Activităţile integrate în grădiniţă

Planul lucrării

1. Repere teoretice2. Tipuri de activităţi integrate3. Caracteristicile definitorii ale unei activităţi integrate4. Sugestii practice5. Exemple de activităţi integrate

Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.

Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu trebuie să facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de educatoare ori de copii.

Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Acestea conduc la achiziţii ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o modificare în sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe, pe măsura sarcinilor de învăţare şi efortului depus în realizarea lor. Copiii sunt antrenaţi prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să

formuleze păreri, să facă deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau în activităţi diferite, în perioade diferite.

Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi aşteptările comunităţii.

Activităţile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului didactic. Educatoarea organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot timpul anului. Aceste activităţi pot fi desfăşurate integrat după scenariul elaborate de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, iniţiată în fiecare zi şi care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezenţa unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.

Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.

Copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, iniţiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.

Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.

Fiecare zi poate purta un nume astfel încât copiii să fie motivaţi în activitatea de învăţare, fiind expuse pe înţelesul lor ţintele pe care ni le dorim a fi realizate, precum şi eforturilor pe care trebuie să le facă ei. În cadrul activităţii de învăţare, activitatea integrată deţine succesul pentru că într-un mod plăcut – joc în special – se abordează conţinuturi din diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune. Prin această modalitate copilul se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că această activitate este impusă.

Totodată, atunci când ne proiectăm activitatea este necesar să ne adresăm unele întrebări:

Ce voi face? – precizarea obiectivelor educaţionale ale activităţii didactice;

Cu ce voi face? – analiza resurselor educaţionale disponibile; Cum voi face ? – elaborarea strategiei educaţionale; Cum voi şti că s-a realizat ce trebuia? – stabilirea strategiei de evaluare.

Activităţile integrate sunt activităţi specifice reformei curriculare pentru care pledează numeroşi autori şi sunt propuse şi de noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Acestea se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale fără a fi desprinse de context.

Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de 4 tipuri, în funcţie de durată şi elementele de conţinut:

Activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile.

Activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă. Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă. Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE

din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei (în această activitate se poate integra un opţional, o temă dintr-un proiect educaţional).

Activităţile care fac parte din activitatea integrată îşi pierd statutul de activităţi de sine stătătoare, de această dată fiind elemente sau părţi componente ale unui demers global. De aceea, pentru activitatea integrată se realizează un singur proiect didactic indiferent de conţinutul acesteia.

Activităţile educative de diferite tipuri – rutiere, ecologice, sanitare, culturale, religioase – pe care ne-am obişnuit să le desfăşurăm pot intra atât în categoria ALA cât şi în categoria ADE, totul depinde de tipul şi tema acestor activităţi şi cât de bine se corelează cu tema proiectului sau cu tema săptămânală.

Caracteristicile definitorii ale unei activităţi integrate

Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective cadru şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de 4-5 obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.

Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară. Într-o situaţie în care tema săptămânii este „Animale sălbatice”, iar tema activităţii integrate este „Proiectarea unei grădini zoologice pentru oraşul nostru”, conţinuturile didactice vehiculate vor proveni din domeniile experienţiale: Ştiinţe, Om şi societate şi, eventual, din domeniul estetic şi creativ, dar se vor selecta acele conţinuturi şi activităţi care vor contribui la îndeplinirea cerinţelor impuse de tema activităţii integrate. De exemplu, alcătuirea proiectului grădinii zoologice, cu vizualizarea spaţiului şi a accesoriilor necesare pentru găzduirea fiecărui tip de animal, discutarea şi decizia privind vecinătăţile, spaţiile de vizitat, hrana necesară, formularea regulilor de comportament pentru vizitatori, estimarea costurilor biletelor etc.

Fiecare dintre situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.

Activitatea integrată include valenţele formative ale curriculumului integrat ca model de proiectare curriculară. În situaţia descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajaţi să caute informaţii privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor fi găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice, pe care să le ilustreze cu material intuitiv (gărduleţe, cuşti construite din cutii de carton sau cuburi, animale în miniatură etc.).

Dacă numeroase colege mai au părerea că o activitate integrată se desfăşoară cu o mare abundenţă de materiale şi au rezerve în a le derula, practica şi rezultatele obţinute în lucrul cu preşcolarii au demonstrat că este suficient un minimum de materiale, cu valoare interactivă, formativă şi dorinţa da a aborda acest gen de activitate. De un real folos sunt

materialele din natură, care, pe lângă faptul că substituie alte materiale costisitoare, conferă actului didactic deschideri spre noi orizonturi, adesea mai atractive pentru copii.

Sunt activităţile integrate o necesitate? Da. Ele aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.

Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică.

Sugestii practice

Activităţile integrate se referă la întreg programul zilei, de aceea ar fi indicat să oferim copiilor un laitmotiv, un „nume” sau un generic al acelei zile, astfel încât să întărim motivaţia pentru derularea lor. Ele sunt neapărat necesare în realizarea unui proiect tematic, care este deosebit de planificarea tematică săptămânală. Pentru cea din urmă pot fi folosite şi activităţile interdisciplinare.

Planificaţi încă de la începutul săptămânii numele zilelor şi alcătuiţi o hartă conceptuală simplă împreună cu copiii; aduceţi-o şi la cunoştinţa părinţilor.

Nu uitaţi să creaţi o legătură logică între diferitele momente ale zilei, astfel încât să decurgă unul din celălat.

Schiţaţi un proiect al activităţii integrate pe domenii experienţiale; în felul acesta vă veţi clarifica multe aspecte care privesc transcederea dintre graniţele disciplinare, atât în planul obiectivelor, al sarcinilor de lucru, dar şi al conţinuturilor.

Aveţi grijă ca metodele şi mijloacele didactice alese să ajute demersului didactic, să-l eficientizeze şi nu să-l complice inutil, îngreunându-l.

În conceperea proiectului de activitate integrată, stabiliţi un domeniu principal, în jurul căruia sau pe lângă care să abordaţi şi alte domenii într-un tot unitar.

În activităţile integrate accentul va cădea pe acţiunile de grup şi nu pe cele frontale, în care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă, respectând tema de interes.

Încurajaţi copiii să se manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii, să-şi asume roluri şi responsabilităţi.

Important este să depăşiţi graniţele, să ieşiţi din tipare, să aveţi curaj, dar mai ales să vă iubiţi profesia. Peste toate acestea, ca o condiţie primordială, să iubiţi copiii!

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI INTEGRATE

Ø La grupa mică, o astfel de activitate integrată prezintă şi mai multe avantaje. Se ştie că, pentru copiii mici, adaptarea la regimul grădiniţei se face adesea cu greutate. Cea mai uşoară cale de a-l face pe copil să nu simtă absenţa mamei, a jucăriilor şi lucrurilor personale de acasă este aceea a "scenarizării" activităţilor din grădiniţă. Marea artă a educatoarei este aceea de a fi o artistă deosebită şi de a da, în fiecare clipă, "marea reprezentaţie" în faţa micilor spectatori şi de a-i implica şi pe ei.

Tema "Păsări", ca temă de proiect pentru vârsta 3-4 ani, este aleasă cu uşurinţă de către copii la sugestia educatoarei. După stabilirea unui inventar de materiale, după antrenarea părinţilor în procesul de colectare a acestora şi de construire a centrului tematic, activităţile planificate în a doua zi a proiectului se leagă de una dintre pasările relativ cunoscute şi îndrăgite de copii, respectiv cocoşul: 1. Jocuri şi activităţi didactice alese:

joc senzorial "Al cui glas este?", pentru sesizarea diferenţelor (cu ajutorul auzului) dintre diverse tipuri de sunete ale diferitelor vieţuitoare cunoscute; joc de rol "De-a gospodina", prilej cu care copiii vor pregăti de mâncare pentru păsările din gospodărie şi le vor "hrăni"; citire de imagini: "În lumea păsărilor domestice"; construcţii din diferite materiale cu tema: "Ferma de păsări" sau "Curtea boierului"; jocuri de masă: "Jocul umbrelor"; joc puzzle cu cuburi "Animale domestice ", joc puzzle plan "Cocoşul" etc;

2.Activităţi pe domenii experienţiale: Domeniul limbă şi comunicare (Povestea educatoarei): "Punguţa cu doi bani" de I.Creangă; Domeniul stiinţă: "Câţi bani ai în punguţă?" (număratul în limitele 1-3);

3. Jocuri şi activităţi didactice alese : Euritmie "Dansul cocoşilor"; Repetare cântec: "Cocoşelul meu isteţ" de L.Comes; Desen după şablon şi colorare "Cocoşul".

Scenariul elaborat de către educatoare, pentru aceste activităţi planificate, ar putea arăta astfel:

/ Copiii sunt invitaţi să se aşeze pe pernuţe şi să-şi împărtăşească unii altora ce au făcut de când s-au despărţit ieri şi până astăzi la revenirea în grădiniţă. În timp ce educatoarea îi antrenează în această discuţie, se aude, la casetofon, cântecul cocoşului. Discuţia deviază şi copiii sunt întrebaţi dacă ştiu ce vesteşte cântecul cocoşului (o nouă zi, dimineaţa, etc). Educatoarea va folosi acest prilej pentru a invita copiii să facă gimnastica de înviorare, pe un fond muzical ("Cocoşelul meu isteţ" de L.Comes), sub pretextul că se vor trezi mai bine. După gimnastica de înviorare urmează, ca un ritual zilnic, momentul de poveste. Povestea aleasă este: "Punguţa cu doi bani" de Ion Creangă şi ea va fi citită de către educatoare din carte. Copiii vor fi aşezaţi pe pernuţe sau întinşi

pe covor în poziţia pe burtă (cum se simt ei mai bine), iar educatoarea va ţine cartea în poală şi atunci când va apărea o imagine o va arăta copiilor mişcând cartea încet de la un capăt la altul al grupului de copii, astfel încât fiecare, indiferent de locul unde stă, să poată privi fiecare poză. Evident, în timpul cititului, educatoarea va folosi gesturi cât mai expresive şi o mimică adecvată, pentru a da viaţă poveştii şi va menţine contactul vizual cu copiii. Când povestea ajunge la momentul în care cocoşul înghite cirezile de vite ale boierului şi pleacă cu punguţa cu doi bani şi cu tot păsăretul boierului după el, educatoarea va opri povestea şi îi va invita să treacă la colţurile (ariile, zonele, centrele) din clasă unde găsesc materiale care au legătură cu cocoşul şi să desfăşoare jocurile sau activităţile sugerate de acestea. Astfel, unii vor desfăşura jocul senzorial, alţii jocul de rol, un alt grup jocurile de masă, iar alţii vor construi ferma de păsări sau curtea boierului, timp în care grupul de copii, asupra căruia se va opri educatoarea, va discuta cu aceasta despre câţi bani a avut cocoşul în punguţă şi care au fost peripeţiile prin care acesta a trecut pentru a-şi recupera punguţa. Pe măsură ce copiii de la centre îşi termină sarcinile, pot să se alăture grupului central, unde pot aduce informaţii suplimentare, apărute în urma desfăşurării activităţii de grup. În final, o discuţie de grup, cu toţi copiii strânşi pe pernuţe în jurul unui cocoş de la teatrul de păpuşi îi va ajuta pe copii să-şi fixeze câţi bani a avut cocoşul în punguţă şi îi va stimula să numere câţi bani sunt în celelalte punguţe puse la dispoziţie de către educatoare (număratul în limitele 1-3). Punguţele cu doi bani vor fi puse de-o parte, iar cele cu mai mulţi sau mai puţini bani vor fi puse la „Căsuţa păpuşii”. După un moment de pauză, copiii se vor întoarce la cartea cu poveşti, urmărind, în continuare, ce s-a întâmplat cu cocoşul. În final, copiii vor fi invitaţi să se dezmorţească şi, fiecare, după cum simte, va dansa "precum cocoşul". Cine se va plictisi va putea să meargă la unul din colţurile din clasă şi să-şi continue activitatea de dimineaţă sau să profite de şabloanele puse la dispoziţie la colţul „Artă” să deseneze cocoşi şi să-i coloreze după bunul plac.

Ø Tema de interes aleasă de către copiii de grupă mijlocie este "Iepurele". După stabilirea inventarului de probleme şi a inventarului de materiale, am trecut la aranjarea centrului tematic cu ajutorul copiilor. Pentru început, au pus un iepuraş de pluş, adus de un copil, nişte felicitări şi nişte imagini din ziare şi reviste cu iepuraşi, aduse de copiii din grupă, o blăniţă de iepure adusă de părintele unui copil şi cartea cu poveşti a educatoarei deschisă la povestea "Coliba iepuraşului". În prima zi de derulare a proiectului erau planificate următoarele activităţi:

1. Jocuri şi activităţi didactice alese: joc senzorial "Moale, aspru", pentru sesizarea diferenţelor (prin pipăire) dintre diverse tipuri de blană şi piei provenite de la animale; joc de rol "De-a iepuroaica gospodină ", prilej cu care copiii vor pregăti salate de morcovi şi de varză pentru iepuraşi; construcţii din diferite materiale cu tema: "Cuşca iepuraşului"; jocuri de masă, printre care: "Jocul umbrelor", joc puzzle,”Iepura-

şul”, etc.;2. Activităţi pe domenii experienţiale:

Domeniul ştiinţă: Observare "Iepurele" Domeniul psihomotric: Săritura cu desprindere de pe ambele picioare, joc de mişcare: "Cursa iepuraşilor";

3. Jocuri şi activităţi didactice alese: Teatru de păpuşi: "Coliba iepuraşului"; Joc cu text şi cânt: "Iepuraşul Ţup ".

Aceste activităţi pot fi desfăşurate integrat, după un scenariu bine gândit, elaborat de către educatoare şi care ar arăta astfel:

/ Copiii sunt invitaţi să se aşeze pe pernuţe şi să vizioneze un spectacol de teatru: "Coliba iepuraşului". Teatrul va fi prezentat de educatoare, până la momentul în care iepuraşul rămâne fără casă şi este azvârlit afară de vulpe. Pe fundalul plânsetului iepuraşului din poveste, un lucrător de la magazinul specializat în vânzarea animalelor mici de casă va intra în clasă cu un iepuraş, spunându-le că este chiar iepuraşul din poveste. Educatoarea va folosi acest prilej pentru a deturna atenţia copiilor şi pentru a lăsa copiii să facă cunoştinţă cu iepuraşul, să discute despre el cu lucrătorul care l-a adus, dar şi între ei, împărtăşindu-şi din experienţele proprii legate de întâlnirea cu un iepuraş, etc. Se va pune un accent deosebit pe învăţarea activă şi pe libertatea copiilor de a investiga, fiecare după dorinţă şi după posibilităţi ceea ce este interesant pentru ei. Educatoarea îi va invita să treacă la colţurile (ariile, zonele, centrele) din clasă unde găsesc materiale care au legătură cu iepuraşul şi să desfăşoare jocurile sau activităţile sugerate de acestea. Astfel, unii vor desfăşura jocul senzorial, alţii jocul de rol, un alt grup jocurile de masă, iar alţii vor construi cuşti pentru iepuraşi, timp în care grupul de copii, asupra căruia se va opri educatoarea, va discuta cu aceasta şi cu lucrătorul de la magazin despre iepure. Pe măsură ce copiii de la centre îşi termină sarcinile, pot să se alăture grupului central, unde pot aduce informaţii suplimentare, apărute în urma desfăşurării activităţii de grup. În final, o discuţie de grup, cu toţi copiii strânşi pe pernuţe în jurul iepuraşului şi cu posibilitatea de a-l mângâia fiecare sau de a-l ţine în braţe puţin, va stabili ceea ce ştiu ei acum despre iepure. Drept mulţumire pentru iepuraş, că a fost cuminte şi s-a lăsat "studiat", şi pentru lucrătorul care l-a adus şi le-a spus atâtea lucruri interesante despre iepuraş, copiii vor interpreta, împreună cu educatoarea, jocul cu text şi cânt "Iepuraşul Ţup ". După un moment de pauză, copiii se vor întoarce la teatru, urmărind, în continuare, ce s-a întâmplat cu iepuraşul şi cu căsuţa acestuia. "Cocoşul cu pinten roş ", personajul-cheie care îi redă iepuraşului căsuţa, va fi acela care îi va învăţa şi pe ei, iepuraşii din grupa mijlocie, să sară corect. După cel puţin două repetări, va avea loc "Cursa iepuraşilor". Startul va fi dat tot de cocoş. Aşadar, semnalul va fi: "Cucurigu!". Echipa câştigătoare va avea dreptul să se joace cu păpuşile-personaje ale teatrului prezentat.

Ø Un alt exemplu de activitate integrată ar fi acela în care obiective ale activităţilor comune planificate în cursul săptămânii sunt atinse în cadrul unor scenarii zilnice care includ fragmente de activităţi sub un singur generic, care este, de fapt, o subtemă a temei mari. Spre exemplu, tema săptămânii, pentru grupa copiilor mari (de 5-6/7) ani, este "Pădurea", iar subtema, folosită ca generic în una din zilele săptămânii, este "În excursie".

Scenariul va cuprinde fragmente de educaţie muzicală şi de educaţie fizică, de activitate matematică şi de educaţie moral-civică, după cum urmează:

/ Copiii sunt aşezaţi pe covor, în poziţia întins pe spate, cu ochii închişi, şi sunt invitaţi să audieze ceva la casetofon. La casetofon se va auzi o înregistrare cu zgomote din natură (foşnet de frunze, vânt, ciripit de păsărele), toate pe un fundal muzical liniştitor. În timpul audiţiei educatoarea va trece printre copii şi le va sugera să se relaxeze, să încerce să-şi imagineze că sunt într-o pădure, într-o zi frumoasă de primăvară, că soarele le mângâie feţele, că sunt o mulţime de flori în jurul lor şi că miroase a iarbă crudă, etc. După cinci minute, înregistrarea va fi oprită şi educatoarea va mângâia câte un copil pe creştet, rugăndu-l să deschidă ochii şi să spună ce a văzut şi ce a simţit în visul lui de o clipă. După ce sunt ascultate impresiile a 3-4 copii, educatoarea va invita copiii într-o excursie, tot imaginară, prin această pădure. Astfel, copiii se vor alinia, îşi vor pune rucsacurile în spate şi, cu atenţie, vor păşi în cerc, în urma doamnei educatoare, executând diferite forme de mers şi alergare. Printre formele de mers şi alergare se poate intercala jocul cu text şi cânt "Când am fost noi la pădure". În timpul excursiei copiii vor întâlni obstacole (crengi, buturugi sau mlaştini) pe care le vor trece cu grijă şi corect, rând perând. La un moment dat, ei vor ajunge într-o poieniţă, unde se vor aşeza pentru a se odihni. Aici, educatoarea le va atrage atenţia asupra florilor frumoase care îi înconjoară şi îi va invita să lucreze şi ei flori asemănătoare acestora cu materialele pe care ea le-a luat în propriul rucsac (pătrate de hârtie glasată de diferite culori, foarfece, lipici). Fiecare copil va lucra la floarea lui, după cum doreşte şi simte, apelând la tehnica pe care o stăpâneşte cel mai bine. Florile vor fi puse de către copii într-un coş de răchită. După ce au lucrat, copiii vor prepara şi servi, împreună cu educatoarea, cartofi copţi în jar (surpriza excursiei). Încep pregătirile: fiecare copil va fi invitat să ia câte un cartof; un copil va număra băieţii, iar altul va număra fetele, după care vor stabili care grup este mai numeros şi cu cât anume; copiii vor stabili dacă numărul cartofilor deţinuţi de băieţi este mai numeros decât cel al fetelor şi cu cât; un copil va fi invitat să descopere câţi cartofi mai sunt în coş; pentru cartofii rămaşi copiii sunt invitaţi să ofere soluţii (dacă vor fi împărţiţi, cum vor fi împărţiţi etc); fiecare copil va fi pus în situaţia de a strânge şi aduce tot atâtea crenguţe pentru foc câţi cartofi au fost în plus în coş. Educatoarea, asistată de copii, va aranja crenguţele pentru foc, va „ aprinde" focul şi va discuta cu copiii despre aceste lucruri subliniind nişte reguli de comportare importante despre locul care se alege pentru un foc în pădure, despre cum se face, întreţine şi păzeşte focul, despre cum se foloseşte el,

despre cum ne comportăm atunci când suntem în preajma lui, etc. Evident, experienţa copiilor legată de aceste lucruri va fi şi ea folosită în timpul discuţiilor. După prepararea cartofilor aceştia vor fi serviţi, ţinând cont de alte reguli, stabilite şi discutate cu copiii. Excursia va lua sfârşit, după „stingere" focului şi strângerea tuturor lucrurilor personale sau a deşeurilor care ar putea strica aspectul pădurii, odată cu întoarcerea spre casă, care se va face tot în şir ordonat după doamna educatoare şi în pas vioi, pentru a nu ne prinde ploaia....

Bibliografie:

1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti 2009;2. Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, coordonator – Laurenţia Ciulea, Editura Diana, 2009; 3. Educaţia timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Adina Glava, Maria Pocol, Lolica-Lenuţa Tătaru, Editura Paralela 45, 2009;4. Metoda proiectelor la vârste timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002;5. Tribuna Învăţământului nr. 659/ 9-15 sept. 2002, Viorica Preda, Silvia Borţeanu şi Svetlana Crihan.