NUVELA PSIHOLOGICĂ

MOARA CU NOROCde Ioan Slavici

BACALAUREAT. PROBA SCRISĂ SUBIECTE PENTRU ESEU

Varianta 1 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să prezinţi particularităţi ale nuvelei

psihologice, prin referire la o operă literară studiată.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- prezentarea a patru caracteristici ale speciei literare nuvela psihologică, prin

exemplificarea acestora pe baza operei alese;- relevarea construcţiei subiectului nuvelei psihologice, cu integrarea adecvată a

următoarelor concepte operaţionale: acţiune, conflict, intrigă, relaţii temporale şi spaţiale;

- evidenţierea construcţiei discursului narativ al nuvelei psihologice alese, prin referire la două dintre conceptele operaţionale din următoarea listă: incipit, final, secvenţă narativă, pauză descriptivă, elipsă, episod;

- prezentarea personajului principal, prin raportare la două situaţii semnificative din textul dat.

Varianta 11 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să prezinţi particularităţi ale nuvelei

psihologice, prin referire la o operă literară studiată.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- prezentarea, prin referire la nuvela psihologică studiată, a patru elemente de

construcţie a subiectului şi a discursului narativ (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temorale şi spaţiale, momentele subiectului, alternanţă, înlănţuire, incipit, final, elipsă etc.);

- evidenţierea raporturilor dintre erou şi celelalte personaje din nuvela psihologică, prin referire la opera literară studiată;

- comentarea a două particularităţi de limbaj al prozei narative (la alegere: modalităţi ale narării, mărci ale prezenţei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directă şi indirectă, registre stilistice), din nuvela psihologică studiată;

- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre nuvela studiată, prin raportare la următoarea afirmaţie critică: „Psihologia protagoniştilor nuvelei este constantă”. (Daniel Grojnowski, Lectura nuvelei).

Varianta 14 Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, în care să prezinţi conceptul de nuvelă

psihologică, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „[În naraţiunea psihologică] autorul încearcă să pătrundă lumea interioară a personajului, încearcă să analizeze impactul evenimentelor asupra conştiinţei personajului, să descrie dorinţe, constrângeri, speranţe, decepţii, bucurii. De multe ori este vorba despre gânduri în mişcare, despre o gândire care se caută pe sine, care se autoanalizează”. (Ciprian Ceobanu)

Varianta 27 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să evidenţiezi particularităţile de realizare a

unui personaj dintr-o nuvelă psihologică studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru

realizarea personajului ales (temă/motiv literar, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, momente ale subiectului, discurs narativ, mojloace/procedee de caracterizare, limbaj etc.), prin referire la nuvela psihologică studiată;

- evidenţierea statutului social şi psihologic al personajului ales;- relevarea a patru trăsături ale personajului, cu valorificarea a două

secvenţe/situaţii epice;- exemplificarea, prin secvenţe narative sau prin citate comentate, a patru

modalităţi/procedee de caracterizare a personajului din nuvela psihologică studiată.

Varianta 37 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să prezinţi imaginea familiei, aşa cum este ea

reflectată într-o nuvelă studiată.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- prezentarea construcţiei subiectului în nuvela pentru care ai optat (acţiunea,

conflictul, relaţiile spaţiale şi temporale);- prezentare particularităţilor discursului narativ în nuvela aleasă ( planuri

narative, alternanţă/înlănţuire, incipit, final);- prezentarea imaginii familiei, prin referire la două scene/situaţii semnificative

pentru evoluţia conflictului;- exprimarea argumentată aunui punct de vedere despre imaginea familiei

reflectată în nuvela aleasă, din perspectiva finalului/ a deznodământului.Varianta 54 Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre nuvela psihologică, pornind de

la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Dar prin ea însăşi, psihologia nu poate decât să pregătească creaţia literară; iar în opera însăşi, adevărul psihologic nu are valoare artistică decât dacă-i măreşte coerenţa şi complexitatea – dacă, pe scurt, este artă”. (Rene Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii)

Varianta 59 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să prezinţi particularităţi ale nuvelei

psihologice, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând unui autor canonic.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- precizarea a patru caracteristici ale speciei nuvelă psihologică, existente în

opera literară studiată;- relevarea a patru particularităţi ale discursului narativ (alternanţă/înlănţuire,

elipsă, incipit, final, pauză descriptivă, perspectivă narativă etc.) în nuvela aleasă;

- prezentarea construcţiei subiectului în nuvela aleasă, cu integrarea adecvată a conceptelor operaţionale specifice: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale;

- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje din nuvelă, prin comentarea a două scene semnificative pentru evoluţia conflictului.

Varianta 81 Scrie un eseu, de 2-3 pagini, în care să prezinţi particularităţi de realizare a unui

personaj dintr-o nuvelă psihologică studiată.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru

realizarea personajului ales (temă/motiv literar, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, subiect, mijloace/procedee de caracterizare, limbaj etc.), prin referire la nuvela psihologică studiată;

- relevarea trăsăturilor personajului ales, pein raportare la evoluţia conflictului/conflictelor;

- exemplificarea, prin secvenţe narative sau pri citate comentate, a patru modalităţi/procedee de caracterizare a personajului din nuvela psihologică aleasă;

- prezentarea evoluţiei raporturilor dintre personajul ales şi un alt personaj al nuvelei psihologice, prin referire la textul studiat.

BACALAUREAT. PROBA ORALĂ

1. Exemplifică trăsăturile nuvelei, prin referire la o operă literară studiată.2. Caracterizează personajul preferat dintr-o nuvelă studiată.3. Exemplifică trăsăturile nuvelei psihologice, prin referire la o operă literară

studiată.4. Exemplifică modalităţile de caracterizare a personajului într-o nuvelă

psihologică studiată.5. Prezintă asemănări şi deosebiri dintre două tipuri de nuvelă studiate (nuvelă

psihologică, istorică sau fantastică).6. Prezintă asemănări şi deosebiri între trăsăturile povestirii şi cele ale nuvelei.7. Prezintă construcţia subiectului dintr-o nuvelă psihologică studiată, prin

referire la conceptele operaţionale din următoarea listă: acţiune, conflict, momentele subiectului, relaţii temporale şi spaţiale.

8. Exemplifică modalităţile de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Ioan Slavici.

NUVELA PSIHOLOGICĂ

MOARA CU NOROCde Ioan Slavici

1. Contextul literarAlături de alte nuvele (Popa Tanda, Pădureanca, La crucea din sat, Gura satului)

Moara cu noroc a fost inclusă în volumul Novele din popor (1881). Aceste scrieri se impun prin autenticitatea viziunii artistice asupra satului transilvănean. Prin proza sa, Ioan Slavici este, aşa cum îl dorea Titu Maiorescu, unul dintre creatorii direcţiei populare şi realiste în literatura română.2. Specificul speciei

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică. Subiectul este inspirat din actualitatea imediată şi se analizează evenimentele dramatice care influenţează viaţa individului. Conflictul principal se desfăşoară la nivel interior, fiind plasat în conştiinţa personajului. Se analizează urmările confruntării dintre individ şi societate, ceea ce duce la drame de conştiinţă şi la degradarea psihică a personajelor. Sunt utilizate o serie de tehnici de investigaţie psihologică, precum: analiza psihologică, introspecţia, retrospecţia, monologul interior, stilul indirect liber.

Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea întâmplărilor se realizează prin înlănţuire temporală şi cauzală, ceea ce face ca faptele să fie credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate. Cu toate acestea, cuvintele bătrânei de la începutul şi de la sfârşitul nuvelei reprezintă vocea naratorului, care intervine moralizator în soarta personajelor.

Tema nuvelei susţine caracterul psihologic al acesteia: efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire, pe fundalul societăţii ardeleneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Titlul nuveleiindică locul acţiunii, dar prezintă o doză de ironie. Moara cu noroc reprezintă de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece uşurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri etice grave.3. Particularităţile discursului narativ

Nuvela este alcătuită din 17 capitole în care acţiunea evoluează gradat. În desfăşurarea subiectului apar câteva nuclee epice, unele chiar senzaţionale (uciderea femeii, moartea lui Lică etc.). Primul şi ultimul capitol au rolul de prolog, respectiv epilog în evoluţia acţiunii nuvelei. În prolog se anunţă tema operei şi se introduc termenii conflictului. Acesta conţine vorbele bătrânei, soacra lui Ghiţă, care dă glas conştiinţei populare în legătură cu destinul omului: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, că dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”. În epilog, tot bătrâna este cea care completează tonul moralizator privitor la sensul fericirii şi la forţa destinului: “aşa le-a fost data”.

O astfel de structură amplă, cu prolog, epilog, subiect, în care se pot identifica momentele acţiunii, duce a concluzia că Moara cu noroc poate fi considerat un microroman.

Incipitul şi finalul sunt construite simetric, prin descrierea drumului în ipostaze opuse. În final, imaginea plecării de la ruinele cârciumii simbolizează drumul vieţii care continuă şi după tragedia de la Moara cu noroc.

4. Construcţia subiectuluiAcţiunea nuvelei se desfăşoară pe parcursul unui an, între două repere temporale

cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte. Spaţiul acţiunii este dat de locul numit Moara cu noroc, aflat la răscruce de drumuri, departe de orice aşezare umană şi de oraşul Ineu şi împrejurimile acestuia.

Nuvela debutează cu discuţia dintre Ghiţă, un cizmar sărac, dar onest şi muncitor, şi soacra sa. Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei, în timp ce Ghiţă doreşte schimbarea, bunăstarea materială. El ia în arendă cârciuma de la moara cu noroc, pentru a câştiga rapid bani şi pentru a-şi câştiga statut social respectabil.

Expoziţiunea – Cârciuma de la Moara cu noroc este aşezată la răscruce de drumuri, izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăţi întunecoase. Este descris drumul care merge la moara cu noroc. Ghiţă se dovedeşte la început harnic şi priceput, iar primele semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieşte familia nu întârzie să apară.

Intriga – Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi, tulbură echilibrul familiei. Ana, nevasta lui Ghiţă, intuieşte că Lică este un „om rău şi primejdios”. Apariţia lui Lică la cârciumă declanşează conflictul interior: Ghiţă doreşte să rămână om cinstit, dar în acelaşi timp este atras de bani şi acest lucru îl apropie de afacerile ilegale ale lui Lică.

Desfăşurarea acţiunii – Mai întâi Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează încă o slugă, pe Marţi. Apropierea lui Lică îl face ănsă să se înstrăineze faţă de familie. Devine mohorât, violent, îi plac jocurile crude, primejdioase, este brutal faţă de Ana. Ajunge să regrete că are familie şi copii.

Lică îl amestecă în treburile sale necurate şi Ghiţă devine fără voia sa complice la afacerile cu porci, la jefuirea arendaşului şi la omorârea unei văduve tinere şi a copilului acesteia. Adus ca martor în procesul Sămădăului, Ghiţă depune mărturie falsă, ajutându-l pe Lică să scape, el însuşi fiind eliberat cu greu, din lipsă de probe. Hotărâşte totuşi să-l dea în vileag pe Lică, cu ajutorul jandarmului Pintea, fost tovarăş al Sămădăului, care urmărea să se răzbune pe acesta. Nu este sincer nici cu Pintea, deoarece, atunci când Lică îi dă bani furaţi să îi schimbe, el nu ezită să îşi oprească totuşi jumătate din aceştia.

Punctul culminant – Orbit de furie şi dornic de răzbunare, Ghiţă o aruncă pe Ana, la sărbătorile Paştelui, drept momeală în mâinile Sămădăului. Dezgustată, Ana îl înşală. Ghiţă merge la Ineu după Pintea pentru a-l prinde pe Lică cu bani furaţi asupra lui. Când se întoarce, însă, îl vede pe Lică plecând de la Moara cu noroc. Într-un moment de furie, o înjunghie pe Ana în inimă. La rândul său, Ghiţă este ucis de Răuţ, din ordinul lui Lică. Pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, Lică se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Deznodământul – Un teribil incendiu mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în noaptea de Paşti şi singurele persoane care supravieţuiesc sun bătrâna şi cei doi copii.

5. PersonajeleÎn nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.

Naratorul obiectiv ăşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente de încordare, consemnându-le gesturile, limbajul, prezentând relaţiile dintre ele (caracterizare indirectă). De asemenea, realizează portrete sugestive prin detalii care relevă trăsături morale sau sau statutul social (caracterizare directă).

Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al cărui destin ilustrează consecinţele nefaste ale setei de înavuţire. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizării, cu frământări sufleteşti şi ezitări. La început, Ghiţă este un om energic, cu gustul aventurii. El hotărâşte luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc. Cârciuma aduce profit, iar familia trăieşte în armonie. Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc tulbură liniştea familiei, dar şi echilibrul interior, al lui Ghiţă. El se înstrăinează iremediabil de familie, devin din ce în ce mai preocupat şi brutal. Prin caracterizare directă, naratorul surprinde transformările pe care firea lui Ghiţă le suferă: „îşi pierdea repede cumpătul”. Monologul interior şi autocaracterizarea completează imaginea frământărilor lui Ghiţă. El devine laş, fricos şi subordonat în totalitate Sămădăului.

Caracterizarea indirectă a personajului este realizată prin surprinderea comportamentului, a gesturilor în momente de cumpănă şi de frământare. Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care, orbit de furie şi dornic de răzbunare, îşi aruncă soţia în mâinile Sămădăului. El depăşeşte limita morală a unui om care aspiră spre o firească satisfacţie materială şi socială, ajungând să îşi ucidă propria soţie.

Lică Sămădăul este personajul malefic, care exercită asupra celorlalte personaje din nuvelă o fascinaţie diabolică. El este caracterizat în mod direct de narator încă de la prima apariţie: „un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc…”. Lică îşi impune de la început regulile şi enunţă pretenţiile, autocaracterizându-se. Tot în mod direct îl caracterizează Ana, atunci când spune că Sămădăul este „om rău şi primejdios”.

Bun cunoscător de oameni, Lică ştie cum să utilizeze slăbiciunile celorlalţi. Astfel, se foloseşte de patima pentru bani a lui Ghiţă spre a-l atrage pe acesta în afacerile lui necurate. Personajul are, de asemenea, trăsături romantice: este generos cu cei care-l sprijină în afaceri, la petreceri este vesel, seducător, se dovedeşte neînduplecat cu trădătorii. Lică marchează nefast destinul tuturor celor care intră în contact cu el. Sfârşitul său este de o duritate extremă, ilustrând caracterul diabolic al personajului.

Ana, soţia lui Ghiţă, întruchipează duioşia, candoarea, inocenţa, însă are un destin tragic în care o va atrage inevitabil Ghiţă. Portretul ei fizic este realizat în mod direct prin acumularea de adjective: „Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă.” Caracterizarea directă se constituie treptat din gesturile, faptele, vorbele şi gândurile sale. Ea se simte tot mai părăsită de Ghiţă, încearcă să îl ajute, să-i pătrundă gândurile, dar acesta se înstrăinează de ea şi o aruncă treptat în braţele lui Lică. Degustată de laşitatea soţului şi cuprinsă de vraja lui Lică, Ana i se dăruieşte acestuia într-un gest de răzbunare disperată. Ana sfârşeşte tragic, înjunghiată de Ghiţă, căruia-i strigă cu disperare că nu vrea să moară.6. Particularităţi stilistice

Stilul nuvelei este sobru, concis, fără podoabe. Naraţiunea este obiectivă şi reperezintă realitatea, dând impresia de stil cenuşiu. Limbajul naratorului şi al personajelor valorifică aceleaşi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. Nuvela are un mesaj moralizator redat prin zicale şi proverbe populare sau prin replicile-sentinţe rostite de bătrână la începutul şi la sfârşitul nuvelei.