METODA JOCURILOR = referat =

METODA JOCURILOR ,, este prin esența sa o metodă puternic interactivă, plasată de majoritatea autorilor care fac referire la ea, în categoria metodelor similare ’’. Este încadrată ca făcând patre din analiza principalelor metode didactice. Jocul este definit ca fiind o activitate total ,, neseriosă ’’ și total diferită de activitatea zilnică a individului, care este munca. Așa cum este definit de unii autori ( J. Huizingo în ,, Homo ludens ’’) , jocul este considerat ,, o acțiune specifică încarcată de sensuri și tensiuni care este întotdeauna desfășurat după anumite reguli acceptate de bunăvoie și în afara sferei unității sau necesității materiale însoțite de simțăminte , de înălțare și de acordare , de voioșie și de destindere ’’. De aici , rezultă posibilitatea valorificării sale educative în măsura apelului la imaginație și reguli , poate modela una dintre cele mai grave caracteristici ale personalității individului care este reprezentată de responsabilitatea. Există o tipologie variată a jocurilor , printre care amintim următoarele categorii:

după natura jocurilor, acestea sunt: - ,, jocuri dramatice ’’ ; - ,, jocuri de similare ’’ ; după conținutul acestora, ele pot fi: - ,, jocuri de gândire ’’ ; - ,, jocuri de limbaj ’’ ;

- ,, jocuri de memorie ’’ ; - ,, jocuri de creație ’’; - ,, jocuri de mișcare’’ ( din categoria sportului );

după obiectivele pe care le urmărește: - ,, jocuri de observare a naturii ’’; - ,, jocuri de dezvoltare a vorbirii ’’; - ,, jocuri de aociere , de idei, de raționament ’’; după materialul folosit :- ,, jocuri cu materiale’’( exp: la biologie completarea părțiolor

componente ale corpului uman, pe o planșă ); - ,, jocuri fără materiale, jocuri orale folosind ghicitori, jocuri de cuvinte încrucișate ’’ .

Jocurile didactice sunt utilizate într – un context larg de către preșcolari și școlarii mici, fiind ralativ cosubstanțiale cu modul lor specific de raportatre la existență. Trecând de la ,,interpetarea ’’ imitativă a unor roluri , determină respectarea conștientă a unor reguli stabilite în momentul în care copiii încep ușor, ușor ,, să asimileze realul ’’, astfel devin mult mai capabili de integrare în cadrul acestora. Jocurile de similare sunt realizate din necesitatea de a exprima anumite situații tehnice și tactice , de a învăța să rezolve probleme strategice cu posibili adversari.exemplu: jocurile pe calculator.

Jocurile de rol au fost identificate ca fiind un motiv în ocazii de antrenament pentru îndeplinirea unor roluri reale în viață. jocul de rol este o aplicare și utilizare didactică a psihodramei, fiind încadrată ca metodă psihoterapeutică creată de J. I: Moreno în anul 1921 și folosită mai amplu după anul 1934.

Utilizarea metodei jocului ca și a altor metode euristice reprezintă una dintre principalele tendințe ce se manifestă în câmpul metodologiei didactice , ca expresie a creșterii nevoii de eficientă a actului educativ pus față în față cu cerințele tot mai exigente aleunei lumi în continuă schimbare. Pentru astăzi, am ales două tipuri de joc și anume:- joc de gândire și de limbaj – ca reprezentant ales este ,, fazanul ’’ cu termeni de specialitate, bilogici;- joc de rol – pentru a interacționa – ca reprezentant ales al jocului de rol prezentat ( dramatizarea),este schița ,, D-l Goe ’’, de I.L. Caragiale. D – L GOE de I. L. Caragiale ,,Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai. Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor. Destul că foarte de dimineaţă, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, aşteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la Bucureşti. Adevărul e că, dacă se hotăreşte cineva să asiste la o sărbătoare naţională aşa de importantă, trebuie s-o ia de dimineaţă. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte împacient şi, cu un ton de comandă, zice încruntat: - Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! - Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana. Şi sarută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria. Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa, că "aşa ţin bărbaţii biletul". - Vezi ce bine-i şade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel? - Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel? - Da cum? - Marinal... - Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel. - Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe.Nu se zice marinal,nici marinel... - Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic. - Mariner.. - Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner. Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul - şi nu stă mult. Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoinţă din partea unor tineri politicoşi, cari merg până la o staţie apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară... Goe nu vrea sa intre în cupeu; vrea să şadă în coridorul vagonului cu bărbaţii. - Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, şi-l trage puţin înapoi.’’ ( citat selectat din schiță D- l Goe de I. L. Caragiale )