca noidintru început, nu doar prin che-mare, talent-talant dãruit (prefe-renþial ºi orgolios, nu-i aºa?)aleºilor, celor înzestraþi cu har, ciºi printr-o vastã documentare ºiprintr-o muncã asiduã. Aceastãdin urmã observaþie se întemeia-zã pe mai vechi ºi fidele preocu-pãri: cercetãtorul alcãtuieºte în2004 Ontologia negaþiei, ca rodal multiplelor cãutãri în domeniulfilosofiei. De asemenea, publi-caþiile sale vorbesc de la sinedespre acest viu interes, alimen-tat fãrã încetare, de o responsa-bilã ºi solidã lecturã ºi de o ex-trem de maturã ºi lucidã raporta-re la fenomenul filosofic, mai multsau mai puþin apropiat de zilelenoastre. Cuprinzând într-un mã-nunchi studiile lui ªtefan Bolea,citindu-le ca un tot unitar, într-oorganicitate a textului, a operei,vom putea pãtrunde mai uºor înprofunzimile, aparent insondabi-le, ale acestora.

Introducere în nihilismulnietzschean, dincolo de discre-þia ºi modestia titlului, conturea-

reconsiderarea nihilismului nietzscheanzã un univers cuprinzãtor, care sedeschide plenar, dacã cititorul (arfi de dorit sã nu fie un novice, ciun iniþiat, un avizat...) trece din-colo de þesutul epitelial al uneilecturi lejere. Situându-ne tot încadrul rigorii ºi al seriozitãþii decare aminteam, vom observadisciplina cu care cercetãtorul îºistructureazã lucrarea – în sensgeneric, ca monolit al unor con-vingeri, idei, opinii. Astfel, înCuvânt înainte, se aduc câtevaexplicaþii, de altfel, necesare ºibinevenite, cu privire la ceea ce-ºi propune studiul de faþã: o ana-lizã a nihilismului nietzscheean„pe baza conceptelor sale funda-mentale (voinþa de putere, supra-omul, eterna reîntoarcere aidenticului)”. Titlurile la care seface mai des trimitere sunt Aºagrãit-a Zarathustra ºi Voinþa deputere, dar ºi Dincolo de bine ºide rãu sau Genealogia moralei,texte „din a treia perioadã nietz-scheeanã de creaþie, cea cuprin-sã între anii 1883 ºi 1887. Inter-pretãrile unor mari gânditori, pre-cum Heidegger, Haar, Lyotardsau Baudrillard, devin cheie dedescifrare a sensului concepte-lor lui Nietzsche. „Metafizica”nietzscheanã cu amprente scho-penhaueriene ºi darwiniste seconstituie într-un palier de cer-cetare. Abrevierea operelornietzscheenene este de un realfolos, în contextul în care ope-rãm – ni se pare termenul cel maipotrivit – cu concepte ºi termenide un grad de complexitate ma-jor. Ceea ce ne faciliteazã acce-derea în acest spaþiu, este, însã,Introducerea în Problematicanihilismului, care ne pune în lu-minã, cu deosebitã generozitate,o tipologie ºi douã modalitãþi deabordare. O demarcaþie clarã în-tre pesimism, nihilism incomplet,pasiv sau activ este absolut ne-cesarã oricãrui demers compre-hensiv. Însuºirea ºi apropierea deunele concepte devine condiþiesine qua non în cunoaºtere, în-trucât renaºtem de fiecare datãîmpreunã cu obiectul pãtruns, însensul unei co-naissance perpe-tue (ºi obligatorii, desigur, în ca-lea fiinþei spre desãvârºire).

Voinþa de putere este funda-mentul pe care se clãdeºte acestprim pas de receptare a proble-maticii avute în vedere. Citim ast-fel, „valorile, odatã ce au fostepuizate, genereazã nihilismul.Valorile sunt privite organicist,ele trãiesc ºi mor. Atunci cândmor, ele primesc o trãsãturã spec-

tralã, care le permite sã supra-vieþuiascã, în ciuda extincþiei loractuale”. În alt loc, „seninãtateanihilismului pasiv nu este câºti-gatã printr-un conflict deschis,nu este consecinþa unor lupteinterioare, în care subiectul îºidepãºeºte natura ºi ajunge la oliniºte interioarã indestructibilã;resemnarea nihilistului pasiv estepostulatã încã din principii, sub-iectul reuºind sã nu se abatã dela directiva unei non-rezistenþepasive”. Se articuleazã sub ochiinoºtri, într-o sobrietate vecinã curigoarea unui univers cazon, osumã de argumentaþii solide, cedeschid calea spre conceptelecapitale ale operei nietzscheene.

Cele trei capitole, Voinþa deputere, Supraomul ºi Eterna re-întoarcere se deschid cu o pre-zentare generalã, menitã sã tra-seze coordonate limpezi, în ve-derea unei mai bune înþelegeri aproblematicii abordate. Cele treisecþiuni lãmuresc în multe privin-þe demonstrarea nelegitimitãþiipublicãrii arbitrare a manuscrise-lor nietzscheene, precum ºi pre-zentarea conceptului nietzsche-ean, prin apelul la „ramificaþiiledefiniþiilor sale” ºi la comentarii-le lui Heidegger, Haar ºi Kauf-mann”. Discursul se ridicã pemarginea unui pasaj din Aºagrãit-a Zarathustra ºi a câtorvaspicuiri din Dincolo de bine ºide rãu. De la primele afirmaþii,suntem interesaþi sã analizãm înce mãsurã ºtie Nietzsche „sã acu-muleze tensiuni, întocmai ca unprozator” în majoritatea scrierilorsale, adunând energii, insistândasupra unor teme relevante, þe-sând un discurs prin jocul aban-donãrii unei preocupãri ºi prinreaducerea ei în vizor, într-unmoment considerat oportun, stra-tegii ce þin de arta celui care scrie

ºi care ºtie cã „deseori o schim-bare de accent face mai mult de-cât o serie de teze importante”.Acesta este ºi motivul pentrucare „voinþa de putere nu dãmãsura gândirii lui Nietzsche,deoarece cãderile din acest textsunt semnificative – planurileºcolãreºti, notele de lucru, afo-rismele banale trebuiau publica-te separat”. Cercetãtorul ia în cal-cul ipoteze, opinii, comentariicare vin în sprijinul demersurilorsale. Subcapitolul Critica luiSchopenhauer vine în acest senssã nuanþeze, în aceeaºi discipli-nã a scrisului, cu care ne-am obiº-nuit deja, voluntarismul ºi nihi-lismul nietzscheean, cu analizaîndeaproape a douã teze scho-penhaueriene: voinþa ºi pesimis-mul. Aici este amintit Gunter Abelcare traseazã ºi câteva puncte degraniþã între filosofia voluntaris-tã a lui Nietzsche ºi filosofia luiSchopenhauer, care surprinde„iraþionalitatea voinþei, ce trebu-ie anihilatã, pentru a ajunge laliniºte ºi satisfacþie” ºi care „lafel ca filosofia de tinereþe a luiNietzsche sau ca eseistica luiCioran, ea poate fi interpretatã cao pledoarie pentru moarte”.Zarathustra dã cel mai acut re-plica lui Nietzsche la Schopen-hauer. Pasajele din Despre pre-dicatorii morþii, respectiv dinPrezicãtorul se întemeiazã pecâteva linii directoare ºi conducînspre o concludentã afirmaþie:„este evident cã Nietzsche înþe-lege voinþa neantului ca pe o for-mã a voinþei de putere, nu ca peantiteza voinþei de existenþã a luiSchopenhauer”.

Voinþa intrã în raport cu dure-rea ºi cu timpul, retrãirea în maimulte rânduri „fãrã a schimba ni-mic în ea este anulatã de con-stanta experienþã a durerii, carear transforma eterna reîntoarcereîntr-o pedeapsã infinitã ºi într-uninfern mai impresionant decât celdescris de Dante”. Trecutul, înimplacabilitatea lui, nu poate fischimbat, nici mãcar de voinþã,„oricât de magnificã ºi de deter-minatã ar fi ea”, fiind un dat denetrecut. Voinþei de putere îi suntgãsite ºi alte limitãri, anunþându-se o altã abordare ºi anume des-chiderea înspre conceptul de su-praom, cu axare, la început, peanaliza semanticã a termenului, peinvestigaþia construcþiei lingvis-tice, în ideea cã prefixul se cere,sub semn de obligativitate, expli-citat în mod categoric. Dupã des-cifrarea semnificaþiei termenului,prin variate ºi încruciºate analizesemantice, se trece la prezenta-rea conceptului ºi la o poziþiona-re îndrãzneaþã – de data aceasta,antropologicã. Interogaþii rever-berante ne întâmpinã, am zice,punitiv, pentru cutezanþa de a fipãºit pe un astfel de tãrâm inter-zis celor mai puþin cunoscãtori:„trimite supraomul înapoi la om?Este el un concept care-ºi preiaenergia din definiþia umanitãþii?Trimite supraomul la ceea ce esteexterior omului, la ceea ce estedincolo de om? Poate fi suprao-mul determinat ca zeu?” Acesterãvãºitoare piste de abordare aumenirea de a oglindi esenþa con-ceptului de supraom, în cazul încare, supraomul, supradimensio-nat devine „ceea ce depãºeºteomul”. Depãºind cu succesmeandrele unor observaþii, auto-rul ne readuce la Genealogia

moralei, prin indicarea câtorvarepere fundamentale, dintre care,în mod hotãrâtor, reþinem douãidei majore, subliniate oarecumgnomic ºi sentenþios. „Aceastaeste, într-un fel, pedeapsa evo-luþiei: schimbarea autenticã a psi-hologiei fiinþei umane” ºi „Esteimposibil de identificat precissupraomul, pentru cã este impo-sibil de decriptat exhaustivomul”. Conclusiv, recapitulareacomponentelor supraumanitãþii,aduc un plus de luminã proble-maticii îndelung supuse investi-gaþiei. Ultimul capitol se consti-tuie astfel într-un rãgaz, o invita-þie la o gravã meditaþie, îndrepta-tã înspre Eterna reîntoarcere, onoþiune-cheie, care, pentru a fidevoalatã cu succes, se corelea-zã cu nihilismul, aºa cum apareea în interpretarea lui Blanchot.Acesteia i se alãturã câteva as-pecte mult discutate de Lowithºi Vattimo. Incursiunea în prezen-tarea conceptului ºi, mai apoi, înanalizarea duplicitãþii eternei re-întoarceri, propune câteva orien-tãri pe marginea noþiunilor debazã. Studiul de faþã propunechiar o nouã cheie de lecturã pen-tru Zarathustra. Astfel, „Angoa-sa personajului principal nu areca obiect tentaþia finalã a milei,care l-ar putea copleºi ºi i-ar pu-tea anula proiectul, readucându-lla un nivel uman preauman (fiin-þa umanã ce acþioneazã potrivitprincipiului evitãrii durerii ºi alobþinerii recompensei). Angoasazoroastrianã aparþine, mai degra-bã, viziunii infernale a eternei re-întoarceri. Arbitrarul, dezastru-osul, mizeriile simple, suficienþavor fi reiterate”.

În discursul despre Viziune ºienigmã din Zarathustra se atin-ge, în opinia autorului, „momen-tul cel mai intens, în care afirma-þia fundamentalã preia capitalulde agresivitate al negaþiei”. Suntapoi analizate preliminariile aces-tui discurs, urmate de descifra-rea modului „dilematic prin careNietzsche propune o ilustrare aeternei reîntoarceri”, prin filtrulimpus de Vattimo ºi Lowith. Mili-tãm, în final, pentru pãstrarea întensiunea extremelor, în scopulde a evita „evaziunea în certitu-dini ºi în idei fixe”, receptate ca„un simptom al adaptãrii ºi al ra-cordãrii la un confort, recoman-dabil din punct de vedere nor-mativ, dar care dezonoreazã epis-tema rezistenþei, ce este princi-piul de funcþionare a unui nihi-lism activ”. Am selectat aici ab-solut aleatoriu câteva structuri,sã le numim aºa, cu un mare ecouîn mintea cititorilor; astfel de for-mulãri penetrante se gãsesc, dealtfel, la tot pasul ºi solicitã rãs-puns prompt din partea recepto-rului, copãrtaº la actul Creaþiei(sub variile ei aspecte ºi forme).Conflictul în sine genereazã pre-zumþii „pentru a postula princi-piile unei evoluþii posibile”, ºtiutfiind faptul cã unii din factoriimotivanþi este chiar negativul,vãzut ca „nemulþumire, frustrare,refuz”. Studiul lui ªtefan Bolease instituie astfel într-o chemarela un urcuº greoi, la un efort as-censional – unul înspre re-naº-terea împreunã cu vechi concep-te nietzscheene, privite prin noi,moderne ºi îndrãzneþe perspecti-ve de cunoaºtere.

nnnnn Mihaela RotaruDin expoziþia „Metadecorativul”


ele

tristic

ă

Dar est-timp, cât perso-najele stãteau la taifasîntre ele, la o ºedinþã

de spiritism (era sã zic... spirtism!)online, ce credeþi cã fãcea multhulitul ºi, totodatã, aplaudatulnostru Autor? Ei bine, ce sã vãmai zic, domnia-sa, ghemuit pecanapeaua îngustã de 80 de cm,achiziþionatã cu ani în urmã, maimult pentru biroul cu ºase serta-re ºi pentru dulapurile în care cãr-þile se aflau în excelentã vecinã-tate cu moliile din costumul deginere, aþipise necugetat întrecearºafurile rãrite, dar de bumbac100/100 bulgãresc ºi nu din aces-ta chinezesc, din stuf de deltã.Aþipise în sfârºit, oarecum tihnit,oarecum mulþumit ºi de pseudo-conferinþa de presã a domnuluiprimar Ciocârdel ºi de neaºtepta-ta întâlnire cu iubita ºi admiratoa-rea lui din studenþie, doamnacontesã acum de la Paris. Ador-mise propunându-ºi sã se bucu-re cât mai eficient de cele douãzile de week-end care-i stãteau înfaþã ca un dar binemeritat pe carebunul, blajinul ºi mult prea îngã-duitorul Dumnezeu dintre blocu-rile 13 ºi 13 bis, i-l fãcea lui, nu-mai lui, în acea searã târzie de 31iunie, anul sfârºitului lumii.

Sforãia uºor ca orice bãrbatcare se respectã, fãrã sã-i pesede disconfortul sonic pe care i-lprovoca lui Barbie, cãþeluºul demãtase, brand cocker&canish,fiinþiºoara care catifela singurã-tatea Autorului ºi-l apãra deuºoara depresie pe care i-o pro-vocau începutul sãptãmânii delucru & ºedinþa de sumar din fie-care dimineaþã. Autorul sforãiasau... sfârâia tihnit, ca un ceainicrusesc în care sta sã dea-n clo-cot ceva vodkã Putinskaia ase-zonatã cu boabe de piper ºi rã-zuituri de scorþiºoarã. În timpulacesta, pe bãncile de lemn nege-luit, plantate de administratorulblocului 13, un ofiþer pensionar,care-ºi asumase cu multã îndârji-re supravegherea femeii de ser-viciu, o þigãncuºã nurlie din bi-donville-ul rãsãrit numai Dumne-zeu ºtie cum, la marginea stângãa orãºelului Gratuity, personaje-le romanþului nostru provincial seadunaserã la sfat. Un fel de cena-clu literar-artistic mai degrabã,dacã stãm sã ne gândim bine, unsoi de clacã literarã localã, în con-textul cãreia urmau sã fie diseca-te, analizate ºi deloc reconstitui-te, personalitatea ºi opera (mai binezis, opereta, domnilor!) bietuluinostru Autor, care (mai trebuie sãrepet?) sfârâia inconºtient pe ca-napeaua desfundatã, cumpãratã înurmã cu vreo douã decenii.

Inteligente ºi pline de har, per-sonajele romanþului sãu provin-cial nu uitaserã nici o clipã cã, defapt, ele sunt autorii/ autoareleacestui text cãruia îi prevedeauîn cor un succes literar ºi comer-cial pe care l-ar fi putut invidia ºiTruman Capote, mã rog, dacãacesta ar mai fi trãit ºi dacã ar fiavut habar de toate aventurilegazetãreºti care marcaserã ziuade 31 iunie, anno domini 2000, înorãºelul Gratuity. Deja, fãrã sã sefi sfãtuit dinainte, fãrã sã-ºi fi dattelefoane ºi, culmea, fãrã sã fiavut habar de Noua Lege a Ordi-nii Dreptului de Autor ºi de toateprevederile ei minunate, care-ipriveau mai mult pe moºtenitorii(foste logodnice, foste neveste,foste soacre ºi foºti vecini, co-

IX final aproape... apocaliptic/apoteoticautori ai confortului sentimental-sexual al... fostului scriitor, pic-tor, arhitect, compozitor sau, maidegrabã, manelist), personajeleromanþului (mai puþin Delian, pre-ocupat sã-ºi recupereze reporto-fonul de la þâncii din FundãturaEroului Necunoscut ºi Ella, ceamult scârbitã de toþi ºi toate), îºireuniserã forþele interpretativeale divinei NLODA (Noua Lege aOrdinii Dreptului de Autor) ºivocile pentru a-i înãlþa o serena-dã ad-hoc, sub ferestrele scufun-date în azurul nopþii de varã,Autorului.

Din pãcate, rumoarea ºi umoa-rea celor care fremãtau pe bãnci-le de lemn din faþa blocului 13,nu reuºeau sã-l trezeascã, sã-lalarmeze pe insensibilul nostruAutor. Din cerul ca de beton,dospind în aceastã unicã searãde varã deasupra orãºelului Gra-tuity, bunul Dumnezeu cãsca plic-tisit. Vãzuse destule, încât sã-ºidea singur seama cã realitateabãtea ficþiunea sa divinã. ªi, cutoate acestea, cãsca plictisit.Noroc cu îngerul cãzut, bietulSatan, cã mai avea cineva grijãsã dirijeze corul de muºte verzi,bâzâitoare ºi norii de þânþari olte-neºti care învãluiau ca un coconprotector micul ºi mult simpati-cul orãºel de pe malul stâng alunei ape oarecare, aproape cur-gãtoare.

Cãþelul Barbie tresãri în somn:visase cã bichonica de la etajulcinci, pufulete alb ºi lãrmuitor,recent mutatã în blocul 13, do-reºte sã se împrieteneascã numaicu el. Sau, mai mult decât atât,are intenþii de perpetuare a spe-ciei la care doar el, Barbie, coc-k&canish-ul negru cu pete aurii,corespunde pe deplin. Aºa cãBarbie începu sã dea din codiþãîn somn, ba chiar sã scheaunedrãgãstos, imaginându-ºi nuntaviitoare. Autorul se rãsuci de peo parte pe alta, încercând zadar-nic sã facã faþã transpiraþiei care-i copleºea pieptul adolescentinºi bicepºii anemici, de intelectual.Începu sã viseze cum toþi docto-rii, dar, mai ales doctoriþele (numedicii, Doamne fereºte, ci deþi-nãtorii ºi deþinãtoarele de cartoa-ne pe care se lãfãie fãrã niciunrost titlul de doctor) nãvãlesc înmicuþul apartament de la etajulopt, îl smulg de pe canapeauadesfundatã ºi-i dau brânci afarã,în aerul înãbuºitor al nopþii devineri spre sâmbãtã.

Uºor confuz dupã conferinþade presã a primarului Ciocârdel,stropitã din belºug cu whiskeyºi riesling demisec, nu reuºea sã-ºi dea seama ce vrea de la el aceamulþime agitatã, condusã cu vi-goare ºi elan chiar de celebraRândunicã vopsitã proaspãt,coafatã ºi ojatã în roºu-sângeriu.Nedumerit, dar ºi înspãimântat,autorul o luã la goanã desculþ peasfaltul încins al BulevarduluiMarelui Voievod cel Bãtrân. Cucât vocile doctorilor ºi doctoriþe-lor gratuiteze se apropiau din ceîn ce mai tare de timpanele lui, cuatât viteza cu care el fugea de elecreºtea enorm, creºtea absurd,tinzând cãtre cea a luminii. Gâ-fâind, întoarse capul peste umãrºi se îngrozi ºi mai mult obser-vând în mâinile celor care-l fugã-reau seringi uriaºe, din cele cucare se fac injecþii hipopotamilorîn rezervaþiile africane. Deodatã,vocea piþigãiatã a Rândunicii le

acoperi pe toate celelalte din co-rul urmãritorilor, sfâºiind cerulalbastru ca de cobalt al nopþiigratuiteze:

Mama ta de autor, de ce nu-þidai ºi tu doctoratul ca noi toþi, sãdevii ºi tu odatã unul dintre noi,un cetãþean demn de minunatulnostru orãºel Gratuity? Stai cã þi-o tragem noi þie! Aha, te þii descris, mi-a zis-o mie personalGeneralul verde, ai, te crezi maibreaz decât noi? De ce n-ai scrisºi tu despre cartea mea de poe-zie, mã, n-ai vãzut ce odã i-am trasprimarului? Ai fi tu în stare sã scriiaºa ceva? Ai?

Vocea stridentã îl fãcu pe autorsã se-mpiedice ºi sã cadã grãma-dã la picioarele statuii MareluiVoievod care trona pe cal în faþaPrimãriei. Sprintenã foc, Rânduni-ca îi înfipse seringa în coaste, în-cepând sã pompeze cu înverºu-nare un lichid transparent care-iinundã þesuturile subcutanatebietului Autor. În consecinþã fi-reascã, muºchii fesieri ai acestuiaîncepurã sã se contracte dureros,membrele inferioare intrarã în spas-me incontrolabile, în timp ce orga-nul virilitãþii sale, mult prea leneºde vreo câþiva ani buni încoace,începu sã-ºi mãreascã miraculosdimensiunile, înãlþându-se verti-ginos cãtre seninul bolþii de varã.Cum-necum, urmãrind cu înfrigu-rare fenomenalul spectacol, Rân-dunica abandonã brusc uriaºaseringã ºi se repezi lacomã cu bu-zele-i bine rujate cãtre extremita-tea superioarã a organului, încer-când frenetic sã-i opreascã înãlþa-rea sau poate doar sã-i dovedeas-cã cã, deºi el, organul adicã, apar-þine trupului Autorului, ea îl iubeºtecu adevãrat, cu o dragoste careþâºneºte nebunatic din unghiilevopsite, din buclele proaspãt coa-fate ºi din generoase-i ºolduri ca-baline.

În aceste momente freneticeale coºmarului sãu erotico-senti-mental, pe sãrmanul Autor îl co-pleºi brusc o sudoare rece, careavu menirea sã-l trezeascã de-abinelea din somnul sãu barbar,dându-i brânci de pe canapeauadesfundatã. Trezindu-se pe po-dea, se dezmetici de-a binelea, sesculã cum se zice, la noi, la gra-

tuitezi, în capul oaselor ºi înce-pu sã râdã în hohote nestãvilitela gândul cã totul a fost doar unvis cu... bibilici & pãsãrici. Seuitã atent ºi discret prin proha-bul propriilor sãi boxeri imprimaþicu dulci inimioare ºi observã fe-ricit cã mãdularul lui are dimen-siunile modeste pe care le aveade pe la douãzeci de ani, mãdu-lar de intelectual, ce mai, nu decioban mioritic. Lui, acestui mã-dular celebra femeie de culturãRândunica nu-i va înãlþa nicicândvreo liricã odã. Se trezi deodatãvorbind singur, dar adresându-i-se patetic Rândunicii roºioare,Rândunicii generale:

– Mãi femeie, vezi-þi de doc-toratele ºi de coafurile tale, cãn-o sã ajungi tu niciodatã cu si-licoanele buzelor veºnic rujatela pixul meu de gazetar! Fã bine,fato Rândunico, ºi ciripeºte pela alte uºi mai... generale, maiverzi, mai roºii, cum þi-o fi soar-ta! Dixi!

În cerul ca de beton albastru-cobalt, bunul Dumnezeu dintreblocurile 13 ºi 13 bis cãsca plicti-sit, cucãind asemeni unui bunicgrijuliu care-ºi veghease întrea-ga zi ºi jumãtate din noapte ne-poþii zglobii ºi zgomotoºi nevo-ie-mare. Bunul Dumnezeu a cã-rui existenþã concretã îl punea pegânduri pe Autor, dar niciodatã,niciodatã pe cãþelul Barbie, saupe pisicuþele fãrã stãpân, priviîngãduitor cãtre asfaltul crãpat alorãºelului Gratuity ºi-i fãcu dis-cret cu ochiul taximetristului deserviciu. Acesta înãlþã, la rându-i, ochii senini cãtre înaltul ceruluide varã, proptindu-ºi coatele detaxiul albastru din ce în ce maitransparent. Îºi fluturã pentru oclipã blondele-i plete, mai roti oprivire în jur, cãtre BulevardulMarelui Voievod cel Bãtrân ºivãzu cã niciun client nu se arãtala orizontul aºteptãrii sale. Dinradioul autoturismului strãbãteavocea rugãtoare a lui Delian. Re-porterul îi implora pe þâncii dinFundãtura Eroului Necunoscutsã-i înapoieze reportofonul micuþ,argintiu, le promitea cu o vocedin care rãzbãtea panica profesi-onalã câte-n lunã ºi-n stele, cã leva face rost de bilete la meciul

dintre echipa localã ºi cea dincapitala judeþului XXL, ba, maimult decât atât, îi asigura cã elînsuºi le va lua interviuri ºi-i valãsa sã vorbeascã pe lungimile deundã ale postului gratuitez deradio Noi suntem Voi!, cã le vadãrui melodiile preferate în fieca-re searã de vineri etc., etc., etc.Numai cã þâncilor nici nu le pãsade drama pe care-o trãia Delian,ei se cuibãriserã în patul mare câtarca lui Noe în jurul fustelor viucolorate ale bunicii, iar cel maimic dintre ei strângea în mânuþanespãlatã reportofonul argintiu.Din când în când îl ducea la gurãºi sugea din el ca dintr-o acadea.Pe fereastra spartã pe care buni-ca aºternuse un ºal numai peti-ce, luna imensã trãgea drãgãs-toasã cu ochiul, hotãrâtã sã-i le-gene grijulie pe pruncii nespãlaþi,dar fericiþi, ale cãror mãþiºoareîncepuserã deja sã chiorãie lih-nite de foame în pragul dimineþiide varã.

Îngerul taximetrist mai trase,la rându-i, un sforãit divin ºi prin-se a se înãlþa cu maºinã cu totcãtre cerul albastru cobalt în carebunul Dumnezeu dintre blocurisforãia împãcat cu lumea întrea-gã pe care tocmai el o fãurise. Eradeja sâmbãtã dimineaþã ºi niciosteluþã nu pãrea sã se desprindãde cerul care acoperea ca un clo-pot matern orãºelul Gratuity, cuprimarul lui cu tot, cu jãndarii, curedactorii ºefi de televiziuni ºi deradio-uri locale, dar, mai ales, cucetãþenii simpli, care visau feri-ciþi la cele douã zile de vacanþãcare urmau, la micii care vor sfâ-râi pe grãtarele încinse ºi la sti-clele de bere aflate deja în pânte-cele frigiderelor.Noapte bunã, Gratuity, adorabil

orãºel tihnit!Odihneºte-te-n slava ta

cea stãtãtoare, pe care o binemeriþi!

nnnnn Alexandru Zidaru

Capitolul final al miculuiromanþ provincial

Aventuri gazetãreºti înorãºelul Gratuity



Chestiuni de-ale pieliiEram tineri– fãrã griji.

Nu pentru cã ar fi fost amuzantsã vânezi ori sã te îmbraci cu pielenu ne-a trecut prin minteºi a trebuit sã ne mulþumim cu atât.

Odatã am bãgat de seamãcã Pãmântul e frumosºi nu-l puteam împãrþicu toþichiar ºi un rãzboi ar fi pututsã aibã loc între noi.

Nu pentru cã ar fi fost amuzantsã ne omorâm unii pe alþiidar încã eram foarte tineri.

Cu timpul am devenit prea mulþiºi dacã unul putea avea multera mai bine,aºa cã subjugarea reciprocãnu a fost un obstacol.

Nu pentru cã ar fi fost amuzantnu ne mai gândeamfiindcã eram în creºtere.

Acum nu mai e nimeni pe care sã-lsubjugãmaºa cã ne-am înrobit pe noi înºine.

Nu pentru cã ar fi amuzantdar mãcar ne ocupãm timpulcu ceva.

De fapt nu ne-am gânditam îmbãtrânitºi nu ne mai pasã la fel de mult.

Îndeletnicirile ºi zilele„Am vãzut cele mai strãlucite minþi alegeneraþiei mele.”sprijinite pe aceleaºi coloanedintotdeaunaca ºi cum ar fi susþinut greutatea tuturorvieþilor lorfrecându-ºi burta ºi lâncezindcu acel zâmbet ºters pe buzecare mereu aratã cât de mare e PLICTISEALApierzându-ºi vremea prin barurileobiºnuiteºi sunt doi sau treica sã nu oboseascã prea tare cãutându-ipe alþiicu berea obiºnuitã în mânãaºteptând ca în acele clipesã aibã loc ceva fantasticºi minunatpentru toþi ºi mai alespentru eiªi mereu cu acel zâmbet ºtersvorbesc – vorbesc vorbesc – vorbescºi nu ajung la nicio concluzieºi merg – merg merg – mergpentru ca la final sã se afle în acelaºi loc.Le-am vãzut mergând la petrecerileobiºnuiteºi urmeazã aceeaºi rutinãbea dupã bunul plac pentru a-ºi facecurajcrezând cã fac lucruri nesãbuitecare pot fi fãcute la fel de bine ºi dacãnu beaºi poate sã gãseºti o fetiºcanã caresã-þi þinã companie în acea noaptesã te facã sã te simþi importantIar viaþa se deruleazã în continuareastfelºi când îþi dai seama(în cazul în care acest lucru se întâmplã)

nnnnn GAETANO LONGO poeme

constaþi cã puþin se mai poate face ºi tegândeºti

cã ai înnebunit completºi atunci rãcneºti deznãdãjduitºi iarãºi mergi – mergi mergi – mergipentru a fi mereu în acelaºi locºi vorbeºti – vorbeºti vorbeºti – vorbeºtifãrã a ajunge vreodatã la ceva anumeEºti una dintre jertfele umanefãcute pentru Zeiþa SocietateCei ce au ajuns înaintea taacum conteazãpe tine sã-ºi spele pãcatele ºi vinilechiar dacã nu se mai poate face nimiclocul tãu a fost deja stabilitºi nu va trebui sã rãmâi în picioare.

Timp blestematRidic braþulcu o miºcare lentãºi privesc la ceas.Cobor braþulºi peste puþin timpîl ridic din nou, fãrã sã obosesc,cu o miºcare lentãºi privesc timpul cum se scurge,orele, minutele, secundeleiar tic – tacul acestui timpîmi rãsunã în urechi întâi încetºi în timp ce secundarulîºi strigã timpultotul se transformã într-un tunetasurzitor.Cobor braþul neobositºi cu un gest de-acum mecanic îl ridicdin nouºi timpul se scurge inexorabil.ªi în toatã aceastã forfotãºi în tot acest proces de gândireîmi dau seama cã nu am avut niciodatãun ceas de mânã.

O zi minunatãTot ceea ce ajungi sã simþidimineaþaatunci când te trezeºtie un nod în gâtcare urcã alene ºi face buzele sã tremureºi acoperã ochiicu lacrimi care se rostogolescîncet ºi calde pe obrajiIar ceea ce se poate simþipe parcursul zileie o senzaþie de ostenealã ºi trudã asiduãcare paralizeazã trupulºi naºte gânduri înfiorãtoareªi noapteaîþi dã un sentiment de tristeþeochii se închidºi un nod din gâtface buzele sã tremurelacrimile se rostogolesc încet ºi caldepe obrajiºi eºti pregãtit pentru o altã zi minunatã.

Probleme de arcuireProbabil

Nu aº fi simþit mai multã vigoaredacã aº fi rãmas în camera meacitind din poeþi

aº fi vorbit despre Zen– dacã asta ar fi fost posibil –dacã rãþoiul Donald ºi Buddha ar fi bãtutla uºa mea – ºi le-aº fi oferit vin

mi-aº fi ascultat cuvintele

aº fi fãcut o baiedacã acel peºte pe care l-am gãsitîntr-o noaptem-ar fi cãutat

aº fi rãmas sã dormdacã patul meu nu ar fi fost ocupatde aceste tenebre care mã invadeazã

aº fi putut face multe lucruridacã lumea nu ar fi sãrit în aer ieri

Probabil.

Viaþã mondenã

Singur.Mii de ochicare te privescte scruteazãte pândesc.

Fumezi

de bine dezvoltat ºi un scriitor excelent,un om deosebit, cum rar îþi este dat sãîntâlneºti. Anul acesta, în perioada 24-26septembrie, a avut loc la Craiova primaediþie a Festivalului Internaþional MihaiEminescu, ce a reunit scriitori ºi artiºti dindiverse þãri ale lumii, cum ar fi Spania, Ita-lia, Cuba, Chile, Ungaria, Muntenegru,Serbia, Republica Moldova, însã ºi dinRomânia. Invitatul de onoare al acestuifestival a fost Justo Jorge Padron, nomi-nalizat la Premiul Nobel pentru literaturãºi cãruia i-a fost acordat Marele Premiupentru Poezie de cãtre un juriu în compo-nenþa cãruia s-au aflat profesorul univer-sitar Ion Deaconescu, traducãtor, poet ºiprozator, Gaetano Longo ºi VincenzoBianchi.

Poemele traduse aici se regãsesc în an-tologia Vista panoramica (Cuba), iar se-lecþia ºi traducerea poemelor din acest vo-lum a fost realizatã de cãtre Jesus DavidCurbelo.

lacomo mie de þigãri.

Eºti singurîn mijlocul încãperiicu mii de ochice te dezbracã.

Beiagitato mie de înghiþituri mici.

ªi o mie de ochite înghesuiete încercuiesc.

Iar tu eºti singurîn mijlocul încãperiiºi strigide o mie de ori„ÎMI DAÞI VOIE SÃ TREC?”

Prezentare ºi traducere dinlimba spaniolã de Roxana Ilie

Gaetano Longo s-a nãscut înanul 1964 în Trieste ºi estepoet, romancier, traducãtor ºi

jurnalist independent. Este consul deonoare în Columbia în regiunea italianãFriuli-Veneþia-Giuli ºi directorul artistic alPremiului Internaþional Trieste-Poezie,precum ºi directorul Festivalului de poe-zie de la Trieste, academician al APLAM(Academia Pirenopolina de Letras, Ar-tes e Musica) din Brazilia, este responsa-bil de revista literarã „Zeta News” (Udi-ne), de suplimentul „Retratos” („Portre-te”) ºi de secþiunea „Poetas del mundo”(„Poeþii lumii”), precum ºi membru al re-vistei culturale euro-americane „El cielode Salamanca” („Cerul din Salamanca” –Salamanca) ºi al „Revista Hispanoameri-cana de Literatura” („Revistei Hispano-Americane de Literaturã” – Lima). Estecoodonatorul antologiilor de poezie con-temporanã Castalia a lui Franco PuzzoEditore din Trieste ºi Zeta Internationalea lui Campanotto Editore, din Udine. Afost jurnalist de rãzboi în Iugoslavia ºi înAmerica de Sud ºi Centralã. În 1992 a fost,alãturi de televiziunea cubanezã, produ-cãtorul documentarului Iugoslavia, adio.

A publicat romanul Libero. Storie diun oste triestino (1999), care a fost tradusîn germanã ºi publicat în Austria în 2011,precum ºi volumele de poezie Lo ScaccoMatto (1990), Atmosfera di Tatuaggio(1994), Diario di un Pagano (1997), Pae-saggi senza ritorno (1999), Antologia dideliri e meraviglie (2001), Graffiti (2001),Cicatrici per la memoria (2003), Tempi eContrattempi (2005), Poesie della costa(2009), Versi a buon mercato (2009), Ac-quisti tardivi in un piccolo supermarketdi parole (2011), Appunti del disincanto(2012).

Poemele sale au fost traduse în 15 limbi,iar o mare parte din opera sa a fost publi-catã în limba spaniolã în volumele Juegosde equilibrio (Buenos Aires, 1989), Estu-dio sobre las metamorfosis (Cordoba,2001), Autorretrato con musica y sin mar-co (Madrid, 2003), Capricornio (Lima,2003), Responsabilidades Minimas (Lima,2003), Tiempos y Contratiempos (Lima,2006), Arte de supervivencia (Havanna,2012).

A tradus trei antologii de poezie cuba-nezã contemporanã ºi aproape 60 de vo-lume ale unor autori ibero-americani pre-cum Justo Jorge Padron, Omar Lara, Ma-nuel Diaz Martinez, Gaston Baquero, Al-varo Mutis, Eliseo Alberto, Felipe Lazaro,Arturo Corcurera, José Eduardo Degra-zia, Miguel Barnet, Carlos Nejar.

În 1997 a primit Premiul Nova Makedo-nija, iar în 2010 Premiul Internaþional alAcademiei Mihai Eminescu din Craiovapentru întreaga sa operã poeticã. Avândocazia sã-l cunosc personal, pot spune cãeste un om cu un simþ al umorului extrem

moza 10 - 2013 - Revista Mozaicul · dãri într-o lume bântuitã de psi-hoza crizei, rãscolitã...

Documents

Transcript of moza 10 - 2013 - Revista Mozaicul · dãri într-o lume bântuitã de psi-hoza crizei, rãscolitã...