Moara cu noroc

Ioan Slavici

În literatura română, în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, se conturează un progres notabil, susținut de mari valori, ceea ce a condus la denumirea de Epoca marilor clasici.

Aceasta i-a cuprins pe Mihai Eminescu, în calitate de poet romantic, Ion Creanga și Ioan Slavici prozatori realiști și Ion Luca Caragiale, dramaturg.

Epoca marilor clasici

I. L. Caragiale

Ioan Slavici a fost scriitor, jurnalist și pedagog, membru corespondent al Academiei Române. Debutează cu comedia „Fata de birău”.

Poveşti: Ileana cea şireată, Floriţa de codru, Făt- Frumos cu stea în frunte etc.Nuvele: Popa Tanda, Budulea Taichii, Gura satului etc.Romane: Mara, Doi bătrâni

Printre cele mai importante opere se numără:

De asemenea, memoriile sale publicate în volumul Amintiri au o importanță deosebită pentru istoria literaturii noastre.

Opera „Moara cu noroc” apare în volumul „Novele din popor” în anul 1881.

Naratorul este, de obicei, extradiegetic, iar discursul său este la persoana a III-a. Protagonistul este tridimensional și mobil, în schimb celelalte personaje sunt plate și mobile.

Coodonatele diegetice sunt clare, acțiunea desfășurându-se intre două repere cu semnificație religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Sfintele Paște în anul următor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Ardeal, aproape de Ineu, la Moara cu noroc, situata la o răscruce de drumuri, într-un loc primejdios.

Tema: oglindirea vieţii sociale; efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire;

Titlul: oarecum ironic. Moara cu noroc înseamnă de fapt Moara cu ghinion;

Perspectiva: obiectivă, auctorială;

Acţiunea: subiect concentrat, deschideri bogate, o structură narativă complicată şi un ritm epic neomogen, cu modificări ale timpului povestirii;

Stilul: sobru, concis, fără podoabe;

Ghiță

Este:• personajul complex al nuvelisticii lui Slavici;• Personaj tridimensional sau rotund;

• Implicat în două conflicte:

unul interior, in sufletul său, între patima pentru bani și dorința de a rămâne cinstit pentru a-și menține imaginea socială;

unul exterior, cu Lică Sămădăul

Numele personajului principal este unul banal, obișnuit, ceea ce sugerează faptul că el este reprezentantul unei întregi categorii sociale: oameni simpli dar cu trăiri interioare intense.

Diminutivul Ghiță transmite ideea că el nu se ridică la înălțimea patronului său spiritual, Sfântul Gheorghe, cel ce a triumfat asupra balaurului ca simbol al păcatului.

Caracterizare prin nume

Caracterizarea directă

• Naratorul îl consideră om harnic și sârguitor• Slăbiciunea acestuia pentru bani este observată de toate personajele care

îl caracterizează in mod direct:

• Bătrâna, mama Anei spune Are și el ca tot omul o slăbiciune, îi râde inima când își vede sporul ;

• Lică exploatează acest defect al lui Ghiță pentru a-l manipula : Te știu om care tine la bani ;

• Pintea îl consideră pe Ghiță om cinstit şi vrăjmaş al lui Lică

El este harnic și sârguitor, tot timpul ne-a

ajutat!

Autocaracterizare

• Ghiţă I: “Oameni ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepreţuiţi”, “sunt un om cu minte”;

• Ghiţă II: „se ştia şi el om care ţine la bani”, „Eu nu mai pot sili pe nimeni să nu le zică copiilor acestora <<tatăl vostru e un ticălos>>, “Aşa m-a lasat Dumnezeu! Ce să-mi fac, dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?!”

Caracterizarea indirectă

• Harnic şi gospodar;• Soţ iubitor, bun tată de

familie;• Caracter puternic;• Cinstit şi drept;• Mândru şi demn.

• Lacom de câştig;• Mercantil;• Tentat să dea vina în

afara sa;• Slabiciune;• Orgolios;• Mizantrop;• Egoist.

Defecte:

Calități:

Apreciere critică Ghiță

Magdalena Popescu: “Ghiţă e indecis şi labil, dar vrea să păstreze pentru Ana aparenţa bărbatului tare şi sigur de el; Ghiţă îl urăşte şi îl vinde pe Lică, dar joacă faţă de el comedia complicităţii subordonate; Ghiţă colaborează cu jandarmul Pintea, oferindu-i toate probele vinovăţiei lui Lică, dar păstrează jumătate din banii furaţi pe care i-i încredinţează Sămădăul. Personajul e astfel nu doar interior dublu, dar el îşi creează pentru ceilalţi aparenţe duble şi neconvergente.”

Lică Sămădăul

Este personajul secundar, negativ, întruchipare a maleficului.

• Inteligent;• Bun cunoscător de

oameni;• Abil.

Calități:

• Orgolios;• Impunător;• Profitor;• Înşelător;• Marchează nefast

destinul celor care intră în contact cu el;

• Se foloseşte de şantaj.

Defecte:

Apreciere critică Lică

Magdalena Popescu: “...el reprezintă încarnarea unui principiu, singura personalizare directă şi expresă din literatura lui Slavici a <<voinţei de putere>>”

George Călinescu: “Sămădăul Lică este un hoţ şi un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate să aibă un om cu experienţă”.

• G. Călinescu apreciază calitatea artistică a acestei opere pe care o consideră „o nuvelă solidă cu subiect de roman”. Ghiță este un personaj memorabil care decade din cauza lăcomiei în mod iremediabil, la fel cum boabele trecute prin moară se fac pentru totdeauna pulbere.

• Nuvela realist-psihologică “Moara cu noroc” are o valoare incontestabilă, în special datorită complexităţii personajelor puse în situaţii dramatice şi a relaţiilor stabilite  între acestea, surprinse cu realism de către autor.

Aprecieri critice despre nuvela Moara cu noroc

Acesta este un link către filmul realizat pe baza nuvelei Moara cu noroc : http://www.youtube.com/watch?v=o82Cpbf-uOw