Lucrarea practică nr. 3

EGOHID (European Global Oral Health Indicators Development)

Fișa EGOHID (European Global Oral Health Indicators Development) a fost

introdusă în anul 2002 cu scopul de a dezvolta un set de indicatori pentru monitorizarea și

descrierea afecțiunilor orale. Reprezintă un set de indicatori utilizat pentru monitorizarea

şi descrierea morbidităţii sănătăţii orale, indicatori ce pot fi utilizaţi pentru evaluarea

minuţioasă a stării sănătăţii orale. Este singurul program computerizat ce permite aprecire

a stării de sănătate orale la nivel european.

Pentru evaluarea statusului odontal se folosește indicatorul ICDAS

(International Caries Detection and Assessment System), un sistem internațional nou

de detectare și diagnosticare a leziunilor carioase, care a fost dezvoltat în Maryland,

Statele Unite ale Americii în anul 2001 pentru implementarea și dezvoltarea programelor

de sănătate orală.

Pentru a putea utiliza codurile ICDAS în mod corect, suprafețele dentare trebuie

să fie curățate și uscate înainte de începerea evaluării. Fiecare suprafață a dintelui trebuie

să fie analizată și să i se atribuie un cod ICDAS format din două cifre. Prima cifră

înregistrează prezența sau absența coroanelor, restaurărilor sau a sigilărilor. A doua cifră

a codului ICDAS evidențiază prezența sau absența leziunilor carioase.

Avantaje:

1. codifică leziunile carioase funcţie de profunzime: leziuni incipiente, carii în

smalţ şi carii profunde în dentină (coduri ICDAS)

2. realizează diferenţierea funcţie de tipul de tratament: tratament preventiv,

tratament restaurativ coronar (fizionomic şi nefizionomic) şi tratament restaurativ protetic

(fizionomic şi nefizionomic) (coduri ICDAS)

3. codifică dinţii absenţi funcţie de etiologie

4. codifică nivelul de fluoroză la nivelul coroanei dentare

5. apreciază starea de sănătate parodontală cu ajutorul a doi parametri: CPI (indice

comunitar parodontal) şi LOA (pierdere de ataşament)

6. codifică leziunile precanceroase şi maligne funcţie de tip şi localizare

Codurile ICDAS pentru restaurările odontale

cod 0- Nu există restaurație/sigilare

cod 1- Sigilare parțială

cod 2- Sigilare totală

cod 3- Restaurație fizionomică

cod 4- Restaurație de amalgam

cod 5- Coroană metalică

cod 6- coroană de ceramică/aur/mixtă

cod 7- Pierderea sau fracturarea obturației

cod 8- Restaurație temporară.

Codurile ICDAS utilizate pentru evaluarea leziunilor carioase

cod 0- Dinte sănătos

cod 1- Prima modificare vizibilă în smalț: pe o suprafață dentară umedă nu se

observă nicio modificare de culoare atribuită leziunilor carioase, însă după uscarea

suprafeței dentare timp de 5 secunde se observă o modificare în smalț;

cod 2- Modificări distincte vizibile în smalț: leziunea carioasă este mai avansată

decât cea de la codul 1 și astfel se poate observa și atunci când suprafața dentară

este umedă. Leziunea persistă și după uscarea suprafeței dentare.O leziune din

codul 2 poate fi de culoare albă sau maro;

cod 3- Cavitate în smalț fără dentină vizilibă: demineralizarea smalțului din cauza

leziunii carioase determină apariția unei cavități, însă dentina nu se observă la baza

cavității. Atunci când se observă un decalaj de 0.5 mm între o restaurație și

suprafața dentară, asociată cu o demineralizare, se consideră codul 3.

Discontinuitatea smalțului se confirmă cu ajutorul unei sonde dentare;

cod 4- Umbră dentinară dar fără cavitate în smalț: leziunea apare ca o umbră de

dentină decolorată vizibilă printr-un smalț aparent intact, care poate fi sau nu

demineralizat. Umbra este adesea mai vizibilă atunci când suprafața dentară este

umedă și poate fi de culoare gri, albastru sau maro;

cod 5- Cavitate distinctă cu dentină vizibilă: se observă o cavitate din cauza leziunii

carioase cu demineralizarea smalțului și expunerea dentinei la baza cavității. Când

dintele prezintă o restaurare și există un spațiu mai mare de 0.5 mm între aceasta și

suprafața dentară și se observă dentina în acel spațiu, se consideră codul 5. Nu se

constată afectare pulpară;

cod 6- Cavitate profundă cu dentină vizibilă: în cavitate se observă dentina și este

afectată cel puțin jumătate din suprafața dintelui sau se constată afactare pulpară.

În cazul în care pe arcadă este prezent un dinte devital, se înregistrează gradul de

afectare prin codul ICDAS ca în cazul unui dinte vital. Atunci când pacientul prezintă un

tratament ortodontic fix cu brackets, se examinează toate suprafețele dentare dar se

codifică doar suprafețele libere. Dacă sunt prezenți dinți supranumerari, examinatorul

trebuie să decidă care dintre aceștia ocupă în mod normal spațiul și acela trebuie

codificat.

Atunci când în același spațiu se observă dintele temporar cât și dintele permanent,

se codifică dintele permanent. Dacă un dinte prezintă o restaurare pe toate suprafețele

dentare, se folosește același cod pentru întregul dinte, iar dacă prezintă o restaurare

parțială, suprafețele libere se codifică separat și cea restaurată se codifică în funcție de

tipul de restaurație.

În cazul în care există leziuni multiple pe aceeași suprafață dentară, se codifică

leziunea cea mai severă și în cazul în care coroana unui dinte este distrusă în totalitate de

leziunea carioasă, se notează toate suprafețele dentare cu codul 06.

Fluoroza dentară

Fluoroza dentară reprezintă un defect de mineralizare al smalțului din cauza

ingestiei în exces a fluorului. Acest defect este observat odată cu erupția dinților pe

arcadă. Cel mai frecvent fluoroza apare atunci când se consumă apă cu un conținut ridicat

de fluor în primii 6 ani de viață.

Fluoroza afectează toate suprafețele dentare în mod egal și aspectul este simetric pe

dinții omologi. Dinții cei mai afectați sunt incisivii și primii molari, apoi premolarii și

molarii doi și trei. Incisivii superiori sunt mai afectați decât cei inferiori.

Factorii de risc sunt legați de administrarea în exces a fluorului în perioada de

dezvoltare a dintelui. Un prim factor de risc este consumul apei potabile fluorizate cu mai

mult de 1 ppm F/l, consum ce se realizează pe o perioadă mare de timp în cazul în care nu

mai există o altă sursă de apă potabilă. Un alt factor de risc este reprezentat de consumul

unei cantități mari de suplimente sistemice sub formă de tablete cu fluor sau combinații

cu vitamine în scopul prevenirii cariei dentare, în special când se administrează copiilor

sub 6 ani.

De asemenea, un alt factor de risc este reprezentat de utilizarea pastelor de dinți cu

fluor pentru adulțila vârste mici, sub 3 ani, atunci când există riscul înghițirii pastei de

dinți. În această situație este recomandat pentru copiii sun vârsta de 3 ani folosirea unei

paste de dinți cu o concentrație mai mică de fluor (500-600 ppm), iar pe periuța de dinți

trebuie să fie aplicată o cantitate mică de pastă.

Indicele Dean

Indicele Dean este folosit pentru evaluarea fluorozei dentare și a fost introdus în

anul 1936 de către H. T. Dean. Utilizarea acestui indice nu presupune un calcul dificil

deoarece severitatea fluorozei dentare se apreciază prin evaluarea celor mai afectați doi

dinți.

0- Smalț normal: suprafața smalțului este netedă, translucidă și de culoare alb-

gălbuie

1- Fluoroză redusă: suprafața smalțului prezintă modificări ușoare în

tranluciditate, puncte mici sau pete albe izolate

2- Fluoroză foarte puțină: smalțul prezintă pete cretoase albe împrăștiate neregulat

pe 10-25% din suprafața dentară, marginile incizale ale incisivilor sau vârful cuspizilor

premolarilor și molarilor pot prezenta un lizereu albicios de 1-2 mm

3- Fluoroză puțină: smalțul prezintă pete alb cretoase extinse pe toate suprafețele

dentare, dar nu depășesc 50% din suprafața totală a dintelui

4- Fluoroză moderată: leziunile sunt prezente pe toate suprafețele dintelui și sunt

mai accentuate în raport cu stadiul precedent, apar pierderi de substanță, eroziuni și

colorații maro

5- Fluoroză severă: toate suprafețele dentare sunt afectate, iar pierderile de

substanță afectează morfologia dintelui, pe suprafața smalțului sunt prezente pete maro și

cavități izolate sau confluente.

Leziuni ale mucoasei orale

Evaluarea leziunilor orale se efectuează între 35 și 64 de ani, iar examinatorul

trebuie să noteze natura oricărei leziuni orale ce poate fi prezentă. Pentru examinarea

cavității orale se vor folosi două oglinzi dentare sau o oglindă și mânerul unei sonde

dentare în scopul de a retrage țesuturile orale. Examinarea trebuie să se efectueze

minuțios și sistematic și să fie executată într-o ordine, după cum urmează:

a. Mucoasa labială și șanțul labial, superior și inferior;

b. Partea labială a comisurilor și mucoasa orală;

c. Limba – fața dorsală, margini și fața ventrală;

d. Planșeul bucal;

e. Palatul dur și moale;

f. Crestele alveolare și gingia,superior și inferior.

De asemenea, pacientul trebuie întrebat dacă a observat orice modificare a

țesuturilor cavității orale, cum ar fi o leziune care nu se mai vindecă, o îngroșare a

mucoasei orale sau prezența unei dureri diferite de cea întâlnită la nivel dentar.

Examinatorul trebuie să noteze prezența sau suspiciunea unei leziuni orale și să o

încadreze într-una din afecțiunile posibile folosind un cod de la 1 la 6 după cum urmează:

cod 1- Tumoră malignă (cancer oral)

cod 2- Leucoplazie

cod 3- Lichen plan

cod 4- Ulcerație (aftoasă, herpetică, traumatică)

cod 5- Eritroplazie

cod 6 - Altele – de exemplu, sarcom Kaposi sau leucoplazia păroasă

Prin completarea fișei EGOHID se obțin informații complete despre starea de

sănătate orală și se poate concepe un plan de tratament corect care să rezolve problemele

fiecărui pacient în parte, pentru a se ajunge la un stadiu optim de sănătate orală.