MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

Examen:

- 1 pct. pentru prezenţă;

- 2 teste la seminar;

- o parte teorie – 10 teste grilă lucrate la seminar (1 sau 2 răspunsuri corecte)

- o aplicaţie practică – 5 tipuri

Tematică:

1. Organizarea managementului în sistemul bancar;

2. Elaborarea strategiilor bancare;

3. Operaţiuni de trezorerie ale băncilor comerciale;

4. Operaţiuni cu clientela;

5. Titlurile unei societăţi bancare;

6. Fondurile proprii şi valorile imobilizate;

7. Riscul de lichiditate bancară;

8. Riscul de creditare bancară;

9. Riscul de rată a dobânzii;

10. Riscul valutar;

11. Riscul de solvabilitate bancară;

12. Evaluarea performanţelor bancare.

Bibliografie:

V. Dedu, Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2008.

F. Untaru, Management bancar, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2008.

V. Dedu, Gestiunea Bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.

L. Roxiu, Gestiunea Riscurilor Bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.

Legislaţia Bancară în vigoare – www.bnr.ro

Aplicaţii practice:

V. Dedu şi G. Bistriceanu, Gestiunea Bancară.

Aplicaţii practice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2013.

1

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

1. Lichiditatea generală a unei bănci exprimă:

a) capacitatea activelor de a fi convertite pe termen scurt în lichidităţi;

b) capacitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face faţă datoriilor pe termen

scurt;

c) capacitatea depozitelor la termen de a fi convertite în lichidităţi.

2. Lichiditatea imediată exprima:

a) capacitatea activelor de a fi convertite pe termen scurt în lichidităţi;

b) capacitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face faţă datoriilor pe termen

scurt;

c) capacitatea depozitelor la termen de a fi convertite în lichidităţi.

3. Elementele patrimoniale de trezorerie utilizate în calculul indicatorului lichiditate

imediată sunt reprezentate de următoarele:

a) numerar + disponibilul din contul curent la banca centrală + plasamentele pe termen

scurt;

b) disponibilităţile la vedere ale clienţilor nebancari + împrumuturile interbancare pe termen

scurt;

c) datoriile curente + disponibilităţile la vedere ale clienţilor nebancari.

4. Datoriile pe termen scurt utilizate la calculul indicatorului „lichiditate imediată”

sunt reprezentate de următoarele:

a) numerar + disponibilităţile din contul curent la banca centrală + plasamentele pe termen

scurt;

b) disponibilităţile la vedere ale clienţilor nebancari + împrumuturile nebancare pe termen

scurt;

c) datoriile curente + disponibilităţile la vedere ale clienţilor nebancari.

5. Indicatorul „pasive nete” se determină astfel:

a) diferenţa între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă;

b) diferenţa între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei perioade de timp;

c) ca raport între suma pasivelor ponderate şi suma activelor ponderate cu numărul curent al

grupei de scadente respective.

6. Indicativul „psive nete cumulate” se determină astfel:

2

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

a) diferenţa între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă;

b) diferenţa între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei perioade de timp;

c) ca raport între suma pasivelor ponderate şi suma activelor ponderate cu numărul curent al

grupei de scadente respective.

7. Indicativul de lichiditate bancară se determină astfel:

a) diferenţa între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă;

b) diferenţa între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei perioade de timp;

c) ca raport între suma pasivelor ponderate şi suma activelor ponderate cu numărul curent al

grupei de scadente respective.

8. Rata lichidităţii se determină astfel:

a) ca diferenţa între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă;

b) ca raport între împrumuturile noi contractate şi împrumuturile scadente în aceeaşi

perioadă;

c) ca raport între suma pasivelor ponderate şi suma activelor ponderate cu numărul curent al

grupei de scadente respective.

9. Un nivel supraunitar al ratei lichidităţii indică:

a) gradul în care activele scadente acoperă pasivele scadente;

b) un grad de îndatorare al băncii în scădere şi o creştere a lichidităţii;

c) un grad de îndatorare al băncii în creştere şi o scădere a lichidităţii băncii.

10. Un nivel subunitar al ratei lichidităţii indică:

a) gradul în care activele scadente acoperă pasivele scadente;

b) un grad de îndatorare al băncii în scădere şi o creştere a lichidităţii;

c) un grad de îndatorare al băncii în creştere şi o scădere a lichidităţii băncii.

11. Daca indicativul de lichiditate al unei bănci este mai mic decât 1 atunci:

a) banca nu trebuie să facă o transformare a scadenţelor;

b) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen scurt în active pe termen lung;

c) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen lung în active pe termen scurt.

3

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

12. Daca indicativul de lichiditate al unei bănci este mai mare decât 1 atunci:

a) banca nu trebuie să facă o transformare a scadenţelor;

b) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen lung în active pe termen scurt.

c) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen scurt în active pe termen lung;

13. Daca indicativul de lichiditate al unei bănci este egal cu 1 atunci:

a) banca nu trebuie să facă o transformare a scadenţelor;

b) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen scurt în active pe termen lung;

c) banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen lung în active pe termen scurt.

14. Indicatorul pasive nete arată:

a) perioada de maximă nevoie de lichiditate;

b) gradul în care activele scadente acoperă pasivele scadente;

c) o scădere a lichidităţii băncii.

15. Indicatorul pasive nete cumulate arată:

a) o scădere a lichidităţii băncii;

b) gradul în care activele scadente acoperă pasivele scadente;

c) perioada de maximă nevoie de lichiditate;

16. Gradul de lichiditate valutară se calculează:

a) suma plasamentelor în valută cu termen mai mic de 1 an constituită la bănci străine;

b) ca raport între activele nete în valută ponderate cu coeficientul de lichiditate pentru

fiecare şi cu totalul activelor nete în valută;

c) soldul net al disponibilitatilor si plasamentelor la BNR şi la alte bănci comerciale.

17. Riscul de lichiditate se referă la:

a) posibilitatea ca debitorii băncii să nu îşi onoreze obligaţia la scadenţă;

b) posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a modificării ratei

dobânzii;

c) capacitatea băncilor de a rezolva operativ solicitările de plăţi curente.

18. Riscul de creditare se referă la:

a) posibilitatea ca debitorii băncii să nu îşi onoreze obligaţia la scadenţă;

4

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

b) posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a modificării ratei

dobânzii;

c) capacitatea băncilor de a rezolva operativ solicitările de plăţi curente.

19. Riscul de rată a dobânzii se referă la:

a) posibilitatea ca debitorii băncii să nu îşi onoreze obligaţia la scadenţă;

b) posibilitatea înrăutăţirii rezultatelor financiare ale băncii ca urmare a modificării ratei

dobânzii;

c) capacitatea băncilor de a rezolva operativ solicitările de plăţi curente.

20. Riscul unei tranzacţii de creditare se referă la:

a) aspecte de ordin funcţional şi operaţional ale riscului afacerii;

b) posibilitatea ca la scadenţă clientul să nu ramburseze principalul şi dobânda:

c) incertitudinea recuperării creanţelor din valorificarea garanţiilor.

21. Riscul clientului pentru tranzacţiile de creditare se referă la:

a) aspecte de ordin funcţional şi operaţional ale riscului afacerii;

b) posibilitatea ca la scadenţă clientul să nu ramburseze principalul şi dobânda:

c) incertitudinea recuperării creanţelor din valorificarea garanţiilor.

22. Riscul de garanţie al unei tranzacţii de creditare se referă la:

a) aspecte de ordin funcţional şi operaţional ale riscului afacerii;

b) posibilitatea ca la scadenţă clientul să nu ramburseze principalul şi dobânda:

c) incertitudinea recuperării creanţelor din valorificarea garanţiilor.

23. În activitatea de creditare băncile constituie provizioane specifice de risc.

Procedura de constituire a acestora prevede:

a) includerea lor pe venituri;

b) includerea lor pe cheltuieli;

c) înregistrarea în conturile extrabilanţiere a sumelor aferente unui credit.

24. Expunerea de tranzacţie ce apare în afacerile derulate pe piaţa internaţională se

referă la:

a) schimbările ce pot interveni în rata de schimb între data încheierii tranzacţiei şi data

decontării acesteia;

5

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

b) o expunere contabilă în care poziţia financiară a băncii se modifică odată cu modificările

ratei de schimb afectând rezultatele contabile ale băncii;

c) afectarea investiţiilor în active străine ale unei bănci ca urmare a modificărilor ce apar în

mediul economic al ţării de origine a activului.

25. Expunerea de tranzlaţie ce apare în afacerile derulate pe piaţa internaţională se

referă la:

a) schimbările ce pot interveni în rata de schimb între data încheierii tranzacţiei şi data

decontării acesteia;

b) o expunere contabilă în care poziţia financiară a băncii se modifică odată cu modificările

ratei de schimb afectând rezultatele contabile ale băncii;

c) afectarea investiţiilor în active străine ale unei bănci ca urmare a modificărilor ce apar în

mediul economic al ţării de origine a activului.

26. Expunerea economică ce apare în afacerile derulate pe piaţa internaţională se

referă la:

a) schimbările ce pot interveni în rata de schimb între data încheierii tranzacţiei şi data

decontării acesteia;

b) o expunere contabilă în care poziţia financiară a băncii se modifică odată cu modificările

ratei de schimb afectând rezultatele contabile ale băncii;

c) afectarea investiţiilor în active străine ale unei bănci ca urmare a modificărilor ce apar în

mediul economic al ţării de origine a activului.

27. Poziţia valutară individuală a unei bănci se calculează:

a) ca sold net al creanţelor în devize faţă de pasivele în devize convertite într-o monedă de

referinţă;

b) pentru fiecare valută ca sold între creanţele şi datoriile pe valuta respectivă;

c) ca raport între activele în valută şi pasivele în valută.

28. Poziţia valutară globală a unei bănci se calculează:

a) ca sold net al creanţelor în devize faţă de pasivele în devize convertite într-o monedă de

referinţă;

b) pentru fiecare valută ca sold între creanţele şi datoriile pe valuta respectivă;

c) ca raport între activele în valută şi pasivele în valută.

6

MANAGEMENT FINANCIAR BANCARCURS I 28.02.2015

29. Poziţia valutară scurtă a unei bănci se înregistrează:

a) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie nefavorabilă pentru bancă;

b) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

c) volumul activelor este mai mare decât cel al pasivelor în valuta de raportare, creşterea

cursului valutar determinând o situaţie nefavorabilă pentru bancă.

30. Poziţia valutară individuală scurtă a unei bănci se înregistrează atunci când:

a) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, scăderea

cursului valutar determină o situaţie favorabilă pentru bancă;

b) volumul activelor este mai mic decât cel al pasivelor în valuta de raportare, o creştere a

cursului valutar determinând o situaţie favorabilă pentru bancă;

c) volumul activelor este mai mare decât cel al pasivelor în valuta de raportare, creşterea

cursului valutar determinând o situaţie nefavorabilă pentru bancă.

7