moza 5 2016 · 2017. 1. 13. · elaþia textului antropo-logic cu relatarea de cãlãtorie s-a...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 5 (211) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Cri

sti

na

Op

rea

MIªCAREA IDEILOR.Literatura de cãlãtorie –între ficþiune ºiantropologieSemneazã:

l Ioana Repciucl Maria Dinul Mihai Ghiþulescul Daniela Micul Petriºor Militaru

IN MEMORIAMPatrel

Berceanu

poeme deAlejandra Pizarnik

FestivalulShakespeare2016

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 55555 ( ( ( ( (212121212111111), 20), 20), 20), 20), 201616161616

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Biblioteca este

profitabilã l 2

MIªCAREA IDEILORLiteratura de cãlãtorie – între ficþiu-

ne ºi antropologie. Dosar coordonat deDaniela Micu

Ioana REPCIUC: Din jurnalul imagi-nar al cãlãtorilor strãini prin satele ro-mâneºti l 3

Maria DINU: Adrian Marino: „evada-rea spaniolã” a unui cãlãtor din Româ-nia comunistã l 4

Mihai GHIÞULESCU: Cãlãtoriile ro-mânilor ºi evoluþia României l 5

Daniela MICU: Cãlãtoria în epoca„schimbãrilor de scalã” l 6

Petriºor MILITARU: Bine aþi venit înParisul suprarealist! l 7

IN MEMORIAMPatrel BERCEANU: Poeme l 8Marius DOBRIN: Patrel l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Virtuþile eului liminar

l 9

BELETRISTICÃEmil Iulian SUDE: Poeme l 10

LECTURIªtefan BOLEA: Mitternacht l 11Eliza VOINEA: Cãlãtorii ºi metamor-

foze într-un ceas al fantasmelor l 11Cosmin DRAGOSTE: Omul vechi ºi

viaþa nouã l 12Victor RUSU: Lirismul nucleelor epi-

ce regizate estetic l 12Felix NICOLAU: Împãcãri, iertãri: o

mare familie l 13Al. IONAªCU: Abisurile plãcerii l 13Ion MUNTEANU: Cutia cu giuvaere

din Centrul Vechi l 14Andreea Alina PÎRªU: Eric Emmanu-

el Schmitt: obsesia aparenþei l 14

BELETRISTICÃAlexandru DÃNIªOR: Poeme l 14Dominique IORDACHE: Poeme l 15

EVENIMENTMarius DOBRIN: Festivalul Shake-

speare 2016 l 16Daria MOSKVITINA: Festivalul Inter-

naþional „Shakespeare” din Craiova: operspectivã ucraineanã l 17

Traducãtori la Festivalul Shakespearel 17

ARTEIon Christian CHIRICUÞÃ: Refle-

xiuni dupã lansarea albumului „Ion Þu-culescu la Craiova“ de Magda BuceRãduþ l 17

Gheorghe FABIAN: Cronica stagiu-nii Europa (VI) l 18

Florin COLONAª: Real sur real l 19

UNIVERSALIAAlejandra PIZARNIK: Poeme l 20

NNNNNrrrrr..... 55555 ( ( ( ( (212121212111111))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201616161616

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

SECRETAR GENERALDE REDACÞIE

Petriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Cosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

În frãmântata ºi agitata noastrã „ac-tualitate”, sfâºiatã de dileme exis-tenþiale: de la „pericolul islamizãrii”

Europei, implicit a României, pânã la „cru-ciada marelui capital” împotriva spirituluinaþional ºi a demnitãþii individului umansacrificate pe altarul profitului financiar, avorbi despre preeminenþa cãrþii ºi a biblio-tecii pare naiv, dacã nu ironic, ca sã folo-sesc formule convenabile.

Este unul dintre motivele pentru caretextul acesta s-a nãscut cu dificultate, unal doilea motiv fiind nevoia acutã de a pro-duce nu o impresie sau o discuþie, ci unefect concret ºi cât mai rapid. ªi asta nudin vreun orgoliu, cât pentru cã subiectulnu este conjunctual.

În octombrie 2009, cea de-a XII-a ediþiea Colocviilor ºi Premiilor Mozaicul ºi-apropus ca temã Plãcerea lecturii, la dez-batere participând ca invitaþi scriitorii IonBogdan Lefter, Dan Lungu ºi Florin Lãzã-rescu, alãturi de universitarii craioveniMarin Beºteliu, Ion Buzera, ConstantinCrãiþoiu, Sorina Sorescu, membri ai redac-þiei Mozaicului, colaboratori ai revistei ºiprestigioºi profesori craioveni: Constan-tin M. Popa, Xenia Karo Negrea, HoriaDulvac, Luminiþa Corneanu, Rodica Sto-vicek, Mihai Ene, Coca Pârvulescu, Tibe-riu Neacºu ºi Aurelian Zisu. Intervenþiiles-au fãcut pornind de la un studiu socio-logic privind consumul de carte în Româ-nia comparativ cu alte state din Europa ºidin întreaga lume, realizat la Universitateadin Craiova, sub coordonarea lui Con-stantin Crãiþoiu, ºi prezentat în deschide-rea reuniunii.

Subiectul s-a dovedit deosebit de inci-tant, intervenþiile, avizate ºi echilibrate subaspectul analizei fenomenului lecturii ºiefectelor ei sociale, demonstrând comple-xitatea acestui segment al culturalitãþii,multitudinea perspectivelor de abordareºi importanþa lui pentru modelul socio-cultural de referinþã. Întreaga dezbatere afost consemnatã în nr. 11 (133)/2009 al re-vistei Mozaicul, prin grija Gabrielei Gheor-ghiºor ºi a lui Petriºor Militaru, ºi poate ficonsultatã cu folos pentru „perspectivelesintetice foarte bune”, cum opina în chipde concluzie criticul literar Ion Buzera.

Aceastã oarecum lungã punere în temãîºi propune sã justifice cele câteva punc-te de vedere personale privind urgenþaunor mãsuri pe care, cu eforturi minime,financiare ºi administrative, MinisterulEducaþiei ºi Ministerul Culturii le pot lua,contribuind la creºterea „capitalului cul-tural” naþional, ca „indicator foarte impor-tant pentru capitalul social, care este le-

gat de dezvoltarea socialã, de integrareape piaþa muncii”.

Plecând de la observaþia cã aptitudi-nea pentru lecturã, diferenþiatã individual,se dezvoltã numai într-un context favora-bil, este foarte important sã-i dãm posibi-litatea tânãrului de a întâlni cartea, diver-sã, pentru a rãspunde atât nevoii socialecât ºi a celei individuale, la standarde va-lorice social agreate. În condiþiile de sãrã-cie în care se aflã o mare parte din popula-þia þãrii, Statul, ca beneficiar al celei maiimportante resurse naþionale, resursa uma-nã, este dator sã intervinã pentru asigura-rea creºterii calitãþii culturale de bazã acetãþeanului, în forma cea mai directã, maipuþin costisitoare ºi mai operativã, careeste biblioteca publicã.

Investiþiile în fondul de carte al biblio-tecilor ºcolare sunt ca ºi abandonate demulþi ani, deºi planurile de învãþãmânt ºiprogramele s-au schimbat de mai multe ori,astfel încât oferta este complet defazatãfaþã de cerere. Nici profesorii, nici elevii ºistudenþii nu au acces rapid la bibliografiade specialitate, ceea ce explicã într-o mã-surã importantã „dezinteresul” acestorapentru lecturã ºi bibliotecã.

O falsã idee este ºi aceea cã interesulpentru lecturã este determinat de infor-marea prin mijloacele electronice. O bizarãîndepãrtare de realitatea socialã determi-nã decidenþii din domeniul social, dar ºiunele cadre didactice, sã ignore lipsa demijloace a unor importante categorii deromâni care nu îºi permit asemenea instru-mente de informare ºi comunicare. În plus,este ignoratã inexistenþa platformelor di-dactice pe care sã interacþioneze actoriitransferului de valori culturale, ca ºi pro-gramele de instruire a cadrelor didacticepentru a opera cu acest instrumentar înclasã. Aceste procese pot fi iniþiate, diri-jate ºi dezvoltate, dar numai în timp ºisistematic, coerent, temeinic. Deocamdatãpot fi considerate, în cel mai bun caz, in-cipiente.

Nu în ultimã instanþã trebuie observatcã utilizarea mijloacelor electronice, eRea-der-e ºi iPad-uri, nu suplineºte în nici uncaz toate posibilitãþile formative ale cãrþiiclasice. Lectura textului solicitã, ºi decidezvoltã, suplimentar facultãþi intelectua-le ale omului de astãzi, cum ar fi imagina-þia, absolut vitale într-o lume atât de dina-micã ºi competiþionalã.

Nu mult diferit stau lucrurile pentru bi-bliotecile publice, de la cele comunale lacele judeþene, într-o lume a învãþãrii per-manente, unde vrem sã ne asigurãm unloc pe mãsura resurselor umane ºi materi-ale ale poporului român. Convingerea meaeste cã un proiect privind finanþarea bi-bliotecilor ºcolare ºi publice poate fi te-meinic definit pânã la aprobarea bugetu-lui pentru anul 2017, iar Legea biblioteci-lor ar putea fi amendatã cu ajutorul spe-cialiºtilor pânã la viitoarea sesiune parla-mentarã.

Am auzit un important intelectual ro-mân afirmând la TV: „Citeºte cine vrea ºicine trebuie, nu trebuie sã fie toatã lumeasavantã”. Nu este numai un truism, dar ºieroare. Nu trebuie sã citeascã doar savan-þii, ci ºi aviatorii ºi bucãtarii etc., ºi cu câtRomânia va avea mai mulþi „cititori”, oa-meni instruiþi, pe diversele paliere sociale,cu atât va avea un prezent ºi un viitor maibun ºi mai sigur!

Civilizaþia noastrã nu poate supravie-þui fãrã instrucþie ºi educaþie, generaþiilenu mai pot moºteni imensa zestre cultura-lã a umanitãþii fãrã Carte. Indiferent de for-ma ºi suportul ei!

(Urmare din pag.1)

9 771 454 2 290 02

nnnnn NICOLAE MARINESCU

bibliotecaeste

profitabilã

Cristina Oprea

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 55555 ( ( ( ( (212121212111111), 20), 20), 20), 20), 201616161616

Relaþia textului antropo-logic cu relatarea decãlãtorie s-a instituit

încã de la originile celui dintâi,atunci când etnografia îºi extrã-gea datele pentru propriile teoriiºi interpretãri din informaþiileaduse de pe terenul aflat în inimapopulaþiilor exotice de cãtre mi-sionari, exploratori, adminstratoricoloniali. Marea despãrþire din-tre cele douã tipuri de cunoaºte-re, petrecutã în anii ’20 ai secolu-lui trecut, este determinatã deapariþia antropologului în calita-te de anchetator în persoanã, uncãlãtor distinct animat de þeluriºtiinþifice precise. James Cliffordsubliniazã, într-un text importantpentru evidenþierea asemãnãrilordintre cele douã tipuri de de-scrieri, cã, datã fiind mai vechearelaþie de dependenþã a antropo-logului „de cabinet” cu aventu-rierul cãlãtor, etnografia profesi-onistã a tins sã se delimiteze câtmai clar de literaritatea sau sub-iectivitatea inerente în jurnalul decãlãtorie1 . Totuºi, odatã cu nouadirecþie textualistã în antropolo-gie, aceste graniþe autoimpuseîncep sã fie relativizate ºi sunt im-portate iarãºi elemente comunecu dinadins ignoratul „récit devoyage”. De pildã, este din nouacceptatã folosirea persoanei în-tâi singular ºi asumarea punctu-lui de vedere auctorial, în timp cemonografia standard, consacra-tã de Malinowski ºi continuato-rii sãi, era dominatã de pluralulautoritãþii etnografice absolute aantropologului.

Circumstanþele producerii cu-noaºterii devin aproape la fel deimportante ca rezultatul, impresii-le subiective ale anchetatoruluitempereazã structura neutrã a ra-portului de teren. Noua „politicãºi poeticã a etnografiei” aduce ºiasumarea folosirii în comun cutextul literar a unor procedee es-tetice sau retorice, astfel încâttextul antropologic este recunos-cut ca reprezentând o „scriere aculturii”, ºi nu o descriere holis-ticã ºi definitivã a unei realitãþicare-l precedã pe anchetator, o„ficþiune a totalitãþii”2 ºi nu o re-flectare mimeticã.

În anii ’70, antropologii occi-dentali au fost nevoiþi sã se reo-rienteze spre terenurile mai apro-piate ale Europei ca urmare a di-zolvãrii lumii coloniale care le ofe-rea avantaje organizatorice de arealiza investigaþii de teren în mij-locul populaþiilor exotice. Însã,aici, ei au fost nevoiþi sã se con-frunte cu rezistenþa societãþiloreuropene care se vedeau compa-rate implicit cu triburile în carecercetãtorii anglofoni îºi rafina-serã metodologia. Încercând sãînlãture motivaþiile acestei sus-piciuni, antropologul americanJohn Cole explica într-un articol-manifest din 1977 cã, de fapt, nouapreferinþã pentru comunitãþile tra-diþionale din Europa era privitãde oamenii de ºtiinþã occidentalica un fel de reîntoarcere „pe ju-mãtate” acasã („half-way home”),

din jurnalul imaginaral cãlãtorilor strãini

prin satele româneºticã antropologii îi priveau pe ru-ralii europeni nu ca pe niºte loc-þiitori ai primitivilor din Oceania,ci ca pe semeni situaþi pe acelaºinivel de civilizaþie cu ei înºiºi.Interesant este faptul cã unul din-tre argumentele aduse de Colepentru demonstrarea familiaritã-þii antropologilor occidentali culumea europeanã este experienþaacestora în calitate de turiºti pebãtrânul continent3 . Vechea mez-alianþã a etnografiei cu relatareade cãlãtorie este folositã aici caun avantaj pentru consolidareanoului statut de antropologi peterenurile europene.

În acea perioadã, John Cole eramembru al unui grup de cercetã-tori din cadrul Universitãþii dinMassachusettes, uniþi de intere-sul comun pentru investigaþiilede teren în România. „RomanianResearch Group” era format dinantropologi care ajunseserã înþara noastrã ca urmare a fascina-þiei americanilor, fie ei oameniobiºnuiþi, fie antropologi de pro-fesie, pentru existenþa care sedesfãºura dincolo de Cortina deFier. Curiozitatea asociatã cu unsoi de teamã de necunoscut suntperceptibile în textele etnografi-ce rezultate în urma anchetelor lorîn România. Astfel, s-ar motiva ºispaþiul larg dedicat reflecþiilorpersonale, trezite de descoperi-rea unei lumi diferite, aproape lafel de diferite pe cât li se pãreaaristrocraþilor occidentali care pã-ºiserã pe terenul virgin al estuluieuropean începând mai ales cusecolul al XVIII-lea.

Raportul neîntrerupt dintreparadigma literaturii de cãlãtorieºi raportul etnografic este de-monstrat ºi de detaºarea explici-tã a unor antropologi de efectulcultural creat de primii vizitatoriai terenului pe care încearcã sã-lurmãreascã la rândul lor. Este ca-zul lui Gail Kligman, care explicãde la începutul cãrþii sale dedica-te ritualului nunta-înmormântareîntr-un sat din Transilvania cãintenþia sa de cercetare nu s-anãscut din dorinþa de a pãºi peurmele lui Jonathan Harker ºi dea regãsi urmele lui Dracula, ci, dincontrã, autoarea aspirã sã mear-gã dincolo de imaginea goticã aregiunii create de romanul luiBram Stoker. Conºtientã de nu-mãrul mare de turiºti încântaþi,

veniþi din Vest, spre a se lãsa se-duºi de frumuseþea idilicã a vieþiitradiþionale din Maramureº, Klig-man vrea sã regãseascã adevã-rul despre aceºti oameni aºezaþi,pânã atunci, de imaginarul occi-dental la limita dintre realitate ºilegendã4 .

Nici Jean Cuisenier, etnologfrancez cu o îndelungatã experi-enþã de cercetare în majoritatearegiunilor istorice ale României,nu se poate elibera uºor de apã-sarea imaginarului de cãlãtorieconfigurat de cãtre autorii de fic-þiune ºi regizorii de film în privin-þa tãrâmului natal al lui Dracula.Consistentul sãu volum despre„Memoria Carpaþilor” este strã-bãtut de o apãsãtoare asocierecu Tropicele triste ale lui ClaudeLévi-Strauss. Cartea antropolo-gului francez din 1955, adevãratãpiatrã de cotiturã în acceptareagradualã a reîntoarcerii relatãrii decãlãtorie în manistream-ul antro-pologiei, a fost vãzutã de analiºtica o stranie îmbinare a descrieriide cãlãtorie cu exprimarea liberãa sentimentelor personale aleautorului, ºi cu observaþia etno-graficã de tip clasic. Dar Carpaþiiromâneºti nu puteau fi, o spuneCuisenier în mod explicit ºi con-cluziv la finalul volumului sãu,niºte „tropice triste”5 ; etnologulfrancez nu vrea sã rãmânã la re-zultatele culese de pe teren prinintermediul acelei „priviri înde-pãrtate” care i-a consacrat par-cursul mai marelui sãu înaintaº.Din contrã, Cuisenier sperã sãcontrapunã tipului de investiga-þie specific lui Levi-Strauss o „pri-vire interioarã” îndreptatã empa-tic spre lumea þãranilor români dinBucovina ºi Maramureº.

Interesat sã desluºeascã sem-nificaþiile de profunzime ale com-portamentului oamenilor locului,autorul francez ajunge pânã la aresimþi firele ereditare care i-auunit, la un moment îndepãrtat dinistoria continentului, pe strãmo-ºii daci ai ruralilor din Carpaþi deproprii lui primitivi, galii ºi fran-cii. Aceastã subitã alunecare arealitãþii spre trecutul imemorialal locului vizitat este un trop în-tâlnit ºi în relatãrile cãlãtorilor ilu-miniºti prin Þãrile Române. La fi-nalul secolului al XVIII-lea, con-tele D’Hauterive îºi petrecea pri-ma noapte dezolantã în Valahiadupã ce trecuse Dunãrea veninddin Bulgaria. Spre a scãpa tem-porar de spaimele provocate deiminenþa bolilor ºi vizita fantome-lor care-l pândeau peste tot înaceastã þarã sãlbaticã, D’Haute-rive adoarme cu gândul la vitejiidaci pe urmele cãrora pãºea. Co-mentând aceastã scenã din jur-nalul de cãlãtorie al diplomatuluifrancez, în celebra sa carte despreinventarea Europei de Est, LarryWolff subliniazã rolul importantjucat de imaginaþia cãlãtorului6

care-ºi defuleazã astfel sensibili-tatea provocatã de contactul cuo realitate neprimitoare.

Interesante pentru reconsti-tuirea unui jurnal subiectiv al cã-

lãtorilor strãini în România seco-lului trecut au fost stereotipurilegenerate de efectul prezenþeiacestor necunoscuþi printre lo-calnici, situaþie generatã ºi decontrolul strict al regimului aces-tora de cãtre administraþia comu-nistã. Atracþia ºi totodatã teamape care apariþia unui american însatul lor o stârneºte în rândul þã-ranilor ºi autoritãþilor locale esteanalizatã pe larg în textele antro-pologilor. Este, aici, o altã ase-mãnare cu paginile pe care jurna-lele de cãlãtorie le dedicã aceluicontact iniþial pe care strãinul,apãrut parcã dintr-o altã lume, îlare cu localnicii. Într-un text carese vrea o cronicã generalã a ex-perienþei lor de teren în Româniacomunistã, David Kideckel ºiSteven Sampson alcãtuiesc o lis-tã a identitãþilor pe care româniile atribuiserã americanilor, nefi-ind convinºi de pura circumstan-þã ºtiinþificã a sejurului acestoraatât de departe de condiþiile Ede-nului capitalist: turiºti excentrici,studenþi interesaþi de limbi strãi-ne, americani de origine românãcare încercau sã-ºi regãseascã rã-dãcinile ºi eventual sã-ºi recupe-reze vechile posesiuni7 .

Datã fiind conjuctura politicãnefavorabilã occidentalilor veniþiîn þarã, un original jurnal imagi-nar al cãlãtoriei unui antropologamerican i-a avut drept autori peagenþii Securitãþii. Dosarul deurmãrire al cercetãtoarei Katheri-ne Verdery, bãnuitã cã, în afarameseriei de antropolog, ar fi fostspion al guvernului american, s-a transformat în mod arbitrar într-un veritabil jurnal de teren. Au-toarea în cauzã citeºte acest text,atunci când are în final acces lael, dintr-o perspectivã literar-et-nograficã, punctând modul ima-ginativ în care propria identitateîi fusese recreatã prin prisma vi-ziunii oamenilor Securitãþii8 .

În concluzie, eroul cultural alantropologiei sau al cãlãtoriei tre-

nnnnn IOANA REPCIUC

Literatura de cãlãtorie –între ficþiune

ºi antropologie

buie sã-ºi asume statutul irevo-cabil de mediator imperfect din-tre lumea studiatã ºi reprezenta-rea lumii respective. La finalulcãrþii despre „nunta mortului” înTransilvania, Gail Kligman mãr-turiseºte cu sinceritate cã, în ciu-da dorinþei sale de a scrie onestsi obiectiv despre þãranii din Ieud,a fost mereu conºtientã cã demer-sul sãu i-a transformat pe aceºtiaîn „texte sociale” – în termeniinoii antropologii textualiste. Klig-man ºtie cã descrierea ei nu a re-levat decât una dintre ipostazeleoamenilor locului – rezultat alimaginarului cultural, pe care uncãlãtor strãin gãzduit îl aduce cusine în bagaj.

1 James Clifford, Anthropologyand/as Travel, „Etnofoor”, IX (2),1996, p. 10.

2 Mondher Kilani, Du terrain autexte. Sur l’écriture de l’anthropolo-gie, în „Communications”, 58, 1995,p. 53.

3 John W. Cole, Anthropologycomes half-way home: community stu-dies in Europe, în „Annual Review ofAnthropology”, 6, 1977, p. 350.

4 Gail Kligman, Nunta mortului.Ritual, poeticã ºi culturã popularãîn Transilvania, traducere de Mir-cea Boari, Runa Petringenaru, Geor-giana Farnoaga, West Paul Barbu,Iaºi, Editura Polirom, 1998, p. 23.

5 Jean Cuisenier, Memoria Car-paþilor. România milenarã: o privi-re interioarã, traducere de Ioan Cur-ºeu ºi ªtefana Pop, Cluj, Echinox,2002, p. 519.

6 Larry Wolff, Inventing EasternEurope. The Map of Civilization onthe Mind of the Enlightenment, Stan-ford University Press, 1994, p. 119.

7 David A. Kideckel, Steven L.Sampson, Fieldwork in Romania.Political, Practical and Ethical As-pects, University of Massachusetts,1984, p. 90.

8 Katherine Verdery, Secrets andTruths: Ethnography in the Archiveof Romania’s Secret Police, Buda-pest, 2013.

Dosar coordonat de Daniela Micu


nnnnn MARIA DINU

Pe lângã opera sa volu-minoasã, dedicatã idei-lor literare, Adrian Ma-

rino scrie câteva jurnale de cãlã-torie: ¡Ole! España (1974), Car-nete europene (1976), Prezenþeromâneºti ºi realitãþi europene(1978), Evadãri în lumea liberã(1993). Semnificativ este cã aces-te cãlãtorii ale lui Marino, în þãriprecum Franþa, Anglia, Olanda,Spania, Portugalia, Germania etc.se datorau reabilitãrii sale juridicedin 1969, precum ºi relativei libe-ralizãri politice de la mijlocul ani-lor ’60. Regimul comunist oferealibertate de circulaþie intelectuali-lor români cunoscuþi în strãinãta-te, dar ºi foºtii deþinuþi politici „pebaza politicii de «recuperare» pro-movatã de sistem”, dupã cumsubliniazã Simona-Maria Pop încartea Adrian Marino. Vârsteledevenirii. „Ei [foºtii deþinuþi poli-tici – n.n.] beneficiau de o expu-nere publicã vizibilã – afirmã cer-cetãtoarea –, acordându-li-se omare libertate de exprimare ºi demiºcare, fiind integraþi în sistemprin reincluderea lor în posturi im-portante, publicarea lor intensã înperiodice sau de cãtre edituri,acordarea facilã a paºaportului învederea cãlãtoriilor din interesprofesional.”1

Aflat în marile centre univer-sitare europene, Marino avea sã-ºi petreacã cea mai mare parte atimpului în biblioteci, adunândinformaþii pentru lucrãrile sale ºiurmând un program de studiu ri-guros, bine planificat, dublat întimpul liber de ceea ce el numeº-te „turism intelectual”. Din aceas-tã cauzã, experienþele redate deMarino în jurnalele sale pãreaucã se reduc la aceleaºi obsesii,vizibile ºi în cãrþile teoretice, cutoate cã nu într-un mod explicit:propriile proiecte ºi intenþii vi-zând ideile literare, receptareacãrþilor, relaþiile cu intelectualii dinþarã ºi din strãinãtate.Nu e demirare cã unii comentatori ai jur-nalelor de cãlãtorie nu vor fi preaîncântaþi de abordarea lui Mari-no, fiindcã „nu reuºeºte decâtfoarte rar sã se elibereze de pre-siunea «erudiþiei», de sugestiapaginii memorate ºi a albumuluide acasã. Citim paginã dupã pa-ginã, dar «viaþa» nu e prezentã.Avem impresia cã trecem printr-o þarã pustie ale cãrei realitãþi suntedificiile, tablourile, vastele pie-þe, vegetaþia abundentã.”2 , scrieMihai Ungheanu.

Totuºi, Marino are propriul stil– erudit i-am putea spune – de a

Adrian Marino: „evadarea spaniolã”a unui cãlãtor din România comunistã

cãlãtori. Jurnalele sale sunt rezul-tatul unor confruntãri, pe care lepresupune însãºi ideea de cãlã-torie cu implicaþiiei profunde asu-pra fiinþei celui ce cãlãtoreºte ºiintrã în contact cu altceva. „Cã-lãtoria lungã sau scurtã, circula-þia, deplasarea sunt moduriesenþiale de contact cu univer-sul. Omul îºi defineºte propriapersonalitate prin raportare la uncontext, iar astfel de raportareeste în fond o cãlãtorie; sferanoastrã de acþiune, suma relaþii-lor în care intrãm cu obiecte, fe-nomene ºi persoane, pãrticica dinunivers pe care ne-o asimilãm –toate acestea le mãsurãm folo-sind drept etalon comun depla-sarea, cãlãtoria. În acest sensfoarte larg, «jurnalul de cãlãto-rie» devine o parte nelipsitã acãlãtoriei înseºi, o adevãratã ca-tegorie amplã, depãºind cu multcadrul literar restrâns; ea cuprin-de orice înregistrare, relatare,naraþiune, concluzie ce decurgedin cãlãtorie.”, noteazã Virgil Ne-moianu în textul intitulat Re-sursele jurnalului de cãlãtoriedin 1967. Jurnalele de cãlãtorieale lui Adrian Marino nu se sus-trag acestor observaþii generalvalabile, ba chiar aduc în atenþie-ecoul noilor realitãþi din strãinã-tate asupra lui Marino însuºi. Cualte cuvinte,nu e vorba numai deînregistrarea noutãþii, ci ºi de cumse percepe Adrian Marino pe sine,în calitate de cãlãtor.

Autoscopia, atât cât e posibi-lã în cazul sãu, e sporitã ºi de con-diþia sa de intelectual provenitdintr-o þarã comunistã. Daraceastã eliberare temporalã dinsocietatea româneascã comunis-tã contribuie, probabil, ºi la ac-centuarea predispoziþiei pentruconfesiune a lui Marino. Cãlãto-ria în Spania, din 1972 – la care nevom raporta –, este singura pecare cercetãtorul clujean o aºteap-tã cu plãcere ºi stã sub semnulrevitalizãrii interioare. „Dupã oiarnã de ascezã, izolare ºi biblio-tecã genevezã, evadarea spanio-lã devine aproape obligatorie.Este un antidot radical împotrivasclerozei, rigiditãþii ºi monotonieimorale.”3 , sunt primele rânduri cucare se deschide jurnalul ¡Ole!España. Cãlãtorie devine prilejulde a-ºi rememora pasiunea avutãpentru Spania încã din adoles-cenþã, ea cãpãtând semnificaþiaunei redescoperiri: „Simt, de peacum, cã voi surprinde, în modinevitabil, ºi o serie de afinitãþitemperamentale: impetuozitate,elan ideal, o anume fervoare ab-solutã, un gen propriu de volup-tate trepidantã, simþul ritului su-dic.”4

Datoritã acestei nevoi de eva-ziune – cuvântul libertate aparedes în jurnal –, criticul clujean searatã mult mai îngãduitor faþã dediferenþele de mentalitate ºi obi-ceiurile spaniole, e chiar dispussã treacã cu vederea evenimenteimprevizibile care îi afecteazã pro-gramul de studiu. Are o seninã-tate menþinutã pe toatã perioadãsurprinsã în jurnal ºi dacã aceas-tã ordine interioarã dã semne cãar fi perturbatã, Marino recurgela ironie. În comparaþie cu cele-

lalte note de cãlãtorie, numai aiciintelectualul dã dovadã de adap-tabilitate ºi, probabil, de aceea îºiregãseºte vitalitatea moralã ºi in-telectualã. Se obiºnuieºte cu lip-sa de punctualitate a spaniolilor,acceptã aglomeraþia urbanã la orede vârf, consolându-se cã în alteoraºe occidentale e mai rãu, i separ amuzante disfuncþionalitãþi-le tipice hotelurilor spaniole sauobiceiurile vestimentare.

În paginile dedicate explorãriiSevillei, regãsim unul dintre celemai reuºite pasaje descriptive re-alizate de cercetãtor, prin plasti-citatea cu care evocã grãdinileexotice ale Alcázar-ului, pline cuportocali încãrcaþi de roade: „Dars-a întâmplat sã vizitez Sevillachiar în perioada recoltei porto-calilor, cu crengile grele, încãrca-te, cu portocale cãzute peste tot,pe jos, prin parcuri, de-a lungulstrãzilor. Aceastã nemaivãzutã ri-sipã face ºi ea parte din ritualuloriental al Sevillei, unde introdu-ce încã o notã de paradiziac ºiaur.[…] Alcázar-ul cu grãdinilesale, de un farmec straniu ºi uºorpervers, dezarmeazã orice virtu-te. Mã întreb, într-o deplinã ino-cenþã, ce s-ar fi întâmplat cu Sfân-ta Tereza de Avila dacã ar fi frec-ventat grãdinile Alcázar-ul, atâtde obsedante, atât de insinuan-te…”5 Însemnãrile sunt o dova-dã a fineþei ºi profunzimii cu careMarino recepteazã ceea ce-l fas-cineazã, dar ºi a umorului afiºatcu ingenuitate.

O cãlãtorie pe oceanul Atlan-tic ºi contemplarea zboruluipescãruºilor devine prilej de re-culegere, de unde„sentimentul li-bertãþii, expansiunii ºi relaxãrii,prin eliberarea de constrânge-re.”6 Confesiunea surprinde unmoment al purificãrii în prezenþaelementului acvatic, când Mari-no îºi conºtientizeazã nemulþumi-rile ºi decepþiile de care pare sãse detaºeze, regãsindu-ºi stareade echilibru interior ºi plãcerearedescoperirii de sine: „Stau oreîntregi pe puntea superioarã ºigândurile încep sã mi se clarificepânã la transparenþa cea mai cris-talinã. De altfel, efectul moralpurificator este unic. Dispar toa-te obsesiile, preocupãrile dure-roase, idiosincraziile, suferinþele,fie lãsate pe mal, fie aruncate înapã una dupã alta. Simt cã aºa-zisa «viaþã literarã», cu toate mi-cile sau marile sale mizerii, nu mãmai intereseazãºi aº fi fericit dacãaceastã stare de spirit ar rãmânepermanentã.”7 Cu excepþia texte-lor de tinereþe, unde înclinaþiaspre introspecþie ºi armonie in-terioarã este afirmatã direct, acestpasaj este, probabil, dacã nu sin-gurul, unul dintre puþinele reda-te de Marino în care atinge o sta-re de seninãtate ºi împãcare,dupã anii de închisoare ºi domi-ciliu obligatoriu. Spre sfârºitulvieþii, îºi va scrie memoriile cuaceeaºi intenþie, însã e greu decrezut cã revãrsându-ºi veninulacumulat nu sublimându-l, cerce-

literaturade cãlãtorie

















tãtorul obþinuse eliberarea inte-rioarã la care aspira încã de pevremea uceniciei cãlinesciene.

Paginile jurnalului spaniolemanã o candoare tipicã unuicãlãtor într-o þarã necunoscutã,o candoare pe care Marino mi-zeazã, fiindcã în unele cazuri, eae disimulatã ºi camufleazã o criti-cã la adresa regimului din þarã.Nu mã refer, aici, doar la uimireasa afiºatã în faþa diversitãþii gas-tronomice ºi a abundenþei maga-zinelor– contrastante cu sãrãciadin þarã –, ci la o întreagã atitudi-ne interogativã, aparent ingenuãcare, în subtext, e subversivã. Cusurprizã, intelectualul constatãlibertatea sau mai bine zis liber-tãþile cãlugãriþelor spaniole, ieºi-te din recluziunea regimului mo-nahal ºi integrate vieþii cotidie-ne, cu unghiile roºii ºi mestecândgumã. Episodul este reluat înpostfaþa celei de-a doua ediþii ajurnalului, apãrut în 1995, daracum semnificaþiile sunt transpa-rente, cãci pretinsa cãlugãriþã era,de fapt, o agentã care îl urmãrea.În altã situaþie, reflecþia asuprainformaþiilor istorice legate deInchiziþia din Spania ºi de infor-matorii ei devine un pretext caretrimite la persecuþia fizicã ºi psi-hicã practicatã de regim, în þarã:„Dar acest sinistru Ignaþiu deLoyola, descoperit efectiv abia laSevilla, îmi dã serios de gândit.Picat în mâinile organizaþiei salespecializate în Auto-da-fé-uri,procese, arderi de cãrþi etc., numai ai cum sã scapi. De când amaflat împrejurãrile în care a de-nunþat Inchiziþiei catolice (riva-le) pe Michel Servet (rivalul sãupersonal), Calvin mi-a devenit lafel de antipatic. «Cooperarea»inchizitorilor religioºi funcþionabine, nu mai încape îndoialã, încãdin secolul al XVI-lea. A inchizi-torilor ideologici moderni este ºimai perfecþionatã…”8

În fond, cãlãtoria, pentru Ma-rino, capãtã semnificaþii multiple,o datã ca acces la cunoºtinþe va-riate de naturã istoricã, geografi-cã, artisticã etc., ceea ce trans-formã jurnalul într-o sursã de in-formaþie, funcþie avutã iniþial dejurnalele de cãlãtorie a cãror apa-riþie a fost legatã de descoperiri-le geografice. Apoi, cãlãtoria re-prezintã un moment de regãsireinterioarã ºi echilibru, jurnalultransformându-se într-o biogra-fie spiritualã redusã ca proporþii.ªi, în final, ea implicã o scurtãevadare din regimul comunist dinþarã într-o lume liberã, de undea-luziile critice din acest jurnal.

1 Simona-Maria Pop, AdrianMarino. Vârstele devenirii, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 2010, p. 77

2 Mihai Ungheanu, Cronica lite-rarã, în Luceafãrul (XVII), nr. 26,1974, p. 2

3 Adrian Marino, ¡Ole! España,Editura Aius, Craiova, 1995, ediþia aII-a, revãzutã ºi adãugitã de autor, p. 9

4 Idem., p. 155 Ibidem.,p. 256 Ibidem., p. 377 Ibidem8 Ibidem, p. 30

Cristina Oprea


Mircea Anghelescu, Lâna deaur. Cãlãtorii ºi cãlãtoriile înliteratura românã, Editura Car-tea Româneascã, Bucureºti, 2015,336 p.

Nu e nevoie de vreo cer-cetare ca sã ne dãmseama cã românii au

umblat mult în ultimele douã se-cole, ºi prin þãriºoarã, ºi pe-afarã.La început doar câþiva dintre ei,apoi tot mai mulþi, pânã când azipreumblarea s-a democratizat ºinumai cine nu vrea, nu ajunge peacolo pe unde a fost, pe vremuri,Dinicu Golescu. Cã toate cãlãto-riile lor au contribuit cumva latransformarea României, e la felde evident, chiar dacã e greu deexplicat ce ºi cum per ansambluºi pentru fiecare etapã istoricã înparte. Aceasta în primul rând pen-tru cã, dintre mulþii reprezentanþiai elitei româneºti care au cãlãto-rit prin Europa de-a lungul vre-mii, relativ puþini au lãsat vreoînsemnare de cãlãtorie. Apoi, ºiînsemnãrile, câte sunt, au primit,cu câteva excepþii, insuficientãatenþie din partea istoricilor ge-neraliºti sau literari. Probabil cãformele lor au creat impresia (de-venitã repede prejudecatã) lipseide importanþã a conþinuturilor. Or,numai dacã ne gândim cã Bucu-reºtiul nu putea deveni „miculParis” fãrã ca niºte români sã firemarcat arhitectura parizianã, nedãm seama cã o cãlãtorie nu eradoar o circulaþie a oamenilor, ci ºia ideilor de tot felul. Studiereaînsemnãrilor de cãlãtorie presu-pune deci, pe lângã reconstitui-rea de calendare/trasee sau par-curgerea unor descrieri de multeori plictisitoare, ºi observareagândurilor cu care cãlãtorii ple-cau de acasã, a celor care li senãºteau pe drum ºi a celor cu carese întorceau.

Dupã ce a studiat ºi a predat,vreme de patru decenii, literaturade cãlãtorie, profesorul MirceaAnghelescu a elaborat o remar-cabilã sintezã, care ordoneazã ºidiscutã scrierile – surprinzãtor denumeroase, pentru un neiniþiat –de la începutul secolului al XIX-lea pânã spre Al Doilea RãzboiMondial. Este, vorba lui GabrielNedelea, o „carte exemplarã deistorie literarã, straºnicã ºi elegan-tã deopotrivã” („Cãlãtoria catemã ºarpantã a literaturii româ-ne”, Ramuri, nr. 2/2016), straºni-cã prin densitate ºi rigoare, ele-gantã prin claritate ºi moderaþie.Partea grea a cãrþii este cea con-sacratã perioadei antebelice – ºi,în special, începutului moderni-tãþii româneºti – pentru interbe-lic neexistând decât câteva me-dalioane disparate.

Pentru istoria literarã, temaeste mult mai importantã decât arpãrea, cãci, la o privire atentã, sevede cã „literatura românã moder-nã începe cu însemnãri de cãlã-torie”, o posibilã explicaþie pu-tând fi, potrivit autorului, cã pre-cum „orice altã naþiune ajunsã lavârsta modernitãþii, ºi româniisimt nevoia sã se aºeze într-untext ilustrativ, nu simbolic: în pro-zã deci”. Particularitatea româ-neascã o reprezenta lipsa unei„adevãrate vieþi sociale”, a „uneipãturi intelectuale profesionis-te”, a condiþiilor pentru „o viaþã

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

cãlãtoriile românilor ºi evoluþia României

publicã deschisã ideilor”, cãlãto-riile rãmânând singurul stimulental „scoaterii din tipicul vieþii mo-notone zilnice” (p. 156). MirceaAnghelescu grupeazã autorii pecategorii, fãcând diferenþa întrecei care cãlãtoreau cu treabã (Di-nicu Golescu, George Bariþiu,Aug. Treboniu Laurian, DimitrieRalet), din curiozitate (MihailKogãlniceanu, Dimitrie Bolinti-neanu) sau din purã plãcere (Va-sile Alecsandri, Alexandru Peli-mon). Trateazã separat cãlãtorii-le în spaþiul românesc ºi pe celeîn strãinãtate. Iar strãinãtatea în-semna atât Occident, cât ºi Ori-ent, de raporturile dintre ele înmentalul românesc depinzânddefinirea unui „spaþiu identitarpropriu” (p. 101), spaþiu care nuputea fi decât unul intermediar,cu o foarte complicatã geografiesimbolicã. Românii încercau sã seracordeze la un Occident cu carese familiarizau destul de greu ºicare îi percepea ca aparþinândOrientului, numai cã ei, dupã cumreiese din notele de cãlãtorie, „sesituau mai degrabã în afara decâtînlãuntrul acestui spaþiu, care eratotuºi un spaþiu familiar” (p. 104).Pe mãsurã ce s-au occidentalizat,Orientul a devenit tot mai intere-

sant pentru cãlãtorii români, toc-mai pentru cã li s-a schimbat gri-la de percepþie.

Spre sfârºitul secolului al XIX-lea s-au înmulþit cãlãtoriile ºi re-latãrile din zone mai îndepãrtate:Africa, Asia, America de Sud.Meritã notatã expediþia lui IuliuPopper în Þara de Foc (pp. 208-213) ºi, oricât ar suna de proto-cronist, ocolul pãmântului în 58de zile, fãcut de Bazil G. Asan, în1899 (pp. 218-221).

Autorii de însemnãri de cãlã-torie sunt diverºi. Avem, pentruperioada antebelicã, esteþi, explo-ratori, aventurieri, savanþi sauideologi, iar pentru cea interbeli-cã, hoinari, scriitori, gazetari. Nutoþi ºi-au propus sã facã literatu-rã, cei mai mulþi se situeazã în sfe-ra paraliteraturii. Multora li sepotriveºte ceea ce profesorulAnghelescu spunea despre Geor-ge Sion: „scrie bine când nu vreasã facã literaturã” (p. 161). Alþii,talente scriitoriceºti incontesta-bile una peste alta, nu au excelatîn scrierile de cãlãtorie; e cazullui Macedonski, a cãrui relataredin Italia e etichetatã drept „ocompunere cu numeroase pon-cife ºi stereotipuri” (p. 199).

Dar nu latura literarã mã inte-reseazã în mod special aici, ci ace-ea politicã, în sens cât se poatede larg. Sunt puþini cãlãtori-au-tori, mai ales în perioada de înce-put, ale cãror scrieri sã nu aibã ºio componentã de „pedagogienaþionalã”. Într-un fel sau altul,mai mult sau mai puþin, cãlãtoriiau comparat, au lãudat, au criti-cat, au indicat modele, mereumânaþi de „aceastã aspiraþie spremiºcarea care sã declanºezenoul” (p. 160). De la bun început,autorul ºi-a exprimat speranþa cadin cartea sa de istorie literarã „sãreiasã ºi o privire mai motivatãasupra literaturii de cãlãtorie ºi acontribuþiei sale la maturizareaunor teme, la dezvoltarea unor

percepþii în spaþiul public ºi, înultimã instanþã, la constituirea ºila afirmarea unui puternic senti-ment naþional pe baza cãruia s-aîmplinit statul în sine, Româniade azi” (p. 6). Iar la final, a con-chis: „Contribuþia pe care o aucãlãtoriile la dezvoltarea acestuispirit ºi a culturii naþionale în ge-neral este importantã, dar ea nu afost suficient studiatã pânãacum” (p. 317). Just! Dar a fost ºirãmâne greu de studiat.

E clar cã modernizarea româ-nilor, atâta câtã a fost, s-a hrãnitdin contactul lor cu Occidentul.ªi nu a fost vorba de vreo colo-nizare sau de vreun descãlecat.Nu occidentalii au venit aici sãaducã un model, ci, în cea maimare parte, românii au mers la eisã ºi-l ia. Aºa au stat, în fond,lucrurile ºi cu aducerea pe Trona lui Carol I, despre care MirceaAnghelescu se întreabã dacã areprezentat un factor sau un re-zultat al modernizãrii (p. 181). Afost, ca toate cele luate din Occi-dent, ºi una ºi alta. Simpla orien-tare spre vest vine dintr-o sãmân-þã de modernitate, ajunsã aici cineºtie cum, ºi ajunge cu timpul sã odezvolte.

Din relatãrile de cãlãtorie seobservã lentoarea, ambiguitateaºi discontinuitatea modernizãriiromâneºti. Ele nu pot sã explicesituaþia, dar pot sã sugereze une-le piste de cercetare ºi reflecþie.Primul care trebuie luat în seamãe Dinicu Golescu, cel „preocupatde la început sã aºeze în paralel,într-o comparaþie elocventã, ceeace vede în strãinãtate cu ceea ceºtie cã a lãsat în urmã, acasã, înpatria sa...” (p. 20). Schimbãrileîn bine vor începe la scurt timpdupã semnalul sãu de alarmã – ºinu datoritã lui – dar se vor petre-ce prea lent pentru a reduce de-calajele. Aºa se face cã în însem-nãrile din deceniile urmãtoare (no-tabile sunt cele ale lui Nicolae


















Þuþu ºi Nicolae Filimon) întâlnimceea ce Mircea Anghelescu anumit, inspirat, „complexul Dini-cu Golescu, al comparaþiei dintreeficienþa economicã admiratã iciºi colo, în special în Germania, ºilipsa de înþelepciune sau de acti-vitate susþinutã din Principate,defecte naþionale care lipsescgospodãria þãrii de veniturile cu-venite” (p. 145). ªi tot aºa în con-tinuare... Putem observa un mo-tiv al þãriºoarei frumoase, boga-te, dar rãu administrate ºi chiarjefuite. În urma unei cãlãtorii prinOltenia, în 1859, Vasile Boeres-cu, care avea sã devinã o perso-nalitate politicã marcantã, nota:„cãlãtoria costã cel puþin întreitmai scump [decât în Occident, n.M.G.] […], drumuri întreit mai rele,birturi întreit mai proaste”, dar „ºiplãcerea de a-ºi vedea þara esteîntreit mai mare” (p. 158).

Scrierile de epocã trebuie pri-vite cu anumite rezerve. Ele nuexprimã atât o stare de fapt, câtpercepþii ale ei. Întrucât sunt ase-mãnãtoare, existã tentaþia dea le considera adevãruri absolu-te. Or, chiar dacã anumite datefactuale sunt adevãrate, judecã-þile de valoare nu pot fi decât re-lative. În primul rând pentru cãele se bazeazã pe comparaþia cuOccidentul – de multe ori, cu unOccident idealizat. Contactul ini-þial cu acesta stârnise prima ne-mulþumire ºi reprezentase înce-putul progresului. Permanentiza-rea contactului a însemnat, poa-te, atât permanentizarea progre-sului cât ºi a nemulþumirii, cãci,dupã cum era de aºteptat, deca-lajele nu puteau fi anulate.

Notã discordantã printre cã-lãtorii-autori ai secolului al XIX-lea face Ion Codru-Drãguºanu,cu al sãu Peregrin transilvan,publicat în 1865. Printre multelemerite ale cãrþii profesorului An-ghelescu se aflã ºi cel de a fiinsistat asupra acestui „spiriteuropean cu mult înainte de in-ventarea cuvântului” (p. 155).Probabil cel mai puþin contempla-tiv ºi cel mai critic dintre cei pre-zentaþi în carte, caracterizat de o„vânã ironicã, iconoclastã chiar”,el vede ºi binele ºi rãul peste tot,nu idealizeazã, nu dramatizeazã,nu construieºte utopii. Iatã cescria despre democraþie, îndrep-tãþindu-l pe istoricul literar sã îlconsidere „un posibil adept al luiTocqueville”: „... instituþiile de-mocratice se considerã a fi celemai bune, dar în adevãr ele ni-cãiri existã. Democraþia e numaiidealul spre care tindem ca ºi creº-tinismul adevãrat […]; ea e ne-plãcutã ignoranþilor pentru cã einu pricep cât e de dreaptã ºi fru-moasã... Legi bune ºi drepte poa-te sã aibã numai un popor învã-þat ºi cult” (p. 154).

Oare cum ar fi arãtat istoriamodernã a românilor cu mai mulþicãlãtori asemenea lui Drãguºanu?

Cristina Oprea


Deºi în România antro-pologia poate fi con-sideratã ºtiinþã oficia-

lã de numai douãzeci de ani, tere-nul de cercetare antropologicã asuferit numeroase transformãri ºiaici, ca ºi în alte medii mai dez-voltate. Mai mult decât atât, serecupereazã intens ºi ne confrun-tãm cu o aliniere la interesele glo-bale de cercetare. Acest fapt sedatoreazã ºi unui nou val de ti-neri antropologi, ale cãror cerce-tãri se întreaptã spre alte zoneconsiderate inedite. Sunt urmãri-te, de pildã, interacþini în mijloa-cele de transport, ce au la bazateoriile unui Marc Augé, desprespaþiile antropologice de tranzi-þie care nu au îndeajuns de maresemnificaþie încât sã fie conside-rate locuri, sunt realizate studiipe subiecte cum ar fi luptele decontact, sacrificiul animal etc.,care acoperã o gamã generoasãde comportamente în societateaactualã, aflatã ºi ea în continuãtransformare. Diversitatea depreocupãri de tip antropologicvine ºi dinspre interdisciplinari-tate, în mãsura în care cele maimulte cercetãri nu sunt realizatede oameni care au la bazã o pre-gãtire antropologicã, dar care potoferi o perspectivã de aceastãnaturã asupra domeniilor lor.

Trãim în epoca „schimbãrilorde scalã” (Augé, 1995:12) ºi, spredeosebire de începuturile ei, ac-tualmente, antropologia se orien-teazã spre studierea prezentuluiºi a aproapelui, se distanþeazã destudierea civilizaþiilor îndepãrta-te, spaþial ºi temporal, care, pânãla urmã, constituia subiectul prin-cipal al disciplinei. Aceastã trans-formare a subiectului aduce cuea necesitatea schimbãrii meto-dologiei de cercetare, care de-vine din ce în ce mai flexibilã, ast-fel încât este tot mai greu de sta-bilit o baza teoreticã. Cei mai mulþicercetãtori încadreazã, deocam-datã, noile metode ca fiind com-plementare, dar acestea se vorsedimenta la un moment dat înmetodologii independente. Celemai noi dezbateri pleacã de la oproblemã remarcatã cu ceva timpîn urmã, ºi anume, transformarea„locurilor” în „spaþii”, prilej cucare putem vorbi despre o în-gustarea a spaþiului cercetat. Cer-cetarea, care iniþial se fãcea la unnivel atotcuprinzãtor, este redu-sã, în zilele noastre, la relaþiile sim-bolice dintre indivizi. Aºadar, lo-curile, caracterizate de istoricita-te, relaþionalitate ºi identitate (sãne gândim la comunitãþile arhai-ce) se transformã, în mediul ur-ban cu precãdere, în spaþii de

nnnnn DANIELA MICU

cãlãtoria în epoca „schimbãrilor de scalã”tranzit, unde relaþiile sociale lip-sesc sau sunt reduse la minimulinteracþional. Se aplicã, în aseme-nea cazuri, metode care înaintenici nu puteau fi luate în calculde cãtre marile teorii antropolo-gice: i) observaþia (atenþie, nuobservaþia participativã, care seaplicã conform unor norme binestabilite), ii) efortul interpretativºi generarea de ipoteze multipleºi dinamice, iii) observarea com-portamentului dramaturgic în so-cietate (metoda goffmanianã, atâtde aspru criticatã de somitãþilevremurilor sale) sau iv) interacþi-onismul simbolic (Blumer, 1969),metodã cu caracter exploratoriu,ce cautã sã descopere lucruri noifãrã sã aibã un anumit punct deplecare, ci numai ipoteza conformcãreia societatea acþioneazã purºi simplu ºi se modificã perma-nent, iar informaþia vine spre cer-cetãtor, nu cercetãtorul presta-bileºte ce sã analizeze. Interacþi-onismul simbolic este o metodãde cercetare pur postmodernã,din urmãtorul punct de vedere:spaþiul postmodern de acþiuneeste difuz, fãrã limite bine defini-te, aflat în continuã negocierepentru zona de intimitate, care seobþine prin distanþare spaþialãsau prin atitudine. Observareaacestor atitudini a avut loc întâm-plãtor, ca un rezultat secundar ceapare în urma interacþionismuluisimbolic ºi care oferã informaþiipreþioase cu privire la comporta-mentul uman. O metodologie mairiguroasã nu ar fi atins niciodatãaceste aspecte. Din acest punctde vedere, o abordare flexibilã ºicalitativã este beneficã pentrucercetarea antropologicã, iar jur-nalele de cãlãtorie ilustreazã as-pecte ale diferitelor civilizaþiiprintr-o astfel de abordare.

În contextul modificãrii terenu-lui antropologic, antropologiajurnalului de cãlãtorie are calita-tea cã investigheazã, aºa cum eraprogramatã în mod tradiþional,alte culturi, spre deosebire desociologie ºi etnografie care s-arocupa exclusiv cu studiul cultu-rii noastre. Orientarea cãtre altecivilizaþii mizeazã spre obiectivi-tate, dar, în timp, terenul antro-pologic s-a mutat si spre acasã:„studierea unui fapt sociocultu-ral pretinde oarecare distanþãepistemologicã, iar aceasta (seafirmã) nu poate fi obþinutã încadrul aceluiaºi sistem de valori.În termenii formulaþi de KirstenHastrup, un antropolog nu sepoate apropia de adevãrul unuifapt atâta vreme cât se situeazãîn aceeaºi culturã cu el.” (Koz-ma, Glavce, Bãlãceanu-Stolnici,2014: 22)

Cercetarea propriei culturi im-plicã numeroase riscuri, dar ºiavantaje. Aceastã situaþie esteabordatã, în antropologie, în ter-meni de etic ºi emic, ce privescevitarea pericolului subiectivitã-þii, fãrã a cãdea în raþiunea pureifactologii. ªi anume, existã risculîn cercetarea propriei culturi de afi subiectiv, dar tocmai aceastãfamiliaritate cu locul cercetatpoate constitui un avantaj, de-oarece etnologul înþelege uºordetaliile greu vizibile care stau labaza dezvoltãrii unei culturi. Caºi antropologii, autorii de jurnale

de cãlãtorie învaþã despre o cul-turã prin abordarea directã amembrilor comunitãþii ei. Aceºtiaobservã ºi se informeazã de lalocalnicii cunoscãtori ai proprieiculturi, dar antropologii sunt ca-pabili sã abstractizeze un set dereguli pentru a reda comporta-mentul indivizilor dintr-o socie-tate anume, în timp ce autorul jur-nalului de cãlãtorie nareazã in-formaþiile, le trece adeseori prinfiltrul reflecþiei personale, ºi nu-mai o persoanã din exterior poa-te sã alcãtuiascã acel set de re-guli. Nu credem cã se pune pro-blema calitãþii informaþiei afecta-tã de subiectivitate. ªi unul ºicelãlalt sunt subiectivi. Fiecareobservã ºi redã cele observateconform propriului cod de valori.Doar cã unul, antropologul, estemai organizat ºi dispune de in-strumentarul care îi permite sãformuleze concluzii. Jurnalistulde cãlãtorie, oricât ar încerca sãformuleze concluzii, va lãsaaceasta sarcinã cititorului care,neafectat de informaþia anterioa-rã (de care dispun antropologii),va avea o percepþie schimbatã.Diversitatea percepþiilor nu estecauzatã totuºi de informaþii ero-nate sau structurate haotic, cipentru cã circumstanþele actualesunt modificate. Aceastã modifi-care de perspective conþine însine o antropologie proprie, carenu ne preocupã în acest momental cercetãrii, dar civilizaþia esteforþatã sã se adapteze la intere-sele indivizilor ºi la cerinþele so-cietãþii: „O culturã trebuie sã aibãcapacitatea de schimbare pentrua se adapta noilor circumstanþesau la schimbarea percepþiilordespre circumstanþele existente.Toate culturile se schimbã într-un moment sau altul datoritãunor motive variate. [...] prinschimbare, culturile pot sã seadapteze la condiþii alterate [...]Ea [cultura] trebuie sã aibã capa-citatea de a se schimba ºi adaptala noi împrejurãri sau sã modificepercepþiile asupra unor împreju-rãri existente.” (Kozma, Glavce,Bãlãceanu-Stolnici, 2014: 33)

Aºadar, din orice direcþie aiprivi lucrurile, ceva trebuie sã semodifice, deoarece, parafrazân-du-l pe Skeldon (1997:4), mobili-tatea, capacitatea de transforma-re ºi regenerare, ca ºi mobilitateageograficã, sunt pãrþi ale norma-litãþii. ªocul creat de dezvoltareatehnologicã de la sfârºitul seco-lului al XIX-lea a fost un astfelde instrument cu caracter demo-lator al modelelor osificate alepercepþiilor senzoriale. Cel puþinasta remarcau Tretiakov ºi Wal-ter Benjamin, deoarece timpul aarãtat cã a fost vorba mai multdespre o revitalizare decât de otransformare (Grigorescu,1994:27), în orice caz o schimba-re semnificativã, ce a reverberatîn toate domeniile, inclusiv în celantropologic.

Textul antropologic clasic numai este separat de viaþa cãlãto-rului, viaþa lui integreazã textulsau, altfel spus, îl creeazã, ajun-gând la rezultate empirice carerefuzã sã primeascã ceea ce i seoferã prin istoricitatea textului,acesta fiind totuºi un rezultatbenefic, cu caracter reîmprospã-

tor al informaþiei prãfuite, mai alescã ne confruntãm cu un subiectde cercetare a cãrui însuºire estetocmai transformarea ºi modifica-rea permanentã.

Dacã iniþial nomadismul erafiresc, a urmat o perioadã lungãde timp, în istoria civilizaþiilor,când majoritatea omenirii era se-dentarã (începutul erei neolitice)ºi se dorea desfiinþarea moduluide viaþã nomad, care intra ade-seori în conflict cu celelalte so-cietãþi sedentare. Conflictele seiscau cel mai adesea din cauzaelementelor de pe prima treaptã apiramidei lui Maslow. Între timp,odatã cu modificãrile aduse desfârºitul secolului al XIX-lea, ne-am întors la nomadism, o varian-tã diferitã, bineînþeles, situaþie încare conflictele persistã, dar suntºi de naturã mai profundã: „Strã-moºii noºtri dinainte de secolulal XIX-lea ar fi fost nu numai sur-prinºi, dar ºi dezorientaþi dacã ºi-ar fi vãzut descendenþii de astãziabandonându-ºi modul de viaþãsedentar, aºa cum nomazii pas-torali îl abandonaserã cu vreotrei-patru mii de ani în urmã. Nule-ar fi venit sã creadã cã o fiinþãumanã, obiºnuitã sã trãiascã într-o casã stabilã, ar putea sã se sim-tã mai bine cãlãtorind într-o ma-ºinã.” (Toynbee, 1979:21) ºi aiciface referire la oraºele de ruloteetc. Cei mai mulþi nu îºi abando-neazã definitiv modul de viaþãsedentar, dar este acea nevoiestrãveche de a cutreiera lumea.O întreagã industrie s-a dezvol-tat azi datoritã acestei nevoi: in-dustria mijloacelor de transport;ºi de aici s-au extins o mulþime deramuri: agenþiile de turism, indus-tria hotelierã, restaurantele cuspecific internaþional, cãlãtoria înspaþiu, cercetãrile antropologiceetc. Totul, pentru cã omul deþinecuriozitatea ºi dorinþa de a cu-noaºte cât mai mult din ce se aflãîn afara spaþiului sãu sedentari-zat. Oricât de convenabil ar fi,chiar ºi din punct de vedere poli-tic, sedentarismul, oamenii se vor

întoarce sub diferite forme la no-madism, pentru cã se aflã în na-tura lor, iar o mare parte a socie-tãþii este construitã pe acest pi-lon sau datoritã acestuia.

În timp, terenul antropologicse metamorfozeazã. Arnold Toyn-bee vorbeºte chiar despre unoraº mondial – Ecumenopolis –în sensul cã „toate megalopoli-surile locale se vor contopi într-un singur oraº, ca rezultat al ex-pansiunii zonelor rezidenþiale câtºi a celor industriale” (1979:263).Dacã terenul antropologic semetamorfozeazã, ne confruntãmcu slãbirea metodologiilor de cer-cetare ºi cu nevoia de a crea alte-le, mai flexibile, mai adaptabile laschimbare. Metamorfoza se pe-trece ºi din cauza faptului cãschimbarea poate fi asociatã pede-o parte cu cãlãtoria. Prin cãlã-torie, care, dupã cum am vãzut,este esenþa noastrã cea mai adân-cã, se realizeazã modificãri realeale perspectivei personale, lucruce nu poate conduce decât la oevoluþie constantã a speciei uma-ne. Important ar fi însã ca cerce-tãtorul de astãzi sã se focalizezemai mult pe ceea ce în strãinãtatese numeºte „antropologia riscu-lui”, o ramurã a antropologiei cese ocupã cu studiul impactuluischimbãrii asupra oamenilor.

Augé, Marc, 1995, Non-places:Introduction to an Anthropology ofSupermodernity, London: Verso.

Grigorescu, Dan, 1994, Întrecucutã ºi Coca-Cola. Note despreamurgul postmodernismului, Bucu-reºti: Minerva.

Kozma, Andrei, Glavce, C., Bã-lãceanu-Stolnici, C., (coord.), 2014,Antropologie ºi culturã, Bucureºti:Niculescu.

Mihãilescu, Vintilã, Iancu, B.,Stroe, M., (coord.), 2012, Noi cul-turi. Noi antropologii. Lucrãrile ce-lei de-a VII-a conferinþe anuale aSocietãþii de Antropologie Culturalãdin România, Bucureºti: Humanitas.

Toynbee, Arnold, 1979, Oraºe-le în miºcare, Bucureºti: EdituraPoliticã.


















Cristina Oprea



















Ghidul Parisului su-prarealist1 reprezintão invitaþie, adresatã

turiºtilor, la promenadã pe strãzi-le Parisului, cu intenþia de a in-troduce cititorii pasionaþi de lite-ratura suprarealistã în atmosferaspecific parizianã, sub pretextulunor hint-uri ce fac trimitere laliteratura sau la „mitologia” su-prarealistã. Oricine va puteaporni cu ghidul în mânã ºi par-curge itinerariile preferate ale scri-itorilor suprarealiºti (André Bre-ton, Louis Aragon, René Crevel,Robert Desnos, Jacques Prévertori Philippe Soupault) sau ale per-sonajelor din cãrþile lor. Ghi-dul este structurat în jurul celorºase suprarealiºti menþionaþi an-terior, fiecare dintre capitolelecãrþii având un titlu sugestiv –Echivoc, modern ºi miraculos:Parisul lui Louis Aragon de Mi-reille Hilsum, Paºii pierduþi ai luiAndré Breton de Emmanuel Ru-bio, René Crevel, arhanghelulsuprarealismului de Jean-Mi-chel Devésa, Parisul batjocori-tor, sângeros, ºi misterios al luiRobert Desnos de Laurent Flie-der, Parisul real ºi suprareal allui Jacques Prévert de DanièleGasiglia-Laster, Philippe Sou-pault, vagabondul dintre celedouã maluri de Myriam Boucha-renc –, volumul încheindu-se cuun indice alfabetic al cafenelelor,cinematografelor, teatrelor, gale-riilor, librãriilor, muzeelor, atelie-relor ºi locuinþelor pe unde au tre-cut suprarealiºtii sau companio-nii lor; sunt menþionate aici ate-lierele lui Victor Brauner ºi Brân-cuºi, adresele lui Tristan Tzaraetc. Dupã cum se poate remarcadin succinta prezentare a autori-lor care alcãtuiesc acest volumcolectiv, fiecare dintre aceºtiaeste specialist în sfera de cerce-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

bine aþi venit în Parisul suprarealist!

tare despre care scrie, având celpuþin o carte publicatã despresuprarealistul pe care îl analizea-zã cu o competenþã desãvârºitã.

Henri Béhar, coordonatorulghidului, subliniazã, în prefaþaintitulatã Parisul suprarealiºti-lor, cã deºi sunt unele nuanþe ºidiferenþe în modul în care repre-zentanþii miºcãrii suprarealiste seraporteazã la realitatea urbanã, înesenþã, ei cautã oraºul bântuitde femeia-melusinã, fiind atenþila orice detalii care le-ar putea

oferi indicii în aceastã direcþie, laorice colþ de stradã, faþadã, gest,semn, sunet etc. ce le-ar putearevela l’amour fou. Însã, dincolode valoarea spiritualã a locurilorevocate în carte (lãmurite de hãrþiºi ilustrate cu fotografii cât sepoate de expresive), existã ºi ovaloare istoricã a spaþiilor citadi-ne în cauzã.

O parte dintre locurile evoca-te în carte existã ºi astãzi: LesDeux Magots, La Closerie deLilas sau Studio des Ursulines

pecetluitã, cert este cã localul vadeveni, în perioada imediat urmã-toare, martorul scandalurilor su-prarealiºtilor, dintre care unelevor avea sfârºituri dramatice:„Toate acestea au creat un scan-dal imens, aºa cum au fãcut ºievenimentele speciale pe care le-au organizat. Unul dintre ele afost «Omagiu lui Saint-Pol-Roux»organizat de Les «Nouvelles lit-téraires», pe bulevardul Montpar-nasse, în La Closerie des Lilas.Aici, suprarealiºti i-au luat pestepicior pe scriitorii care, în ochiilor, intrau în rândul autorilor pe-rimaþi. În sine, comportamentullor era abuziv ºi inacceptabil:Soupault, de exemplu, s-a agãþatde candelabru. Scriitoarea Rachil-de s-a plâns ulterior cã un tip înaltºi cu accent nemþesc a pocnit-o(era probabil Max Ernst). Scan-dalul care a început în restaurants-a extins în stradã. Cu toate aces-tea, pentru viitoarea miºcare su-prarealistã, viziunea exprimatã deei în privinþa artei ºi a limbajuluiartistic era cea care conta.”2.Dupã cum remarcã Nathalia Brod-skaïa, scandalurile îi vor face ce-lebri, însã revoluþia adusã în do-meniul literaturii ºi al artei va ficea care îi face sã rãmânã în isto-rie. Les Deux Magots, datând din1885, când magazinul era iniþialspecializat pe vânzarea de mãtã-suri orientale, are ca emblemãdouã figurine împietrite aduse dinOrientul Îndepãrtat (în francezã„magots”). Aici obiºnuiau sã vinãVerlaine, Rimbaud ºi Mallarmé ºisã bea absint pe terasã. În 1925,aici se întâlneau frecvent AndréBreton ºi prietenii sãi suprarea-liºti Louis Aragon, Paul Eluard,Robert Desnos ºi Antonin Ar-taud. De asemenea, Simone deBeauvoir ºi Jean-Paul Sartre pu-teau fi vãzuþi adeseori pe teresaLes Deux Magots.

În schimb, sunt ºi locuri careau legãturã cu miºcarea suprarea-listã ºi care au dispãrut, cum ar fiapartamentul de pe 54, rue duChâteau, din al XIV-lea arondis-ment, unde obiºnuiau sã se în-tâlneascã Marcel Duhamel, Des-nos and Prévert sau Studio 28,unde a fost proiectat, pentru pri-ma datã, celebrul film suprarea-list L’Age d’or (1930) al lui LuisBuñuel. Însã, „nu existã motivede întristare, atâta timp cât noinu vom uita lecþia suprarealiºti-lor care ne învaþã cum sã nu rã-mânem la suprafaþa lucrurilor”,afirmã sapienþial Henri Béhar.

Aceastã inventariere a locuri-

lor pariziene, care au marcat isto-ria suprarealismului, dar ºi litera-tura ºi arta generatã de adepþiisãi, oferã o hartã geograficã ide-alã a Parisului suprarealist dintrecele douã rãzboaie mondiale. Vo-lumul este un vademecum care,deºi nu i-ar fi stricat un index cunumele strãzilor ºi a bulevarde-lor la care se face referire în lu-crare, nu are structura unui dicþi-onar, ci reprezintã mai degrabã oselecþie gânditã în jurul câtorvanume reprezentative: putem sã neimaginãm cum îl însoþim pe Ara-gon de-a lungul pasajelor acope-rite de pe malul drept al Senei,cum mergem alãturi de Crevel totdrumul spre cimitirul unde esteînmormântat, fie cum trecem cuSoupault de-a lungul pontoane-lor Senei sau cum se plimba Bre-ton între strada Fontaine ºi Hôteldes Grands-Hommes. Aºadar,Ghidul Parisului suprarealistreprezintã încã un mod de a(re)vedea capitala Franþei ºi de aplasa suprarealismul în minteacititorilor ºi dintr-o perspectivãtopograficã. Este un mod de avedea Parisul în care imaginarulsuprarealist se întâlneºte cu rea-litatea urbanã; Parisul în care,într-un bistro de pe bulevardulRachel, André Breton se va în-tâlni cu o prezenþã femininã afla-tã sub semnul hazardului obiec-tiv, ce îl va face sã schimbe nunumai sensul cuvintelor din „icil’on dîne” în „Ici l’Ondine”, ciînsãºi structura realitãþii în careîºi ducea viaþa de zi cu zi.

1 Henri Béhar (coord.), Guide duParis surréaliste, Éditions du Patri-moine, Paris, 2012, 200 p., •25.

2 Nathalia Brodskaïa, Surrea-lism. Genesis of a Revolution, Par-kstone Press International, NewYork, 2012, p. 56.

(unde în 1929, Buñuel ºi a um-plut buzunarele cu pietricele încazul în care publicului nu îi vaplãcea filmul sãu Un chien an-dalou). Cafeneaua La Closeriedes Lilas (de pe bulevardul Mon-tparnasse) este locul în care, în1922, a avut loc o discuþie aprin-sã între Tristan Tzara and AndréBreton ce a marcat în mod oficialsfâºitul miºcãrii Dada în Paris. ªiindiferent dacã soarta miºcãriipariziene dada a fost sau nu aici

Les Deux Magots


Lui Patrel i se potrivesc cuvinteledin Balada pãguboºilor, de Mi-ron Radu Paraschivescu, el n-a

venit sã dãruie, a venit sã se dãruie. Ceicare l-au evocat în sala „Ia te uitã!”, lazece ani de la moarte, vorbind despre fap-tele lui, au reiterat, fiecare, „arderea” carei-a marcat viaþa ºi activitatea. Pasiunea cucare a creat, a animat, a „tras” de oamenicãrora le-a facilitat accesul spre o deschi-dere culturalã, a slujit oameni ºi instituþiide culturã.

Dintre cei care s-au bucurat de iniþiati-va lui Nicolae Coande ºi au fost prezenþiîn seara de 10 mai, mulþi ºi, totuºi, doar oparte dintre cei care ar fi putut sã vinã,s-au revendicat a fi fost dãruiþi de genero-zitatea culturalã ºi umanã a lui Patrel încâtla final Doina Berceanu a realizat zâmbindcã au rãmas în urmã mulþi „Patreli”, în tea-tru, în poezie, în jurnalism ºi, de ce nu, înpescuit. Pescuitul metaforic, de oameni,un apostolat întru culturã.

A fost un dascãl în ale teatrului la ªcoa-la Popularã de Artã, la Casa Studenþilor, adat nume ºi o nouã formã Teatrului „Co-libri”, gândind la continuitate în formareaunui public pentru teatru, azi o realitate. Adeschis o fereastrã spre artã ºi individual,celor pe care întâmplarea i-a adus încale-i la un moment dat. Într-o zi l-a detur-nat pe Ionel Ciupureanu sã vadã un filmpe care i l-a analizat secvenþã cu secven-þã, în altã zi l-a luat alãturi pe Marcel Voi-nea pentru a vedea Tarkovski. A fost pro-fund legat de opera lui Sorescu ºi în ace-

laºi timp a dat greutate unei generaþii depoeþi ºi de intelectuali.

A fost parte din marea echipã de jurna-liºti, evocatã de Traian Ungureanu, de la„Viaþa Studenþeascã”, jurnaliºti care aumarcat apoi presa româneascã imediatdupã revoluþie. A învãþat pe alþii sã facãjurnalism, a dat consistenþã principaluluiziar regional, „Gazeta de Sud”.

Secretar literar al Naþionalului, a lãsatcãrþi care însoþesc marile creaþii cu carePurcãrete s-a impus în teatru, o întreprin-dere care a rãmas singularã ºi provoca-toare.

S-a plasat totdeauna cu modestie înpostura discretã a celui care pune în lumi-nã creaþia celor în care a crezut. Îi plãcea sãjoace personajele despre care vorbea ºi adovedit creativitate regizoralã puternicã.

ªi dintre toate, pentru el a ales poezia,duh ºi rouã.

Pe 10 mai 2016 Patrel a privit de peecran, cu toate chipurile sale, cãtre vorbi-torii adesea prea þepeni ºi gomoºi, ce-auignorat invitaþia la colocvialitate ºi amin-tirile celor mai tineri.

Atât a putut face, sã ducã evocãrileîncepute cu pioºenia florilor aºezate pemormântul sãu, spre tot mai palpabila în-truchipare a omului. Un fel de virtualizarea personajului, într-un inedit 3D: gesturilereproduse de Angel Rababoc, vocea re-datã de Lari ªtefãnescu, replicile însufle-þitoare ale lui Cornel Bãlosu.

Patrel este.

nnnnn Marius Dobrin

Baladã sau poateromanþã

Iubite prieteni cunoscuþi ºi necunoscuþicãrora v-am împuiat capul cupoeziile mele despre poezia mansardeloracum vã cer iertare

ce poezie puteau avea odãiþeleacelea sub acoperiºuri fierbinþi ºi cocliteodãiþe pe care le schimbamºi ele pe mine schimbîndu-mã aºa cumunii îºi schimbã maºinaunii amintirile în slujba prezentului

pentru poezia cãmãºilor vraiºtepentru poezia desperecheatelor sticle cuapã stãtutãpentru poezia igrasiei libidinoasepentru poezia ameninþãrii semnate („aþiuitatchiuveta deschisã vã rog sã nu se maiîntîmple dna

vereº”)pentru poezia arcurilor de somierã hlizitela oasele mele arcuri care mi-au ºtampilatcele mai frumoase iubitepoezia geamlâcului care vedea totulºi-apoi raporta cu înflorituri de stilstãpânilor caseipentru poezia chiriei mai scumpe cabursapentru poezia becului chiorpentru poezia salamului de iarnã mâncatvarapentru poezia scãrilor goalepentru poezia vrãbiilor umflate de frigpentru poezia prosopului spãlat cu apãrece ºi sãpun

cheiapentru poezia vitaminelor din unghiileroaseîn cinstea primelor sesiuni de examenepentru poezia ceaiului din chinaºi-a cartofilor din ardealpentru poezia tablei de tinichea cu caremã-nveleam sub

cerpentru poezia aceastaiubite ºi prieteni cunoscuþi ºinecunoscuþiiertare iertare iertare

Mic testamentnu pot sã-i las fiului meu gustul pentrupoezie eu am fãcut din ea oamuletã care m-a ferit de micile duhurilocalevietãþi þepoase în limitele verosimiluluirural

am sã-i ofer fotoliul de pe verandã sediulreveriilor mele de searã de pe care amzãrit nudeºertul tãtarilor nici pe cel roºu ci osclipitoarelipsã de orizont sã urci aºadarsã zbori prin urmare dacã þi-e sufletulîndeajuns de muºchiulos meritã ºi el unºorþunisex dacã-i vorba de cãderedaþi-i un slip îndeajuns de larg sã parãsobru

în fotoliul acesta am semnat ºi euconstituþiafrigului sub o lunã plinã de avânt iacobin

de-atunci proverbele au nãpârlit în ºapterînduriapoi ne-am rãspîndit în evantai sã lecãutãmpieile cu insemne în dialectul nãdejdii

Tapiserie interioarãplouã ºi toate lucrurile sunt la locul lordoar memoria ca o bãtrînã desfrânatã dãfuga

nnnnn PATRELBERCEANU

unde crede ea cã durerea stã sãaþipeascãplouã fãrã pic de talent dar îmbelºugat ºiadevãratca poezia americanãdacã tot zici cã mã iubeºti iubita mea taciºi ascultãcum plouã stai în pat ºi priveºte la

mâna meacum sugrumã melancolii de duzinã

pe asemeneavreme se decerneazã premiul Nobelpentru literaturãplouã la rigoare simfonic dar radiouldacã-l deschizipsalmodiazã aceeaºi muzicã gãlãgioasãºi solemnãplouã peste peisajul troglodit în caretrãim: asfaltulmurdar lãzi hãmesite de gunoi stâlpischeletici cu neoanetuberculoase mai încolo lângã caleaferatã cãsuþele din

valea gangului cãsuþe proptite în coateplouã ºi dãm dintr-una într-alta din iarnãîn toamnãplouã scabros dacã stai sã iei bineaminteplouã pe dinãuntru ºi asta nu-i bine nu-ibine nu-ibine chiar de-s lângã tine.

„Te” s-a rostogolitspre stînga

cînd m-am hotãrît sã dausingurãtatea pe din douã ca pe o portocalã

cele douã emisfere exotice se mailegãnau încã pe

talerul toamneite s-a rostogolit spre stângape o frunzã de arþariubesc s-a dus de-a dura pânã la

ºoseacu un icnet de prim plan sonorºtiu sunt un ignorant în arta colajului

Cel mai scurt dialogplatonic

Platon: Þie, poete Amphilos, þi-a mersvestea

cã nu cânþi nici zeii, nici faptele lor. Este adevãrat ?Amphilos: Aºa este, Platon.Platon: Atunci ce cânþi tu,îndrãzneþule ?Amphilos: Eu cînt despre lucruri, o,Platon. Cânt

despre noapte ºi laur, despre rouã ºicimbriºor. Despre piatrã ºi valuri.

Platon: ªi crezi tu, Amphilos, cãnoaptea ºi roua,

þãrmul ºi valul nu ºtiu sã cânte ºisingure? Ascultã-le mai bine ºi-ai sãle auzi cântecul.

Amphilos: S-ar pãrea cã ai dreptate,nepot înþelept

al regelui Codrus. Dar oare nu ºtiitu cã lucrurile sunt zeii poeziei?Iar zeii sunt muþi.

(Din vol. Întâmplarea cea mare)

Planetã de poet

mai cunoscut decât un deputatdar mai puþin cunoscut decît un medaliatolimpic cu

bronzmai citit decît o bibliotecarãdar mai puþin decât cred doctoranziiclarvãzãtor dupã cum se va dovedicîndvadar mai puþin crezut decât un politiciande duzinãincomod ca un os de peºte în gâtdar numai pentru cei care vor sã înghitãºi adevãrulmai fericit decât o aratã salariuldar mai nefericit decît un ceferistmai norocos în dragoste decât RotschildIVdar nu vom ºti nicicând ce simte unRotschildmai rezistent decât o litografiedar mai puþin etern decât o amforãmai înalt decât veacul în care-a trãitdar cine a stat sã-i mãsoare?

Cântecul scenografului (I)

Duminicã ora 10 a.m. Orizont înpoziþia lotusÎn balcoane se udã ficuºii se schimbã osamã decuvinte Vântul de primãvarãface manevre de toamnã pe valeagangului;Cu-o mînã copiii cartierului îºi potolescneastâmpãrulmucilor cu cealaltã aruncãbolovani în spinarea câinelui din pompeiPensionarii hârâie înþelept „ce-aveþi mãcu Grivei”Intelectuale blonde la cincizeci de ani selasãpipãite pe pulpe de instructori auto

Volanul le arde înmâini ca o coroanã de spini

Ca niºte pui din gãoaceIes vorbe indignate prin vecini

„Poetul” intrã-n carcasatelevizorului o lãrgeºte cu umerii ºipurificã prinvorbe faptele naþiunii În poezia FraþiiBuzeºtiFraþii Buzeºti se bat pe-ndelete cu tãtariiºi huniiDuminicã ora 12 a.m. crucificareaamieziiIar sunt cu-o orã-n urmã cehii dar maialesfrancezii

(Din vol. Lacrimi civile)

PatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrelPatrel


nnnnn ION BUZERA

Nu e nevoie sã ai cineºtie ce aºteptãri de laUrmare ºi sfârºit,

noua carte a lui Livius Ciocârlie(Editura Tracus Arte, 2016, 280p.), mai ales dacã ai citit-o deja înserial. La ce pot, în schimb, citi-torii sã se aºtepte e un mic, dis-continuu spectacol intelectual-critic de bunã calitate, propulsatde o inteligenþã benignã, uºorresemnatã, nesofisticatã, foartecorect aºezatã în albia ei delibe-rat-mãruntã ºi de o curiozitategenuinã, care nu aratã deloc a fisaturatã, cum se prezintã, ci, dim-potrivã, precum un izvoraº inex-tingibil. Ce mã frapeazã e abilita-tea (molatecã ºi aproape indife-rentã) a autorului de a propune,când te aºtepþi mai puþin sau de-loc, prins în fluxul lecturii, cevaesenþial, cu adevãrat memorabil,care nu dureazã mult, ce-i drept,de regulã câteva rânduri. Aceas-tã picurare a inexpectabilului (capunere în scenã fulgurantã a ma-ximului interpretativ) mi se pareo trãsãturã care ar fi putut fi defi-nitorie pentru Livius Ciocârlie.Dar pe autor nu l-a interesat niciasta. (Sau mai ales asta!) Eul carese exprimã aici este unul liminarºi care doreºte sã rãmânã aºa:nonostentativ (nici gând sã vreavreo expunere mai îndelungatã!),dar nici chiar atât de diluat încâtsã nu se bage deloc în seamã. Arvrea sã se agaþe ceva mai mult descris, dar ceva îl opreºte: nu-ºiascunde aceastã laturã. Ce e foar-te important, totuºi: nu scrie dacãnu are ceva de spus. (Cum facastãzi cei mai mulþi.) Ba chiar i seîntâmplã sã aibã ceva „tare” descris, dar sã amâne ºi sã uite. Demulte ori, e surprins (nu neapã-rat în sens plãcut!) de ce a „pro-dus” acum un an, doi, trei. La ni-velul lui, nepretenþios, vag-bla-zat etc., Livius Ciocârlie e un pro-fesionist. De fapt, subliminal, netransmite urmãtoarele: luaþi, dacãputeþi, exemplul meu, nu vã gon-flaþi inutil, nu „pozaþi”, evitaþi sãscrieþi chiar atât de multe stupi-zenii, mai ºi „sãriþi” peste ele, nuacordaþi ºanse prea mari doam-nei Grafomania, nu neapãrat re-flectaþi mai mult (cãci, într-ade-vãr, e un lucru greu), dar fiþi maipuþin îngãduitori cu solipsismulD-voastrã.

Prima obligaþie, dacã ar puteafi vorba de aºa ceva, este sã-l ieiîn serios: „Balzac mai spune ade-vãrul banal, însã inconturnabil,cã ai nevoie de elaborare înde-lungatã. Numai cã pentru asta tre-buie sã poþi gândi. Din pãcate,forma n-o gândesc. Nici formã,nici idei. Doar pãreri. Îmi trece câteceva prin cap, brusc. Îmi pierdtimpul când încerc sã gândesc.”(pp. 36-37) E mai mult decât just:e foarte exact. Este un nivel alpregãtirii, al lansajului ideatic,poate cel mai important dintretoate. Dacã acesta nu e, nimic nue. ªi, de cele mai multe ori, nu e:„ªi totuºi, îmi place: „Jocul ºi pri-mejdia, hazardul periculos.” Deaceea ºi scriu. Ca sã risc. [N-am

prea depistat filonul acesta încarte, sincer!, n. m., IB] Habar nuam ce fac. [asta, da!, n. m., IB]Dacã-i bun, dacã-i prost. Vorbalui ªerban: „Merge? Nu merge?Gãseºti cã e stupid?”. Dar n-o facca sã mã întrec cu careva. Nicimãcar cu mine. Repet: ca sã risc.Dacã se poate, sã mã fac de râs.”(p. 213) [Aici nici nu e foarte de-parte de nobilul deziderat!, n.m.,IB] Livius Ciocârlie nu cã nu vreasã meargã mai departe, dar nu-ºipropune, pentru cã ºtie cã nu arerost: nu ar ajunge nicãieri. ªiatunci intensificã ceea ce îi estepropriu. Felul în care „se pune înpaginã” are, totuºi, un triplu tem-po, bineînþeles fãrã nicio ordineprestabilitã. Mai întâi, cum amvãzut deja, recunoaºterea situa-þiei: „Nu mai am energie sufle-teascã decât pentru azi. Tot cetrebuie fãcut mâine, poimâine,sãptãmâna viitoare pare de spe-riat.” (p. 168). Apoi „apucã” ceva,orice: un citat, o amintire, o ob-servaþie, un început de febricita-re, o tresãrire, o recãdere în sta-rea iniþialã, un biografem, o intui-þie, o aºteptare. (Printre scriitoriicare-l incitã: Joyce, Borges, T. S.Eliot, Sylvia Plath, Mircea Cãrtã-rescu, Ioan Es. Pop. Cartea e al-cãtuitã din sute de astfel de „fe-lii” de viaþã, alternate cu feluritecomentarii.) Nivelul respectiv esintetizat aici: „Afarã de asta, ori-cât de aspru aº fi cu mine, nu potsã nu-mi recunosc un merit în re-fuzul de a mã preface cã nu vãd.În acest sens, sunt un revelatoral conºtiinþei noastre încãrcate,conºtiinþã pe care congenerii meinu vor sã ºi-o descopere, poatepentru cã a celor mai mulþi ar fi ºimai grea. Am trãit, cu sentimen-tul inadmisibilului, la frontieradintre a nu te compromite ºi a nureacþiona.” (p. 15) Punerea în miº-care a dispozitivului consemna-tiv, analitic, autoanalitic este, laLivius Ciocârlie, o consecinþã di-rectã a activãrii celui mai adâncresort al fiinþei umane vii (indife-rent dacã l-a citit sau nu pe Kant),cel moral.

Tempo-ul terþ este (din punc-tul meu restrictiv de vedere) celcu adevãrat retenibil, „major”, dare mai mult ca sigur cã nu ar puteaexista fãrã celelelate douã, fiind,la o analizã atentã, un strict epi-fenomen al lor, al acelor straturicare secretã cu adevãrat „supaprimordialã” a reflecþiei:

„Îmi completez „teoria”. Cincicategorii: veleitarii, amatorii, di-letanþii, scriitorii buni, scriitoriimari. Primii simt un impuls auten-tic, dar n-au deloc talent. Din ca-uza intensitãþii impulsului, suntconvinºi cã ce scriu e nemaipo-menit. Îi urãsc pe toþi cei care nuvor sã recunoascã, pe critici înprimul rând.

Amatorii, ºi ei fãrã talent, auîndemânarea de a imita. Le ºi reu-ºeºete câte o paginã, dar ei nu sepretind scriitori. Plãcerea de ascrie le e de ajuns.

Diletanþii sunt cei care-ºi acti-veazã feminitatea creatoare, darle lipseºte raþiunea, spiritul con-structiv. (Nu-i vorba de raþiuneaobiºnuitã, aceea a intelectualilor,cea, vorba Angelei Marinescu,

lipsitã de trup.) Aºa stând lucru-rile, diletanþii nu concep. Se lasãduºi de impuls, nu ºtiu dinaintece va fi.

Scriitorii buni au capacitateade a reface un model preexistent.Sunt profesioniºti.

Scriitorii mari, înzestraþi ºi cufeminitate creatoare, ºi cu raþiu-ne întrupatã, îºi concep singuriun model.

Bineînþeles, e o epurã. În rea-litate, lucrurile stau, ca în orice,mult mai amestecat.” (pp. 135-136) Aceastã „schemã” i-ar pu-tea fi folositoare oricãrui critic li-terar care se respectã. (Dacã araplica-o riguros ºi în cunoºtinþãde cauzã, „scriitorii mari” ai lite-raturii române de azi nu ar mai fichiar atât de mulþi – câtã frunzã,câtã iarbã –, ci câþi sunt: subzece.) Câte nu s-ar mai putea dis-cuta pe marginea ei! (De ex.: nuexistã scriitor mare care sã nuparcurgã, chiar de mai multe oriîn viaþã, traseul veleitarism-gran-doare; ce îi deosebeºte de cei-lalþi, care se pierd pe drum, adicãrãmân într-un „stadiu” sau altul,e un fel de accelerare a destinu-lui ºi/sau a potenþelor creatoare.)Mã opresc aici, pentru a semnalaun context similar, autoreflexiv:„Bilanþ. Aparþin cazului, destul derãspândit, al omului care ºi-a su-praestimat posibilitãþile, un timp.Eroare nu lipsitã de fertilitate. Tedeterminã sã faci câte ceva. Pri-vitã retrospectiv îþi apare, totuºi,ca pierdere de vreme. De la ce?De la fericita ocazie, pierdutã, dea nu face nimic. Sau, mã rog, pen-tru cã trebuie sã-þi câºtigi pâinea:cât mai puþin.” (p. 113) Aici Li-vius Ciocârlie e, claramente, cio-ranian. Ce e atirant la el e cã nu-ºipropune sã „atingã” un nivel saualtul, ci – pur ºi simplu – îl atin-ge. E drept cã ai de aºteptat: rãs-

plata e nesigurã, necuantificabi-lã, provizorie. Se pune întrebarea:face autorul vreo ierarhie a aces-tor paliere de discurs? Rãspun-sul este: nu. Textul lui este o emi-sie pulsatilã a unei infragândiri.Procedând astfel, le ºi cam ia pâi-nea de la gurã celor care vor sãscrie despre el, aceºtia fiind „obli-gaþi” sã gãseascã alte idei, acolounde e greu, în exterioritatea tex-tualã. Toate aceste trei tipuri deinstanþiere sunt „împletite” atâtde bine, încât nici nu le vezi. Saunu e nevoie sã le vezi.

Autobiograficul „brut” îºi faceloc (decent, ºerpuitor, constat)printre rânduri: „Pe neaºteptate,mã gãsesc în situaþia, deloc pre-meditatã, de a putea publica ocarte. Una scrisã mai demult. Nu-mi stãtea gândul la ea. Acum, mainu vreau, mai mã las. Bine, zic,mã duc s-o recitesc. ªi mã duc s-o recitesc. Închei operaþia cu cinciminute înainte de a se anunþa re-zultatul alegerilor la americani. Oînchei în sensul cã mã lãmuresc:nu face prea mulþi bani. Sau, cas-o spun mai nuanþat: nu e denivelul meu.” (p. 137) Dacã maimulþi scriitori ar avea astfel descrupule de autoexigenþã, cu to-tul altfel ar arãta peisajul literatu-rii române contemporane, nu cumse prezintã la un rapid survol:devastat de micime sufleteascã,nonvaloare promovatã orgiastic-obscen ºi mulþime de surogateale spiritului critic.

În zilele noastre, de accelera-re, globalizare ºi glorificare a in-digenþei spirituale, când te poþitrezi cu cel mai inautentic ins cãîþi reproºeazã lipsa de autentici-tate, cu cel mai incult cã-þi dã lec-þii culturale, cu cel mai imoral cãîþi aratã drumul drept în viaþã etc.,într-o hãrmãlaie pentru a cãreicaracterizare noþiunea de cacafo-

nie e ceva de-a dreptul luminos,te poþi resemna cu fragmente pre-cum acestea: „Suntem aruncaþi,heideggerian, spune Pleºu, înstrãinãtatea exterioritãþii, a inau-tenticitãþii. Cam asta gãsim ºi laRilke, în a patra elegie duinezã:totul e subterfugiu în ce facemaici. ( s. a.) „Nimeni nu-i el în-suºi” Nimic nu e autentic, nimicnu e consistent.” (pp. 183-184)Sau: „ „Doamne, fereºte-mã deoameni cu caracter!” Aº spunemai curând: „Fereºte-i pe artiºtide caracter!” Caracterul e produ-sul tranzacþiei dintre naturã ºi ci-vilizaþie. Arta nu are interes caautorul ei sã fie civilizat. Caracte-rul e o carapace. E bine ca artis-tul sã fie cât mai împrãºtiat.” (p.247) Cinismul lui Livius Ciocârlienu e o deversare virulentã, for-þat-stilisticã, precum la Cioran, ci.o constatare „platã”, fãrã pic deemfazã. Fragmentarismul e, ori-cum l-am lua, chiar ºi în cele maiînalte realizãri ale lui, o autoreve-lare a neputinþei creatoare. (Bi-neînþeles cã existã ºi aici gradien-þe.) Stilul lui Livius Ciocârlie arputea fi definit, simplu, ca agrea-bil: „Tehnica de lucru a literaturiimari este exagerarea” (p. 76);„Obiºnuit sã crezi cã gândeºtiaspru despre tine, constaþi cã lu-crurile stau mai rãu decât ai cre-zut.” (p. 123); „Întâi am avut ac-ces la teorie. Dupã aceea, la vid.Acum, la fleacuri. Mãcar, la asteamã pricep.” (p. 143) Din nou, areperfectã dreptatate. Tonul cãrþiie abonat la firesc, inclusiv pemotivul absenþei unor posibilitãþimai mari.

Te distrezi ce te distrezi citindaceastã carte (Livius Ciocârlie areºi un simþ al umorului natural),dupã care începi sã-þi spui între-bãri. Ne putem mulþumi cu atât?Cu strãluciri de-o clipã, sufocatede ele însele? Putem sã rãmânemla „spuma” (fie ea ºi relativ inteli-gentã) a zilei? Nu cumva sporim,în acest fel, a lumii tainã: entro-pia? Sau poate nu. Autori precumLivius Ciocârlie (care, sã ne înþe-legem, la noi e un nec plus ultraal literaturii fragmentare) nu potdepãºi stadiul unei apercepþiiobosit-neclare. Ei se aflã într-ocãutare dispersatã (v. citatul dela p. 247) care îi face, la intervaleimprevizibile, fermecãtori ºi, peansamblu, plictisitori.

Normal cã s-au gãsit câþivacare sã-l decreteze pe Livius Cio-cârlie „mare scriitor”. La cum searuncã la noi cu etichetele deacest fel (pentru cã tot celebrãmcentenarul Dada, sã observãmcã dadaismul axiologic e în floa-re: practic, nu e veleitar care sãnu fie proclamat scriitor mare!),nici nu e de mirare: din perspec-tiva restului populaþiei „scriito-riceºti”, bineînþeles cã poate fiºi aºa ceva. Raportat la el însuºi,la felul în care se observã, „de-scrie”, manifestã etc. în Urmareºi sfârºit, în celelalte cãrþi sub-secvente Fragmentelor desprevid etc., este, mai degrabã, cine-va care încearcã sã devinã scri-itor, ºtiind foarte bine ce înseam-nã asta ºi fiind mai mult decâtconvins cã, de fapt, nu poate.Pe scurt, aºa cum se autocarac-terizeazã foarte bine, cel maibine: un „diletant”. Nici mai mult,dar nici mai puþin. Cea mai adân-cã lecþie a acestui spirit nonin-seriabil este, totuºi, detaºareainfinitezimalã de sine.

virtuþile eului liminar


O furnicã micãse priveºte

într-o oglindã micã

Eu. nu mã pot sãruta pe buzele mele.îþi spun. în acest exerciþiul de oglindirestrânge-þi ridurile de pe faþã.între pliurile buzelor. priveºte-te în ochicu ochii închiºi. fie cît de firav sãrutul.cosmetizeazã-l în liniºte. aceeaºi peliculãde apã. ofensã. în exil cãtre tine din tine.pânã la dispariþia apei. care eu. suntacolomie ne spuneam.

Greierele ºi furnica

Înainte de greiere înainte de furnicãpurtau un rãzboi corect

Retorica mãruluiviermãnos

Doar vegetez ca singura însuºire a lui adam ascultcum cade mãrul din vierme

Un gândac pe nume johnUn om pe nume johnaleargã sã omoare un gândac pe nume johnjohn e cheratinosare antenele lungiºi ochii bulbucaþiºi john ºi johnse ascund într-o fustã-pantalonun gândac pe nume johnaleargã sã omoareun om pe nume johnjohn e cheratinosare antenele lungiºi ochii bulbucaþiºi john ºi johnse ascund într-o fustã-pantalonghici cine e jon

Musca din tomberonulgalben

În tomberon,oase de pui, mãnuºi de damão caserolã, un sutien albastrudoi pamperºi, hârtie coloratã,coji de portocalã, ºi mult întuneric, ºi s-ar putea sã vorbesc despre muscãasemãnarea dintre lucruri se aflãîn burta viermelui nesãtul

Acarieni de pieleI se spune oase de bãrbat calcinatei se spune plete de femeie arse la soareîn trupul de duminicã e o bisericã în aºteptareºi trupul de luni ºi marþie în aºteptare de miercuricând slãbit cu trupul se voiniceºtede joi din zi în zie mai curat ca o cruce goalãºi vineri pare-mi-se c-a muritcu zilele mele de naºtereinsectele mele de naºtereterminaþiile mele nervoasemâncatele nemâncatele mele insectede paºtele cailor

nnnnn EMIL IULIAN SUDE

poemeLibidoul cãpuºelor

sau uitarea atomicãFrida, Adelaide, Amberau primit cadou bãieþelul chelios în pantaloni scurþiºi cu ochii albaºtri cãzuþi din orbitesângele uºor îngroºat a strigatcancer canceraºul meuce m-i te-a dat Dumnezeueu sunt mic tu fã-mã mareeu sunt slab tu fã-mã tareuimite Frida, Adelaide, Ambers-au mutat pe rãnile de rãzboiale criminalului de rãzboi care împlineºte vârsta de rãzboilângã nepoþii de rãzboi ai viitoruluirãzboiUnchiul Sam ºi Scufiþa Roºie neîmpãrtãºesc bãieþelul

MetamorfozaA nu ºtiu câta oarã mi se schimba visuldin acest daimon,În care sãlãºluiam, într-o bucatã de pielestrânsã de mi se deschideau pleoapele,De auzeau clipocitul lichidului amniotic,De mi se conturau degetele sã spargacest piept uriaº,Sã iau din respiraþia lui o datã pe an deziua mea.Întâiul nenãscut în daimonul pe care îlexploram încet, încetcum un vierme inocent, care roade unfruct prea copt pentru el,Nu s-a vrut niciodatã flutur voia doarsã-i croiascã labirint prin viscerelecrude, cu spaþii largi,prea largi pentru a deschide braþele,Care vor fi obosite sã poatã zbura, sã-isfâºie pielea în care daimonul se roagã.

Nãuntrul lãcustei vomVom trece vom trecevom trecepeste Vominsectivomîntre noi fie vorba împãrþitãîmblînzitã ca un roi de tãuni care din sângestrigã strigare a guriia vorbei care urcã pânã la creºtetinvocaþie te va dureaputerea vorbei cuvântnaºte ºi blestem ºi boteznãuntrul al nãuntruluicuvânt al vorbeicuvânt al nãuntrului al vorbeiah doamne între a ºi hsunt hohote de plânsde râs între inimà ºi inimãvom trece peste vomîn hohote râde plângechiuienãuntrul din afarànãuntrul din nãuntru

Desimbolizarea(despãducherea. instinctul matern)Mama îndoia gazul cu sareºi spirt medicinalsã ne ajungã la toþi ai caseidespãducherea în familiebun prilej al iubiriila ºcoalã era foarte greusã nu mã scarpin pe cap

ºi sã recunosc am pãduchisunt pãduchiosul claseisã te mãnânce pielea capuluiîncât sã simþicum te mãnâncã tãlpileDar eu nu aveam pãduchinumai ceilalþi copii aveau pãduchi

mama nu ne-a tuns pe pielea spus cã nu suntem puºcãriaºiînsã îndoia gazul cu spirt medicinalºi cu sareºi niciodatã nu am recunoscut cã am pãduchideºi albit pãrul meude lindenii copilãrieise lasã aºa:ca mamasã mã despãducheze mereudar sã nu mã tundã niciodatã pe pieleca pe un puºcãriaº

La dreapta la stângaîn centru

Câteodatã îl vãd pe Dumnezeuaºa abstract ºi noi niºte gângãniidupã chipul ºi asemãnarea Luicâteodatã mã întreb într-o gânganiesau gângania se întreabãcu ce mã asemãn eueu cu cine mã asemãnla dreapta gânganiei e la stânga gânganiei eîn centru ce gânganie mai ee un fruct de vedere sau o poamã dintr-un copacvederea asta care a cãzutîn El abstractºi noi gângãniile credem cã ne sãturãm de pe masa LuiSã þi se ia minþile tale micide catre cel care s-a recomandat personal numai o datãºi a început cu Eusunt o gânganie ce sunt

Unde se duc muºteleiarna

Îmi pare fericirea un modprostesc de a-mi ascunde nefericireaspre ce zãri mai îndepãrtatemai apropiate de urmãtorul hoit vor zburda spre ce primãverimãsura hoitarei calculul frumuseþiiîn ce cotlon aºteaptã cu neruºinaresã mã dezgheþºi mãruntaiele mele lichefiatesã umple într-atãtscrotul meu încât sã aibã dimensiuneaunui craniu de bebeluºunde au plecathoitarele mele cu aripisunt mai singurfãrã carnea meafãrã sângele meufãrã conþinutul inimii meleimaginaþia mea imaginaþia hoitarelormele

Ziua femeii(festivism sau poate nu)

Dintre toate femeiledimineaþa femeia-fluture în interiorul meu sau poate al tãucu aripile deslipite zgomotosla capãt are rãu de înãlþimeconvertibilã congruentãcontorsionistã cum rugãciuneae ziua bãrbaþilor care recunoscsunt femeia-fluturee ziua femeilor care nu recunoscmarþea de obiceiîntinde aripileîn cadrufamiliarfrate sorã prietenziua femeii este atunciatunci femeia-flutureeste atuncieste o zi pe an când bãrbaþii se întorc asupra lor

ele

tristic

ă


Oliviu Crâznic, Ceasul fantas-melor, Editura Crux, 2015.

Oliviu Crâznic (n. 1978),autorul romanuluicult... ªi la sfârºit a

mai rãmas coºmarul (EdituraVremea, 2010), una din primeleîncercãri (neo)gothice din litera-tura noastrã, revine în 2015 cuCeasul fantasmelor (EdituraCrux), un volum de prozã scurtã,în care întâlnim subgenuri varia-te ºi multiple ale literaturii fanta-sy (dark fantasy, steampunk, pla-netary romance, conform prefa-þatorului sãu, scriitorul ªerbanAndrei Mazilu). Trebuie menþio-nat chiar de la început cã autorulCoºmarului exceleazã nu numaiîn prozã, fiind (re)cunoscut cateoretician ºi critic literar, deþi-nând rubrica Studii fantastice dinrevista electronicã EgoPHobia.

Comparat chiar de la debutulsãu cu Lovecraft, Poe ºi Baude-laire, Crâznic se remarcã în pri-mul rând ca un stilist deosebit.Povestirile sale, finisate aseme-nea unor bijuterii din care nulipseºte o tuºã de unheimlich (maidegrabã sublime decât frumoa-se), oscileazã între manierism ºi

nnnnn ªTEFAN BOLEA

Mitternachtrococo (folosesc acest termen cuadmiraþie). Aº compara, din per-spectiva atenþiei pentru detalii, aornamentaþiei strãlucite (ºi înprincipiu deloc superflue), a de-corativului care oscileazã amfibo-lic între arhaism ºi neologism,volumul Ceasul fantasmelor cuAsamkirche din München.

Nu este de mirare cã O. Crâz-nic este atât de popular ºi are faniatât de dedicaþi: înainte de a creapovestea (care de cele mai multeori nu dezamãgeºte), scriitorulnãscut la Lupeni inaugureazã unfel de literarische Raum, un teri-toriu specific, pe care nu-l gãsimla altcineva în literatura noastrãcontemporanã. Te duci la Crâz-nic, ca la Poe sau la Cioran, pen-tru cã eºti dependent de o anu-mitã atmosfera ºi – mai mult – deun anumit parfum stilistic, a cã-rui complexã formulã sãlãºluieº-te în id-ul prozatorului. Iatã omostrã paradigmaticã:

„Necunoscutele sunt cãile

Domnului. Ale diavolului ºi alelui Moros, la fel.// Boala îºi ale-sese sãlaºul putrid ºi dezolant înmurii coºcoviþi ai palatului falnicodinioarã, puroind de acum tri-vial peste lichenii crescuþi rãpã-nos sub zid. Hulpav, pe cerulmortifer, croncãneau paserilehoitare. Nici un oºtean al senio-rului nu pãzea marea poartã des-ferecatã, deschisã lubric pe jumã-tate, drept invitaþie la un valsobscen. În alte vieþi, un zâmbetcald, feciorelnic, zâmbetul ste-lelor. Nimeni în turnul strãjii.Cuºtile câinilor, deteriorate ºigoale. Zãpada în curtea pietruitãcu marmuri romane pirotea, ne-primenitã, de evuri.// Palatul du-celui Alier de Arras era deºert.”(25) Stilul nu este numai ornamen-tal ci ºi epistemic, fiind dificil deprocesat pentru un lector mediu.În ciuda splendorii luxuriante,Crâznic nu este strãin de o anu-me ascezã, de o rigoare abisalã,ce îi permite sã-ºi adape proza de

la izvorul oniric.O constantã tematicã Ceasu-

lui fantasmelor este o exploraretemeinicã a arhetipului animei(Lenore Arras, Pivniþele palatu-lui Charron, Transport pericu-los, Ellen Lee, etc.). Însângera-tã, luna – din punctul meu devedere cea mai reuºitã piesã, alã-turi de Trecãtoarea – reprezintão sinteticã incursiune în terenularhetipului contrasexual, în „Evainterioarã” a bãrbatului.

„Nu vã uitaþi la ia ... altfel o

Oliviu Craznic, Ceasul Fan-tasmelor, Editura Crux, 2015.

Oliviu Craznic, scriitorde literaturã fantasti-cã, publicist ºi consi-

lier juridic, aduce odatã cu cel mairecent volum al sãu, Ceasul fan-tasmelor, o nouã perspectivã asu-pra literaturii science-fiction au-tohtone. Volumul sãu de prozãscurtã cuprinde povestiri ce reu-ºesc sã punã în umbrã realitateatrãitã pânã în prezent. Aducândîn scrierile sale motive întâlnite laEdgar Allen Poe sau Bram Stocker,prozatorul distorsioneazã percep-þia asupra realitãþii prin misterulproiectat în jurul evenimentelor ceascund un univers tenebros.

Structuratã în patru secvenþe,la rândul lor secþionate în maimulte capitole, cartea cuprindepovestiri în care predominã acþi-unea ºi aventura, dându-i impre-sia cititorului cã se aflã într-unspaþiu straniu. Indiferent de ge-nul povestirii, tema rãmâne ace-eaºi – cea a morþii – în care atmo-sfera sumbrã se îmbinã cu con-templaþia fantasmelor. Motivelerecurente produc groazã, dar ºifascinaþie, ºi sunt înscrise în zonagrotescului, a misticismului, atimpului „reînviat” sau invocat ºia simbiozei dintre cotidian ºi uni-versul imaginat. De asemenea,scriitorul creeazã un cadru natu-ral suprarealist în care dã viaþã„armãsarilor kyrenieni”, „PãduriiBrocelainde”, divinitãþilor pãgâ-ne ºi zeitãþilor deopotrivã, aspec-te valorificate pe parcursul între-gului volum. Denumirile folositetranscend planul fantastic ºi tri-mit la o lume a fabulosului, însãsunt îmbinate alternativ cu loca-þii întâlnite în realitate: „Pietrelelui Olethros” întâlnite în acelaºicontext cu „Sacre-Coeur”, „For-tul Omului Mort” ºi „Valea Lupu-lui” aflate în Transilvania. Tot înacelaºi stil de simbiozã între realºi fabulos, autorul plaseazã acþi-

cãlãtorii ºi metamorfozeîntr-un ceas al fantasmelor

nnnnn ELIZA VOINEA

unile într-o multitudine de þãri ºicontinente, pentru a evolua trep-tat spre universuri imaginare. În-tâlnim personaje din Anglia,Franþa, România, dar ºi spaþii vagconturate care, prin denumirealor, depãºesc barierele cotidianu-lui verosimil spre irealitate: „Mun-þii Cerului ºi Pãdurii”, „culmileCraniului Orb” sau lumi „cunos-cute” precum Makemake, Hau-mea ºi Eris.

În ultima parte a cãrþii, Întâl-nire cu Ermengaarde, ni se des-chide perspectiva de „viaþã pealte planete”, de unde deschide-rile utopice ale prozei, cãci pu-tem vedea cã „terranii” coexistãcu alþi locuitori ai Universului.Aflaþi în aceeaºi Galaxie ºi fãcândparte din Clasele Superioare dinLumea Centralã, personajele suntscindate de cele douã lumi: TerraNobilia ºi Lux Venus. Tot aici,apare o notã explicativã ce dãacþiunii verosimilitate, iar acþiu-nea fictivã face saltul spre cevace pare a fi real, un eveniment alsecolului XXI care se petrece înparalel cu vieþile muritorilor. Au-torul e ludic în ceea ce priveºtepersonajele ºi evenimentele sale,povestind despre „revolta luiGeorge Washington”, „dinastiaShakespeare”, „Tratatul de cola-borare Marto-Terran” ºi alte fap-te fictive ce par a se intersecta cuviaþa pãmântenilor. În acest con-text plin de fapte sumbre caremenþin suspansul, spiritul ludical naratorului reiese din natura-leþea pe care o are atunci cândplaseazã cronologic timpul acþi-unii în trecutul îndepãrtat sau vi-itor ºi din felul în care îºi clãdeºtecredibilitate pe fapte greu de asi-milat realitãþii. Asistãm ºi la ometamorfozã a naratorului ce re-lateazã douã dintre povestiri dinperspectivã femininã. De aici re-iese complexitatea scrierii ºi a lec-turii ce atinge toate genurile, lu-mile ºi timpurile.

Volumul se încheie cu o între-

bare retoricã care pare sã înglo-beze o idee generalã lãsatã înurma lecturii: „La urma urmei, nusuntem, cu toþii, Câinii Domnu-lui?” De aici, autorul pare sã uni-fice toate fantasmele, gãsind atâtrealitãþii, cât ºi ficþiunii o unani-mitate, punând un blazon uni-versal asupra multiplelor lumi.Asistãm, astfel, nu doar la o în-cercare a autorului de a îmbina

sã vã fure inima.// Ia. Nu ea. Astaspusese localnicul. ªi, într-ade-vãr, fata lua inimi.// Am ridicatpumnalul ºi mantia ºi alunecã depe umeri ºi am scãpat arma cândzeiþa mã îmbrãþiºã caldã ºi goalãºi îmi ºopti vorbe vrãjite la ure-che. ªocul veni totuºi abia sim-þit, ºi când se trase în spate zâm-bind eu am rãmas clãtinat pe pi-cioare, cu cadavrele putrezite ºimoi lovindu-mi-se lin de ge-nunchi.// În mâna cu unghiiledelicate ºi lungi, ia þinea o inimãînsângeratã ºi roºie care bãteaîncã.” (53)

Fiica Lunii, din punct de ve-dere simbolic o divinitate htonia-nã care înfãþiºeazã – printre alte-le – fertilitatea, care iubeºte omo-rând (ne amintim de conexiunearomanticã a LiebesTod-ului), careconjugã raptul cu specificul fe-minin (ia cu ea), este o personifi-care autenticã, periculoasã ºicharismaticã a arhetipului menþi-onat. „Ia þinea o inimã însânge-ratã ºi roºie care bãtea încã”: ima-ginea sufletului (anima) se hrã-neºte cu inimi (o nouã conjunc-þie, cea dintre sufletul metafizicºi cel material: psyché – kardía).

În încheiere, aº menþiona cãpovestirea Tempus fugit îmiaminteºte de Strania moarte aprofesorului Antena de Mário deSá-Carneiro, Imora de filmul Pre-destination iar izbutita Spiridu-ºii albi de serialul Supernatural.De altfel, proza lui Crâznic are unimens capital cinematografic prinnaraþiunile sale tensionate ºi dez-nodãmântul deseori ambiguu.Mai mult, aº vrea sã observ pro-pensiunea autorului pentru filo-sofie (dincolo de cea pentru ocul-tism), ceea ce nu poate decât sãadauge un plus de semnificaþieoperei sale multiple ºi fascinan-te. „Când vremea e rea ºi locul erãu, clipele trec toate deodatã ºiseamãnã teribil una cu alta. Ast-fel, nici mãcar veºnicia nu durea-zã mult” (151-2).

fantasticul cu realitatea, ci la oarmonizare a celor douã lumispre un numitor comun. Volumullui Oliviu Craznic are capacita-tea de a transforma cititorul într-un pasager al ficþiunii, ce îºi în-cepe cãlãtoria odatã cu „prelu-diul”: „Este miezul nopþii...ºi tuCITEªTI.”, cu tonalitate de in-cantaþii ºi transã.

ocheanul întorsocheanul întors

Numãrul 3/ martie 2016 al re-vistei Cafeneaua literarã sedeschide cu un text de Virgil Dia-conu despre conferinþa Noi ºiEminescu, susþinutã pe 25 fe-bruarie de Alex. ªtefãnescu laCentrul Cultural Piteºti. Acelaºicritic, Alex ªtefãnescu în eseulPostmodernismul – un moder-nism de post contestã valoareaautorilor afirmaþi în anii ‘80. Lia-na Alecu continuã traducerea dinnumãrul precedent a textului Ju-liei Kristeva, Etica lingvisticii,iar Alexandru Mãlãescu traduceeseul lui Michel Foucault, Ceeste un autor?. Consemnândapariþia jurnalului de cãlãtorie Enoapte-n Trinidad-Tobago deNicolae Dan Fruntelatã, Floren-tin Popescu pune problema in-teresului pe care îl mai ridicã as-tãzi aceastã specie literarã. Ver-surile din acest numãr sunt sem-nate de Emanuel Toma ºi Al.Francisc.

Numãrul 4/ aprilie 2016 al ace-leiaºi reviste se continuã cu par-tea a doua a textului Ce este unautor?, tradus ºi extras din vo-lumul Language, Counter-Me-mory Practice (1977) al lui Mi-chel Foucault. Victor Marian

Buciu dezbate în eseul Etica(non)canonicã problematica ca-nonului alternativ în viziunea luiSorin Alexandrescu. ChristianCrãciun scrie despre FenomenulK ºi alte priveliºti literare deFlorin Dochia, carte în stil kaf-kian, ce are în centru destinul ma-nuscriselor autorului ceh. La ru-bricile de poezie regãsim ver-suri de Valeria Manta Tãicuþu, IonToma Ionescu sau citim „poeziipe calapod” de Romulus FlorinSãlãgean. (Maria Dinu)

Semnalãm numerele 1-2 (ia-nuarie- februarie) ºi 3-4 (martie-aprilie) - 2016 ale revistei Pole-mici, apãrutã între 1988-1991 laNew York sub direcþia lui Alexan-dru Buican, reluatã, în serienouã, de astã datã în þarã.

Editorialul care deschide nouaserie a publicaþiei, „De ce pole-mici” precizeazã: „Spre deosebirede revista din trecut, care era o«revistã de politicã ºi culturã» ease intituleazã azi, mai modest, doar«revistã de literaturã» pentru cãnoi credem cã mai mult oricând cãliteratura este un punct de trecereobligatoriu pentru întreaga socie-tate, cu toate instituþiile ei.

Echipa redacþionalã este for-

matã din Daniela Sitar-Tãut – re-dactor ºef, Mihaela Albu, DanAnghelescu, Flori Bãlãnescu,Alecu Ivan Ghilia ºiLorenþa Po-pescu – redactori, Mihai Vinerea-nu - New York, NY, USA - fiindredactor extern.

Sumarul numerelor apãrutearatã fireasca deschidere a publi-caþiei pentru prezentarea perso-nalitãþilor literare româneºti dinexil precum Paul Goma, Horia Sta-matu, Vintilã Horia, un interesnecomplexat faþã de marii clasiciai literaturii române ca Liviu Re-breanu, Camil Petrescu , GeorgeBacovia ºi, nu în ultimul rând,fa-þã de scriitori importanþi de azi caIon Mureºan sau Ioan S. Pop.

Nefiind printre cei angoasaþide noile apariþii literare (autori,publicaþii, cãrþi, edituri) salutãmîmbogãþirea peisajului nostrucultural cu un periodic ce îºi pro-pune sã fie o voce distinctã, prinnoi abordãri ale fenomenului li-terar românesc de ieri ºi de azi încontext universal, din perspec-tiva transformãrilor pe care „lu-mea modernã le impune spiritu-lui public.”

Salutãm ºi temerarul proiectpropus de Editura ActaeonBo-oks, din Baia Mare, în cadrul cã-ruia apare ºi revista Polemici.Succes! (N.M.)

ecturi


nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Robert ªerban, Puþin sub li-nie, Cartea Româneascã, 2015

„de fapt/ n-aºtept nimic cândîn faþa mea/ stã aºternutã hârtia/cum nimic altceva nu aºtept/ cândsunt pe un pod/ decât sã mã trea-cã dincolo/ sau sã se prãbuºeas-cã” (Un pod). Scrisul ca salvare,ca soteriologie personalã în faþatimpului îndreptat ireversibil cã-tre neantul cu multiplele sale faþe-te, cu diversele sale stadii de insi-nuare ºi instaurare onticã este unadintre temele recurente în Puþinsub linie, cel mai recent volum deversuri al lui al lui Robert ªerban.O carte în care liniile devin fragile,mobile, în care contururile se dilu-eazã pânã la estomparea ce faceuneori imposibilã decelarea din-tre planurile ontice. Scrisul nu esteo tentativã de eternizare, nu exis-tã preocuparea orgolioasã a sta-bilirii de repere pentru posterita-te, ci, mai curând, atenueazã spai-mele declanºate în faþa treceriicãtre alte planurile ºi forme aleexistenþei.

Puþin sub linie, în ciuda to-nului voit lejer, abordeazã relaþiamereu complicatã dintre viaþã ºimoarte. O relaþie cu numeroaseinserþii pe diferite paliere. Ponde-rarea spaimei cu interstiþii neaº-teptate se face adesea prin recur-sul la copilãrie. ªi aici avem douãpaliere care fac joncþiunea nu prinideea de perpetuare specificã, ciprin gãsirea de diferenþe ºi ase-mãnãri capabile de alternare: pro-pria copilãrie, revãzutã în flas-hback-uri ale unui cotidian tribu-

omul vechi ºi viaþa nouãtar condiþiilor specifice ale tim-pului ºi copilãria propriilor ur-maºi. Niciuna dintre cele douãvariante nu pare a oferi un pan-dant viabil fricii care izvorãºte dinorice gest banal.

Inducerea stãrii de siguranþãse face, uneori, prin apelul la au-tomatismele cotidiene, care sunt,însã, demascate prin esenþa lordualã. De altfel, multe dintre po-emele lui Robert ªerban funcþio-neazã dupã aceastã schemã: ar-gument-demontare, ipotezã-re-semnatizare a ipotezei. Orice ten-tativã de aflare a unui echilibru, aunei stãri compensatorii este anu-latã de însãºi instanþa liricã. Daraceastã infirmare nu se produceprin gesturi lirice patetice, majo-re, ci printr-o derogare cãtre uni-versul mic, aproape insesizabil,al vieþii de zi cu zi. Traumele nu

sunt, însã, mai puþin semnificati-ve. Mecanicitatea gestualã nuare forþã anihilatorie, destructu-ralizarea onticã este instauratã ºiîºi urmeazã cursul perfid ºi ine-luctabil: „pare cã ºtiu tot timpulce fac/ ºi când bag cheia în con-tactul maºinii/ ºi când pun mânape cuþit sã curãþ peºtele/ ºi cândbutonez telecomanda/ ºi cândarunc cu pietre spre haita decâini/ ºi când îmi aºez vârful sti-loului pe coala de hârtie/ ºi cândfac magicuri pentru copiii mei oriai altora/ ºi când îmi mângâi fe-meia pe obraji/ tot timpul pare cãsunt foarte sigur de mine/ ºi ni-meni n-ar tãgãdui asta/ nici mã-car dacã ar afla/ cã nu e nicio pi-cãturã de benzinã în rezervor/ cãam degetele crestate/ cã televi-zorul s-a ars de o jumãtate de an/cã haita înseamnã doi câini cos-

telivi ºi fricoºi/ cã zeci de coco-loaºe de hârtie îmi umplu coºulde gunoi/ cã puºtii se prind rapidpe care mânecã dispar monedelemele/ cã pe obrajii femeii ºterglacrimi dupã lacrimi” (Pare cãºtiu).

Dispariþia care produce acestetemeri incontrolabile este cu atâtmai înfricoºãtoare cu cât afectea-zã mai profund esenþa. Vidareaesenþialã înseamnã o anihilare fi-inþialã ireversibilã, încercãrile deautoasigurare ontologicã nu potdepãºi stadiul unor însemne aledisperãrii. Punctul în care a ajunseul poetic este unul al dubitabi-liului, al întrebãrilor câteodatã re-torice, al strãdaniilor de punere înoglindã, al comparaþiilor inegalefãrã sfârºit, fãrã o finalitate utilã.Depãºirea zenitului existenþial cu-tremurã, panta descendentã rã-

peºte strãlucirea bucuriei, semneale pãºirii cãtre o nouã etapã sunttrãite în toatã plenitudinea lor. Sta-rea de fantoºã are în ea un zbu-cium incredibil: „existã ani mai rãidecât anul morþii/ ani când pari afi om/ clipeºti respiri vorbeºti mã-nânci mergi/ însã nu eºti decât oplacentã care înveleºte ermeticnimicul// din când în când/ te zgâ-rii cu unghia/ aºa cum fac fraþiimai mari pe peretele casei/ ca sãvadã cât se vor înãlþa cei mai miciºi sã le arate/ peste o vreme/ plinide uimire// eºti numai semne/ darnu-i recunoºti niciunuia dintre elerostul/ zgârii încã o datã/ ºi maiadânc/ pare cã ºtii ce faci/ pare cãai gãsit ieºirea/ dar nimicul lucrea-zã imperturbabil/ ca un voluntarjaponez într-un reactor nuclear fi-surat// // un an mai rãu decât anulmorþii-i acesta/ ºi nimeni nu ºtie/câte zile mai are” (Anul negru)

Volumul lui Robert ªerban esteo mãrturie fãcutã cu multã since-ritate, fãrã a epata, fãrã a jonglaineficient cu atitudini ºi poze ar-tificiale. Gesturile pe spaþii micioferã ample deschideri cãtre orealitate înfruntatã cu francheþe,dar în faþa cãreia deznodãmântulfatal nu poate fi evitat. Recursulla memorie, apoi reiterarea situa-tivã în prezent oferã cãi, ipotezede soluþii, dar niciodatã ºi o re-zolvare propriu-zisã a angoaseitanatice.

În bibliografia de pe acumbogatã ºi diversã a poetu-lui, prozatorului ºi publi-

cistului craiovean Constantin Pã-dureanu, noul volum bilingv depoeme „Focuri pe colnic” mar-cheazã, cu certitudine, un momentfast, de referinþã. Autorul se în-scrie cu acest volum, cu un plusde decizie ºi claritate, în rândulpoeþilor de azi care dau o convin-gãtoare, viabilã replicã esteticãpostmodernistã poeziei de factu-rã tradiþionalistã, demers insur-gent ºi înnoitor, ce vizeazã con-stant, programatic, demitizarea,desacralizarea viziunii, fonduluiarhaic de mentalitãþi, datini ºi obi-ceiuri, a iconografiei rurale, con-sacrate din vârste imemoriale, aimaginii de ansamblu a universu-lui satului românesc tradiþional, deun idilism desuet, inexpresiv.

Se propun, în schimb, radio-grafii de o aparentã obiectivita-te/ neutralitate, de un realismfrust, cu frecvente tuºe expresi-oniste, configurate de un discurspoetic masiv epicizat, de un voitprozaism, translatat, adesea, înregistru parabolic ºi alegoric, faptce le conferã nucleelor epice se-lectate ºi încorporate statut es-

lirismul nucleelor epice regizate estetic

tetic de revelatoare parabole exis-tenþiale sau de alegorii investitecu nebãnuite, plurale semnifica-þii ºi sugestii. Seria unor aseme-nea demersuri poetice a fost des-chisã în poezia noastrã contem-poranã de Marin Sorescu, cusubstanþialul, epopeicul sãu ci-clu de poeme „La lilieci”, cu carea izbutit sã impunã pentru tot-deauna, într-o posibilã geografiea poeziei româneºti, un toposgeneros în zãcãminte lirice ines-timabile, satul Bulzeºti cu lumeaºi spiritualitatea lui ancestralã.

Se face apel la tehnica decu-pajului de întâmplãri, sãrbãtori,evenimente, datini ºi tradiþii, toa-te încorporate într-un sui-gene-ris spectacol al vieþii unei comu-nitãþi rurale de tip tradiþional, cese constituie, în cele din urmã,într-un complex, pitoresc perso-naj colectiv, cu o fascinantã, mi-ticã identitate, iar aceste secven-þe selectate, centrate pe „sâmburiepici” ºi nuclee anecdotice pito-reºti, mustoase, de un realism durºi de o exultantã concreteþe, dausubstanþa narativ-descriptivã afiecãruia dintre prozo-poemeleincluse în sumarul volumului „Fo-curi pe colnic” de ConstantinPãdureanu. Pentru cã anecdoti-ca la care se face apel, imaginilesecvenþelor de viaþã sunt la ungrad înalt semnificative ºi emble-matice pentru întregul din care aufost decupate, autorul, poetulepic, creator de „ficþiuni narati-ve”, compoziþii ºi scenarii, izbu-teºte sã configureze, în final, înmod mozaical, fractal, imagineade ansamblu a satului, aproapemonograficã, de facturã etnolo-gicã ºi sã sugereze, sã recreeze ºisã restituie cititorilor, cu autenti-citate emoþionalã ºi fior liric, at-mosfera spiritualã ºi culoarea lo-

calã de un pitoresc ºi o patinãarhaicã aparte.

Prozo-poemele volumului potfi citite ºi ca „momente ºi schiþe”,ca texte narative concentrate, la-pidare, uneori ca percutante lito-te morale. De altfel, o observaþiecriticã asemãnãtoare, formulatã înlegãturã cu poemele din ciclul „Lalilieci” de Marin Sorescu, dar va-labilã, în bunã mãsurã, ºi în cazultextelor lui Constantin Pãdurea-nu, a fost fãcutã de istoricul ºicriticul literar Ion Rotaru în „Oistorie a literaturii române”: „Dacãse mai îndoieºte cineva cã avemîn faþã niºte schiþe din viaþa sa-tului oltenesc ºi doljan, atunci ieieacest dialog ºi punã-l lângã cele-brul „Cum se înþeleg þãranii” allui Caragiale, spre care Sorescutrage permanent cu ochiul... Ori,atunci, ne putem ºi noi erija în ...teoreticieni ºi, trãgând tare lucru-rile de pãr, vom arãta cã la urmaurmei ºi schiþele lui nea Iancu potfi „poeme”. De ce nu? Orice artãa cuvântului adevãrat, autenticã,este poezie”. Consideraþie criti-cã discutabilã, sub anumite as-pecte, dar nu lipsitã cu totul deorice temei, ca sã nu fie demnãde a fi luatã în seamã. Un argu-ment forte în favoarea convinge-

rii noastre cã textele lui Constan-tin Pãdureanu, au, în principal,statut estetic de prozo-poeme, fã-când apel la una dintre cele maifrecvente formule poetice post-moderniste – epicizarea discur-sului liric, substanþiala infuzie derealitate în structura sa, aduce,fãrã îndoialã, scriitorul ªtefanMitroi într-o tabletã cu turnurãpoematicã, scrisã cu eleganþã ºirafinament stilistic ºi intuiþii criti-ce de o elevatã fineþe disociati-vã, cu titlul inspirat, sugestiv:„Culoarea poveºtilor de dragos-te”: „Aparent nepoetice, ... le sal-veazã poveºtile din poeme, ... maiexact spus, încãrcãtura lor deduioºie, ...le salveazã chiar poe-zia, cea din gesturile personaje-lor, care pare s-o întreacã în in-tensitate pe cea din cuvinte”.

Dupã atâtea consideraþii criti-ce pertinente ºi la obiect, ne mairãmâne doar sã formulãm convin-gerea noastrã cã scriitorul dol-jean Constantin Pãdureanu a în-registrat prin apariþia volumului„Focuri pe colnic” una dintre celemai importante reuºite artisticedin prodigioasa sa activitate decreaþie de pânã acum.

nnnnn Victor Rusu

Cristina Oprea

ecturi


ecturi

Discursul de predicatoa-re ortodoxã al IoaneiBogdan a fost întot-

deauna scurt-circuitat de plonjã-rile nesãþioase în consumism, darºi condimentat de o auto-ironiecu trei seturi de zimþi. Structuraaceasta contrastivã ºi hibridã afost rafinatã în volumele Anumi-te femei (2006) ºi Poeme înainteºi dupã Claudiu (2009), iar cris-talizarea ei a avut loc în FrateZaheu, Editura Prier, 2004.

Vizualul ºi contextualizarea auavut mereu un loc important înpoezia Ioanei Bogdan, acum de-corul fiind unul jumãtate dunã-rean, jumãtate virtual: „Sicrieleplutesc pe Dunãre, ca niºte cren-vurºti fierþi,/ înfãºurate în vesteantiglonþ”. Dar mai importantesunt obsesiile, refrenurile, iden-titãþile temelor ºi motivelor. No-roc cã acestea sunt dinamice,uneori simili-masculine, ºi nu sedilueazã în arabescuri bizantine:„Data viitoare o sã-mi pãzesc bãr-batul cu puºca de vânãtoare subpat/ ºi la prima femeie care o sãaparã în viaþa noastrã, o sã-ispun:/ -Împuºc-o!” (Poemulacesta sârbesc). Graniþa sârbeas-cã din vecinãtate genereazã vi-ziuni de un morbid baudelairian.

Dupã catharsis, se cuvine so-licitarea iertãrii prin Acatiste ºiparafraze biblice. Flux ºi reflux:cufundãri în realitate, þâºniri spreceruri ºi înot pe spate cãtre gol-

nnnnn FELIX NICOLAU

împãcãri, iertãri: o mare familieful memoriei, acolo unde fac vâr-tejuri amintirile exemplare. Memo-ria conþine arhetipuri mai vizibi-le. Tabieturile din viaþa bunicilorexplicã ciudãþeniile impenetrabi-le ale bãrbatului: „Poate aº fi aflatcã uneori bãrbaþii// au nevoie, calupii, de locul lor unde, la nevoie,sã/ plângã, cãci altcumva cum,/– în vãzul lumii sau în vãzul ne-vestei e tot aia –,// au nevoie delocul lor în care sã meºtereascãidei,/ pentru cã bãrbatul are unmarsupiu în spatele minþii ºi aco-lo el naºte idei” (Cu timpul trãimduminicile).

În aceastã artã mereu bãrba-tul a fost problema, nu femeia. Eaîºi rezolvã dorurile ºi depresiilerelativ uºor: prin shopping oripromenade în rochiþe-cizmuliþe-eºarfe ce exprimã buchete de cu-lori.

Întotdeauna am gãsit cã e unmare câºtig sã poþi îmbina agita-þia din Piaþa Amzei cu parabolabiblicã. E un fel de a aresta reali-tatea ºi de a o proiecta în real fãrãsã îi iei ceva din carne, din con-creteþe: „Dar ce am fãcut împreu-nã e mir/ ºi primãvarã, cãci fãrãde veste/ Judecãtorul va veni”(Toate câte se spun). Poetica lu-crurilor ºi a faptului divers vinedinspre Heine. Un suprasens esteidentificat în orice aparenþã ba-nalã ºi acesta este declarat lamodul firesc, fãrã aroganþã artis-ticã: „Lucrurile bune au în timp

rãsuflarea lor, devin comori” (Iatãfiul tãu). Drept e ºi cã poeta maiare urme ale entuziasmelor subli-mitãþii din volumele anterioare. Înacele momente, poezia devine alt-fel decât religioasã, devine bise-riceascã: „Liturghiile sunt ace-leaºi peste tot. Sufletele/ oame-nilor au o frumuseþe neasemui-tã./ Sângele lor primeºte sângesfânt ºi timp/ sã se vindece” (Iatãfiul tãu).

Printre jocul energetic cu con-trariile – într-un fel de tridialecti-cã à la Stephane Lupasco – esteºi procedeul extragerii unei con-cluzii cvasi-luminoase din premi-se întunecate. În Împreunã rudeleapropiate mor în prietenul cel maibun, ca ºi cum prietenia ar ascun-de o înrudire, dar diminuarea can-titãþii de prietenie nu înseamnã ºiscãderea calitãþii: „Din prietenulmeu cel mai bun azi a muritmama./ Spre searã vor muri suro-rile ºi fraþii mei./ Bunicii din prie-tenul meu cel mai bun vor muri/mâine./ Poate cã vor muri îmbrã-þiºaþi.// A rãmas cineva care nuvrea sã moarã/ în prietenul meucel mai bun.// Afarã e cald./ Torcde fericire. Prietenii mei încap într-o mãnuºã”.

Domesticitatea constituie unregat spectaculos, descris în ima-gini de picturã naivã ºi cu un lim-baj savuros: „Acum mã-ta ºi gã-luºtile ei se-nvârt fãrã oprire,/numai tu stai în mijloc/ ca-n fil-

mele de la Bollywood” (Trebuias-o iert pentru cã lucrurile sunt lafel).

Dacã existã un poem reprezen-tativ pentru aceastã viziune poe-ticã în care forma ºi conþinutul sesubîntind perfect, acela esteApocalipsã: „În orice colþ m-aºuita existã/ o femeie care þi sepotriveºte mai bine/ ca mine.//Cunoaºte exact visele tale, scriemai iscusit/ ca mine, e mai fru-moasã,/ tânãrã,/ avutã,/ priete-noasã, inimoasã, înþelegãtoare ºipoartã/ tricouri cu/ MarilynMonroe ºi pantaloni/ scurþi.//Despre aceastã femeie nu ºtiu maimult, dar ea existã./ ªi-þi spun:/înainte ca eu sã fiu oase ºi ulcele,ea va veni ºi iureº va face./ Vor fiploi, inundaþii, incendii, copiii sevor ridica împotriva/ pãrinþilor,morþii vor/ învia, rochiile cu florise vor/ demoda.// Oriunde te-aiduce, aceastã femeie te va gãsi./Plouat, dezaxat, nimicit, un zero.// Pe marginea prãpastiei.// Te valua de bãrbat, veþi trãi fericiþi pânãla sfârºitul/ zilelor, poate cã maitrãiþi/ ºi astãzi”. Binecunoscutareligiozitate mondenizatã esteprezentã ºi aici, însã metaforaunei anti-posesivitãþi erotice ului-toare este cea care înalþã creaþiapânã la rafinamentul scrisuluiMagdei Isanos ºi dincolo de el.

Mai este o poveste ºi cu ilus-traþiile lui Lucian Irimescu, pro-priu-zis desene în peniþã de mâini,

tãlpi, biserici ºi rãstigniri pestecare se suprapun umbrele foto-grafiate ale mâinilor artistului. Oidee agerã ce reflectã luciditateaaranjãrii viziunilor care parcurgtoatã gama trãilor textuale.

Dupã câteva accidentãri, Ioa-na Bogdan revine în ring cu opoezie inteligentã, maturã ºi sen-sibilã. Doar câteva momente dog-matice mai sunt de gãsit (printrecare ºi titlul), în rest, minimalis-mele de diverse facturi ºi femini-tatea nutritã cu sacrificii ºi bucu-rii solipsiste asambleazã un vo-lum impecabil.

Roman cu un ciudat ti-tlu portmanteau, Abi-sex de Sorin Delaskela

(Editura Herg Benet, 2011) se re-marcã prin luciditatea de tip miz-antrop cu care un naratorul-per-sonaj-bãrbat navigheazã prinhãþiºurile realitãþii cotidiene, apropriului eu ºi, în special, in-teracþioneazã cu sexul opus –cunoaºterea femeii este o mizãcentralã a romanului. Inclusiv, încâteva capitole ºi secvenþe, iden-tificãm încercãri de-a trasa o ti-pologie femininã specificã locu-lui ºi timpului, namely Româniade început de secol XXI, mediulurban predominând. Pentru înce-put, titlul portmanteau menþio-nat în primul paragraf. Cuvântultelescopat ar denota – din per-spectivã masculinã – sexul caabis sau abisalitatea sexualitãþiibãrbat-femeie, punct în care pro-za lui Sorin Delaskela a fost com-paratã cu Leonard Cohen ºi Hen-ry Miller. Dacã pentru protago-niºtii din Frumoºii învinºi – ro-manul cohenian cu care Abisexare puncte comune, în ciuda di-ferenþei mari de timp dintre cele

abisurile plãceriidouã texte – sexualitatea înseam-nã fie o modalitate de gratificarespiritualã (în contextul refluxuluireligiei instituþionalizate), elibera-re de norme constrângãtor-ana-cronice ºi cãutarea identitãþii (lo-gica revoluþiei sexuale din dece-niul ºapte al secolului trecut) sauchiar eºuarea iubirii în mecanici-tate carnalã, pentru naratorul dinAbisex sexualitatea ºi sexul opussunt denudate prin sinceritatealipsitã de orice fel de iluzii. Denu-dare fãrã sfârºit, sexualitatea ne-oferind o împlinire amoroasã, lafel cum nu duce nici la o ieºiredin absurdul cotidianului. De alt-fel, meritul romanului este chiarlipsa oricãrei iluzii în explorareaexistenþialã ºi socialã.

Cu o naraþiune restrânsã înfavoarea poeticitãþii (,,O splen-doare amuþitã ce urcã din viscereîn sunet demenþial de tobe.”, p.69) ºi balansãri maturitate-copi-lãrie, romanul ne prezintã miºcã-rile naratorului-personaj – unbãrbat blazat de 34-35 de ani – îndiferite medii profesionale ºi vi-ziunile sale cinice asupra existen-þei ºi a relaþiilor. Aceste viziunicuprind rolul ºi optica pe care þi-o dã alcoolul, anume coniacul(,,Îmi construiam un scut lichid.Punte spre o lume moale ºi dul-ce.”), facultatea cu ale ei cursuriplictisitoare ºi alternativa slujbe-lor mãrunte, beþii á la Urbanco-lia lui Dan Sociu (alãturi de în-soþitoarele licite, tutun ºi cafea),masturbãri poetizate, filosofia deagent imobiliar a lui Octav (cu-noscuþii sunt ,,prieteni” ºi ,,cola-boratori”, iar restul ,,golani”), ti-pologii feminine dar, mai ales,absurd insurmontabil. În primul

rând absurditatea morþii (,,Moar-tea te lasã mereu cu gura cãsca-tã. E o chestie totalmente tâmpi-tã. Nu-þi vine sã crezi, pur ºi sim-plu.”) ºi inevitabilele întrebãridespre rostul suferinþei (,,De ceexistã atâta suferinþã în oaselenoastre moi, în curburile lasciveale minþii ºi-n spaþiul crepuscu-lar al inimii?”), apoi suprasatura-rea de cuvinte ºi dificultatea au-tenticitãþii în contextul incomu-nicãrii permanentizate: ,,Cu oame-nii, cu cei mai mulþi dintre ei, nupoþi vorbi decât despre lucrurifãrã importanþã. Vorbeºti din afa-ra ta, ca un obiect. Nu poþi fi tuînsuþi.”).

Este interesant de observatcum diversele portrete feminine– diferite vârste, profesii ºi situa-þii existenþiale – din roman sunt

însoþite ºi de o imagine a identi-tãþii masculine în prezentul urban.Astfel, în unele momente, falo-centrismul lasã locul unei diluãria identitãþii (,,Nici acum nu simtceva foarte precis, foarte bineconturat, dimpotrivã sunt fluid,imprecis, polimorfic.”), a fantazã-rii la un corp ºi o identitate femi-ninã (,,Mi-aº fi dorit sã fiu fetiþã,ca Lim. Toatã lumea la picioarelemele, rotindu-se în jur extaziatãºi dulce”), diluare declanºatã, deregulã, de rememorarea copilãriei.Drept soluþie la efectele alienan-te ale oraºului-leviatan – cu teh-nica, divertismentul, orarul zilnicºi relaþiile-i sociale – este propu-sã copilãria în naturã ºi libertate.Evocarea copilãriei ºi inacþiunea(protagonistul nu este un ratat,din moment ce nu este animat de

vreun proiect semnificativ ºi nucrede în virtuþile maturitãþii) suntstrategiile cinicului în confrunta-rea cu grotescul unei lumi ireme-diabil decãzute – a se vedea no-taþiile de la pagina 169. În con-cluzie, luciditatea ca marcã a miz-antropiei, observaþia continuã apropriei persoane ºi dezgolirealumii, erosul ºi cãutarea unuisens, dar ºi un abis al corporali-tãþii – revelator în câteva scurtecartografii corporale (,,Propriulmeu corp trãind o viaþã numai alui, ºi pe care o înþeleg prea pu-þin sau chiar deloc. Combinaþiade þesuturi moi, oase, muºchi,cartilagii ºi vene.”), cartografiiproiectate ºi asupra corpului fe-minin –, sunt trãsãturi care facdin romanul poetic ºi concentratal lui Sorin Delaskela o lecturãplinã de plãceri estetice.

nnnnn Alexandru Ionaºcu

Cri

sti

na

Op

rea


ecturi

Publicat la sfârºitul anu-lui trecut la Editura„Prier”, din Drobeta-

Turnu Severin, ne reþine atenþiavolumul de debut al Mihaelei Io-van, intitulat Centrul Vechi, în-nobilat cu desene de interior ºi osugestivã copertã, în deplinacord cu titlul, de pictorul ºi gra-ficianul craiovean Marcel Voinea.Poeta ne pare a fi o voce distinc-tã a poeziei din Cetatea Bãniei,surprinzându-ne cu note domi-nante în planul introspecþiei, alprospeþimii ºi al culorii renova-toare. Venitã oarecum târziu înpeisajul liricii din Oltenia, dupãce va fi trecut de toatã cenzurainterioarã a unei modestii inhibi-toare, Mihaela Iovan ne convin-ge cu o confesiune sensibilã, nulipsitã de strãfulgerãri de gând,construitã cu intuiþie ºi migalã,asemenea „pereþilor vieþii” dinCentrul ei Vechi, imaginar. Îndefinitiv, asistãm la o reconstrui-re de sine, prin cuvânt ºi sacrifi-carea unei alteritãþi comune, devreme ce „Zeii îmi aratã labirintu-rile./ Pipãi la nesfârºit/ cu mânapereþii,/ cu trupul,/ pânã mi sejupoaie/ pânã la os./ Mã vãd goa-lã/ ºi fãrã final./ E o tragedie so-focleeanã,/ cu un singur perso-naj”. (Tragedie).

Naºterea poeziei este un tra-valiu asemãnãtor Facerii. Estedeschiderea în spirit, care urmea-zã închiderii în materie. Pânã la „ter-men”, ni se confeseazã poeta:„Zgâriam pereþii vieþii,/ lãsam urmeînsângerate/ din venele circuite

cutia cu giuvaere din Centrul Vechi

spasmodic./ Însemnam cu dispe-rare/ cuvintele mele/ pe fiecare locrãmas gol./ Cu oasele mele ascuþi-te,/ însemnam ce va sã fie,/ pânãla liziera morþii,/prizonier în altãdimensiune.” (Rãboj).

Într-o tonalitate nostalgicã,uneori cu acute justificãri, atentconstruite, dar ºi de o ironie ase-mãnãtoare sãbiilor de Toledo, secontureazã în poezia MihaeleiIovan un itinerar recognoscibil,ca într-o picturã de Aurel Petres-cu: Stradã în excavare, Piaþã,Pe strada mea, Strada Amara-dia, ca sã ne oprim doar la câte-va titluri de poeme... „M-ai invi-tat grãbit/ în Centrul Vechi/ laMurphy’s Pub./Aveam creion,/vream sã notez/ despre ce citi-sem/ în zaþul de cafea,/ despre

femei, carierã ºi bani./ Când sãtermin,/ vârful de cãrbune/ seconsumase deja,/ iar degetele mise dizolvaserã/ în apa de ploaie,/care se scurgea impasibilã/ încanalul colector.” (Ploaie). Altãdatã, „pe strada Romain Rol-land,/ fostã Edgard Quinet,/ fos-tã Copertarilor, la nr. 6” (Con-tratimp), poeta ni se confeseazãcã traseul cunoscut duce doarspre sine, dar nu la însingurare:„Îmi uitasem daemonul/ pe scã-rile de la Universitate,/ la o-ntâl-nire în parcul Romanescu...” (Me-mento), întrucât întâlnirea aºtep-tatã, pregãtitã cu migalã, este defapt o Neîntâlnire, de vreme ce:„Îmi zâmbeºti perfect calculat/parcã rezolvi un radical/ de princeþuri de sine./ Mã priveºti, cumâinile/ îmi torni ceaiul,/ îmi aºezipe farfurioarã/ câteva cuburi dezahãr-/ mici catarge de corãbii/dar nici o rostogolire./ Inima tade sticlã/ bate încet/ cautã cifre-/pare/ impare.” Condamnatã prinsimpla condiþie umanã la o dedu-blare perpetuã, ca la o „metamor-fozã capriciosã”, solar-lunarã,poeta strãbate drumul regãsiriiasemenea unui personaj mitolo-gic în cãutare lânii de aur sau anemuririi: „Ziua te-aº purta/ cã-maºã pe trup,/ noaptea – un ta-tuaj./ Ziua – om,/ noaptea –zeu...(Excursie).

Rãzvrãtirea în poezia Mihae-lei Iovan este livrescã ºi radicalã,ireversibilã precum în mitul luiHesiod despre vârstele lumii: „Numai vreau prãjituri/ de citit/ la

cofetãria Ambasador./ Nici sã-mipovesteºti/ din Márquez/ la unceai yerba mate/ bãut cu bom-billa/ pe terasã la Iberico./ Aºaiubitoare de literaturã/ sud-ame-ricanã cum sunt,/ nu mai vreaunici mãcar/ apã platã cu lãmâie.”(Mofturi). ªi totuºi, asemeneanaturii regenerative, refuzul nueste definitiv, aºa cum ar interzi-ce zãpada culoarea ierbii, ceva înfiinþa poetei rãmânând mereu înaºteptare, ca un strigãt mut, înpermanenþã amânat: „Cum se im-pregneazã/ parfumul în rochiamea/ neagrã cu trandafiri roºii,/aºa mirosul tãu/ fãrã de tine/ îmirãmâne în piele/ surâs de neînþe-les./ Iar eu precum Mona Lisa/ înaºteptare/ pânã la Apocalipsã,/sã-mi spunã da/ da Vinci.”

Deocamdatã da îi spune poe-zia. O poezie sincerã, necontor-sionatã în ateliere experimentalesau atinsã de ambiþiile vreuneimode trecãtoare. Alte poeme iz-butite, de un neîndoielnic rafina-ment, precum mici bijuterii dinvitrina giuvaergiului din adevã-ratul centru vechi al Cetãþii Bã-niei, sunt: Descântec, Între tim-puri, Cosmicã, Timpul probabil,Scenariu ºi regia º.a. MihaelaIovan ne face o surprizã plãcutãcu acest prim volum de versuri,un dar neaºteptat, aducând liriciifeminine din zonã un spor deprospeþime, de bun gust ºi deautenticitate.

nnnnn Ion Munteanu

Prima datã când am auzitde Eric EmmanuelSchmitt a fost acum câ-

teva luni, când fãceam slalom,plictisitã, printre canalele de te-leviziune. Cât timp a durat inter-viul, nu am reuºit sã mã dezlipescde ecran, omul ãsta hipnotizea-zã. Vorbeºte cu o blândeþe ºi ocalmitate rar întâlnite ºi poþi ve-dea cu ochiul liber cum simte cu-vintele, cum le palpeazã, le aºea-zã ºi le transmite cu naturaleþe.Ca un magician. Atunci mi-am ziscã trebuie sã-l citesc. Apoi, tim-pul a trecut ºi întâmplãtor, unadintre puþinele persoane pe carele apreciez cu adevãrat, mi-a re-comandat sã citesc Schmitt. Din-tre cãrþile lui, am ales Pe cânderam o operã de artã fãrã sã-iºtiu subiectul, abia când am cum-pãrat-o mi-am amintit cã se nu-mãrã printre cãrþile recomandate.

Mulþi spun cã Pe când eramo operã de artã are un titlu ten-tant. Desigur. Pentru cã vorbeº-te despre noi, oameni lacomi ºiobsedaþi de aparenþe, de mine, detine. Pentru cã titlul conþine afu-risitul ãla de verb „a fi” ºi asta-itot ce conteazã. Însã cartea astaare ºi un misticism aparte. Celpuþin, pe mine aºa m-a ales. Sãinvitãm în scenã personajele prin-cipale: Adam Bis, Zeus-PeterLama, doctorul Fichet, Fiona ºiHanibbal. Cred cã aþi înþeles miza– frumuseþea, celebritatea ºiaparenþele. Opera, creatorul ºisalvatorii. Mai concret? „Binefã-cãtorul” Zeus-Peter Lama îl sal-veazã (dacã asta se poate numi

Eric Emmanuel Schmitt:obsesia aparenþeisalvare) pe mezinul familiei Firellide la suicid printr-o propunerecare îi stârneºte interesul – ace-ea de a deveni o opera de artãvie, un obiect. La început, Adamexalteazã, primeºte în final aten-þia cuvenitã, dupã anii în care afost eclipsat de frumuseþea ce-lori doi fraþi mai mari, apoi cadeîn depresie pentru cã Zeus vreasã îi ia ºi ultimul drept, cel maiimportant de altfel, conºtiinþa.Acesta este momentul propice încare apar Fiona ºi tatãl sãu, Ha-nibbal. Cu ajutorul acestora,Adam începe sã realizeze faptulcã este captiv al propriilor dorin-þe ºi motivat de iubirea pentruFiona, decide sã lupte pentru a-ºi recãpãta condiþia de om.

Schmitt creeazã personajeputernice, cu psihologie comple-xã, ce-ºi gãsesc reflexia în reali-tate. Adam, „e o victimã a vremu-rilor noastre. Sau mai degrabã adiscursului vremurilor noastredespre ele însele. Ni se spune cãaparenþa este importantã, ni sepropune sã cumpãrãm bunuri ºiservicii care ne schimbã sau neîmbunãtãþesc aparenþa – haine,regimuri de slãbit, coafuri, acce-sorii, maºini, produse de înfru-museþare, medicamente, produ-se pentru menþinerea frumuseþii,cãlãtorii pe litoral, operaþii este-tice. Presupun cã Adam, ca atâ-þia alþii, a cãzut în aceastã capca-nã. Trebuie sã se fi simþit foartenefericit, dacã s-a cãutat acolounde nu se putea regãsi: în apa-renþe.” Pe de altã parte, Zeuseste maestrul manipulãrii. A înþe-

les regulile jocului într-o societa-te bolnavã „ pentru cã oameniicred cã lucurile despre care sevorbeºte mult sunt ºi cele maimeritorii, el vrea sã vorbeascãdespre el pentru ca nimeni sã nu-i punã la-ndoialã valoarea. Fiind-cã observatorul grãbit poate sãconfunde calitatea operei cu ca-nititatea comentariilor, lui îi placesã stârneascã orice fel de comen-tarii” ºi le exploteazã la maxim,folosindu-se totodatã ºi de veri-gile slabe. Zeus îºi joacã rolul deBinefãcãtor al naibii de bine, ges-turile, atitudinea sunt studiateminuþios. Doctorul Fichet estepionul principal al lui Zeus. Aces-ta profitã de slãbiciunea lui pen-tru jocurile de noroc, oferindu-ibani în schimbul serviciilor este-tice pentru experimentele sale.

Hannibal ºi fiica lui, Fionasunt lumina de la capãtul tunelu-lui pentru Adam. Diametral opusde Zeus, Hannibal este esenþã,echilibru, puritate, poezie. „[...]În tabloul lui apãrea invizibi-lul. [...] El picta aerul.” Fiind orb,acesta îl îndrãgeºte pe Adam fãrãsã-l vadã, iar Fiona se îndrãgos-teºte de el, în ciuda înfãþiºãrii demonstru.

Aº tinde sã vã spun cã Pecând eram o operã de artã esteo caricaturã a societãþii noastre.Însã reprezintã mai mult de atât.Este un desen realistic, pânã lacele mai mici detalii a unei lumisufocate de frumuseþe falsã ºi decamuflare. Câteva personaje mo-tiveazã cã „forþa frumuseþii estecã le dã impresia celor din jurul ei

cã devin la rândul lor frumoºi.Fraþii mei cãºtigau milioane vân-zând aceastã iluzie ” ºi „oameniivã iubesc pentru cã sunteþi fru-moºi, ºtiu foarte bine cu nu voiaþi inventat marºarierul. Nu vãtolerez decât cu preþul ãsta. Dacãîncepeþi sã vorbiþi ca laureaþiiNobel, s-a sfârºit cu cariera voas-trã, bomboanelor ”. Însã contrartuturor, nu existã tabere de buniºi de rãi ca în basme. „Frumoºiicu orice preþ” sunt niºte victimeslabe, niºte prizonieri de bunãvoie, iar „Binefãcãtorii”, oamenimai inteligenþi care aleg calea maiuºoarã de a face bani. Demni decompãtimit.

Cartea lui Eric-EmmanuelSchmitt meritã cititã ºi, mai ales,ridicã unele semne de întrebarecare ne scot din zona noastrã deconfort ºi care fac parte din far-mecul acestei cãrþi.

nnnnn Andreea Alina Pîrºu

Pentru cã tãlpile-mi sunt în cer,Norii se vor sparge la pasulmeu greoide negustor ambulant,de când þi-am vândut gravitaþiaîn schimbul unui coº desãrutãri,ca sã poþi trãi printrepãmânteni.

ªi pentru cã-þi cutreiergândurile numai noaptea,O sã-mi alunece sandaua desamurai pe stele,trosnind comete din greºealã,lumini pe cai ºi nebuloase grele,toate-ntr-o rafalã.

ªi tot cãzând în ceruri, cukatane de privirice-þi întretaie dimnesiunile,m-am oprit!Nu mã lãsa singur aici, sãdiscut cu Dumnezeudespre cât eºti de frumoasã!Cã prea bine ºtii, iubire,iubirea-i interzisã în GrãdinaRaiului.Dar nouã nu ne pasã.

*

În spatele dioptriilor demoºneagºedeau ochii ãia monstuoºi,ridicaþi din carte.Iar albul din ei se miºcaaleatoriu,într-o cãutare de motivealeatorii.Mã nimiceau. Îmi striveaucorneeade prea mult sens al staticuluidintre noi...Parcã eram ceva nepermis,de un gri suav, dar brut, însevraj de miºcare... .Brusc, palmele lui groase ºiuscatepetreceau un timp în pãrul meusârmos.Îmi tranºa privirile. Toatepietrele se spãrgeaula izbirea dintre mine ºi albul lui.ªi-mi mai renãºteau doaramintirilecu urme de talpã-n creºtetulfericirii.

*

Ochii tãi, prinºi în ciorchine defructe,se zvântã-n ploaie ºi clipescsimultan cu mâhnirea,pãrând jumãtate ochi - jumãtatestrugure.Iar tu eºti înauntrul meu,devoratã,pe jumãtate strugure - jumãtatetu,albastrã cum eºti, în cuvintelemele simandicoase.Tu devii cuvintele mele, ochiulºi culoarea mea ºi tot cedevorez,pe jumãtate tu ºi pe jumãtateeu;ºi pe de-a-ntregul noi doi,tãvãliþi de dor,de-a lungul unei jumãtãþi decovor.

nnnnn ALEXANDRUDÃNIªOR

poeme


lunã de tinicheasunt o femeie frumoasãaºa le spun oamenilor când trec pestradãmã aplec dintr-o data la urechea lor ºi lespun ei þin oraºul cu picioareleapoi îl ridicã brusce atât de elastic cã poþi sã þi-l pui dupãgâtfac paºi veseli de oameni care vin de la cumpãrãturipe care îi aºteaptã acasã o femeie tânãrãcu un surâs veºnicuite ce am cumpãrat iubitosi seara se terminã alungindu-seuite ce am cumpãrat îmi spune vânzãtorulºi îmi agaþã la ureche luna de tinicheaatât de frumoasãcã adorm

când treceampe un pod

ascultam cesaria evoraîn timp ce întorceam pe dos burta unuimielºi o râcãiam cu un cuþittu stai sub pod ºi te prefaci cã mã vezicând eu trec pe deasupracu mâinile pline de un sînge pierdutbesame muchoºi nu ºtiu ce naiba se întâmplãtrag cât potºi nu curgeinima se zbate prin celãlalt cotloneu nu mã zvârcolesc m-am urcat pe cruceindiferentã

senssã nu fiu recunoscutã dupã tristeþede aceea mã uit numai în josam învãþat sã schimb direcþiadupã forma prafului

ºi când nu e prafmã întind pe burtã ºi pipãi cu degeteleºi vreau sã cânt la un pian in asfalt

timpul mã linge pe spateîn ore se fac niºte gãuri miciprin care mã ruºinez

noaptee aºa de îngust patulcã toatã tristeþea se scurge pe podeaºi firele de pãr mi se despicãdoar genunchii îmi tremurã ghemuiþide spaima cã aº putea sã-i muºc

la o terasãîmi place aici în colþul teraseide unde vãd poze de epocãdoamne cu pãlãrii sofisticate ºi domnigalanþicu omul în uniformã strigând ultimaurcare în vagoanemâinile tale nu sunt aºa de moiai ochi frumoºidar aº da un bãnuþ sã ºtiu la ce tegândeºtiîmi spui în ºoaptãºi eu aºa de îndrãgostitãîþi explic despre praful de cretãcare îmi face pielea albãîn timp ce privesc îngrozitã cum unanimalte târãºte în întunericul din mine

bandajcând merg mi se înfãºoarã strada depiciorcu pomii de pe marginecu trecãtorii aºa de grãbiþi ºi claxoanemirosul teilor abureºte cu perdelefluturândîn dreptul genunchiului este o casãîn ea un bãrbat scrijeleºte pereþii

ºi vreau sã ajungºchiopãtând

într-o searã sau poateîntr-o noapte

îmi fãcusem planuri pentru o casã nouãîn care soarele sã-ºi taie unghiile cuîncrederea unui membru de familieapoi sã ne tãiem ºi noi unghiile sã ne arãtãm reciproc umbrele cudegetulºi sã adormim noapte bunã dragosteameaiatã se ridicã o prãpastieîn care noi urcãmºi ne zdrobim unul de celãlalt

dimineaþa caremã are în grijã

unele dimineþi sunt cu totul altfelvin peste mine ºi-mi bagã forþat degeteleîn ochirãcorindu-mã pânã în plãmâniîmi trag de pleoape într-un modprofesionalîn timp ce îmi ating obrajii cu halate albeca niºte mâini unse cu cremã degãlbeneleîmi cicatrizeazã visele în dreptul ferestreiºi ele nu mai trec niciodatã în luminãrãmân cu gura deschisã gata sã þipedar nu þipã deoarece sunt moarte ºi nu le învie nimeni ºi nu le îngroapãnimenidintre toate dimineþile a mea este dedimineaþã de totse agitã sã îºi termine treabamã împinge în camera de baieîn timp ce eu ridic capacul ºi mã aºeztropãie pe lângã mine cu tãlpile ei micipe gresia recemã gândesc de când nu mai gândesc deuna singurãîn timp ce ea mã întoarce pe burtã ºipregãteºte înjecþiabãtându-mã uºor cu palma peste fesãîmi înfige acul ºi apasã pistonul seringiimã înjecteazã din ºase în ºase ore cutineapoi îmi bagã în cap niºte pietrecare sunt de fapt ideile melepreconcepute

nnnnn DOMINIQUE IORDACHE

poeme

cã aº fi o cârpã stoarsã ºi lãsatã la uscatcu asta sunt pregãtitã de faptsã ies în curte printre trandafiriicãþãraþi pe gard cu picioarele ridicatede teamã sã nu-i muºte câineleºi-n sus doamne în susiese ºi din ei o spaimã greþoasãca niºte floriºi de fapt asta miroase

când zic ãiasunt liniºtitã pot sã adormºi în vis sã fiu tot liniºtitãtoate zgomotele vin de pe stradãpapucii vin din dulappãsãrile bat cu ciocul în uºã pedinãuntru zic intrãacum câmpul are doar câteva fire deiarbãºi când ãia îmi zic în capdeschide sertaruldeschid sertaruliau durerea ºi mi-o pun sub coasteºi chiar mã doare

cubism ºi macaroane

de exemplu gândul la tinetaie masa dintre mine ºi zid în douãprind realitatea în staþie ascult tot drumul criticile cãlãtorilordespre modul defectuos în care mã aºezpe scaunsau poate cã îi deranjeazã lipsa hainelorla prima frânã îl prind pe MarcelDuchamp de piciorºi se deschide cerul se deschide uºacu o luminã orbitoare întind piciorulrepetat pe treaptãnud coborând scaraprintre sirenele maºinilor gândul la tinese grãbeºte spre ºcoalãvãd niºte macaroane care vin verticalplouãdoamna directoare cu-n deget în suscu un alt deget ºtergând uºor prafulcubismuluiapoi scrie pe tablã cu litere mariai întârziat ai întârziatn-am putut sã mã dezlipesc îi spun ascunzându-te.

Cri

sti

na

Op

rea

ele

tristic

ă


Sã tot fie mai bine de zeceani de când, la finalulunei ediþii a Colocviilor

Mozaicul, m-am trezit întrebân-du-l pe Nicolae Marinescu de-spre tema anului urmãtor. Spremirarea descurajatã a celui careîºi trãgea sufletul dupã un efortremarcabil de a fi creat un eveni-ment de referinþã.

Dar nu ºtiu cum se face cã amajuns sã pun preþ pe construc-þiile în duratã. Aºa cã de pe acumar fi schiþat urmãtoarea ediþie aunui festival care tocmai ce ºi-aderulat-o pe a zecea. Mai ales cã,dacã nu s-au nãscut cumva,acum o fac spectacolele ce pot fiselecþionate pentru 2018. Pentrucã, e de subliniat de la bun înce-put, visul omului de teatru EmilBoroghinã a devenit nu doar re-alitate, dar a cãpãtat alura unuibrand de calitate, cu o consis-tenþã de un nivel de la care nu semai poate face rabat, cu o ºta-chetã înaltã.

Discutam despre asta cu unalt „visãtor”, Lari ªtefãnescu, petreptele Universitãþii, privind lamulþimea de oameni care luasecu asalt uºa miraculoasã ce du-cea cãtre spaþiul de joc al unuiartist neconvenþional, care a rãs-colit Europa, Romeo Castellucci.

Un spaþiu la rândul sãu ne-convenþional ºi, totodatã, într-ofireascã asortare cu aspectul delume romanã. Un spectacol, to-tuºi, convenþional, dezminþindu-lpe artist, atâta vreme cât ºi-adelimitat forma ºi nu s-a deschisspre realitatea solicitãrilor celorcare au dorit sã vadã. Care aufost cel puþin de douã ori maimulþi decât cei care au avut acestprivilegiu, în ciuda repetãrii. Esteºi acesta un semn al dimensio-nãrii unui festival. Care îºi pro-pune sã fie de top, polarizând in-teresul oamenilor de specialita-te ºi al degustãtorilor.

În 2016 însã am sesizat ºi odeschidere spre un public mailarg. Pe de-o parte prin distribui-rea spectacolelor în mai multesãli, pe de alta prin formele demanifestare.

A fost inspiratã intenþia deasociere a Teatrului Colibri, unteatru ce ºi-a recâºtigat un sta-tut respectabil, ºi a Casei de Cul-turã a Studenþilor, un spaþiu ui-tat, unde doar inimoasa trupãTheatron continuã sã slujeascãacestei arte. Programarea unorspectacole aici a însemnat undiscret semnal cãtre tineri, sem-nal ce ar trebui sã rodeascã maideparte. Fie ºi numai urmãrindcum spectacolul Teatrului Beer-Sheva a fermecat, mai greu la în-ceput dar cert spre final, un pu-blic aparent mai puþin obiºnuit.

Despre Aula Buia ºi scenaDepartamentului de Teatru nuputem spune decât cã suntvechi, constante ºi fireºti parte-nere pentru Teatrul Naþional.

Caracterul popular al acesteiediþii a fost dat ºi de includereaîn program a unei forme ineditede manifestare, teatrul comuni-tar. Compania Parrabola ºi Com-pania Teatrulescu au reuºit unspectacol, Romeo ºi Julieta, carea purtat publicul, la propriu, prinmai multe locuri în interiorul ºi înexteriorul teatrului. A fost o in-serþie inspiratã de scene care s-au încadrat firesc în realitatea

nnnnn MARIUS DOBRIN

Festivalul Shakespeare 2016

spaþiului urban, a fost o benefi-cã armonizare a pasiunii unoractori amatori ºi a unor actori înformare ori deja formaþi. De alt-fel aceastã armonizare vine ca ocontinuare a unei mai vechi pre-ocupãri a Companiei Teatrules-cu care a oferit în 2014 o þesãtu-rã savuroasã de poveºti urbane.

Populare au fost ºi acrobaþii-le ori jocurile cu torþele aprinseîn noapte, spectacolele de tea-tru sau de muzicã de pe scenadeschisã a noului perimetru deentertainment.

Prezenþa tonicã a tinerilor dela Compania Okaua a venit sãsublinieze împrospãtarea gene-raþiilor de oameni care roiesc înteatru.

De altfel este prima datã cândfestivalul se remarcã printr-oechipã de voluntari, prin activi-tatea de PR ºi îºi produce efec-tele colaborarea cu o discretãechipã de profesioniºti sibieni aigestionãrii unor evenimente deasemenea anvergurã. Era de alt-fel ºi cazul, e un pas normal ºi ede-abia începutul.

Pânã acum am vorbit puþindespre teatrul propriu-zis. E unsubiect sensibil ºi care suscitãdiscuþii, benefice în fond.

Pentru cã Emil Boroghinã aadus de-a lungul timpului spec-

tacole greu de egalat. Mai întâiRobert Wilson, prezent la Craio-va cu mari montãri ºi cu propriuljoc. Dupã Femeia mãrii, dupãSonetele lui Shakespeare, nicimãcar Rinocerii nu au mai avutacelaºi impact. Ce ar mai puteasã ne uimeascã?

Dupã Hamlet, într-o minuna-tã ediþie dedicatã în exclusivita-te acestei piese, Thomas Oster-meier are parte de o evaluare degenul „da, dar...”.

Ne-au lipsit Oskaras Koršu-novas, Eimuntas Nekrošius, LevDodin, deºi teatrul rusesc a fostprezent, de valoare, firesc. En-glezii au fost mai discreþi, deºiactorii Teatrului de Repertoriudin Worchester au fãcut dova-da profesionalismului din Albiondar, din nou, amintirile noastreau fost mai tari.

A lipsit Purcãrete. Cea maimare absenþã.

Blazonul a fost respectat,însã, pe scenele de la Departa-mentul de Teatru. Mai întâi a fostRegele Lear, regizat de Alexan-dru Boureanu ºi Alina Mangra,o propunere a studenþilor craio-veni, cu metafore ºi cu laborio-sul recurs la mãºti. Apoi a fostiureºul specific vârstei ºi am-prentei UNATC, A douãspreze-cea noapte, în regia lui Mihai

Constantin, fiind o mostrã a pof-tei de joc.

Cel mai emoþionant spectacolpe care l-am vãzut în festival,mergând direct la suflet, mi s-apãrut a fi 7x7, creat de BaczóTünde, un spectacol în care mu-zica a avut materialitate iar pro-iecþia video a fost un partenerde dans.

Cumva la paritate, emoþie astârnit ºi neaºteptatul RichardII oferit de trupa din Saitama, înregia lui Yukio Ninagawa. Dar ja-ponezii au impresionat nu doarprin spectacolul propriu-zis(sunt convins cã despre con-cepþia regizoralã ºi despre joc seva scrie pe larg) ci ºi prin imagi-nea de ansamblu, de echipã, depoliticã de promovare a culturii,prin chipurile ºi gesturile actori-lor pe scenã ºi în afara ei. Rigoa-re ºi delicateþe la detaliu, sobrie-tate ºi inocenþã nedisimulatã, ja-ponezii au venit cu douã gene-raþii de actori, impresionantã alã-turare de „bunici” ºi „nepoþi”. Mis-a pãrut cã m-am trezit într-unfilm al lui Ozu.

Am amintit câteva spectaco-le, am omis altele, dintre care þinsã remarc, prin minunãþia de aimagina o lume prin marioneteinefabile, Furtuna regizatã deAlina Hiristea la teatrul Gong.

ªi totul ar fi bine când se ter-minã cu bine dar se întâmplã ºica mai binele sã fie duºmanulbinelui.

Premiul Europa pentru Tea-tru s-a dovedit o provocare lalimita puterilor noastre. Un suc-ces în sine rãmâne aducerea luila Craiova, probabil rezultatulunei vechi politici de promovarea teatrului autohton. Eforturi în-cununate ºi de atribuirea unuipremiu special lui Silviu Purcã-rete. De altfel pandantul lui EmilBoroghinã a fost George Banu,cãruia cultura noastrã îi este deasemenea datoare.

Dar, cum spuneam, Purcãretea fost marele absent. Nu doar prinpersoana sa, nici mãcar printr-olegãturã audio-video online, ci ºi,mai ales, prin creaþia sa. DeºiTeatrul „Marin Sorescu” are în re-pertoriul curent O furtunã, s-ajucat abia dupã terminarea festi-vitãþilor, iar foarte numerosul grupde jurnaliºti ºi oameni de teatrudin Europa, un desant impresio-nant, nu a putut vedea, eventual,o proiecþie nocturnã. Cei doi aufost remarcabili ºi la dezbatereaprilejuitã de o descindere a re-vistei Dilema Veche la Craiova,cu o ediþie specialã dedicatã luiShakespeare.

Dacã pentru publicul craio-vean a fost bunã deschidereaspre alte sãli de joc din oraº, pen-tru evenimentul european a fostprea mult. Pentru cã noi suntemobiºnuiþi cu toalete jenant de-gradate, fãrã garderobã, dar mise pare nepotrivit a duce acestelipsuri pe un palier superior dereprezentare.

La Gala decernarii premiilors-a rostit numele oraºului dezeci de ori, într-o neplãcutã îm-pãunare, dar nu putem omitedetalii precum autobuzele insu-ficiente sau faptul cã prima sce-nã craioveanã a fost accesatãdoar la final.

Producãtorii televiziunii carea transmis aceastã galã ar fi tre-buit sã-ºi ia mãsuri pentru a seîncadra în timpul alocat, fãrã aasista la neplãcutele momentede a întrerupe un laureat.

Astea ºi încã alte aspecte arfi fost mai puþin invocate dacãnu ar exista repetata obiºnuinþãa unor ditirambice discursuricare se rup de realitate ºi inducfalse percepþii.

Dinspre premiile europene aufost ilustrate pe scenã doar pa-tru, într-o ascendenþã valoricã.Teatrul Naþional al Scoþiei a ofe-rit un spectacol remarcabil prinatributul tehnicii vocale, al teh-nicii audio în sine, Juan Mayor-ga a scris ºi regizat un spectacolcare a pus în valoare calitãþilecuceritoare ale actorilor iar An-dreas Kriegenburg a impus omontare, impresionantã ca ideeºi generoasã cu actorii, a pieseilui Lessing, Nathan, înþeleptul.

Cortina tuturor acestor zile dede sãrbãtoare s-a lãsat dupã oexemplificare de mare emoþie acreaþiei lui Mats Ek, cel rãsplãtitcu a XV-a ediþie a Premiului Eu-ropa pentru Teatru.

ªtiu cã viitorul se creioneazãdeja. Sufletul mare al celui, al ce-lor care au adus lucrurile pânãaici, împinge lumea mai departe.

Ni se iartã mult pentru cã iu-bim mult.

Teatrul Laborator SFUMATO - Poveste de Iarnã

Departamentul de Arte, Universitatea din Craiova - Regele Lear


rte

Aprilie 2016 a fost o pe-rioadã intensã pentruactori, critici, stu-

denþi, jurnaliºti ºi, în general,pentru toþi cei pasionaþi deShakespeare. Aniversarea dinacest an a marelui dramaturg aconstat într-o serie de evenimen-te de înaltã þinutã artisticã, încondiþiile în care festivitatea din2014 a impus standarde calitati-ve ºi mai înalte. Cu aceastã oca-zie, Festivalul Internaþional„Shakespeare” din Craiova – unadevãrat punct de lansare a ce-lor mai moderne adaptãri drama-turgice shakespeariene –a con-firmat din nou cã face parte din-tre cele mai prestigioase eveni-mente europene de acest gen.

Programul festivalului dinanul acesta s-a remarcat prinmarea varietate a producþiilorpuse în scenã de la versiunileextinse cu un numãr foarte marede artiºti, la cele cu un singurinterpret. Acestea au fost înso-þite de atelierele unor tineri cri-tici, de dezbateri, lansãri de car-te, seminarul Asociaþiei Interna-þionale a Criticilor de Teatru (In-ternational Association of Thea-tre Critics – IATC) ºi al Asocia-þiei de Cercetare Europeanã a luiShakespeare (the EuropeanShakespeare Research Associa-tion– ESRA). O atenþie deosebi-tã a fost acordatã expoziþiilor decostume din perioada elisabeta-nã, expoziþiei Shakespeare –400, asiguratã de InstitutulShakespeare din Stratford-upon-Avon, sau Shakespeare ad fini-tum a Oanei Maria Cajal.

Desfãºurat sub motto-ul„Shakespeare pentru toate tim-purile”, festivalul din Craiova aoferit publicului piese diferite ºi

Festivalul Internaþional„Shakespeare” din Craiova:o perspectivã ucraineanã

„Ce m-a impresionat cel maimult la staff-ul japonez de la tea-trul din Saitama a fost hotãrâreade a nu face niciun compromis,ci de a urma cu dedicare viziu-nea regizorului Ninagawa pânãîn pânzele albe ºi de a face oricesacrificiu personal necesar pen-tru a oferi spectatorilor un spec-tacol complet, unitar, fermecãtorºi, desigur, diferit. Ca atare, amobservat cã pentru ei orice pro-blemã avea o soluþie, ºi a te dabãtut nu reprezenta o alegereviabilã. În ceea ce-i priveºte peactori, dar nu numai, s-au dove-dit a fi foarte deschiºi, calzi, glu-meþi ceea ce contrasteazã poatecu imaginea stereotipicã a japo-nezului distant ºi reþinut. Dar unlucru s-a dovedit a fi adevãrat:cea mai micã unitate a societãþiijaponeze este grupul, ºi nu indi-vidul. Actorii se ajutau între ei,ajutau staff-ul la strânsul costu-melor ºi al recuzitei la sfârºitulreprezentaþiilor, toþi erau atenþica acþiunile lor sã nu deranjezepe nimeni ºi sã fie, totodatã, înbeneficiul tuturor.”

nnnnn Cristiana Dumea

„Experienþa cu teatrul Saita-ma (Japonia) la Craiova a fost ooportunitate extraordinarã de

traducãtori la FestivalulShakespeare 2016

interacþionare cu japonezi dinlumea artisticã. Aº putea spunecã existã o diferenþã între japo-nezii din lumea artelor ºi cei dinafara acestui domeniu, care nuau cutreierat multe alte þãri ºi nuau avut legãturi cu alte culturi;practic, noi am avut ocazia sãinteracþionãm cu o bibliotecãvie, ambulantã, care a adunat depeste tot câte o bucãþicã din în-treaga lume. Nu doar cu actorii,dar mai ales cu staff-ul a fost oplãcere sã lucrãm. Ei se miºcãrepede ºi corect, sunt foarte po-liticoºi ºi sãritori, þin foarte multcu grupul. Un lucru care m-a sur-prins în mod plãcut la actori afost schimbarea de posturã ºiatitudine în funcþie de îmbrãcã-mintea pe care o purtau ºi nu mãrefer la rolulile jucate, ci la ce seîntâmpla în backstage. Þin min-te cum Genki, actorul care îl jucape Thomas Mowbray, stãtea pescaun în culise, aºteptându-ºiliniºtit rândul, ºi, îmbrãcat în hai-ne japoneze avea o posturãdreaptã, sobrã, ca a samurailordin trecut. Însã, atunci când pur-ta fracul occidental, postura saera mult mai relaxatã, stând pi-cior peste picior, ºi pãrea maiabordabil.”

nnnnn Laura Alexandra Gîrbea

reflexiuni dupã lansareaalbumului

„Ion Þuculescu la Craiova“de Magda Buce Rãduþ

Revenirea mea la Craio-va a fost determinatãde prezentarea albu-

mului de artã dedicat lui Ion Þu-culescu, realizat de doamna Mag-da Buce Rãduþ. Primul contact cuCraiova l-am avut în toamna anu-lui trecut, cu ocazia participãrii lao conferintã naþionalã organiza-tã de Facultatea de Medicinã.Impactul acelei vizite a fost pro-fund, deoarece am avut ocazia sãvizitez Muzeul de Artã in formaactualã, în Palatul Jean Mihail.Impresia lasatã de prezentareamuzeului ºi de colecþiile valoroa-se prezente acolo, în special delucrãrile lui Brancuºi ºi lucrãrilelui Ion Þuculescu, a fost atât deputernicã, încât a apãrut dorinþade a reveni cât mai repede din nouîn acest oraº ºi în acel loc. Lansa-rea noului album de artã dedicatlui Ion Þuculescu a grãbit acelmoment.

Ion Þuculescu ºi pictura luieste reprezentatã ºi în colecþiarealizatã ºi donatã Muzeului dinBârlad de cãtre tatãl meu, profe-sorul Ion Chiricuþã. A reuºitatunci cu greu sã obþinã cele treipicturi: „Coºul cu fazani”, „Co-pii la ºcoalã” ºi „Totem”. Tablou-rile lui Ion Þuculescu sunt pe largprezentate ºi în albumul de artãdedicat colectiei Ion Chiricuþã,recent apãrut în Romania. Unfilm cu prezentarea tablourilor luiIon Þuculescu a fost de aseme-nea realizat de domnul AdrianBuga ºi de mine.

Prin lectura albumului „Ion Þu-culescu la Craiova” am vãzutteza de doctorat în medicinã ºichirurgie prezentatã de mediculIon Þuculescu în anul 1939. Pro-fesorul lui de chirurgie din aceeaperioadã a fost profesorul IacobIacobovici, care a intrat în istoriamedicinii prin crearea la Cluj, în-cepând cu anul 1918 a ºcolii dechirurgie din Transilvania. Primulchirurg român la Cluj a fost unelev al profesorului Iacob Iaco-bovici. Profesorul Ion Chiricuþaa fost intern al domnului profe-sor Iacobovici la spitalul Brânco-venesc, unde a profesat ºi medi-cul Ion Þuculescu medicina. Ca-litãþiile omului, chirurgului ºi pro-fesorului Iacob Iacobovici aufost preþuite de cãtre toti cei cel-au cunoscut, ºi în special de cã-tre Ion Chiricuþã. Influenþa tim-pului petrecut în preajma profe-

sorului Iacobovici a marcat întrea-ga evoluþie profesionalã a medi-cului Ion Chiricuþã.

Perioada rãzboiului ºi implica-rea celor doi medici, Ion Þucu-lescu ºi Ion Chiricuþã, în acesteveniment va marca viaþa lor. Înpictura lui Ion Þuculescu, pe-rioada postbelicã este marcatã ºiprin tabloul „Noaptea salcâmi-lor” care este reprezentativ pen-tru aceasta. Din scrisoarea de pefront trimisã de Ion Þuculescucãtre familia sa, dintr-un loc detristã amintire pentru armata ro-mânã ºi anume Cotul Donului(unde 120-150.000 de ostaºi ro-mâni si-au pierdut viaþa), publi-catã în albumul Ion Þuculescu,reiese activitatea lui în cadrulspitalului nr. 22 de campanie. Pro-fesorul Chiricuþã a lucrat în ace-eaºi perioadã tot pe frontul de laCotul Donului în cadrul spitalu-lui de companie 26. Amintirilecelor doi medici din perioadafrontului sunt total diferite. IonÞuculescu descrie cã s-a întorscu o decoraþie ca rãsplatã a su-ferinþelor de acolo, în schimbdoctorul Chiricuþã, în urma uneideclaraþii a unui ofiþer, a ajuns înfaþa plutonului de execuþie la Cra-iova. Prin intervenþia în ultima se-cundã a lui Lucretiu Patraºcanua fost posibilã evitarea execuþiei.

Albumul doamnei MagdaBuce Rãduþ în prezentarea vieþiiacestui mare artist care este IonÞuculescu face posibilã cunoaº-

terea de cãtre un public larg aacelor fapte ºi documente extremde importante din viaþa artistu-lui care ar fi rãmas „ascunse” în„saltare ºi dulapuri neºtiute denimeni”, dupã ce a fost desfiin-þatã casa artistului unde era lo-cul lor. Datoria Muzeului de Artãdin Craiova, în afarã de prezen-tarea operei lui Ion Þuculescu,este ºi întreþinerea ºi creareaunui spaþiu adecvat prezentãriicãtre publicul larg a restului do-naþiei fãcute de cãtre soþia pic-torului, doamna doctor MariaÞuculescu. Prezentarea opereicelor doi mari artiºti Brâncuºi ºiÞuculescu meritã un spaþiu ex-poziþional separat, absolut nece-sar pentru a face posibilã perce-perea dimensiunii acestor artiºtide excepþie. Putem sã ne mân-drim numai dacã facem ceva pen-tru arta lor. Altfel este o „mân-drie” nemeritatã.

Cele douã zile petrecute laCraiova au fost extrem de plinede satisfacþii care rãmân în amin-tirea mea: vizita la renumitul Li-ceu Carol I ºi „lanþul cãrþii” reali-zat de elevii din Craiova.

Muzeul de Artã din Craiova,prin colecþia de picturã Ion Þu-culescu ºi colecþia acelor reali-zãri din arta lui Brâncuºi ºi îm-preunã cu Târgul de carte Gau-deamus de la Craiova contribuiela crearea unei baze solide deeducaþie pentru tinerii din Cra-iova ºi din þarã. În situaþia dra-maticã în care se aflã România,prin analfabetismul funcþional cedepãºeºte în unele regiuni aleþãrii cifra de 50%, organizareaacestor evenimente este de mareimportantã.

Ion Christian Chiricuþã1

Universitatea Wursburgdin Germania

1 Prof. univ. dr. Ion ChristianChiricuþã este medic specialist înRadioterapie Oncologicã la Univer-sitatea Wursburg din Germania ºi laUniversitatea de Medicinã CarolDavila din Bucureºti

din punct de vedere cultural cuma fost Richard II în regia lui Yu-kio Ninagawa (piesa favoritã afestivalului de anul acesta) dinJaponia, Macbeth Badya în re-gia lui Manish Mitra din India,Hamlet de Fred Abrahams dinAfrica. Aceastã reprezentaþie afost inspiratã de versiunea cla-sicã, realizatã în timpul vieþii luiShakespeare, pe coasta de Est aAfricii de Sud când, în 1608, echi-pajul navei Red Dragon a Com-paniei Indiilor Orientale a jucat- Hamlet la bordul navei.Ca întot-deauna, este o plãcere sã vizio-nezi astfel de producþii dramati-ce gãzduite de Teatrul Naþional„Marin Sorescu”, a cãrui piesãJulius Cezar, pusã în scenã dePeter Schneider cu actori craio-veni a constituit una dintre re-velaþiile festivalului.

Revenitã de ceva timp acasã,departe de calda ºi ospitalieraCraiova, încã pãstrez în profunzi-mile interioare plãcerea de a luaparte la un eveniment pãtrunzã-tor. O atmosferã revigorantã deamiciþie, bucurie ºi apreciere faþãde Shakespeare, întreþinutã defestival ºi de Emil Boroghinã, ge-niul organizator, creeazã amintiride neuitat ºi dorinþa puternicã de-a te reîntoarce. Sã-l lãsãm pe ma-rele dramaturg sã se odihneascãpe veci în Biserica Holy Triniy dinStratford ºi sã-l cãutãm acolounde ºtim cu toþii cã trãieºte cuadevãrat – în Craiova.

nnnnn Daria Moskvitina,Centrul Ucrainean

„Shakespeare”

(traducere din limbaenglezã de Maria Dinu)

Ion Þuculescu - Coºul cu fazani

Ion

Þu

cu

les

cu

- C

op

ii la

ºc

oa

lã


cronica stagiunii Europa (VI)Croaþia a fost reprezen-

tatã în cadrul concer-tului Simfonicului cra-

iovean (1 aprilie) de cãtre dirijo-rul Miran Vaupotiæ, soliºtii seriifiind Ivana Levak-Vaupotiæ (ban-doneon) ºi Frane Verbanac (chi-tarã). Programul prezentat a cu-prins douã lucrãri semnate decompozitorii croaþi – Davor Bo-biæ (Vara•din 1776) ºi Pero Šiša(Arie pentru orchestrã simfoni-cã); alte douã opusuri au fost ale-se din marele repertoriu univer-sal – Uvertura Hebridele de F.Mendelssohn-Bartholdy ºi Sim-fonia nr. 40 de W.A. Mozart -,pentru ca în finalul serii sã avemparte de o primã audiþie la Craio-va de Astor Piazzolla (Dublulconcert pentru bandeon, chitarãºi orchestrã de coarde, intitulat„Hommage à Liège”). MiranVaupotiæ este un dirijor înzestratcu reale calitãþi: este bine pregã-tit din punct de vedere profesio-nal, cunoaºte în cele mai mici de-talii partiturile din program; înrelaþia cu ansamblul, izbuteºte sã„transmitã” concepþia sa interpre-tativã fãrã cusur! Se pare cã mu-zica postromanticã îi este mai la-ndemânã, în sensul cã atât celedouã lucrãri croate, inedite pen-tru public, precum ºi Dublul con-cert au cãpãtat contururi sonoremai clar exprimate faþã de „turnu-ra” mai scolasticã a „ºlagãrelor”(ne referim la Hebridele ºi Simfo-nia în Sol minor). Soliºtii serii auevoluat de o manierã ce a pus înevidenþã disponibilitãþile lor vir-tuozice, impresionând asistenþacare i-a rãsplãtit cu aplauze fre-netice.

În seara zilei de 8 aprilie, or-chestra filarmonicã „Olte-nia” a fost dirijatã de Co-

lin Attard, un fel de generalmu-sikdirektor al Maltei; în posturãsolisticã, l-am urmãrit pe fiul aces-tuia, tânãrul violonist Pierre Lo-uis Attard, cântând Rapsodia nr.1 de Béla Bartók, o partiturã cepune la încercare, din plin, virtu-þile tehnice ale instrumentistuluiîn mãsura în care cele mai elemen-tare procedee (de arcuº, în pri-mul rând) sunt bine puse lapunct. Solistul a fost pus într-ostare „conflictualã” în ceea ce pri-veºte confruntarea pãrþii sale cuorchestra; aici, am sesizat o oa-recare „izolare” sonorã, vioara fi-ind, uneori, „acoperitã” de inci-sivitatea ansamblului. Poemulsimfonic „Bernardette” de Carme-lo Pace ºi scurta lucrare pentruvioarã ºi orchestrã de coardesemnatã de dirijor în calitate decompozitor, intitulatã „Împreunãpentru o viaþã mai bunã”, s-auconstituit în tot atâtea „punctede atracþie” pentru public, dar ºipentru interpreþi, prin expresiamuzicii de facturã meditativã, in-trovertitã. Simfonia nr. 9 de A.Dvoøák este, întotdeauna, pen-tru dirijor ºi orchestrã, un mo-ment de bravurã, o culme a sim-fonismului internaþional. Am pu-tea spune (exagerând, desigur)cã este o lucrare pe care un an-samblu, precum cel craiovean, îlpoate cânta din memorie, îl poatecânta chiar ºi „fãrã dirijor”. Deaceea, contribuþia ºefului de or-chestrã din Malta poate fi situa-tã la nivelul decenþei artistice ºi ademersului subînþeles.

Slovacia a fost reprezen-tatã în concertul din 15aprilie de cãtre dirijorul

Lukáš Pohùnek ºi pianistul Ma-tej Arendárik. În prima parte aserii, am ascultat douã lucrãri

semnate de compozitori slovaci:Ján Cikker (Amintiri) ºi PavolKrška (Concertul pentru pian ºiorchestrã). Unul dintre marii re-prezentanþi a ºcoli componisticeslovace, Ján Cikker, în „Amintiri-le” sale face trimitere la expresiaintimã, de o coloristicã impresio-nistã, cu evidente „trimiteri” pas-torale ºi profunde confluenþeemoþionale de relevanþã medita-tivã. Pavol Krška pãstreazã, înConcertul sãu pentru pian, struc-tura formei clasice (repede-lent-repede) ºi pune în valoare posi-bilitãþile instrumentului cu taste,alternând melodismul de facturãseducãtoare cu idei muzicale pli-ne de umor (staccato), bazându-se pe un eficient dialog între celedouã planuri sonore (pian-or-chestrã). Matej Arendárik a im-presionat prin dezinvoltura cucare abordeazã aspectul tehnic,cãutând, la fiecare pas, sã eviden-þieze sensuri ºi idei dintr-un textaparent „încâlcit”, ale cãrui fru-museþi pot fi descoperite doar de„cãutãtorii” de elitã. Simfonia nr.4 de Beethoven, aºa-zisa „simfo-nie pastoralã”, a cunoscut subbagheta lui Lukáš Pohùnek oevidentã „turnurã” clasicã: a fostpusã în valoare în toate detaliileei, fiecare frazã a cãpãtat înfãþi-ºarea adecvatã, dinamica ei inte-rioarã, îndeosebi o muzicalitateplinã de vitalitate. Gestul dirijo-rului a avut precizie ºi plasticita-te. Nu s-a manifestat ca un ele-ment dominant; el a fãcut partedin „viaþa” intimã a ansamblului.

Întâmplãtor sau nu, concer-tul dedicat Marii Britanii(22 aprilie) a coincis cu

desfãºurarea la Craiova a Festi-valului Internaþional „Shake-speare” (ediþia a X-a); Simfoni-cul din Bãnie s-a aflat sub con-ducerea dirijorului ChristopherPetrie care, într-un program ex-clusiv de muzicã britanicã, ne-aoferit o searã de o spectaculozi-tate rarissimã, atât ca diversita-te stilisticã, cât ºi ca manierã deabordare a fiecãrei piese din celecinci propuse. Dupã Variaþiuni-le simfonice de R. Matthew-Wal-ker, având la bazã un cântec po-pular irlandez, ºi douã fragmen-te din muzica la filmul „Henry V”,semnatã de Sir William Walton,programul a inclus douã lucrãriaparþinând lui R. Vaugham Wil-liams (Cinci versiuni pe tema pa-rabolei „Bogatul nemilostiv ºisãrmanul Lazãr” pentru orches-trã de coarde ºi harpã; Romanþapentru vioarã ºi orchestrã „Cio-cârlia în zbor” – solistã TanyaSweiry). În partea a doua a con-certului, am reascultat binecu-noscutele Variaþiuni „Enigma”de Edward Elgar, lucrare pe câtde „enigmaticã”, din punctul devedere al conþinutului, pe atâtde „substanþialã” ca expresie ºideterminare componisticã, auto-rul dezlãnþuindu-se în veritabile„ditirambe” apoteotice ºi nu nu-mai (14 variaþiuni) de un luxuri-ant colorit orchestral portretis-tico-emoþional. Christopher Pe-trie este un tânãr dirijor cu unextraordinar potenþial de „vrajã”ºi culturã muzicalã, un interpretde new age, extrovertit, nu nea-pãrat extravagant; ºtie muzicã ºio slujeºte cu sinceritate nedisi-mulatã. Tanya Sweiry, în postu-rã solisticã dar ºi în cea de con-certmaestru, s-a dovedit o bunãcunoscãtoare a violinei, pe careo mânuieºte cu evidentã dexte-ritate, aplomb ºi muzicalitate.

nnnnn Geo Fabian

Frane Verbanac (chitarã),Ivana Levak Vaupotich

(bandoneon),dirijor Miran Vaupotich

(Croaþia)

Pierre Louis Attard (vioarã),dirijor Colin Attard (Malta)

Matej Arendárik (pian),dirijor Lukáš Pohùnec

(Slovacia)

Tanya Sweiry (vioarã),dirijor Christopher Petrie

(Marea Britanie)

rte

– concertele 21, 22, 23, 24 –


nnnnn FLORIN COLONAªPlecând de la gara cen-tralã din Zürich într-oplimbare pe Limmat

Quai, pe malul stâng al râului cuacelaºi nume, constaþi cã ai par-curs o distanþã bunicicã pânã la omare suprafaþã pietonalã. Drumulse parcurge uºor pentru cã privi-rea îþi e atrasã continuu nu numaide arcadele clãdirilor care adãpos-tesc nenumãratele magazine ºisumedenia de restaurante care îºietaleazã mesele acoperite cu apre-tate ºi imaculate feþe de masã, cã-rora muºterii le cad pradã. În ega-lã mãsurã privirea e atrasã de strã-zile înguste, în pantã, care se fofi-leazã printre clãdiri seculare.

În piaþa impunãtoare clãdireaoperei dominã cu autoritate. Înfaþa tramvaielor silenþioase dinpreajma se desluºeºte lesne dece nu existã aglomeraþia. Cu marefast este anunþat spectacolul cuopera lui Debussy, Pelléas ºiMélisande într-o distribuþie deþinutã, instituþia din Zürichavând un prestigiu care obligã.Per pedes apostolorum amajuns în zona lacului Zürich careel însuºi oferã un balet al lebede-lor, raþelor ºi gâºtelor, acompania-te de valsul neîncetat al nenumã-ratelor ambarcaþiuni de tot felulancorate pe luciul tremurând alapei de cleºtar.

Cheiul se numeºte în acest locBellerive. Nimic mai sugestiv!Aici, între somptuoase vile în-conjurate de spaþii verzi, minu-nat îngrijite, se aflã un muzeupurtând numele lacului Bellerive.În atmosfera expoziþionalã, efer-vescentã, a aniversãrii Centena-rului Dada ºi aceastã instituþie deculturã s-a aliniat organizând oexpoziþie a capodoperelor foto-grafice ale avangardei. Menite sãsuprindã noua viziune (1916-1940), expoziþia este realizatã încolaborare cu Muzeul de Artã dinWolfsburg (oraºul în care se fa-bricã celebrul autoturism Vol-kswagen) având la bazã colecþiamünchenezului Dietmar Siegert.Pornind de la antitezã expunereacautã rãspuns la întrebarea: fo-tografia este o reproducere fi-delã a realitãþii sau o imaginepusã în scenã, regizatã? Încã dela invenþia fotografiei în 1839, eaa fost raportatã la artele plasticedeoarece avea capacitatea de areproduce cu mare fidelitate con-temporaneitatea. Criticii socot,însã, cã acest lucru duce la o lip-sã de creativitate. Un clasic al

real sur real

fotografiei William Henry FoxTalbot, la numai cinci ani de lainvenþia epocalã a fotografiei,vorbea despre un creion al na-turii, capabil sã confere o imagi-ne fãrã mâna omului, ceea ce dã-tea apã la moarã unor critici pre-cum Delacroix sau Baudelaire.Aceºtia erau adepþii ideii cã ope-ra de artã este produsul unui ar-tist dotat cu imaginaþie ºi discer-nãmânt, nicidecum o imagine în-tâmplãtoare a unui belºug deamãnunte lipsit de mesaj.

Colecþia de la Bellerive, cu-prinzând peste 220 de piese, fo-tografii dar ºi tipãrituri privindarta tipograficã, este prezentatãîn aceastã formã pentru primadatã. În anii 20 o serie de tineriartiºti studiau posibilitatea teh-nicilor fotografice. Pentru ei ob-iectivul fotografic era un mijlocperfect pentru a surprinde lumeadin jur ºi, totodatã, ochiul purtã-torlui. Fotografii noii viziuni do-reau sã prezinte lumea aºa cumera ea. Spectrul fotografic întrenoua viziune, noua obiectivita-te ºi suprarealism cuprinde spa-þiul aflat între reproducerea fide-lã a vizibilului în fotomontaje ºiîn imagini montate (puse în sce-nã), optând pentru detalii insoli-te. Aceste diferenþe destul deapropiate sunt de multe ori nãs-cute din adevãrate iluzii optice,putând fi percepute diferit, rea-list sau suprarealist de cãtre fo-tograf sau privitor. De-a lungulunui secol ºi trei sferturi pasio-naþii lentilei foto au fãcut multi-

ple ºi diferite experimente. Privi-rea directã a realitãþii este ilustra-tivã în Mocirlele pariziene sem-natã de Nador sau în Câmpul deinstrucþie Châlons de GustaveLe Grey, maestru al imaginilor cunave de rãzboi, aflate la intrareasalã, de multe ori surprinse înpâclã, de maestrul-fotograf. Câtentuziasm a stârnit printre con-temporani fotograma Fragmentde dantelã de Nevil Story-Mas-kelyne atunci când aceºtia auputut desluºi migala lucrului demânã prin intermediul aparatuluifotografic, fapt care peste vea-curi l-ar fi uimit ºi pe cãrturarulsfânt Antim Ivireanul, între alteleun virtuoz al broderiei.

Expoziþia a fost gânditã în treisecþiuni: Noua Viziune în Germa-nia, Suprarealismul la Paris ºiAvangarda praghezã, toate însãîntr-o legãturã fireascã, urmãrin-du-se linia dezvoltãrii mijloace-lor de expresie, totul în concor-danþã cu amplificarea mijloace-lor tehnice.

Astfel, dupã primul RãzboiMondial, apare filmul pe bobinãm(înlocuindu-se placa fotograficã),ceea ce uºureazã munca amato-rului. Ilustraþia fotograficã cuce-reºte media. Îºi fac apariþia în are-nã femeile fotograf, estompându-se în aceastã direcþie diferenþadintre sexe. În anii 20, doi lideri aiNoii Obiectivitãþi îþi propun sãreproducã cu fidelitate realitatea.August Sander imortalizeazãportrete individualizate tipolgic,iar Albert Renger-Patzsch fixea-zã în prizã directã obiecte ºi ob-iective arhitecturale. László Mo-holy-Nagy, portavoce a unui aldoilea val în Noua Viziune, explo-reazã ºi experimenteazã cu maimultã vehemenþã ºi îndrãznealãteritoriul imaginii foto. Tot el dãurmãtorul verdict: Analfabetulviitorului nu va fi necultivat, darva fi ignorant în materie de fo-tografie. Trebuie sã subliniem cãmarele constructivist LászlóMoholy-Nagy a fãcut multe fil-me cu deosibite inovaþii tehnice,studiind totodatã diverse tehnici:fotomontajul, supraimpresiuneasau fotograma.

Magia lucrurilor îi atrage pesuprarealiºti prin ambivalenþaactului fotografic în care apara-tul permite revelarea necunoscu-tului în cunoscut. Eugéne Atgetºi Karl Blossfeldt îºi tipãresc fo-tografiile documentarei în revis-te suprarealiste care, într-un noucontext, prezintã viaþa prozaicã aunei strãzi pariziene sau etape dinviaþa unei plante în creºtere, de-clanºând serii de asociaþii magi-ce. Colajele lui George Hugnetsau fotografiile lui Brassaï în Pa-risul nocturn au o valenþã supra-realistã pe care o gãsim sub o altãformã în tiparele fantastice ale luiMan Ray. În Primul manifest al

suprarealismului, André Bretonafirmã cã în fotografie, prin nu-meroasele tehnici, supraimpresi-une, asociere de negative, sola-rizare, tehnici la îndemâna unuiMaurice Tabard ºi Raoul Ubac,conduc toate la acelaºi þel: legã-tura dintre vis ºi realitate.

Asocierea artisticã a cehilor cumiºcarea Bauhaus condusã deWather Grapius sau cu Parisul,sunt axe cu efect benefic asupratinerii democraþii, creându-se unclimat cultural abundent, arta fo-tograficã înflorind fulgerãtor. LaPraga, prin joncþiunea între NouaViziune, Noua Obiectivitate ºi su-prarealism, se favorizeazã o atmo-sferã novatoare de mare amploa-re ºi prestigiu. În 1921, are loc ex-poziþia americanului-ceh Ruzika,partizan al fotografiei pure, ameri-cane, cu un puternic impact asu-pra tinerei generaþii. Sã nu uitãmgruparea cehã Devetsil (Nouã for-þe), grupatã în jurul revistei cuacelaºi nume, condusã de KarelTeige (1922) care avea sã prezinte

sibilitãþile creatoare ale celei de-a ºaptea arte, descoperind în mij-loacele mereu perfectibile alemontajului, un mijloc major de aistorisi visul ºi întâmplarea. Unexemplu grãitor este secvenþa cucare debuteazã capodopera cine-matograficã semnantã de Bunu-el ºi Dali, Câinele andaluz,atunci când lama de ras traver-seazã prin faþa ochiului tinereifete, imagine reprezentativã pen-tru abaterea de la regulile obiº-nuite audio-vizuale ale spectato-rului. Într-o expoziþie de aseme-nea nivel era imposibil sã nu în-tâlnim ºi secvenþe referiatoare laartiºti legaþi de pãmântul româ-nesc. O revistã de primã mãrimeMinotaure, numãrul 3-4/ 1933, neprezintã fotografii de sculpturirealizate de Brassaï. Sã nu uitãmcã artistul, originar din Braºov, afost cel care a fotografia sculp-turile lui Picasso.

O mare plãcere este aceea dea-l întâlni pe Eli Lotar (Eliazar fi-ind fiul ilegitim al lui Tudor Ar-ghezi) cu o imagine revelatoarepentru latura artisticã intitulatãAux abattoirs de la Villette(1929). Trebuie sã amintim cãLotar a fost în ultima parte a vie-þii model pentru giganticul sculp-

întregii lumi artistice pragheze ex-perienþele lui Man Ray privindtehnicile fotografice, rayograme.De amintit, fotomontajele dadais-te ale lui Teige sau Styrsky, acelepoeme-imagini, colaje de texte ºiimagini foto cu care vor ilustra, deasemenea, ºi cãrþi.

Tocmai pentru a ilustra acestexperiment, organizatorii expozi-þiei au expus o serie de ºapte vo-lume ilustrate în aceastã tehnicã,tipãrite între 1922 ºi 1936. Inter-acþiunea dintre fotografia deavangardã ºi cinema se va faceprin producþii cinematograficecare, parþial, sunt prezentate îndouã sãli, una dintre ele fiind chiarîn camera de baie de la etaj a lu-xoasei vile care gãzduieºte Mu-zeul Bellerive. Filmele acoperã unspectru larg, cuprins între repor-taj social, scurt metraj experimen-tal, abstracþie ºi expresie supra-realistã, rãspunzând prin proprii-le mijloace exigenþelor artisticeale Noii Viziuni. Exemplificãrileargumenteazã vizual ideile teore-tice prin secvenþe din peliculesemnate de László Moholy-Nagy(1931), Hans Richter (1931), ce-hul Otakar Vavra (1931 ºi 1934)sau cele venite din Franþa: HenriChomette (1923-1925), Loui Bu-nuel cu al sãu Câine andaluz(1929) sau Jean Cocteau cu Sân-gele poetului (1930). De altfel, us-prarealiºtii anilor ’20-’30 erau ci-nefili pasionaþi ºi fascinaþi de po-

tor Giacometti. L-aº mai aminti ºipe Paul Morand, fost ambasadorîn România, academician ºi autoral unui volum celebru Bucharest(1935) apãrut la Editura parizianãPlon. Acesta semneazã ºi volu-mul Paris nuit, pe copertã avândpietrele cubice ale unui caldarâm,fotografie realizatã de Brassaï.Acelaºi fotograf are ºi în expu-nere o imagine cu un cartof în-colþit, care mã face sã mã gân-desc la acea fotografie cu acelaºisubiect expusã în urmã cu vreotrei ani la Centrul Pompidou,unde, între operele semnate de70 de fotografi ai lumii, era ºi ace-ea (alãturi de încã 6) a lui AurelBauh. Mã întreb când vom vizitaîn Bucureºti o expoziþie de foto-grafie, hai sã-i zicem sub semnulliterei B, cu realizãri din domeniu,semnate de Bauh, (Victor ºi Ted-dy) Brauner, Berman, Brâncuºi,aceastã adevãratã chintã royalã.

Din regalul fotografic al luiReal sur Real-ului nu puteau lipsiºi câteva portrete ale unor cori-fei: Dora Maar, portretul lui Mar-cel Duchamp, André Breton, unportret-colaj al lui Paul Eluard,alãturi de operã de referinþã dincreaþia lui Paul Bellmer. RaoulHaussmann, Max Ernst, cu nu maipuþin de ºase lucrãri, Hugo Er-furt, Georges Hugnet sau un altportret al lui Brecht, piese dincorola de foc a punþii dintre realºi suprareal.

Grete Stern, Das Ewige Auge, 1950

Herbert Bayer, Einsamer Grossstädter, 1932-1969

Eli Lotar lângã o sculpturã a lui Alberto Giacometti rte


CopilãrieCeasul când iarba creºteîn amintirea calului.Vântul þine discursuri naiveîn cinstea tufelor de liliac,iar cineva intrã în moartecu ochii deschiºiprecum Alice în þara lui déjà-vu.

locuinþe Lui Théodore Fraenkel

În mâna-nþepenitã-a unui mort,în memoria unui nebun,în plânsul unui copil,în mâna ce cautã cana,în cana de negãsit,în setea dintotdeauna.

Glas de cerºetoareªi tot mã mai încumet sã iubescsunetul luminii într-o orã moartã,culoarea timpului într-un zid pãrãsit.

În ochii mei am pierdut totul.E-atât de departe ca sã mai cer. ªi-atât deaproape ca sã ºtiu cã nu mai existã.

Hotare fãrã rostun locnu spun un spaþiuvorbesc desprecevorbesc despre ceea ce nu evorbesc despre ceea ce ºtiu

nu vremeaci doar toate clipelenu dragosteanudanu

un loc al absenþeiun fir de mizerabilã unire

Un vis în care tãcereae de aur

Câinele iernii îmi ronþãie zâmbetul. Erape pod. Eu eram goalã ºi purtam opãlãrie cu flori ºi-mi târam cadavrul, ºi el

nnnnn ALEJANDRA PIZARNIK

Pe numele din acte Flora Pizarnik Bromiquier, poeta Alejandra Pizarnik s-anãscut în data de 29 aprilie 1936, în localitatea argentinianã Avellaneda, dinpãrinþii evrei de origine rusã, respectiv slovacã: Elías Pizarnik (Pojarnik) ºi

Rejzla (Rosa) Bromiquier.Având o copilãrie plinã de probleme, printre care faptul cã vorbea spaniola cu un

foarte vizibil accent european, se bâlbâia, suferea de grave tulburãri de personalitatedin cauza acneei ºi a tendinþei spre îngrãºare, accentuate ºi de continua pornire de a secompara cu sora sa mai mare Myriam, a devenit la un moment dat dependentã deamfetamine ce-i provocau lungi perioade de insomnie.

În 1954, dupã bacalaureat, a intrat la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþiidin Buenos Aires, ale cãrei cursuri le-a urmat doar pânã în 1957. În paralel, a luat lecþiide picturã.

Între 1960 ºi 1964, a locuit la Paris, unde a lucrat pentru revista „Cuadernos”/ „Caiete”ºi pentru câteva publicaþii franceze, a tradus din operele lui Antonin Artaud, HenriMichel, Aimé Césaire ºi Yves Bonnefoy, studiind, în acelaºi timp, istoria religiilor ºiliteratura francezã. Tot aici s-a împrietenit cu Julio Cortázar, Rosa Chacel ºi Octavio Paz.

S-a întors la Buenos Aires în 1964, publicând volumele sale de poezii cele maiimportante: MUNCI ªI NOPÞI/ LOS TRABAJOS Y LAS NOCHES (1965), EX-TRACÞIA PIETREI NEBUNIEI/ EXTRACCIÓN DE LA PIEDRA DE LA LOCURA(1968), INFERNUL MELODIOS/ EL INFIERNO MUSICAL (1971). Alte volume:ÞINUTUL CEL MAI STRÃIN/ LA TIERRA MÁS AJENA (1955), CEA DIN URMÃCANDOARE/ LA ÚLTIMA INOCENCIA (1956), AVENTURI IROSITE/ LAS AVEN-TURAS PERDIDAS (1958), COPACUL DIANEI/ ÁRBOL DE DIANA (1962) etc.

Influenþatã de simboliºtii francezi – în special de Rimbaud ºi Mallarmé – , de spiritulromantic, dar ºi de suprarealiºti, Alejandra Pizarnik a scris o poezie ale cãrei teme-obsesii sunt singurãtatea, copilãria, durerea, teama ºi moartea.

În 1969 a obþinut o bursã Guggenheim, graþie cãreia a vizitat New York-ul, iar în 1971– o bursã Fulbright.

În ziua de 25 septembrie 1972, a plecat din aceastã viaþã, înghiþind 50 de pastile deSeconal (barbiturice), în timpul unei permisii acordate de spitalul psihiatric din BuenosAires, unde se afla internatã ca urmare a repetatelor depresii ºi a douã tentative de suicid.

gol ºi purtând o pãlãrie din frunzeuscate.Am avut multe iubiri – am spus – darcea mai frumoasã-ntre ele a fost cea deoglinzi.

Tete de jeune fille(Odilon redon)

de muzicã ploaiade tãcere aniice trec într-o noaptetrupul meu niciodatã nu-ºi va maiputea aminti

Lui André Pieyre de Mandiargues

Izbãvireªi e tot grãdina de liliac de peste râu. Iardacã sufletu-ntreabã dacã-i departe îivor rãspunde: de cealaltã parte a râului,nu acesta acela.

Lui Octavio Paz

Inevitabilul

ªi cheiul cenuºiu ºi casele roºii. ªi nu echiar singurãtatea ªi ochii vãd un pãtratnegru cu un cerc melodios-violaceu înmijloc ªi grãdina plãcerilor existã doar înafara grãdinilor ªi singurãtatea e sã n-opoþi spune ªi cheiul cenuºiu ºi caseleroºii

Soarele, poemulBãrci pe apa de-acasã.Apã neagrã, vietate-a uitãrii. Apã viorie,priveghi singuratec.Taina plinã de soare a glasurilor dinparc. Oh atât de vetustã.

În pierdere de totVrãjile-ºi au izvorul în noul miez al unuipoem adresat nimãnui.Vorbesc cu glasul din spatele glasului ºiscot minunate sunetede bocitoare. O privire albastrã-mi nimbapoemul. Ah viaþã, viaþã, ce-ai fãcut dinviaþa mea?

poeme

Îþi vorbesc Lui H. M.

Sunt îngrozitã.Mi s-a-ntâmplat lucrul de care mãtemeam cel mai mult.Nu sunt la strâmtoare:eu chiar nu mai pot.

N-am pãrãsit golul ºi pustiul.Trãiesc în primejdie.

Cântul tãu nu mã ajutã.Din ce în ce mai mulþi cleºti,mai multe temeri,mai multe umbre negre.

SemneTotul face dragoste cu tãcerea.Îmi fãgãduiserã o tãcere aidoma focului,o casã a tãcerii.Deodatã templul e un circ, iar lumina otobã.

L´obscuritédes eaux

Ascult cum sunã apa ce-mi picurã în vis.Cuvintele cad precumapa eu cad. Desenez în ochii-mi formapropriilor ochi, înot în apelemele, îmi vorbesc în tãcerile mele.Noaptea-ntreagã aºtept ca limbajulsã izbuteascã a-mi da un chip. ªi mãgândesc la vântul ce vine la mine ºirãmâne înmine. Noaptea-ntreagã am umblat prinploaia strãinã. Mie mi-audat o tãcere plinã de forme ºi-nchipuiri(zici). ªi-alergi mâhnitãprecum singura pasãre-n vânt.

Prezentare ºi traducere:George Nina ELIAN

Cristina Oprea

moza 5 2016 · 2017. 1. 13. · elaþia textului antropo-logic cu relatarea de cãlãtorie s-a...

Documents

Transcript of moza 5 2016 · 2017. 1. 13. · elaþia textului antropo-logic cu relatarea de cãlãtorie s-a...